CAPITOLUL 3

LAMINAREA MATERIALELOR METALICE

3.1. Noţiuni generale

Prin laminare se înţelege procesul continuu de deformare plastică ce se realizează între

două scule (cilindrii de lucru ai laminorului) de formă cilindrică, ce se rotesc în sensuri contrarii
(laminare longitudinală) sau de formă tronconică, bitronconică sau de disc, ce se rotesc în acelaşi
sens (laminare transversală şi transversal - elicoidală), antrenând prin frecare materialul metalic
în spaţiul dintre cilindrii, spaţiu ce poartă denumirea de zonă sau focar de deformare.
Procesele de laminare se pot clasifica după următoarele criterii:
a) direcţia deformării principale:
- laminare longitudinală;
- laminare transversală;
- laminare transversală - elicoidală.
b) analogia fenomenelor ce au loc pe fiecare dintre cilindrii de laminare:
- laminare simetrică;
- laminare asimetrică.
c) regimul termic în care are loc procesul:
- laminarea la cald;
- laminarea la semicald;
- laminarea la rece.
d) regimul de lucru al laminorului:
- regim continuu;
- regim semicontinuu;
- regim discontinuu.
Laminarea simetrică şi laminarea asimetrică se deosebesc după condiţiile în care are loc
deformarea prin laminare (starea de tensiune şi starea de deformare; vitezele particulelor de
material în zona de deformare).
Procesul de laminare se consideră simetric atunci când există o analogie perfectă între
starea de tensiune, starea de deformare şi condiţiile de viteză ce apar pe fiecare cilindru de lucru
în parte. Dacă această analogie nu are loc, procesul de laminare se consideră asimetric.
În ceea ce priveşte regimul termic la care are loc deformarea, se consideră laminare la
cald - când temperatura laminatului este superioară temperaturii de recristalizare a materialului
metalic deformat, iar când această temperatură este inferioară celei de recristalizare - laminarea
se consideră la rece.

3.2. Clasificarea laminoarelor

1. Clasificarea laminoarelor după destinaţie

- laminoare degrosisoare: bluminguri, slebinguri;
- laminoare de profile: grele, mijlocii , uşoare;
- laminoare de sârmă;
- laminoare de table;
- laminoare de benzi: late, înguste, mijlocii, laminate la cald sau la rece;
- laminoare de ţevi;
- laminoare cu destinaţie specială: bandaje, roţi, table ondulate, bile, osii.
2. Clasificarea laminoarelor după construcţia cajelor
2.1 După numărul cilindrilor:
- caje cu doi cilindri (duo);
- caje cu trei cilindri (trio);
 - caje cu patru cilindri (au doi cilindri de lucru şi doi cilindri de sprijin);
- caje policilindrice, cu 6, 12, 20 cilindri, din care doi cilindri de lucru şi ceilalţi de
sprijin;
2.2 După aşezarea cilindrilor în caje:
- caje cu cilindri verticali;
- caje cu cilindri orizontali şi verticali (caje universale);
- caje cu cilindri înclinaţi;
- alte tipuri, la care aşezarea este în funcţie de felul produselor care se laminează.
3. Clasificarea laminoarelor după amplasarea cajelor în linia de laminare
3.1. În funcţie de numărul şi aşezarea cajelor, liniile de laminare pot fi:
- cu o singură cajă de lucru;
- cu două sau mai multe caje de lucru;
3.2. Cajele de lucru ale unei linii de laminare pot fi dispuse astfel :
- într-un singur tren de laminare;
- în două sau mai multe trenuri de laminare.
3.3. După modul de aşezare a cajelor în trenuri:
- linii de laminare “liniare”, cu cajele aşezate una alături de alta;
- linii de laminare “în tandem”, cu cajele dispuse una după alta;
- linii de laminare „în trepte”, formate dintr-un număr mare de caje dispuse în grupe
liniare aşezate una după alta;
- linii de laminare în zig-zag.
4. Clasificarea laminoarelor după modul de acţionare al cilindrilor
- nereversibile (fiecare dintre cilindrii de laminare se rotesc numai într-un singur sens, cu
o turaţie constantă sau variabilă);
- reversibile (sensul de rotaţie al cilindrilor se schimbă după fiecare trecere).

În tabelul 3.2 se prezintă schemele principalelor tipuri de laminoare, iar în figura 3.1 se
prezintă părţile constructive principale ale utilajului de laminare.
 Fig.3.1. Construcţia laminorului:
1- sursă motoare; 2 - cuplajul; 3 - reductor; 4. volant ; 5 - angrenajul roţilor dinţate pentru antrenare;
6 - manşoane de cuplare; 7 - bare de cuplare; 8 - suporţi; 9 - semifabricat; 10 - cilindrii de laminor;

Ansamblul compus din cilindri de laminare cu instalaţia corespunzătoare (bare de

cuplare, manşoane de cuplare) se numeşte cajă. Două sau mai multe caje formează o linie de
laminare, iar ansamblul alcătuit din mai multe linii de laminare se numeşte tren de laminare.
Caja de laminare – este utilajul de bază al liniei de laminare în care se realizează
deformarea materialului metalic.
Motorul principal de acţionare – are rolul de a imprima cilindrilor de laminare mişcarea
de rotaţie necesară laminării.
Mecanismele de transmitere a mişcării de rotaţie (reductorul, cuplajele, caja de
angrenare, bara de cuplare, volantul) au rolul de a transmite mişcarea de rotaţie de la motor la
cilindrii de laminare.
Reductorul - reduce turaţia motorului până la turaţia necesară laminării în condiţii
optime.
Cuplajele – fac legătura şi transmit mişcarea de rotaţie de la un arbore la altul.
Caja de angrenare este alcătuită dintr-un număr de cilindri dinţaţi egal cu numărul
cilindrilor de lucru care-i antrenează, transmiţând mişcarea de rotaţie de la motor la cilindrii de
laminare.
Volantul are forma unui disc sau a unei roţi şi are rolul de a acumula energie în
perioadele de mers în gol şi de a o ceda în timpul laminării (mers în sarcină).
 3.3. Parametrii geometrici ai zonei de laminare

