EI – unitatea tematică 3

Aplicația 4
 Identificați principalele asemănări și deosebiri între atribuțiile și
responsabilitățile cadrului didactic din învățământul de masă și cele ale
consilierului școlar.
 Enumerați elementele care presupun acordarea sprijinului reciproc între cei
doi, din perspectiva realizării incluziunii educaționale.

Asemănări:
Deosebiri:
Cadrul didactic din învățământul de Consilierul școlar
masă
Elemente de ajutor reciproc în vederea realizării incluziunii educaționale:
 CONCLUZII

Se spune ca ceea ce da sens vietii este modelul si regularitatea dar, fara schimbare,
se ajunge la stagnare. De aceea schimbarea este un fenomen normal necesar pentru
dezvoltare, un fenomen care nu trebuie stavilit, ci intampinat si utilizat eficient.
Lucrarea are ca punct de plecare o realitate de necontestat in societate, aceea a
existentei copiilor cu dizabilitati si tendinta actuala de egalizare a sanselor prin
integrarea lor in scoala de masa.

Prin intermediul acestei lucrari am incercat sa abordez principalele aspecte

teoretice si practice privind consilierea si orientarea elevilor cu cerinte educative
speciale in conditiile socio-economice actuale.

Partea teoretica cuprinde functia integratoare a scolii, principalele concepte

utilizate, problematica consilierii si orientarii elevilor cu cerinte educative speciale
in zonele defavorizate, activitati de integrare a elevilor cu cerinte educative
speciale.

Pe intreg parcursul lucrarii am incercat sa arat nevoia majora de schimbare care

trebuie sa reprezinte un proces de dezvoltare individuala si sociala. De aceea
educatorii trebuie sa fie receptivi la schimbarile impuse de evolutia societatii si sa
raspunda cu promptitudine si corectitudine la noile responsabilitati impuse de
schimbarile ce intervin in situatiile de invatare.

Dar amplificarea gamei de cerinte, justificate sau nejustificate fata de profesiunea

de educator si constatarea acestuia (desi manifesta receptivitate), ca nu poate
rezolva o parte din aceste probleme din insuficiente conditii de solutionare, ii
provoaca educatorului o stare permanenta de anxietate, simtindu-se mereu in
restanta.

Avand in vedere aceasta situatie, se impune o regandire a cerintelor fata de

profesia de educator – tocmai de aceea in lucrare am surprins aceste aspecte –
pentru a-l “scuti” de activitati care nu apartin in mod indispensabil sferei sale de
activitate. In consecinta, timpul si capacitatea de munca a educatorului vor fi
consumate prioritar pentru cunoasterea si stapanirea psihologica a procesului de
invatare, pentru cunoasterea obiectivelor educative, pentru innoirea practicii
educative.

In ultimii ani au avut loc importante schimbari in procesul educational al copiilor

cu cerinte educative speciale, schimbari instituite prin Legea Invatamantului,
Statutul personalului didactic si a Regulamentelor de organizare si functionare a
Invatamantului Special.
 Potrivit noilor orientari, responsabilitatea revine educatorului de animator al
actului de proiectare, implementare si evaluare a procesului psiho-socio-
educational ce se desfasoara intr-o institutie scolara.

In calitatea lui de responsabil al actului pedagogic, educatorului ii revin cateva

sarcini primordiale:

Cunoasterea blocajelor pe care le intampina elevul in procesul de invatare;

Stabilirea diagnosticului socio-psiho-pedagogic pe baza unui instrument adecvat;

Formularea de decizii in functie de contextul educational si potentialul de invatare

care sa declanseze o veritabila schimbare in organizarea si desfasurarea procesului
de educatie speciala;

Stapanirea cunostintelor teoretice si practice specifice tuturor programelor de

recuperare pe tipuri si grade de deficiente.
Toate aceste responsabilitati trebuie inscrise in prevederile noilor acte
legislative care reliefeaza trasaturi cu implicatii profunde in toate sectoarele de
interventie educationala. Dintre acestea, cele mai importante sunt

Constitutia Romaniei sublineaza necesitatea de formulare a unor politici nationale

referitoare la instruirea si integrarea scolara si sociala a persoanelor cu dizabilitati.
Invatamantul special nu constituie un sistem inchis, izolat in ansamblul actului
educational, ci este o parte integranta a sistemului national de invatamant.
Prioritatile invatamantului special sunt comune cu cele ale invatamantului obisnuit
si sunt appreciate ca prioritati nationale, ce intereseaza intreaga populatie a tarii si
nu numai un sector anumit al socialului si totodata este dependent de reforma din
alte sectoare ale societatii noastre.

