Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Octavian Sărbătoare - Legendele Dacilor
Octavian Sărbătoare - Legendele Dacilor
Legendele dacilor
poporul nemuritor al zeilor
Lupul ºi ºarpele vor salva lumea
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
Sarbatoare, Octavian.
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor : lupul şi şarpele vor salva lumea
859.335
Pe prima copertă: Stindardul dacic şarpele cu cap de lup; Marele rege Burebista
reprezentat cioplit pe un trunchi de copac uscat în munŃii României.
Pe coperta a patra: Toiagul înŃelepciunii Lui Zamolxe purtat de zâne (foto
Laura Apostol).
2
Octavian Sãrbãtoare
Legendele dacilor
poporul nemuritor al zeilor
Lupul ºi ºarpele vor salva lumea
ColecŃia Deceneu
Sarbatoare Publications
Sydney
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
Cap. 1
4
Burebista şi nemuritorii lui
5
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
6
Burebista şi nemuritorii lui
7
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
8
Burebista şi nemuritorii lui
9
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
10
Burebista şi nemuritorii lui
***
11
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
Cap. 2
12
Deceneu şi preoŃia neamului
- Bun sosit Mărite Preot la oamenii inimii tale. Bun venit tuturor
celor care te însoŃesc. Şi noi doream să te întâlnim odată, dar iată că
domnia ta ne-a luat-o înainte.
- Bun găsit oameni de la izvor! a răspuns Deceneu.
Deceneu şi însoŃitorii lui au fost duşi la casele de oaspeŃi să se
odihnească. Mai târziu i-au cunoscut şi pe ceilalŃi trei călugări rohmani,
Zogru, Ilarion şi Ariman.
Mai spre seară oaspeŃii au fost chemaŃi la frântul pâinii aşa cum
obişnuiau călugării să înceapă masa de zi cu zi. Şi când toŃi s-au adunat
călugărul Casian i-a spus lui Deceneu:
- Mărite Preot, iată pânea!
Deceneu a frânt pâinea, a împărŃit-o şi au mâncat cu bucurie.
Seara s-au adunat la sfat în casa cea mai mare a schitului. Aşa
Deceneu a aflat de la călugărul Casian că rohmanii aceia cunoşteau
Legile Belagine, legile neamului frumos, pe care ei le păstraseră în grai
şi în scris. Erau acele legi care odată, în vechime, fuseseră scrise pe
tăbliŃe de aur de către Marele Lup Alb.
Şi Marele Preot a spus:
- Noi la Sarmisegetuza am păstrat legile, dar în timp s-a mai pierdut
câte ceva din ce fusese odată scris chiar de Marele Lup Alb. Precum
văd, voi aveŃi fără ştirbire acele legi date demult neamului nostru.
Cunoaşterea aceasta a venit la timp, că vroim să le scriem din nou pe
tăbliŃe de aur.
- Vi le putem da Mărite Preot, a spus Casian.
- Le luăm la plecare şi le aducem înapoi şi pe acestea şi pe cele scrise
pe tăbliŃele de aur. Voi le veŃi păstra pentru veacurile ce vor veni.
În zilele ce-au urmat, Marele Preot şi însoŃitorii săi au aflat despre
legenda cavalerilor din vechime. Rohmanii Ńineau vie credinŃa în vitejii
neamului şi erau toŃi cavaleri zamolxieni.
- Apăi noi sântem cavaleri zamolxieni, după legea strămoşească a
neamului nostru de la Marele Lup Alb încoace, le-a spus Casian. Dar
am ales să ne trăim vieŃile în munŃi aproape de sufletele strămoşilor şi
departe de lume. Arareori cineva ajunge p-aici, că-s în cale păduri greu
de umblat.
În seara următoare călugărul Zogru a aprins un foc sacru şi Casian
le-a povestit tinerilor, care veniseră cu Marele Preot Deceneu, legenda
cavalerilor zamolxieni:
13
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
14
Deceneu şi preoŃia neamului
15
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
16
Deceneu şi preoŃia neamului
17
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
18
Deceneu şi preoŃia neamului
19
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
s-a apropiat timpul plecării sale din lume Deceneu a vorbit cu nevastă-
sa Mara şi i-a spus ca trupul lui fără suflet să fie ars după datină şi
cenuşa să fie pusă într-o urnă şi îngropată în curtea casei lor. Şi pe
locul acela să se aprindă din când în când focul sacru al nemuririi.
Şi Deceneu a murit. Trupul i-a fost ars pe muntele de la Apolovraci.
Acolo Marele Preot Lucian le-a vorbit tuturor despre Deceneu, trimisul
cerului, şi despre faptele sale bune, cum el a îndreptat poporul pe calea
luminii. Mara, nevasta lui Deceneu a luat cenuşa, a făcut precum el îi
spusese şi a pus pe mormântul lui Deceneu crucea Lui Zamolxe.
