Graţia Lungu Constantineanu 1.

Istoricu famliei

1
Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Despr Dialoguri
cu
e Părintele
Calistrat
famili Chifan
a
ortodo
xă
Volum
dedicat
anului 2011
ca An
omagial al
Sfântului
Botez şi al
Sfintei
Cununii în
Patriarhia
Română

2 11
Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Introduce a. Familia
re, note şi primordia
lă
indice de Graţia:
nume Părinte,
Graţia Dumnezeu
Lungu 1-a făcut
Constanti mai întâi
pe Adam,
neanu apoi a rupt
Pri o coastă
n din Adam
binecuv şi a facut-o
ântarea pe Eva. în
oamenil asemenea
or împrejurar
drepţi e, ce
cetatea relaţie era
merge între Adam
înainte, şi Eva ca
iar prin rudenie?
gura Părintele
celor Calistrat:
nelegiui Aici este o
ţi explicaţie
ajunge frumoasă a
ruină Sfântului
(Solom Ioan Gură
on 11, de Aur şi a
11). lui
Inocenţiu

3 11
Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

de Odesa: Dumnezeu
Aşa cum , ceea ce a
Tatăl cu creat, a
Fiul şi cu creat în
Duhul Duh şi în
Sfânt în cuvânt.
fiinţa Apoi,
Sfintei iarăşi, într-
Treimi, un vers
aceste trei frumos al
persoane psalmistul
unite şi ui David,
neamestec spune,
ate mâinile
alcătuiau Tale m-au
familia făcut şi m-
duhovnice au zidit1.
ască a Care sunt
cerului, mâinile lui
cum spune Dumnezeu
psalmistul ? Fiul şi
David: Cu Duhul
cuvântul Sfânt.
Domnului Aceeaşi
cerurile s- legătură
au întărit de rudenie
şi cu duhul era şi în
gurii Lui Adam.
toată Tatăl a
puterea
îndeplinit
lor,1 deci

4 11
Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

rolul de numai
mumă şi a Duhul
născut pe Sfânt ştie.3
Fiutdin Nouă atât
sânurile ne
Sale mai consemne
înainte de ază
toţi vecii, Scriptura.
aşa cum Cine vrea
să se sui
1ePsalm 32, 6.
Editura Haritina 2 Psalm 118, 73.
3 Cf. I Corinteni 2, 9-10.
Iaşi 2011

5 11
 Graţia Lungu Constantineanu
mai sus decât Dumnezeu, păţeşte cum a păţit Lucifer, cade în
neant, cade în neştiinţa şi necunoaşterea Scripturii, pentru că
adânci sunt tainele Scripturii. Spune aşa: Cercetaţi
Scripturile4 să aveţi viaţă veşnică dar aveţi grijă să nu vă
rătăciţi neştiind Scripturile!
în momentul în care Adam este creat de Dumnezeu,
spune în cartea Facerii, ediţia din 1914: Şi a făcut la început
Dumnezeu pe Adam om şi femeie.5 Cum i-a făcut om şi
femeie? Femeia dormea în coasta lui Adam aşa cum a dormit
Biserica în coasta lui Hristos, ca să fie clar. Adam a adormit şi
a scos viaţa din coastă pentru că aşa spune, Adam cel dintâi a
fost cu suflet viu şi a suflat asupra lui suflarea de viaţă6. Deci
el a beneficiat din plin de înţelepciunea şi puterea Duhului
Sfânt, harul şi harismele fără de măsură, de aceea spune că
sufletul, la ieşirea din trup, are înţelepciunea adamică înainte
de cădere.
Dar în clipa în care Hristos a murit, cum spune în
Prohod, în clipa aceea, din coasta lui Hristos a fost scoasă
viaţa, deci a fost scoasă Biserica şi a curs sânge şi apă -
împărtăşania, Euharistia şi Botezul.
Dar în acelaşi timp şi Fecioara Maria a născut pe Fiul
fără de tată fiind tot o familie. De ce o familie? Pentru că
Fecioara Maria era mireasa Tatălui din cer. Deci aceeaşi
familie duhovnicească a fost Adam şi Eva.
Iar Inocenţiu de Odesa explică: Atât omul cât şi
femeia au fost creaţi şi cu organele biologice, creaţi integri din
punct de vedere biologic, anatomic, dar şi cu puterile
sufleteşti mai presus de putere, adică întăriţi în har pentru că
de asta mâncau din pomul vieţii, încât aveau măsura să
4 Ioan 5, 39.
5 Omul a fost creat bărbat şi femeie: „a făcut bărbat şi femeie" Facerea 1,27;
5, 1-2.
6Facerea 2 , 1 .
6 11
Despre familia ortodoxă
discute şi să stea la sfat cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai
mare taină că a văzut omul că nu e bine să fie singur pe
pământ. Şi spune, l-a adormit pe Adam un somn adânc1. De ce
l-a adormit cu somn adânc pe Adam?
Aşa cum Fecioara Maria nu înţelege deplin întruparea
şi spune: Să nu-mi fie o înşelare ca Evei oarecând, s aşa nici
Adam nu cunoaşte facerea Evei, dar spune aşa: Iată os din
oasele mele. Vedeţi ce prooroc era? Iată trup din trupul meu,
carne din carnea mea, viaţă se va chema - Eva 24 Vedeţi? Şi i-a
fost lui femeie. Dar în ce sens femeie? în sens de colaborare şi
ajutor pe pământ pentru că exista aici pe pământ viaţa
îngerească. Aici sunt cele două stări: viaţa îndumnezeită
îngerească şi viaţa anatomo- biologică care era cuprinsă în
duhovnicesc şi stătea între stricăciune şi nestricăciune, între
stricăciune în momentul căderii şi între nestricăciune în
momentul harului. Şi atunci, ce s-a întâmplat? Pentru că în
împărăţia lui Dumnezeu nici nu se însoară, nici nu se mărită,
sunt toţi ca îngerii,25sufletul are o nuanţă bărbătească,
indiferent că e suflet femeiesc sau suflet bărbătesc, aşa era şi
Eva din Adam. Ea era femeie cu trupul dar era suflet viu cu
duhul şi atunci ea era încununată cu virtutea bărbăţiei. De
aceea nu spune fericită femeia, ci fericit bărbatul care n-a stat
în calea necredincioşilor, cu sufletul puternic, demn, plin de
virtutea bărbăţiei.
în clipa în care Eva s-a supus ascultării lui Adam, ei
lucrau ca un întreg, cum ar lucra, de exemplu, privirea c
24 Facerea 2, 23.
25 Matei 22, 30.
 Graţia Lungu Constantineanu
umintea: Mă gândesc cum să privesc la pădurea aceea şi ochii
deja privesc. Numai cât gândea femeia ceva şi Adam lucra,
numai cât gândea Adam ceva şi femeia lucra. Se sincronizau,
erau complementari unul celuilalt, erau în directă legătură
cu Ziditorul şi în directă şi profundă lucrare, cum este în
sfatul Sfintei Treimi. De ce spune: Să facem om după chipul
şi asemănarea noastră?n Tatăl ascultă întocmai de Fiul, Fiul
ascultă întocmai de Tatăl şi Duhul Tatălui lucrează în Fiul şi se
revarsă atunci când este nevoie, din dragoste. Acelaşi duh se
revărsa din Adam în Eva atunci când era vorba de dragostea şi
apropierea lor pentru că erau singuri pe pământ. Ei se plimbau
prin rai ca nişte turişti. Pentru ei raiul, spune Părintele
Stăniloae, era atât de inocent, încât nici nu l-au înţeles. De
aceea l-au şi pierdut atât de repede.
Şi iarăşi spune în învăţătura Trăirii lui Dumnezeu în
ortodoxie , că în momentul în care ei simţeau o şovăire,
alergau la pomul vieţii şi mâncau. In Teologia Dogmatică
Ortodoxă de Silvestru de Canev13 este explicat tot în amănunt,
cum mâncau, cum se întăreau cu duhul, pentru că pentru ei în
orice clipă îşi îndeplineau acea fericire care este în cele 9
fericiri pe care le spune Mântuitorul pe Munte, Fericiţi cei
curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu 4 Ei erau atât
de curaţi şi inocenţi că vorbeau cu Dumnezeu cum vorbim noi
acum faţă către faţă.
Da, în momentul în care era să se înmulţească, spune
Chedrinos15 în Hronograf şi spun Sfinţii Părinţi, înmulţirea s-
ar fi făcut prin cuvânt, deci numai s-ar fi sfătuit omul cu
femeia să nască un prunc, ar fi rămas însărcinată şi năştea o
nouă icoană a lui Dumnezeu, om întreg înduhovnicit, fără să
aibă loc această reproducere anatomică pe care noi o asistăm
cu medic, cu moaşe, injecţii, perfuzii, ş.a.m.d., ci copilul se
năştea exact cum S-a născut Hristos din Fecioara Maria şi
Cuvântul din pântecele Tatălui mai înainte de toţi vecii. Deci
fără de urmă, fără de prihană, fără de stricăciune, fără de
intinăciune, fără de sânge, fară de dureri.
1 13
Despre familia ortodoxă
Este incorect în filmele pe care le vedem noi cu Iisus
la televizor, când arată pe Fecioara Maria făcând gesturi pur
femeieşti în timpul naşterii. Nu există aşa ceva. Fecioara era
scaun de heruvimi, acolo era toată împărăţia cerului. Nici
vorbă! Altfel nu ar fi stat steaua deasupra şi nu ar fi venit magi
din toate zările pământului şi păstori şi îngeri ca să cânte. Vă
daţi seama ce ar fi fost ca taina să nu
mai fie taină!? De aceea se şi spune, taina cea din veac
-16,
ascunsa !
Deci Adam şi Eva sunt familia tainică care nu
aveau nici o legătură de rudenie. Aceasta este puterea lui
Dumnezeu şi se specifică, unde voieşte Dumnezeu se biruieşte
rânduiala firii26. Dumnezeu a schimbat codul genetic al celor
doi, ca ei, deşi au fost luaţi unul din altul, să aibă coduri
diferite pentru a face gene „paralele", pentru a nu ieşi acei
bolnavi biologic datorită apropierii de sânge.
13
Chedrinos, Gheorghe, Hronograf, traducere din chirilică de pr. Gheorghe
Bâbuţ.
16 Coloseni 1, 27; Troparul Născătoarei de Dumnezeu, Glasul 4.
17 Octoih mic, Sibiu, 1991, Dogmatica glasului 7, Vecernie, troparul
Născătoarei de Dumnezeu, p. 120.
26 Facerea 1, 26.
12 Stăniloae, Dumitru, Trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie, Ed. Dacia, Cluj,
2004.
13 Silvestru de Canev, Teologia Dogmatică Ortodoxă, 5 voi., 1896- 1906.
Matei 5, 8.
 Graţia Lungu Constantineanu
A lăsat Dumnezeu această taină şi după căderea
omului. De ce a pus harisma aceasta? Pentru a putea fi viaţă
de pământ. Ei se năşteau dar Dumnezeu avea această putere,
că la El totul este cu putinţă, să nu pună aceeaşi oglindă
genetică în fiecare. Schimba codul, ca ei luându-se soră cu
frate să fie doar familie, nicidecum rudenie de sânge. Atât de
mare era harul! Spune Chedrinos: A născut Eva 50 de gemeni
şi 100 de copii câte unul. A trăit Eva 960 de ani şi Adam 930
de ani[8 şi a născut fii şi fiice. De ce spune fii şi fiice19! Nu s-
au născut numai băieţi şi numai fete. Cain s-a născut odată cu
Calmaca, Abel s-a născut cu Delbora. Singurul care s-a născut
de unul singur a fost Sit care a fost numit şi fiul lui Dumnezeu
pentru că îi strălucea faţa. El a fost răpit la cer şi a adus
scrierea şi astronomia. Este primul copil curat născut după
cădere, după ce au plâns şi s-au pocăit.
Cain şi Abel sunt născuţi din durerea supărării
sufleteşti pentru că ei plângeau la poarta raiului şi Dumnezeu
le-a spus: Gata, cunoaşte, Adame pe femeia ta, Eva, '" faceţi
fii şi nu pierde vremea! Răscumpărătorul prin voi vine, nu din
altă parte. Şi ei atunci au devenit familie. Dar Dumnezeu când
a pus protopărinţii noştri om şi femeie, exact cu acest scop i-a
pus pentru că mai înainte în preştiinţa lui Dumnezeu, nu
există predestinare, ştia că vor cădea şi atunci au fost făcuţi
întregi şi anatomic. Sensurile lor biologice şi mişcarea
firească biologică a trupului, partea conservatoare, partea
înmulţitoare, partea protejatoare, adică de apărare, instinctul
de apărare, acestea toate s-au sădit în om din momentul
căderii, când a fost înlocuită veşnicia cu timpul şi viaţa
veşnică cu viaţa pieritoare pentru că ei nu au murit cu duhul,
ei au murit cu sufletul.
18 iFacerea
5,5.
19 Facerea 5,
4.
20 Cf. Facerea
5, 1.
113
Despre familia ortodoxă
Graţia: Deci prima familie s-a întemeiat după cădere?
Părintele Calistrat: După cădere. în rai nu a fost familie. Ei
au fost două suflete în două trupuri nepervertite, pentru că
erau harici, ea avea organe femeieşti dar nu simţea plăcerea,
pofta şi diferenţa biologică, că ăsta e om, asta e femeie.
Am citit odată în revista aceasta pentru monahi, care
se tipăreşte în Ardeal şi un profesor scrisese în acea revistă,
căderea lui Adam din rai a fost de fapt plăcerea trupească care
e atracţia dintre bărbat şi femeie. L-am sunat şi i-am spus:
- Vezi că acela ţi-a scăpat în revistă o prostie.
- Nu-ţi convine, n-o mai cumpăra.
Şi am stricat relaţia cu acela doar pentru că i-am corectat
ideea din revistă pentru că aceasta e ca o erezie. în rai e
totul curat. Nimic necurat nu intră în împărăţia lui
Dumnezeul Acolo nu există stricăciune. Totul e
nestricăciune. Raiul este creat prin cuvânt. Dumnezeu a
poruncit şi s-a făcut, El a poruncit şi s-au zidit, El a zis să
fie pomi, dar când a făcut pentru om, vedeţi în Scriptură
cu câtă delicateţe S-a pregătit Dumnezeu să-1 facă pe om
- a sădit rai. Vă daţi seama? Dumnezeu personal a pus
fiecare pom iar Părintele Stăniloae explică, pomii sunt
virtuţile minţii şi ale sufletului care sunt de fapt în om,
pentru că împărăţia lui Dumnezeu e în noi. Deci când
spune că Dumnezeu sădea rai nu se referea la câmpia
mărginită din Mesopotamia, dintre Tibru şi Eufrat ci se
referea la inima curată a' lui Adam care cuprindea toată
împărăţia lu
21
Cf. Apocalipsa 21, 27; Efeseni 5, 5.
15
 Graţia Lungu Constantineanu
A lăsat Dumnezeu această taină şi după căderea
omului. De ce a pus harisma aceasta? Pentru a putea fi viaţă
de pământ. Ei se năşteau dar Dumnezeu avea această putere,
că la El totul este cu putinţă, să nu pună aceeaşi oglindă
genetică în fiecare. Schimba codul, ca ei luându-se soră cu
frate să fie doar familie, nicidecum rudenie de sânge. Atât de
mare era harul! Spune Chedrinos: A născut Eva 50 de gemeni
şi 100 de copii câte unul. A trăit Eva 960 de ani şi Adam 930
de ani18 şi a născut fii şi fiice. De ce spune fii şi fiice19! Nu s-
au născut numai băieţi şi numai fete. Cain s-a născut odată cu
Calmaca, Abel s-a născut cu Delbora. Singurul care s-a născut
de unul singur a fost Sit care a fost numit şi fiul lui Dumnezeu
pentru că îi strălucea faţa. El a fost răpit la cer şi a adus
scrierea şi astronomia. Este primul copil curat născut după
cădere, după ce au plâns şi s-au pocăit.
Cain şi Abel sunt născuţi din durerea supărării
sufleteşti pentru că ei plângeau la poarta raiului şi Dumnezeu
le-a spus: Gata, cunoaşte, Adame pe femeia ta, Eva, 20 faceţi fii
şi nu pierde vremea! Răscumpărătorul prin voi vine, nu din
altă parte. Şi ei atunci au devenit familie. Dar Dumnezeu când
a pus protopărinţii noştri om şi femeie, exact cu acest scop i-a
pus pentru că mai înainte în preştiinţa lui Dumnezeu, nu
există predestinare, ştia că vor cădea şi atunci au fost făcuţi
întregi şi anatomic. Sensurile lor biologice şi mişcarea
firească biologică a trupului, partea conservatoare, partea
înmulţitoare, partea protejatoare, adică de apărare, instinctul
de apărare, acestea toate s-au sădit în om din momentul
căderii, când a fost înlocuită veşnicia cu timpul şi viaţa
veşnică cu viaţa pieritoare pentru că ei nu au murit cu duhul,
ei au murit cu sufletul.
18 iFacerea 5,
5.
19 Facerea 5,
4.
20 Cf. Facerea
5, 1.
113
Despre familia ortodoxă
Graţia: Deci prima familie s-a întemeiat după cădere?
Părintele Calistrat: După cădere. în rai nu a fost familie. Ei
au fost două suflete în două trupuri nepervertite, pentru că
erau harici, ea avea organe femeieşti dar nu simţea plăcerea,
pofta şi diferenţa biologică, că ăsta e om, asta e femeie.
Am citit odată în revista aceasta pentru monahi, care
se tipăreşte în Ardeal şi un profesor scrisese în acea revistă,
căderea lui Adam din rai a fost de fapt plăcerea trupească care
e atracţia dintre bărbat şi femeie. L-am sunat şi i-am spus:
- Vezi că acela ţi-a scăpat în revistă o prostie.
- Nu-ţi convine, n-o mai cumpăra.
Şi am stricat relaţia cu acela doar pentru că i-am corectat
ideea din revistă pentru că aceasta e ca o erezie. In rai e
totul curat. Nimic necurat nu intră în împărăţia lui
Dumnezeu.21 Acolo nu există stricăciune. Totul e
nestricăciune. Raiul este creat prin cuvânt. Dumnezeu a
poruncit şi s-a făcut, El a poruncit şi s-au zidit, El a zis să
fie pomi, dar când a făcut pentru om, vedeţi în Scriptură
cu câtă delicateţe S-a pregătit Dumnezeu să-1 facă pe om
- a sădit rai. Vă daţi seama? Dumnezeu personal a pus
fiecare pom iar Părintele Stăniloae explică, pomii sunt
virtuţile minţii şi ale sufletului care sunt de fapt în om,
pentru că împărăţia lui Dumnezeu e în noi. Deci când
spune că Dumnezeu sădea rai nu se referea la câmpia
mărginită din Mesopotamia, dintre Tibru şi Eufrat ci se
referea la inima curată a' lui Adam care cuprindea toată
împărăţia lu
21
Cf. Apocalipsa 21, 27; Efeseni 5, 5.
15
 Graţia Lungu Constantineanu
Dumnezeu. Acela era raiul propriu zis. De aceea era
îndumnezeit, pomii făceau şi floare şi rod şi frunze şi coapte şi
pârgă. Deci totul era o veşnicie, o permanentă înnoire.
Graţia: Cum se explică naşterea lui Cain ca ucigaş al fratelui
său?
Părintele Calistrat: Vedeţi, tocmai aici este problema, simplă.
Din clipa în care Adam şi Eva au căzut, s-a întâmplat un lucru
pe care ni-1 explică Silvestru de Canev: Pomul binelui şi
răului când a fost pus în rai a avut
99
următoarea restricţie: Să nu mâncaţi din el\ Dar în clipa în care
protopărinţii s-au dus şi au mâncat din acest pom, au
schimbat şi sensul pomului. Pomul nu a mai fost pomul
binelui şi răului, ci al răului şi al binelui. întâi au gustat
nenorocirea ca să înţeleagă binele ce avea să-1 aducă Hristos
cel vestit prin prooroci şi prin toţi drepţii Vechiului Testament.
Deci această vale a plângerii a fost creată din
neascultarea omului şi atunci natura s-a pervertit şi pomul
şi-a schimbat firea şi s-a numit pomul răului şi al binelui.
în clipa în. care a gustat, răul s-a sădit în om, diavolul a pus
stăpânire pe inima lui şi atunci absolut că inima lui Cain putea
să fie inimă de ucigaş. De ce? Pentru că el era pământesc, era
născut din împreunarea dobitocească. Psalmistul David spune,
Omul în cinste fiind n-a priceput, ci s-a asemănat dobitoacelor
celor fără de minte şi s-a alăturat lor 2i. Deci nu numai că s-a
asemănat, s-a şi alăturat - înmulţeşte-te ca dobitoacele dacă nu
vrei să fii mare prin cuvânt! Aici este esenţa tainei călugăriei,
vedeţi?
Cine are ochii deschişi poate să înţeleagă care este
diferenţa dintre familia duhovnicească şi familia biologică:
Soţul cunoaşte pe soţia sa şi naşte fii; călugărul, monahul
cunoaşte pe soţia sa, Biserica şi naşte fii. Dar cum? în duh. Se
botează robul lui Dumnezeu, se tunde monahul cutare,
schimonahul cutare, rasoforul cutare. Deci ei se nasc din
cuvânt, moare omul vechi şi se naşte cel nou. Aceasta este
16
Despre familia ortodoxă
taina. Aşa ar fi trebuit să fie şi în rai, fără să mai fie consum de
energie biologică.
Şi arată clar, cine au fost aceşti oameni care au ajuns la
măsura aceasta? Pentru că ar fi trebuit să moară oamenii, nu
puteau să trăiască o veşnicie. Dar ce fel de stare au avut aceşti
oameni? Cum au avut-o Enoh şi Ilie care au fost răpiţi de vii la
cer pentru viaţa lor aleasă dar pentru că s-au născut din mame
stricăcioase şi ca să rămână de mărturie că e adevărată trăirea
din cuvânt şi veşnicia omului din cuvânt, ei vor trăi până la
apocalipsă vii, răpiţi la cer, Dumnezeu ştie în al câtelea cer sau
în ce cer sunt hotărâţi de Dumnezeu; se întorc pe pământ,
gustă moartea într-o clipă şi se duc veşnic la cer. Ei nu pot fi
mai sus ca Hristos. Pentru că Hristos este începătura celor
adormiţi. El este primul. Pentru că în Adam toţi mor, în
Hristos toţi înviază. Vedeţi? Aceasta este esenţa. De aceea
Cain s-a născut cu inimă de ucigaş. Pentru că s-a născut din
doi părinţi căzuţi în păcatul neascultării şi în păcatul
prieteniei cu diavolul. în momentul în care ne împărtăşim,
noi spunem următoarea vorbă: Nu voi spune vrăjmaşilor Tăi
taina Ta, nici sărutare Iţi voi da ca Iuda, ci ca talharul
mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru
ţ 24
împărăţia Ta. Despre ce taină e vorba? Este vorba despre
discuţia dintre Adam şi Eva din rai unde dracul nu s-a putut
apropia dar a stat la mărginirea harului.
Şi de unde ştim ca există har mărginit care păzeşte pe
omul adevărat? Ştim de la satana. Vine satana, cutreieră cerul
şi pământul şi spune: Doamne, dar nu am aflat sub cer pe
pământ, cât am cutreierat tăria, om ca robul Tău Iov. Dacă Tu
i-ai îngrădit toate cu harul, cum să mă ating eu de el? A spus:
Bine, ridic harul de la el, atinge-te, dar de sufletul lui să nu te
atingi25! De ce? Era de sorginte divină. Şi i-a omorât tot, nu a
rămas nimic, ştiţi! Grămada de gunoi şi cioburi de sticlă. în
momentul când a fost să se atingă de sufletul lui şi să-1
smintească, ce a făcut Iov? Doamne, ce faci, dormi? A stat la
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

