Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Examen Farmacologie 2021
Examen Farmacologie 2021
Factorii ce influenţează:
- diureza – volumul de urină eliminat, ce variază în dependenţă de fluxul renal, starea de hidratare a
organismului şi cea funcţională a rinichilor, vârstă;
- pH-ul urinei – influenţează gradul de ionizare şi, respectiv, procesul de reabsorbţie tubulară.
Substanţele bazice se elimină la un pH-acid, iar cele acide la un pH-bazic;
- mecanismul de eliminare – eliminarea cea mai intensă se constată prin secreţie tubulară, iar
reasorbţia tubulară, dimpotrivă, se opune proceselor de excreţie;
- distribuţia în sectoarele hidrice – viteza de eliminare este invers proporţională cu numărul de
sectoare hidrice în care se distribuie preparatul şi cu Vd al acestuia;
- cuplarea cu proteinele – cu cât mai intens se cuplează cu proteinele tisulare şi plasmatice, cu atât mai
lent se elimină;
- vârsta – se constată diminuarea funcţiilor renale la vârstnici;
- stările patologice – insuficienţa renală, cardiacă, hiper- sau hipotensiunea arterială, starea de
deshidratare, utilizarea concomitentă a altor medicamente.
19. Determinați particularitățile eliminării renale medicamentelor în funcție de pH-ul mediului
• pH-ul urinei – influenţează gradul de ionizare şi, respectiv, procesul de reabsorbţie tubulară.
Substanţele bazice se elimină la un pH-acid, iar cele acide la un pH-bazic.
20. Determinați particularitățile perioadei de înjumătățire a medicamentelor
Perioada de injumatatire a medicamentelor:
- este timpul în care concentraţia plasmatică a medicamentului scade cu 50%, ca rezultat al proceselor de
eliminare.
Practic, într-un T1/2 din organism se elimină 50% de substanţa medicamentoasă, în doi T1/2 – 75%, în trei
T1/2 – 90%.
Timpul de înjumătăţire se exprimă prin relaţiile: T1/2 = 0,693xVd/ Clp , din care rezultă că T1/2 este direct
proporţional cu volumul de distribuţie şi invers proporţional cu clearance-ul plasmatic. De exemplu, în cazul
teofilinei, care are Vd = 0,5 l/kg şi Cl = 0,65 ml/min şi kg: T1/2 = 0,693 x (0,5 x 70 kg)/ 0,00065 l/min şi kg x
70 kg = 8,9ore
Timpul de înjumătăţire permite:
aprecierea vitezei de instalare a efectului terapeutic şi/sau de eliminare a medicamentului din organism;
stabilirea dozelor şi a intervalului dintre doze;
aprecierea intervalului de timp în care concentraţia plasmatică scade către zero, când se suspendează
tratamentul;
obţinerea concentraţiei echilibrate a remediului medicamentos (Css) în sânge (de obicei, 5-7
T1/2) la o frecvenţă adecvată a administrării
21. Determinați particularitățile acțiunii primare, acțiunii farmacodinamice și efectului farmacologic
global al medicamentelor
• Actiune farmacodinamică- rezultatul interacţiunii medicament – organism, care se manifestă prin
fenomene fizice, chimice, biochimice şi fiziologice, caracterizate prin modificarea unor funcţii
fiziologice sau/şi dimunuarea sau înlăturarea unor tulburări ale acestor funcţii.
• Acţiune primară- interacţiunea iniţială la nivel molecular, de ordin chimic, fizico-chimic sau biochimic
dintre moleculele de medicament şi moleculele componente ale materiei vii.
• Efect farmacodinamic global-rezultatul complexului de reacţii declanşate în organism de acţiunea
primară, al reflectării acesteia într-o formă integrată la nivelul sistemelor (răspunsul organismului la
medicament). FD = M+R =MR + Ef
22. Determinați mecanismele tipice de acțiune a medicamentelor
MECANISMELE ACŢIUNII FARMACODINAMICE:
Nespecifice: Fizice şi biofizice : absorbţia; - osmoza; - precipitarea proteinelor membranare şi
citoplasmatice; - modificarea polarizării de repaus a membranei; - modificarea permeabilităţii
membranare. Chimice - neutralizarea; - formarea de chelaţi; - reacţia de tampon.
a. acţiune farmacodinamică nespecifică;
b. nu are loc fixarea cu un substrat receptor;
c. acţionează în baza unor proprietăţi fizico-chimice comune, deşi poate să difere după structură ( nu au
o grupă structurală specifică);
b) acţiunea se manifestă, de regulă, la doze relativ mari.
Specifice (biochimice): Directe:- asupra farmacoreceptorilor celulari. Indirecte - asupra enzimelor
membranare, citoplasmatice şi nucleare; - asupra mediatorilor sinaptici şi extrasinaptici (autacoide); -
asupra mesagerilor celulari secundari (AMPc, GMPc, Ca++, IP3 etc.); - asupra mesagerilor genetici (ADN,
ARN); - asupra altor substrate (vitamine, metaboliţi, radicali liberi ai oxigenului).
a) acţiune farmacodinamică specifică;
b) interacţionează cu un substrat receptor specific, de regulă, prin grupe structurale specifice;
c) acţionează ca semnal prin aportul de informaţie;
d) efectul se manifestă la doze relativ mici;
e) substanţele cu structuri chimice asemănătoare dezvoltă acţiune farmacodinamică similară.
23. Determinați efectele și tipurile lor la administrarea asociată a medicamentelor
• SINERGISM
Sumaţie – la administrarea concomitentă a două preparate efectul lor se sumează.
Potenţare – când efectul la administrarea a două preparate e mai mare decât suma lor.
• ANTAGONISM
Micşorarea efectului la administrarea concomitentă a preparatelor:
- direct – acţionează asupra aceloraşi receptori;
- indirect – acţionează asupra diferitor receptori;
- chimic – substanţele conţin grupe chimice cu proprietăţi opuse;
- fiziologic – acţiunea asupra aceloraşi sau diferiţi receptori cu efecte opuse;
- unidirecţional – când un preparat înlătură efectul altuia, iar cel din urmă nu înlătură efectul primului;
- bidirecţional – când preparatele concomitent înlătură efectul unul altuia la mărirea dozei sau
concentraţiei.
• INDIFERENŢĂ
Când efectele preparatelor nu se modifică la administrarea concomitentă.
24. Determinați efectele și tipurile lor la administrarea repetată a medicamentelor
• CUMULAŢIA
Materială – diminuarea metabolismului şi eliminării preparatului în rezultatul patologiei ficatului şi
rinichilor sau supradozării în raport cu viteza epurării lui din organism (de exemplu – barbituricele,
anticoagulantele indirecte, glicozidele cardiace etc.).
Funcţională – când majorarea efectului curativ şi apariţia efectelor toxice precedă acumularea
materială a preparatului.
• TOLERANŢA
Micşorarea treptată sau dispariţia completă a efectului substanţei datorită: micşorării reactivităţii
receptorilor; sporirii metabolizării; declanşării mecanismelor reglatoare homeostatice, ce compensează
efectele provocate de preparat.
• DEPENDENŢA MEDICAMENTOASĂ
Psihică sau /şi fizică, caracterizată prin manifestări de comportament şi alte reacţii, care necesită nevoia
de a utiliza substanţa continuu sau periodic, pentru a căpăta efecte psihice benefice sau a evita
suferinţele privaţiunii.
25. Determinați caracteristicele efectului rebound al medicamentelor
• Tipul de medicament - se declanşează la întreruperea unui tratament de lungă durată cu antagonişti
farmacologici:
- H2-antihistaminice;
- β-adrenoblocante;
- colinoblocante centrale
• Mecanismul- la blocarea receptorilor, sistemul se adaptează compensator prin creşterea numărului de
receptori. La întreruperea bruscă, agonistul fiziologic va influenţa asupra sistemului receptor
sensibilizat cu dezvoltarea efectelor exagerate.
• Manifestările clinice- revenirea bolii tratate cu manifestarea exacerbată a simptomelor.
26. Determinați caracteristicele sindromului de retragere al medicamentelor
• Tipul de medicament - se declanşează la întreruperea bruscă a unui tratament cu agonişti
farmacologici dintr-un sistem modulator sau inhibitor: - opioide de tip morfină; - barbiturice; -
benzodiazepine.
• Mecanismul- feed-back hipotalamo-hipofizar negativ prin diminuarea secreţiei de hormon
hipotalamic şi ACTH.
• Manifestările clinice- simptomatologia caracteristică hipofuncţiei glandei endocrine.
27. Determinați caracteristicele insuficienței funcționale a medicamentelor
• Tipul de medicament- se declanşează la întreruperea unui tratament de durată cu un hormon natural
sau de sinteză utilizaţi ca medicaţie fiziopatologică, la doze farmacologice: - glucocorticoizii.
• Mecanismul- feed-back hipotalamo-hipofizar negativ prin diminuarea secreţiei de hormon hipotalamic
şi ACTH.
• Manifestările clinice- simptomatologia caracteristică hipofuncţiei glandei endocrine.
28. Determinați parametrii de siguranță a medicamentelor
1. Indicele terapeutic (IT) IT = DL50/DE50 (în condiţii experimentale)
IT = DE50 /DT50 (în terapeutică)
Dacă: IT > 10 – SM poate fi folosită în terapeutică
IT < 10 – SM poate fi utilizată numai dacă nu sunt altele cu IT mai mare
2. Factorul de securitate cert (Fs) Fs = DL1/DE99
3. Limita de securitate standard (LSS)
4. Zona manuabilă terapeutic (diapazonul terapeutic)- intervalul dintre DE25 şi DE99 (DM)
• Glucuronoconjugarea UGTglucuroniltransferaza
Localizarea: în ficat, intestin, pulmoni, creier, rinichi
Caracterizarea: - reprezintă cuplarea substratului cu acidul glucuronic;
- se cunoasc subfamiliile UGT1 şi UGT2 şi peste 20 de izoenzime;
- glucuronoconjugarea are loc preponderent în ficat;
- genele ce controlează expresia UGT-glucuroniltransferazelor se localizează în cromosomii 1 (UGT1) şi
4 (UGT2);
- Glucuronoconjugării se supun: a) fenolii (propofolul, paracetamolul, naloxona);
b) alcoolii (cloramfenicolul, codeina, oxazepamul);
c) aminele alifatice (ciclopiroxul, lamotrigina, amitriptilina);
d) acizii carbonici (fenilbutazona etc.) şi carboxilici (naproxenul, ketoprofenul, fenoprofenul,
ibuprofenul etc.);
e) sulfamidele, amitriptilina, imipramina, doxepina, ciproheptadina, clorpromazina, acidul valproic,
labetalolul, etinilestradiolul, clofibratul, diflunisalul, morfina, oxazepamul.
- Glucuronoconjugarea, de regulă, contribuie la formarea metaboliţilor neactivi şi mai rar la cei activi
(morfină-6-glucuronid).
- UGT-glucuroniltransferaza are şi un rol fiziologic important, reflectat prin glucuronconjugarea
substratelor endogene: bilirubinei (preîntâmpină acumularea fracţiei libere), hormonilor (tiroxinei,
triiodtironinei, hormonilor steroizi), acizilor biliari, retinoizilor.
- UGT-glucuroniltransferaza poate contribui la activarea cancerigenelor cu formarea de glucuronizi
cancerigeni (N-glucuronid 4-aminobifenil, N-glucuronid-Nacetilbenzidin, O-glucuronil 4-nitrozo-amino-
1-(3-piridil)-1-butanon).
• Glutationconjugarea
Localizarea: in ficat
Caracterizarea: - reprezintă alipirea glutationului la substrat cu participarea glutation-S-transferazei,
enzimă citozolică şi microzomială;
- se supun epoxidele, arenoxidele, hidroxiaminele;
- din medicamente, glutationconjugarea este cea mai importantă, pentru inactivarea paracetamolului,
îndeosebi în condiţii fiziologice, şi a acidului etacrinic
• Metilarea
Caracterizarea: -presupune fixarea substratului exogen cu S-adenozil-metionina, cu participarea
transmetilazei citozolice;
- acest tip de conjugare este caracteristic pentru catecolamine (epinefrina, dopamina, norepinefrina),
histamină şi acidul nicotinic.
• Sulfoconjugarea
Caracterizarea: -alipirea la substrat a acidului sulfuric prin intermediul sulfotransferazei citozolice;
- conjugării cu rezidul sulfuric se supun arilaminele, fenolii (paracetamolul), catecolaminele
(izoprenalina) şi morfina.