De la acea vreme preoŃia Lui Zamolxe s-a numit şi preoŃie decenee.
Şi au trecut multe secole, duhul Marelui Preot Deceneu a rămas viu
veghind poporul zeilor.
***
20
Ridicarea din genunchi
Cap. 3
21
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
22
Ridicarea din genunchi
23
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
- Îi vei putea şi cunoaşte, i-a spus Iulian. Dar pentru asta trebuie să
mergem la ei.
- Neapărat! Unde se găsesc?
- Dacă eşti pregătit putem pleca mâine dimineaŃă. Avem de mers.
- Bine frate, aşa vom face.
S-a lăsat seara şi liniştea adâncă. Duhurile străbunilor neamului au
coborât peste mânăstirea Prislop. Retraşi în chiliile lor, călugării Zian
şi Iulian aprind lumânări şi fac rugăciuni.
La mijirea zilei, Zian şi Iulian au mâncat ceva şi erau gata de plecare.
Au pornit pe jos spre HaŃeg, în scurt timp o maşină a oprit şi i-a luat.
Din HaŃeg, cei doi au luat un microbuz spre inima Ardealului, apoi
au plecat către nordul Moldovei la locurile tainice ale călugărilor
rohmani. În cele din urmă Zian şi Iulian au ajuns pe nişte culmi de
munte împădurite şi greu de călcat de picior de om. La sfatul lui Iulian,
duceau cu ei sticle cu ulei pentru opaiŃe şi alte lucruri de care ştiau că
aveau nevoie călugării.
La sosire i-a întâmpinat un pustnic tânăr care-l ştia bine pe Iulian:
- Bun sosit frate Iulian. D-apăi ai mai adus un alt frate. Este oare cel
aşteptat de noi?
- Este. L-am găsit, îl cheamă Zian, e un călător pe calea Domnului.
Călugăr ca şi noi. Vă va spune el mai multe mai târzâu. Acum sântem
obosiŃi şi vrem să ne tragem sufletele.
Iulian l-a dus pe Zian la chilii şi l-a găzduit.
- D-apăi te odihneşte şi ne vedem după două ceasuri, i-a spus Iulian.
Se apropia amurgul când Zian a ieşit din chilie. I-a cunoscut şi pe
ceilalŃi cinci călugări ai schitului, Genaru, Calaian, Machidon, Mitru şi
Pascu. Îl aşteptau. Erau toŃi strânşi lângă o vatră de foc în aer liber. Şi
Zian l-a întrebat pe Iulian:
- Ce-o să faceŃi aici fraŃilor?
- Vei vedea. E o taină, a răspuns Iulian.
În mijlocul vetrei se afla o grămadă mare de lemne. Unul dintre
călugări a mers într-o clădire şi s-a întors cu o găletuşă cu tăciuni pe
care i-a golit la baza grămezii de lemne. A suflat apoi în tăciuni şi
treptat lemnele au luat foc.
ToŃi călugării stăteau în picioare pe marginea vetrei şi priveau focul
în tăcere. Apoi călugărul Genaru şi-a îndreptat mâinile cu palmele
deschise către foc şi a zis cu voce tare:
24
Ridicarea din genunchi
25
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
26
Ridicarea din genunchi
27
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
28
Ridicarea din genunchi
***
29
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
Cap. 4
30
Spiritul lupului se trezeşte în neamul românesc
31
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
scuturi gorunul pe când repeŃi după mine cuvintele Iancului, care sunt
scrise pe această placă de lângă copac.
Zian a pregătit lumânările, le-a aprins şi i-a spus lui Gligor:
- Suntem gata. Să scuturi acum arborele.
Gligor s-a apropiat de gorun, l-a cuprins în braŃe cât a putut de mult.
Şi cu puterile lui omeneşti a scuturat gorunul Iancului repetând cu voce
tare ceea ce spunea Zian: „Şi de va veni duşmanul, să vă ia pământ şi
drept, români scuturaŃi gorunul, ca din somn să mă deştept”.
Au făcut aceasta de trei ori. Gligor lăcrima. Apoi Zian i-a mai spus:
- Acum cheamă spiritul Iancului să intre în tine. Cu puterea dată de
focul sacru al acestor lumânări, aşa va fi.
Peste Gligor au coborât spiritele străbunilor. Lacrimile-i curgeau pe
obraji şi a vorbit:
- Chem aici, la focul strămoşesc, lângă gorunul lui Avram Iancu,
spiritul lui de dreptate şi adevăr să intre în mine. Fie ca să am puterea
Iancului să aduc lumină neamului meu românesc. Şi Dumnezeul
străbunilor şi fie mereu cu mine! Doamne, ascultă-mi ruga făcută din
adâncul inimii mele!