sfat cu Dumnezeu la modul direct. Nu şi-a pierdut firea. A stat
cu Dumnezeu direct la sfat.
Aşa este şi cu noi. Cât Adam şi cu Eva au stat în rai şi
au mâncat din pomul vieţii şi au ascultat cuvântul lui
Dumnezeu, care cuvânt era şi vorbit dar era şi închipuit în
pom, ei erau vii, pentru că prin ei trăia Hristos, pentru că
suflarea de viaţă care s-a suflat asupra lor era din Duhul Sfânt,
energia necreată, materia fară de materie, lumina mai presus
de lumină, înţelepciunea mai presus de înţelepciune, viaţa mai
presus de viaţă, deci nu există cuvânt. De aceea spune
apofatic şi catafatic. în momentul în care s-au apropiat de
marginea raiului, adică s-a depărtat harul, s-a subţiat sufletul
omului ca o pânză de paianjen,^ aşa cum spune în psalmi.
Diferenţa dintre bine şi rău atâta este de subţire, cât ai
rupe o pânză de păianjen. Aţi văzut cât este de subţire, nici nu
ai văzut când ai alunecat. Spune psalmistul David cu atâta
smerenie şi cu adevărat cred că este vorba de
De fapt ce vrea să facă Dumnezeu cu noi? Să ne
înmulţim pe pământ, să ne sfinţim, să luăm har şi să înlocuim
ceata căzută a îngerilor. Plini-va căderi, zdrobi-va capetele
multora,27 Chema-va cerul de sus şi pământul de jos să
aleagă pe aleşii Săi.28
Graţia: La întemeierea familiei formată din Adam şi Eva a
existat o taină a cununiei, o binecuvântare? Părintele
Calistrat: A fost binecuvântarea lui Dumnezeu: Creşteţi şi vă
înmulţiţi şi stăpâniţi pământul!29 A fost o binecuvântare cu
dublu sens, când a dat-o Dumnezeu, ei nu erau căzuţi şi asta
ar fi însemnat înmulţirea prin cuvânt şi extinderea pe tot
pământul, adică viaţă îngerească şi pământul ar fi rodit ca un
rai iar în a doua familie le-a spus:

25 Iov 1,7-12.
26 Psalm 38, 15.
smerenie când exprimi lucrul acesta Fărădelegea mea şi
păcatul meu înaintea mea e pururea 21. Conştientizase că nu
putem trăi o clipă fară de păcat sau să nu fim în păcat.
Şi atunci, sigur că cea mai mare taină care s-a petrecut
în sufletul lui Adam a fost discuţia cu diavolul. Vedeţi cum s-a
prefăcut? Ce, v-a spus Dumnezeu că dacă mâncaţi muriţi?
Ne-a spus Dumnezeu să nu mâncăm de acolo, căci în ziua în
care veţi mânca, cu moarte veţi muri . Ce bine informat a fost
diavolul! A ştiut cum să le strecoare îndoiala. Nuu, mâncaţi! îi
e ciudă că ajungeţi ca El, ia mâncaţi să vedeţi că sunteţi ca El!
De ce? Văzând că el, înger fără trup a căzut din mândrie, nu-
şi închipuia ca aceştia, şi cu trup şi cu duh ca el, şi îngeri şi cu 27 Psalm 109,2.
trup, să nu cadă!? Ia să-i dau şi pe aceştia jos. Cine or fi 28 Psalm 49, 5.
aceştia? Ce vrea Dumnezeu să facă cu ei? 29 Cf. Facerea 1,28.