În cazul laminării longitudinale, deformarea plastică nu are loc simultan în tot volumul
materialului metalic, ci numai într-o zonă relativ mică ce se află în spaţiul dintre cilindri, şi în
imediata apropiere acesteia.
Din punct de vedere geometric, zona de deformare este delimitată între secţiunea de
intrare a laminatului între cilindrii C – C` şi secţiunea de ieşire - D - D' (fig. 3.2).
Deformarea plastică are loc însă şi în afara zonei geometrice de deformare (ca o
deformare indirectă pe o distanţă mai mică sau mai mare, în funcţie de condiţiile în care are loc
laminarea). Zona de deformare - CC'DD' - este mai mare decât zona de deformare geometrică cu
20÷70 %.
Parametrii geometrici ai zonei de deformare
sunt:
- unghiul de contact α;
- lungimea zonei de contact l c;
- înălţimea şi lăţimea secţiunii la intrarea şi ieşirea în
şi din zona de deformare (H,B1, h, B2)
Expresia pentru calculul unghiului α se poate
determina din triunghiul AOE astfel:

H h
R
OE OB  EB 2  1  H  h  1  h
cos    
OA OA R 2R D
Din asemănarea triunghiurilor ABE şi ABF
rezultă:
 AE EB 0,5  h h
    0,5
2 AF AB R  h R
Se aproximează AB  lc (lungimea arcului
Fig.3.1. Zona de deformare în cazul laminări de contact), iar din asemănarea aceloraşi
longitudinale AB FB
triunghi rezultă:  sau
Fig. 3.2. Zona de deformare la laminarea EB AB
longitudinală AB 2  EB  FB  0,5h  2 R  lc  AB  R  h .

Se admite, în cazul laminării produselor late la rece, că unghiul este foarte mic (6°),
2
  h
şi atunci sin  , de unde   , în care α este exprimat în radiani.
2 2 R

Utilizând valoarea unghiului de contact , se determină lungimea arcului de contact

astfel: lc= R sinα (α - exprimat în grade); lc= R α (α exprimat în radiani).
În situaţia în care cilindrii cajei de laminare au diametre diferite, vor apărea două valori
h1
ale unghiului de contact (pentru fiecare cilindru o altă valoare), egale cu: cos 1  1  ,
D1
h
respectiv cos  2  1  D în care reducerea ce se realizează va fi: Δh = Δh1+Δh2 .
2

Lungimea arcului de contact corespunzătoare celor doi cilindrii va fi:

R2
lc  2 R1  h1  2 R2  h2  h1   h2 sau
R1
R2 R R R2 2 R1R2
h1  (h  h1 )  2 h  2 h1; h1  h  lc  h
R1 R1 R1 R1  R2 R1  R2
 Geometria zonei de deformare este caracterizată şi de dimensiunile laminatului înainte
(H,B1,L1) ;după deformare (h,B2,L2), de care depind şi mărimile ce caracterizează deformarea
prin laminare:
a) Reducerea absolută: Δh=H-h;
h 1 H 1 H B L
Reducerea relativă:    1 ;        ; ln  ln 2  ln 2 ;
H  h 1  h B1 L1
b) Lăţirea absolută: Δb= B2- B1;
b B2  L B
Lăţirea relativă: a  ;   ; ln  2 ln  2 ;
h B1  L1 B1
c) Alungirea absolută: ΔL=L2- L1;
L2 S1  L
Alungirea relativă:     ; ln  2 .
L1 S 2  L1

3.4. Cinematica procesului de laminare –

condiţiile prinderii laminatului între cilindri

3.4.1. Stadiile procesului de laminare

Fig. 3.3 Stadiile procesului de laminare longitudinală

Procesul de laminare longitudinală este caracterizat de următoarele stadii:

a) Stadiul prinderii care se desfăşoară din momentul în care laminatul vine în contact cu
cilindrii (fig. 3.3.al) şi până când zona de deformare este complet ocupată de către materialul
metalic al laminatului (fig. 3.3.a2).
Pentru ca prinderea să se producă este necesar ca proiecţia orizontală a forţei de frecare
(Tx), respectiv proiecţia rezultantei obţinute din însumarea forţelor N şi T pe direcţia de laminare
(Rx = Tx - Nx) să fie mai mare ca 0:
sin 
Tx - Nx > 0 sau T cos α > N sin α, deci f  N cos α >N sin α sau f  cos  ; f  tg .
Fiindcă valoarea coeficientului de frecare f este: f = tgβ (în care β unghiul de frecare
dintre laminat şi cilindrii), rezultă că pentru realizarea prinderii trebuie ca unghiul de frecare β
să fie mai mare decât unghiul de prindere α: β > α.
Dacă cilindrii au diametre diferite, condiţia de prindere va fi: 2β > αd + αD, în care αd şi αD
sunt unghiurile de prindere corespunzătoare cilindrilor cu diametrul mic respective cu diametrul
mare.
Stadiul de prindere se consideră un stadiu nestabilizat din cauză că atât unghiul de
prindere, cât şi reducerea variază continuu de la zero până la valorile maxime.
b) Stadiul stabilizat începe când laminatul părăseşte zona de deformare şi prezintă o
grosime constantă pe lungime (fig. 3.3.b). Din acest moment, forţa de laminare, care şi-a
deplasat continuu punctul de aplicare în direcţia de laminare, îşi stabilizează poziţia în punctul
caracterizat de unghiul δ în această situaţie, condiţia pentru desfăşurarea procesului de laminare,
  1
similitudine cu condiţia de prindere va fi: δ < βs sau   s , în care    - coeficient de
  2
poziţionare a forţei de laminare pe lungimea arcului de contact βs - unghiul de frecare în stadiul
stabilizat.
S-a stabilit că valoarea coeficientului
de frecare din momentul iniţial al prinderii (fp)
scade continui pe măsura ocupării spaţiului
zonei de deformare de către materialul de
laminat, atingând o valoare minimă (fig. 3.4)
fp
fs  , Ψe є (1,0÷1,72) laminare la cald
e Ψe є (1,6÷3,0)laminare la rece.

În acest caz, condiţia de desfăşurare a

procesului de laminare devine
Fig. 3.4. Grad de umplere a zonei de deformare p
 .
 e
Cunoscând valorile coeficienţilor Ψ şi Ψe rezultă valorile minime şi maxime ale relaţiei
dintre unghiul de prindere (α)şi unghiul de frecare din momentul prinderii (βp): α ≤ 2βp respective
2
  p .
3
Examinând inegalităţile, rezultă că după efectuarea prinderii, în primul caz stabilirea
procesului se va efectua în condiţii mult mai bune decât în cazul al doilea. De asemenea, în
primul caz, după efectuarea prinderii, cilindrii se pot apropia, existând condiţii de frecare
suficiente pentru mărirea reducerii. Reducerea poate mării astfel până la o valoare a unghiului de

prindere de maxim   ,de la care apare patinarea cilindrilor pe laminat, respectiv gradul de

reducere în stadiul stabilizat poate fi de 2,2÷2,9 ori mai mari decât în stadiul iniţial de prindere.
c) Stadiul final, nestabilizat al procesului de laminare, în care materialul laminatului
părăseşte zona de deformare (fig. 3.3.c) şi, ca urmare, reducerea se micşorează continuu de la
valoarea (Δh = h1 - h2) - maximă până la zero. De asemenea, şi unghiul de prindere se reduce
continuu până la valoarea zero (fig. 3.5).

