Octavian Sã rbã toare

Legendele dacilor
poporul nemuritor al zeilor
Lupul și Șarpele vor salva lumea
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

First published in Australia in Jan. 2014 by

Sarbatoare Publications, Sydney, NSW
For other publications SEARCH ‘Octavian Sarbatoare’ at
National Library of Australia: http://www.nla.gov.au/
sarbatoare@hotmail.com

Copyright © 2014 and subsequent years by Octavian Sărbătoare. Această

lucrare şi traducerile ei sunt copyright (au drept de autor Octavian Sărbătoare).
Ea poate fi liber folosită ca fişier electronic, înglobată în alte lucrări de sinteză
sau antologie, sau imprimată pe hârtie în forma în care se află. Editurile o pot
liber tipări pe hârtie în diferite formate (inclusiv ediții de buzunar) preluând în
ediții proprii textul de bază, fără a face modificări în acest text, şi fără a cere
acordul autorului care-şi păstrează dreptul de autor.

National Library of Australia Cataloguing-in-Publication entry:

Sarbatoare, Octavian.
Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor : lupul şi şarpele vor salva lumea

Edition: 1st ed.

ISBN 978 0 9875729 9 8.
1. Zalmoxis. 2. Mythology, Romanian. 3. Dacians -- Religion. I. Title.

859.335

Typeset by Sarbatoare Publications

Pe prima copertă: Stindardul dacic şarpele cu cap de lup; Marele rege Burebista
reprezentat cioplit pe un trunchi de copac uscat în munții României.
Pe coperta a patra: Toiagul înțelepciunii Lui Zamolxe purtat de zâne (foto
Laura Apostol).

Notă în loc de prefață: Prezenta carte, cu titlul şi subtitlul Legendele dacilor

poporul nemuritor al zeilor: Lupul şi şarpele vor salva lumea, este o ficțiune de
idei făcând parte din setul de lucrări neodacice vizând dezvoltarea imaginarului
spiritual-religios numit zamolxianism modern sau neozamolxianism. Lucrarea
conține patru capitole, primele două îşi au drept locație în timp vremea dacilor,
perioada legendar-istorică a Marelui Preot Deceneu, iar celelalte două capitole,
epoca actuală. Cartea etalează şi reactualizează povestiri mitice şi legendare,
taine păstrate cu grijă timp de mii de ani.

2
 Octavian Sã rbã toare

Legendele dacilor
poporul nemuritor al zeilor
Lupul ºi ºarpele vor salva lumea

Colecția Deceneu

Sarbatoare
Publications Sydney
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

Cap. 1

Burebista și nemuritorii lui

Motto: „Jur ca în luptă să fiu puternic ca şoimul în zbor, ca apele
învolburate să răstorn stânca vrăjmaşilor, ca vântul năpraznic să
nimicesc pe cei răi.” (din Cartea Lui Zamolxe, LEG, 2, 46).

Din vremurile veşnicei dăinuiri, pe pământurile întinse ale arienilor,

hălăduia Cavalerul trac, nemuritorul. Era zeu al războiului şi urmaş al
străbunului zeu Ares, întruchiparea dreptății Dumnezeului Ler
strămoşesc. Veac după veac au păşit şi alții, pe urmele Cavalerul trac,
ca să slujească lumina. Faptele de vitejie ale acestor nemuritori sunt
scrise în cer în Cartea Lui Dumnezeu şi încrustate în inimi.
Dar mai trăiau şi alți oameni, cei cuprinşi de întunericul sufletelor. Ei
se temeau de lumină. Bezna nu putea să apună prea curând, Domnul
cerului făcuse ca lumina şi întunericul să aducă freamătul, fața şi
reversul lucrurilor, până la vremurile marilor suferințe ale schimbării la
față a lumii.
Răsărea soarele în țara zeilor. Munții îşi dădeau aburul dimineții
ofrandă soarelui, pe dealuri răsunau cântece de păsări. În razele de
lumină roua câmpiilor se schimba în diamante, iar apele limpezi erau
oglinzi de suflete.
Dacia era inima pământurilor tracilor. Părintele Deceneu, abia fusese
inițiat Mare Preot, de către Marele Preot Dorian, pe Ceahlău, muntele
cogaion al carpilor.
Deceneu şi Burebista se cunoşteau din copilărie. Burebista avea doar
şase ani mai mult decât Deceneu, care intrase de tânăr în preoția Lui
Zamolxe. Drumurile vieților lor i-au dus acolo unde le erau hărăzite
destinele, Burebista mersese pe calea armelor, Deceneu pe cea a păcii
şi înțelepciunii.
Mulți ani triburile tracilor fuseseră măcinate de rele şi Dumnezeul
strămoşesc îşi întorsese fața de la poporul Său. Dar vremurile se
schimbaseră, treptat Domnul cerului a privit din nou către țara zeilor.
Puterea tracilor crescuse de când aprindeau focurile sacre pe toate
pământurile locuite de ei. Şi duşmanii nu mai îndrăzneau. Oamenii
învățau din nou să asculte străbunii de sub brazdă, şoapta pământului,
iar sufletul lupului îşi arăta iarăşi lumina.

4
 Burebista şi nemuritorii lui

Burebista, căpetenia destoinică a câtorva triburi de daci, nu era

îndeajuns de puternic încât să oprească luptele dintre frați. Îl durea
inima auzind că tracii s-au războit iarăşi între ei. Se tot gândea cum să
oprească vărsările de sânge, că duşmanii aşteptau să-i simtă slabi ca să
năvălească. Şi Deceneu era hotărât să-i adune pe traci sub coroana unui
singur rege.
Era primăvară şi Burebista primise vorbă de la Deceneu să vină la
Sarmisegetuza. Marele Preot avea cuvinte de taină cu dacul al cărui
destin era scris în stele.
Abia începuse vara şi Burebista, însoțit de oşteni călări, aleşi cu
grijă, a pornit să-l întâlnească pe Deceneu. Cu regele venea şi nevasta
sa Zânaida, fata unui rohman din ținuturile carpilor. Chiar Marele Preot
Deceneu îi căsătorise cu ani în urmă.
Era într-o amiază, soarele strălucea puternic, când Burebista a ajuns
la Sarmisegetuza, capitala sacră a dacilor. Pe dată Marelui Preot i s-a
dat de ştire despre venirea oaspeților, care au descălecat la casele
anume pregătite pentru ei şi s-au odihnit după oboseala drumului lung.
La timpul potrivit Burebista a trimis vorbă lui Deceneu că era gata să
fie primit.
Şi Burebista cu oştenii lui au fost conduşi în marea sală a focului
sacru dacic, care fusese ridicată iarăşi după distrugerea ei de către
regele gal Aster. Acolo îi aştepta Deceneu.
Înalt, îmbrăcat în roba albă a Marelui Preot, purtând eşarfa
sacerdotală, ținând în mâna dreaptă toiagul înțelepciunii Lui Zamolxe,
având pe cap căciula de blană de miel a preoților pileați, Deceneu s-a
bucurat la vederea oaspeților.
- Închinare Mărite Preot! i s-a adresat Burebista. Şi neamurile tracilor
să aibă parte de lumină în suflete.
- Bun sosit oaspeți de seamă şi oşteni viteji! a răspuns Deceneu. Iată
că a venit timpul împlinirii voastre.
Noii veniți au fost îndemnați să ia locuri la mese şi îndată slujitorii
sanctuarului au adus mâncăruri pentru toți cei prezenți în sala focului
nemuririi dacilor. Burebista şi nevasta sa Zânaida s-au aşezat la masă
alături de Deceneu şi de Mara, preoteasă şi nevastă a lui Deceneu. Şi
toți s-au înveselit la mesele bogate aşa cum era datina străbună. După
tradiția strămoşească nu se beau băuturi amețitoare în preajma focului
sacru.
Şi cei doi au depănat amintiri şi şi-au spus veşti.

5
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

- Am aflat despre galii scordişci, care locuiesc la sudul fluviului

Istru, că sunt tare neliniştiți! a spus Burebista. Aşa dezbinați cum sunt
azi tracii va fi greu să-i confruntăm. Ba chiar unii traci s-au unit cu
duşmanii şi ne amenință aici în Dacia. Ne trebuie o mână de fier.
- Mâna de fier vei fi tu Burebista! i-a zis Deceneu. Mâine dimineață
te voi iniția în Ordinul Cavalerilor Zamolxieni, frăție de curaj şi
înțelepciune. Când curajul se înfrățeşte cu înțelepciunea, vine izbânda
în toate cele făptuite.
- Sunt gata Mărite Preot! l-a încredințat Burebista. Trebuie să oprim
vărsarea de sânge între frați.
Când ospățul s-a sfârşit, Burebista şi oamenii lui au revenit la casele
de oaspeți şi s-au pregătit pentru dimineața următoare. Sala cea mare s-
a golit şi slujitorii sanctuarului au pregătit lemnele şi toate cele de
trebuință pentru a doua zi.
Dis-de-dimineață oaspeții erau strânşi în sala cea mare a focului
sacru dacic şi aşteptau venirea Marelui Preot. Abia s-a crăpat de ziuă
când Deceneu a venit însoțit de un sobor de preoți şi preotese. Şi
cerurile s-au deschis, zeii străbunilor şi-au coborât spiritele peste
Sarmisegetuza sacră a regilor daci. Vulturii şi şoimii munților dădeau
rotogoale largi locurilor.
S-a făcut linişte adâncă, toți aşteptau spusele Marelui Preot care le-a
vorbit:
- Popor de la izvor! Iată timpul când avem nevoie de un om al Lui
Dumnezeu să unească triburile tuturor tracilor. Veți fi astăzi martorii
unor clipe ce vor intra în veşnicie. Mulți ani neamurile tracilor au fost
răvăşite de rele. Dar Dumnezeul Ler s-a îndurat de noi şi nu ne-a lăsat
să pierim. Sunt încă multe de făcut. Astăzi vom trăi un timp de măreție,
regele Burebista, domnitor al unor triburi ale dacilor, va păşi pe calea
cavalerilor zamolxieni, nemuritorii. Cerul mi-a vorbit şi am ales cu
mare grijă această înălțare în suflete. Chemăm spiritele străbunilor să
fie prezente aici cu noi şi zeul strămoşesc Zamolxe să ne însoțească în
ce vom face astăzi.
Cu mâna sa Marele Preot a pus lemne pe vatră, iar când focul s-a
întețit l-a chemat pe Burebista să se apropie de vatra sacră a nemuririi
dacilor arieni.
- Vino rege Burebista! Îndreaptă-ți acum mâinile cu palmele deschise
către focul sacru şi spune după mine, cu credință din inimă, patru
jurăminți: „Jur pe toiagul înțelepciunii Lui Zamolxe, pe Cavalerul trac

