Sunteți pe pagina 1din 15

Procedura de examinare cu radiații penetrante

Student : Nita Vlad-Laurentiu


Grupa: 143 S.E.
Prof. Mihai Cleante Petre
1. INTRODUCERE

Radiatiile X

Radiatiile X sunt de natura electromagnetica, deosebindu-se de lumina prin


lungimea de unda mai mica. Radiatiile electromagnetice sunt produse prin
oscilatia sau acceleratia unei sarcini electrice.Undele electromagnetice au atat
componente electrice cat si magnetice. Gama radiatiilor electromagnetice este
foarte larga: unde cu frecventa foarte inalta si lungime mica sau frecventa foarte
joasa si lungime mare.
Lumina vizibila constituie numai o parte din spectrul undelor
electromagnetice. In ordine descrescatoare de frecventa, spectrul undelor
electromagnetice se compune din: radiatii gama, radiatii X, radiatii ultraviolete,
lumina vizibila, radiatii infrarosii, microunde si unde radio.
Undele electromagnetice nu au nevoie de mediu pentru a se transmite. Astfel,
lumina si undele radio pot circula in spatial interplanetar si interstelar, la soare si
stele, pana la Pamant. Indiferent de frecventa si lungimea de unda, undele
electromagnetice au o viteza de 299.792km/s in vid. Lungimea si frecventa
undeleor electromagnetice sunt importante in determinarea efectului termic, al
vizibilitatii, al penetrarii si a altor caracteristici.
Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice penetrante, cu lungime de unda
mai scurta decat a luminii si rezulta prin bombardarea unei tinte de tungsten cu
electroni cu viteza mare. Au fost descoperite intamplator in anul 1895 de fizicianul
german Wilhem Conrad Roentgen, in timp ce facea experimente de descarcari
electrice in tuburi vidate, respectiv el a observat ca din locul unde razele catodice
cadeau pe sticla tubului razbeau in exterior raze cu insusiri deosebite; aceste raze
strabateau corpurile, impresionau placutele fotografice, etc. El le-a numit raze X
deoarece natura lor era necunoscuta. Ulterior au fost numite raze (radiatii)
Roentgen, in cinstea fizicianului care le-a descoperit.

Natura radiatiilor X

Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice cu o putere de penetrare indirect


proportionala cu lungimea de unda. Cu cat lungimea de unda este mai mica, cu
atat puterea de penetrare este mai mare. Razele mai lungi, apropiate de banda
razelor ultraviolete sunt cunoscute sub denumirea de radiatii moi. Razele mai
scurte , apropiate de radiatiile gama, se numesc raze x dure.
Radiatiile X se produc cand electronii cu viteza mare lovesc un obiect
material. O mare parte din energia electronilor se transforma in caldura iar restul
se transforma in raze x, producand modificari in atomii tintei, ca rezultat al
impactului. Radiatia emisa nu este monocromatica ci este compusa dintr-o gama
larga de lungimi de unda.
Primul tub care a produs raze X a fost conceput de fizicianul William
Crookes. Cu un tub de sticla partial vidat, continand doi electrozi prin care trece
curent electric. Ca rezultat al ionizarii, ionii pozitivi lovesc catodul si provoaca
iesirea electronilor din catod. Acesti electroni, sub forma unui fascicul de raze
catodice, bombardeaza peretii de sticla ai tubului si rezulta razele X. Acest tub
produce numai raze X moi, cu energie scazuta.
Un tub catodic imbunatatit, prin introducerea unui catod curbat pentru
focalizarea fasciculului de electroni pe o tinta din metal greu, numita anod,
produce raze X mai dure, cu lungimi de unda mai scurte si energie mai mare.
Razele X produse, depind de presiunea gazului din tub.
Urmatoarea imbunatatire a fost realizata de William David Coolidge in
1913 prin inventarea tubului de raze X cu catod incalzit. Tubul este vacuumat iar
catodul emite electroni prin incalzire cu un curent electric auxiliar. Cauza emiterii
electronilor nu este bombardarea cu ioni, ca in cazurile precedente. Accelerarea
procesului de emitere a electronilor se face prin aplicarea unui current electric de
inalta tensiune, prin tub. Cu cat creste voltajul, scade lungimea de unda a radiatiei.
Fizicianul american Arthur Holly Compton (1892 – 1962), laureat al
Premiului Nobel, prin studiile sale a descoperit asa numitul effect Compton in anul
1922. Teoria sa demonstreaza ca lungimile de unda ale radiatiilor X si gama cresc
atunci cand fotonii care le formeaza se ciocnesc de electroni. Fenomenul
demonstreaza si natura corpusculara a razelor X.