Fig. 3.5. Variaţia unghiului de prindere şi a reducerii absolute

în stadiile procesului de laminare
 În situaţia în care asupra laminatului se exercită
o forţă de împingere (fig. 3.6) a acestuia spre cilindrii
(R), pentru a se asigura o prindere mai uşoară şi valori
mai mari ale reducerii şi, de asemenea, dacă se ţine cont
de forţa de inerţie a laminatului (U), orientată în sens
invers laminării, ecuaţia forţelor de pe direcţia de
laminare va fi:
T cos α - N sin α+0,5(R - U) = 0
T = N·tgα + 0,5[(R-U)/cosα];
din legea frecării rezultă:
T = f · N, deci f = tgα+0,5[(R-U)/N cosα].
În absenţa forţei R şi neglijând forţa U, se obţine
relaţia condiţiei de prindere: f = tgα.
Fig. 3.6. Forţele ce acţionează în momentul
prinderii la laminare

3.4.2. Regimul de viteze din momentul prinderii

Din echilibrul forţelor care acţionează în momentul prinderii cu aplicarea unei forţe de
împingere şi ţinând cont şi de inerţie, rezultă relaţia:
2P
R U  sin      ,
cos 
în care  este unghiul sub care acţionează forţa de laminare P.
În funcţie de viteza cu care laminatul vine în contact cu cilindrii (V 0) în momentul
prinderii, pentru valoare constantă a proiecţiei orizontale a vitezei cilindrilor (V x), relaţia
anterioară se modifică după cum urmează:
a) Dacă V0 < Vx, forţa de frecare este orientată în sensul laminării, iar forţa de inerţie va fi
în sens invers laminării. În acest caz se poate neglija forţa de inerţie şi relaţia devine:
2P
R sin(   )
cos 
Dacă α= =>R=0 deci prinderea se execută în condiţii „naturale”, fără o forţă de
împingere.
Dacă α > =>R>0 şi este necesară teşirea capului anterior al laminatului, astfel ca
unghiul de prindere să atingă valoarea unghiului de frecare şi prinderea să se realizeze.
Dacă α < =>R<0 , deci în zona de deformare există un excedent de forţe de frecare,
care va face ca prinderea să se realizeze foarte uşor.
b) Dacă V0=Vx=> nu au loc alunecări pe suprafaţa de contact dintre laminat şi cilindrii,
forţa de frecare este nulă, iar forţa de inerţie este de asemenea nulă, ca urmare a lipsei unei
variaţii a vitezei laminatului până la momentul prinderii:
R=2P·sinα.
c) Dacă V0>Vx, forţa de frecare este orientată în sens invers laminării, iar forţa de inerţie
2P
va fi orientată în sensul laminării: R  sin(   )  U .
cos 
Dacă relaţia anterioară este pozitivă rezultă că este necesară o forţă de împingere a
laminatului între cilindrii în primul moment al prinderii. Dacă însă relaţia este negativă rezultă că
forţa de împingere nu este necesară, deoarece forţa de inerţie învinge rezistenţa forţei de frecare.
 3.5. Deformarea transversală la laminare

3.5.1. Noţiuni generale

La laminare, ca urmare a reducerii înălţimii laminatului, materialul metalic se deplasează

(curge) atât in direcţie longitudinală cât şi în direcţie transversală.
Lăţirea la laminare reprezintă deformaţia pozitivă ce apare pe direcţia transversală a
laminatului (perpendiculară pe direcţia de laminare), ca urmare a deplasării materialului metalic
de pe înălţimea laminatului, prin reducerea acestuia în timpul procesului de deformare.
Lăţirea apare în orice proces de laminare atât la cald cât şi la rece, dar importanţa cea mai
mare o are în cazul laminării la cald a semifabricatelor şi profilelor, conţinând valorile reducerii
aplicate, a avansului şi presiunii de laminare, care vor scădea prin creşterea lăţirii.
Lăţirea se caracterizează printr-o valoare absolută şi mai multe valori relative. Valoarea
absolută a lăţimii se exprimă prin diferenţa dintre lăţimea finală (B1) a laminatului :
Δb = B 2 – B 1
Valorile relative ce pot caracteriza lăţirea sunt:
- coeficientul de lăţire β = B2/B1;
- coeficientul de lăţire a lui Geuze a = ΔB/B 1 ;
- coeficientul logaritmic de lăţire ln(B2/B1).
Coeficientul de lăţire a se exprimă frecvent şi ca raport între volumul de material ce se
deplasează pe direcţia transversală (dVb) şi volumul de material ce se deplasează de pe înălţimea
laminatului (dVh) :
db ln B2
V
dV B1 ln 
a b  b   .
dVh V dh ln h0 ln 
h h1
Sub această formă coeficientul de lăţire variază între: 0 < a <1.
Dacă a = 0 rezultă că β = 1 deci lăţirea este nulă, iar întregul volum de material deplasat
de pe înălţimea laminatului se va regăsi pe lungimea sa, respective λ = μ
Dacă a = 1 rezultă β = μ, deci întregul volum de material deplasat pe înălţimea
laminatului se va regăsi pe lăţimea sa, iar dacă a = 0,5 rezultă că      .
Cu o precizie de până la 3% relaţia lui a se poate înlocui cu următoarea formulă:
b hmed
a  .
h Bmed
Valoarea coeficientului de lăţire a se micşorează prin creşterea tensiunii de pe direcţia
transversală (σy) şi micşorarea tensiunii de pe direcţia longitudinală (σx). Aceste tensiuni σy şi σx
fiind generate de forţe de frecare de pe direcţiile corespunzătoare y şi x, vor fi proporţionale cu
dimensiunile zonei de deformare respectiv cu lăţimea medie a laminatului (B m e d ) şi cu lungimea
zonei de contact (lc).
Pentru situaţia când Bmed/lc=1 rezultă σy ≈ σx , iar a = 0,5. În mod real, coeficientul de lăţire
este mai mic, ca urmare a faptului că σy >σx şi va scădea continuu pe măsură ce raportul B m e d /l c
creşte.
În majoritatea cazurilor, lăţirea are un efect negative, micşorând valoarea deformaţiei pe
direcţie longitudinală, deformaţie prin care se apreciază intensitatea procesului de laminare. În
cazul laminării în calibre însă, lăţirea are un efect pozitiv, deoarece prin apariţia sa asigură
umplerea corespunzătoare e calibrelor. Din aceste considerente lăţirea reprezintă un parametru
foarte important al teoriei laminării.
 În timpul procesului de laminare pot să apară următoarele tipuri de lăţire (fig. 3.7):