6
 Burebista şi nemuritorii lui

din Varanha, să slujesc dreptatea şi adevărul. Jur ca în luptă să fiu

puternic ca şoimul în zbor, ca apele învolburate să răstorn stânca
vrăjmaşilor, ca vântul năpraznic să nimicesc pe cei răi. Jur pe inima
Lui Zamolxe, neamului meu să-i fiu credincios, pe asupritor să-l pun în
genunchi, şi pe cel umilit să-l ridic. Jur pe focul sacru dacic, să țin vie
flacăra iubirii de oameni, să aduc la lumină oamenii lumii. Focul Viu al
Lui Dumnezeu să mă însoțească. Zău! Zău! Zău!”
Burebista a urmat întocmai Jurământul Cavalerilor Zamolxieni. Apoi
Marele Preot i-a cerut unuia dintre slujitorii sanctuarului să aducă
pocalul. La un semn al lui Deceneu s-a auzit, din gura unui om, urletul
lupului. Şi Deceneu a continuat ritualul:
- Rege Burebista, aici în prezența Focului Sacru Dacic, ia acest pocal
şi bea din el lapte de lupoaică. Şi aşa sufletul tău să primească curajul
lupului, iar din focul sacru dacic sufletul tău va lua înțelepciunea
şarpelui.
Şi focul s-a întețit. Burebista a dus la gură pocalul şi a băut laptele de
lupoaică. Spiritul Marelui Lup Alb a coborât în focul sacru dacic, în
depărtare se auzeau urletele lupilor care-i simțeau chemarea. Apoi
Deceneu a mai spus:
- Rege Burebista, de astăzi eşti cavaler zamolxian în gradul cel mai
înalt. Misiunea ta abia începe, ai acum în tine şi sufletul nemuritor al
lupului şi pe cel al şarpelui. Dumnezeul Ler strămoşesc este cu tine.
Dacii au izbucnit în urale puternice: Ahoooo! Ahoooo! Ahoooooo!
Glasurile lor se auzeau hăt departe, codrii au tresărit la naşterea unui
om al luminii.
Ritualul s-a terminat şi Deceneu a avut o vorbă de taină cu Burebista
zicându-i:
- De mâine poți, pe toți oştenii tăi, să-i inițiezi cavaleri nemuritori.
Dacă asta-ți este vrerea, atunci oamenii sanctuarului vor pregăti tot ce-i
nevoie.
- Aşa voi face Mărite Preot! i-a răspuns Burebista.
A doua zi, dimineața stătea să mijească, Burebista aştepta timpul
potrivit ritualului. Şi a condus singur ceremonia şi i-a inițiat în Ordinul
Cavalerilor Zamolxieni pe toți tinerii bravi, cu care venise. Ei i-au jurat
credință la focul sacru dacic.
Apoi Deceneu, Marele Preot, le-a vorbit celor de curând inițiați:
- Astăzi ați intrat în rândurile oamenilor luminii, v-ați început viețile
de bravi ai neamului. Aflați şi cum trebuie să vă purtați şi să cunoaşteți

7
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

Codul Cavalerilor Zamolxieni, nemuritorii. Această lege a fost dată din

vechime străbunilor de către Marele Lup Alb, protectorul Lui Zamolxe
pe timpul când înțeleptul neamului era om în carne şi oase. Şi iată cele
opt precepte care să vă fie temelie în viață: În primul rând, cavaler
zamolxian adevărat este acela care are în el spiritul lupului şi pe cel al
şarpelui. El se umple de ele, spiritul lupului îi va da curajul nemărginit,
iar de la cel al şarpelui va avea înțelepciunea. Şi cele două spirite se
îngemănează în cavalerul zamolxian şi cu ele el va face fapte mari. În
al doilea rând, să ştiți că spiritul lupului şi cel al şarpelui sunt cerute la
focul sacru dacic de unde cavalerul zamolxian adevărat îşi ia curajul şi
înțelepciunea. Şi e nevoie ca aceste spirite să fie împrospătate la focul
sacru dacic unde, cu mâinile întinse, cavalerul face iarăşi jurământul
cavalerilor zamolxieni, întru pomenirea crezului ca mărturisire de
credință. În al treilea rând, cavaler zamolxian adevărat este cel ce
slujeşte dreptatea şi adevărul mai presus de toate. Cu înțelepciunea
şarpelui, el va şti cum este mai bine să meargă pe marea cale a
înțelepciunii Lui Zamolxe. În al patrulea rând, cavalerul zamolxian
adevărat este puternic în luptă tot ca şi şoimul în zbor. La vremurile
grele el aşteaptă timpul potrivit, că viața-i are mare preț, dar va
continua neînfricat lupta când se va ivi prilejul. În al cincilea rând,
cavaler zamolxian adevărat este acela credincios până la moarte
neamului său. El va pune în genunchi pe asupritori, oricine ar fi ei, va
ridica din genunchi pe cei umiliți, iar pe oamenii răi, vrednici de
moarte, îi va ucide, şi pe oamenii iubitori de lumină îi va iubi. În al
şaselea rând, cavalerul zamolxian adevărat este urmaşul în spirit al
Cavalerului trac. El este justițiarul dac care-şi împlineşte viața slujind
pe Dumnezeul Ler, pe Zamolxe şi străbunii neamului său. Aşa toate îi
vor merge din plin. În al şaptelea rând, aflați că după moartea
trupurilor, cavalerii zamolxieni, bravii acestei lumi, merg cu sufletele
în cerul de purpură al Lui Zamolxe, unde vor fi îngeri. Şi acolo vor
întâlni spiritele Marelui Lup Alb şi pe cel al Cavalerului trac. Şi de
acolo Dumnezeu îi va întrupa şi-i va trimite iarăşi să aducă lumină
lumilor. În al optelea rând să țineți minte purtarea voastră de trimişi ai
Lui Dumnezeu: Fiți neînfricați aşa cum lumina nu se teme de întuneric,
fiți înțelepți precum cugetul străbunilor. Voi sunteți nemuritorii lumilor
Dumnezeului Ler.
Toți au ascultat cu luare aminte vorbele Marelui Preot, care le-a mai
zis:

8
 Burebista şi nemuritorii lui

- Şi mai luați seama că un cavaler zamolxian este neîndurător cu

duşmanul. Pedepsele date oamenilor răi sânt pe măsură, dar cea mai
grea este dată trădătorilor de neam. Ea este moartea. Pentru cei care-şi
trădează neamul nu există iertare sau milă, ei vor fi ucişi oriunde se vor
afla pe pământ. Orice cavaler zamolxian când va afla că cineva a trădat
neamul său să cerce dacă este adevărat. Şi când el se va încredința că-i
aşa, atunci cu orice prilej potrivit are datoria să-l ucidă pe trădător. Aşa
răul se va stârpi dintre noi dacii, poporul zeilor. Acum vouă, celor care
ați devenit de curând cavaleri zamolxieni, vă spun: Mergeți în codru. Şi
de s-or arăta lupii, care sunt acum frații voştri în spirit, atunci e semn
bun din cer, de la Dumnezeu Fârtatul. Spiritul Marelui Lup Alb vă va
călăuzi.
Spunând acestea Marele Preot Deceneu s-a retras. Şi Burebista
împreună cu noii inițiați cavaleri zamolxieni au mers toți la casele de
oaspeți. După-amiază regele i-a luat pe ai săi şi au pornit prin pădure să
se întâlnească cu lupii, aşa cum îi sfătuise Marele Preot.
Ajunşi pe o coamă de munte Burebista şi oştenii lui au privit în zare
şi au văzut lupii într-un luminiş de pădure. Soarele strălucea puternic şi
corbii zburau pe deasupra capetelor lor. Spiritul Marelui Lup Alb era
cu ei, zeii vegheau dacii, poporul lor.
- Iată semnele schimbării noastre în bine! le-a spus Burebista. Vedem
lupii, protectorii neamului. Vom fi şi noi ca lupii, apărători ai neamului
şi gliei străbune. Şi iată în cer ni se arată acum zborul corbilor,
mesagerii zeilor care ne dau de ştire că suntem pe calea luminii.
Doamne Zamolxe, străbun al neamului, om al nemuririi, suntem ai tăi.
Putem acum să ne întoarcem la Sarmisegetuza.
Când a revenit în cetatea sacră cu oştenii săi, Burebista i-a povestit
lui Deceneu toate cele întâmplate lor în pădure. Deceneu s-a bucurat de
cele auzite şi se gândea: „Acest om, cu voia Domnului, a intrat pe calea
cerului. De acum i se vor deschide porțile luminii. El va face iarăşi din
traci un neam de bravi. Aşa poporul zeilor va renaşte”.
- Toate v-au mers din plin! i-a zis Deceneu. A venit timpul acum să
porneşti cu curaj şi încredere. Tu eşti cel care să-i unească pe toți tracii
sub o singură coroană regală. Mâine vom face ritualuri anume
pregătite. Şi cu voia cerului vei fi rege al tuturor tracilor.
A doua zi, la ceasul prânzului, în sala cea mare a focului sacru al
nemuririi dacilor arieni, s-au strâns căpetenii, preoți, preotese şi mult

9
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

norod. Şi Deceneu a adus coiful regal al neamului, cel purtat de către

străbunul Zamolxe, în vremurile de demult.
Deceneu era îmbrăcat solemn în strai de mare sărbătoare. Şi le-a
vorbit tuturor:
- Astăzi, aici la Sarmisegetuza, în inima pământului łării Zeilor, eu
Deceneu, Marele Preot, şi prin mine poporul întreg îl încoronează pe
Burebista ca rege al tuturor tracilor. Duceți aceste vorbe mai departe,
că eu, Deceneu, am tălmăcit voința zeilor că Burebista va fi un rege
mare şi faptele lui vor fi de-a pururea vii în sufletele urmaşilor noştri.
Am zis!
Mulțimea a izbucnit în strigăte de bucurie: Ahoo! Ahooo! Ahooooo!
Au urmat petrecerile care au durat la Sarmisegetuza câteva zile.
Şi a sosit timpul când Burebista trebuia să părăsească Sarmisegetuza.
La plecare Deceneu i-a mai spus regelui:
- Ia aminte când vei trece cu oastea Istrul! Nu uita că aurul pe care au
fost odată scrise Legile Lui Zamolxe se află încă la galii scordisci. Este
aurul dacilor. Să-l aduci înapoi, că-l vom lucra în plăci pe care vom
scrie iarăşi marile legi ale neamului.
Şi Burebista s-a întors în cetățile sale şi timp de câțiva ani a dus
campanii de unire a tracilor, fie cu duhul blândeții, fie pe calea armelor.
Regatul tracilor se mărea şi luptele dintre frați aproape că încetaseră. Şi
duşmanii nu mai cutezau să le calce pământurile.
Adesea regele se sfătuia cu Deceneu în treburile regatului şi după un
timp Burebista l-a asociat pe Deceneu la domnie.
Puterea regatului trebuia să crească şi mai mult. Regele avea nevoie
de oameni iscusiți şi treji. Erau unii dintre daci, la acel timp, care aveau
năravul băuturii fără măsură. Atunci Deceneu şi Burebista, care nu erau
băutori de vin sau de tării, au dat poruncă să se taie viile acolo unde era
obiceiul beției. Regatul lui Burebista s-a întins din ce în ce mai mult. Şi
sosise timpul să treacă marele fluviu Istru, să-i liniştească pe galii
scordisci.
Era într-o primăvară când regele Burebista a ajuns cu oştenii săi pe
malul stâng al Istrului. Acolo se pregătiseră din vreme plutele cu care
vor trece apa, dar au aşteptat pentru a doua zi.
Dis-de-dimineață au ridicat tabăra şi toți s-au împărtăşit din apa
sfântă a Istrului, aşa cum făceau dacii înainte de a porni în luptă. Apoi
au trecut Istrul.

