l

unul n
. t t' l 11 t' .
t, l l . . · ,, ' . ) r. ,.
, f J lct 11 JL,, U l · , el "lll 'I''\ .
l , t 'Ill ·11t. l l · ,_ - 1. ~ ll j _
-b t le Vianney, mort intre 1 -1 numa· d ) <l
···un) ·u t pt,; a a
. " tul s ău 51 cazuri de ace tea unt nenum-I- Up a·
. .
t'î •i4.: din vestman · ) . . ., . arate
. . re s-a încercat e 1dent1ca cu aceea a 1nagiei co t ·
Exp,11caţ1a ca
'1
l
. . . ,. . 6. . n agi,
. . tenta unui flmd simpatic mtre om , 1o 1ectele din J· ur .
oase. ex1s , .. . fi . , . U,1,
u e decât confirmarea şt11nt1 ca a unei conce
Dar aceas ta n ' Ptii
magice de zeci de mii de ani. " . .. '
Concluzie: Magia religioasa nu e creaţia unor con ştzznţe prelo,
gice, ci legiferarea unor observaţii ades repetate un adevăr obiectiv,
ştiinţific. S-a observat de mult că magia e premergătoare spiritului
ştiinţific, prin conştiinţa cauzalităţii. untem nevoiţi să mergem
şi mai departe. Po ate primitivii posedau 1ntr-u n număr mai mare
calităţile psihometriei. Sau, poat 1 -au b r at la 1nagicieni, au
simţit dureros efectele ş i s-au t mut l .
În orice caz, nu se m ai p t d ( un1 ·u ţ in ă magia conta-
gioasă e o creaţie întru t tul u r i {1 a un r p irit fantastice. 3
1927

Pe marginea unor cărţi de metapsihică

Au" A~ĂRUT, începutul verii şi sfârşitul toamnei 1925, două

LA

S . _c~rţi datorate ing. C. Stănules cu: Fenomenele spiritualiste şi

pzntzsmul subiectiv Su nt doua-- cart1., · care 1nseamnă o dată în istoria A •

1 l v •

cu
le tura a a ultimil or am.. 1"ntemeiat . ,
pe un imens material dl. StănU·
seu se trudeşte să dov d "d . ' ..
tiste Dac -- . b . e easca ephnul adevăr al ipotezelor spin,
· a a iz ut1t sau nu d 1
aparitiei acesta -- . se va ve ea îndată - dar însuşi faptu
A '

, r cart1 in româneşt ., . nt
numai o traduc ' e, carţ1 metapsihice care nu su
ere sau dezord ., .
sa. Cu toate acestea 1 onata compilare, îşi are însemnătatea
n. . ' e e au trecut b „ „n
ici un ziar, nici O notit" . . neo servate. In nici o revista, 1
,J

o aprob ,a, n1c1 o rece . . . ..

are. icăieri, nimic. nzie, n1c1 o dezaprobat , n
 l

11 1 t t, an1inteşte o altă ciud ăţenie: cea p etrecută la m ar-

lu i n1ille Flammarion. În publicaţiile româneşti s-au ridicat
) -,1nc1le astronomului, popularizatorului, literatului, filosofului
~lammarion. Nici nu s-a p omenit, însă, rodnica lui activitate de
metapsihician, de spiritist, dacă voiţi. Cele şase volume in1ense,
înţesate cu fapte şi observaţiuni din domeniul necunoscutului,
rezultat a patruzeci de ani de studii - au fost uitate cu o adorabilă
naivitate de cronicarii români. Ca şi cum trecerea lor sub tăcere ar
contribui la diminuarea adevărului cuprins într-însele.
Am dat numai două pilde recente de ignorare voită; ele însă sunt
nenumărate şi universale. Complexul de cauze nu e greu de ghicit:

1. Groaza de a nu schimba ideile cu care ne-am familiarizat

din adolescenţă; stânjeneala pe care ar aduce-o necesitatea
unei revizuiri radicale a sistemului de explicaţii materialiste
şi religioase; lenea intelectuală - numai la unii - care cople-
şeşte orice năzuinţă de cerc tar a ac tor fenomene.