Fig. 3.7. Principalele tipuri de lăţire la laminare

a - lăţire liberă convexă; b - lăţire liberă concavă; c - lăţire limitată;

• lăţire liberă, care apare în timpul laminării pe cilindrii cu tăblie netedă sau în calibre
dreptunghiulare tip cutie şi la care mărimea deplasării particulelor de material metalic în direcţia
transversală este condiţionată numai de forţele de frecare ce apar între cilindrii şi laminat pe
această direcţie; lăţirea libera este caracteristică în special laminării produselor plate şi a
semifabricatelor blumuri şi brame;
• lăţirea limitată, apare la laminarea în calibre pătrate, rombice, ovale sau rotunde, la care
mărimea deplasării particulelor de material metalic în direcţia transversală este condiţionată nu
numai de forţele de frecare ci şi de pereţii laterali ai calibrelor care se opun lăţirii libere a
laminatului;
• lăţirea forţată (fig. 3.8.), care apare la laminarea în calibre cu contur concav, cum sunt de
exemplu calibrele de spintecare, specifice laminării profilelor cu aripi, U, I şi cu şină C.F. unde
deplasarea particulelor de material metalic în direcţia transversală este asigurată de apariţia unor
forţe (de sens contrar forţelor de frecare) generate de materialul metalic învecinat zonei de unde
apare lăţirea. Acest tip de frecare reprezintă rezultatul neuniformităţii deformaţiei atât pe
înălţime cât şi pe lăţimea laminatului.
 Fig. 3.8. Lăţirea forţată într-un calibru de spintecare

Lăţirea forţată apare ca urmare a suprapunerii următoarelor fenomene:

• alunecării materialului pe suprafaţa de contact;
• împingerii particulelor de material din zona mai puternic
deformată înspre zonele mai puţin deformate;
• bombarea zonelor centrale de pe înălţimea laminatului.
Lăţirea limitată şi lăţirea forţată se estimează prin amplificarea cu coeficienţi subunitari şi
respectiv supraunitari a valorilor obţinute prin folosirea relaţiilor de calcul specifice lăţirii libere.
Pe acest considerent, în cele ce vor urma, studiul lăţirii se va face doar pentru cazul lăţirii libere.
Lăţirea liberă, în funcţie de raportul dintre înălţimea şi lăţimea iniţială a secţiunii
transversale a laminatului, poate să apară sub două forme:
H
- lăţirea convexă (fig. 3.7 .a), apare când  1 şi reprezintă rezultatul a trei efecte:
B1
 alunecare particulelor de material pe suprafaţa de contact:
Δb`=B`2 - B1
 trecerea suprafeţelor laterale ale laminatului pe suprafaţa de contact:
Δb``=B``2 - B1
 bombarea suprafeţelor laterale ale laminatului:
Ab``` = B2``` - B2``
Lăţirea medie ca o rezultantă a componentelor lăţirii convexe se poate calcula din
următoarea relaţie: Δb = B2 - B1 = Δb`+Δb``+kΔb```,
în care k este un coeficient care ţine cont de mărimea convexităţii marginilor laminatului
(k = 0,5....0,66).
Ponderea acestor componente ale lăţirii convexe depinde atât de calitatea materialului
laminat, cât şi de condiţiile de laminare (gradul de reducere, condiţiile de frecare, dimensiunile
laminatului, etc.) astfel de exemplu în cazul laminării la temperatura de 930 °C a unei probe din
oţel cu grosimea iniţială de 18 mm, pe laminor cu diametrul de 210 mm şi aplicându-se o
reducere de ε =65% ponderea fiecăreia din componentele lăţirii convexe a avut următoarele
valori: Ab` = 71,2...71,7%; Ab`` = 28...28,2%, iar Ab``` = 0,1...0.8%.
În general, s-a stabilit că lăţirea se datorează în special bombării, când reducerea aplicată
este ε < 20%, bombări şi trecerii suprafeţelor laterale pe suprafaţa de contact când 20% < ε <
50% şi alunecării materialului pe suprafaţa de contact când ε > 50% .
H
Lăţirea concavă (fig. 3.7 .b) apare în general când raportul  1 şi se datorează
B1
prezenţei deformaţiei neuniforme pe înălţimea laminatului, respectiv a nepătrunderii deformaţiei
spre centru secţiunii laminatului. Reducerea scăzând de la nivelul suprafeţei de contact spre
centrul laminatului, rezultă că şi lăţirea va scădea proporţional, având în vedere legea volumului
 
constant     . Ca urmare a acestui fenomen se va apărea concavitatea din zona centrală a
 
secţiunii laminatului, ca urmare a lăţirii foarte mici. În ceea ce priveşte valoarea mai mică a
lăţirii la nivelul suprafeţelor de contact, aceasta se datorează rezistenţei opuse de către forţele de
frecare deplasării libere a particulelor metalice pe suprafaţa de contact. Lăţirea concavă apare în
special la primele treceri de la laminarea la bluming şi slebing şi în general este considerat un
defect de laminare care trebuie evitat.
În urma laminărilor experimentale efectuate de diferiţi cercetători, au rezultat condiţiile
prezentate în tabelul 3.1, pentru a se evita apariţia lăţirii concave.

Condiţia Modul de realizare al condiţiei

H Micşorarea valorilor prin mărirea lungirii arcului de contact
 2 sauH  2 Rh (l0), respectiv prin mărirea reducerii (h);
lc
H Micşorarea valorii raportului prin reducerea înălţimii iniţiale
 0,35...0,52
D a laminatului (H);
D  h Mărirea raportului prin creşterea reducerii (h) sau
 0,5
H h micşorarea înălţimii iniţiale a laminatului (H).