Proprietatile radiatiilor X

Radiatiille X impresioneaza solutia fotografica, ca si lumina. Absorbtia


radiatiilor depinde de densitatea si de greutatea atomica. Cu cat greutatea atomica
este mai mica, materialul este mai usor patruns de razele X. Cand corpul uman este
expus la radiatiii X, oasele, cu greutate atomica mai mare decat carnea, absorb in
mai mare masura radiatiile si apar umbre mai pronuntate pe film. Radiatiile cu
neutroni se folosesc in anumite tipuri de radioagrafii, cu rezultate total opuse:
partile intunecate de pe film sunt cele mai usoare.
Radiatiile X provoaca fluorescenta anumitor materiale, cum ar fi
platinocianidul de bariu si sulfura de zinc. Daca filmul fotografic este inlocuit cu
un ecran tratat cu un asemenea material, structura obiectelor opace poate fi
observata direct. Aceasta tehnica se numeste fluoroscopie.
Alta caracteristica importanta este puterea de ionizare, care depinde de
lungimea de unda. Capacitatea razelor X monocromatice de a ioniza, este direct
proportionala cu energia lor. Aceasta proprietate ne ofera o metoda de masurare a
energiei razelor X. Cand razele X trec printr-o camera de ionizare, se produce un
curent electric proportional cu energia fasciculului incidental. De asemenea,
datorita capacitatii de ionizare, razele X pot fi vazute intr-un nor. Alte proprietati:
difractia, efectul fotoelectric, efectul Compton si altele.

Aplicatiile radiatiilor X
(Principalele utilizari: cercetari stiintifice, industrie, medicina)

Studiul radiatiilor X a jucat un rol vital in fizica, in special in dezvoltarea


mecanicii cuantice. Ca mijloc de cercetare, radiatiile X au permis fizicienilor sa
confirme experimental teoria cristalografiei. Folosind metoda difractiei,
substantele cristaline pot fi identificate si structura lor determinate. Metoda poate
fi aplicata si la pulberi, care nu au structura cristalina, dar o structura moleculara
regulata. Prin aceste mijloace se pot identifica compusi chimici si se poate stabili
marimea particulelor ultramicroscopice. Prin spectroscopie cu raxe X se pot
identifica elementele chimice si izotopii lor. In afara de aplicatiile din fizica,
chimie, mineralogie, metalurgie si biologie, razele X se utilizeaza si in industrie,
pentru testarea nedestructiva a unor aliaje metalice. Pentru asemenea radiografii
se utilizeaza Cobalt 60 si Caesium 137.
De asemenea prin radiatii X se testeaza anumite faze de productie si se
elimina defectele. Razele X ultramoi se folosesc in determinarea autenticitatii unor
lucrari de arta sau la restaurarea unor picturi. In medicina, radiografele sau
fluoroscoapele sunt mijloace de diagnosticare. In radiotarapie se utilizeaza in
tratamentul cancerului. Aparatul computerizat, tomograful axial (scanner CAT sau
CT) a fost inventat in 1972 de inginerul eletronist Godfrey Hounsfield si a fost pus
in aplicare pe scara larga dupa anul 1979.

Principiul examinarii cu radiatii penetrante

Examinarea cu radiatii penetrante (RT) are la baza fenomenul fizic de


atenuare a fascicolelor de radiatii X sau GAMMA la traversarea lor prin
materialele inconjuratoare. Aceste radiatii, la iesirea din materialul de controlat,
impresioneaza un film radiografic in mod diferit in zonele cu discontinuitati fata de
restul materialului. Aceasata examinare este complexa din punct de vedere al
protectiei muncii.Se pot evidentia majoritatea discontinuitatilor aflate in interiorul
materialului. Examinarea se aplica uzual materialelor metalice.
Controlul radiografic consta in expunerea portiunii de examinat, sau a unei
parti din ea, la un fascicol de raze X sau Gamma, in masura sa redea „imaginea
interna” a unui obiect, fara a-l distruge. Imaginea este fixata in mod permanent pe
o pelicula radiografica, exploatand proprietatile razelor X si Gamma: propagare
rectilinie, putere de penetrare in materie, capacitate de a impresiona o emulsie
sensibila.
Aceasta metoda permite vizualizarea interiorului unui obiect examinat,
permitand o evaluare volumetrica a defectelor gasite, printre care: porozitati, cute,
incluziuni, sufluri, fisuri, sedimente, ramasite, lipsa de penetrare, cavitati, lipsa
aliere.