• Conjugarea hidrică
Caracterizarea: - fixarea apei prin intermediul epoxidhidrolazei microzomiale sau citozolice;
- substrate pentru acest tip de conjugare servesc arenoxidele, alchenoxidele, epoxidele acizilor graşi şi
carbamazepina.
Preparatele vegetotrope
1. Selectați M-N-colinomimeticele cu acțiune directă
acetilcolină clorid, carbacol (carbacolina), betanecol,metacolină
2. Selectați M-N-colinomimeticele cu acțiune indirectă moderat reversibile
M-N-colinomimetice (remediile
anticolinesterazice) Reversibile -neostigmină (prozerină),fizostigmină (ezerină)
galantamină , piridostigmină bromid, aminostigmină, distigmină bromid (ubretid),
ambenoniu (oxazil), amiridină
1, 2-ADRNOBLOCANTELele
Necompetitive - fenoxibenzamină
• Competitive – fentolamină, tolazolina, proroxan, tropodifen, butiroxan • Neuroleptice –
clorpromazina, droperidol, levomepromazina
• Alcaloizii din ergot –dihidroergotamină, dihidroergotoxină
• Vasodilatatoare cerebrale - nicergolină
➢ 55. Determinați efectele alfa-beta-adrenomimeticelor asupra cordului
• efect inotrop pozitiv – contractilitatea miocardului (1 ) cu volumului
sistolic (VS) şi minut-volumului (MV); • efect cronotrop pozitiv (tahicardie) - frecvenţa
contracţiilor cardiace ;
• efect dromotrop pozitiv - conductibilitatea prin sistemul conductibil;
• efectul batmotrop pozitiv - automatismul şi excitabilitatea miocardului;
• necesitatea miocardului în oxigen cu intensificarea metabolismului (glicogenolizei) ce
provoacă acidoză , hipoxie → dezvoltarea anginei pectorale şi aritmiilor;
• TA sistolică;
• bradicardie reflectorie la utilizarea preponderent a norepinefrinei (excitarea baroreceptorilor
arcului aortei datorită presiunii în aortă cu tonusului vagusului);
➢ 56. Determinați efectele alfa-beta-adrenomimeticelor asupra vaselor
TA datorită FCC
vasoconstricţiei sistemice
➢ 58. Determinați efectele alfa-adrenomimeticelor asupra tensiunii arteriale
TA datorită FCC
vasoconstricţiei sistemice cu creșterea rezistenței vasculare
• şocul anafilactic şi alte reacţii alergice de tip imediat (fenilefrina în caz de menţinere a
hipotensiunii arteriale);
• hipotensiune arterială acută de tip hipoton (fenilefrina, etilefrina, metoxamina, metaraminol,
midodrina);
• prelungirea acţiunii anestezicelor locale (fenilefrina);
• glaucom cu unghi deschis (fenilefrina);
• ca decongestant al mucoaselor în rinite, conjunctivite, infecţii respiratorii acute etc.
(nafazolina, xilometazolina, oximetazolina etc.)
77. Determinați indicațiile beta-2-adrenomimeticelor
• şocul anafilactic şi alte reacţii alergice de tip imediat (epinefrina de elecţie, norepinefrina în
caz de menţinere a hipotensiunii arteriale
• alfaadrenomimetice-şocul anafilactic şi alte reacţii alergice de tip imediat (fenilefrina în caz
de menţinere a hipotensiunii arteriale)
• Dopamina
83. Determinați grupele de preparate utilizate în rinite, conjunctivite
Nafazolina
Xilometazolina
Oximetazolina
Indanazolină
84. Determinați preparate ce produc efect tocolitic-relaxarea uterului
Beta2-rec. Poseda efect tocolitic
Salbutamol, terbutalină (bricanil), fenoterol (berotec, partusisten), hexoprenalină (ginipral),
ritodrină, salmeterol, formoterol, clenbuterol
85. Determinați reacțiile adverse ale alfa-beta-adrenomimeticelor
• insuficienţă cardiacă;
• bradicardie; bloc atrio-ventricular;
• hipotensiune arterială;
• efect aritmogen;
• dureri ischemice în membre;
• bronhospasm;
• hipoglicemie;
• la diabetici beta-adrenoblocantele favorizează reacţii hipoglicemice, maschează simptomele
hipoglicemiilor
• ↑ trigliceridelor şi lipoproteinelor de densitate foarte mică în ser;
• dereglări ale funcţiilor sexuale.
• Întreruperea bruscă → sindromul rebound (agravarea ischemiei miocardice până la infarct,
creşterea presiunii arteriale până la crize, apariţia aritmiilor severe etc.).
89. Determinați reacțiile adverse ale alfa- adrenoblocantelor
• colaps ortostatic;
• tahicardie;
• creşterea peristaltismului intestinal şi secreţiei sucului gastric (greaţă, vomă, diaree,
acutizarea ulcerului, dureri în abdomen);
• hipoglicemie;
• slăbiciune, cefalee, ameţeli, iritabilitate, somnolenţă.
90. Determinați reacțiile adverse ale simpatoliticelor
• somnolenţă, depresie;
• ameţeli;cefalee;
• dereglări extrapiramidale;
• hipotensiune arterială, colaps ortostatic;
• bradicardie, bloc A-V;
• bronhospasm, bronhoree;
• ulcere peptice;
• diaree;
• uscăciune în gură, anorexie;
• retenţie hidrosalină;
• dereglări sexuale (micşorarea libidoului, impotenţă,
ginecomastie);
• sindrom Raynaud;
• rinită medicamentoasă;
• erupţii cutanate
1. Selectați anestezicele generale inhalatoare volatile:
Eteri: -eter dietilic ; Hidrocarburi halogenate: - halotan - enfluran - isofluran - metoxifluran - clorura de
etil ;
f) Interacţiunea moleculelor de anestezic cu radicalii hidrofobi (ocuparea acestora) din SNC. Posibil, ei
sunt punctul de acţiune al anestezicelor generale.
. Efectul hipnotic este rapid, efectiv, variază de cel fiziologic. • El se caracterizează prin: a) creşte durata
totală a somnului; b) creşte faza somnului lent cu diminuarea celei rapide →modificarea raportului
dintre acestea; c) accelerarea procesului de adormire, de instalare a somnului; d) prelungirea stadiului II
(somnului superficial) a somnului lent cu micşorarea parţială sau marcată a stadiilor III şi IV; e) reducerea
numărului trezirilor nocturne; f) prezenţa de postacţiune şi rebound la suspendarea preparatelor.
hipnotic, sedativ , anticonvulsivant, anestezic general, de inducţie enzimatică , Influenta asupra SNC
- în mod caracteristic, durata somnului rapid este micşorată numai la dozele mari. În unele dereglări de
somn, precum şi la bolnavii neurotici sau psihotici, este posibilă chiar prelungirea somnului rapid;
- cantitatea şi ritmul secreţiilor hormonale din timpul somnului (hormonului de creştere, prolactinei,
hormonului luteinizant) nu sunt modificate;
Zopiclon, Zolpidem şi zaleplon:stimulează sistemele GABA datorită fixării de unul din sediile de legare
ale acestora la nivelul receptorului GABA-ergic.
- în hiposomnii tranzitorii şi cronice pentru accelerarea instalării somnului, precum şi în cazul trezirilor
nocturne;
ZOPICLON: somnolenţă diurnă reziduală, • senzaţie de amar şi uscăciune în gură, hipotonie musculară, •
amnezie anterogradă, senzaţie ebrioasă, rar – iritabilitate, cefalee, astenie
ZOLPIDEM,ZALEPLON: Rar - ameţeli, cefalee, greaţă, diaree, sedare reziduală. • Dozele mari pot
produce stări confuzionale la bătrâni. ocazional insomnie de rebound Potenţialul de dependenţă este
relativ mic. ocazional – insomnie de rebound la suspendarea tratamentului
Efectul hipnotic: Restabileşte şi menţine un somn fiziologic ↓ latenţa instalării somnului (procesul de
adormire); Nu influenţează fazele 3 şi 4 ale somnului lent;
• a crescut timpul total al somnului (↑ somnului REM) fără a reduce numărul de treziri ;
• efectul miorelaxant se datorează creşterii inhibiţiei presinaptice spinale, probabil printr-o acţiune
GABA-mimetică indirectă cu hiperpolarizarea membranei;
• S-a constatat diminuarea răspunsului α-motor la acţiunea glutamatului, eliberat din terminaţiunile
presinaptice;
• relaxarea musculară este relevantă la doze relativ mari, care provoacă o deprimare semnificativă a
SNC, însoţită uneori de ataxie; • la doze mari intervine şi o acţiune de deprimare a transmisiei neuro-
musculare
• diferite stări spastice de natură neurologică sau reactivă, îndeosebi cele reumatice;
• stări spastice prin leziuni spinale; • la bolnavii cu spasme flexoare intermitente dureroase;
inhibă căile polisinaptice mai ales la nivelul măduvei, atribuită blocării acţiunii aminoacizilor ca
neurotransmiţători la nivelul sinapselor neuronilor intercalari;
II. ACTIVAREA SITEMELOR GABA-ERGICE: A. Creşterea afinităţii GABA faţă de receptorii GABA-A:
benzodiazepinele, barbituricele, topiramat;
B. Formarea de GABA şi inhibarea inactivării lui: valproat de natriu, acid valproic, gabapentină C.
Inhibarea inactivării GABA :vigabatrină
• agoniştii dopaminergici cu acţiune directă stimulează D2-receptorii din SNC cu imitarea efectelor
dopaminei;
Preparatele colinolitice blochează preponderent colinoreceptorii din SNC, diminuând astfel tonusul
crescut al sistemului colinergic datorită disbalanţei dintre acesta şi cel dopaminergic.
Comportamentul în starea de ebrietate este multilateral, variat şi individual, dar caracterizat prin:
Initial survine o stare cu dereglarea diferenţierii, atitudinii faţă de mediu şi acţiunile proprii ies de sub
control, apoi se suprapreciază persoana proprie, si in final survine somnul.
b) prin intermediul sistemului oxidativ microzomial nespecific cu participarea citocromului P-450 (CYP
2E1) în ficat, în deosebi la potatori(persoanele care suporta cantitati mari de alcool).
Linia 1=Benzodiazepinele cu durată scurtă de acțiune (– Lorazepam sau oxazepam pt. pac. cu boli
hepatice (necesita monitorizari mai frecvente)
! Dupa cartea Ghicavii mai este specificat ca in terapia alcoolismului mai este utilizat teturam.
Mecanismul de actiune al disulfiramului este dat de inhibitia enzimei aldehid-dehidrogenaza care este
responsabila de oxidarea alcoolului in ficat. Prin blocarea acestei cai enzimatice in organism se
acumuleaza acetaldehida in organism provocand o intoxicatie insotita de senzatii chinuitoare. Apare
senzatii de frica, dureri in regiunea inimii, cefalee, hipotonie, hiperhidroza, greata, voma. Astfel,
disulfiramul formeaza reflexe nedative la alcool.
• Bromuri – bromura de sodiu (Natriu bromid), bromura de potasiu (Kaliu bromid), bromura de Ca.
• Benzodiazepine (în doze mici) – diazepam, clordiazepoxid, fenazepam etc.
• Barbiturice (în doze mici) – barbital sodiu, fenobarbital, amobarbital.
• H1 – antihistaminice – difenhidramina, prometazină, cloropiramină, clemastina.
• Preparatele vegetale – 1.odolean (Valeriana), păducel (Crataequs), talpa gâştei (Leonurus),
Bujor(Paeonie), Pasiflora. 2. Preparate din KAVA-KAVA (extract uscat -antarea 120)
• Derivatii GABA – oxibat de natriu
• Remedii combinate – corvalol, valocordin, beloid, novo-pasit, corvaldin, persen, extraveral, sanosan,
belataminal, valocarmid, valosedan, baloserdin, carvalidin, beloid, altalex, nervoflux, persed, sanosed etc.
• stări astenoneurotice,
• iritabilitate crescută;
• tulburări de somn
• maladii psihosomatice (distonie neurovegetativă, hipertensiune arterială, eczemă, neurodermită, etc.).
• stari spastice ale musculaturii netede( pilorospasm, laryngospasm etc.)