16 2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă
Cunoaşte pe femeia ta, Eva şi naşte fii. Atunci s-a supărat şi a
şi spus: Pământul să-ţi dea spini, faţa să fie transpirată,
pâinea cu sudoare să o mănânci, tu să fii capul femeii!32 I-a
repetat a doua oară exact ce are de făcut, pentru că prima dată
i-a spus la modul duhovnicesc. Deci aceasta a fost
binecuvântarea, cuvântul lui Dumnezeu: Creşteţi şi vă
înmulţiţi. întâi în chip duhovnicesc şi apoi: Cunoaşte pe
femeia ta şi naşte fii, concret.
Avem şi o altă mărturie în Scriptură, şi nu a cunoscut-
o Iosif pe Maria33 până când a născut pe Cel Unul născut. Dar
ce, de atunci a cunoscut-o? Nu. De abia atunci şi-a dat seama
că este taină şi ceea ce este în pântecele Măriei e dumnezeiesc
în Sfânta Familie a Mântuitorului: din Tată mai înainte de toţi
vecii şi din mamă sub vremi. Deci El şi-a păstrat calitatea
fiiască şi din Tată şi din mamă. Nu şi-a schimbat sensul
Persoanei în Treime, tot Fiu a rămas.
Graţia: De ce Dumnezeu a blestemat omul după căderea în
păcat? Ca să cunoască durerea?
Părintele Calistrat: Nu. Blestemul care a fost pus de
Dumnezeu pe om ca să îmblânzească răutatea diavolului
pentru că diavolul se pornise cu foarte mare înverşunare şi
dacă Dumnezeu nu ar fi zis nimic de rău omului, diavolul s-ar
fi răzvrătit că fară nici o mustrare a căzut din cer. Adică, cum
el rămâne întunecat fară drept de îndreptare şi cum oamenii
care au căzut, au şansa de a se îndrepta? Că îi spune la un
moment dat, după toate certurile: Dar tu, femeie, vei zdrobi
capul şarpelui,34 Vedeţi?
A avut grijă să lase semnul răscumpărării. Dar diavolul
nu a mai făcut acest război cu oamenii chinuiţi ci cu fiii lui
39 Cf. Facerea 3,
17-19.
40 Cf. Matei 1, 18.
41 Cf. Facere 3, 15.
21
1
Adam pentru că, aţi văzut, legislaţia şi judecata pe pământ a
început de la primii doi fii, care, unul a adus pârga fructelor iar
unul a adus rodul adevărat al pământului, mielul şi laptele şi
jertfa şi untura. S-au omorât între ei cu bâta, cu piatra, cu ce s-
or fi ucis la vremea respectivă. Cain s-a ridicat asupra lui Abel
şi l-a ucis. S-a ridicat înseamnă că, sigur, l-a lovit, acesta este
cuvântul.
Deci blestemul a lucrat de la sine pentru a îmblânzi
mânia diavolului. Diavolul pândea această reacţie dar
Dumnezeu s-a făcut că l-a lepădat pe om şi Duhul Sfânt ne-a
lăsat în psalmi, să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta
a. w 35
când mă necăjesc. la aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe
el:{' Aceasta e cântarea lui Adam la porţile raiului după ce s-a
pus heruvim cu sabia de foc. Graţia: După familia alcătuită
din Adam şi Eva, fiii lor au avut familii?
Părintele Calistrat: Spune că la rândul lor au născut fii şi
fiice şi apoi, ceea ce consemnează Scriptura, în Evanghelia de
la Matei, în Cartea neamului 37, arată clar, fiecare cum a născut
din generaţie în generaţie 14 neamuri până la Babilon, după
aceea, de la Babilon până la David şi de la
IO
David până la Hristos. Sunt împărţite exact seminţiile. Dar nu
aici vreau să ajung.
După ce au început a se întemeia familiile între ei şi a se
naşte fii şi fiice, elementul de familie a fost binecuvântat
prin mâna părinţilor. Adam a fost ca un patriarh, Avraam
a fost ca un patriarh, Isaac a fost ca u
35 nPsalm
101,2.
36 Psalm
68,21.
37 Matei
1,1.
38 Matei 1,
17.
 Graţia Lungu Constantineanu
patriarh, Iacob a fost ca un patriarh, cei 12 fii ai lui, începând
de la Veniamin şi de la Iosif şi Levi şi Ruben şi Simeon şi Dan
şi Zabulon .şi Neftali, Iuda,
Isahar, Gad şi Aşer, toţi aceştia au fost patriarhi, cele 12
semniţii dar ce s-a întâmplat? Au început să apară familiile
sfinte. Şi de aceea folosim în Noul Testament la taina familiei
următoarea binecuvântare:
b. Familia în Vechiul Testament
Binecuvintează-i ca pe Avraam şi pe Sara, ca pe Moise
şi Semfora, ca pe Ioachim şi pe Ana, ca pe Iosif şi A sineta, ca
pe Zaharia şi Elisabeta,39 sunt vechile modele absolute ale
Vechiului Testament care au rămas mărturie până în zilele
noastre. Vedeţi? Până la Avraam şi până la Sara nu a mai existat
familie binecuvântată. De ce nu spune de Adam şi de Eva? Ei
nu au fost familie binecuvântată. Binecuvântarea a început abia
de la Avraam cu toată dragostea, că a spus, Avraame vei naşte
un fiu, să-1 tai împrejur ca legământ cu Dumnezeu. Apoi i-a
arătat pe cer: Vor fi fiii tăi mai deşi ca stelele cerului şi ca
nisipul mării, adică vor fi şi neamuri sfinte, vor fi şi oameni
păcătoşi, că acesta este simbolul nisipului - lumea căzută, iar
stelele cerului - lumea mântuită.
Graţia: în ce sens familia alcătuită din Avraam şi Sara,
pomenită în slujba Sfintei Cununii e considerată prima familie
binecuvântată şi nu familia alcătuită din Adam şi
Eva?
Părintele Calistrat: Avem de-a face cu două planuri diferite.
în primul plan teologic, Adam şi Eva au binecuvântarea harului
pentru că ei sunt sub har. Ei sunt
39
Rugăciuni pe care preotul le rosteşte în cadrul Logodnei şi al Tainei
Cununiei.
1 23
Despre familia ortodoxă
familie primordială fără de păcat, ea este familia prototip, atât
bărbatul cât şi femeia au binecuvântarea lui Dumnezeu, în
primul rând de a se înmulţi prin cuvânt, ceea ce am amintit pe
parcursul discuţiei noastre. Trebuie să ţinem cont de următorul
lucru, binecuvântarea primilor doi părinţi, Adam şi Eva sau
prima familie, primordială, este aceasta: Şi a văzut Dumnezeu
că nu este bine să fie omul singur pe pământ, 40 i-a făcut
pereche. Aţi văzut ce frumos spune Adam: Os din oasele mele,
carne din carnea mea, femeie se
41
va numi ea.
Dumnezeu completează creaţia şi o aduce din plan
spiritual în pregătirea planului biologic pentru că în preştiinţa
dumnezeiască ştia căderea adamică şi atunci ar fi trebuit ca
neamul omenesc să se poată duce mai departe şi înmulţi, aşa
cum este şi porunca din rai: Creşteţi şi vă înmulţiţi42 Nu e
neapărat termenul, creşteţi doar la nivel biologic, creşteţi şi
spiritual. Vă înmulţiţi în acelaşi timp şi biologic pentru că de
acum acesta este drumul: Pământ eşti şi în pământ vei merge
până ce vei veni în pământul din care ai fost luat.4i
Avem legile fireşti ale naturii, dar în acelaşi timp, avem
mărturia psalmistului David în Duhul Sfânt: Omul în cinste
fiind s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte şi s-a
asemănat lor,44 Prin ce s-a asemănat, că a rămas cu cuvânt, a
rămas cu inteligenţa, a rămas cu raţiune? S-a asemănat numai
şi numai prin înmulţirea biologică, trupească, prin înmulţirea
aceasta firească pe care o au toate făpturile. Aici este căderea.
40Facerea 2, 18.
41 Facerea 2, 23.
42 Facerea 1,28.
43 Facerea 3, 19.
Psalm 48, 12
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

.într-un alt loc, Duhul Sfânt, tot prin psalmistul David, din Duh, că în Hristos toţi înviază, în veac nu mai mor: Cel ce
spune că întru păcate şi fărădelegi m-a zămislit maica mea 45. mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu în veac nu mai moare
Şi aici este ceva ce nu e o jenă. Noi ştim prea bine de ce îi 31
Adam şi Eva erau deasupra legii, erau mai presus de lege
spune Taina Cununiei: este un adânc de nepătruns al lui pentru că ei au stat la sfat cu Dumnezeu. Au fost primii oameni
Dumnezeu. Acolo este o taină. Aceea nu se divulgă, nu se care au avut cunoaşterea lui Dumnezeu în mod direct - faţă
discută. Despre Taina Cununiei nu se vorbeşte. către faţă pentru că spune, nimeni nu poate vedea pe
în Vechiul Testament apar două lucruri importante. Dumnezeu, nu este cu putinţă oamenilor a vedea pe
Ham este blestemat că a văzut golătatea tatălui său. Vedeţi ce Dumnezeu,32 de Care se cutremură oştile cereşti,33 dar
blestem mare să-ţi arăţi trupul descoperit? La fel, dacă vă văzându-L pe Cuvântul întrupat, pe Fecioara o fericim. De ce?
uitaţi în vechile canoane, femeia care era căsătorită nu avea Pentru că ea naşte iarăşi mai presus de lege. Naşterea ei este
voie să atingă partea bărbatului, era păcat, se pedepsea cu fară de sămânţă şi mai presus de fire. De aceea, încă o dată
tăierea mâinii. Atât de mare era păcatul. Aici nu era vorba de avem mărturia că omul trebuia să se înmulţească prin cuvânt şi
obscenitate, ci era vorba de o anumită pudicitate, de o anumită prin binecuvântare şi nu sub lege prin firea biologică.
teamă şi frică de Dumnezeu, deci de o anumită sacralitate în
care Taina era respectată. De aceea, fraţii lui Ham s-au întors c. întemeierea familiei în Vechiul Testament
cu spatele şi l-au acoperit pe tatăl lor să nu vadă golătatea 46. Graţia: Existau nişte principii în Vechiul Testament în
Aşa şi despre Taină, aici nu putem vorbi mai departe de baza cărora se întemeia o familie
adâncul Tainei, omul căzând din starea iniţială, din starea
primordială, a ajuns să se înmulţească firesc şi atunci s-au
binecuvântat familiile de sub lege.
Adam şi Eva sunt mai presus de lege. întâi au fost
creaţi ei şi apoi a fost făcută legea, pe când despre cei de sub
lege, se spune: In Adam toţi mor, numai în Hristos toţi înviază41
De aceea, în momentul în care la Cana Galileii avem din nou
Taina Nunţii, întâlnim următorul fapt semnalat de Apostolul
Pavel: Mare este Taina aceasta în
Hristos şi în Biserică30 Numai aşa devine puternică şi devine
fundamentală, numai în Hristos şi numai în Biserică.
Deci Avraam şi Sara, Moise şi Semfora, Ioachim şi
Ana, Zaharia şi Elisabeta au fost familii binecuvântate, alese de
Dumnezeu ca model, lăsate ca modele, dar în acelaşi timp sub
legea pământească, pământ eşti şi în pământ vei merge. Erau
31Ioan 6, 56-57.
trupeşti. Sunt oameni care se nasc şi mor. Dar cei care se nasc
32Ieşire 33, 20-23.
30 Efeseni 5, 32. 33 Irmos la Canonul cel Mare, cântarea a 8-a, glasul 8.

