INTEGRAREA COPIILOR CU CES

AUTOR: PUICĂ MARIAN COSMIN

INSTITUȚIE: PALATUL COPIILOR CRAIOVA - STRUCTURA SEGARCEA

"Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a
produs pământul. De aceea legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor prima şi cea mai serioasă din
preocupările sale."
-Platon
În contextul unei societăți complexe, cu cerinte de înalt nivel, în concordanță cu
expansiunea extraordinară a tehnicilor de vârf, e de la sine înteles că educația reprezintă factorul
fundamental al dezvoltării armonioase a civilizației actuale și viitoare.
Statistic, aproximativ 10% din populaţia globului este reprezentată de persoane cu dizabilităţi, ca
rezultat al impactului mintal, fizic sau senzorial şi, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
(OMS), numărul acestora este în continuă creştere.
Circa 5,1%, sau 93 milioane dintre persoanele cu dizabilităţi sunt copii. Persoane cu CES sunt şi
mai multe.
În atare situatie, s-a trecut la cercetarea dizabilităţilor, cercetare care este definită ca fiind
„examinarea barierelor structurale, de mediu şi atitudinale în calea participării şi cetăţeniei depline
experimentate de persoanele cu dizabilităţi şi a rezistenţei acestora şi suporterilor lor în faţa
discriminării instituţionale” (Swin J. , French S0).
Cerințele educative speciale reprezinta un concept apărut relativ recent și defineşte
cerinţele specifice ale educaţiei copilului, provenite sau nu dintr-o deficienţă.
Aceste cerinte se impun prin particularităţile individuale de dezvoltare, învăţare, relaţionare cu
mediul, din experienţele anterioare ale copilului, din problemele sociale.
Copiii care întâmpină greutăţi la învăţătură, cei cu tulburări de conduită şcolară sau care au
dificultăţi de adaptare, au cerinţe educative speciale.
UNESCO şi ţările membre ale Uniunii Europene, acordă în ultimii ani noţiunii de CES o
semnificaţie mai largă decât cea legată de necesităţile speciale de educaţie ale copiilor cu deficienţe,
ori cu tulburări de învăţare - în formula „educaţia cerinţelor speciale” (ECS)
Ambele formule terminologice CES şi ECS circulă în prezent paralel.
„Şcolile trebuie să primească toţi copiii, fără nici o deosebire privind condiţiile lor fizice,
sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură. Acestea se referă şi la copiii cu
dizabilităţi sau talentaţi, copiii străzii şi copiii care muncesc, copii din populaţii
îndepărtate sau nomade, copii aparţinând minorităţilor lingvistice şi etnice…”
Declaraţia de la Salamanca - Spania, 1994
La nivelul politicilor educaţionale, aplicarea programelor de educaţie integrată în școli, trebuie
considerată o oportunitate de egalizare a șanselor de acces la educaţie pentru toţi copiii, nu doar o
directivă impusă pe cale ierarhică în sistemul de învăţământ.
Anumite observaţii efectuate în procesul de monitorizare a aplicării educaţiei integrate în școlile din
România, au dovedit că, în foarte puţine cazuri, acest proces este înteles ca o măsură care vine în
sprijinul copiilor cu cerinţe speciale.
În cele mai multe situatii, din cauza lipsei de pregătire psihopedagogică specifică educaţiei
integrate, un număr mare de cadre didactice au perceput greșit procesul de integrare școlară și au
avut o atitudine de respingere faţă de elevii deficienţi sau cu elevii care au o serie de dificultăţi de
învăţare.
 În altă ordine de idei, în cazurile în care cerințele educaționale sunt severe și elevul nu poate
urma curricula, chiar și cu sprijinul departamentului de integrare, se alege o unitate pentru educație
și formare specială (SMEAE) autonomă.
Aceasta poate să fie o unitate școlară SMEAE autonomă, o clasă autonomă sau o divizie a
unității școlare care funcționează în spitale, centre de reabilitare sau alte instituții (instituții de
îngrijire a minorilor, instituții pentru bolnavi cronici sau Unități educaționale din Centre de sănătate
mintală și reabilitare) în care locuiesc elevi cu CES.
Dacă elevul are probleme de sănătate grave pe perioadă scurtă sau lungă de timp, care nu
permit frecventarea școlii, educația specială este efectuată la domiciliu, sau prin intermediul tele-
educație, sau on line.
Cadrele didactice şi toţi cei implicaţi în procesul educațional al elevilor cu CES, ar trebui „să
dovedească un nivel ridicat de implicare profesională şi personală, speranţă şi optimism”, astfel
încât să nu limiteze aspirațiile elevilor lor. De asemenea, ar trebuie să conștientizeze că „Toți copiii,
indiferent de nevoile educaționale speciale, trebuie primiți adecvat în şcoală, resursele trebuie
alocate în mod echitabil în conformitate cu nevoile educaționale ale elevilor, stabilite conform unui
plan individualizat privit ca un proces continuu și ciclic de evaluare, intervenție și revizuirea
rezultatelor; … resursele disponibile trebuie utilizate pentru a maximiza rezultatele elevilor şi a face
învățarea relevantă.” (Attfield & Williams, 2003)
Fiecare elev este o individualitate – pentru a-i oferi sprijinul și dezvoltarea adecvată
nevoilor lui, trebuie să se facă o abordare individuală.
Înțelegerea necesităților generale ale anumitor categorii de elevi cu cerințe educaționale speciale și
a strategiilor care s-au dovedit eficiente, este importantă pentru a adopta principiile și cadrul de
lucru potrivit în echipa multidisciplinară, dar în practică este nevoie de o abordare individualizată,
în funcție de elev și de personalitatea lui..
În contextul educațional românesc, învățământul special și cel de masă în care sunt integrați,
sau mai bine zis incluși elevii cu cerințe educaționale speciale, are nevoie de suport pentru a
funcționa eficient. Experienţa şcolară a oricărui elev, dar mai ales a unui elev cu CES, poate fi
influenţată pozitiv sau negativ de atitudinea şi comportamentele celor care alcătuiesc comunitatea
şcolară. O pregătire adecvată, continuă, a personalului din şcoli care să asigure cunoştinţele,
competenţele necesare şi atitudinea adecvată pentru a răspunde nevoilor elevilor cu CES, este
piatra de temelie a unor relative performanțe integratoare.
Un ambient prietenos, tolerant și primitor, creat de familie şi şcoală, împreună cu o terapie şi
educaţie personalizată, îi creează copilului cu CES o bază solidă de dezvoltare, putându-se preveni,
în acest mod, tulburările emoţionale şi de comportament, pentru că “Nu există niciun alt efort mai
radical și cu potențial mai mare de a salva lumea decât transformarea modului în care ne creștem
copiii.” (Marianne Williamson).

BIBLIOGRAFIE

- https://www.scribd.com/document/45152954/Integrarea-Copiilor-Cu-CES
- didactic.ro