71. Selectați particularitățile efectului sedativ ale preparatelor vegetale
Clasificarea anxioliticelor
MAJORE (puternice) MINORE (de zi)
Posedă acţiune anxiolitică şi sedativă marcată, Se caracterizează prin acţiune anxiolitică şi sedativă
diapazon terapeutic mare, influenţă negativă redusă, fără influenţe negative vădite asupra
asupra reacţiilor psihomotorii, performanţei de reacţiilor psihomotorii, performanţei de muncă. Se
muncă, coordinaţiei fine a mişcărilor. utilizează în tratamentul ambulator.
A. Benzodiazepinele - diazepam ,fenazepam , − proroxan
clordiazepoxid , oxazepam , nitrazepam − piracetam
,medazepam , clorazepat , bromazepam , − fenibut
alprazolam , temazepam etc. − propranolol
− trimetazină
B. Nebenzodiazepinicie – benzoclidină,
− Mebicar
trimetazină, lonetil − meprobamat
C. Preparate combinate – amixid, librax , antares − tofizopam
120 − medazepam
D. Cu acţiune antidepresivă – opipramol,
alprazolam
− care formează un sediu specific de cuplare, numite subunităţile alfa ale glicoproteinei receptoare a
GABA-A receptorilor; induc modificări conformaţionale a moleculei receptoare cuplată cu canalele de
Cl-;
− astfel creştere afinitatea subunităţii beta a receptorilor GABA-A faţă de mediator său cu deschiderea
canalelor de clor;
− cu influxul ionilor de Cl în celulă duce la hiperpolarizarea membranei.
− Benzodiazepinele sunt substanţe GABA-ergice cu acţiune indirectă, deoarece în deficitul
neurotransmiţătorului, ele nu-şi realizează efectele.
− Se presupune că în componenţa complexului receptori GABA + receptori benzodiazepinici se include o
polipeptidă GABA-modulină, care poate modula interacţiunea între aceştea.
Benzodiazepinele faciliteaza transmisia GABA- ergica la nivelul scoartei la nivelul scoartei cerebrale,
hipocampului, sistemului limbic, hipotalamusului, substantei nigra, scoartei cerebeloase si maduvei
spinarii.
1.Tratamentul insomniilor;
4.enureza nocturnă;
9. alcoolici, în combaterea unor manifestări psihotoxice acute: delirium tremens, stările confuzionale,
sindromul de abstinenţă
Digestive: greaţă, vomă, disconfort în epigastru, modificări ale gustului, diaree, creşterea apetitului şi a
masei corporale
ATIPICE” –DERIVAŢII BENZAMIDEI şi DERIVAŢII DIBENZODIAZEPINEI – rar produc dereglari ale sistemului
extrapiramidal
- alfa-adrenoblocantă,
- Dopaminolitică (D1, D2, D3, D4),
- Serotoninolitică (5-НТ2А, 5-НТ2С, 5-НТ1А, 5-НТ1D).
- M-colinoblocantă,
- histaminolitică (antihistaminică),
• acţiunile blocante sunt centrale şi periferice, dar predomină cele centrale.
Efectul antipsihotic este predominant determinat de acţiunea dopaminoblocantă şi mai puţin cea
serotoninolitică.
Se manifesta prin:
Indicatiile in psihiatrie:
• Tratamentul psihozelor cu halucinaţii, delir, manii, agresivitate etc în: diferite forme de schizofrenie;
psihoze maniacal– depresive (faza maniacală); dereglări psihice în afecţiunile organice ale creierului;
psihoze endogene.
• excitaţie psihomotorie în: recidivarea, acutizarea maladiilor psihice; traume, infecţii, perioada
postoperatorie, situaţii psihotraumatice (calamnităţi, catastrofe etc); sindromul de abstinenţă
(alcoolism, narcomanie etc).
• Stări intermediare ca: psihopatii, excitaţie exagerată, agresivitate, dereglări de comportament la copii
şi vârstnici.
• la femei – amenoree, galactoree, frigiditate, teste de sarcină fals pozitive, micşorarea libidoului;
• la bărbaţi – ginecomastie, disfuncţii sexuale (diminuarea libidoului, dereglarea erecţiei şi ejaculării,
priapism), creşterea masei corporale;
• neurolepticele pot provoca hiperglicemie.
97. Selectați reacțiile adverse cardiovasculare ale antipsihoticelor
Clasificarea timoizolepticelor
Mecanism primar/principal : blochează selectiv sau neselectiv proteinele transportoare specifice pentru
reabsorbţia mediatorilor respectivi din fanta sinaptică în citoplasma terminaţiunilor adrenergice şi/sau
serotoninergice în creier → creşterea concentraţiei în fanta sinaptică a noradrenalinei şi serotoninei
(neuromediatori deficitari în stările depresive) → cu potenţarea neurotransmisiei.
Mecanism secundar: -instalarea unui mecanism adaptiv de micşorare a reactivităţii şi numărului auto- şi
heteroreceptorilor alfa-2-presinaptici cu creşterea eliberării noradrenalinei şi/sau serotoninei; - la
utilizarea de durată (timp de câteva săptămâni – latenţa instalării efectului antidepresiv) este posibilă o
modificare a densităţii receptorilor (alfa-1, beta-2 etc.) pentru neuromediatori; - unele antidepresive,
prin blocarea auto-şi heteroreceptorilor alfa-2- presinaptici favorizează eliberarea noradrenalinei şi
serotoninei în fanta sinaptică cu stimularea adreno-(beta1) şi serotoninoreceptorilor (5-HT1)
postsinaptici.
✓ inhibă α2-receptorii presinaptici ce duce la creșterea eliberării mediatorului , neselectiv blocand receptorii
colinergici muscarinici , α1-adrenergici și H1-histaminici (uneori acţiune histaminomodulatoare)
✓ diminuă densitatea GABAB receptorilor şi receptorilor NMDA glutamatergici
✓ Pot realiza blocarea 5 HT2 şi 5HT 3 receptorilor serotoninergici presinaptici şi posibil postsinaptici
✓ Creşte activitatea proteinchinazelor şi formarea AMPc Pot normaliza producerea glucocorticoizilor şi
sensibilitatea receptorilor pentru ei.
✓ Pot modifica formarea PG şi citochinelor, activitatea limfocitelor
112. Selectați mecanismele de acțiune ale antidepresivelor metabolismul monoaminelor
Sursa informatiei (preleg. Slide18 +manual Bacinschi pag. 119)
Simptomele cardinale
➢ stare depresivă (tristeţe, melancolie, deprimare, sărăcie afectivă), însoţită uneori de anxietate, iritabilitate
➢ inhibiţia proceselor gândirii (gândire greoaie, lipsă de imaginaţie, scăderea concentrării şi memoriei)
➢ idei obsesive (pesimiste, de suicid)
➢ tulburări cantitative psihomotorii, fie astenie (oboseală, mişcare lentă, adinamie, vorbire monotonă), fie
agitaţie( neastimpar, cu atitudine plingareata si subiecte hipocondrice).
A.Derivaţii de aminoacizi
– glicină, acid glutamic;
B. Derivaţii de acid gama-oxibutiric
– oxibutirat de natriu;
C. Derivaţii de triptamină
– melatonină (melaxen, melaton)
D.Nueropeptidele
– cerebrolizină, cerebramină, cortexină,
cerebrolecitină, lipocerebrină, solcoseril,
noopent;
E. Colinomimeticele cu acţiune centrală
– colină alfoscerat;
F. Derivaţii de mercaptobenzimidazol
– etiltiobenzimidazol (bemitil);
G. Preparatele din Gingo Biloba
– bilobil, memoplant, tanacan, gingobil;
H. Preparatele tonizante şi adaptogene
– ginseng, leuzea, rodiolă, eleuterococ etc.
I.) Derivaţii pirolidonei
- piracetam
- aniracetam
- oxiracetam
- dipracetam
126. Selectați mecanismele de acțiune ale excitantelor SNC din grupul amfetaminelor
127. Selectați efectele excitantelor SNC fenilalchilaminelor
➢ Stimulant psihomotor
➢ Creșterea performanțiilor psihice și fizic
➢ Stimularea centrului respirator
➢ Anorexigen
➢ Îndepărtarea apariției stării de oboseală și a somnului
➢ Efecte cardiovasculare și metabolice
129. Selectați reacțiile adverse ale excitantelor SNC la utilizarea timp limitat
✓ Agitaţie
✓ Nelinişte
✓ Insomnia
✓ Ameţeli
✓ Cefalee
✓ Tremor
✓ Uscăciune în gură
✓ Greaţă
✓ Constipaţie sau diaree.
130. Selectați reacțiile adverse ale excitantelor SNC la abuzul cronic
1) toleranţă (prin tahifilaxie), ce necesită doze mai mari, cu dezvoltarea fenomenelor neurotoxice şi psihotice
cronice:
✓ hiperactivitate, iritabilitate
✓ parestezii, tremor
✓ stereotipii motorii
✓ tulburări pshice cu delir şi halucinaţii.
2) dependenţă medicamentoasă:
✓ preponderent psihică
✓ cea fizică este minoră.
133. Selectați reacțiile adverse ale excitantelor SNC metilxantinelor la doze excesive
✓ Neliniște , anxietate, confuzie
✓ Insomnie
✓ Palpitație, tahicardie, aritmii, .
✓ Vertij, cefalee.
✓ Tremor al extremităților.
✓ Tulburări de vedere și auz.
✓ Disconfort epigastric și pirozis.
În doze terapeutice presiunea arterială nu se schimbă,pe când la mărirea doze PA. se micşorează.
151. Selectați efectele analgezicelor opioide asupra sistemului respirator
➢ bronhospasm-de origine vagală sau histamino-eliberatoare
➢ efect antitusiv-este puternic dar e puţin folosit din cauza riscului dependenţei.
Cu acest scop e utilizat codeina şi etilmorfina,la care riscul e mai mic. Acest efect e
determinat de inhibarea motilităţii ciliare cu îngreunarea eliminării expectoraţiei la bolnavii
cu bronhoree. Acest efect se utilizează în tusea convulsivă.
152. Selectați indicațiile analgezicelor opioide
✓ -traume (pre-şi postoperatorii)
✓ -neuroleptanalgezie
✓ -dureri acute în infarct de miocard
✓ -colici biliare şi renale în asociere cu antispastice-atropina, mebeverina, platifilina
✓ -cancer inoperabil -edem pulmonar
153. Selectați reacțiile adverse ale analgezicelor opioide din partea SNC
✓ Dependenţă medicamentoasă
✓ Deprimarea respiratiei
✓ Somnolenta
✓ Insomnie
✓ Sedare/excitatie
✓ Tulburari de orientare si vizuale
✓ Psihostimulare pina la delir
✓ Convulsii
154. Selectați reacțiile adverse ale analgezicelor opioide din partea tubului digestive
155. Selectați reacțiile adverse ale analgezicelor opioide din partea sistemului respirator TABEL
156. Selectați reacțiile adverse ale analgezicelor opioide din partea sistemului urinar TABEL
La inreb 155,156 raspunsurile mai sus ,in table sunt prezente
Paracetamolul este indicat în: cefalee, migrenă, dureri dentare, dureri musculare, dureripostoperatorii,
artrite, nevralgii, stări febrile, dureri în dismenoree.
În anesteziologie, prin infuzia intravenoasă a formei parenterale a paracetamolului(perfalgan – 1g în 100
ml), s-a obţinut un efect analgezic intens. Perfuzia se începe la sfârşitulintervenţiei chirurgicale şi asigură o
analgezie în momentul trezirii din anestezie, apoi secontinuă analgezia bazală cu perfalgan prin perfuzie
intravenoasă fiecare 6-8 ore (până la4 g/zi). În Europa preparatul se foloseşte ca analgezic de prima linie în
perioada postoperatorie,cu reducerea dozei opioidelor şi reacţiilor adverse la ele cu 30%. Paracetamolul se
utilizează cu succes în intervenţiile abdominale şi oncologice necavitare. Restricţii pentru administrarea
preparatului sunt: hipersensibilitatea la preparat şi insuficienţa hepatică.Paracetamolul se indică intern, câte
0,2–0,4 g de 2–3 ori pe zi, 0,5 g de 3 ori pe zi la adulţi şi10 mg/kg corp de 3–4 ori pe zi la copii. Efectul
analgezic al paracetamolului, în doza de 500 mg,în durerile uşoare sau medii este echivalent cu cel al acidului
acetilsalicilic (500 mg) sau ibuprofenului (200 mg). După recomandările OMS, dozele inofensive ale
paracetamolului sunt4g/zi pentru adulţi şi 60 mg/kg/zi la copii.Paracetamolul se livrează, de asemenea, în
componenţa unor preparate combinate. Printre acestea se pot enumăra: panadol extra, saridon, citramon etc.