1
0
 Burebista şi nemuritorii lui

Pe malul celălalt al apei Burebista a adunat oastea şi le-a spus

preoților pileați însoțitori să pregătească ritualul vâlvei lupilor, întru
trezirea spiritului cutezător al dacilor. Când totul a fost gata preoții au
aprins un mare Rug al Lui Zamolxe.
Au crescut vâlvătăile şi stindardele s-au pus în bătaia vântului. Şi s-
au auzit urletele lupilor. Încet, încet, a intrat în întreaga oaste spiritul
temerar al lupului. Oştenii au pus pe ei blănurile de lup şi s-au pregătit
de luptă. Oastea s-a mişcat din loc şi s-a îndreptat înspre sălaşurile
galilor scordisci. Şi dacii i-au bătut în lupte şi au luat înapoi tot aurul pe
care galii îl duseseră cu ei, ca pradă de război, pe timpul regelui gal
Aster. Mai târziu Burebista a dat aurul lui Deceneu.
Pentru câteva zile dacii au făcut tabere acolo în Tracia până când
galii scordisci au fost cu totul înfrânți. Şi Burebista a ars, după datina
străbună, corpurile tuturor celor căzuți în lupte. Că-şi zicea: „Le vom
arde trupurile tuturor celor care au murit, fie ei, daci, gali sau traci
trăitori pe aceste pământuri. Că mai târziu cei bravi se vor naşte în
neamul nostru, chiar dacă ei ne-au fost acum duşmanii, care vor avea
datorie față de noi că le-am trimis sufletele în cerul Lui Zamolxe”.
Apoi oastea s-a adunat şi a făcut calea înapoi către Istru. Era într-o
zi, tocmai când soarele se pregătea de asfințit, când oştenii au ajuns pe
malurile apei. Şi luptătorii au sorbit iarăşi din apa fluviului sfânt şi au
întins tabăra pentru noapte. A doua zi au trecut cu toții apa. Burebista
s-a-ntors în cetatea Argedava, iar preoții pileați au revenit la sanctuarul
de la Sarmisegetuza.

***

11
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

Cap. 2

Deceneu și preoția neamului

Motto: „Că răul omenirii va fi cândva distrus de lup şi de şarpe.
Lupul este cutezanţa, iar şarpele este înţelepciunea. Şi atunci când
cutezanţa şi înţelepciunea se unesc, întunericul dispare din sufletele
oamenilor. Lupul şi şarpele sunt temelia salvării omenirii, noi îi
purtăm pe stindardul nostru, simbolul neamului” (din Cartea Lui
Zamolxe, LEG, 2, 84-87).

A mai trecut vremea. Deceneu îşi făcuse obiceiul să umble prin

regat, să-şi îmbărbăteze neamul şi să le dea pilde tracilor. Aşa a aflat
despre unii rohmani care locuiau pe culmea unui munte nu prea umblat
al carpilor. Şi într-o zi Deceneu s-a hotărât să-i cunoască pe acei
pustnici rohmani. Însoțit de şapte tineri învățăcei în tainele preoției,
Marele Preot a pornit cu călăuze să-i întâlnească pe rohmani, călugării
cei blajini. Aflase despre ei că erau pileați şi vroia să cunoască tainele
lor şi totodată să le arate viitorilor preoți cum îşi duc viețile pustnicii
nemuritori ai neamului.
Se ştia din vechime că cei mai apropiați inimii Marelui Preot erau
călugării zamolxieni, zalmonarii, cum li se mai spunea, cei care
tălmăceau semnele zeilor. Şi numele de zalmonar venea de la cel al Lui
Zalmoxe, cum I se mai spunea zeului Zamolxe. Printre călugării
zamolxieni, rohmanii erau cei mai vestiți, dar şi cel mai greu de găsit.
Poporul îi ținea în inimi, ajunseseră legendari, dar prea puțini oameni îi
văzuseră. Că rohmanii trăiau pe înălțimi, cât mai aproape de vulturi şi
duhurile văzduhului.
Soarele răsărea în codrii cei mari ai carpilor. Călugărul rohman
Casian şi ceilalți trei frați rohmani, care viețuiau cu el pe înălțimi, se
treziseră de cu vreme să-şi facă rugăciunile către strămoşi. Au urcat pe
vârful de munte apropiat unde le era templul mare şi au aprins acolo
focul sacru. Cu palmele îndreptate către foc au invocat strămoşii şi
spiritele luminii. Apoi au coborât la treburile lui.
Deceneu cu însoțitorii lui au trecut cu greu codrii deşi, dar într-o
amiază au sosit la aşezământul de rohmani care i-au întâmpinat cu
bucurie. Călugărul Casian a aflat cine le erau oaspeții şi a spus:

1
2
 Deceneu şi preoţia neamului

- Bun sosit Mărite Preot la oamenii inimii tale. Bun venit tuturor
celor care te însoțesc. Şi noi doream să te întâlnim odată, dar iată că
domnia ta ne-a luat-o înainte.
- Bun găsit oameni de la izvor! a răspuns Deceneu.
Deceneu şi însoțitorii lui au fost duşi la casele de oaspeți să se
odihnească. Mai târziu i-au cunoscut şi pe ceilalți trei călugări rohmani,
Zogru, Ilarion şi Ariman.
Mai spre seară oaspeții au fost chemați la frântul pâinii aşa cum
obişnuiau călugării să înceapă masa de zi cu zi. Şi când toți s-au adunat
călugărul Casian i-a spus lui Deceneu:
- Mărite Preot, iată pânea!
Deceneu a frânt pâinea, a împărțit-o şi au mâncat cu bucurie.
Seara s-au adunat la sfat în casa cea mai mare a schitului. Aşa
Deceneu a aflat de la călugărul Casian că rohmanii aceia cunoşteau
Legile Belagine, legile neamului frumos, pe care ei le păstraseră în grai
şi în scris. Erau acele legi care odată, în vechime, fuseseră scrise pe
tăblițe de aur de către Marele Lup Alb.
Şi Marele Preot a spus:
- Noi la Sarmisegetuza am păstrat legile, dar în timp s-a mai pierdut
câte ceva din ce fusese odată scris chiar de Marele Lup Alb. Precum
văd, voi aveți fără ştirbire acele legi date demult neamului nostru.
Cunoaşterea aceasta a venit la timp, că vroim să le scriem din nou pe
tăblițe de aur.
- Vi le putem da Mărite Preot, a spus Casian.
- Le luăm la plecare şi le aducem înapoi şi pe acestea şi pe cele scrise
pe tăblițele de aur. Voi le veți păstra pentru veacurile ce vor veni.
În zilele ce-au urmat, Marele Preot şi însoțitorii săi au aflat despre
legenda cavalerilor din vechime. Rohmanii țineau vie credința în vitejii
neamului şi erau toți cavaleri zamolxieni.
- Apăi noi sântem cavaleri zamolxieni, după legea strămoşească a
neamului nostru de la Marele Lup Alb încoace, le-a spus Casian. Dar
am ales să ne trăim viețile în munți aproape de sufletele strămoşilor şi
departe de lume. Arareori cineva ajunge p-aici, că-s în cale păduri greu
de umblat.
În seara următoare călugărul Zogru a aprins un foc sacru şi Casian
le-a povestit tinerilor, care veniseră cu Marele Preot Deceneu, legenda
cavalerilor zamolxieni:

13
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

- Demult, tare demult, se spune că trăia Cavalerul trac, strămoşul

Marelui Lup Alb care fusese pavăza zeului nostru Zamolxe. Şi
Cavalerul trac se trăgea şi el din Ares, zeul războiului, al neamurile
noastre din vechime, arienii, copiii lui Arie, arheul, tatăl Lui Zamolxe
cel Bătrân, arheu şi el. Cavalerul trac este unul dintre zeii noştri cei
mari. Veac de veac Cavalerul trac a umblat pe pământurile neamului
său şi-i pedepsea pe cei răi şi avea grijă de cei buni. Nu se ştie când a
murit omul, dar mulți tineri au mers pe urmele Cavalerului trac luând
în inimi şi minți duhul lui. Acei oameni aprindeau focuri sacre şi
chemau spiritul Cavalerului trac să intre în ei ca neamul nostru să țină
vie credința în dreptate şi adevăr. Şi noi, călugării de aici, îl slujim pe
Cavalerul trac cum putem mai bine pe aceşti munți departe de lume.
- Să ne spuneți cum slujiți voi pe Cavalerul trac, i-a întrebat Marele
Preot Deceneu.
Şi Casian a zis:
- Trimitem vorbe bune lumii atunci când ne aflăm la focul sacru
dacic. Şi spunem: Doamne Dumnezeule fie ca spiritul Cavalerului trac
să fie viu printre oameni, el să-i îngenunche pe cei răi şi să-i țină în
bucuria vieții pe cei buni. Şi multe alte rugăciuni facem la focul sacru
dacic întru luminarea oamenilor. Că noi nu cerem moartea făptuitorilor
de rele dacă este prea mult pentru răul ce au făcut. Vrem mai cu samă
îndreptarea lor. Sunt unii oameni dați cu răutățile pentru că au făcut
rele şi în viețile lor dinainte, dar căutăm să le ştergem plata acelor rele
dacă ei dau semne că vor să meargă pe calea cea bună. Şi ne luăm doar
după faptele oamenilor, nu după vorbele lor, că faptele sunt cele care
arată dacă omul se îndreaptă. Dar pe cei care merg înainte pe calea
răului îi pedepsim. Şi trimitem pedepsele tot prin focul sacru, suflând
în el şi zicând: Să intre spiritul lupilor în oamenii care să-i pedepsească
pe cei răi, iar Marele Lup Alb să-i apere pe cei buni. Adesea aflăm că
oamenii răi se ucid între ei şi asta este bine că ei scapă de suferințele ce
le poartă în viețile de acum, din alte vieți. Că viața omului rău nu are
niciun preț, în fața Lui Dumnezeu, atâta timp cât faptele lor urmează
calea întunericului în suflete.
Tinerii care veniseră cu Marele Preot Deceneu au rămas uimiți de
învățăturile împărtăşite lor de Casian, călugărul rohman. Şi Ilarion,
unul dintre rohmani, a zis:
- Viețile ne sunt închinate în post şi ascultare de Domnul Dumnezeu
şi de zeul străbun Zamolxe, în smerenie şi vrerea de mântuire. Ne

14
 Deceneu şi preoţia neamului

nevoim cu trupurile prin aceşti munți în rugăciune, în jertfire de sine,

dar cu duhurile suntem cu Domnul Dumnezeu şi străbunii. Iubim
aproapele şi suntem mereu în luptă înverşunată cu puterile întunericului
pentru care aprindem focuri dacice ca lumina să biruie răul.
- Acum să spuneți acestor tineri secretul nemuririi, le-a zis Deceneu
rohmanilor.
Preotul rohman Ariman a zis:
- Mărite Preot, noi nu pretindem că avem cunoaşterea aceasta înaltă.
Dar putem spune că secretul nemuririi este aflat de toți cei care, treziți
în suflete, înțeleg menirea vieților lor.
Deceneu a fost mulțumit de vorbele călugărului Ariman. Nu erau
cuvinte care să arate întocmai trăirea nemuririi.
Şederea Marelui Preot cu tinerii candidați la preoție a fost atât cât era
nevoie. Curând grupul s-a întors la Sarmisegetuza.
Acolo Deceneu a topit aurul pe care i-l dăduse Burebista şi l-a făcut
plăcuțe subțiri. Urmând manuscrisele, primite de la rohmani, Marele
Preot a pus meşteri să graveze Legile Belagine pe plăcuțe. Când treaba
a fost terminată Deceneu a mers la focul sacru al nemuririi dacilor
arieni şi a încărcat plăcuțele de aur cu spiritele străbunilor.
În ziua aceea Marele Preot le-a vorbit oamenilor la Sarmisegetuza:
- Iată că a sosit vremea să avem iarăşi Legile Belagine scrise pe
plăcuțe de aur, aşa cum au făcut străbunii noştri de demult. Cine
cunoaşte şi înțelege aceste legi atinge nemurirea, că Legile Belagine
sunt Legile Nemuririi. Şi multe popoare vor lua înțelepciune din aceste
legi cât vor putea pricepe. Că noi nu ținem lumina sub obroc, ci o dăm
lumii întregi.
Şi legile au fost copiate pe papirusuri şi alte materiale pe care se
putea scrie. Marele Preot Deceneu a trimis plăcuțele de aur la rohmani
să păstreze Legile Belagine în veac de veac. Iar preoții şi preotesele au
dus mai departe aceste legi la toate neamurile tracilor. Şi cavalerii
zamolxieni au pornit în lume să le dea şi altor popoare.
A mai trecut vremea. Pământurile regatului lui Burebista se întindeau
acum în vest până spre Vindobona, iar în est spre fluviile Tanais şi
Atel, de unde începeau să locuiască sciții, frați buni cu tracii.
Dar vremurile s-au schimbat. Oameni răi au uneltit împotriva regelui
Burebista şi l-au ucis mişeleşte. Deceneu a aflat vestea cea rea şi țara s-
a jelit de piederea unui om brav.