Repartizarea lăţirii pe lungimea şi lăţimea zonei de deformare

Pentru studiul variaţiei

lăţirii pe lungimea arcului de
contact se va ţine cont în primul
rând de faptul că între lăţirea Δbx
şi reducerea Δhx în fiecare punct
al arcului de contact se admite o
dependenţă de forma:
bx h
  const.
hx b
Reducerea pe lungimea
arcului de contact prezentând o
variaţie parabolică, exprimată
aproximativ de ecuaţia
h  R x2 ,
rezultă că şi lăţirea va prezenta
Fig. 3.9 Variaţia lăţirii pe lungimea arcului de contact: acelaşi tip parabolic de variaţie,
I - variaţie liniară;
II - variaţie parabolică de tipul Δbx=α·R2x; care se va apropia cu atât mai
ln 
I I I - variaţie parabolică de tipul ln   ct. mult, de o linie dreaptă cu cât
gradul de reducere aplicat în
timpul laminării este mai mare
(fig. 3.9): bx  a  hx  a  R x .
2

Din legea volumului constant aplicată zonei de deformare a laminării exprimată sub
db dh dl
forma:    0,
b h l
în care b, h, 1, sunt lăţimea, înălţimea şi respectiv lungimea zonei de deformare, se poate obţine
următoarea ecuaţie diferenţială a lăţirii:
 db dh
 k .
b h
Integrând această relaţie pentru k = a = ct, se obţin următoarele expresii pentru variaţia
lăţimii şi lăţirii laminatului pe lungimea arcului de contact:
bx=b0(h0 / hx)a; Δbx=b0[(h0 / hx)a-1].
Determinată experimental de către E.F, Şarapin, variaţia lăţimii şi a lăţirii pe lungimea
arcului de contact corespunde unor expresii exponenţiale de forma:

Bx=B1·ec·f(h) ; Δbx=B1[ec·f(h)-1],
 h h
în care: c  ln  , iar f (h)  0 x .
 1   hx
În ceea ce priveşte variaţia lăţirii pe lăţimea laminatului sau efectuat experimentări care
au condus la concluzia că repartiţia lăţirii pe lăţimea zonei de deformare se efectuează
neuniform, neuniformitate ce are valori cu atât mai mari cu cât ne apropiem mai mult de centrul
lăţimii laminatului (secţiunea III) şi respectiv pe suprafeţele de contact cu cilindrii laminorului
(secţiunile 1 şi 5 ) fig. 3.10.

Fig. 3.10. Variaţia lăţirii pe lăţimea şi grosimea laminatului

3.5.2. Factorii care influenţează lăţirea

Studiul lăţirii din punct de vedere al influenţei pe care îl au diferiţi factori ai procesului de
laminare, este de mare importanţă deoarece de valoarea lăţirii depinde atât modul în care are loc
deformarea laminatului cât şi alţi parametrii ai procesului de laminare cum sânt avansul sau
presiunea de laminare.
Principalii factori care au o influenţă asupra lăţirii ce nu poate fi neglijată sunt următorii:
a) Factori ce ţin cont de materialul laminat:
- compoziţia chimică a materialului;
- structura materialului.
b) Factori ce ţin cont de dimensiunile zonei de deformare:
- lăţimea şi înălţimea iniţială a laminatului;
- reducerea aplicată;
- diametrul cilindrilor de lucru;
- raportul dintre lăţime şi lungimea zonei de deformare;
- forma calibrului;
c) Factori ce ţin cont de condiţiile în care are loc laminarea :
- condiţiile de frecare dintre laminat şi cilindrii; temperatura de laminare;
- viteza de laminare;
- starea de tensiune din zona de deformare;
- tensiunea aplicată în laminat;
- numărul de treceri în care are loc laminarea.

3.6. Avansul şi întârzierea la laminare

Avansul la laminare caracterizează microalunecările ce se produc între laminat şi cilindrii

în zona de deformare, ca urmare a excesului de forţe de frecare ce apar după stabilizarea
procesului de laminare.
Avansul şi întârzierea la laminare sunt parametrii care condiţionează repartiţia şi mărimea
tensiunilor în zona de deformare, valoarea lăţirii, precum şi apariţia tracţiunii în laminat sau a
buclelor între caje.

3.6.1. Variaţia vitezelor în zona de deformare la laminare

Variaţia vitezelor laminatului (Vm) şi

cilindrilor (Vc) pe lungimea arcului de
contact:
I - zona de întârziere,
I I - zona de avans

- tăblia cilindrilor este considerată netedă;

- B1>>H;B1>lc (schema de deformare plană DII)

Particulele de material de pe suprafaţa de contact dintre laminat şi cilindrii, fiind antrenate

de cilindrii de laminare, se deplasează în direcţia de laminare, în timp ce particulele din interiorul
laminatului se deplasează în direcţia inversă sensului de laminare, atât ca urmare a reducerii
aplicate, cât şi a influenţei pe care o are extremitatea laminatului de la intrarea în zona de
deformare.
Din însumarea algebrică a vitezelor particulelor în zone de intrare a focarului de
deformare, rezultă că viteza medie a laminatului este mai mică decât viteza cilindrilor ( V i < V c ) .
În zona de ieşire din focarul de deformare, atât ca urmare a apariţiei excesului de forţe de
frecare, cât şi a reducerii aplicate, viteza medie a laminatului depăşeşte viteza periferică a
cilindrilor de laminare (Ve>Vc).
În funcţie de variaţia laminatului pe lungimea zonei de deformare, aceasta se împarte
într-o zonă de întârziere caracterizată de inegalitatea Vi<Vc, şi o zonă de avans: Ve>Vc.
Aceste două zone sunt delimitate de secţiunea critică, de aderenţa dintre cilindrii şi laminat,
caracterizată între viteza laminatului şi viteza cilindrilor. Secţiunea de aderenţă (critică) este
caracterizată de unghiul critic y, ale cărui valori variază între 0,25  > y > 0.
 În zona de întârziere forţele de frecare sunt orientate în sensul laminării, iar în zona de
avans - în sensul contrar laminării. Ţinând cont de extremităţile rigide ale laminatului, în afara
zonei de deformare, viteza particulelor materiale ale laminatului, este variabilă şi pe înălţimea
acestuia. Astfel, pentru un raport lc/hmed>0.5  1 , în zona de întârziere viteza particulelor scade de
la nivelul suprafeţei de contact spre centru laminatului, în timp ce în zona de avans viteza
maximă este în centrul secţiunii laminatului şi scade spre suprafaţa de contact.

Variaţia vitezelor particulelor de material pe înălţimea laminatului

în diferite secţiuni ale zonei de deformare pentru lc/hmed  0,5  1;
1- viteza stratului de la suprafaţa laminată;
2- viteza stratului din zona centrală;
3- viteza medie de deplasare a laminatului.