2. DOCUMENTE DE REFERINTA

PT CR 13 COLECTIA ISCIR “Prescriptii tehnice pentru examinarea cu radiatii


penetrante a imbinarilor sudate cap la cap ale instalatiilor macanice sub presiune
si de ridicat”
EN 584/1/2 “Clasificarea filmelor radiografice si procesarea lor”.
EN 25580 “Negatoscoape”
SR EN 970/1999, SR EN 1330-3/2001, SR EN 12517/2002, SR EN 473/2003
SR EN 1435 “Examinarea radiografica a imbinarilor sudate”.
SR EN 5817 “Ghid pentru niveluri de acceptare a defectelor”
Cod ASME sectiunea V
SR EN ISO 6520-1999 Clasificarea imperfectiunilor geometrice din imbinarile
sudate
Norme fundamentale de radioprotectie CNCAN
Prescripţii tehnice ISCIR CR 13 -2003 .
SR EN 444-1996 “Examinari nedistructive. Principii generale”
SR EN 462/1,/2,/3,/4-1996“Examinari nedistructive.Calitatea imaginii
radiografiilor, indicatori de calitate”
SR EN 462-1:1996
SR EN 462-2:1996
SR EN 462-3:1996
SR EN 462-4:1996
SR EN 473:2003
SR EN 970:1999
SR EN 1330-3:2001
SR EN 25817:1993
SR EN 12517:1998
STAS 7084/2-1982
STAS 8299-1978
3. RESPONSABILITATI

Examinarea îmbinărilor sudate cu radiaţii penetrante se va executa numai


de personal autorizat conform Prescripţiilor Tehnice CR 11, Colecţia ISCIR, cu
respectarea legislaţiei în vigoare .
Operatorii care execută examinarea sau fac evaluarea rezultatelor sunt
responsabili de respectarea întocmai a prezentei proceduri .
Laboratorul CND va asigura procedeele de lucru (suprafaţă, temperatură de
lucru, iluminat ) în condiţii de deplină securitate nucleară, în conformitate cu
regulamentul de funcţionare al Unităţii nucleare .
Personalul autorizat nivel 2 sau 3 va primi pe baza unei decizii emise de
conducerea firmei o ştampilă individuală necesară certificării documentelor de
examinare .
Terminologia, cu condiţiile tehnice, clasificarea şi simbolizarea defectelor vor fi
în conformitate cu standardele prevăzute din CR 13 -2003 .
• Societatile care solicita examinarea cu radiatii penetrante sunt responsabile
de asigurarea conditiilor cerute de tehnicile de examinare mentionate in
procedura si anume: asigurarea zonei, starea suprafetei, etc.
• Pesonalul care efectueaza examinari nedistructive cu radiatii penetrante
trebuie sa fie calificat in conformitate cu standardul SR EN 473-2003 si/sau
cu prescriptiile tehnice CR 11, colectia ISCIR.
• Pentru personalul care executa examinarea, responsabilitatile sunt
mentionate in SR EN 473-2003 sau in prescriptiile tehnice ISCIR, CR 11.
• Operatorul de examinari nedistructive are obligatia ca inainte de a incepe
activitatea propriu-zisa, sa asigure zona prin montarea panourilor
avertizoare pentru inchiderea zonei de lucru cu radiatii, sa examineze vizual
fiecare componenta, pe intreaga zona de examinare, atât din punct de vedere
al curatirii de impuritati, cât si din punctul de vedere al existentei
eventualelor discontinuitati vizuale cu ochiul liber