33. Determinați mecanismul de acțiune și efectul antiaritmic al preparatelor din grupa 1A,1B,1C
Blochează canalele de natriu cu ↓ influxului de natiru în celulă şi blocarea depăolarizării dependente de
Na → ↓ automatismul şi conducerea intramiocardică, intervenind inhibitor în următoarele procese şi
faze:
- depolarizarea diastolică lentă (faza 4) – diminuie depolarizarea în ţesutul miocardic excitoconductor
(nodul sinusal, nodul A-V, fascicolul His, reţeaua Purkinje) ce contriubuie la diminuarea automatismului
cardiac.
-Faza de depolarizare sistolică rapidă (faza O) – ridică pragul de depolarizare sistolică rapidă în ţesutul
miocardic cu răspuns rapid (reţeaua Purkinje, atrii, ventricol) cu diminuarea vitezei de conducere a
impulsurilor intramiocardic.
Efectele
-antiaritmic: ↓ amplitudei potenţialului de acţiune (PA); inhibarea automatismului miocardic (efect
batmotrop negativ); înlătură mecanismele de reintrare (re-entry);
-↓ conductibilitatea AV (creşte intervalul P-R- efect dromotrop negativ ) ;
-↓ conductibilitatea în fascicolul His (creşte intervalul Q-T şi se lărgeşte QRS);
-FCC se poate micşora (efect cronotrop negativ), dar mai frecvent pot produce o tahicartdie uşoară
- acţiune M-colinoblocantă (disopiramida);
-efect alfa-adrenoblocannt (chinidina>procainamida) cu vasodilataţie şi micşorarea tensiunii arteriale;
-efect inotrop negativ (chinidina>procainamida>disopiramida).
37. Determinați mecanismul de acțiune și efectul antiaritmic al preparatelor din grupa blocantelor
canalelor de calciu
1.Efectul antiaritmic:
-inhibă influxul ionilor de Ca în celulele miocardice cu potenţial de acţiune lent (nodul sinusal şi AV);
-↓ FCC şi conductibilitatea;
- încetineşte depolarizarea diastolică lentă (faza 4) şi repolarizarea lentă (faza 2);
-↓ influxul Ca la nivelul miocardului bolnav şi în fibrele Purkinje;
2. Efect antianginos.
3. Efect antihipertensiv
Diureticele osmotice cresc presiunea osmotică în sânge cu atragrea lichidului în patul vascular → cresc
VSC → intensifică fluxul renal şi filtraţia glomerulară → cresc presiunea osmotică în tubii proximali şi
segmentul descendent îngust al ansei Henle → intensifică fluxul urinei prin nefron → reţin rebsorbţia
primară a apei şi secundară a Na → diureză apoasă.
PRELEGERE (1) :
Administrate IV, cresc osmolaritatea plasmei, determinând mobilizarea apei din țesuturi în vase, cu
creșterea VSC.
Mecanism osmotic – filtrează glomerular și nu se reabsorb în TCP, rămâne în urină, unde reține
echivalentul osmotic de apă => eliminarea unei cantități mari de apă.
- efect diuretic;
- efect deshidratant;
- efect dezintoxicant;
- Manitolul şi preparatele similare cresc excreţia practic a tuturor electroliţilor – Na+, K+, Ca++, Mg++, Cl-,
HCO3- şi fosfaţilor.
- Diureticele osmotice influenţează şi parametrii funcţionali: cresc fluxul renal prin diferite mecanisme cu
o modificare variată a vitezei filtraţiei renale.
PRELEGERE :
- deshidratare, hiponatriemie;
- flebite, tromboze;
- blocează grupele tiolice (SH) ale enzimelor celulelor epiteliale a părţii ascendente a ansei Henle cu
inhibarea proceselor energetice (fosforilării oxidative şi glicolizei) ce diminuie reabsorbţia activă a ionilor
de Na, Cl şi parţial K;
- relaxează musculatura netedă a vaselor cu intensificarea sintezei prostaglandinelor (I2, E2) cu creşterea
fluxului renal şi filtraţiei glomerulare;
PRELEGERE :
Mecanism de acţine :
Blochează mecanismul simport Na+-K+-2Cl- la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle (AH), se
atașează de locul în care se fixează Cl- la nivelul situsului transmembranar.
Blochează grupelor tiolice (SH) ale enzimelor celulelor epiteliale a ansei Henle cu inhibarea proceselor
energetice.
Intensificarea sintezei prostaglandinelor (I2, E2) => vasodilatare => cu creşterea fluxului renal şi filtraţiei
glomerulare
Inhibă carboanhidraza.
108. Determinați efectele diureticelor de ansă :
- micşorarea presiunii arteriale (acţiune natriuretică, reducerea volemiei, diminuarea tonusului vascular).
PRELEGERE :
- criza glaucomatoasă;
PRELEGERE :
4. EPA – iv
5. Edem cerebral
7. Diureza forțată.
110. Determinați reacțiile adverse ale diureticelor de ansă :
- reacţii alergice;
- dereglări dispeptice;
PRELEGERE :
Scăderea marcată a TA
Deshidratare și hiperazotemie
Hiperuricemie (în administrare acută, cresc excreția de acid uric, în timp ce la administrarea cronică scade
excreția de acid uric).
- cresc diureza;
- micşorează toleranţa la glucoză, majorează nivelul glucozei în sânge şi acutizează diabetul zaharat;
- efect paradoxal în diabetul insipid şi enureza nocturnă prin amplificarea acţiunii hormonului antidiuretic;
- effect antihipertensiv.
PRELEGERE :
Urina eliminată este izo- sau hiperosmolară, bogată în Na+, K+, si săracă în Ca++.
pH-ul: la doze mici este acid; la doze mari este alcalin (inhibă şi carboanhidraza)
Scade fluxul plasmatic renal - nu sunt eficace şi pot agrava insuficienţa renală.
- enureza nocturnă;
- glaucom;
- hipomagniemie, hipercalciemie;
- hiperuricemie;
- fotosensibilizare, dermatite;
- icter, pancreatită;
PRELEGERE :
Hipovolemie ușoară;
PRELEGERE :
Spironolactona acţionează prin blocarea receptorilor pentru aldosteron; scade reabsorbţia tubulară
de Na+ şi scade eliminarea urinară de K+.
- efect antihipertensiv,
- efect anabolizant,
PRELEGERE :
Efectul este cu atât mai intens cu cât cantitatea de aldosteron este mai mare => nu acţionează deloc în
lipsa aldosteronului.
PRELEGERE :
Situaţii ce necesită creşterea potasiului în organism (paralizie familială, miastenie gravă, aritmii ectopice
cu hipokaliemie, ileus cu hipokaliemie).
- acidoză metabolică;
- hirsutism la femei;
A. Soluţiile cristaloide
1. Soluţiile saline:
a) izotone:
polielectrolitice - soluţia Ringer, soluţia Ringer lactat, Ringer – Lok, acesol, disol, trisol, rehidron,
glucosolan etc.
b) hipotone :
c) hipertone :
2. Soluţiile nesaline – soluţiile glucoză şi fructoză 5%, 10%, 20% sau 40%.
B. Soluţiile coloidale
1. Dextranii:
Dextrani 40 și 70 :
Neopolividon (neohemodez) :
Hidroxietilamidon :
Este o mixtură complexă de amilopectină hidroxilată cu masa moleculară de 40000; 200000 şi 450000.
Are proprietăţi coloidale asemănătoare celor ale albuminei umane, cu creşterea volumului plasmatic ceva
mai mult decât cantitatea introdusă. Efectul se menține 36 ore.
Dextrani 40 și 70 :
- efect de volum – restabilesc volumul de sânge circulant (VSC) prin volumul de dextran administrat şi prin
volumul de lichid atras din ţesuturi. Prin ambele mecanisme efectul se realizează pe parcursul a perioadei
de înjumătăţire, iar apoi se bazează în principal pe volumul de soluţie administrată;
- efect antitrombotic – micşorează vâscozitatea şi hematocritul, inhibă agregarea plachetară, dilată pasiv
capilarele, ameliorează microcirculaţia şi oxigenarea tisulară;
- efect diuretic – prin creşterea VSC intensifică fluxul renal şi filtraţia glomerulară;
- efect detoxicant – prin creşterea VSC ( produce hemodiluţie, cu reducerea concentraţiei relative a
toxicului şi accelerarea eliminării lui prin acţiune diuretică).
efect detoxicant –mai marcat ca la dextranii 40 şi 70, prin adsorbţia toxinelor şi creşterea VSC ( produce
hemodiluţie cu reducerea concentraţiei relative a toxicului şi accelerează eliminarea lui prin acţiune
diuretică);
- efect diuretic marcat – prin creşterea VSC intensifică fluxul renal şi filtraţia glomerulară;
- efect de volum- restabileşte volumul de sânge circulant (VSC) prin volumul de dextran administrat şi prin
volumul de lichid atras din ţesuturi (acest efect este mai slab ca la dextranii 40 şi 70); durata efectului de
volum este mică (câteva ore);
- efect hipertensiv – creşte PA, debitul cardiac, presarcina (efect mai slab ca la dextranii 40 şi 70)
- efect antitrombotic – micşorează vâscozitatea şi hematocritul, inhibă agregarea plachetară, dilată pasiv
capilarele, ameliorează microcirculaţia şi oxigenarea tisulară (efect mai slab ca la dextranii 40 şi 70);
Dextrani 40 și 70 :
- toxicoza gravidelor;
Enteral se indică:
Hidroxietilamidon :
- hemodiluţia izovolemică.
Dextrani 40 și 70 :
1) reacţii alergice sau anafilactoide (prurit, urticarie, artralgii, până la şoc anafilactic);
5) reacţia de pseudoaglutinare.
Hidroxietilamidon :
Soluţia Ringer
Ionosteril
Rehidron
Glucosolan
Ionosteril HD5
Ionosteril HF 10
După componență :
- Pancreatina, Pancitrat, Prolipaza, Oraza, Creon 10, Pancreon, Pangrol, Triferment, Mezim-forte, Licriaza,
Pro-digestiv, Eurobiol;
2. cu doze majore de pancreatină :
B. Combinate
1. pancreatină + extract de bilă + hemicelulază : - digestal, festal, panstal, menzim, cotazim forte, rustal,
tagestal, enzistal, panolaz, ipental, ferestal, forte enzim, pancral, cadistal, panolaz, ipental;
3. pancreatină + extract de bilă + extract din plante : - merchezim, nutrizim, pancurmen, enzimtal, pepfiz,
orata, solizim, pepzim.
6. Preparate pe bază de enzime vegetale sau fungice (enzimtal, oraza, solizim, pepfiz) sau asocierea
acestora cu pancreatina.
Pancreatita cronică
Enterita cronică
Hepatitele și hepatocolecistitele
Meteorism
PRELEGERE :
- mucoviscidoza;
- celiachia;
- meteorism;
IV. Co scop profilactic la pacienţii cu pancreatită cronică, colecistită în perioada de remisie a maladiei
(lichidarea duodenostazei)
Reacţii alergice;
I.Antisecretoarele gastrice :
1. Parasimpatoliticele :
2. H2-histaminoliticele :
I generaţie - cimetidină
II generaţie - ranitidină
5. Antigastrinice : proglumidă.
5. preparatele combinate – almagel, almagel A, fosfalugel, gelusil, gelusil-lac, coalgel 60, maalox, maalox
70, gestid, renie, milanta etc.
A. Gastroprotectoarele :
B. Citoprotectoarele :
Antisecretoarele gastrice :
1. Parasimpatoliticele :
2. H2-histaminoliticele :
I generaţie - cimetidină
II generaţie - ranitidină
III generaţie – famotidină, nizatidină, roxatidină etc.
5. Antigastrinice : proglumidă.
- inhibă secreţia bazală, cea stimulată (prin histamină, pentagastrină, cafeină, insulină, carbacolina,
alimente) şi nocturnă;
- efectul benefic se manifestă peste 1-2 săptămâni, accelerează cicatrizarea ulcerului duodenal şi gastric
în 4-6 săptămâni de tratament;
- esofagita de reflux (fără complicaţii) sau în caz de complicaţii în asociere cu inhibitorii pompei protonice
pentru combaterea secreţiei nocturne;
- sindromul Zollinger-Ellison.