2. Obligaţiunile sociale care nu îngădu ie mărturisirea re-

alităţii noi, vădite prin experienţele metapsihice. Nu ori-
şicare medic, inginer sau om de afaceri are curajul să se
numească- dacă e - ,,spiritist", ,,teozof", ,,ocultist", când
numele acestea sunt astăzi atât de compromise.
3. Lipsa timpului necesar pentru studii, precum şi cea a
unui medium desăvârşit, pentru experienţe.
4. Trişările-conştiente sau nu-ale medium-urilor de ocazie,
care dezgustă pe cei dornici de cercetări (cazul Gustave le Bon).
5. Exagerările neştiinţifice, ridicule şi neserioase ale spiritiş­
tilor care, pe de o parte, au transformat ştiinţa metapsihică
într-o credinţă, iar pe alta au compromis-o definitiv prin
ipoteze absurde.
Toate aceste pricini au contribuit, mai mult sau mai puţin, ca
volumele d-lui Stănulescu să treacă neobservate, ca orice mar.ual
de gospodărie sau pomicultură raţională.
 ARTA DE A MURI

Sp iritualiste sau metapsihice, cât şi Spirit"

Atât Fenomene le . . . c - zsrriLl/
- "nsuşiri ş1 aceleaşi de1ecte. In cele ap
biectiv au ace1eaş1 I . . I d roape
su . . ăseşte un bogat materia , estul de bine c 1
60 0 de pag1n1 se g d . u es
traducă
V

b . clasificat Ar fi fost de or1t sa nu se at '

şi destu I d e 1ne · . at
te z·n extenso ci să se dea un rezun1at; ş1 ar fi fost d
de mu Ite 1ap
.c
' ,. . . e
don,·t mai· ales , O concluzie la fiece sfarş1t de capitol. Ceea ce se
observă, de la primele pagini, e stilul de începător al autorului şi
sumedenia greşelilor de tipar. Dar asupra acestora trecem repede,
ca să ne oprim la lipsurile ce se vădesc în cărţile d-lui Stănulescu.
De ce nu a dat Domnia sa nici o pildă de fraudă conştientă sau
inconştientă? Oare nu ştie că majoritatea experienţelor spiritiste 1

în faţa experimentatorilor sceptici, au eşuat, cu tot concursul dat

de cei mai straşnici mediumi? De ce nu a schiţat - ca Flammarion
în Les forces naturelles inconnues - un istoric al fraudelor josnice)
al înşelărilor puerile, al trucurilor dibace, descoperite la şedinţele
de spiritism? Domnia sa are aerul că se teme de aceste pagini negre
din istoria spiritismului; că nu ştie cum să le explice şi le trece sub
tăcere. În realitate, ele sunt foarte uşor de explicat şi - cel puţin
pentru mine- . sunt o dovadă trainică de realitatea fenomenelor
metapsihice.
_Mai întâi, fraudele, trucurile, neizbutirea experienţelor în îm-
pre3urări serioase, de laborator se datoreză trişării conştiente şi
neruşi~ate a acelor mediumi plătiţi; cucoane grase ce afectează o
nervozitate spiritoidă sau bărbati cu mustăti cearcăne la ochi şi
""'A ' ,,

cut~ in~re s~r~ncen_e, care se socotesc iniţiaţi, pretind că au fost în

1nd1a ŞI fura hngunţe de argint.
2• Se întâmplă, de asemenea, trişări inconştiente datorite
oboselii
. medium u1u1· (cazu IEusap1a . Paladin
. o) sau' sugesti-
.
ilor primite de la se t· .. " .., . , ,. .
., ep 1c11 1ncapatanati care sunt convinşi
cam d" 1 ' ''
e rumu trişează (observaţiile lui Ochorovitz).
3. Nerespectarea sau
perientelo C" d ~erecunoaşterea condiţiilor necesare ex-
, r. ateo ata e nece " •
care motiv? p t . sar intunencul absolut. Pentru
. en ru acelaşi care c d 1
tografice uscăc· ere eve opării plăcilor fo-
, iune pentru alcătu. ,. . . .
 MIRCEA ELIADE
27