4. DESCRIEREA ACTIVITATILOR

În vederea desfăşurării corespunzătoare a examinărilor cu radiaţii


penetrante este absolut necesară existenţa unor spaţii special amenajate, dotate şi
autorizate conform legii 111/96 şi a Normelor Republicane de Securitate Nucleare.
Instalaţiile de radiografiere utilizate trebuie să corespundă cerinţelor impuse de
Normele Republicane de Securitate Nucleară .
Examinarea cu radiaţii penetrante a îmbinărilor sudate se va efectua în
conformitate cu prevederile SREN 444. Pentru instalaţiile mecanice sub presiune şi
de ridicat sa va folosi tehnica de examinare A .
Materialele, accesoriile şi aparatura specifică pentru verificarea cu radiaţii
penetrante a îmbinărilor sudate (filme, I.C.I., intensificatoare, surse de radiaţii,
negatoscoape) trebuie să fie omologate de ISCIR . Filmele radiografice utilizate
pentru examinarea cu radiaţii penetrante a îmbinărilor sudate fac parte din clasa
GII(doi) .
Expunerea filmelor radiografice utilizate se face cu radiaţii “x” (U= 230-
300 kV, I= 5-14 mA). Aceste valori variază în limitele de mai sus în funcţie de
aparatul utilizat RAP sau MXR-301 .
Domeniul de grosimi ce poate fi examinat variază între grosimi de material variind
între 6-32mm .
Pentru aprecierea calităţii imaginii radiografice se vor utiliza indicatori de calitate
a imaginii cu trepte şi găuri sau cu fire .
Expunerea filmelor radiografice se va efectua fără ecrane intensificatoare,
cu ecrane intensificatoare metalice sau cu ecrane intensificatoare fluorometalice .
Densitatea de înnegrire minimă a radiografiei, în zona metalului depus fără
defecte, va fi conform SREN 444.
Stabilirea calităţii imaginii radiografice obţinute prin tehniica de examinare
A se va face conform tabelelor1,2,3,4, sau 5 din CR 13 -03, În funcţie de tipul
indicatorului de calitate a imaginii utilizat şi modul de plasare al acestuia .
Poziţionarea ICI şi modul de utilizare a tabelelor 1+5 vor fi în conformitate
cu prevederile anexei 2 din CR 13-2003.
Fiecare operator va avea un indicativ pe radiografie, format dintr-un număr
sau literă din plumb stabilite prin decizie dată de conducerea unităţii, astfel încît
să poată fi identificat operatorul care a executat radiografia .
Repetarea radiografiei datorită imaginilor echivoce sau lipsei de
sensibilitate a imaginii se va identifica pe radiografie printr-o literă din plumb ( E2,
E3, etc. )
Dacă două radiografii ale aceleiaşi poziţii examinate prezintă imagini
echivoce în zone diferite se poate accepta examinarea. În acest caz ambele filme se
vor arhiva şi vor fi menţionate în anexa buletinului de examinare .
În cazul examinărilor îmbinărilor sudate cap la cap a ţevilor conform anexei
2 din CR 13-03, indicatorul de calitate a imaginii radiografice va fi poziţionat pe
ţeavă în zona cea mai apropiată de sursa de radiaţii.
Poziţionarea ICI şi modul de utilizare a tabelelor 1+5 vor fi în conformitate
cu prevederile anexei 2 din CR 13-03. Pentru îmbinările sudate rectilinii se va
folosi tabelul 1 sau 2 din CR13-03 . Remanierile se vor identifica pe radiogramă
printr-o literă din plumb (R1 remedierea întîi R2 remedierea a doua, etc).
5. CRITERII DE ACCEPTARE A CALITĂŢII IMAGINII RADIOGRAFICE

Sunt considerate acceptabile toate radiografiile care îndeplinesc, în urma


examinării, următoarele condiţii :
-lipsă imaginii echivoce în zone de interes .
-nivelul de calitate al imaginii este cel cerut în tabelul 1,2,3,4.
Criteriile de acceptare sunt cele indicate în capitolul 4.13 al CR13-03 .