15
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

Însoțit de neamurile lui Burebista şi de un sobor de preoți şi preotese,

Deceneu a dorit să-l înmormânteze pe marele rege la rădăcina unui
copac mare. Acolo le-a vorbit tuturor astfel:
- Se ştie că noi dacii, mai cu seamă ardem trupurile moarte, dar pe
anumiți bravi ai poporului îi înmormântăm. Incinerarea unui trup de
om fără viață face ca separarea de corp a sufletului său să se facă
repede, dar la înmormântare despărțirea se face mai încet. Şi cu bună
cunoaştere facem aceasta acum că vrem ca sufletul lui Burebista, care a
murit, să dorească fierbinte să revină printre noi, adică să se întrupeze.
Marele rege Burebista a avut în el şi un suflet de lup. Iată de ce acum îl
vom înmormânta împreună cu capul unui lup. Cele două spirite
îngemănate, cel de om şi cel de lup, vor merge împreună în cerul Lui
Zamolxe, iar rămăşițele de carne şi oase vor putrezi şi vor intra în seva
acestui copac măreț. Şi când regele Burebista se va întoarce printre
oameni, atunci duşmanii neamului să se ferească de omul îngemănat în
cuget cu lupul. Şi le spun celor apropiați marelui rege, neamurilor lui,
să ardă fără întrerupere, pe mormântul lui Burebista, timp de şapte zile,
focul nemuririi dacice. Şi mai apoi să facă iarăşi focuri peste an. Şi cât
timp urmaşii noştri aprind focuri ale nemuririi, pe mormintele
străbunilor lor, fie ele având cenuşa funerară sau rămăşițele de trupuri
moarte, spiritele cutezătoare ale strămoşilor lor vor fie printre ei. Iar
când urmaşii noştri vor uita aceasta vor cădea în suferință. Să țineți
minte asta în veacul veacului: Să aprindeți focuri ale nemuririi pe
mormintele oamenilor buni şi drepți plecați din lumea aceasta în lumea
de dincolo, iar la timpurile de cumpănă pentru neam să chemați, la
focul sacru dacic, străbunii să se întrupeze.
Era linişte adâncă şi Deceneu le-a mai zis:
- Este acum rândul cavalerilor zamolxieni să-şi facă datoria. Ei să
afle cine au fost făptuitorii uciderii lui Burebista şi să le ia viețile. Aşa
răul se va înmicşura între noi, dacii, că omorârea trădătorilor de neam
le va fi pildă tuturor.
Nu mult după moartea lui Burebista, Adunarea Bătrânilor a hotărât la
Sarmisegetuza ca Deceneu să fie rege al neamului. Pacea s-a aşezat în
toate pământurile tracilor, locuitorii umblau fără frică pe unde vroiau,
negoțul era liber şi tracii erau cunoscuți de lumea acelor vremuri ca
oameni drepți şi cinstiți.
S-a aflat mai târziu cine au fost făptuitorii uciderii lui Burebista.
Cavalerii zamolxieni şi-au făcut datoria față de neam, i-au găsit pe

16
 Deceneu şi preoţia neamului

trădători în Tracia şi i-au omorât acolo. Ucigaşii lui Burebista fuseseră

plătiți de romanii care vedeau, în creşterea puterii regelui trac, o mare
amenințare. Şi la acele vremuri romanii erau gata să-şi facă imperiu din
pământurile cotropite.
Marele Preot Deceneu umbla pe pământurile tracilor să întărească
credința neamului în virtute, dreptate şi în conducătorii care să le fie
pildă vie. Temelia poporului era familia cu oameni harnici şi drepți. Şi-
i îndemna pe preoți să arate înțelepciune în tot ce fac, iar pe neguțători
să fie cinstiți când vând şi cumpără. Iar oamenii să-şi dovedească
credința în Zamolxe prin faptele lor bune, prin milă şi dărnicie.
Şi le mai spunea Deceneu tuturor pe unde mergea:
- Să lăsați cu gură de moarte urmaşilor să nu înstrăineze pământul
strămoşesc. Blestemați vor fi cei care dau străinilor pământul neamului.
Cu cât ne vom apropia mai mult de pământ, cu atât ne vom întoarce cu
fața către Dumnezeu. Nu vă lăsați pământul în mâinile străinilor că veți
ajunge în bejenie.
Şcolile de preoți se aflau deschise peste tot pe pământurile unde
locuiau tracii. Şi era un timp al învățăturii după care cei doritori intrau
în preoție, bărbații ajungeau preoți şi femeile preotese. Deceneu iniția
în preoție, în peşteri, în păduri, pe maluri de ape sau pe vârfurile
munților. Apoi cei deveniți preoți, sau preotese, aveau dreptul să poarte
îmbrăcămintea potrivită lor, eşarfa sacerdotală şi toiagul înțelepciunii
Lui Zamolxe.
Şi la hirotonisire, toți cei care intrau în preoție, spuneau Jurământul
Preoților Zamolxieni în prezența focului sacru dacic astfel: „Jur pe
Dumnezeul strămoşesc, pe Zamolxe zeul străbun, pe spiritul călăuzitor
al Marelui Preot al neamului tracilor şi pe Legile Belagine să slujesc
dreptatea şi adevărul. Jur să-mi duc viața în smerenie şi iubire față de
Dumnezeu şi de oameni, să am grijă de creația Lui Dumnezeu, să aduc,
cum m-oi pricepe mai bine, lumina divină în oameni şi să mă opun
întunericului sufletelor lor. Jur să trăiesc în cumpătare, să nu strâng
bogății şi să nu doresc onoruri în viață. Jur ca preot zamolxian, să-mi
fac cinstit datoria, să nu port pe mine aur, argint şi alte lucruri
prețioase, şi să mă îmbrac în culori deschise. De bună voie intru în
preoția poporului zeilor şi dacă voi călca aceste jurăminte merit
pedeapsa divină şi pe cea omenească. Zău! Zău! Zău!”
La acea vreme Deceneu a ales dintre traci, tineri destoinici şi cu har,
bărbați şi femei pentru preoția Lui Zamolxe. Pe unii i-a trimis la

17
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

învățătură la călugării rohmani. Pe cei mai de seamă i-a învățat tainele

cerului şi-i îndemna să cinstească divinitățile neamului şi sanctuarele.
Aşa Marele Preot i-a inițiat pe unii să fie preoți pileați care, în afara
datoriilor preoțeşti, erau şi cavaleri zamolxieni. Preoți pileați puteau să
meargă cu oastea, erau cei care chemau spiritul lupului să cuprindă
inimile oştenilor şi aduceau vâlva lupilor peste oastea întreagă. Iar acei
preoți pileați care se retrăgeau în sihăstrie erau numiți rohmani, trăind
prin peşteri şi alte locuri neumblate.
Pe unii preoți pileați Deceneu îi iniția în peşteri, iar pe alții pe
vârfurile munților. Încă unii primeau preoția pileată pe malurile râurilor
învolburate. Şi Marele Preot le spunea:
- Toți preoții pileați fac mare jurământ la hirotonisire. Unii preoți
pileați sunt inițiați în peşteri ca să simtă răcoarea peşterii şi spiritul Lui
Zamolxe cum le intră în oase. Alții sunt inițiați pe vârfuri de munte să
fie în viață ca şoimii cerului. Iar aceia care primesc preoția pileată pe
mal de apă învolburată să aibă puterea apelor învolburate cu care să
răstoarne stânca vrăjmaşilor.
Preoții pileați făceau Jurământul Preoției Zamolxiene împreună cu
Jurământul Cavalerilor Zamolxieni cu palmele îndreptate spre focul
sacru dacic. Apoi puteau purta cu veşminte preoțeşti căciulă de blană
de miel. Odată intrați în preoția zamolxiană cei hirotonisiți nu se
atingeau de băuturi amețitoare şi cei mai înalți în spirit nici carne nu
mâncau în amintirea firii blânde a străbunului Zamolxe.
Aşa s-a format o castă virtuoasă de preoți ai neamului. Ei trăiau în
cumpătare, nu adunau bogății şi le era teamă de Dumnezeu dacă-şi
încălcau jurămintele făcute la hirotonisire. Şi pe drept aceia care-şi
încălcau jurămintele hirotonisirii se temeau şi de mânia oamenilor.
A fost un timp când Deceneu a dorit să le vorbească celor mai de
seamă ai neamului. Sute de preoți şi preotese, multe căpetenii de oaste
şi bătrânii înțelepți din neamurile tracilor, s-au adunat la Sarmisegetuza
în sala cea mare a focului sacru dacic. Deceneu a întețit focul şi le-a
vorbit astfel:
- Popor al zeilor! Multe ştim de la străbunii noştri, îngerii veghetori,
despre lumea din timpurile ce vor urma. Întunericul se zbate gonit de
lumină, dar în zbaterea sa loveşte, răneşte şi ucide. Zamolxe părintele
neamului nostru, ne-a dat legi bune ca să fim pildă vie lumii întregi. Şi
aflați că, de la timpul viețuirii Marelui Lup Alb, cavalerii zamolxieni
au mers în lume şi au luat cu ei învățăturile mari ca să nu lase oamenii