- diaree, greaţă, vomă, ameţeli, cefalee, constipaţie, uscăciune în gură, erupţii cutanate, prurit, dureri
musculare;
- tulburări nervoase (mai frecvent la bătrâni şi pacienţii cu afecţiuni renale, hepatice) – somnolenţă,
letargie, iritabilitate, agitaţie, confuzie, rareori – halucinaţii, dizartrie, convulsii;
PRELEGERE :
Frecvent : diaree, greaţă, vomă, ameţeli, cefalee, constipaţie, uscăciunea în gură, erupţii cutanate, prurit,
dureri musculare;
Rar au fost semnalate (îndeosebi pentru cimetidină) ginecomastie, galactoree, oligospermie, impotenţă;
tulburări nervoase (mai frecvent la bătrâni şi pacienţii cu afecţiuni renale, hepatice)
- Preparatele din acest grup, fiind ca “promedicamente” se acumulează selectiv în canalele secretorii din
celulele parietale, unde se transformă în forma activă – o sulfenamidă care nu poate difuza în citoplasmă.
- Pentru refacerea ei, este necesară sinteza de noi molecule de enzimă, ceea ce necesită un timp egal
aproximativ cu T0,5 al H+ K+ – ATP-azei (18 ore), fapt ce explică acţiunea antisecretorie durabilă (peste 24
ore), deşi epurarea preparatelor se face mai repede.
- Sunt date care ar confirma şi acţiunea asupra H. pylori, de asemenea, cauzată de blocarea H+ K+ – ATP-
azei microbului, cu dezvoltarea unui efect bacteriostatic.
- ele se consideră preparate de prima elecţie în sindromul Zollinger-Ellison, în care realizează efecte
superioare antihistaminicelor, chiar în cazurile refractare la acestea.
- sindromul Zollinger-Ellison;
d) efect rebound prin hipergastrinemie, care la tratament prelungit poate provoca hiperplazia celulelor
enterocromafinice şi tumori carcinoide;
f) osteoporoză şi hipocalciemie.
Efectul antisecretor – influenţează asupra unor receptori specifici de pe membrana celulelor parietale, în
urma căreia, prin intermediul proteinei G inhibitoare se micşorează activitatea adenilatciclazei, cu
reducerea nivelului AMPc şi micşorarea secreţiei ionilor de hidrogen (posibil, de către H+ K+ – ATP-ază).
PRELEGERE :
Prostaglandinele exercită influenţă asupra unor receptori specifici de pe membrana celulelor parietale, în
urma căreia prin intermediul proteinei G inhibitoare se micşorează activitatea adenilatciclazei, cu
reducerea nivelului AMPc şi secreţiei ionilor de hidrogen (posibil, de către H+ K+ - ATPază).
141. Determinați manifestările efectului antiulceros al analogilor prostaglandinelor :
- Misoprstolul inhibă secreţia acidă stimulată (îndeosebi prin alimente şi pentagastrină) şi mai puţin pe
cea bazală. Efectul durează 2-3ore la misoprostol şi 11 ore la enprostil.
- Preparatele manifestă un efect protectiv de profilaxie şi, mai puţin, de tratament al ulcerelor
medicamentoase, cauzate, în primul rând, de antiinflamatoarele nesteroidiene şi steroidiene. Acesta a
fost constatat prin reducerea pierderilor de sânge, provocate de aceste remedii, în scaun şi spălătura
gastrică.
- Un număr mic de studii clinice au arătat că misoprostolul are o eficacitate asemănătoare în ulcerul
duodenal şi afecţiunile produse de antiinflamatoarele nesteroidiene cu cea a H2-blocantelor.
- ulcer iatrogen;
Nesistemice :
Compuşii de aluminiu : - hidroxid de aluminiu - fosfat de aluminiu - glicinatl de aluminiu - carbonat bazic
de aluminiu, - trisilicatul de aluminiu.
Preparate combinate : almagel, almagel A, fosfalugel, gelusil, gelusil-lac, coalgel 60, maalox, maalox 70,
gestid, renie, milanta etc.
Sistemice (rezorbtive) :
- posedă fenomenul rebound moderat al secreţiei – bioxidul de carbon ce se eliberează brusc, provoacă
distensie, uneori neplăcere gastrică, dar eructaţia care urmează poate da o senzaţie de uşurare;
Nesistemice :
Compuşii de aluminiu :
- se formează un gel, care exercită acţiune astringentă şi mecanică protectoare asupra mucoasei,
- fixează acizii graşi cu formarea de săruri insolubile şi unor concreţiuni, care se elimină prin scaun;
Compuşii de magneziu :
A. Hidroxidul de magneziu:
- în intestin, din MgCl2 se formează fosfat şi carbonat de Mg – săruri insolubile care se elimină prin scaun;
- ionii de Mg în intestin acţionează osmotic, atrăgând apa măresc conţinutul intestinului şi cresc reflex
peristaltismul cu consecinţe laxative;
- o parte din Mg (5-25%) se absoarbe, dar nu provoacă efecte sistemice (doar în insuficienţă renală poate
surveni intoxicaţia);
C. Trisilicatul de magneziu – este puţin activ, însă are efect lent şi durabil, în doze mari are proprietăţi
laxative.
D. Carbonatul de magneziu – este un antiacid mai slab, lent şi durabil cu eliberarea în stomac a CO2 şi
senzaţie de greutate epigastrică.
146. Determinați reacțiile adverse ale antiacidelor sistemice și nesisitemice
antiacidele sistemice ( resorbtive) - Hidrocarbonat de sodiu, Carbonat de potasiu
nesisitemice-
Compuşii de aluminiu: -hidroxid de aluminiu -fosfat de aluminiu -glicinatl de aluminiu -
carbonat bazic de aluminiu
Compuşii de magneziu: -hidroxid de magneziu - oxid de magneziu -trisilicat de magneziu -
carbonat de magneziu
Prepaartele tensioactive micşorează tensiunea superficială a bulelor de gaze din intestin cu efect
antispumant. Gazele eliberate sunt absorbite de intestin sau eliminate prin peristaltism.
Carminativele vegetale: Prin componenţilor săi (uleiuri volatile, glicozide, flavonoide etc.) exercită o
acţiune iritantă asupra mucoasei cu o stimulare uşoară a peristaltismului şi relaxarea sfincterelor.
Parasimpatomimeticele: acţiunea directă (M-colinomimeticele) sau indirectă (anticolinesterazicele)
asupra M-col. musculaturii netede ale TD, ↑ peristaltismul şi se relaxează sfincterele.
Preparatele enzimatice: normalizează procesele de scindare a proteinelor alimentare cu ameliorarea
proceselor de absorbţie şi de preîntâmpinare a formării produselor intermediare, şi de putrefacţie,
inclusiv a gazelor
Caolin -Are proprietatea de a adsorbi toxinele bacteriene, bacteriile, precum şi produsele de fermentaţie
şi putrefacţie intestinală.
Pectină -Conţine polizaharide ce formează în apă soluţii mucilaginoase cu proprietăţi adsorbante şi
mecanic protectoare. Sunt recomandate îndeosebi, în stările de diaree însoţite de meteorism.
Preparatele combinate -Mecanismul de acţiune se explică prin prezenţa substanţelor tensioactive
(maalox plus, meteospasmil, ceri nasigel, gestid, iunienzeim etc), precum şi a celor adsorbante (capect,
maalox plus, gestid, iunienzeim etc)
Pătrund în bolul fecal acţionând ca substanţe emoliente (uleiurile), sau ca substanţe tensioactive
(docusat de sodiu) cu creşterea pătrunderii apei şi grăsimilor. Ca rezultat se măreşte volumul bolului
fecal şi se ameliorează propulsarea şi eliminarea lui.
Pot fi utile doar profilactic în doze laxative la bătrâni, în timpul călătoriilor, deplasărilor.
- Uleiul de ricin, în mediul alcalin al duodenului sub acţiunea bilei şi lipazei, se transformă în acid
ricinolic şi glicerina.
--- Uneori pot fi utilizate în situaţii de constipaţii hipotone (după intervenţii chirurgicale, naşteri, la
bătrâni).
-Preparate ce influenţează direct asupra musculaturii netede fără a influenţa receptorii specifici.
Mecanismul, la majoritatea, se realizează prin inhibiţia fosfodiesterazei cu creşterea AMPc. Probabil, se
vor deosebi prin influenţa preponderentă asupra diferitor tipuri de izoenzime (I-IV) ale fosfodiesterazei
localizate în diferite organe cu musculatură netedă.
- Pentru derivaţii metilxantinei se presupune şi o influenţă blocantă asupra receptorilor adenozinici,
manifestată îndeosebi pentru musculatura netedă a bronhiilor. Acest mecanism, posibil, e mai puţin
important în acţiunea asupra tubului digestiv etc.
Combinate
-Preparate ce posedă efect spasmolitic prin blocarea M-colinoreceptorilor şi influenţă miotropă directă.
-efecte suplimentare ca: analgezic, sedativ, simpatomimetic, antiinflamator.
-Se caracterizează printr-o acţiune mai durabilă: 5-8 ore după administrarea parenterală şi 10-12 ore
după cea enterală. În acelaşi timp, injectarea i/v contribuie la dezvoltarea rapidă a efectului (peste
câteva minute), iar după cea i/m - peste 20-30 min.
Mecanismele de acţiune
- Cărbunii activi (enterosorbenţii), datorită reţelei bine dezvoltate de pori, au capacitatea de a fixa pe
suprafaţa sa diferite substanţe de origine endo- sau exogenă, responsabile de accelerarea tranzitului
intestinal, diminuarea absorbţiei apei şi electroliţilor, dereglării proceselor de digestie şi fermentare etc.;
- Colestiramina – formează complexe neabsorbabile cu acizii biliari, endotoxinele microbiene etc., cu
diminuarea secreţiei şi dereglării absorbţiei intestinale;
- Sărurile de bismut – contribuie la fixarea hidrogenului sulfurat, care este un stimulator al
peristaltismului intestinal şi contribuie la propulsarea maselor fecale, prin formarea de sulfură de
bismut;
- Sulfatul şi salicilatul de aluminiu – produc adsorbţia toxinelor bacteriene, bacteriilor, produselor de
fermentaţie şi putrefacţie cu creşterea consistenţei conţinutului intestinal şi normalizarea florei
intestinale. Atapulgita exercită, de asemenea, efect astringent, cu micşorarea inflamaţiei mucoasei
intestinale şi combate spasmele musculaturii netede. Aceste proprietăţi contribuie, în diaree, la
creşterea consistenţei conţinutului intestinal şi micşorarea numărului scaunelor;
- Pectinele – se găsesc în cantităţi mari în gutui, mere, morcovi, citrice, formează cu apa soluţii
mucilaginoase, care manifestă proprietăţi adsorbante şi mecanic protectoare. Diosmectita – preparat de
origine naturală, manifestă proprietăţi mucilaginoase marcate, adsorbante şi stabilizatoare ale barierii
mucoase. Influenţează asupra mucusului, prin consolidarea parametrilor cantitativi şi calitativi, formând,
cu glicoproteinele, un strat de gel ce apără mucoasa de acţiunea negativă a ionilor de hidrogen şi alţi
agenţi. Preparatul fixează, de asemenea, acizii biliari, gazele, bacteriile, toxinele bacteriene, ceea ce
amplifică proprietăţile lui protectoare
Sunt implicate şi alte mecanisme de tip colinergic (inhibă eliberarea de acetilcolină) sau necolinergic
(mediate prin serotonină, prostaglandine, endorfine).
Litolitic
Antifibrotic Antiapoptotic
Coleretic
Membranostabilizator
Antiinflamator
Imunomodulator
Antioxidant
Anticolestatic
Hipocolestere-miant
Antitumoral
Detoxicant
- fistule biliare;
- rezecţii de ileon sau afecţiuni ale acestuia;
- colestază hepatică sau extrahepatică;
- pancreatite cronice şi colite cronice cu constipaţie.
B. ca coleretice:
4. Spasmoliticele vegetale: - extracte din: odolean, mentă, gălbenele, salvie, pojarniţă, pelin; -
preparate din plante (flamina, flacumina, conflavina, rozanol etc).