1 101
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: Din ce am citit, cel care mergea să-şi ia
soţie, o alegea şi venea ca să fie binecuvântat la tatăl său, care
purta în el puterea sacerdotală, dumnezeiască, divină, prin
binecuvântarea şi punerea mâinilor ori pe coapse adică pe
genunchi, nu interpretat altfel, ori pe cap. Când a fost
binecuvântat Iacob, a fost binecuvântat cu mâinile cruciş.
Ceilalţi au fost binecuvântaţi prin punerea mâinilor pe coapse,
adică pe genunchi.
Acea binecuvântare, acel legământ, un termen păstrat
până în zilele noastre, când pleacă mireasa sau mirele din casa
părinţilor până a ajunge în biserică, se face acel ritual al
iertării, al binecuvântării părinţilor. Şi Sfântul loan Gură de
Aur păstrează aceasta în regulile nunţii
•52 • „ vreme ce Iisus a participat la nunta din Cana Galileii. Probabil
creştineşti şi spune: Binecuvântarea părinţilor peste casa fiilor
iar blestemul maicii zdruncină din temelie. Adică dacă mama
sau tata spune ceva şi s-a călcat, lucrul respectiv se distruge şi
nu va dăinui, lucruri care sunt reale şi până astăzi. Cred că
aceasta era binecuvântarea.
In Vechiul Testament, când a fost să o ia pe Rahela din
casa tatălui ei, ea a furat nişte idolaşi de aur şi i-a ascuns sub
şeaua calului. Tatăl vede că lipsesc idolii, vine imediat la fată,
iese înainte şi o întâmpină şi ea nu pomeneşte nimic de idolaşi
şi spune: „Tată, binecuvintează- mă!" Şi atunci tatăl îi dă
binecuvântarea să se căsătorească. Erau cele două fiice, una
Ilia, cea stearpă şi una Rahela, care trebuiau să se căsătorească
cu unul dintre patriarhi. Povestea cu smicelele, cu oile, când
să-i dea zestrea, că dacă fată oile miei albi să-i dea nu ştiu cât.
Şi el ce face? El cojeşte smicelele şi le pune în apă şi în anul
următor fată miei albi. Spune că dacă acela nu cojeşte
smicelele, pune apă şi ies toţi mieii negri. Spune, nu, să fete
oile numai pestriţe, el ciupeşte toate smicelele şi când pune
apă, ies miei pestriţi. Zice: „Gata, ai argăsit destul, ia-ţi pe
soaţa ta, perechea ta şi du-te." I-o dă cu binecuvântare. Era
1 101
Despre familia ortodoxă
clar că părinţii aveau puterea binecuvântării peste viitoarea
familie. Dacă ne uităm chiar la preotul Etro care o va da pe
Semfora lui Moise, Moise se duce slugă la preotul Etro şi
paşte oile până ce primeşte de soţie pe Semfora şi după aceea
are vedenia cu rugul şi poporul din Sinai în primire, ia poporul
şi-1 trece din Egipt şi se duce şi-1 scoate din robie şi-1 aduce
în Ierusalim, în Ţara Făgăduinţei.
d. Rânduiala cununiei în Vechiul Testament Graţia: Exista
un ritual, o binecuvântare în Vechiul Testament în baza căreia
se întemeia o familie? Părintele Calistrat: Nu putem vorbi în
Vechiul Testament de un anumit ritual concret al nunţii, ce s-ar
fi citit sau ce s-ar fi spus. Categoric că s-a păstrat un ritual de
că la fel veneau în faţa preotului şi a levitului, aduceau o
jertfă, depuneau o ofrandă, plăteau o dajdie sau ceva şi li se
spuneau ceva binecuvântări, erau probabil binecuvântaţi de cel
mai mare al templului, de arhiereu sau de preotul Vechiului
Testament şi prin aceasta se legifera căsătoria.
în rânduiala Legii celei vechi, categoric există o
binecuvântare pe care o vom întâlni la patriarhi care în
momentul când fiii lor se căsătoreau, erau binecuvântaţi prin
punerea mâinilor. în acelaşi timp, în taina logodnei, categoric,
aţi văzut că este vorba de punerea inelelor. Fiului risipitor i s-a
dat inel, lui Daniel, prin inel i s-a dat putere de ridicare în ţara
Babilonului, ş.a.m.d., găsim în rugăciunea de sfinţire a inelelor
de logodnă. Dar vreau să scot în evidenţă, categoric că nunta
Vechiului Testament se desfăşura fie în sinagogă sub
supravegherea rabinului, sau a celui care proceda împlinirea
legii, jertfitorul, preotul propriu zis, pentru că acolo era un
preot şi un levit, leviţii - diaconii de azi, preoţii - slujitorii de
azi. Cu siguranţă
Graţia Lungu Constantineanu
aveau un ritual care ţinea de unirea celor doi tineri şi de o
binecuvântare care se primea categoric în mod biblic, nu la
întâmplare, prin care ei erau socotiţi soţ şi soţie.
In ritualul Tainei Cununiei, noi avem astăzi invocate
toate elementele Vechiului Testament. De ce? Ca să se arate că
prin ceea ce a făcut Mântuitorul că nu a stricat Legea, ci a
împlinit-o. Apostolul Pavel53, ca să ridice nunta mai presus de
toată Taina, a spus mare Taină în Hristos şi în Biserică. Pentru
că dacă e în Hristos nu cade niciodată, aşa spune, dragostea e
mai presus de toate şi dacă este în Biserică, e clar că este
sfântă şi fără de pată, fără de prihană, fără de zbârcitură.
Mai mult decât atât, fiind prin Biserică, la un moment
dat, saducheii îl ispitesc pe Mântuitorul: Dar de ce a dat
Moise cartea de despărţire?54 Mântuitorul le spune: Nu a fost
aşa dintru început. Vedeţi? Se duce direct la referirea Legii. Şi
ce spune întru început? Ce a unit Dumnezeu, omul să nu
despartă\ Dar pentru învârtoşarea inimii voastre, a socotit
Moise cartea de despărţire,55
Deci categoric că şi Mântuitorul, la vremea când a
venit la nunta din Cana Galileii, sunt ferm convins că atunci
rolul fundamental nu 1-a avut numai învăţătorul sau preotul
sinagogii de atunci, ci 1-a avut de data aceasta Hristos care
spune: Patul neîntinat şi nunta curată, Dumnezeu pe
amândouă le-a blagoslovit,56 Adică a făcut-o să fie ca nunta
cea dintâi.
După canoane, ne întoarcem la starea adamică, pentru
că spune, femeia şi bărbatul, chiar dacă se
53I Corinteni, Cap. 7 este temelia ortodoxă pentru întemeierea şi vieţuirea
familiei.
54 Matei 19, 7.
55 Matei 19, 6, 8.
56 Evrei 13,4.
2 57
Despre familia ortodoxă
împreunează, înaintea lui Dumnezeu feciorie este. De ce? Că e
pat neîntinat şi nuntă nespurcată. Aici Dumnezeu pune harul
şi ridică taina firească pentru că vorbim de o feciorie a minţii
şi a duhului. Aici e o feciorie duhovnicească. Pruncii şi
pruncele noastre care se nasc din rodirea pântecelui sunt
feciorelnici. Ca drept dovadă că
Taina e sfântă.
De vreme ce Iisus a participat la nuntă, încă de pe atunci
vedem că se folosea vinul ca simbol al unei petreceri în
familie, al unei veselii, al unei bucurii. Se pare că în
momentul în care spune, nu mai au vin, veselia, bună
sporirea, bunăvoinţa şi bucuria erau manifestate într-un
mod deosebit pentru că era vorba de o Taină. Graţia: Dacă
nunta din Cana Galileii nu ar fi avut loc în sinagogă, ar
mai fi participat Mântuitorul la acea nuntă? Părintele
Calistrat: Nu cred, pentru că El a spus clar casa Tatălui Meu
casă de rugăciune se va chema5 . Aici venim să desfiinţăm
două lucruri: Nu putem face nunta cum este astăzi firesc la
malul mării, în natură, în pădure, în parcuri, oriunde, aţi
văzut astăzi, obiceiuri şi tradiţii. Trebuie să ai un loc
legitim şi acel loc legitim trebuie să fie Biserica unde se
află Hristos, Evanghelia, chivotul, Sfintele Taine, Sfântul
Antemis. Prin acestea se legitimează Biserica. Dacă nu
legitimează Sfânta Masă mormântul Domnului, locul de
jertfă, categoric, aici cade elementul fundamental: Pe ce a
adus Cain şi Abel jertfă lui Dumnezeu? Pe un altar de
piatră. Deci prima formă de rugăciune adusă lui
Dumnezeu a fost termenul de altar. Atunci, categoric că
nunta trebuie să fie în faţa sfântului jertfelnic. Şi prestolul
Vechiului Testament era cortul mărturiei, Sfânta Sfintelor,
pridvorul unde erau primiţi oamenii. Era un întreg ritual,
era
Matei 21, 13. 29
 Graţia Lungu Constantineanu
oesplanadă unde veneau oamenii. Nu toată lumea intra în
Sfânta Sfintelor sau ajungea la Sfânta Sfintelor. Toate se
petreceau în cele 5 pridvoare, fiindcă Templul a avut multe
pridvoare şi acolo au avut loc multe ritualuri. Dar este
categoric şi fundamental că numai lângă Templu, acolo era
locul de rugăciune, lângă jertfelnic, categoric.
Graţia: Cât de important era în Vechiul Testament ca o
familie să aibă copii?
Părintele Calistrat: Obligatoriu, nici nu mai comentăm?
Avem mărturia de la Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana că cine nu
aducea prunci, era blestemat în Sion: Blestemaţi să fiţi în Sion
că nu aţi adus sămânţă în Israel. 5* Şi tocmai de aceea, dacă
aţi fost atenţi, în momentul când au mers cu darul la altar, au
fost izgoniţi de arhiereul Isahar care era arhiereul anului şi
nici măcar nu i-a primit pentru binecuvântare şi pentru
spălarea păcatelor cu jertfa ce o aduseseră, mieluşel sau
turturele. I-a fugărit şi s-au dus, unul acasă în grădină şi unul
la oi pe munte, pe Valea Chedronului, unde este peştera
Sfântului Ioachim şi este şi peştera Sfintei Ana pe Valea
Hozevei. S-au dus acolo şi au făcut rugăciune pentru că
Ioachim şi Ana mai aveau şi o casă în Ierusalim, unde este
astăzi pretoriu, imediat la intrarea în poarta Damascului.
Aveau moşie, Ana a fost o femeie foarte bogată. Maica
Domnului a trăit şi în preajma Ierusalimului. De aceea se
spune că ea s-a dus singură la Sfânta Sfintelor şi a suit singură
treptele Templului spunând psalmii treptelor.
e. Cununia în Noul Testament
Graţia: Nunta din Cana Galileii are o semnificaţie deosebită
şi pentru noi în zilele noastre? Este un început al cununiei?
a
58
Simion Metafrastul, în Vieţile sfinţilor, Cuvânt la Prăz. Sf Ioachim si9
Ana.
umblăm ca şi cum ar fi totul normal, ca să nu ne bănuiască
nimeni.
1 101
Despre familia ortodoxă
Părintele Calistrat: De aici înainte, Taina Nunţii depăşeşte
ritualul biologic al căsătoriei. Ce se făcea în Vechiul
Testament este o umbră a Legii celei noi. Pentru că dacă
înainte, ei se uneau cu binecuvântarea părinţilor şi aduceau
jertfa de bună mireasmă înaintea lui Dumnezeu Tatăl, iată că
de data aceasta, Apostolul Pavel vine şi clarifică odată pentru
totdeauna: Mare este taina aceasta în Hristos şi în
Biserică.59 Deci aici s-a legiferat pentru totdeauna unirea
indisolubilă dintre bărbat şi femeie. în Vechiul Testament ei
amândoi puteau fi un întreg, dar aici sunt una. Prin Taina
Cununiei, Eva este absorbită în Adam, se reunesc cele două
firi, că aşa spune: Uneşte pe robul Tău cu roaba Ta şi-i fă un
singur trup şi un singur cuget şi un singur duh. m Deci din
clipa aceea, cei doi trebuie să gândească aşa cum au gândit
Adam şi Eva înainte de cădere. Deci să nu mai aibă o
împreunare pur dobitocească. Trebuie să se ridice de la
această stare.
De aceea spune că cei ce trăiesc în căsătorie curată şi
binecuvântată, ei sunt în pururea feciorie. Şi unde întâlnim
lucrul acesta? La sfânta Tomaida. Sfânta Tomaida s-a
căsătorit cu un bărbat frumos şi avea şi un socru frumos,
bărbatul ei i-a spus aşa: Tomaida, dragă, dacă tu tot eşti
credincioasă, află că şi eu sunt credincios, hai să trăim
pentru Hristos, în feciorie. Seara ne culcăm la un loc unul
cu altul, dar cu sac ca să nu ne îndulcim trupeşte şi ziu
Dar socrul său, văzând că nu mai naşte fii, atât de mult
s-a rănit de dragostea femeii şi s-a aprins trupeşte de ea. Când
 Graţia Lungu Constantineanu
era la câmp fiul lui, i-a spus: „Ori păcătuieşti ori te omor."
Ea a spus: „Mai bine să mă judece Dumnezeu decât să
păcătuiesc cu tine. Eu nu pot să întinez patul bărbatului meu.
Scris este: Fericită nunta neîntinată şi patul nespurcat61." Şi
atunci, el i-a dat cu barda, a dumicat-o bucăţi şi a vrut să o
îngroape. în clipa aceea a orbit şi s-a stâlcit la minte. Şi când
a venit de la câmp, feciorul a crezut că e vorba de o crimă,
de o nenorocire.
Dar în acelaşi timp, într-o mănăstire din apropierea
casei sfintei Tomaida, unde era o aşezare călugărească foarte
sporită, stareţul aude din văzduh cântări de îngeri: „Mergeţi
la casa cutare, în satul cutare şi aduceţi în gropniţa mănăstirii
trupul mieluşelei lui Dumnezeu care a murit pentru
preacinstita feciorie şi pentru preacinstita căsătorie. Ei spun:
„Da, dar noi suntem bărbaţi, nu avem voie să punem mâna
pe femei că ne smintim." „Acest odor de mare preţ este, şi de
vă veţi atinge de el, niciodată nu veţi mai fi atinşi de păcatul
desfrânării." Atâta putere şi îndrăzneală a luat sfânta
Tomaida la Dumnezeu pentru fapta sa. Şi cum au adus-o în
mănăstire, nici un călugăr nu mai era luptat de desfrânare.
Toţi se duceau şi se rugau, făceau 12 mătănii şi se izbăveau
de puterea poftei trupeşti. Aşa de mare har a luat ea înaintea
lui Dumnezeu. Şi când s-au dus să o ridice, s-a auzit glas de
îngeri: „Ucisă de mişelescul său socru, care a dorit să guste
trupul ei fară de prihană." Atunci şi-a dat seama băiatul că
tatăl său e nenorocitul şi atunci a plecat şi el la mănăstire cu
călugării şi a vieţuit până la sfârşitul vieţii lângă racla cu
moaştele sfinte.
f. întemeierea familiei cu dreaptă socoteală Graţia: Cum
trebuie să se manifeste dreapta socoteală atunci când tinerii
urmează să întemeieze o familie pentru toată viaţa? Cum
trebuie să decurgă relaţia de prietenie până la căsătorie?
Cum şi care probleme despre căsătorie trebuie să se discute?
2 101
Despre familia ortodoxă
Părintele Calistrat: Cel dintâi lucru care stă la baza
întemeierii familiei este învăţătura Sfintei Scripturi:
Bărbatul şi femeia va lăsa pe mamă şi pe tată, se vor uni
amândoi şi vor fi un singur trup34 Apostolul Pavel spune în
Epistola către Efeseni: Mare este taina aceasta în Hristos şi în
Biserică,35 Deci cel dintâi lucru este ca familia să aibă
rădăcină spirituală. Regulile creştineşti ale nunţii care au
fost stabilite de Ioan Gură de Aur64 rămân autentic valabile
până în zilele noastre, pentru că toate nunţile care au respectat
acest îndreptar al regulilor ortodoxe, toate au ajuns la bun
liman.
Mai întâi, tinerii trebuie să fie fecior şi fecioară şi de
aceeaşi credinţă, respectiv credinţa ortodoxă, pentru că e
credinţa pe care o mărturisim şi în cele din urmă, cum
spuneaţi, ultima despărţire este moartea. Aşa spune, până la
uşa mormântului. în schimb, în Sfânta Scriptură intervin
anumite elemente: desfrânarea, în care spune că bărbatul poate
să-şi lase femeia sau femeia pe bărbat, atunci când este vorba
de desfrânare36. Dar şi acolo spune, dacă poate ierta şi
îngădui, să se şteargă, să se ierte. Graţia: Dar să nu se mai
repete păcatul? Părintele Calistrat: Absolut. Să se oprească.
Iar saducheii şi iudeii întreabă pe Mântuitorul: Dar de ce
Moise a dat cartea de despărţire66 atâta timp cât spune ce a
unit
67
Dumnezeu, omul să nu despartă ? Şi atunci Hristos le-a
68
răspuns: Pentru îndărătnicia inimii voastre.
Doi tineri care se plac, întâi se cunosc, adică merg la
acelaşi duhovnic, discută unul cu celălalt, cu duhovnicul
personal, ca duhovnicul să vadă dacă sunt compatibili, mă refer
la starea de iuţime, vioiciunea sufletească, spiritul gospodăresc,
34Efeseni 5,31.
35 Efeseni 5, 32.
36nvierea, 2008.
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