Variaţia vitezelor particulelor de material pe înălţimea lc

în diferite secţiuni ale zonei de deformare pentru lc/hmed  0,5  1;

Acelaşi mod de variaţie se întâlneşte şi în extremităţile din imediata apropiere a zonei de

deformare, diferenţele de variaţie sunt mai mici .
În secţiunea critică viteza particulelor pe înălţimea laminatului se egalizează şi atinge
valoarea componentei orizontale a vitezei periferice a cilindrilor în această secţiune.
Dacă zona de deformare este caracterizată de raportul lc/hmed < 0,5  1 , raportul forţelor de
frecare de pe suprafaţa de contact asupra variaţiei vitezei particulelor de material pe înălţimea
laminatului scade foarte mult, în timp ce influenţa extremităţilor din afara zonei de deformare
este mai intensă. Ca urmare, în zona centrală a laminatului particulele materiale au o viteză
constantă, iar variaţia vitezelor din straturile apropiate de suprafaţa de contact este mai puţin
intensă.
Variaţia vitezei particulelor de material pe înălţimea laminatului se poate exprima prin
următoarea relaţie:
 1  
2n
 2y 
Vx  Vxm  (Vxm  Vxk ) 1   2n  1   ,
2n   hx  

h
în care: Vxm - viteza pe secţiunea laminatului: Vxn = Ve· h ;
x

Vxk - componenta orizontală a vitezei pe suprafaţa de contact: Vxk  Vcx =Vc·cos;

 - unghiul ce caracterizează o anumită secţiune pe lungimea arcului de contact;
n - coeficient ce depinde de raportul lc/ hmed :
h
n  1,5 med dacă lc/hmed < 0,5  1 ;
lc
n =1 dacă lc/hmed > 1;

y - ordonata secţiunii: y = 0 în axul laminatului;

y = 0,5 hx pe suprafaţa de contact.

3.6.2. Expresia matematică a avansului şi întârzierii

Avansul (Sh) se defineşte ca diferenţă relativă dintre viteza de ieşire a laminatului din
zona de deformare (Ve) şi viteza periferică a cilindrilor (V c), iar întârzierea (SH) reprezintă
diferenţa relativă dintre componenta orizontală a vitezei periferice a cilindrilor (V cx) şi viteza
laminatului în secţiunea de intrare (Vi) a zonei de deformare:
V  Vc Ve V  Vi Vi
Sh  e  1 ; SH    1 .
Vc Vc V Vc  cos 
Pentru determinarea relaţiei de calcul a avansului se porneşte de la ecuaţia volumului
constant, aplicată între secţiunea critică (caracterizată de unghiul ) şi secţiunea de ieşire a
laminatului din zona de contact:
h · B · L = h · B2 · L2 /:t  h · B ·L = h · B2 · Ve,
Ve h y  B y  cos y
în care: V= Vc cos    .
Vc h  B2
Reducerea absolută între secţiunea critică şi cea de ieşire din zona de deformare este:

h  h  h  D(1  cos y ) , de unde se obţine grosimea laminatului în dreptul secţiunii neutre
(h): h= D(1-cos ) + h.
Din relaţiile anterioare rezultă expresia matematică a avansului dată de Fink:

Ve  D1  cos   h   B cos 

Sh  1  1
Vc h  B2

D 
S h   1  cos    1 cos   1
Admiţând că B2  B   h 
R  2
considerând  foarte mic şi >>0,5  1 - cos   2 sin 2  ; cos   1, deci:
h 2 2
D  2
R  2
Sh   (Dresden şi Golvin).
2h h
2
Considerând cos   1   relaţia avansului dată de Ekelund:
2
D   
2
 2 D   2   R 
S h    2  11    1   1    1     0,5 
 2h  2  2 h 2   h 
 Pentru determinarea relaţiei de calcul a întârzierii se porneşte de la ecuaţia volumului
constant, aplicată pe secţiunea de intrare a laminatului între cilindrii şi secţiunea neutră:
HB1L1=hBV /: t
cos 
HB1Vi= hBV=hBVc cos= hBVcx cos 
V h B cos  V hB cos 
 i     SH  1  i  1 
Vcx HB1 cos Vcx HB1 cos 
Grosimea laminatului se deduce din relaţia de calcul a reducerii absolute, aplicată între
secţiunea de intrare în zona de deformare şi secţiunea neutră (critică):
h  H  h  htot  h  D(1  cos )  D1  cos    D(cos   cos )  H   H  D(cos   cos )
 H  D cos   cos    B cos
 SH  1 
Din relaţiile anterioare H  B1 cos 
 
Admiţând că B   B1; cos  - cos   2 sin
2
   2 2
R 2
sin  ; cos   cos   1,  SH  (   2 )
2 2 H

Se poate stabili o relaţie de legătură între avans şi întârziere, plecând de la expresia

L2 Ve
coeficientului de alungire:    ;
L1 Vi
Cu Ve şi Vi determinate din relaţiile anterioare rezultă Ve=(Sh+1)Vc ;
( S h  1)Vc
Vi  (1  S H )Vc  cos    
1  S H Vc  cos 

( S h  1)  S  1
sau S H  1  h
1  S H  cos    cos 

3.7. Presiunea şi forţa de laminare

În funcţie de valoarea presiunii de laminare se pot determina următorii parametrii

indispensabili cercetării, proiectării sau conducerii proceselor de deformare prin laminare:
- rezistenţa la deformare (egală şi de sens contrar cu presiunea medie de deformare), -
caracterizează comportamentul la deformare a materialului metalic;
- forţele de laminare – se dimensionează încărcarea subansamblului cajelor;
- momentele de laminare – se dimensionează încărcarea motoarelor de acţionare a cajelor;
- energia necesară laminării – se stabilesc consumurile energetice unitare;
Presiunea de laminare reprezintă tensiunea rezultată pe suprafaţa de contact dintre
laminat şi cilindrii, aplicarea forţei de laminare de către cilindrii de lucru, ca reacţiune faţă de
rezultanta rezistenţei la deformare a materialului metalic deformat.
Presiunea ce se ia în calculul forţei, momentului sau energiei de deformare reprezintă o
valoare medie, a valorilor presiunii ce acţionează în fiecare punct al suprafeţei de contact dintre
laminat şi cilindrii, care va depinde de modul de repartiţie al presiunii pe lungimea de contact
dintre laminat şi cilindrii.