18
 Deceneu şi preoţia neamului

lumii să piară în rele. Şi Codul Cavalerilor Zamolxieni a fost dus

multor popoare, care au învățat cum să cuteze să urmeze dreptatea şi
adevărul. De atunci, de la timpul Marelui Lup Alb, cavalerii
zamolxieni au tot cutreierat lumea. Şi aşa vor continua să facă până la
vremurile cele mari ale schimbării la față a lumii. Că la acele timpuri
răul omenirii va fi distrus de lup şi de şarpe. Şi lupul este cutezanța, iar
şarpele înțelepciunea. Şi precum ştim de la Marele Preot Tracian, cel
care i-a urmat la marea preoție lui Rodu, el însuşi investit de Marele
Lup Alb, atunci când cutezanța şi înțelepciunea se unesc, întunericul
dispare din sufletele oamenilor. Cavalerii zamolxieni vor schimba
lumea, din una rea, răzbunătoare, înşelătoare şi distrugătoare, în lumea
care treptat va arăta ca cea a îngerilor, străbunii neamului nostru. Să nu
vă îndoiți de aceasta! Noi şi urmaşii noştri vom salva omenirea prin
puterea focului sacru dacic. Aşa să fie!
Şi Deceneu s-a despărțit de mulțime cu cuvintele de aur lăsate din
străbuni:
- Mergeți cu bine, cu sănătate, în vremurile care vor veni!
Marele Preot Deceneu fusese mulți ani Bătrânul Înțelept al neamului.
Din când în când profețea şi dacii au păstrat cuvintele lui.
Odată Deceneu le-a vorbit preoților la Sarmisegetuza:
- Aflați că lumea se va zbate încă mult timp în lupta luminii cu
întunericul. Şi când duhurile întunericului vor cuprinde pe urmaşii
noştri, ei vor ieşi la lumină doar dacă vor chema duhurile străbunilor şi
vor urma cutezanța Marelui Lup Alb şi înțelepciunea Lui Zamolxe. Aşa
focul sacru dacic îi poate salva. Asta să o spuneți în vecii vecilor
urmaşilor din neamul nostru. Înțelepciunea Lui Zamolxe arianul va
cuprinde lumea, iar cei ce o vor urma arieni se vor chema, că duhul lor
va fi cel al arienilor, oamenii cu sufletul ales ai lumii pământene. A fi
cu adevărat arian nu înseamnă om dintr-o anume rasă sau că el este
născut dintr-un popor ales, ci că omul are în el duhul nobil al arienilor.
Lumea ce va veni, după marile zbateri ale întunericului, în zilele cele
de pe urmă ale schimbării la față, va fi cea a nobililor arieni, oamenii
demni de străbuni, îngerii veghetori care au trăit în timpurile de demult.
Aşa arienii lumii, oriunde se vor afla, se vor înălța spre lumina vie a
Lui Dumnezeu.
La bătrânețe Deceneu a ales pe preotul Lucian să-l urmeze la Marea
Preoție. Lui i-a împărtăşit multe alte taine ca să le lase mai departe
pustnicilor rohmani să le păstreze pentru timpurile ce vor urma. Şi când

19
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

s-a apropiat timpul plecării sale din lume Deceneu a vorbit cu nevastă-
sa Mara şi i-a spus ca trupul lui fără suflet să fie ars după datină şi
cenuşa să fie pusă într-o urnă şi îngropată în curtea casei lor. Şi pe
locul acela să se aprindă din când în când focul sacru al nemuririi.
Şi Deceneu a murit. Trupul i-a fost ars pe muntele de la Apolovraci.
Acolo Marele Preot Lucian le-a vorbit tuturor despre Deceneu, trimisul
cerului, şi despre faptele sale bune, cum el a îndreptat poporul pe calea
luminii. Mara, nevasta lui Deceneu a luat cenuşa, a făcut precum el îi
spusese şi a pus pe mormântul lui Deceneu crucea Lui Zamolxe.
De la acea vreme preoția Lui Zamolxe s-a numit şi preoție decenee.
Şi au trecut multe secole, duhul Marelui Preot Deceneu a rămas viu
veghind poporul zeilor.

***

20
 Ridicarea din genunchi

Cap. 3

Ridicarea din genunchi

Motto: „Frăţia aceasta a cavalerilor zamolxieni este tainică. Pornim
acum această cale a luminii, dar cu adevărat omul care vrea să
slujească dreptatea şi adevărul se poate iniţia singur în Ordinul
Cavalerilor Zamolxieni. Şi fără ajutorul nimănui va face jurământul la
focul viu. Aşa cavalerii zamolxieni vor dăinui în vecii vecilor, ei nu au
nevoie de recunoştinţa şi onorurile nimănui. Şi mulţi dintre aceşti
cavaleri nu se vor cunoaşte nici între ei, datoria lor fiind să slujească
dreptatea şi adevărul. Că Domnul Dumnezeu şi Marele Cavaler trac
vor şti faptele acestor cutezători şi nemuritori, cavalerii zamolxieni,
oamenii dreptăţii” (din Cartea Lui Zamolxe, LEG, 2, 37-42).

Înalt, purtând o barbă subțire ajustată pe margini, călugărul Zian, era

un bărbat tânăr şcolit la seminarul de preoți ortodocşi. De copil căutase
harul Lui Dumnezeu. La vârsta maturității fusese hirotonisit preot, dar
nu-şi practica meseria în biserică. Simțea că are o chemare mai înaltă.
Era miezul unei zile când Zian a ajuns de unul singur la Mânăstirea
Prislop venind pe jos din oraşul Hațeg. În noaptea ce urma va fi lună
plină şi Zian ştie bine că totul îi va merge din plin. Cei câțiva vizitatori
ai locului erau răspândiți prin tot aşezământul de maici. Ziua părea
neobişnuit de liniştită.
Noaptea trecută Zian avusese un vis care încă-l frământa. Părintele
Arsenie Boca, sfântul Ardealului, îi apăruse în vis zicându-i: „Du-te la
Prislop să-ți împlineşti destinul. Ia seama ce ți se va spune acolo despre
tainele neamului!”.
Zian a intrat pe poarta mânăstirii. Ajuns aproape de biserică a mers la
pârâiaşul mânăstirii, şi-a făcut mâna căuş şi a sorbit câțiva pumni de
apa. Apoi a urcat dealul, iar de la cimitirul măicuțelor a mers direct la
mormântul părintelui. Acolo nu era nimeni, nici măcar măicuța care
supraveghea prezența vizitatorilor.
„Voi fi singur cu Dumnezeu şi străbunii” şi-a spus Zian. „Doamne,
dă-mi lumină în suflet!”
Şi Zian a căzut în genunchi, l-au cuprins lacrimile, s-a rugat pentru
neamul românesc. Apoi a urcat spre grota. Se ştia că părintele Boca

21
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

stătuse acolo în rugăciuni îndelungi. Cu adâncă smerenie Zian a intrat

în mica peşteră. Simțea răcoarea, a căzut în genunchi şi iarăşi s-a rugat.
Spiritele străbunilor au coborât şi Zian a fost luat în duh şi purtat prin
ceruri. Acolo părintele Boca i-a vorbit: „Țara românilor va lua foc
din Prislop, tu eşti omul care va porni să ducă focul sacru, focul viu
al străbunilor daci, peste tot pe pământurile lor. Strămoşii te vor însoți
cu spiritele lor îngereşti şi mulți români vor fi treziți de vorbele
tale înțelepte. Duhul meu te va călăuzi pretutindeni pe oriunde te vor
duce
paşii. Mergi cu bine fiule să-ți ridici neamul din genunchi”.
Când Zian şi-a revenit în simțiri era tot singur. Încă îi mai curgeau
lacrimile şi încet a ieşit din grotă. A ajuns la luminiş s-a uitat la soare şi
curând lacrimile i s-au uscat. „Aşa se vor usca şi lacrimile neamului
meu românesc. Ne vom uita la soarele înțelepciunii Lui Zamolxe şi ne
vom ridica din genunchi la lumina Dumnezeului strămoşesc” şi-a zis.
„Dumnezeul străbunilor noştri va coborî cu harul Lui între noi!”
A coborât agale şi la bisericuță s-a întâlnit cu un călugăr.
- Bună zâua frate, i-a spus călugărul. Ce vânt te aduce p-aici la noi?
- Bună zâua. Iacă sunt mânat de un vânt de dragoste de neam. Am
venit să mă adăp din duhul părintelui Arsenie.
- Apăi şi eu sunt venit tot cu acest dor. Numele meu este Iulian.
- Eu sunt Zian.
Cei doi s-au aşezat pe o bancă. Şi călugărul Iulian a zis:
- Drept să-ți zic frate, am avut un vis în noaptea trecută. Se făcea că
părintele Boca îmi trimisese un om să-i spun nişte taine. Astăzi m-am
gândit întreaga zi la omul acela. Şi iată că acum lucrurile se limpezăsc.
Zian a căzut pe gânduri, l-a privit direct în ochii pe călugăr i-a spus:
- Apăi frate, dacă tot mi-ai spus visul tău, să ți-l zic şi eu p-al mieu.
Părintele Boca mi-a vorbit în vis noaptea trecută, mi-a dat o misiune de
împlinit.
Şi Zian i-a spus lui Iulian cuvânt cu cuvânt vorbele părintelui.
- Mare minune dumnezăiască, a zis călugărul Iulian aflând visul lui
Zian. Dar, rogu-te nu rămâi peste noapte aici la mânăstire? Îți voi
aranja o cameră de dormit.
Iulian s-a dus iute la clădirea de oaspeți să vorbească cu o măicuță.
Apoi a revenit zicând:
- Vino să vezi unde o să stai peste noapte. Că astă sară ne cheamă
străbunii şi vom avea ceva anume de vorbit.

22
 Ridicarea din genunchi

Zian şi-a lăsat în cameră cele câteva lucruri aduse cu el şi amândoi

au ieşit pe cărare. S-au îndreptat agale spre mormântul părintelui Boca.
- Acum rogu-te să-mi spui mai multe despre tine. De unde vii, din ce
călugărie faci parte? a întrebat Zian.
Iulian i-a povestit:
- Eu frate sânt dintre călugării rohmani.
- Călugării rohmani!? N-am auzit de ei!
- E firesc. Sunt nişte taine ştiute doar de puțini oameni. Dar ție-ți voi
spune tot ce vrei să ştii că am dezlegare de sus.
S-au aşezat pe iarbă şi Iulian şi-a continuat povestirea:
- Află că din vremurile cele îndepărtate, de pe timpul străbunului
Zamolxe, s-au aşezat prin locurile greu de ajuns de picior de om,
călugării rohmani. La începuturi ei erau slujitorii Marelui Preot al
dacilor. łineau tare credința care, dacă se mai pierdea prin vremuri la
oamenii de la dealuri şi câmpii, rohmanii o păstrau cu sfințenie în
peşterile şi munții unde trăiau. Chiar şi după ce Marele Preot a devenit
un spirit călăuzitor, în locul unui om în carne şi oase, rohmanii au ținut
tainele neamului şi le au şi astăzi în păstrare.
- Ce taine țin rohmanii? Rogu-te să-mi zici.
- Pustnicii rohmani sunt zalmonari, urmaşii direcți ai călugărilor de
pe timpul dacilor. Astăzi creştinii ortodocşi români le spun solomonari,
crezând că au legătură cu Biblia şi regele iudeu antic Solomon. Dar
numele lor adevărat este cel de zalmonari, împuterniciții Lui Zalmoxe
sau Zamolxe cum I se mai spunea marelui zeu din Dacia.
- Mă uimeşte ce aud, îi mărturiseşte Zian. Aş vrea să cunosc tainele.
- Le vei afla la timpul potrivit. Şi le vei trăi. Dar mai întâi trebuie să-
ți deschid poarta înțelegerii.
Cei doi s-au oprit să simtă trăirea locului. Zian a privit spre cer, s-a
adâncit în gânduri. Nu se aşteptase să audă ce-i spusese călugărul
Iulian, dar vorbele părintele Boca iată că se împlineau. Trebuia să afle
şi mai mult.
- Să-mi spui frate Iulian ce înseamnă tainele neamului?
- Sunt multe, dar am să-ți spun acum una dintre ele. Află că neamul
nostru românesc are un mare legământ de suflet de pe timpul dacilor.
Este frăția tainică a cavalerilor zamolxieni care de-a lungul timpului a
fost continuu păstrată de daci şi de urmaşii lor, neamul românilor.
- Cavalerii zamolxieni!? Să nu-ți fie cu supărare frate, dar n-am auzit
despre aceşti oameni. Cine sunt ei?