starea de credinţă, afecţiunea sufletească unul faţă de celălalt, să creeze, a spus: Să facem.38 Vedeţi? Familia sacră a
seriozitatea în actul afecţiunii, pentru că sunt atâtea cazuri în Sfintei Treimi - iubirea supremă la care se referă şi
care spune aşa: Părinte, nu am avut potrivire de caracter, expresia mare e taina în Hristos şi în Biserică. Dacă cu
motiv de divorţ. cuvântul Domnului s-au întărit toate, apoi cu atât mai
în nepotrivirea caracterului intervin doi factori, ori nu mult, cu cuvântul Scripturii se întăreşte familia şi dacă, cap
s-au cunoscut îndeajuns sau nu au discutat îndeajuns al femeii este bărbatul dar capul bărbatului este Hristos,
problemele vieţii, ori nu au avut în idee responsabilitatea înseamnă că Hristos este capul amândurora uniţi
familiei pentru că şi acesta este un factor foarte greu de decis.
în momentul în care vorbim de doi tineri care au ajuns să se
cunoască prin intermediul duhovnicului, e avantajul că
duhovnicul poate mai bine să cunoască însuşirile sufleteşti
atât ale unuia cât şi ale celuilalt.
în general se crede că dacă un băiat este fecior sau o
fată este fecioară, din punct de vedere biologic ei se pot
căsători. Da, din punct de vedere anatomo-biologic, de la
vârsta majoratului, un băiat cu o fată prin împreunare pot
avea copii. Dar asta nu înseamnă şi faptul că ei sunt o
familie.
Familia înseamnă responsabilităţi. Este vorba de
jertfa ce o implică familia şi aici vreau să subliniez că în
secolul XXI în care trăim, întâlnim elemente distrugătoare
ale familiei: matriarhatul şi patriarhatul sau cine conduce în
familie. într-o familie nu conduce unul sau celălalt, într-o
familie conduce familia. Când am spus conduce familia,
când se citeşte Taina Cununiei, spune aşa: Trimite Duhul Tău
cel sfânt şi uneşte pe robul Tău cu roaba Ta şi fă-i un singur
trup, un singur cuget şi un singur gând.37
Ei, dacă suntem un singur cuget şi un singur gând nu are
cum să fie şef el sau ea, familia este şefa. Acolo se iau
decizii de consfătuire fie la masa de prânz, fie la masa
de seară. Este vorba despre împreună sfătuire. în Sfânta
Treime când Dumnezeu a început actul facerii, a început

37Slujba Tainei Sfintei Cununii, Molitfelnic, EIBMBOR, 2002, p. 94. 38 Facerea 1,26.

3 101
 Graţia Lungu Constantineanu
.Pentru că ce este femeia prin cununie? Este din nou
coasta lui Adam altoită în femeie din trupul bărbatului. Pentru
că dacă am fost foarte atenţi, vom vedea ce a făcut satana.
Satana, când a venit la uşa raiului, ce a găsit? Doi îngeri cu
trup omenesc despre care el nu ştia prea multe, dar care
gândeau la fel, lucrau la fel, ascultau la fel, conglăsuiau cu
Dumnezeu, povesteau cu Dumnezeu, se hrăneau din
Dumnezeu. Adam mânca din pomul cunoştinţei şi vorbea şi se
sfătuia cu Dumnezeu ca un fiu cu tatăl, ca un fiu al Său. Deci
după har, Adam era fiul lui Dumnezeu, că aşa spune: Şi a suflat
asupra lui suflare de viaţă,39 deci i-a dat viaţă harică, în afară
de viaţa trupească, că se mişca biologic, cum spune marele
teolog grec în lucrarea Omul, animal îndumnezeit,40
Dumnezeu i-a dat har, 1-a făcut omu-dumnezeu. în
rugăciunea de dezlegare la morţi spune aşa: Ca pe o făptură
minunată şi în chip tainic alcătuită, care Tu ai poruncit să se
amestece neştiut şi negândit omul trupesc cu cel duhovnicesc,41
adică sufletul cu trupul, acolo, plămădeala aceea este sacră,
aceea este la nivel de taină, acolo numai Dumnezeu a putut-o
plămădi.
Pentru că şi în ziua de azi, ştiinţa dacă ar fi deşteaptă şi
ar ajunge parametri maximi, ar reuşi să facă un animal să
vorbească, un câine, o pasăre, orice altă făptură. Nu se poate
pentru că asta este de la Dumnezeu. Este vorba despre partea
duhovnicească, omul lăuntric, omul spiritual. Prin această
spiritualizare în rai, de fapt Adam şi Eva ce erau? Un model de
familie. Ce erau Adam şi Eva în rai? Erau bărbat şi femeie.
Spune acolo, şi a făcut mai.întâi Dumnezeu pe om fiinţă vie;
bărbat şi femeie i-au făcut. Bărbat şi femeie - gândeau la fel.
Foarte mulţi tineri teologi pun întrebarea: Ce s-ar fi
întâmplat dacă ar fi mâncat Eva şi Adam nu ar fi mâncat? Nu
39 Facerea 2, 7.
40Panayotis, Nellas, Omul - animal îndumnezeit, traducere diac. Ioan I.
Icăjr., Ed. Deisis, Sibiu, 1994.
41 Molitfeinic, EIBMBOR, 2002, p. 234, Rugăciunea de dezlegare.
1 101
Despre familia ortodoxă
aveau cum, că erau un singur trup, nu aveau cum. E o părere
falsă, răspândită greşit, e o inepţie, nici măcar la nivel de ipoteză,
pentru că ei au simţit pierderea harului în lanţ. în clipa în care
femeia a întins mâna în pom şi a gustat, Adam a şi întins mâna
pentru că a simţit aceeaşi senzaţie. Deci şi harul lui s-a alterat,
pentru că înainte de a întinde mâna, Adam putea să tragă de
mână: Nu pune mâna! Dar vedeţi că patima mergea în lanţ!?
Şi atunci, noi, prin Taina Cununiei în Biserică, restabilim
ca cei doi, bărbatul şi femeia să fie din nou una, adică cum?
Cum erau Adam şi Eva în rai - ascultători de Dumnezeu. De
aceea spune, cap al bărbatului este Hristos şi cap al femeii este
bărbatul. Nu că bărbatul dă cu pumnul, ci pentru că bărbatul e un
bun împlinitor al poruncilor lui Hristos, poate să o coordoneze pe
femeie pe calea mântuirii prin sudoarea frunţii, prin câştigarea cu
trudă a pâinii, prin naşterea de fii, că aşa i-a spus Dumnezeu: Tu
să stăpâneşti femeia ta, ea să nască prunci şi în sudoarea frunţii
să munciţi pâinea şi să creşteţi şi să vă înmulţiţi,74 Este o
realitate foarte categoric arătată de Sfânta Scriptură.
g. Exemplele femeilor mironosiţe
Graţia: Cum şi cât ne pot ajuta în vremurile noastre exemplele
femeilor mironosiţe? Mă gândesc în special la Maria Magdalena.
Părintele Calistrat: Dacă suntem atenţi, putem observa că
Biserica le-a dat un rol fundamental. Maria Magdalena este
întocmai cu apostolii. Am avut ocazia când am fost în Sfântul
Munte să mă închin la moaştele Măriei Magdalena la Biserica
Simonos Petra. Mâna Măriei Magdalena pusă în raclă frumoasă,
iar dacă pui mâna pe ea este caldă parcă ar fi vie, are căldura
corpului. Atât este de cinstită şi de proslăvită de Dumnezeu
pentru viaţa ei, dar Maria
74
Cf. Facerea 3, 19.
Magdalena nu a fost oricine. Ea s-a născut în Magdal, a fost o
fată răsfăţată, deosebit de frumoasă, deosebit de inteligentă, dar
cu această înclinaţie păcătoasă.
 Graţia Lungu Constantineanu
Când a auzit de acest învăţător Iisus Hristos, pur şi
simplu, în mintea ei, pentru prima dată a încolţit ideea că ea ar
putea să-1 cucerească pe Mântuitorul, de unde şi marea
inspiraţie a acestor nesăbuiţi care au scris Codul lui Da Vinci,
o pură închipuire literară, un flirt cu fantasticul, ca să spun
aşa. Maria Magdalena avea un păr extraordinar de frumos, o
privire extraordinar de atrăgătoare, ochi frumoşi. Este
descrisă ca fiind una dintre cele mai frumoase femei ale
timpului său.
Şi-a luat o rochie de plasă, vă daţi seama până unde
!
mergea aroganţa! Ca să vedeţi că nu numai în zilele noastre o
femeie uşoară expune părţile trupului pentru a seduce
bărbaţii. Pur şi simplu în clipa în care a dat cu ochii de
Mântuitorul, în loc să aibă contactul acela de privire
desfrânată, adică acea mişcare seducătoare sau acea mişcare
care să corupă, când a pironit-o Mântuitorul cu ochii, spun
învăţăturile care au scris despre Maria Magdalena, ea şi-a
acoperit golătatea sânilor şi a trupului cu părul capului, atât
era de mare! Şi în clipa în care a binecuvântat-o Mântuitorul
au ieşit din ea toţi cei 7 draci, inclusiv dracul desfrâului şi a
căzut ca moartă.
Din clipa respectivă, Maria Magdalena şi-a schimbat
conduita vieţii şi s-a însoţit cu Maria şi cu Marta, surorile lui
Lazăr din Betania, s-a însoţit cu Salomeea, s-a însoţit cu
Ioana, femeia lui Huza, s-a însoţit cu Maica Domnului, s-a
însoţit cu Maria lui Cleopa şi au început să fie aşa cum era
Olimpiada lui Ioan Gură de Aur, un model absolut de ajutor şi
de convieţuire cu adevărat după legea iudaică a vremii de
atunci, după învăţătura Decalogului şi a
2 101
Despre familia ortodoxă
învăţăturilor Mântuitorului pe care le dădea El, încât a
devenit un model.
în schimb apostolii întotdeauna o ironizau că ei nu au
văzut cu ochi buni această schimbare. Este exact ce am face
noi astăzi, dacă eu aş da, să spunem, frâu liber unei femei
uşoare, să intre în viaţa mănăstirii, să vină să măture, să spele,
să ajute, toţi ar zice: Ce caută femeia aceea acolo? Cam aşa
era imaginea apostolilor despre Maria Magdalena, pentru că
în momentul când ea a mers şi a spus apostolilor că a văzut pe
Domnul, ei o ironizează: „Tu care ai fost nebună şi îndrăcită
L-ai văzut pe Mântuitorul!?" Ea chiar s-a descumpănit, aşa de
mult s-a descurajat încât s-a întors înapoi la grădină să-L caute
pe Mântuitorul deşi se întâlnise cu El în răsăritul soarelui, îi
cuprinsese picioarele şi le sărutase cu Maica Domnului şi cu
mironosiţele pe când mergeau la mormânt să ducă miresme.
Dar ce este esenţial? Modul la care Maria Magdalena
a ştiut să-L propovăduiască pe Mântuitorul.
Când am mai discutat, v-am mai spus, înaintea lui Dumnezeu nu
contează câtă desfrânare ai făcut, contează cât de curată îţi este
mintea. Dracii sunt feciorelnici, nu au ■ desfrânat niciodată şi
stau în iad. Să ţineţi minte!
Dumnezeu nu trupul omului vrea să-1 distrugă, ci păcatul | din
trupul lui. Şi atunci, în momentul în care tu te împotriveşti
păcatului eşti feciorelnic în duh şi aceea depăşeşte fecioria
trupului.
Pentru că fecioria trupului, noi o întâlnim la văduve,
la femeile căsătorite care nu-şi înşeală bărbatul niciodată în
căsătorie. E tot feciorie. O întâlnim la fecioare, o întâlnim la
femeile care s-au pocăit şi şi-au îndreptat viaţa, aşa că aceasta
nu este o justificare. Să nu aveţi impresia că doar dacă din
punct de vedere biologic o femeie este fecioară, raiul este
asigurat. Ai băgat-o în rai că este fecioară. Nu are
 Graţia Lungu Constantineanu
nici o treabă, stă în iad cu toţi dracii ori de câte ori este nevoie.
Deci noi trebuie să fim feciorelnici în duh. Graţia: Pilda cu
cele cinci fecioare nebune. Părintele Calistrat: Da, a celor 10
fecioare, 5 nebune şi 5 înţelepte. Cele nebune simbolizând
ideea omului care crede că e curat cu trupul şi nu a păcătuit
niciodată, dar are dreptul să discrimineze pe cei din jur că sunt
spurcaţi. E cea mai mare ofensă adusă Mântuitorului. Cine
judecă înainte de Hristos, antihrist este.
h. Pildele sfintelor femei mai înainte desfrânate
Graţia: Sfintele femei mai înainte desfrânate sunt o pildă
pentru educarea atât a copiilor cât şi a celor maturi? Părintele
Calistrat: Maria Egipteanca este modelul absolut al tuturor
femeilor desfrânate din legea harului, după venirea
Mântuitorului. Maria Magdalena a fost în timpul mesianităţii,
dar Maria Egipteanca este deja în legea harului. Acesta este
apogeul păcatului, pentru că această femeie egipteancă avea
deja cunoştinţe despre Hristos şi jertfa Sa mântuitoare. Aţi
văzut ce frumos spune la un moment dat: „Ruşine este a şi
grăi cele ce am săvârşit. Nici nu pot pronunţa cuvântul
Dumnezeu cu buzele mele pentru că spurc cuvântul
Domnului, cuvântul Dumnezeu îl întinez." Vă daţi seama ce
formă de pocăinţă era în sufletul ei? La un moment dat, ea
ajunge la măsura în care nu numai că are înainte-vederea, că îi
spune lui Zosima: Nu te apleca că ai Sfintele la tine75, dar se şi
ridică de la pământ în rugăciune, deci atâta har şi uşurare
dobândeşte trupul ei, încât merge pe apă ca pe uscat, ceea ce
7
Viaţa Sfintei Maria Egipteanca. 76
Matei 14, 31.
1 101
Despre familia ortodoxă
dorea Petru să facă. Doamne ajută-mă! Hai, puţin
credinciosule.16
Deci se vede clar că ea nu mai era puţin credincioasă de
vreme ce a venit leul şi i-a săpat mormântul şi i-a acoperit trupul
şi Zosima a plecat în treaba lui la mănăstire. Am vizitat locul şi
cunosc pustiul Iordanului. Viaţa acestor femei e un model sigur
pentru orice femeie care a luat o direcţie greşită şi apoi vine pe
calea pocăinţei. Ce trebuie să găsească o astfel de femeie? Un
reper, un har, un indicator. Există iertare? Sigur că există iertare.
Există dezlegare? Sigur că există dezlegare. Deci indiferent că
eşti preot, că eşti episcop, că eşti duhovnic, orice ai fi, în
momentul când îţi vine un păcătos în faţă, tu nu trebuie să te
miri de păcatele lui. Pur şi simplu trebuie să le tratezi exact cum
ai trata o boală. Ce faci când vezi un picior rupt? Pui tija şi
şurubul. în aceste condiţii te întrebi de ce structură e osul şi de
ce s-a rupt? Pentru că nu mai foloseşte. Aşa şi în acest caz, mai
întrebi: de ce ai făcut? Asta a simţit, asta a trăit, asta a fost
căderea. Sigur că acestea sunt modele inevitabile. Oricine în
viaţă a avut o cădere a minţii sau cum mai spune şi proorocul
David, ce frumos! Doamne, păcatele tinereţii şi ale neştiinţei nu
le pomeni!77 Pentru că tot ce este tânăr este supus păcatului.
Spune clar: Tributul cărnii şi al sângelui dracul şi-1 ia indiferent
de voinţa noastră. Privegheaţi şi vă rugaţi ca să
78
nu cădeţi în ispită. Şi iarăşi spune: Mulţi sunt cei ce se luptă cu
noi din înălţimi,79
Graţia: Eu am mare evlavie la Sfinta Taisia, m-a
impresionat foarte mult pocăinţa ei de 3 ani de zile, după
viaţa pe care a dus-o, şi schimbarea radicală şi bruscă
77 .Psalm 24, 7.
78 Marcu 14, 38; Matei
26,41.
79 Cf. Psalm 55, 2.
Graţia Lungu Constantineanu
Părintele Calistrat: Doresc să vă spun că am găsit două
exemple şi mai grăitoare. Unul e în Mărgăritarele Sfântului
Ioan Gură de Aur şi unul e în Proloage. Greşeşte preotul şi se
duce la un duhovnic şi acela îi încearcă dorinţa de iertare, să
vadă dacă există pocăinţă şi îi spune:
- Părinte eşti iertat, dar într-un singur fel: Te duci într-
un beci, îţi pui un lanţ de gât, te legi acolo în beci, acolo
trăieşti, acolo dormi, acolo mănânci, acolo îţi faci toate ale firii
şi stai acolo până te va dezlega îngerul.
Şi la 3 sau 4 ani de zile vine îngerul şi îi dă jos lanţurile,
îi spune:
- Eşti iertat şi izbăvit.
El răspunde:
- Nu, decât să pătimesc în iad, mai bine mai stau încă
pe atâta aici.
Ii spune îngerul:
- Nu, de asta am şi venit să te iau că Dumnezeu te-a
iertat, i-a plăcut pocăinţa ta şi acuma vrea să te proslăvească.
Şi a murit în clipa următoare. Acela este un model. Un
alt model frumos de pocăinţă este al unui preot care din
greşeală, el având un pic darul băuturii, slujnica, pentru că el
era un bărbat frumos, s-a apropiat de el şi el crezând noaptea că
e preoteasa a căzut în desfrânare. A doua zi fiind duminică, el
s-a dus şi a făcut slujba iar când a venit de la slujbă i-a spus
preotesei:
- Măi, dacă tu mă ştii că eu sunt ticălos şi slab, de ce ai
venit în pat lângă mine, ştiind că mâine este liturghie?
Şi i-a spus:
- Dar cum vorbeşti astfel, eu nu ştiu treaba asta? Cum
să vin eu lângă tine când a doua zi e Sfanta Jertfa?
- Păi, da' cine a fost?
- Nu ştiu.
Şi se duce la slujnică şi întreabă:
- Cumva, tu ai îndrăznit astă seară?
2 43
Despre familia ortodoxă
- Păi, te-am văzut beat şi sunt rănită de frumuseţea ta şi
am căzut în păcat cu tine.
S-a dus la episcop. Episcop era Sfântul Vasile cel Mare
şi i-a spus:
- Uite ce am păţit fără de voie.
- Foarte bine. Du-te în parohia ta, nu mai sluji, fă 3 ani
de pâine şi apă şi câte 1000 de metanii în zi şi după 3 ani mă
cauţi.
După 3 ani, când vine la episcopie, Sfântul Vasile era la
un parastas, îngropa un mort. Când îl vede, Sfântul Vasile se
bucură şi-1 întreabă:
- Părinte, ce faci?
- Uitaţi, am terminat canonul şi am venit să văd ce-mi
mai rânduiţi.
Stai cu noi, pune-ţi epitrahilul şi stai aici la
înmormântare. Şi în momentul în care i-a venit rândul să spună
că Tu eşti învierea şi Viaţa şi odihna robului Tău cel adormit,
cel din sicriu ridică capul şi întreabă:
- Cine a zis asta? Cine a zis asta?
Şi acela a spus cu sfială:
- Eu, păcătosul.
- Eşti în rând cu făcătorii de minuni. Dar uite ce m-a
trimis Hristos să-ţi spun: Dacă ai desfrânat după preoţie, nu mai
sluji niciodată!
Aţi văzut ce pocăinţă, la ce înălţime? Astea sunt daruri care nu
se explică omeneşte, sunt lucruri care depăşesc rânduiala firii,
mai presus de înţelegerea minţii noastre. Acestea sunt
adevărate modele de pocăinţă. De ce ni se dă înălţimea
acestor harisme? Ca să vedem şi tainele cât sunt de înalte.
Adică să nu avem impresia că preoţia e o glumă, desfrânarea e
o glumă, viaţa e o glumă
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