Şi au stat în linişte.
„Iată cum ne trezim în Dumnezeu la dreptate şi adevăr” şi-a spus
Zian. „În tot omul de rând, poate renaşte spiritul de cutezanŃă al
strămoşilor neamului românesc. Şi Dumnezeu e cu noi!”.
Au mai trecut câteva luni de zile. Străbunii din ceruri vegheau
poporul zeilor şi treptat s-au aprins focuri dacice în toată Ńara, pe munŃi
şi văi, pe cursul apelor şi la Marea Neagră. Vetre, altare şi temple au
fost construite la poalele Vulcanului, la Uibăreşti, Mesteacăn,
Săcărâmb, Detunata şi în alte locuri tainice din Ńară.
Spiritul dacilor a renăscut şi cu el lumina faptelor bune. Domnul
Dumnezeu îşi trimisese oamenii cu menire aparte pentru ridicarea din
genunchi a neamului românesc, pe Ariana Orşa, cea care a chemat
sufletele străbunilor la Săcărâmb, pe Iancu Uibărescu la Uibăreşti, pe
ConstanŃa Lupu la Vulcan, Muntele de foc, pe Ileana Bucur la Vidra de
Sus, pe Ovidiu Costoboc la Mesteacăn, acolo unde fusese odată cetate
dacică, pe Sandu Tulcan la Săcărâmb, Altarul Zeilor, pe Aritia
Câmpeanu la Detunata, Templul de foc al Lui Zamolxe. Sufletele
românilor, plecaŃi în străinătate, se trezeau şi ele, se activase memoria
ancestrală a neamului.
32
Spiritul lupului se trezeşte în neamul românesc
Sângiorzan era un român umblat prin multe locuri din lume. Trăise
un timp în India, unde învăŃase tainele focului sacru al arienilor vedici.
De câŃiva ani Sângiorzan revenise în România din Austria, unde stătuse
în orăşelul Sankt Georgen im Attergau. Şi era hotărât să cheme spiritul
Marelui Lup Alb să intre în oamenii care simŃeau româneşte.
Soarele răsărea de după culmile Săcărâmbului. Razele, înveşmântate
în culorile curcubeului, trimiteau săgeŃi de lumină peste Altarul Zeilor,
cum i se mai spunea localităŃii.
Sângiorzan a sosit la Săcărâmb, pe la timpul prânzului, împreună cu
Iancu Uibărescu. Felicia Florescu le-a găsit loc de găzduire la casa lui
Deniz şi Soniei. Mai târziu a venit şi maestrul Iorgovan cu familia.
Sângiorzan a dat ocol zonei întâlnind pe alŃii anume veniŃi pentru
ritualul focului sacru dacic, ce va fi aprins la Altarul Lui Zamolxe. Era
încredinŃat că cele ce vor urma sunt voinŃa zeilor, aici în acest loc
binecuvântat de Dumnezeul strămoşesc.
După-amiază a sosit la Săcărâmb şi Zian, însoŃit de soborul preoŃesc
dacic. În seara zilei şi noaptea a avut loc ritualul înălŃător al focului
sacru. Maestrul Gheorghe Iorgovan, om din neamul uriaşului Iorgovan,
a cântat la orgă Întoarcerea dacilor.
Şi a doua zi Sângiorzan a vorbit pe îndelete cu Sandu Tulcan.
- Dragă prietene, trăim un timp de excepŃie, i-a spus Sandu. Am
sentimentul că se termină o lume şi începe alta.
- Şi ai mare dreptate. Află că, de aici de la noi, de pe pământurile
românilor, va începe marea schimbare la faŃă a lumii. Omenirea se află
azi într-un mare impas şi a sosit vremea scadenŃelor.
- Simt cu tot sufletul cum un foc viu cuprinde inimile oamenilor pe
care îi cunosc îndeaproape. Cum putem oare înŃelege această trăire
înălŃătoare?
- Află că în oamenii acestor locuri se trezeşte treptat spiritul Marelui
Lup Alb. Sunt încă foarte puŃini cei care simt asta, dar vor fi din ce în
ce mai mulŃi românii care vor merge pe calea dreptăŃii şi adevărului. Şi
vor fi mari schimbări în România, în Europa şi în lume.
- Mă întreb ce se va întâmpla oare cu Europa de vest? a mai întrebat
Sandu Tulcan. Se tot vorbeşte despre decadenŃa Occidentului.
- A sosit timpul plăŃilor faptelor din trecut, a zis Sângiorzan. Trăim
vremea descompunerii şi apusului culturii actuale a Occidentului, care
de-a lungul secolelor s-a folosit de alŃii pentru a-şi duce viaŃa în
opulenŃă. Cultura occidentală oglindeşte învăŃăturile religiei iudeo-
33
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
creştine şi atâta timp cât va fi legată de această religie va avea soarta ei.