23
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

- Îi vei putea şi cunoaşte, i-a spus Iulian. Dar pentru asta trebuie să
mergem la ei.
- Neapărat! Unde se găsesc?
- Dacă eşti pregătit putem pleca mâine dimineață. Avem de mers.
- Bine frate, aşa vom face.
S-a lăsat seara şi liniştea adâncă. Duhurile străbunilor neamului au
coborât peste mânăstirea Prislop. Retraşi în chiliile lor, călugării Zian
şi Iulian aprind lumânări şi fac rugăciuni.
La mijirea zilei, Zian şi Iulian au mâncat ceva şi erau gata de plecare.
Au pornit pe jos spre Hațeg, în scurt timp o maşină a oprit şi i-a luat.
Din Hațeg, cei doi au luat un microbuz spre inima Ardealului, apoi
au plecat către nordul Moldovei la locurile tainice ale călugărilor
rohmani. În cele din urmă Zian şi Iulian au ajuns pe nişte culmi de
munte împădurite şi greu de călcat de picior de om. La sfatul lui Iulian,
duceau cu ei sticle cu ulei pentru opaițe şi alte lucruri de care ştiau că
aveau nevoie călugării.
La sosire i-a întâmpinat un pustnic tânăr care-l ştia bine pe Iulian:
- Bun sosit frate Iulian. D-apăi ai mai adus un alt frate. Este oare cel
aşteptat de noi?
- Este. L-am găsit, îl cheamă Zian, e un călător pe calea Domnului.
Călugăr ca şi noi. Vă va spune el mai multe mai târzâu. Acum sântem
obosiți şi vrem să ne tragem sufletele.
Iulian l-a dus pe Zian la chilii şi l-a găzduit.
- D-apăi te odihneşte şi ne vedem după două ceasuri, i-a spus Iulian.
Se apropia amurgul când Zian a ieşit din chilie. I-a cunoscut şi pe
ceilalți cinci călugări ai schitului, Genaru, Calaian, Machidon, Mitru şi
Pascu. Îl aşteptau. Erau toți strânşi lângă o vatră de foc în aer liber. Şi
Zian l-a întrebat pe Iulian:
- Ce-o să faceți aici fraților?
- Vei vedea. E o taină, a răspuns Iulian.
În mijlocul vetrei se afla o grămadă mare de lemne. Unul dintre
călugări a mers într-o clădire şi s-a întors cu o găletuşă cu tăciuni pe
care i-a golit la baza grămezii de lemne. A suflat apoi în tăciuni şi
treptat lemnele au luat foc.
Toți călugării stăteau în picioare pe marginea vetrei şi priveau focul
în tăcere. Apoi călugărul Genaru şi-a îndreptat mâinile cu palmele
deschise către foc şi a zis cu voce tare:

24
 Ridicarea din genunchi

- Mulțumesc ție Doamne că ne asculți vorbele! Mărite Preot al

neamului călăuzeşte-ne în duh! Chemăm aici la focul sacru dacic
spiritele străbunilor să fie cu noi. Zamolxe, zeu străbun, îndreaptă-łi
privirea către neamul Tău, poporul zeilor care a căzut azi în mare
suferință. Nu ne lăsa Doamne să pierim! Zău!
Ceilalți călugări au repetat: Zău! Zău! Zău!
Şi s-a lăsat tăcerea. Păsările nopții se chemau, îşi spuneau focurile
inimilor. Călugării rohmani se aflau în starea de trezvie a sufletului,
duhurile străbunilor coborâseră în focul sacru şi-şi trimiteau limbile de
foc în oglinzile sufletelor. Şi timpul a pierit, Zian se simțea fără trup,
era doar un respir, trăia veşnicia.
Au stat aşa un timp şi într-un târziu s-a făcut răcoare. Focul s-a
domolit, au mai rămas doar trăciunii aprinşi.
- E timpul să mergem în chilii, le-a spus Genaru. Ştim acum că
Domnul Dumnezeu al străbunilor noştri şi-a îndreptat privirea către
neamul românesc aflat în genunchi. Noapte bună vă spun tuturor, ne
vedem mâine în zori.
Toți s-au retras în chilii. Pentru Zian întâlnirea cu străbunii la focul
sacru încă nu se terminase. Stătea în pat întins pe spate şi veghea. Prin
minte i s-a perindat istoria zbuciumată a neamului românesc, pavăza de
secole a Europei. Noaptea a visat valuri mari de ape ce amenințau să
cuprindă pământul întreg până spre vârfurile de munți.
De dimineață călugării s-au trezit devreme să meargă la treburile lor.
Când Zian a ieşit din chilie era lumină de-a binelea. Şi s-a alăturat
călugărilor să ajute.
La prânz s-au adunat toți la masă. Genaru a frânt pâinea şi a împărțit-
o frățeşte tuturor. Şi Genaru a povestit:
- Apăi frate Zian, te găseşti aici cu noi pentru că Domnul a vrut asta.
Noi de un timp ne-am hotărât să folosim puterile cele mari pe care le
ştim de la străbuni. Marele Preot Deceneu i-a învățat pe călugării
rohmani la acele vremuri cum să folosească puterile. Am văzut că de
ani şi ani neamul românesc se află într-o mare restrişte. Şi credem că
acum a venit timpul să-i trezim pe oameni. Trebuie cunoscute legile
strămoşilor.
Şi rohmanii i-au dat lui Zian să citească Legile Belagine.
- Să te adânceşti în aceste cuvinte de suflet, i-a spus Mitru, unul
dintre rohmani. Ele sunt legea strămoşească a neamului.

25
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

Am trecut zilele şi Zian se simțea tot mai aproape de sufletele

rohmanilor. S-a deprins cu modul de viață al pustnicilor şi a învățat ce
înseamnă meşteşugul luptei luminii cu întunericul. Într-o zi Mitru, unul
dintre rohmani, i-a spus lui Zian:
- Află că de câțiva ani noi am chemat la focul sacru pe un om cu har
care să ridice din genunchi neamul românesc. Asta s-a întâmplat când
aici în munți auzeam din ce în ce mai des urletele lupilor. Atunci am
înțeles că era chemarea la luptă a Marelui Lup Alb. Noi suntem gata să
te inițiem în preoția străbună. Să ne spui dară dacă eşti pregătit.
- Aş dori să mai treacă vreo două-trei zile ca lucrurile să-mi fie şi
mai limpezi, a spus Zian. Apoi vă voi spune.
Şi Zian a inceput să umble prin împrejurimi. A cutreierat munții din
jurul schitului, simțea prezența duhurilor străbunilor neamului. După
trei zile i-a spus lui Mitru:
- Acum sunt gata pentru preoția străbună.
Şi după-amiaza rohmanii au pregătit tot ce era necesar.
La asfințit a fost aprins focul sacru dacic. Machidon a venit aproape
de focul viu şi l-a chemat pe Zian:
- Vino frate! Acum, la hirotonisire ca preot deceneu, te vei încărca cu
spiritul sacerdotal al lui Deceneu şi vei dobândi puterea acelui spirit.
Întinde mâinile şi îndreaptă-ți palmele şi gândul către focul sacru şi
repetă după mine Jurământul Preoților Decenei: „Jur pe Dumnezeul
strămoşesc, pe Zamolxe zeul străbun, pe spiritul călăuzitor al Marelui
Preot al neamului tracilor şi pe Legile Belagine să slujesc dreptatea şi
adevărul. Jur să-mi duc viața în smerenie şi iubire față de Dumnezeu şi
de oameni, să am grijă de creația Lui Dumnezeu, să aduc, cum m-oi
pricepe mai bine, lumina divină în oameni şi să mă opun întunericului
sufletelor lor. Jur să trăiesc în cumpătare, să nu strâng bogății şi să nu
doresc onoruri în viață. Jur ca preot deceneu, să-mi fac cinstit datoria,
să nu port pe mine aur, argint şi alte lucruri prețioase, şi să mă îmbrac
în culori deschise. De bună voie intru în preoția poporului zeilor şi dacă
voi călca aceste jurăminte merit pedeapsa divină şi pe cea omenească.
Zău! Zău! Zău!”
Inimile tuturor celor prezenți s-au înălțat spre lumina Lui Dumnezeu.
Pe deasupra schitului zburau vulturii Carpaților, mesagerii Domnul
Dumnezeu către poporul zeilor.
Apoi Iulian a zis:

26
 Ridicarea din genunchi

- De acum poți purta toiagul înțelepciunii Lui Zamolxe. Dar lemnul

din care va fi făcut trebuie să ți-l găsească cineva şi să ți-l dea ca dar
din partea Lui Dumnezeu. Nu ți-l poți alege singur. Apoi vei lucra
toiagul care va avea, în partea de sus, capul de şarpe făcut din lemn.
Şi toți s-au retras în camera mare a schitului şi au vorbit:
- Ce se va întâmpla dacă pierd spiritul sacedotal cu care sunt încărcat
acum? a întrebat Zian.
Şi Iulian a răspuns:
- Dacă va fi ca spiritul înalt din tine să plece, atunci el va intra în alți
oameni care vor continua menirea acelui spirit. Ştim bine că oamenii
sunt pieritori, dar spiritul e nemuritor. Va trebui să reînoieşti mereu
spiritul din tine în prezența focului sacru dacic. Asta facem noi întreaga
viață în lăcaşul sihăstriei de aici. Şi mai presus de toate nu uita că un
om curat la suflet are mari puteri, el poate cere mult Domnului
Dumnezeu, dar asta se face numai la focul sacru unde Dumnezeul
strămoşesc este întotdeauna prezent.
- Şi mai află, a spus călugărul Calaian, că noi suntem şi luptători la
propriu. Păstrăm tradiția strămoşească a Cavalerului trac, îți vom arăta
mâine ce înseamnă un cavaler luptător după legea străbună. Iar dacă
simți că eşti gata să înveți acestea te vom pregăti.
A doua zi, Zian a avut prilejul să vadă măiestria luptei cavalerilor
traci. Călugării au făcut demonstrații de talent, perseverență şi curaj în
mânuirea mijloacelor de luptă. În zilele următoare Zian s-a antrenat cu
călugării şi a deprins bine arta luptei.
Şi într-o zi Calaian i-a zis:
- Noi călugării ne-am sfătuit între noi. Credem că acum eşti pregătit
să intri în rândul cavalerilor traci, cavalerii zamolxieni. Există un
anumit jurământ care este făcut la inițiere. Dacă asta-ți este vrerea să ne
spui.
- Sunt gata, a spus Zian fără ezitare.
Şi totul a fost pregătit pentru inițierea lui Zian. Călugărul Calaian a
fost cel care a condus ritualul Jurământului Cavalerilor Zamolxieni şi
aşa Zian a intrat în această frăție. La sfârşit Calaian i-a spus:
- Frate Zian, să mai stai un timp pe aici. Avem şi alte taine să ți le
spunem, că acum eşti preot pileat şi ai dezlegare de la Domnul
Dumnezeu să cunoşti mult mai multe.
Şederea lui Zian printre pustnicii rohmani s-a prelungit. Doreau să-i
împărtăşească, noului preot pileat, cât mai multe taine strămoşeşti,