Preparatele chimioterapice
1. Selectați grupele de antibiotice după mecanismul de acțiune
Inhiba sinteza peretelui celular (inhibarea sintezei peptoglicanului care este un component esenţial al
peretelui bacterian)
Reactii alergice: urticarie, eritem cutanat, eruptii purpurice, eruptii buloase, reactii cutanate grave de
tipul Stevens-Johnos, reactii de tip boala serului, edem angioneurotic, febra, reactii pulmonare
infiltrative cu eozinofilie, nefrita interstitiala, tumefierea articulara,soc anafilactic.
La administrare intramusculara: dureri, afectarea nervilor periferici(pareze, paralizii)
La admin endolumbala – hiperreflexie, voma, rigiditate musculara, convulsii.
Intravenos: flebite, tromboze.
Dereglari diseptice: greata, voma, diaree, enterite, disbacterioza intestinala.
Alte efecte: hipernatremie, hipopotasemie, anemie, leucopenie, nefrite interstitiale.
Generatia I: active impotriva germenilor gram pozitivi, inhiba streptococii, pneumococii, meningococii,
gonococii, clostridium perfringens, bacilul difteric, actinomicetele.
Generatia II: Impotriva germinilor gram negativi(citobacter, Hinfluenzae, Klebsiella, proteus,
providencia)
Generatia III: Antibioticele cu spectru “ultralarg” de acţiune (eficace în special faţă de microorganismele
gramnegativ, microorganismele cu polirezistenţă, agenţii patogeni intraspitaliceşti etc.)
Generatia IV: ca si generatia III plus active si fata de germenii gram+(OSSA si ORSA), tulpinele de
enterococi, pseudomonas, acinetobacter.
Generatia V: Cu spectru “ultralarg” . Spectrul: agenţi cu polirezistenţă; agenţi intraspitaliceşti
(nozocomiali)
Generatia I: Cefazolina – profilaxia perioperatorie in chirurgie, infectiile pielii si tesuturilor moi, infectii
respiratorii si urinare. Cefalexina- tonsilite si faringite streptococice, infectiile pielii si tesuturilor moi
extraspitalicesti de gravitate usoara si medie.
Generatia II: Parenterale – pneumonia extraspitaliceasca ce necesita spitalizare, infectiile pielii si
tesuturilor moi extraspitalicesti, infectiile urinare(pielonifrita), profilaxia preoperatorie in chirurgie.
Perorale – infectiile cailor respiratorii superioare si inferioare(otita medie acuta, sinusita acuta,
acutizarea bronsitei cronice, pneumonia extraspitaliceasca), infectiile urinare(pielonefrita, pielonefrita la
femeile insarcinate si care alapteaza, cistita acuta, pielonefrita la copii)
Generatia III : Cefotaxima, ceftriaxona(gonoree, otita medie acuta, infectiile cailor respiratorii inferioare,
ale pielii si tesuturilor moi, ale oaselor si articulatiilor, infectiile intraabdominale, in bazinul mic,
salmoneloza generalizata, meningita, sepsis.) Ceftazidim, cefoperazona(infectiile pe fundalul
neutropeniei si imunodificientei), Cefoperazona+sulbactam(pneumonia, abcesul pulmonar, empiemul
pleurei)
Generatia IV : ca si cele din generatia III.
13. Selectați reacțiile adverse ale cefalosporinelor
Reactii alergice: de tip anafilactic, febra, hiperemie, edem, eruptii cutanate insotite de prurit, sdr.
Stevens-Johnson.
Dereglari hematologice: anemie hemolitica autoimuna, hipoprotombinemie cu hemoragii
posibile(cefamandol, cefoperazon, cefotetan, latamoceful)
Nefrotoxicitate: este mica, dar creste in asociere cu aminoglicozide, furasemid.
Dereglari digestive: staza biliara, greturi, voma, anorexie, colita pseodomembranoasa.
Disbacterioza si sprainfectii. Dureri la administrare, flebite.
* Detergenţii anionici
a) săpunuri tari – săruri de sodiu al acizilor graşi satraţi - stearat şi palmitat;
b) săpunuri moi – săruri de potasiu al acizilor graşi nesaturaţi – laureat, linoleat, oleat;
c) metalice - sărurile metalelor bivalente.
d) organice - trietanolamina stearat.
Sulfaţii şi sulfonaţii - laurilsulfat de natriu, laurilsulfonat de natriu; trietanolamina laurilsulfat;
dodicilsulfonat de natriu.
*Detergenţi cationici
- benzalconiu clorid (rocal, farmatex, zephiran etc.);
-cetrimidina (cetavulon etc.);
- cetilpiridiniu (metocet, cerigel etc.);
-decualiniu (codecam, decaderm etc.);
-etoniu;
-preparate combinate: septolete, laripront, hexaliz etc.
68. Selectați preparatele antiseptice din grupul coloranților
coloranţi – acridină, etacridnă, violet de Genţiană, metiltionină, verde de briliant, hexatidină etc
- Derivaţii acridinici – acridina, etacridina.
- Derivaţii azolici – fenazopiridina.
- Derivaţii de trifenilmetan – cristal violet, verdele de briliant.
- Derivaţii de fenotiazină – albastru de metilen (metiltionină).
- Derivaţii de pirimidină - hexatidină
Mecanismul de acțiune:
• Inhibitori selectivi ai sintezei proteinelor prin cuplarea cu subunităţile 30S şi 50S
ale ribosomilor celulelor microbiene, prin blocarea includerii ARN-t, preîntâmpină
formarea complexului iniţiator al subunităţii 70S, cu dereglarea translării
proteinelor.
• Faţă de majoritatea microbilor manifestă efect bacteriostatic, iar faţă de
streptococci şi anaerobi – bactericid.
• La concentraţii de 2-4 ori mai mici decât concentraţiile minime inhibitorii, inhibă
expresia factorilor virulenţei eliberaţi de S.aureus şi Str.pyogenes; reduce
producerea alfa-hemolizinei şi coagulazei de S.aureus; precum şi streptolizinei şi
ADN-azei de Str.pyogenes.
106. Determinați indicațiile oxazolidindionelor
Sunt utilizate preponderent în infecţiile provocate de flora gram-pozitivă aerobă şi
anaerobă de diferită localizare (respiratorii, urinare, ale pielii şi ţesuturilor moi,
oaselor, endocardite, sepsis etc.):
- infecţiile stafilococice (cu polirezistenţă),
- infecţiile enterococice (cu polirezistenţă),
- infecţiile streptococice (cu polirezistenţă), de regulă nozocomiale,
confirmate bacteriologic.
•La prezenţa infecţiei gram-negative, confirmate sau presupuse, se pot asocia cu
antimicrobienele active faţă de aceşti germeni.
•Tuberculoza pulmonară
107. Selectați derivatii 8-oxichinolinei
A. Cu acţiune intestinală:
Clorchinaldol B. cu acţiune resorbtivă:
Cliochinol nitroxolina
Diiodoxochinolină C. Cu acţiune topică:
Clorchinaldol
Tilbrochinol Cliochinol
108. Indicați spectrul și mecanismul de acțiune al derivatilor 8-oxichinolinei cu
acțiune sistemica
Spectrul de acțiune:
Bacteriile gram „+” (coci, bacili) şi gram „–” trichomonada, fungi
Ex: colibacili, streptococi, corinebacterii, enterococi, salmonele, sighele, bacilul
influentei, gonococi, ureaplasme, micoplasme, candida, proteus, stafilococi
Mecanismul de acțiune:
➢ Inhibă sinteza ADN bacterian, posibil ARN, şi ca urmare a proteinelor
(efect bacteriostatic)
➢ Complexarea cu ionii metalelor, ce sunt strict necesari pentru activitatea
enzimelor microorganismelor (efect bactericid).
Etambutol:
▪ SNC şi SNP: nevrită optică (scăderea acuităţii vizuale, îngustarea câmpurilor
vizuale periferice, discromatopsie pentru verde şi roşu etc.) cu frecvenţa de
1-5% în dependenţă de doză;
▪ Reacţii alergice (sub 1%): erupţii cutanate, febră, artralgii, leucopenie
▪ TGI, ocazional: anorexie, diverse tulburări digestive
▪ SNC: cefalee, ameţeli, confuzie, parestezie în extremităţi.
113. Determinați grupele și preparatele antileproase
I. Preparatele de I linie
1. Sulfonii: dapsona (diaminodifenilsulfona - DDS), solasulfon, diucifona.
2. Fenazine: clofazimina (lampren).
3. Ansamicine: rifampicina.
II. Preparatele II linie
1. Fluorchinolone: ofloxacina, pefloxacina.
2. Tetracicline: minociclina.
3. Macrolide: claritromicina, azitromicina.
114. Selectați mecanismele de acțiune ale preparatelor antileproase
❖ Inhibarea sintezei acidului folic prin antagonism cu acidul
paraaminobenzoic: Sulfonii
❖ Inhibarea ADN-ului prin fixarea cu acesta: Clofazimina
❖ Inhibarea sintezei ARN prin inhibarea ARN-polimerazei: Rifampicina
❖ Inhibarea ADN-girazei şi topoizomerazei IV: Fluorchinolonele
❖ Inhibarea sintezei proteinelor : Macrolidele, tetraciclinele.