,destrăbălarea e o glumă. Aţi văzut Apostolul Pavel, de o apoi cărţile de rânduieli de Reguli mici şi Reguli mari şi alte
inteligenţă sclipitoare, ca să nu creeze discordie spune aşa: învăţături legate de viaţa monahală şi multe traduceri patristice
Toate îmi sunt îngăduite, după care pune o virgulă şi spune, dar care îi sunt atribuite. Dar ce rămâne important? Când femeia
nu şi toate îmi folosescî0. Deci trebuie să învăţăm ce foloseşte şi care are mulţi copii, dacă sunt educaţi bine, mai mulţi pot
ce nu foloseşte, că nu fac binele pe care îl doresc, ci răul pe ajunge sfinţi, nu doar unul.
care nu-l voiescsl. După aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur, copil singur la
părinţi. Secund, tatăl său, era un om categoric, era om de
i. Pildele sfintelor femei mame de sfinţi armată, el nu cunoştea tipicul acesta al rugăciunii, al pravilei.
Graţia: Cum pot folosi în educaţie pildele sfintelor femei Antuza era cea care era cu înaltă trăire şi cu o viaţă deosebită.
mame de sfinţi? Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, crescând de mic sub aripa mamei,
Părintele Calistrat: Dacă ne vom uita de-a lungul Vieţilor sub oblăduirea aceasta duhovnicească şi morală, s-a format nu
sfinţilor, vom găsi 3 mame celebre, Nona, Emilia şi Antuza. numai ca un om de cultură, s-a format şi ca un om
Trebuie să ne aducem aminte că aceste 3 mame stau ca duhovnicesc. Deşi Antuza a rămas văduvă de tânără, ea nu s-a
mărturie pentru societatea noastră contemporană. Dacă vorbim recăsătorit, şi-a dedicat toată viaţa creşterii fiului ei. Şi în
despre Sfânta Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare, vom momentul în care Sfântul Ioan Gură de Aur a avut descoperirea
vedea că este o femeie care a născut mai mulţi copii, nu unul că trebuie să facă pasul spre monahism, Antuza i-a spus:
sau doi, femeie care a putut da naştere Ia sfinţi, dar femeie - Şi bătrâneţile mele cui le laşi, şi toată averea aceasta
care s-a născut dintr-o mamă sfântă. şi tot ce este aici adunat, cine le va gestiona? Ce să fac cu ele?
Macrina este bunica Sfântului Vasile cel Mare, tot o Mamă, împarte-le săracilor şi, zice, uite, n-am să te
femeie evlavioasă şi aşezată. Sfântul Vasile cel Mare a avut şi o părăsesc
soră, Macrina, întemeietoare de viaţă de obşte, tot trecută în
rândul sfinţilor. A avut, iarăşi, un frate, Navgratie, mare făcător
de minuni, alt frate a fost Grigore al Nyssei. Deci nu a fost
singurul care a fost sfânt în casa lor - o familie din care s-au
ridicat mai mulţi sfinţi. La Sfântul Vasile cel Mare găsim
împletite educaţia morală şi intelectuală. Viaţa Sfântului
Vasile cel Mare, spun Vieţile sfinţilor, se desfăşura între şcoală
şi biserică.
Ajunsese atât de celebru încât unii se îmbrăcau ca
Sfântul Vasile, unii vorbeau ca Sfântul Vasile, unii mergeau ca
Sfântul Vasile, unii îl imitau în gesturi, unii îl imitau în chipul
feţei şi al bărbii. Dar Vasile era unul, Vasile cel Mare care la
aproape 50 de ani s-a săvârşit din viaţă, lăsând în urmă o operă
impresionantă atât ca scris cât şi ca gândire, filosofie,
Hexaimeronul, Facerea lumii în 6 zile, apoi Omiliile la Facere,