27
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

înainte ca el să pornească pe Calea Lui Zamolxe printre români. Ca

preot pileat însemna că era şi preot deceneu şi cavaler zamolxian în
acelaşi timp.
Şi odată călugărul rohman Genaru a povestit:
- De mult timp, de când ne-am aşezat pe aceste locuri ascunse de
lume, noi păstrăm focul viu în vatra sacră a nemuririi dacilor arieni.
Legenda lui spune că a fost adus de la Sarmisegetuza, înainte de
venirea la sanctuar a soldaților romani. Marele Preot, din acea vreme, a
vroit să se facă asta, că el ştia ce se va întâmpla. Romanii păstraseră
încă în ei, de la strămoşii lor, spiritul lupului pe când la daci se cam
uitase. Şi mai află că focul viu al nemuririi dacilor arieni, care arde de
aproape două mii de ani aici la noi, a fost dus şi la Proslop de către
părintele Arsenie Boca. Şi aşa el a putut spune că va lua țara foc din
Prislop. Părintele Boca a fost şi el călugăr rohman, preot pileat.
- Poate că acum ar trebui să trezim spiritul lupului în neamul nostru
românesc, a spus Zian.
Genaru a căzut pe gânduri: „Oare să fie neamul românesc gata?”
- D-apăi vom mai cugeta, a zis Genaru. Cred că încă nu a venit acel
timp, dar nici departe nu-i. A trezi duhul lupului înseamnă deşteptarea
unei mari puteri. Cu asta nu-i de joacă!
Într-o zi Zian şi călugării rohmani au vorbit despre Marele Preot.
- Mă întreb dacă Marele Preot există cumva, undeva, ca om printre
românii de astăzi? a întrebat Zian.
Şi Iulian a spus:
- Marele Preot nu mai este de mult timp un om în carne şi oase, este
acum un spirit călăuzitor. Noi nu uităm ca la focul sacru dacic să-i
chemăm spiritul să ne îndrume. Aşa am învățat de la străbunii călugări
care au trăit pe aici de sute şi sute de ani. Marele Preot este mereu cu
noi în duh.
- Se ştie că patriarhul României este ca un fel de Mare Preot pentru
creştinii ortodocşi. Oare tot el poate fi considerat ca Mare Preot al
renaşterii dacilor printre români? a mai întrebat Zian.
- Nicidecum, a răspuns Genaru. Patriarhatul ortodox este o instituție
care nu mai are legătură de suflet cu tradiția strămoşească a neamului
românesc. Dar în schimb există preoți ortodocşi cu har care se pot numi
preoți decenei urmând credința străbună. Noi credem că patriarhatul
creştin ortodox va fi abolit, făcând astfel loc credinței străbune
neamului. S-au făcut profeții precum că biserica ortodoxă va dispare,

28
 Ridicarea din genunchi

va fi treptat respinsă de români. Părintele Arsenie Boca a profețit că

vor cădea crucile de pe biserici. Înseamnă că zilele bisericii ortodoxe
româneşti sunt numărate. Noi suntem deplin conştienți de asta. Tocmai
de aceea vrem să trezim neamul românesc să nu rămână fără
Dumnezeu, aşa cum au ajuns multe popoare din Europa şi din lume.
Lumea, în mare parte, s-a desacralizat, semn că trăim un sfârşit de lume
şi un început de altă lume.
Călugărul Pascu, om bine şcolit dintre rohmani, a mai spus:
- Astăzi, printre călugării ortodocşi s-a pierdut în mare parte tradiția
călugăriei străbune. Călugărul este luptător din fire, cuvântul călugăr,
călu-găr sau calu-gar, înseamnă în limba veche strămoşească „om care
păzeşte cu calul”. Aşa am învățat din vechime de la înțelepții părinți
trăitori pe aceste locuri. Numele de azi, acela de cavaler, înseamnă
acelaşi lucru, deşi conotația socială a prins multe alte înțelesuri. Mai
avem în limba română cuvântul gard, construcție care protejează o
curte, sau cuvântul gardă, care înseamnă pază. Şi multe altele.
Într-o seară Genaru i-a spus lui Zian o poveste cu totul neobişnuită:
- Află că am să-ți mărturisesc acum ceva greu de crezut. Eu, frate
Zian, am avut un strămoş, pe timpul Marelui Preot Deceneu. Strămoşul
meu a făcut mult rău, el a fost unul dintre oamenii care au luat parte la
uciderea regelui Burebista, a fost deci trădător de neam. Mai apoi, la
acel timp, trădătorul a fost ucis de către cavalerii zamolxieni în Tracia.
Toți urmaşii acelui om am purtat această vină a trădării. Dar eu mi-am
dat seama că ea poate fi ştearsă la focul sacru dacic, unde se va mistui
vina moştenită din spița oricărui român. Ar fi bine ca tu să-i înveți pe
români cum să distrugă acest rău care se perpetuează printre ei din
generație în generație. Iată că ai aflat acum de ce avem printre români
trădătorii de neam. Adună-i pe oameni la focul sacru dacic şi cereți
divinității, şi tu şi ei, să şteargă vina moştenită de la oricare dintre
strămoşii lor. Astfel, treptat, printre români, prin purificarea sufletelor
lor, vor dispare trădătorii de neam şi de țară.
Se apropia timpul părăsirii schitului rohmanilor de către Zian. De
acum preotul pileat a înțeles misiunea deosebită care-l aştepta, trezirea
neamului românesc. Tânărul se maturizase şi devenise conştient şi
responsabil de marea sarcină dată lui de către Dumnezeul strămoşesc al
neamului românesc.

***

29
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

Cap. 4

Spiritul lupului se trezește în neamul româ nesc

Motto: „... cred că focul este agentul care produce în esenţă, prin
formele pe care le poate lua, toate schimbările sau transformările care
au loc în lume. Focul este mijlocul cel mai rapid de transmutare
profund calitativă a omului, căci sufletul omului este făcut din focul cel
mai subtil, focul viu”.” (din Cartea Lui Zamolxe, NEM, 5, 130-131).

Au mai trecut zilele şi Zian se gândea să plece.

- D-apăi frate Iulian eu doresc să merg acasă curând cu voia fraților.
Aici am deprins învățătură domnească şi voi coborî de la munte să o
dau şi altora însetați de adevăr. Calea vieții mele abia începe şi sunt
multe suflete însetate de lumina focului sacru al străbunilor.
- Cu bine să mergi de la noi, când vei voi. Dar aş vrea să-ți mai arăt
ceva, un grup de oameni, bărbați, femei şi copii care trăiesc după legea
străbună.
- Mai există oare aşa ceva? Credeam că doar rohmanii mai țin legea
cea veche a neamului.
- Vei vedea. Dar va trebui să călătorim iarăşi. Locul este departe de
aici.
- Bine frate Iulian. Sunt gata, aş pleca chiar şi mâine.
- Aşa vom face. Le voi spune şi fraților hotărârea noastră.
Seara, ca de rămas bun, s-au strâns toți la un foc sacru dacic. Şi au
mai vorbit.
- Frate Zian, timpul trezirii neamului românesc acum se naşte, i-a
spus Genaru. Ai treabă de făcut, dar cu voia străbunilor vei izbândi.
Trebuie doar să pui scântei în sufletele românilor, apoi nimeni nu va
mai putea opri focurile vii aprinse în suflete. Tainele ce ți le-am
împărtăşit noi aici sunt salvarea neamului.
Zian a închis ochii. Prin minte i s-a perindat istoria zbuciumată a
neamului românesc şi suferințele grele îndurate. „Ridicarea din
genunchi a poporului meu, asta doresc! Şi o voi face!” şi-a spus.
Au trecut zilele. Zian şi Iulian au mers în nordul Olteniei şi i-au
întâlnit pe oamenii care viețuiau după legea străbună, bărbați, femei şi
copii. Şi unii erau monogami, alți bărbați erau poligami şi unele femei
erau poliandre, trăind în armonie aşa cum le era firea omenească dată

30
 Spiritul lupului se trezeşte în neamul românesc

de Dumnezeu şi cum moşteniseră de la strămoşii daci. Au stat printre ei

doar câteva zile şi când au coborât au mai vorbit.
- Am fost şi sunt pe deplin uimit de aceşti oameni. Oare ce menire să
aibă ei? a întrebat Zian.
- I-ai cunoscut pe copiii soarelui, i-a spus Iulian. Viața ce o trăiesc ei
este pildă vie pentru viitorul românilor. Sigur că nu toți românii se vor
retrage să trăiască la țară precum copii soarelui, dar principiile după
care se conduc ei vor fi cele urmate de românii viitorului şi de alți
oameni din lume. Vedem cu prisosință că de la noi va porni noua
renaştere a omenirii, tot aşa cum în vechime a avut loc tot la noi prima
renaştere, cea dată lumii de către îngerii veghetori. Oamenii pe care i-ai
întâlnit au în ei spiritul luminos al lupului, ei cunosc multe secrete
despre lupi. Dar vom mai vorbi şi altă dată despre ei şi despre omul
care a pornit viața acestei comunități, pe nume Arian Lupu. Acum
vreau să te las cu bine frate.
Zian şi Iulian s-au despărțit şi Zian a mers acasă.
Într-o zi Dumnezeu i-a trimis lui Zian în cale un om tare nemulțumit
de viața românilor. Îl chema Gligor şi trăia la Brad în Munții Apuseni.
Au povestit şi Gligor i-a spus:
- Domnule Zian, parcă este o pedeapsă pe neamul românesc să sufere
de veacuri împilarea şi robia sufletelor. Şi astăzi politicienii români
trădează poporul. Oare vom putea odată scăpa de asta? Oare ce putem
face să ne ridicăm din genunchi la lumină?
- Trebuie chemate spiritele de lumină ale străbunilor neamului. Şi
fiecare român, care crede în aceasta, să o facă în prezența focului sacru
dacic. Sunt mulți români care-şi au ca modele oameni bravi din istoria
neamului. Pe aceia să-i cheme să se manifeste cu spiritele lor de lumină
în neamul românesc. Tu, de pildă, în cine crezi Gligore? Pe cine admiri
cel mai mult dintre străbuni?
- Pe crăişorul munților, domnul nostru Avram Iancu. Aş vrea să am
putere cum a avut el, să fac ceva bun pentru neamul românesc.
- Vei avea dacă mă crezi în ceea ce aş dori să urmăm împreună. Vom
merge la łebea şi acolo vom trezi duhul Iancului.
- Te cred domnule Zian. Sunt gata!
Şi cei doi au pornit spre łebea. Era o zi liniştită şi la gorun nu se afla
nimeni.
- Iată gorunul Iancului, i-a zis Zian. A sosit timpul să fie scuturat. Şi
iată cum vom face, voi aprinde lângă gorun câteva lumânări, iar tu