115. Selectați preparatele utilizate în malaria (hemato-, .izo- și gametotrope)
A. Hematoşizotrope(Schizontocide hematice)
• cu acţiune rapidă: clorochină, chinină, hidroxiclorochină, amodiachină,
meflochină, halofantrină, artemisinină, artemeter
• cu acţiune lentă: рirimetamină, proguanil, sulfamidele, tetraciclinele,
mepacrină, dapsonă
• combinate: maloprim, fansidar, fansime
B. Histoşizotrope(Schizontocide tisulare)
• tisulare primare(preeritrocitare): pirimetamină, primachină, proguanil,
doxiciclină
• tisulare secundare(paraeritrocitare): primachina, pirimetamina,proguanil
C. Gametotrope
• gametocide sau gametostatice: primachină, pirimetamină, clorochină,
proguanil, artesunat
• sporontocide: pirimetamină, proguanil
Tenonitrozol
Secnidazol
Aminitrazol
120. Selectați preparatele utilizate în lamblioza
A. derivaţii de nitroimidazol
Metronidazol
Tinidazol
Ornidazol
Nimorazol
Tenonitrozol
Secnidozol
B. Derivaţii nitrofuranului
Furazolidonă
C. Derivaţii acridinici
Mepacrină
CHIMIOTERAPICE
121-161
121. Selectați preparatele utilizate în toxoplasmoză
A. Diaminopirimidine –pirimetamina C. Macrolide – claritromicina; azitromicina;
spiramicina
B. Sulfamide – co-trimoxazol, sulfadimidine,
sulfadiazina D. Diamide- pentamidina
122. Selectați mecanismele de acțiune ale preparatelor utilizate în toxoplasmoză
A. Cuplare cu ADN > dereglarea sintezei AN si proteinelor – pentamidina
B. dereglarea sintezei proteinelor - macrolide
C. antagonism cu acidul paraaminobenzoic, blocarea dihidropteroat sintetatzei şi dihidrofolat reductazei cu
dereglarea sintezei acidului folic şi ulterior a bazelor purinice, pirimidinice şi a acizilor nucleici, proteinelor –
sulfamide; pirimetamina
123. Selectați indicațiile prepratelor utilizate în toxoplasmoză (T)
A. forme benigne ale T dobandite – macrolide; co-trimoxazol
B. T gravidelor –macrolide (!azitromicina)
C. forme grave de T ereditara+ dobandita – pirimetamina + sulfadiazine
D. T la pacientii cu imunodeficienta – pirimetamina+ sulfadiazine+ claritromicina SAU co-trimoxazol+macrolide
124. Selectați preparatele utilizate în tripanosomiază
• der diamidina- pentamidina • Antibiotice – puromicina
• Comp organici de Arseniu- melarsoprol • der nitrofuran- nifurtimox
• Der 8-aminochinoline – primachina • der ornitina- eflornitrina
125. Selectați grupele și preparatele utilizate în pneumocistoză
A. sulfamide combinate : co-trimoxazol
B. Derivatii diamidinei : pentamidina
C. Derivatii de hidroxinaftochinona : atovaquona
126. Selectați mecanismele de acțiune ale preparatelor utilizate în pneumocistoză
A. Cuplarea cu ADN şi blocarea sintezei acizilor nucleici şi proteinelor : pentamidina
B. (antagonism cu ac.paraaminobenzoic) Inhibarea dihidropteroat sintetazei şi dihidrofolat reductazei cu
blocarea sintezei acidului folic şi ulterior a bazelor purinice şi pirimidinice, acizilor nucleici, proteinelor : co-
trimoxazol
C. Blocarea competitivă a transportului electronilor în mitocondrii, cu diminuarea formării ATP şi intervenţia în
sinteza pirimidinelor : atovaquon
127. Selectați indicațiile prepratelor utilizate în pneumocistoză
A. tratamentul pneumoniilor provocate de Pneumociatia carinii (Pneumocistis jucoveri) - co trimoxazol (de
elecţie) ; atovaquon (în formele uşoare şi moderate) ; pentamidina (ca alternativă la co-trimoxazol)
B. profilaxia infecţiei cu Pneumocistis carinii la bolnavii cu SIDA - pentamidina (inhalator) ; atovaquon
128. Determinați preparatele utilizate în nematodozele intestinale
➢ Ascaridoză ➢ Tricocefaloză
o Pirantel, o Albendazol,
o levamizol, o Mebendazol
o mebendazol, o ivermectină,
o ivermectină, ➢ Trichineloză
o piperazină o Tiabendazol,
➢ Enterobioză o pirantel,
o Pirantel, o albendazol,
o mebendazol, o mebendazol
o albendazol, ➢ Anchilostomiază
o pirviniu o Pirantel,
➢ Stronghiloidoză o mebendazol,
o Tiabendazol, o albendazol,
o albendazol, o befeniu
o ivermectină
129. Determinați mecanismele de acțiune ale preparatelor utilizate în tratamentul nematodozelor intestinale
A.preparatele ce influenţează asupra musculaturii nematodelor
➢ Filarioză
o Ivermectină, dietilcarbamazină
➢ Trichineloză
o Mebendazol
CESTODOZE
➢ Cisticercoză (T.solium)
o Praziquantel, albendazol, mebendazol
➢ Echinococoză
o Mebendazol, albendazol
TREMATODOZE
➢ Şistosomoză (bilgarcioză)
o Praziquantel, tartrat de antimoniu, niridazol
➢ Fascioloză
o Praziquantel, cloxil
➢ Opistorcoză
o Praziquantel, tartrat de antimoniu, cloxil
➢ Clonorcoză
o Praziquantel, tartrat de antimoniu, cloxil, albendazol
➢ Paragonimoză
o Praziquantel, cloxil, bitionol, emetină
133. Determinați mecanismele de acțiune ale preparatelor utilizate în tratamentul helmintozelor
extraintestinale
A.dereglarea funcţiei sistemului neuro-muscular al nematodelor (filariilor) prin influenţarea asupra sistemelor GABA-
ergice cu hiperpolarizarea membranei - dietilcarbamazina, ivermectina
D. Dereglarea proceselor metabolice ale trematodelor cu diminuarea utilizării glucozei - stibiotartratul de natriu
Zanamivir, oseltamivir
o profilaxia şi tratamentul gripei tip A şi B, inclusiv gripei pandemice A
138. Selectați mecanismele de acțiune al preparatelor antiherpetice
o Docosanol - blocarea intrării virusului în celulă datorită împiedicării fuziunii membranelor virală şi celulară
o Foscarnet - interacţiunea directă cu ADN-polimeraza cu împiedicarea ulterioară a extensiei lanţului ADN viral
- (prelegere ) Inhibă sinteza acizilor nucleici (ADN și ARN virali) interacționînd direct cu ADN polimeraza
herpes virusurilor și revers transcriptaza HIV prin blocarea reversibilă. *! Inhibă reversibil ADN-
polimeraza și ARN-polimerazei virale, împiedicînd astfel sintezei ADN și ARNviral)
o Fomivirsen - a) interacţionează cu ARNm ţintă cu formarea unui duplex ce opreşte translarea cu dereglarea
ARNm cu inhibarea sintezei unor proteine cu proprietăţi fiziologice importante şi împiedică replicarea VCM. b)
poate inhiba şi adsorbţia virusului pe suprafaţa celulei.
o Marinavir - blochează proteinkinaza virală, responsabilă de eliberarea nucleocapsidei VCM uman din nucleu ce
micşorează replicarea virală.
o Promedicamentele (valaciclovir, famciclovir, valganciclovir) sunt activate la primul pasaj intestinal şi hepatic în
>> medicamente active (aciclovir, penciclovir, ganciclovir, brivudină, vidarabină) >> timidin kinaza virala >>
aciclovir, penciclovir, ganciclovir monofosfat sau brivudină mono- şi difosfat >> enzime cellular >> aciclovir,
penciclovir, brivudina, ganciclovir, vidarabină, idoxuridină, trifluridină trifosfat >> A D N – polimeraza >>
împiedică sinteza şi elongarea ADN-lui viral cu reducerea integrităţii şi funcţionalităţii (INHIBITIE
COMPETITIVA)
!!!!Are efect numai pe virusurile cu replicare rapidă și nu influențează pe cele latente.
139. Selectați indicațiile preparatelor antiherpetice
Aciclovir şi valaciclovir
o keratita herpetică;
o herps labial;
o infecţii cu VHS sau VVZ la bolnavii imunodeprimaţi.
Trifluridina - keratita herpetică (principala indicaţie);
Cidofovir
• afovirsen
• interferonii
• imiquimod
• pleconaril
• amicin
152. Selectați medicamentele utilizate în Covid 19
o Lopinavir/ritonavir o darunavir o Arbidol
o Ribavirina o Umifenovir o Hidroxiclorochina
o Emtricitabina/tenofovir o Remdesevir o azitromicina
153. Selectați grupele și preparatele antimicotice după proveniență
A. Antibioticele antimicotice: grizeofulvina, nistatina, levorina, natamicina, amfotericina B
B Antimicoticele de sinteză
DERMATOMICOZE
A. cu acţiune specifica
B. cu act nespecifica
I.Halogenii: preparatele iodului, polividon-iod V.Fenolii, halogenofenolii: resorcina, clorcrezol, bitionol,
soluţia cloroformică de timol, hexaclorofen.
II.Preparatele sulfului: unguent de sulf, preparatele ce
conţin sulf în asociere cu sulfatul de zinc; oxidul şi VI. Halogenochinolinele: clorchinaldol.
stearatul de zinc, oxidul de zinc şi acidul salicilic
VII. Acizii fenoli: ac. salicilic şi preparatele lui combinate.
III.Compuşii organici de mercur: boratul de fenilmercur,
VIII. Coloranţii: albastru de metilen, violetul de genţiană.
asocierea boratului de fenilmercur cu oxid de titan,
vitamina A. IX. Derivaţii de nitrofuran: nifuratel.
IV.Compuşii zincului: oxidul de zinc, sulfatul de zinc, X. Detergenţii sau compuşii cuaternari de amoniu:
acidul salicilic şi sulful. clorura de benzalconiu, clorura de clomifen, clorura sau
bromura de cetilpiridiniu, clorura de decualiniu
• der de imidazol şi triazol - Impedicarea sintezei • der imidazolului- Reducerea activităţii enzimelor
ergosterolului, prin inhibarea unor enzime specifice ce inactivează peroxidul de hidrogen, cu autoliza
(14 alfa- steroldemetilazei- cit P450, celulelor fungice.
scualenepoxidazei etc.)
Nimesulida
Meloxicamul (oxicami)
Etodolac ( der.indolacetic)
celecoxibul
etoricoxib
parecoxib
Preparatele anti TNFα (anti tumor necrosis factor α): - infliximab - etanercept
Este inhibată enzima ciclooxigenaza, care catalizează ciclizarea oxidativă a acidului arahidonic cu
formarea de endoperoxizi ciclici, precursori ai prostaglandinelor, prostaciclinei, tromboxanilor
Efect antiinflamator – antireumatic. Efect analgezic. Efect antipiretic. Efect de protejare faţă de arsurile
solare sau prin raze ultraviolete. Efect antidiareic (în diareea prin iradiere sau holeră)
Acţiunea ulcerigenă
Acţiunea nefrotoxică
Acţiunea hepatotoxică -
Poliartrita reumatoidă, când persistă fenomenle de sinovită activă după 3-4 luni de tratament cu
antiinflamatoare nesteroidiene sau în cazurile de boală veche cu manifestări de inflamaţie activă şi
modificări erozive. Poliartrita reumatoidă juvenilă. Artrita psoriatică.
Boala Wilson.
Intreb18-21
2. M –Colinoblocante
3. Metilxantine
Aminofilina, Teofilina,
4. Spazmolitice miotrope
Papaverina, Drotaverina
– antiinflamatoriile nesteroidien
. Glucocorticoizii
. Antiinflamatoarele nesteroidiene
- prometazină – alimemazină
- bamipină – azatadină
Desloratidina, levocetirizina
Antialergic
Sedativ şi hypnotic
Antivomitiv
. Antiparkinsonian
. Anestezic local.
Alfaadrenoblocant
Ganglioblocant.
Hipotermic.
Orexigen
• urticaria,
• rinitele,
• conjunctivitele,
în stări de nelinişte şi agitaţie, pentru uşurarea instalării somnului (antihistaminicele cu acţiune sedativă
marcată);
unele antihistaminice pot fi utilizate pentru combaterea vomei şi a răului de mişcare, în diferite tulburări
vestibulare (vertije, boala Meniere);
Relativ frecvent (mai ales la administrarea etilendiaminelor) pot fi tulburări digestive – greţuri,
constipaţii, dureri abdominale, uscăciunea gurii.
controlul presiunii arteriale (pentru înlăturarea colapsului, dereglărilor respiratorii, deficitului de sânge
circulant
Influenţa asupra reacţiilor adverse de tip imediat, se manifestă prin: a) antagonism funcţional faţă de
mediatorii alergiei; b) inhibarea degranulării mastocitelor şi eliberarea mediatorilor alergiei şi
inflamaţiei; c) stabilizarea membranelor celulare; d) diminuarea capacităţii B-limfocitelor de a produce
imunoglobuline; e) influenţa asupra macrofagilor cu blocarea: - activării sistemului complementului (C3);
- eliberării enzimelor lizozomale (hidrolazelor acide); - formării radicalilor liberi, prostaglandinelor şi
leucotrienelor; f) influenţa asupra interacţiunii: antigen – macrofagi – T-limfocite – B-limfocite; g)
micşorarea sintezei anticorpilor (în doze mari).
Influenţa asupra reacţiilor adverse de tip întârziat (imunităţii celulare) se manifestă prin: a) blocarea
eliberării citokinelor, îndeosebi interleukinelor 1,2,3,6; factorului necrotizant al tumorilor, γ-
interferonului limfocitar; b) micşorarea eliberării din celulele endoteliale a factorilor adeziunii,
complementului (C3), citokinelor; c) inhibiţia funcţiilor bazofilelor, limfocitelor, fibroblaştilor, celulelor
endoteliale; d) acţiune citotoxică selectivă prin oprimarea sintezei ADN, ARN, proteinelor şi multiplicării
celulare; e) inhibarea migrării T- şi B-limfocitelor; f) acţiune antiinflamatoare marcată.
şocul anafilactic;
• reacţiile alergice grave la medicamente, de tip anafilactic, boala serului şi de tip întârziat;
• boli de piele – exeme de contact, exeme lichenificate, dermatită atopică, psoriazis etc.;
Împiedică eliberarea de histamină din mastocite şi formarea excesivă de leucotriene de către mastocite,
leucocite şi epiteliul traheal, declanşate de Ig E în astmul alergic şi alte reacţii alergice.
inhibă unele acţiuni ale factorului de agregare a plachetelor – cum ar fi acumularea eozinofilelor în
plămâni, hiperreactivitatea căilor respiratorii şi bronhospasmul.
a) preparatele din timus: – T-activină – timalină – timozină – timotropină b) din măduva hematopoetică:
- mielopid c) din sânge: - interferonii d) preparatele entomologice: - imupurin e) din alte ţesuturi: -
splenina - suspensia de placentă
- levamizol
- bendazol
2) derivaţii purinelor:
- inozină
3) derivaţii pirimidinelor:
- pentoxil
- metiluracil
- diucifon
- molgramostim, sargramostim
- alfa-2 interferon
Intreb 37-40
16. Determinați mecanismul acțiunii anticoagulante ale heparinelor cu masă moleculară mica
Nadroparina- micșorează coagulobilitatea sângelui datorită creșterii
acțiunii inhibante a antitrombinei III asupra factorului Xa de coagulare.