O alta caracteristica – pe care am surprins-o in lucrarea de fata se refera la faptul ca

accesul la invatamant este al tuturor copiilor. Potrivit Legii Invatamantului (art.
41), “Invatamantul special se organizeaza de Ministerul Invatamantului, pentru
prescolarii si elevii cu deficiente mintale, fizice, senzoriale, de limbaj,
socioafective si de comportament, sau cu deficiente associate, in scopul instruirii si
educarii, al recuperarii si integrarii lor sociale”. Se asigura accesul la educatie fie in
structurile invatamantului special, fie in diversele forme de integrare (in grup sau
individual), in scolile obisnuite. Accesul la educatie este valabil pentru toti copiii,
 indiferent de categoria de deficienta sau de gravitate a acestuia. Nu exista nici o
retrictie, indiferent de gravitatea deficientei.

O alta caracteristica despre care am amintit in lucrare este legata de actele legislative
ce rezida in diversificarea formelor de integrare scolara pentru a realize includerea
copiilor cu cerinte educative speciale (cu deficiente de natura psihica, fizica,
senzoriala, socioafectiva) si a celor cu dificultati de invatare in invatamantul
obisnuit, fie in clasele speciale, fie in clase/grupe sau individual, in unitati
obisnuite.
Aceasta orientare reprezinta o tendinta generala de apropiere a tuturor
conditiilor de viata pentru persoanele cu dizabilitati de conditiile normale ale
societatii, realizabila in perspectiva apropiata, tinand cont ca in Statutul
personalului didactic sunt prevazute servicii sau structure de sprijin, respectiv
functia de invatator/profesor itinerant, cu atributii specifice in sprijinirea si
promovarea integrarii scolare a copiilor cu CES in scolile obisnuite.

In partea practica sunt incluse 10 studii de caz care acopera o intreaga gama de
cerinte educative speciale cu care se confrunta scoala si analiza unor proiecte si
programe privind integrarea scolara a copiilor cu cerinte educative speciale.

In urma analizei studiilor de caz pot fi formulate urmatoarele concluzii:

Sistemul scolar trebuie adaptat pentru a raspunde cerintelor tuturo participantilor la

procesul instructiv-educativ. Pe plan legislative, privind protectia
copilului, Romania s-a aliniat la cerintele organismelor international, dar aplicarea
legilor este anevoioasa, intampinand piedici din cauze atat de ordin material, cat si
de ordin uman, una dintre ele fiind mentalitatea omului. Diferentele individuale in
invatare si motivatia de invatare sunt doar doua dintre elementele cu impact direct,
evident si adesea foarte puternic asupra includerii sau excluderii scolare. Actorul
central al actului educational scolar – profesorul – nu poate fi omis in
fundamentarea psihopedagogica a educatiei pentru toti, prin prisma elementelor de
personalitate si conduita favorizanta, a nevoilor si modalitatilor de formare.
Cadrele didactice, invatatorii in acest caz trebuie sa fie bine informate cu privire la
copiii cu cerinte speciale, sa cunoasca strategiile de interventie, sa le aplice, sa
alcatuiasca programe de interventie personalizata, sa colaboreze cu familia si
ceilalti copii. Elaborarea unei metodologii de evaluare a dezvoltarii intelectuale a
scolarilor mici poate fi folosita ca baza pentru proiectarea si aplicarea planurilor de
interventie individualizata. Potentialul de invatare la copiii cu deficient mintala
 usoara sau cu intelect de limita poate fi activizat prin intermediul programului de
interventie individualizat.

Implicarea familiei in educarea copiilor este foarte importanta in situatia in care

familia nu a fost preocupata de evolutia copilului, uneori considerand ca nu este
nevoie de interventie speciala, recuperarea s-a realizat mult mai greu, iar
programul de interventie a fost incomplete. In urma actiunilor de informare a
membrilor familiilor, acestia au inteles mai bine nevoile speciale ale copiilor si i-au
sprijinit in integrarea scolara si sociala.