3.7.1. Repartizarea presiunii pe suprafaţa de contact

 Conform teoriei lui Grashoff,
presiunea pe lungimea arcului de contact
variază direct proporţional cu viteza de
micşorare a grosimii laminatului (dy/dx), sau
direct proporţională cu unghiul
dy (fig. a).
 x  arctg
dx
În acest caz, presiunea de laminare
scade liniar de la intrarea spre ieşirea zonei
de laminare, respectiv forţa de laminare este
plasată la distanţa 2/3 lc faţă de secţiunea de
ieşire a laminatului dintre cilindrii .
D u p ă o a l t ă t e o r
pe lungimea zonei de contact respective
presiunea creşte de la intrarea la ieşirea
laminatului dintre cilindrii. Forţa de laminare
este plasată într-o secţiune corespunzătoare
2
unui unghi egal cu:  x  (fig. b).
8
D u p ă t o e r i a l u
materialului metalic: Aceasta nevariind de-a
lungul arcului de contact rezultă că presiunea
trebuie să fie constantă de-a lungul zonei de
deformare, iar forţa de laminare va fi plasată
la distanţa lc/2 (fig. c) .
R e d z e v i c i ş i B e
variind trapezoidal de la intrarea la ieşirea
laminatului dintre cilindrii (d), fără a preciza
insă secţiunea în care presiunea are valoare
maximă sau punctul de aplicare al forţei de
laminare .
Aceste patru ipoteze nu se bazează pe studii
şi cercetări experimentale şi nu ţin cont de
factorii ce influenţează presiunea: coeficientul de frecare dintre laminat şi cilindrii, factorii
geometrici ai zonei de deformare sau starea de tensiune din zona de deformare.
Modul real de variaţie a presiunii pe lungimea arcului de contact s-a realizat în 1940,
odată cu apariţia captorului de forţe punctiform, care, montat în tăblia unui cilindru de lucru,
baleiază pe o traiectorie longitudinală, pe suprafaţa de contact, dând un impuls electric, care prin
oscilografiere ilustrează variaţia valorii presiunii de laminare pe lungimea zonei de deformare.
Se constată astfel că presiunea este minimă la intrarea şi ieşirea laminatului dintre cilindrii şi
prezintă un maxim în dreptul secţiunii critice caracterizat de  .
Pentru deducerea ecuaţiei diferenţiale a presiunii din zona de deformare se ia un element de suprafaţă
infinit mic, de lungime dx şi
lăţime egală cu unitatea şi se
analizează echilibrul forţelor ce
acţionează asupra acestuia, ca
sumă a proiecţiilor pe direcţia
laminării (Ox).
dx dx
 x  ( x  d x )  2( y  dy )  2 xy  2 px sin  x  2 x cos  x 0
sau : cos  x cos  x
2 xy  2 x dy  2d x y  2d x dy  2 xy  2 px dx  tg x  2 x  dx  0
 dy
Fiindcă tg x  , şi neglijând termenii infinit mici de gradul II rezultă:
dx
dy
 x dy  d x y  p x dx   x dx  0 / : ydx
dx
d x p x x dy  x
   0
dx y dx y
Pentru valori ale lui  x din ce în ce mai mici înseamnă că se ajunge în zona de avans, iar
 x va avea sens contrar faţă de zona de întârziere, deci ecuaţia de echilibru se poate scrie:
d x p x x dy  x
    0.
dx y dx y
Ţinând cont de starea de tensiune ce apare în zona de
deformare la laminare, caracterizată prin tensiuni
principale :
 z  tensiune maximă pe direcţia înălţimii laminatului
 y  tensiune medie pe direcţia transversală
 x  tensiune minimă pe direcţia longitudinală, şi
de expresia simplificată a ecuaţiei plasticităţii (
 1   3  k )  px=  1 ;  x   3;  1   3  px  k,
deci relaţiile anterioare devin:
d( p  k) k dy  x
   0.
dx y dx y
Dacă rezistenţa la deformare k = ct. Pe lungimea
arcului de contact, iar înălţimea laminatului în secţiunea
caracterizată de  x se consideră hx, rezultă că:
dp k dh 
d  px  k   dpx sau x   x  x  0.
dx hx dx hx
Pentru a determina relaţiile de calcul a presiunii pe lungimea arcului de contact se va
integra în următoarele condiţii de dependenţă dintre presiune şi tensiunea de frecare:
a. pentru cazul când între laminat şi cilindrii există frecare uscată:
 dx  dhx
 x  f  p x  dp x   k  fp x 
 dhx  hx
 
 2 f  lc
şi se obţine, în urma integrării valoarea presiunii: p x 
k
   1  hx   1 , unde:  .
   h  h
dv
b. pentru cazul când între laminat şi cilindrii există frecare lichidă:  x   şi presiunea
dh
A 0  z 1  z n2 
are expresia: p x  k  l n 1  z  
2
  arctgz   c , unde A  2l c , iar z este o

2  1  z 1  zn
2 2  h  h

mărime ce depinde de poziţia secţiunii neutre .
 c. pentru cazul când între laminat
şi cilindrii există condiţii intermediare de
frecare (uscată şi lichidă) :
 x  f  k  ct. , iar presiunea este :
- pentru zona de întârziere :
 z 2  1 R z0  z
p x  2k 1  l n 02   2 arctg
 z  1  h 1  z0 z
- pentru zona de avans :
 z2  R
p x  2k 1  l n 2 0   2 arctgz
 z  1  h
Reprezentându-se grafic relaţiile
variaţiei presiunii pe lungimea arcului de
contact pentru cele trei condiţii de frecare,
se constată că presiunea prezintă un

maxim în dreptul zonei neutre.

3.8. Calculul momentelor de laminare

Indiferent de tipul laminatelor, momentul motor redus la arborele motorului de acţionare,