6. STABILIREA CALITĂŢII ÎMBINĂRILOR SUDATE CAP LA CAP

În sensul prezentelor pescripţii tehnice se definesc următoarele noţiuni :


- Indicaţie de discontinuitate rotunjită este orice imagine cu contur regulat,
circular sau oval a carei dimensiune maximă este mai mică sau egală cu trei ori
dimensiunea minimă a sa .
- Indicaţie de discontinuitate alungită este orice imagine cu contur regulat sau
neregulat, de formă alungită a carei dimensiune maximă este mai mare de trei ori
dimensiunea minima a sa .
- Indicaţie de discontinuitate rotunjită izolată este acea indicaţie a cărei margine
este situată la o distanţă de cel puţin 25mm faţă de marginea indicaţiei celei mai
apropiate
- Indicaţii de discontinuităţi rotunjite distribuite sunt acele indicaţii între
marginile cărora este o distanţă cuprinsă între 25mm şi de trei ori dimensiunea
maximă a celei mai mari
- Indicaţii de discontinuităţi rotunjite grupate sunt formate din cel puţin trei
indicaţii între marginile cărora este o distanţă mai mică decât de trei ori
dimensiunea maximă a celei mai mari. Lungimea grupului se defineşte prin
distanţa dintre marginile exterioare ale celor doua indicaţii care sunt cele mai
îndepărtate între ele .
- Indicaţii de discontinuităţi rotunjite aliniate sunt formate din cel puţin trei
indicaţii care ating o linie paralelă cu axa îmbinării sudate, trasată prin centrul
celor două indicaţii extreme, iar distanţa dintre marginile a două indicaţii
succesive este mai mare decât de trei ori dimensiunea maximă a celei mai mari.
- Indicaţii de discontinuităţi rotunjite aliniate grupate în cadrul indicaţiilor de
discontinuităţi rotunjite aliniate sunt formate din cel puţin două astfel de indicaţii
între marginile cărora este o distanţă egală sau mai mică decât de trei ori
dimensiunea maximă a celei mai mari .
- Două sau mai multe indicaţii de discontinuităţi rotunjite între marginile cărora
este o distanţă egală sau mai mică decât dimensiunea maximă a celei mai mari, se
apreciază cu o singură indicaţie de discontinuitate a cărei dimensiune maximă este
egală cu distanţa maximă între marginile exterioare ale indicaţiilor
discontinuităţilor respective.
- Indicaţii de discontinuităţi alungite izolate sunt acele indicaţii între ale căror
margini cele mai apropiate este o distanţă mai mare decât de şase ori lungimea
maximă a celei mai mari indicaţii .
- Indicaţii de discontinuităţi alunjite aliniate sunt formate din cel puţin două
indicaţii de discontinuităţi alungite între ale căror margini cele mai apropiate este
o distanţă egală sau mai mică decât de şase ori lungimea maximă a celei mai mari
indicaţii.
- Două sau mai multe indicaţii de discontinuităţi alunjite între marginile cărora
este o distanţă egală sau mai mică decât dimensiunea maximă a celei mai mari se
apreciază ca o singură discontinuitate a cărei dimensiune maximă este egală cu
distanţa maximă între marginile exterioare ale indicaţiilor discontinuităţilor
respective.
- Se defineşte drept grosime “ t “, grosimea materialului de bază al îmbinarii
sudate . în cazul când cele doua materiale de bază cu care se realizează îmbinarea
sudată au grosimi diferite, grosimea “ t “ va fi egală cu grosimea materialului de
bază cel mai subţire.
În imbinările sudate nu sunt admise defecte de tipul fisură, lipsă de topire,
nepătrundere şi crestături.
Discontinuităţi admise în îmbinările sudate sunt cele care au indicaţia
(imaginea proiectată pe radiofilm) rotunjită sau alunjită, în limitele prevăzute .
Discontinuităţi rotunjite din imbinările sudate se admit după cum urmează.
Vor fi considerate relevante numai acele indicaţii de discontinuităţi rotunjite ale
căror dimensiuni maxime depăşesc următoarele valori :
- 1/10 t pentru t mai mic decit 3 mm
- 0,4 mm pentru t cuprins între 3 mm şi 6 mm inclusiv
- 0,8 mm pentru t cuprins între 6 mm şi 60 mm inclusiv
- 1,5 mm pentru t mai mare decât 60 mm
Discontinuităţile rotunjite izolate sunt admise dacă dimensiunea maximă a
indicaţiilor acestora este egală sau mai mică decât 1/3 t, dar nu mai mare de 6
mm.
În cazul retasurilor la rădăcină izolate, lungimea acestora sa nu fie mai
mare de 20 % din circumferinţa interioara a ţevii ;
În cazul mai multor retasuri la radacină, lungimea totală a acestora să nu
depăşească 30 % din circumferinţa interioară a ţevii, iar distanţa dintre două
retasuri alăturate să fie cel puţin egală cu 10 % din circumferinţa respectivă.
În cazul examinării unei îmbinări sudate placate, aprecierea calităţii
îmbinărilor sudate placate, se va face separat pentru îmbinarea materialului de
rezistenţă şi a placajului, în funcţie de grosimile acestora. În acest scop se va
examina mai întâi în mod obligatoriu îmbinarea sudată a materialului de rezistenţă
şi apoi ansamblul. Stabilirea calităţii îmbinării sudate a materialului de rezistenţă
se face în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii, iar stabilirea calităţii
îmbinării placajului se va face în conformitate cu prevederile proiectului ( desenul
tip de ansamblu )
În cazuri speciale, în care se consideră necesar, în condiţiile prevăzute de
SR EN 444, aprecierea calităţii îmbinărilor sudate, se va face conform proiectului,
documentaţiei de execuţie, pe baza unor proceduri tehnice de lucru avizate de
ISCIR INSPECT respectând standardele aplicabile precum şi prescripţiile tehnice
colecţia ISCIR aplicabile şi altor reglementări ( standarde europene ) cu acordul
scris al ISCIR INSPECT .