1 101
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dar s-a rugat Sfântul Ioan Gură de Aur până ce Antuza
s-a săvârşit. Nu s-a rugat pentru moartea ei, s-a rugat ca
Dumnezeu să găsească o cale. Şi a luat-o pe Antuza la cele
cereşti şi apoi Sfântul Ioan Gură de Aur a devenit marele orator
al creştinătăţii şi marele teolog al pocăinţei, pentru că are cele
mai mari omilii împotriva tuturor patimilor şi cele mai
frumoase scrieri: Mărgăritarele, Puţul, împărţirea de grâu,
Omilii la Facere, Tălcuirea Sfintei Scripturi, Epistole Pauline,
are o întreagă operă. Sfântul Ioan Gură de Aur a tâlcuit aproape
toată Sfânta Scriptură şi se ştie din Vieţile sfinţilor, acea minune
cum îi şoptea direct la urechi Apostolul Pavel, văzut de Sfântul
Policarp, ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur.
Modelul Nonei, mama lui Grigore Teologul, este un
model mult mai deosebit pentru că astăzi ne confruntăm din
plin cu familia ecumenistă, ca să spun aşa. Aici, problema era
foarte interesantă. La început tatăl, îl chema tot Grigore, era
păgân, nu a fost creştin. Şi Nona, prin credinţa ei, şi-a adus
întâi soţul la dreapta credinţă, căci s-au căsătorit unul păgân şi
unul creştin. Prin viaţa ei exemplară, Grigore s-a întors la
dreapta credinţă, a ajuns episcop - Grigore de Nazianz. Apoi
fiul lui a urmat aceeaşi viaţă aspră, când în pustie, când în
scaunul unde a fost şi el arhiereu, la Nazianz. Dar în momentul
în care a văzut tulburările şi mişcările negative ale Bisericii,
amestecul politic al împăraţilor sau interesele meschine, s-a
retras frumos, a părăsit scaunul Constantinopolului şi a spus
aşa: „Mai bine îmi duc viaţa în linişte şi în rugăciune către
Dumnezeu decât în ceartă şi scandaluri." Şi se spune că a
împlinit pilda Sfântului prooroc Iona. „Dacă Iona s-a aruncat în
mare să se liniştească marea, cu atât mai bine cobor eu din
scaun să se liniştească poporul." Şi s-a retras pe moşia din
Nazianz unde a dus o viaţă foarte ordonată şi foarte aspră şi a
scris foarte multe cărţi teologice. Gândiţi-vă la un singur lucru:
Nona prin viaţa ei înaltă şi-a mântuit şi bărbatul şi fiul, dar mai
mult decât atât, Sfântul Grigore este cel care a întregit dogma
1 101
Despre familia ortodoxă
Crezului, de unde i s-a şi spus Teologul. Lui îi aparţine formula
şi intru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă
Făcătorul, la Sinodul al II-lea Ecumenic, deci nu era oricine.
Trebuie să arătăm că în momentul în care ai o mamă
sfântă, ai un rost sfânt. Ioachim şi Ana au dat pe Fecioara
Maria, Zaharia şi Elisabeta pe Ioan Botezătorul, Avraam a dat
pe Isaac, Iacob a dat pe cei 12 patriarhi. Aici nu ne putem juca
cu cuvintele Scripturii, nu ne putem juca cu starea de sfinţenie.
Această binecuvântare a familiilor sfinte nu e un dar. Unii spun
că aşa a fost rânduit. Nu a fost rânduit aşa. A fost rânduit ca
prin viaţa lor curată să devină modele pentru noi.
j. Pilde de familie creştină de azi
Graţia: Aţi spus un lucru foarte interesant, că mama foarte
credincioasă s-a căsătorit cu bărbat necredincios. In zilele
noastre sunt tineri credincioşi, care merg la biserică, au o viaţă
cât de cât aproape de biserică, ajung să se căsătorească cu
persoane necredincioase sau ajung la un moment dat să trăiască
în păcat pentru că aşa sunt vremurile. Cum putem în zilele
noastre, să întemeiem o familie credincioasă şi să-i ajutăm pe
cei care au nevoie de un sprijin ca să ajungă mai devreme sau
mai târziu la o viaţă de credinţă în familie?
Părintele Calistrat: Aici trebuie să punctăm anumite
aspecte. în primul rând, Taina Cununiei este alcătuită din
două elemente: unul văzut, partea simţită sau partea care
ţine de plăcere, de apropiere, de cunoaştere, de deschidere,
de comunicare şi unul nevăzut, duhovnicescul. în general,
fie că este o fată, fie că este un băiat, atunci când este
cazul, uneori se biruieşte rânduiala firii, cum spunem noi
şi unul dintre cei doi trăieşte cu impresia că l-ar putea
îndrepta pe celălalt. Am întâlnit foarte multe cazuri când
am dat sfaturi şi am spus aşa
Graţia Lungu Constantineanu
- :Nu cred că ai să faci casă cu el.
- Părinte, am să-i rabd orice moft pentru că mi-i drag.
Nu pot fără el.
Aici este vorba de simţământul firii. Aici nu mai este
vorba de Hristos. Când vrei să împlineşti cuvântul acela sfânt
al Apostolului Pavel: mare este taina aceasta în Hristos şi în
Biserică, atunci cu adevărat trebuie să faci o căsătorie numai
din pur simţământ religios. Am doi tineri foarte frumoşi, fata,
Iolanda, o fată foarte isteaţă, foarte categorică, băiatul este
instrumentist, a terminat Conservatorul şi are un mic defect.
Cine nu-1 vede, nu-1 ştie şi nu contează dar cine stă cu cel cu
care s-a căsătorit îi cunoaşte defectul. Băiatul o iubea sincer pe
fată. Ea e o fată integră din toate punctele de vedere. I-am
spus:
- Iolanda, să ştii că te înhami la un jug foarte greu.
Şi mi-a plăcut, una dintre cele mai inteligente vorbe
pe care le-a putut scoate o femeie modernă în sec. XXI:
- Părinte, el ştie şi e ferm convins că poate sunt
superioară în ceea ce se vede în societate, dar el mă întrece
sufleteşte. Eu mă completez cu el. E adevărat, are acest mic
defect fizic, dar eu îl iubesc aşa pentru că e credincios. Mie
îmi place de sufletul lui, nu de cum arată el, asta nu mă
interesează. Uite ce copil frumos avem!
Au o fetiţă. Şi i-am spus:
- Nu am crezut vreodată cu te vei căsători cu acest
băiat - Vasile.
- Ba nu, Părinte, l-am văzut cât bun simţ are, am
văzut cât de credincios şi de serios este şi cât de mult mă
respectă! Sunt convinsă că dacă ar fi fost perfect sănătos din
toate punctele de vedere, poate nu s-ar fi uitat la mine. Dar
decât să-mi iau unul frumos şi necredincios şi să sufăr, mă
mulţumesc cu acesta mai puţin frumos dar mai mult
credincios.
1 49
Despre familia ortodoxă
Şi vreau să vă spun că s-au căsătorit exact cum spuneţi
dumneavoastră, pe principiul acela adevărat al Tainei, mare
este Taina aceasta în Hristos şi în Biserică. Şi ce am realizat?
Aceasta este marea taină, să vedeţi cum pune Dumnezeu harul.
întreb:
- Şi ce aţi mai făcut?
- Părinte, fac două servicii, plătim rate la bancă, ne-
am luat şi maşină, ne-am luat şi casă, ne-am şi cununat, avem
şi copil, avem tot ce ne trebuie, suntem o familie împlinită.
Şi aceasta în 2-3 ani, doi copii tineri care nu depăşesc
30 de ani. Şi am spus:
- Nu ai avut reproşuri sau vorbe?
- Niciodată nu am plecat urechea. Cât mă respectă pe
mine omul acesta, pe mine nu mă interesează ce se vorbeşte în
jur.
Asta înseamnă să ai şi o trăire deosebită. Ea se
spovedea tot timpul, se împărtăşea tot timpul. Acum venise
pentru un pomelnic pentru sporul casei şi să întrebe când să
vină la spovedit. Şi am zis:
- Uite, m-aţi uimit.
Teoretic, dacă am sta să discutăm, fiecare fată sau
băiat ar trebui să nu caute la fire, ci să caute la suflet.
Este foarte greu. Şi este o „dogmă" lumească peste care nu
putem trece - omul frumos caută întotdeauna frumosul, omul
deştept caută întotdeauna deştept. Sunt nişte atribute pe care
omul le are şi caută să le exploateze la maximum. De exemplu
un desfrânat va căuta una desfrânată, sau unul beţiv va căuta
una beţivă. Asta voiam să punctez, între modul de viaţă şi
modelul de viaţă noi trebuie să alegem modelul - Hristos. De
aceea avem mame sfinte, pentru că şi-au ales modelul de viaţă -
Hristos
Graţia Lungu Constantineanu
.în momentul când ne alegem modul de vieţuire cum a
făcut Sfânta Nona, avem de a face cu o situaţie mai deosebită.
Ea, totuşi, în ciuda credinţei ei, se vede că la vremea tinereţii
ei, probabil ar fi fost biruită de averea lui Grigore, tatăl
Sfântului Grigore, poate de frumuseţea lui, de calităţile lui, de
felul lui de a fi, deci un motiv a avut. Noi nu ştim întemeiat, nu
am trăit în sec. III. Minunat a rămas faptul că ea 1-a putut
modela şi aduce pe cărarea cea adevărată, până a ajunge să
slujească Biserica. Aceasta este o mare taină. Aici înseamnă că
a prisosit harul şi credinţa.
în secolul modern în care noi trăim, avem aceste
cununii mixte, aţi văzut - între un catolic şi un ortodox, între
unul de rit vechi şi unul de rit nou, între tot ce s-a acomodat şi
s-a adaptat. Avem de a face şi cu un risc, nu ştim urmările.
Noi nu putem garanta că o familie de genul acesta poate rezista
până la capăt, sau nu putem garanta că poate să dea rezultate.
Să ştiţi că am întâlnit foarte des aceste cununii mixte, care s-au
soldat cu eşec datorită dogmelor. Acela avea post atunci, acela
nu avea; acela avea sărbători atunci, acela nu avea. Au ieşit
aceste confuzii, adică au ieşit aceste contradicţii, dar nu s-au
putut rezolva intelectual adică din cuvinte şi s-a ajuns la acest
scandal pe care îl numim divorţul, plaga urâtă a societăţii. Dar
de ce? Pentru că nu s-a plecat de la premiza credinţei, că dacă
s-ar fi plecat de la premiza credinţei, am fi ajuns într-un loc
asemănător unui caz care mie îmi place foarte mult: O femeie
avea un bărbat păgân şi el i-a zis:
- Luându-mă după creştinismul tău, am sărăcit.
Şi ea a spus:
- Dar ce, ai adunat vreodată cu Dumnezeu şi ai
risipit?
- Nu, tu îmi cari toţi banii la biserică.
- Dar ia, du-te şi tu şi du bani la Dumnezeu.
- Cum să fac?
1 51
Despre familia ortodoxă
- Ia banii, du-te în biserică, pune la icoana
Mântuitorului, ştie El ce să facă cu ei.
Şi, bineînţeles că a întrebat bărbatul:
- Şi acuma dacă i-am dus ce am rezolvat?
- Aşteaptă să treacă timpul să mergi să iei cu dobândă
ce e al tău.
- Dar Dumnezeul vostru dă dobândă?
-Da.
Şi ducându-se peste un timp la biserică, s-a uitat el pe
la fiecare icoană, nu a văzut nici un ban. Dar la ieşire, în pragul
bisericii a văzut un singur bănuţ şi a zis: Ei, îl iau. Cred că atâta
am meritat că dacă aş fi meritat mai mult, poate Dumnezeu îmi
dădea mai mult. A venit şi i-a arătat femeii şi i-a spus:
- Uite ce mi-a dat Dumnezeu.
- Foarte bine, şi pentru asta să mulţumeşti! Mergi şi ia
o pâine şi un peşte să avem că este o sărbătoare! După aceea
vom vedea noi ce vom mai face.
Cumpărând o pâine prospătă şi un peşte, le-a adus
acasă, le-a pus pe masă şi i-a spus:
- Fă mâncare!
Ea, tăind peştele şi spintecându-1, a văzut că a alunecat
jos ceva foarte strălucitor. Nu şi-a dat seama ce este. A luat pur
şi simplu respectiva piatră scumpă care era un fel de perlă mai
mare, a pus-o într-un pahar şi când a venit bărbatul său, i-a
spus:
Auzi, măi, ia vezi ce e în paharul acela? Mergi la giuvaergiul
din colţ, dar vezi că acela e cam zgârcit, negustoreşte-te cu el,
nu da la un preţ aşa la întâmplare. Vezi, poate faci bani măcar
pentru câteva pâini pe ele, 5 bănuţi în loc de unul cât ai dat pe
peşte şi pe pâine
Graţia Lungu Constantineanu
.Acela când ajunge, giuvaergiul se uită, imediat rămâne
surprins, zice:
- De unde ai tu asta?
- N-are importanţă de unde o am. Cât îmi dai pe ea?
- Păi, nu pot să-ţi dau mai mult de 30 de galbeni.
Atunci acela glumeşte şi spune:
- Măi, dar tu mă iei în batjocură?
Acela a înţeles-o în sens de ofensă, adică e un preţ sub
piaţă.
- Bine, dacă nu eşti mulţumit cu 30 îţi dau 60.
- Măi, uite ce, mie nu-mi place să faci glume.
- Măi, 90 eşti mulţumit?
Şi atunci i s-a deşteptat lui mintea că acolo ar putea fi
ceva de valoare şi a spus:
- Nu, vreau sincer de la tine ultimul preţ.
- 300 de galbeni, nici un galben în plus şi am terminat.
- Bine, dă-mi punga cu 300 de galbeni şi ia-ţi-o, dar să
ştii că încă m-ai înşelat.
Vine acasă şi spune:
- Uite, Dumnezeul tău ce mi-a dat!
Ea îi spune:
- Acum, pentru că ţi-a dat, se cuvine să iei câţiva
galbeni de aur să te duci să-I mulţumeşti. O să mai aştepţi
dobândă şi altă dată.
Deci, cam aceasta ar fi femeia creştină de care are
nevoie societatea de astăzi ca să facă dintr-un necredincios un
credincios. Este foarte greu într-o societate secularizantă mai
mult decât secularizată, să poţi să desparţi duhovnicescul de
profan. Noi nu luăm agheasmă că nu e o obligaţie, nu luăm