cu ajutorul căruia se dimensionează sau se verifică puterea acestor motoare, are următoarele
două componente: M mot  M st  M dim ,
în care: Mst - momentul static necesar forţei de laminare şi învingerii forţelor de frecare din
fusurile subansamblelor în mişcare din lanţul cinematic al acţionării;
Mdim - momentul dinamic necesar învingerii forţelor de inerţie apărute în subansamblele
lanţului cinematic al acţionării, aflate în mişcare de rotaţie variabilă.
La rândul său, momentul static are următoarele componente:
M st  M lam  M ft  M 0  M def  M ff  M ft  M 0
Mdef - momentul de deformare - momentul necesar învingerii rezistenţei la deformare a
materialului laminat, respectiv momentul ce asigură forţa de deformare necesară. Valoarea
momentului de deformare la axul cilindrilor de lucru depinde de poziţia forţei de laminare pe
lungimea arcului de contact şi se determină cu relaţia:
M def  2 Pa  2 PR sin  sau M def  2 Plc  2 pmed  Bmed    Rh ,
unde a este braţul forţei P faţă de axa verticală a cilindrilor:
a    lc  R sin  ;
 - unghiul ce caracterizează poziţia forţei de laminare pe lungimea arcului de contact;
 - coeficientul de poziţionare a forţei de laminare pe lungimea arcului de contact:
0,5  1 m  f  lc
 1   , unde m  .
0,5  2m hm
Mff - momentul de frecare - necesar învingerii forţelor de frecare din fusurile cilindrilor
de lucru sub acţiunea forţei de laminare.
Forţa de laminare dă naştere în fusurile cilindrilor la două reacţiuni RA şi RB care, la
rândul lor, generează forţele de frecare TA şi TB care, faţă de axa cilindrilor, dau naştere la
momentele rezistive MA şi MB. În această situaţie, momentul de frecare în fusurile cilindrilor de
lucru va fi:
M ff  2 M A  M B   2 0,5  d  TA  0,5  d  TB    R A  RB  f f  d  P  f f  d ,
unde ff este coeficientul de frecare dintre fusul cilindrului de lucru cu diametrul d şi cuzineţii
lagărului .
Mlam - momentul de laminare - necesar rotirii cilindrilor de lucru ai laminorului în timpul
deformării, calculat în funcţie de lucrul mecanic consumat (Alam) pentru deformare.
M lam  Alam /   Pmed  V  l n  /  , în care:
 - timpul de laminare;
 - viteza unghiulară a cilindrilor de lucru cu rara R, calculată în funcţie de viteza de laminare
V:
V
 .
R
Mft - momentele de frecare în elementele transmisiei - necesar învingerii forţelor de
frecare din fusurile subansamblelor apărute în timpul laminării, datorită acţiunii indirecte a forţei
de laminare: M ft   k  1  M def  M ff , în care:
k - coeficient (inversul valorii randamentului transmisiei) ce ţine cont de tipul subansamblelor
existente în lanţul cinematic al acţionării.
M0 - momentul de mers în gol - suma momentelor necesare învingerii forţelor de frecare
din fusurile subansamblelor în mişcare din lanţul cinematic al acţionării, sub acţiunea greutăţii
proprii a acestora: M 0  0,5 Gi  d i  f i , în care:
Gi , d i , f i - greutatea, diametrul fusurilor, coeficientul de frecare pe fusurile subansamblului în
mişcare, din lanţul cinematic al acţionării .
Mdin - momentul dinamic - necesar învingerii forţelor de inerţie apărute în subansamblele
lanţului cinematic al acţionării, aflate în mişcare de rotaţie variabilă:
     Gi  Dij  / 4 g 
  dn    dn 
M din    I i 2
 sau
 30 dt   30 dt 


M din  2,67 10 3  Gi  Dij2  dn
dt
 1,33 10   G  D  ,
3
i i
2dn
dt
Di
Dij 
, în care:
2
Ii, Dij, şi Di sunt momentul şi diametrul de inerţie respectiv diametrul nominal al subansamblelor
liniei de laminare puse în mişcare de motorul principal al laminorului;
dn
 variaţia în timp a turaţiei motorului, respectiv acceleraţia turaţiei motorului:
dt
dn
- pentru accelerare:  165  480 rot / min s
dt
dn
- pentru decelerare:  240  600 rot / min s
dt

3.9. Laminarea transversală

Laminarea transversală se desfăşoară, în general între doi cilindrii cu axele aflate în

acelaşi plan orizontal sau transversal (vertical), plan în care se găseşte şi axul longitudinal al
laminatului. Cei doi cilindrii se rotesc în acelaşi sens, alternând astfel, prin frecare, laminatul
care se va roti în sens contrar. Deformarea se realizează prin apropierea cilindrilor, în timp ce
aceştia se rotesc, micşorându-se diametrul în zona de contact cu cilindrii şi crescând, în mod
corespunzător legii volumului constant, lungimea acestei zone, ceea ce corespunde schemei de
deformare DIII.
Cilindrii de laminare au o formă corespunzătoare celei pe care trebuie să o realizeze
laminatului. Astfel, dacă zona laminată trebuie să fie cilindrică, şi cilindrii de laminare vor fi
cilindrici, iar dacă, de exemplu, zona laminată trebuie să fie de forma unui hiperboloid, cilindrii
de laminare, sau zona dintre aceştia care execută deformarea, va avea o formă de elipsoid de
rotaţie.
 La laminarea transversală se constată că în zona periferică a laminatului apare o schemă
de tensiune cu comprimare triaxială, tip S1, iar în zona centrală schema este de tip S3. Eforturile
unitare(tensiunile) pe cele trei direcţii ale taxelor de coordonate ale zonei de deformare sunt
realizate de următoarele forţe:
- tensiunea maximă de comprimare radială(S 1 şi S3) este generată de forţa de apăsare
radială exercitată pe cilindrii de laminare asupra semifabricatului;
- tensiuni de comprimare pe celelalte direcţii (S1) sunt exercitate de către forţele de frecare
de pe direcţia transversală şi longitudinală, care se opun deformării;
- tensiunile de tracţiune pe celelalte direcţii (în cazul schemei de tracţiune S3) sunt generate
ca urmare a neuniformităţii deformaţiei pe aceste direcţii, care are ca efect tendinţa
materialului din zona periferică a semifabricatului de a antrena (radial şi longitudinal) în
deformarea sa, materialul din zona centrală supunându-l la tracţiune.
Laminarea transversală se practică la procesarea ţevilor de înaltă calitate şi precizie, la
care se realizează pe dorn în vederea reducerii grosimii peretelui ţevii cu până la 70-80 %, fără
modificarea diametrului interior al ţevii .

Laminarea transversal-elicoidală este similară cu cea transversală, din punct de vedere al

schemei mecanice a deformării, diferenţele constând în următoarele:
- cilindrii de laminare pot fi tronconici, bitronconici sau sub formă de disc, fără a se
modifica însă forma zonei de deformare;
- între proiecţiile axelor cilindrilor de laminare tronconici, bitronconici, pe un plan ce trece
prin laminat şi axa acestuia, se formează un unghi  , numit unghi de avans;
- datorită unghiului de avans, laminatul primeşte o dublă mişcare, respectiv de rotaţie în
jurul axei proprii şi de avans în direcţie axială, deci o mişcare elicoidală.
 1 – cilindru bitronconic; 2 – cilindru tronconic; 3 – cilindru tip disc; 4 – laminat.

Laminarea transversal-elicoidală este un proces de deformare, frecvent întâlnit, în special

în cazul procesării ţevilor în următoarele faze:
- procesarea prin laminare;
- netezirea ţevii la procedeul Stiefel;
- laminarea eboşei perforate la procedeul Assel;
- laminarea la elongator a semifabricatului perforat la presă şi expandarea prin laminare a
ţevii la procedeul Strassbank;
- laminarea bilelor şi rolelor pentru rulmenţi.