Policrezulen
- extracţii dentare şi intervenţii chirurgicale minore;
- plăgi şi ulcere în boala varicoasă a membrelor inferioare;
- leziuni actinice cutanate;
- ragadele mameloanelor în perioada lactaţiei;
- ulceraţiile provocate de utilizarea îndelungată a supozitoarelor;
- leucoreea;
- eroziunile colului uterin;
Alte indicaţii:
- candidoza bucală;
- vaginitele trichomonazice;
- infecţiile bacteriene şi trichomonazice ale tractului urinar;
- infecţiile nespecifice ale uretrei;
- afecţiunile inflamatoare cutanat
Preparate hormonale
1. Determinați preparatele hormonale ale hipotalamusului
LIBERINE
• STATINE
• Analogii melanostatinei –
-folitropina
Efectele
1. Intensifică creşterea şi dezvoltarea prin influenţa asupra proceselor metabolice în ţesuturi, formarea
şi eliberarea hormonilor de creştere.
•pentru dezvoltarea capacităţii intelectuale •pentru sinteza mielinei prin influenţa la nivelul genelor.
•în cerebel sunt necesari pentru formarea lamininei, proteina matricii extracelulare ce reglează migrarea
neuronilor;
4. Influenţa asupra tubului digestiv. Preaparatele tiroidiene cresc secreţia de acid clorhidric şi pepsină,
stimulează peristaltismul.
5. Influenţa asupra oaselor. Hormonii tiroidieni stimulează creşterea oaselor şi procesul de osteoliză.
• ↑ metabolismul bazal (cu 60-100%) prin intensificarea fosforilării oxidative în celule şi activităţii
enzimelor microzomiale. • amplifică termogeneza cu acţiune calorigenă.
- La doze mici ↑ sinteza proteinelor sau enzimelor, - la doze mari ↑ dezaminarea cu instalarea unei
balanţe azotate negative.
e) activarea gluconeogenezei;
La pacienţi se poate manifesta diabetul zaharat nediagnosticat sau creşte necesitate în insulină în diabet
zaharat tip1.
Mecanismul de acțiune
Preparatele hormonale tiroidiene pot acţiona la trei nivele.
- tireoidectomia parţială în guşa nodulară toxică; - guşa difuză netoxică; - guşa endemică, - carcinom
tiroidian, - noduli funcţionali.
sudoraţie; - slăbiciune; - palpitaţii; - aritmii letale la doze mari; - meteorism; - dureri în abdomen de tipul
colicii; - agravarea cardiopatiei ischemice, diabetului zaharat, insuficienţei suprarenale; - osificare
prematură a cartilajelor de creştere la copii.
• Preparatele care inhibă procesele de iodare şi eliberare a hormonilor tiroidieni: - iodura de natriu şi
kaliu, soluţia Lugol.
Iodura de sodiu şi potasiu, soluţia Lugol Inhibă procesele de iodare și eliberare a hormonilor tiroidieni
Beta– adrenoblocantele propranololul şi analogii lui inhibă trecerea T4 în T3 la periferie, posibil, prin
blocarea 51 -deiodinazei cu diminuarea formării a celei mai active forme a hormonilor tiroidieni
• ca medicaţie adjuvantă a tratamentului radical al hipertiroidismului prin tiroidectomie sau prin iod
radioactiv.
- protecţia glandei de afectarea cu iod radioactiv după realizarea stării de eutiroidie prin tioamide;
- radiaţie excesivă.
Agranulocitoza
• la tiamazol este dozodependentă,
• dureri şi redoarea în articulaţii, parestezie, cefalee, • greaţă, vomă, diaree, • pigmentarea pielii şi
alopecie.
hipotiroidismul manifestat prin: oboseală, crampe musculare, creşterea volumului glandei fără formarea
de coloid, infiltraţie mixedematoasă, mai ales la nivelul pleoapelor.
repaglinidă, nategilinidă.
acarboză, miglitol
Inhibă glicogenoliza,gluconeogeneza
Stimulează glicoliza,glicogenogeneza,
- insulina umană regular solubilă mixată cu insulina umană izofan (humulin M2- M5, insulin mixtard etc.)
- insulină lispro mixată cu protamin lispro
- insulină glargine
- insulină detemir
La nivelul membranei
Insulina + receptorii membranari specifici (din ficat, muşchi, ţesutul adipos şi alte organe) →
autofosforilarea resturilor de tirozină → activarea tirozinkinazei. → efectele intracelulare se realizează
prin diferite substrate-mesageri (IRS-1, IRS-2, Shc, Grb2, SOS etc.) → activarea multor enzime
intracelulare (GTP-aze, proteinkinaze, kinazele lipidelor etc.) şi realizarea acţiunilor metabolice.
Intracelular
- urticarie, angioedem, bronhospasm, detresa respiratorie secundară, edem laringian, colaps vascular,
artralgii, şoc anafilactic (rar).
• Edem insulinic;
• Efectul Somogy
- urmează: greaţă, cefalee, gastralgii, tulburări de vedere, depresie, confuzie, stare de ebrietate,
agresivitate.
- dacă hipoglicemia scade vădit pot surveni convulsii (mai ales la copii), dereglări neurologice reversibile
(îndeosebi la vârstnici).
Absolute:
- Diabet zaharat tip 1 (insulinodependent); - Stări de precomă şi comă; - Diabet zaharat în perioada de
graviditate şi lactaţie; - În caz de contraindicaţii pentru antidiabeticele orale.
• Relative:
Acţiune extrapancreatică.
b)Diminuarea gluconeogenezei;
c)Inhibarea glicogenolizei;
- ↓ absorbţiei glucidelor ;
- Favorizarea trecerii glucozei în lacatat în mucoasa intestinală şi absorbţia în sânge cu utilizarea în ficat;
IV. În muşchi:
V. Metabolismul lipidic:
efect pozitiv asupra stresului oxidativ, relevat fie prin captarea nemijlocită a radicalilor liberi, fie prin
inhibarea generării radicalilor superoxid (O2- );
DZ cu obezitate;
Diminuie hiperglicemia;
• Efectivă când glicemia nu depăşeşte 200mg%;• Efectul este proporţional dozei (0,5-2,5 g/zi);
Mecanism pancreatic: SU + receptorii specifici (după tipul stimulatorilor fiziologici –glucozei, leicinei) ai
celulelorbeta asociaţi cu canalele ionice de K+ → ↓efluxului K+ din celulă. → depolarizarea cu
deschiderea canalelor Ca2+ → influxul Ca2+ în celulă. → Ca2+ în exces se leagă de calmodulină –
activează tirozinkinaze specific-exocitoza insulinei din granule.
Mecanism extrapancreatic:
- Inhibarea gluconeogenezei;
• Este adecvat în cazul unei hiperglicemii mici sau moderate .Dacă necesitatea în insulină este sub 40
UA/zi;
• Se obţine o reducere a glicemiei cu 20-30% a jejun; • 5-10% din bolnavi fiecare an ulterior nu mai
răspund suficient la sulfonilureice;
Mecanismul de acţiune - prin blocarea DPP-IV, prezentă în majoritatea ţesuturilor (forma membranară)
şi lichidelor (salivă, sânge, urină, lichidul sinovial – forma solubilă circulantă), ↑ durata de acţiune a
incretinelor endogene (GIP şi GLP-1) → prin influenţa asupra receptorilor membranari → la formarea
AMPc →↑sintezei
Mecanismul pancreatic:
- exenatidul, la bolnavii cu DZ tip 2, inhibă secreţia glucagonului atât pe nemâncate, cât şi după masă.
Mecanismul extrapancreatic:
- întârzie evacuarea hranei din stomac, contribuind la micşorarea picurilor postprandiale ale glicemiei;
- Terapia este patogenetică, deoarece este îndreptată spre restabilirea mecanismelor fiziologice
al hipoglicemiei;
zaharaza, izomaltaza), enzime ce degradează o mare parte din dipeptidele rezultate în urma
abundent de Ca++ stimulează secreţia insulinei de către celulele-beta → are loc o eliberare a
către pancreas.
Efectul hipoglicemic
• provoacă o stimulare de scurtă durată (3-4 ore) de secreţie a
insulinei;
• permite modelarea modelului fiziologic – la administrarea
hranei;
• după ↓ concentraţiei glucozei preparatului îşi incetează acţiunea;
• nivelului insulinei revine la cel bazal, iar pancreasul obţine un
repaus.;
• repaglinida ↓ conţinutul Hb glicozilate şi glucozei;
• riscul hipoglicemiilor este de circa 2,5 ori mai mic;
• ↓ glicemia postrandială şi ↓ riscul complicaţiilor cardiovasculare;
• ameliorează calitatea vieţii;
• pacientul poate omite o masă fără consecinţe negative (frică de
hipoglicemie).
− hidrocortizon
− prednisolon
− flumetazonă
− fluocortolon
− fluocinolonă acetonid
− mometazonă
− budesonidă
− beclometazonă
− fluticazonă
− mazipredon
− clobetazol
− galometazonă
- hidrocortizon hemisuccinat
- prednisolon acetat,
- metilprednisolon acetat şi
ciclopentilpropionat
- triamcinolonă acetonid,
intravenoasă
− budesonidă
− flunisolidă
− fluticazonă
1. Cu potenţă mică
- cortizon
- hidrocortizon
2. Cu potenţă intermediară
- prednison
- prednisolon
- metilprednisolon
- triamcinolonă
- fluocortolon
3. Cu potenţă mare
0,75mg)
- betametazonă
- dexametazonă
- cortizon
- hidrocortizon
2. De durată intermediară
- prednison
- prednisolon
- metilprednisolon
- triamcinolonă
3. De durată lungă
- betametazonă
- dexametazonă
(antiinflamator, mineralocorticoid)
1. Cu acţiune antiinflamatoare,
glucoreglatorie şi mineralocorticoidă
moderată
- cortizon
- hidrocortizon
- prednison
- prednisolon
- metilprednisolon
şi apei
- betametazonă
- dexametazonă
- triamcinolonă
- fluprednisolon
asupra zonelor promoţionale ale unor gene →reglează activitatea ARN-polimerazei → formarea ARNm.
Reglarea pozitivă:
Reglarea negativă:
Influenţa asupra transcripţiei genice prin sinteza diferitor proteine (în realitate a „mesagerilor secunzi”)
are
loc în timp, ceea ce explică apariţia lentă (după 2-8 ore) a efectelor vizibile.
pozitiv la doze mari,se măreşte minut-volumul şi volumul sistolic fără tahicardie, reacţie
adrenolitic);
kaliu şi hidrogen;
- dozele mari, pe o durată îndelungată → redistribuirea ţesutului adipos pe faţă (facies luna)
A. maladiile reumatice
2. afecţiunile articulare
- tendinite, - bursite;
B. bolile renale
- glomerulonefrită (rapid progresivă, metangiocapilară);
subsacută;
D. Afecţiunile oftalmice
- irite, - conjunctivite;
E. Bolile alergice
- şocul anafilactic;
F. Tumori
- limfome maligne;
G. Alte afecţiuni
- hipokaliemie;
- vasculite;
- sindromul de lipsă;
- glaucom cortizonic;
- cataractă steroidică
- vasoconstricţie;
valerat);
Steroizi semisintetici:
- etinilestradiol - mestranol
Nesteroidieni sintetici:
- benzestrol - megestrol.
preparate combinate
acetat)
sexului femenin
organelor genitale).
adenohipofizar.
libidoul.
transferinei;
A. Sistemul cardiovascular:
B. Tubul digestiv:
- micşorează peristaltismul;
- predispun la constipaţii.
C. Oase:
D. Piele:
E. Sânge:
- hipogonadism primar
- perioada postamenopauză
- oligo – şi amenoree
- osteoporoză
– hidroxiprogesteron – medroxiprogesteron
– megestrol
– etisteron - desogestrel
– noretisteron - noretinodrel
– levonorgestrel – alilestradiol
B. Alte efecte.
- efecte metabolice :
k) reduc absorbţia natriului prin antagonism cu aldosteronul la nivelul tubilor renali (distali şi
- metiltestosteron - mesteroloc)
c) preparate combinate:
- testenat, - sustanon-250,
fără tumoare;
hormono-dependente;
Osteoporoza;
Endometrioză (simptomatic);
Ca anabolizante.
73.Determinați preparate
anticoncepționale vaginale
Anticoncepţionale vaginale