7. INSTRUIREA PERSONALULUI

Prezenta procedură va fi prelucrată de către şeful laboratorului CND la


emitere, modificare, şi revizie cu tot personalul din cadrul Laboratorului CND.

8. ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR

În cazul acceptării imaginii radiografice a filmului, precum şi a calităţii


îmbinării sudate pe care o reprezintă, interpretatorul va certifica acest lucru prin
aplicarea ştampilei pe o porţiune a filmului în afara zonei de interes .
Laboratorul de examinări cu radiaţii penetrante va avea şi va ţine la zi un
registru de evidenţă a lucrărilor executate, conform CR13-2003 .
Rezultatul examinării prin radiaţii penetrante va fi cosemnat într-un buletin
de examinare întocmit conform anexei 1,din CR13-2003.
Planul de examinare radiografică face parte din desenul tip de ansamblu şi
este completat de interpretatorul radiografiilor .

9. ANEXE

Anexa cu geometriile de expunere


Buletin de examinare cu radiaţii penetrante conform CR 13-2003.
Intre producator si beneficiar se pot conveni detalii, completari sau
modificari fata de prevederile acestei proceduri. De asemenea, la solicitarea
beneficiarului raportul de examinare poate fi eliberat pe alt tip de formular decât
cel continut in prezenta procedura.
Tehnica de iradiere prin doi pereti:

a) iradierea cordoanelor circulare la tuburi


b) iradierea cordoanelor longitudinale la tuburi
c) iradierea oblica a cordoanelor circulare la tevi, cu interpretarea ambilor
pereti (expunere in elipsa)
d) iradierea cordoanelor circulare la tevi cu axa fascicolului in planul sudurii,
cu interpretarea ambilor pereti
Criterii de acceptare si respingere

Se considera respinse urmatoarele discontinuitati: discontinuitati rotunjite


izolate mai mari decit 1/3t sau 6mm, discontinuitati rotujite distribuite mai mari de
1/4t sau 4mm, discontinuitati rotunjite grupate daca lungimea grupului depaseste
2t sau 25mm, mai multe grupari de discontinuitati rotunjite daca depasesc 25mm
pe o lungime de 150mm aimbinarilor sudate, discontinuitati rotunjite aliniate daca
dimensiunile maxime ale indicatiilor sunt mai mari decat t pe o lungime de 12t,
discontinuitati alungite izolate mai mari decat t/3, discontinuitati alungite aliniate
daca lungimea totala a grupului depaseste t pe o lungime de 12t a imbinarii sudate,
unde t este grosimea sudurii materialului de baza (conform CR 13-2003). In
nodurile de sudura discontinuitatile rotunjite se amplifica cu coeficientul 0,5 iar
cele alungite cu coeficientul 0,3. Se considera respinse retasurile in cazul cand
lungimea acestora este mai mare de 20% din circumferinta tevii iar in cazul mai
multor retasuri, lungimea totala a acestora sa depaseasca 30% din circumferinta
interioara a tevii iar distanta dintre doua retasuri alaturate sa fie mai mica de 10%
din circumferinta respectiva. Nu se admit fisuri si lipsa de topire.