Lucrare scrisă la limba și literatura română

Clasa a VIII-a
Semestrul I
Un om avea trei prieteni. Pe doi dintre dânşii îi iubea ca şi cum i-ar fi fost fraţi de cruce;
iar pe-al treilea nu-l prea băga în seamă. Şi cu toate acestea, cel de-al treilea prieten îl iubea şi-
i era credincios şi devotat. Să vedeţi cum şi-a arătat acesta iubirea şi credinţa.
Într-o zi, judecătorul oraşului chemă pe omul cel cu trei prieteni la judecătorie, sub
cuvânt că s-a făcut vinovat de o mare greşeală. Deşi în gândul lui el se ştia mai curat ca
argintul, totuşi se sperie şi alergă la cei trei prieteni ai săi.
– Iubiţi prieteni, zise el, veniţi cu mine la domnul judecător şi daţi mărturie că eu nu-s
vinovat cu nimica.
La această rugăminte a lui, cel dintâi prieten răspunse că nu poate să-l însoţească la
judecător, pentru că are să plece la o livadă a lui, să culeagă prunele; al doilea zise că ar merge
bucuros, dar îl ştie pe judecător că-i om aspru şi iute la mânie şi i-e teamă să nu i se întâmple
ceva. Numai cel de-al treilea, acela pe care nu-l iubea, se arăta gata să meargă la judecător.
Într-adevăr, el plecă cu dânsul, intră la judecător şi-i vorbi acestuia cu atâta inimă şi cu
aşa vorbe frumoase despre cinstea, buna purtare şi dreptatea prietenului său. Adevărul fu rostit,
iar judecătorul nu mai avu nicio bănuială asupra lui şi-i dete drumul, după ce-i spuse vorbe de
laudă.
De atunci el îşi cunoscu mai bine prietenii, căci după cum grăieşte vorba cea adevărată
a bătrânilor noştri,‖Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte‖.
În lume omul are trei feluri de prieteni: banii, rudele şi apropiaţii şi faptele lui cele bune.
La ceasul morţii, când Dumnezeu cheamă pe om la Dânsul, cum se poartă aceste trei
feluri de prieteni?
Banii, pe care omul în mod greşit îi crede cei mai buni prieteni ai lui, îl părăsesc mai
înainte ca omul să ajungă în mormânt. Rudele şi cunoscuţii îl însoţesc până la mormânt, îl
îngroapă şi apoi pleacă fiecare pe la casele lor. Numai faptele bune merg cu sufletul omului şi
mărturisesc înaintea lui Dumnezeu despre evlavia, bunătatea şi blândeţea omului.
(autor necunoscut, Cei trei prieteni)
• Notează sinonimele potrivite pentru cuvintele subliniate în fragmentul: Adevărul fu rostit,
iar judecătorul nu mai avu nicio bănuială asupra lui şi-i dete drumul.
8p.
• Precizează mijlocul de ȋmbogățire a vocabularului prin care s-au format cuvintele
subliniate: bucuros, numai, cunoscuții, blândețea.
8p.
• Menționați felul predicatelor din enunțul: Şi cu toate acestea, cel de-al treilea prieten îl
iubea şi-i era credincios şi devotat.
8p.
• Transcrieți o construcție activă, a construcție reflexivă, o construcție pasivă și una
incidentă din fragmentul:
• Iubiţi prieteni, zise el, veniţi cu mine la domnul judecător şi daţi mărturie că eu
nu-s vinovat cu nimica.[...] Adevărul fu rostit, iar judecătorul nu mai avu nicio
bănuială asupra lui şi-i dete drumul, după ce-i spuse vorbe de laudă. De atunci el
îşi cunoscu mai bine prietenii ... 8p.
• Indică funcțiile sintactice ale cuvintelor subliniate: îl ştie pe judecător că-i om aspru şi
iute la mânie şi i-e teamă...
6p.
• Transformă următoarea construcție activă în construcție pasivă: judecătorul oraşului
chemă pe omul cel cu trei prieteni la judecătorie.
8p.
• Precizează, în două – trei enunțuri, o trăsătură morală a prietenului pe care nu-l iubea,
 identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o
secvență: Într-adevăr, el plecă cu dânsul, intră la judecător şi-i vorbi acestuia cu atâta
inimă şi cu aşa vorbe frumoase despre cinstea, buna purtare şi dreptatea prietenului său.
8p.
• Crezi că trebuie să ai anumite calități pentru a fi un prieten adevărat? Motivează-ți
răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând textul suport.
8p.
• Asociază lucrarea Cei trei prieteni cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare culturală comună, prin
referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
8p.
•
• of. 30 p.