Caracterizarea lui Niculae Moromete

Niculae este un personaj dinamic,multidimensional și exponențial.El este

mezinul familiei. Dorința lui arzătoare este să fie dat mai departe la școală.
Tatăl nu o prea ințelege, după cum nu o ințeleg nici frații sau surorile lui. Ar fi
fost o cheltuială in plus pe capul familiei. Copilul cunoaște de mic viața aspră a
satului, e trimis cu oile, iar Bisisica, oaia capie, ii face zile amare. Baieții îl
terorizează ("Vrând-nevrând, invățase să se lupte si să se bată cu ciomagul").
Ascultă încantat cum povesteste tatăl (despre ai lui Pisica, spre exemplu) și la
un moment dat, are un gest tipic moromețian: lucrau la încropirea unei porți iar
el îi întinde lui Paraschiv, care nu era atent, cuie cu partea ascuțita înainte. Nu
îsi bătuse joc tatăl de atatea ori de prostia lui Paraschiv, Nilă sau Achim?
Mama, Catrina, îi ințelege dorinta de a merge mai departe la scoală, tatal e mai
reticent (aceasta impovara familia, îi încurcă socotelile), pana când, in final,
după fuga celor trei frați vitregi, se va hotărâ să-i plăteasca școlarizarea, il
admira pe Ilie Moromete si pentru ca îi îngâduie sa persevereze în rugămintea
lui: "Tatăl său era un om care gândea si gândirea lui era limpede, n-avea nevoie
să se înghesuie în ea. Nu cu rugăminți putea să-l faca să-l dea la școală, ci cu
argumente". Și le va găsi.
Înstrainarea de tatăl lui are mai multe explicații, dintre care cea mai evidentă ar
fi că ,Moromete îi spuse ca s-a terminat cu istoria lui cu studiile , să stea acasă și
să pună mâna pe sapă'. Ilinca îi povestește lui Niculae ca tatăl regretă ca nu l-a
dat la școală, ca "să nu umble el pe urma de gât cu toți ăștia că de-alde Isosica.
Vezi, zicea, aici am gresit".
Niculae este un copil de la țară care merge cu oile la
păscut.Personaj exponențial tăcut.Personaj complex care se răzbună pe oi din
cauă că nu îl lasă tatăl la școală.
Secvența care prezintă serbarea școlară evidențiază stângăcia lui Moromete în
relațiile cu fiul sau, Niculae, dar și dezinteresul acestuia față de dorința
mezinului de a continua școala. Amestecat printre spectatori, Ilie Moromete
constată cu surprindere că printre premianți se afla și fiul său, despre care
credea că va rămâne repetent. Copilul nu reușește să recite poezia, pentru că i se
face rău, fiind cuprins de o criză de friguri. Neputincios, Moromete își ia copilul
în brațe și-l duce acasă, fiind stăpânit de stări contradictorii de afecțiune, de
teamă și de nesiguranță.
O alta scenă care surprinde relația tată-fiu este aceea în care cei doi stau pe prispa,
Niculae cu o carte, iar Moromete, tăcut, se gândește la mezinul său. La un
moment dat, tatăl își întreabă fiul dacă vrea să-și continue studiile, ceea ce îl
face pe copil să creadă că visul i se va împlini. Moromete îi răspunde, însă, cu
duioșie, dar și cu gravitate, că nu are această posibilitate. Scena dezvăluie faptul
că tatăl își dorește să-i îndeplinească dorința, că îl frământă ideea, chiar dacă nu
este pentru el o prioritate.
În concluzie Niculae Moromete este un personaj țăran mijlocaș din Siliștea-
Gumești tăcut și este un copil bun.