31
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

scuturi gorunul pe când repeți după mine cuvintele Iancului, care sunt
scrise pe această placă de lângă copac.
Zian a pregătit lumânările, le-a aprins şi i-a spus lui Gligor:
- Suntem gata. Să scuturi acum arborele.
Gligor s-a apropiat de gorun, l-a cuprins în brațe cât a putut de mult.
Şi cu puterile lui omeneşti a scuturat gorunul Iancului repetând cu voce
tare ceea ce spunea Zian: „Şi de va veni duşmanul, să vă ia pământ şi
drept, români scuturați gorunul, ca din somn să mă deştept”.
Au făcut aceasta de trei ori. Gligor lăcrima. Apoi Zian i-a mai spus:
- Acum cheamă spiritul Iancului să intre în tine. Cu puterea dată de
focul sacru al acestor lumânări, aşa va fi.
Peste Gligor au coborât spiritele străbunilor. Lacrimile-i curgeau pe
obraji şi a vorbit:
- Chem aici, la focul strămoşesc, lângă gorunul lui Avram Iancu,
spiritul lui de dreptate şi adevăr să intre în mine. Fie ca să am puterea
Iancului să aduc lumină neamului meu românesc. Şi Dumnezeul
străbunilor şi fie mereu cu mine! Doamne, ascultă-mi ruga făcută din
adâncul inimii mele!
Şi au stat în linişte.
„Iată cum ne trezim în Dumnezeu la dreptate şi adevăr” şi-a spus
Zian. „În tot omul de rând, poate renaşte spiritul de cutezanță al
strămoşilor neamului românesc. Şi Dumnezeu e cu noi!”.
Au mai trecut câteva luni de zile. Străbunii din ceruri vegheau
poporul zeilor şi treptat s-au aprins focuri dacice în toată țara, pe munți
şi văi, pe cursul apelor şi la Marea Neagră. Vetre, altare şi temple au
fost construite la poalele Vulcanului, la Uibăreşti, Mesteacăn,
Săcărâmb, Detunata şi în alte locuri tainice din țară.
Spiritul dacilor a renăscut şi cu el lumina faptelor bune. Domnul
Dumnezeu îşi trimisese oamenii cu menire aparte pentru ridicarea din
genunchi a neamului românesc, pe Ariana Orşa, cea care a chemat
sufletele străbunilor la Săcărâmb, pe Iancu Uibărescu la Uibăreşti, pe
Constanța Lupu la Vulcan, Muntele de foc, pe Ileana Bucur la Vidra de
Sus, pe Ovidiu Costoboc la Mesteacăn, acolo unde fusese odată cetate
dacică, pe Sandu Tulcan la Săcărâmb, Altarul Zeilor, pe Aritia
Câmpeanu la Detunata, Templul de foc al Lui Zamolxe. Sufletele
românilor, plecați în străinătate, se trezeau şi ele, se activase memoria
ancestrală a neamului.

32
 Spiritul lupului se trezeşte în neamul românesc

Sângiorzan era un român umblat prin multe locuri din lume. Trăise
un timp în India, unde învățase tainele focului sacru al arienilor vedici.
De câțiva ani Sângiorzan revenise în România din Austria, unde stătuse
în orăşelul Sankt Georgen im Attergau. Şi era hotărât să cheme spiritul
Marelui Lup Alb să intre în oamenii care simțeau româneşte.
Soarele răsărea de după culmile Săcărâmbului. Razele, înveşmântate
în culorile curcubeului, trimiteau săgeți de lumină peste Altarul Zeilor,
cum i se mai spunea localității.
Sângiorzan a sosit la Săcărâmb, pe la timpul prânzului, împreună cu
Iancu Uibărescu. Felicia Florescu le-a găsit loc de găzduire la casa lui
Deniz şi Soniei. Mai târziu a venit şi maestrul Iorgovan cu familia.
Sângiorzan a dat ocol zonei întâlnind pe alții anume veniți pentru
ritualul focului sacru dacic, ce va fi aprins la Altarul Lui Zamolxe. Era
încredințat că cele ce vor urma sunt voința zeilor, aici în acest loc
binecuvântat de Dumnezeul strămoşesc.
După-amiază a sosit la Săcărâmb şi Zian, însoțit de soborul preoțesc
dacic. În seara zilei şi noaptea a avut loc ritualul înălțător al focului
sacru. Maestrul Gheorghe Iorgovan, om din neamul uriaşului Iorgovan,
a cântat la orgă Întoarcerea dacilor.
Şi a doua zi Sângiorzan a vorbit pe îndelete cu Sandu Tulcan.
- Dragă prietene, trăim un timp de excepție, i-a spus Sandu. Am
sentimentul că se termină o lume şi începe alta.
- Şi ai mare dreptate. Află că, de aici de la noi, de pe pământurile
românilor, va începe marea schimbare la față a lumii. Omenirea se află
azi într-un mare impas şi a sosit vremea scadențelor.
- Simt cu tot sufletul cum un foc viu cuprinde inimile oamenilor pe
care îi cunosc îndeaproape. Cum putem oare înțelege această trăire
înălțătoare?
- Află că în oamenii acestor locuri se trezeşte treptat spiritul Marelui
Lup Alb. Sunt încă foarte puțini cei care simt asta, dar vor fi din ce în
ce mai mulți românii care vor merge pe calea dreptății şi adevărului. Şi
vor fi mari schimbări în România, în Europa şi în lume.
- Mă întreb ce se va întâmpla oare cu Europa de vest? a mai întrebat
Sandu Tulcan. Se tot vorbeşte despre decadența Occidentului.
- A sosit timpul plăților faptelor din trecut, a zis Sângiorzan. Trăim
vremea descompunerii şi apusului culturii actuale a Occidentului, care
de-a lungul secolelor s-a folosit de alții pentru a-şi duce viața în
opulență. Cultura occidentală oglindeşte învățăturile religiei iudeo-

33
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

creştine şi atâta timp cât va fi legată de această religie va avea soarta ei.
Occidentul a dezvoltat habitatul uman spoliind mediul şi distrugând
natura, urmând preceptele biblice, precum că omul este stăpânul naturii
şi poate face ce vrea cu ea. Această direcție greşită, deşi pe parcurs a
adus beneficii europenilor occidentali, nu putea decât să se înfunde.
Dar întreaga Europă poate înflori pe alte baze, acum în formare.
Vara era în toi şi Sângiorzan a ajuns cu bine la Bucium Şasa, la
Muntele Detunata. Templul Lui Zamolxe de la Detunata fusese
construit anul trecut, când Sângiorzan şi Constanța Lupu au urcat spre
muntele Detunata şi înainte de pădure şi zona pietrelor prăvălite au
găsit locul potrivit pentru construcția templului. Atunci Sângiorzan
bătuse un țăruş pentru a marca zona centrală şi mai apoi templul a fost
construit de Iancu Uibărescu, trimisul cerului.
Seara se apropia şi Gabriel Machidon a sosit cu torțele. Ritualul
focului sacru dacic condus de Zian s-a ridicat până la cer, aducând pe
limbile de foc duhurile străbunilor daci.
Acolo, la focul sacru dacic, Sângiorzan a chemat pentru prima oară,
spiritul Marelui Lup Alb să intre în sufletele românilor: „Doamne, fă
ca duhul Marelui Lup Alb, păzitorul neamului românesc, să intre în
sufletele românilor şi aşa să înceapă marea luptă a luminii contra
întunericului în aceste zile ale marii schimbări la faţă a lumii”. Tot aşa
făcuse şi în India, în Munții Himalaya, unde cu ani în urmă chemase
spiritul Marelui Preot Deceneu să revină printre români.
Şi când ritualul s-a terminat Sângiorzan le-a vorbit celor adunați:
- Astăzi ne-am aflat toți în prezența focului sacru dacic, principalul
mod de trezire a neamului românesc. Această trăire curăță sufletul.
Invit pe cei dornici să intre în Ordinul Cavalerilor Zamolxieni, frăție de
dreptate şi adevăr, să repete după mine jurământul făcut aici la focul
viu. Întindem acum mâinile cu palmele spre focul sacru şi repetăm
întocmai cuvintele ce urmează.
Şi Sângiorzan a spus rând pe rând cele patru jurăminte, aşa cum se
găseau scrise în Cartea Lui Zamolxe. Şi le-a mai vorbit celor prezenți:
- Acest jurământ al cavalerilor zamolxieni innobilează. De acum, cei
care l-au urmat, se pot numi arieni. Şi țineți minte că a fi arian nu
înseamnă că aparții unui anumit popor, unei anume rase, sau că acel
om are caracteristici fizice aparte. A fi arian este o stare de spirit de
noblețe umană, de demnitate, curaj şi înțelepciune, calități umane

34
 Spiritul lupului se trezeşte în neamul românesc

arătate limpede în Cartea Lui Zamolxe, revelația colectivă a neamului

românesc, cartea care va schimba lumea. Citiți-o şi luați aminte.
Luna strălucea puternic pe cerul de la Muntele Detunata. Se auzeau
păsările nopții, duhurile pădurii hălăduiau şi oamenii s-au retras rând
pe rând de la Templul Lui Zamolxe.
În seara aceea Sângiorzan a vorbit cu Machidon.
- Parcă ceva deosebit s-a întâmplat în seara asta, față de altele la care
am luat parte, a spus Machidon. Ce oare?
- A fost chemat spiritul Marelui Lup Alb să se manifeste în neamul
românesc, i-a zis Sângiorzan. Începe marea bătălie, pentru dreptate şi
adevăr, în lumea pământeană. De acum înainte oamenii cu sufletele
curate să continue să cheme, la focul sacru dacic, duhul Marelui Lup
Alb şi lumea va fi curățită până în decembrie 2032. Asta ştim din
profețiile de pe timpul zeului Zamolxe.
- Cum s-a făcut această cerere mă întreb? Cine poate chema un spirit
aşa de puternic ca cel al Marelui Lup Alb? a mai întrebat Machidon.
- Oricine o poate face la focul sacru dacic. Este nevoie de adâncă
devoțiune şi această trăire este extrem de rară. Dar, cu timpul, cât mai
mulți oameni vor avea cerul deschis şi vor putea chema forțele lumii de
dincolo să schimbe lumea pământeană. Deja există suflete de îngeri
coborâte pe pământ. Acesta este secretul.
- Fie precum spui, a zis Machidon. Hai acum să ne culcăm.
A mai trecut vremea şi Sângiorzan a primit un mesaj de la Sandu
Tulcan. I se făceau cunoscute cuvintele testamentare lăsate de Aritiei
Câmpeanu, prin intermediul sufletului ei pereche, profesorul Troian.
Aritia avusese în suflet spiritul zeiței Vesta a dacilor, zeița focului
trimisă de Dumnezeu să lumineze neamul românesc: ... Cerul şi
Pământul. Învăţaţi să priviţi înainte. Iar noi, toţi, să desluşim enigma
omului nemuritor care suntem.
Înțelegem mesajul Aritiei dat lumii: Oamenii aflați între cer şi
pământ, să învețe să privească înainte spre cer şi aşa vor desluşi
taina omului nemuritor.

Ianuarie, anul 2014.

☼ ☼ ☼ ☼ ☼ ☼ ☼ ☼

35
 Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor – Octavian Sărbătoare

Cuprins
Cap. 1 – Burebista şi nemuritorii lui 4
Cap. 2 – Deceneu şi preoția neamului 12
Cap. 3 – Ridicarea din genunchi 21
Cap. 4 – Spiritul lupului se trezeşte în neamul românesc 30

36