Varsta copilului cu cerinte educative speciale si mai ales momentul in care se

intervine este unul decisive. Daca interventia specializata se realizeaza de timpuriu,
atunci sansele de integrare cresc.

Procesul de incluziune a copiilor cu CES depinde de mai multi factori: de cadrele

didactice, de scoala in care invata copiii, de factori exterior scolii. Incluziunea
presupune anumite schimbari la nivelul fiecarui factor. Incluziunea depinde in
mare masura de cadrele didactice, de atitudinea si modul de raportare a acestora
fata de copiii cu CES, precum si de strategiile didactice (metode de predare-
invatare, mijloace didactice, forme de organizare a activitatilor). Toata activitatea
cadrelor didactice trebuie sa se caracterizeze printr-un amplu demers de adaptare la
nevoile si cerintele acestor copii: obiective adaptate, curriculum adaptat, strategii
didactice adaptate si evaluare adaptata.

Pe langa pregatirea si activitatea cadrului didactic un rol foarte important in procesul

incluziunii il au colegii din clasa si din scoala unde invata copilul cu CES.
Participarea impreuna la lectii si la alte activitati contribuie la stabilirea unor relatii
interpersonal necesare pentru dezvoltarea lor armonioasa

Scoala este aceea care valorifica toate resursele existente pentru a raspunde cerintelor
si nevoilor tuturor copiilor. Pentru atingerea unui astfel de stadiu este necesar ca
scoala sa fie deschisa colaborarii cu alte scoli de masa si speciale, sa fie deschisa
schimbarilor continue care apar, sa respecte si sa valorifice potentialul fiecarui elev
si, nu in ultimul rand, sa accepte si sa asigure diversitatea umana.

Prin consilierea si orientarea elevilor cu CES se urmareste inlaturarea tuturor formelor

de segregare. Aceste aspecte sunt comune, iar scoala nu trebuie considerate ca un
loc unde copiii cu dizabilitati sunt pregatiti pentru o integrare sociala ulterioara.
Scoala este ea insasi o parte importanta a vietii sociale reale.
 Procesul de integrare in comunitate a persoanelor cu cerinte educative speciale
este unul complex iar realizarea lui depinde de cunoasterea si rezolvarea tuturor
problemelor care apar. Astfel, asa cum am aratat de-a lungul lucrarii, acest process
poate fi analizat din diverse perspective. Perspectiva psihologica presupune o
abordare din punctual de vedere al psihologiei individului si una din punctual de
vedere al psihologiei collective (de grup).

Daca privim problema din perspective psihologiei individului, atunci trebuie sa

se urmareasca cunoasterea trasaturilor dominante ale personalitatii copilului,
reactiile si comportamentele sale in diferite situatii, constientizarea de catre copil a
propriilor nevoi, identificarea cailor de satisfacere a acestor nevoi. De asemenea, se
va avea in vedere setul de interese si aspiratii ale copilului, care ii motiveaza
orientarea selective si durabila spre anumite activitati, setul de atitudini care se
manifesta in contextual relatiilor sociale si nivelul expectantelor copilului, care pot
modifica reactiile si comportamentele sale.

Daca privim problema din perspective psihologiei de grup, trebuie sa urmarim

stadiul intercunoasterii si aprecierii interpersonal dintre membrii grupului de elevi,
stadiul coeziunii socio-afective care influenteaza dinamica grupului, maturizarea
relatiilor si interiorizarea setului de reguli si norme existente in viata si activitatea
grupului, in viata grupurilor sociale si scolare exista si momente de
disfunctionalitate care pot fi prevenite sau inlaturate prin interventii focalizate pe
schimbarea unor atitudini sau opinii necorespunzatoare, sensibilizarea membrilor
grupului fata de anumite probleme, satisfacerea unor cerinte ale grupului sau
exprimarea unor pareri cu privire la reorganizarea grupului.

Din perspective psihosociologica, orice demers in abordarea strategiilor de

implementare a invatamantului integrat in sistemul de invatamant actual trebuie sa
porneasca atat de la o analiza la nivel macrosocial, cat si de la o analiza la nivel
microsocial a acestei problematici. Daca nu exista semnale favorabile la aceste
niveluri de analiza, eficienta consilierii risca sa ramana in permanenta sub semnul
intrebarii.