de asemenea, uscăciune pentru păstrarea clorurii de calciu

~~u triacidu!~i d~ sul~; pentru motivul că fiecare experienţă
1ş1 are cond1ţ1un1le e1 naturale şi obligatorii de reuş ită.
Pân_ă ~cum, ~u cunoşteam condiţiunile necesare unei experienţe
meta?s1h~ce. Once comisie de verificare, orice n1ijloace de control
sunt inutile, pentru că nu ştim ce să verificăm , ce să controlăm .
Necin_stea m_e~iumulu i? Aceasta se poate constata cu uşurj nţă.
Datona com1s11lor ar fi să cerceteze dacă toate conditiile necesare
sunt respectate; dar, încă o dată, aceste conditiuni n~ se cunosc.
Avem de a face cu o lu me nouă, necunosc~tă, turburătoare. În
lumea fenomenelor metapsihice, faptele sufleteşti au un rol covâr-
şitor. Dispoziţia mediumului, starea de spirit generală a asistenţilor,
reaua voinţă sau scepticismul exagerat sunt elemente care iau parte
activă la experienţe. Aici gândul are greutate. Nu cunoaştem ce tre-
buie să facem. Unii ar crede că, în asemenea împrejurări, asistenţii
sunt victimele sugestiei, halucinaţiun ii colective. Cei care cred
asemenea lucruri dovedesc că n-au citit niciodată cu atentie un
'
raport de ştiinţă mediumnică; pentru că se găsesc dovezi obiective
de realitatea fenomenelor şi orice urmă de halucinaţie e exclusă .
Dar să revenim la cauzele eşuării experienţelor spiritualiste în
faţa oamenilor de ştiinţă. Telepatia este ea astăzi un fapt dovedit
ştiinţificeşte? Desigur. Ei bine, câte comisii oficiale de verificare au
dat rezultate favorabile, din cele câteva sute câte au fost întocmite
pentru toată faţa pământului? Cei mai perfecţionaţi cetitori ai gân -
durilor au izbutit numai să facă experienţe mediocre, dacă nu nule,
în faţa oamenilor de ştiinţă. Şi, cu toate acestea, telepatia există.
Se pot trage multe concluzii interesante din această simplă con-
statare. Afirmatia de mai sus - că tocmai aceste eşecuri dovedesc
realitatea feno~enelor metapsihice - nu mai pare paradoxală.
Căci, de ce nu izbutesc experienţele oficiale, cu mediumuri de o
corectitudine neîndoielnică? Tocmai pentru că fenort1enele n1eta-
psihice nu se pot manifesta decât într-un 1nediu spiritual prielnic
şi că acest mediu nu se găseşte în 1nijlocul unei comisii ai cărei
membri nu şi - au dezvoltat decât o anumită facultate intelectuală,
 A. tL

Il l iritul de o ar nu prinde de at O parte

li ~ .
l 1 ace te curte note nu putem să tăruim cum trebuie a upra
animismului şi spiritualismului, a căror realitate e dovedită în
cărtile d-lui Stănulescu. Putem totuşi afirma că anhnismul-adică
co~plexul de fenomene ce se explică prin intervenţia facultăţilor
psihice necunoscute - conduce la concluzii ciudate. Mai întâi,
multe din legile ştiinţelor moderne cad: le 0 ea impenetrabilităţii
materiei trebuie înlăturată sau, în orice caz mult modificată. Pen-
tru că trecerea obiectelor şi per oanelor prin n1aterie e un lucru
dovedit. Apoi, trebuie să admitem hi r t zi i111ţurilor (Ch.
Richet); întovărăşită de existenta un r ~-1111 tri n i (e~·p ri nţele lui
Ossowiecki, de luciditate). jxi tt:n ,, i, iară ·i, nu e poate
explica prin biologie. Realita c, J ii. icJ un aşterea unei
persoane şi a activităţii ci pre; ·n t · 1nt:diul unui obiect
care a avut cândva legătură i Ir l rs ană, - confirmă
ipotezele magiei contagion::-c t: hi d n1ii l ani şi pentru care
istoricii aveau până acu111 nurn· i z: mbete i ironii.
Premoniţiunile, adică pr zi er viit rului, ne sileşte să admi-
tem, într-un fel, o fatalitate u n1ult mai groaznică decât aceea a
legilor sociale.
În ceea ce priveşte faptele piritualiste, ele sunt şi mai interesan-
te. S-a dovedit, aproape cu siguranţă, că personalitatea omenească
nu se pierde după moarte. S-au primit comunicări asupra unor
lucruri de care nimeni dintre asistenţi nu avea cunoştinţă: deci o
explicare prin animism e exclusă.
S~au prezis fenomene astronomice sau pur şi simplu matri-
moniale, ~u mult înainte de îndeplinirea lor; şi apoi, cum s-ar
putea explica transformarea trecătoare a chipului unui individ în
cel al unui defunct? Şi vorbirea în limbi antice, orientale, complet
ignorate de asistent 1·? _ d At · d · .A Vh' •

" ,- eca prin a miterea unei 1ncarnan ( a .

cuvantul acesta) provizorii a unui spirit din trupul mediumului?
Iar alte fapte ...
Dar de ce nu se discută cărţile d-lui Stănulescu?