Occidentul a dezvoltat habitatul uman spoliind mediul şi distrugând
natura, urmând preceptele biblice, precum că omul este stăpânul naturii
şi poate face ce vrea cu ea. Această direcŃie greşită, deşi pe parcurs a
adus beneficii europenilor occidentali, nu putea decât să se înfunde.
Dar întreaga Europă poate înflori pe alte baze, acum în formare.
Vara era în toi şi Sângiorzan a ajuns cu bine la Bucium Şasa, la
Muntele Detunata. Templul Lui Zamolxe de la Detunata fusese
construit anul trecut, când Sângiorzan şi ConstanŃa Lupu au urcat spre
muntele Detunata şi înainte de pădure şi zona pietrelor prăvălite au
găsit locul potrivit pentru construcŃia templului. Atunci Sângiorzan
bătuse un Ńăruş pentru a marca zona centrală şi mai apoi templul a fost
construit de Iancu Uibărescu, trimisul cerului.
Seara se apropia şi Gabriel Machidon a sosit cu torŃele. Ritualul
focului sacru dacic condus de Zian s-a ridicat până la cer, aducând pe
limbile de foc duhurile străbunilor daci.
Acolo, la focul sacru dacic, Sângiorzan a chemat pentru prima oară,
spiritul Marelui Lup Alb să intre în sufletele românilor: „Doamne, fă
ca duhul Marelui Lup Alb, păzitorul neamului românesc, să intre în
sufletele românilor şi aşa să înceapă marea luptă a luminii contra
întunericului în aceste zile ale marii schimbări la faŃă a lumii”. Tot aşa
făcuse şi în India, în MunŃii Himalaya, unde cu ani în urmă chemase
spiritul Marelui Preot Deceneu să revină printre români.
Şi când ritualul s-a terminat Sângiorzan le-a vorbit celor adunaŃi:
- Astăzi ne-am aflat toŃi în prezenŃa focului sacru dacic, principalul
mod de trezire a neamului românesc. Această trăire curăŃă sufletul.
Invit pe cei dornici să intre în Ordinul Cavalerilor Zamolxieni, frăŃie de
dreptate şi adevăr, să repete după mine jurământul făcut aici la focul
viu. Întindem acum mâinile cu palmele spre focul sacru şi repetăm
întocmai cuvintele ce urmează.
Şi Sângiorzan a spus rând pe rând cele patru jurăminte, aşa cum se
găseau scrise în Cartea Lui Zamolxe. Şi le-a mai vorbit celor prezenŃi:
- Acest jurământ al cavalerilor zamolxieni innobilează. De acum, cei
care l-au urmat, se pot numi arieni. Şi ŃineŃi minte că a fi arian nu
înseamnă că aparŃii unui anumit popor, unei anume rase, sau că acel
om are caracteristici fizice aparte. A fi arian este o stare de spirit de
nobleŃe umană, de demnitate, curaj şi înŃelepciune, calităŃi umane
34
Spiritul lupului se trezeşte în neamul românesc
☼ ☼ ☼ ☼ ☼ ☼ ☼ ☼
35
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare
Cuprins
Cap. 1 – Burebista şi nemuritorii lui 4
Cap. 2 – Deceneu şi preoŃia neamului 12
Cap. 3 – Ridicarea din genunchi 21
Cap. 4 – Spiritul lupului se trezeşte în neamul românesc 30
Despre autor
Octavian Sărbătoare s-a născut în România în 1952 şi din 1987 trăieşte în
Australia. Autorul a absolvit Facultatea de Litere cu specializările de licenŃă în
studii ale religiilor şi filosofie, apoi un an de specialitate postlicenŃă în studii ale
religiilor, Master la Litere (studii de pace şi conflict) cu distincŃie şi diplomă
postuniversitară (economie politică) la Universitatea din Sydney, Australia.
Doctor Honoris Causa. Este autorul unor cărŃi de cercetare în domeniul social cât
şi de beletristică, în limbile română, engleză şi italiană.
Sull'autore
Octavian Sarbatoare è nato in Romania nel 1952 e dal 1987 vive in Australia.
Ha conseguito la Laurea in Lettere con specializzazione in studi sulle religioni e
filosofia, e un anno di specializzazione post laurea in studio delle religioni,
Master in Lettere (studi sulla pace e sui conflitti), con distinzione e diploma post
universitario (economia politica) all'università di Sydney, Australia. Doctor
Honoris Causa. E' autore di alcuni libri di ricerca nell'ambito sociale ma anche di
ballettistica, nelle lingue romeno, inglese e italiano.
36
Colecþia Deceneu