anafură că nu e o obligaţie, nu ne închinăm dimineaţa că nu e o
obligaţie, nu aprindem o candelă că nu e o obligaţie, nu
sărutăm o icoană că nu e o obligaţie, nu cumpărăm o prescură
că nu e o obligaţie, nu mergem la biserică că nu e o obligaţie,
nu ne spovedim că nu e o obligaţie, nu ne împărtăşim că nu e o
52
Despre familia ortodoxă
obligaţie, dar uşor, uşor, acestea sting candela sau faclia din
minte şi din inimă şi omul devine un mort viu, rece în credinţă
şi în clipa respectivă începe lupta între bine şi rău.
Dacă femeia este mai credincioasă este ironizată. La un
moment dat poate ceda sau se lasă şi spune: Ei, dacă bărbatul e
necredincios şi mă ia în râs, ce să mai postesc şi eu, toţi
mâncăm la fel, toţi bem la fel, toţi greşim la fel, toţi trăim la
fel. Atunci se creează această dependenţă de acest mare păcat
al morţii sufleteşti care este uitarea, nepăsarea şi
nesimţirea. Doar dumneavoastră vedeţi ce tineri frumoşi
avem! Dacă vă uitaţi în societate, lumea este bine crescută,
bine educată, bine hrănită, titrată, bine pregătită, dar nu şi
spiritual. Adică ei au toate atuurile.
Cel mai mult m-a uimit faptul că şi bărbaţii au început
să meargă pe urmele femeilor la saloanele de înfrumuseţare -
să-şi facă unghiile, să-şi facă sprincenele, să-şi vopsească părul,
să-şi facă manichiura, pedichiura. Acestea sunt nişte lucruri atât
de banale şi inutile dar ţin de moftul social. Ei, dacă ar face
lucrul acesta pentru suflet, cu atât mai mult ar fi plăcut lui
Dumnezeu. Să fii în permanenţă spovedit, în permanenţă
împărtăşit, în permanenţă prezent la biserică.
Singura mulţumire sufletească de care vreau să mă
bucur tot timpul este că în momentul în care am prins o familie,
dacă nu am putut să-i trezesc pe ei la realitate, măcar prin
copilul acela mic din braţe am încercat să o fac. Le-am spus tot
timpul: Impărtăşiţi-1 să crească bine, împărtăşiţi-1 să nu se
îmbolnăvească, împărtăşiţi-1 să nu se prindă ceva rău de el,
împărtăşiţi-1 să fie înţelept. I-am atras la biserică prin copii.
Este o adevărată scenă de defilare a frumuseţii şi purităţii de
copil - să-i vezi dimineaţa, o oră, două, între 9 şi 11, cum îi
aduc mămicile la împărtăşit ca să fie sănătoşi şi frumoşi. E
singura armă prin care poţi să-i chemi spre casa lui Dumnezeu.
Sigur, e foarte greu să obţii o familie de genul acesta,
acuma, datorită modernismului şi acestei pofte nesăbuite.
1
Graţia Lungu Constantineanu
Acesta este unul dintre cei trei de 6 (666) din Apocalipsă -
destrăbălarea. E foarte greu să păstrezi statutul de familie
pentru că e la modă divorţul. Unii care au 15 ani, 20 de ani, 30
de ani, 10 ani de împreună vieţuire, divorţează mai mult pentru
a fi teribilişti, adică de a fi în rând cu moda. Noi nu vrem să ne
despărţim, dar dăm divorţ aşa, pentru că am văzut că toată
lumea face lucrul acesta. Pur şi simplu vor să fie în centrul
atenţiei. Până la aceasta a ajuns un divorţ - să fie un motiv de
vedetism.
E foarte dificil într-adevăr, şi Sfântul Ioan Gură de Aur
a spus foarte frumos: Indiferent de credinţa bărbatului, femeia
este limanul mântuirii Iui. Ea ţine casa, ea educă copilul, ea îl
culcă, ea îl închină, ea îl împărtăşeşte, ea îl spală, ea îl
hrăneşte. Viitorul bărbat sau viitorul soţ se creşte tot de mamă,
din scutece, pentru că aceasta e adevărata educaţie.
In momentul în care tânărul este crescut într-o
mentalitate şi într-o familie sănătoasă, sigur că va creşte un
tânăr sănătos. în momentul în care este răsfăţat şi răzgâiat,
sigur că va creşte un tânăr împrăştiat. Mă întreba într-o zi o
mamă:
- Credeţi că mai putem face ceva din tinerii noştri?
Şi i-am pus următoarea întrebare:
- Dar credeţi că din mamele de astăzi mai putem
scoate ceva bun?
- De ce spuneţi treaba asta?
- Ce au văzut tinerii la noi ca să ne urmeze? V-a văzut
fumând, da? V-a văzut mergând la discotecă, v-a văzut
mergând la distracţii, v-a văzut certându-vă cu soţul, v-a văzut
poate înşelându-1, v-a văzut poate vorbind urât, sau poate
meschinărindu-vă cu tot felul de lucruri slabe. Ce a învăţat? Să
vă speculeze pe amândoi şi să vă exploateze: Mama, dacă tot
te cerţi cu tata, dă divorţ că eu am să fiu alături de tine tot
timpul. Sau, tata, dă divorţ de mama că eu o să rămân cu mata,
2 55
Despre familia ortodoxă
că mata ţii la mine. în ce scop? De a primi un bănuţ, de a fi
stimulat, de a fi ajutat să aibă o libertate în plus, nu?
Părinţii, chiar şi când divorţează, trebuie să rămână
prieteni fideli şi amici buni pentru educarea copiilor. Chiar
dacă interesele lor sufleteşti şi fireşti nu mai coincid. Adică s-a
schimbat acel sentiment lăuntric, unul faţă de celălalt. iPentru
copil trebuie să depui efort pentru că oglinda (societăţii sunt
părinţii, iar roadele şi strălucirea oglinzii Isunt copiii.
k. Supravieţuirea socială
Graţia: Cum pot supravieţui tinerii proaspăt căsătoriţi,
provenind din familii modeste sau chiar sărace, muşcaţi de
acest şarpe al crizei şi al lipsei de atenţie socială pentru
locurile de muncă?
Părintele Calistrat: E nevoie de o mai bună gestionare a
patrimoniului ţării şi a ceea ce înseamnă dezvoltare
economică. Noi nu trebuie să eliminăm din societate lupta sau
supravieţuirea socială. Lupta cu viaţa este benefică şi putem
vorbi de o selecţie naturală, dar nu la nivel de individ pentru că
noi aici nu sacrificăm. Aici este vorba de modul de integrare
într-o societate şi atunci şi aici este o selecţie naturală.
 Graţia Lungu Constantineanu
Noi ştim că atunci când Dumnezeu creează sufletele şi
le aşează în oamenii care se nasc, ei se nasc cu anumite daruri
şi atunci avem oameni înzestraţi, avem oameni harismatici,
avem oameni duhovniceşti, avem oameni luminaţi la minte
sau isteţi, avem oameni moi, avem oameni blânzi, avem
oameni smeriţi, oameni răi. Deci şi caracterele îşi au un rol în
viaţa de zi cu zi. Vorba Părintelui Cleopa se dovedeşte a fi
chiar modernă: Cerul nu influenţează soarta dar noi cu soarta
noastră putem influenţa soarta cerului. Spune aceasta pentru
că putem umple cerul de sfinţi sau iadul de suflete. Ne-am
făcut prostul obicei de a ne arunca în spatele zodiacului, de a
ne arunca în spatele aşa-zisului destin. Vreau să vă arăt că
destinul sau această sortire a morţii, a pieirii, a sărăciei, a
necazului, a^ problemelor, nu este întotdeauna cauzată de
Dumnezeu. întreba odată un tânăr:
- Părinte, înseamnă că dacă Dumnezeu ştie că eu voi
fi sărac, acesta e un destin.
- Nu e un destin, ci este ceea ce ştie Dumnezeu despre
tine, că poţi face tu în viaţa ta indiferent de cât te ajută sau nu
te încurcă.
Educaţia din familie e importantă şi constă în sfaturi
bune. Dacă le-aţi primit, aţi ajuns bine, aşa să-i învăţaţi şi pe
copiii voştri. Dar dacă nu le-aţi primit, atunci va fi vai de voi.
Aceasta e moştenirea pe care trebuie să o primim noi de la
părinţi - sfatul sănătos. Legat de sfatul sănătos, spuneam de
trăirea unei vieţi de necompromis în această lume coruptă.
Sunt într-adevăr câteva măsuri care te salvează din această
stare de haos. în primul rând noi ştim ce spune Apostolul
Pavel: Toate ne sunt îngăduite dar nu şi toate ne folosesc* 2.
Aici, omul sărac nu trebuie să-şi permită prea multe distracţii
pentru că nu distracţia este o virtute, omul sărac nu trebuie sâ-
şi permită vicii pentru că nu viciile sunt o necesitate. Eu
personal, în momentul când întâlnesc un sărac, primul lucru pe
care îl întreb este acesta:
82
1 Corinteni 6, 12.
- Munceşti?
56
Despre familia ortodoxă
- Păi, ştiţi că acuma e greu cu locurile de muncă.
- Dar un menaj, o grădină, o zi de muncă undeva?
- Aa, nu, Părinte, că avem un ajutor social.
Vinovat e cine ţi-a întins ajutorul social, nu de ce ai
ajuns tu sărac. Pentru că în clipa în care ştii că tu ai o sursă pe
care nu o meriţi, pentru că este munca cuiva, nu este munca ta,
deja societatea face cu tine un compromis şi ţie ; îţi este lene să
munceşti. Nu e un lucru corect. Adică de ce un 2% sau un 5%
sau un 10% din CAS-ul respectiv, în loc să meargă la un
bolnav într-un spital, trebuie să se ducă la un om certat cu
munca? Şi Apostolul Pavel ne-a spus clar: Cine nu lucrează,
nici să nu mănânce.83 Şi Mântuitorul Iisus Hristos a spus:
Tatăl Meu până acum lucrează şi eu lucrezi
Când trebuie să te acomodezi într-o societate din
aceasta cu scadenţe şi cu toate greutăţile care sunt, trebuie într-
adevăr păzite câteva elemente principale. Mai întâi, dacă vrei
să rămâi un om perfect vertical, trebuie să te mulţumeşti cu
foarte puţin sau cum se spune, cu nimic, pentru că dintr-un
salariu minim sau chiar mediu pe economie, nu poţi să plăteşti
rată sau să-ţi faci casă sau să întreţii o familie. Dar aici, la noi,
trebuie să ţinem cont de un singur lucru, cei care au făcut
aceste legi nu au trecut prin ele. Personal nu le-au gustat.
Aceste legi sunt făcute pentru mulţime sau pe un eşantion de
populaţie, poate, să
II Tesaloniceni 3, 10.
83 84
Ioan 5, 17.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
spunem, din dealul cutare unde mai creşte un pom şi 3
fasole. Dar pentru omul din oraş nu există asemenea şansă.
Ceea ce vă mai spuneam, nu e nostalgie, dar regimul
comunist a asigurat familiei protecţie socială:
cămin de nefamilişti, cameră de o familie, garsonieră cu o
cameră, pentru sărac, garsoniera de confort 2 sau 3, era un
simplu ghetou pătrat dar încuiai şi descuiai uşa casei şi aveai
un căpătâi, un loc de muncă obligatoriu şi apoi, când se
mărea familia şi creştea şi venitul, apartamentul cu 2 camere
sau cu 3 camere sau cu 4 camere.
Acum, guvernul, statul care te conduce şi te
texploatează ca membru al statului şi ca cetăţeam al ţării nu se
implică în protecţia socială. Aici singurul care se poate implica
este doar Dumnezeu. Intelectualii, pentru un salariu bun,
pleacă în străinătate. în acelaşi timp, în plan local te mai poţi
descurca, dacă se mai găsesc altfel de resurse, de exemplu
relaţii la ţară, rude înstărite, părinţi înstăriţi, pentru că în
general, părinţii încearcă să facă pentru copiii lor un efort în
măsura în care se poate. Uneori te miri cum aceşti bătrâni care
au 100, 200, 300 de lei pensie, reuşesc să mai agonisească o
brumă de bani şi chiar îi auzi vorbind: „Mulţumesc lui
Dumnezeu că mi-am luat totul de înmormântare să nu mai
îngreuez copiii." Sau, „mulţumesc lui Dumnezeu că mi-am
luat locul de veci ca să nu mai aiba probleme după ce mor."
Sau, „mulţumesc lui Dumnezeu ca mi-am luat tot ce-mi
trebuie să nu-i bag la cheltuială, Or face ei o masă şi un
parastas."
In momentul în care statul ajunge la măsura aceasta,
aici nu mai este vorba de lipsa de răspundere socială ci de
lipsa de răspundere a statului. Dar şi ea este la rândul ei
împletită cu câteva elemente negative care ar trebui ele
corectate mai întâi. Trebuie să recunoaştem că începând din
1989, au dispărut cele 3 mari forme de manifestare socială:
calitatea, inteligenţa şi seriozitatea. Nu mai avem cultul
muncii, nu mai avem cultul seriozităţii, nu mai avem cultul
2 59
Despre familia ortodoxa
inteligenţei. Indiferent că ştie sau nu ştie, e deştept sau nu e
deştept, dacă pila şi relaţia merge, dumnealui face servici bun
şau are muncă de birou. Cel care ştie, pe lângă faptul că ştie
sau este competent, este înlăturat sau i se spune: „Dacă vrei să
mănânci o bucată de pâine, stai în banca ta." Alegi uneori să
stai în banca ta până la un punct sau până la o măsură, dar
trebuie să ai grijă în acest statut să nu ajungi la pierderea
demnităţii.
în momentul în care ai ajuns să-ţi pierzi demnitatea nu
mai ai statutul de calitate nici acolo unde eşti, oricine ai fi tu.
De aceea, se spune, cel mai deştept cedează sau se retrage.
Acelaşi lucru este şi în societatea în care trăim noi. Unii s-au
resemnat, au vândut la oraş şi au plecat şi s-au retras la ţară.
Eu sunt pentru repopularea satelor pentru că satul şi
agricultura este specifică ţării noastre, ca o sursă de venit
naţional. Indiferent de ce timpuri vor fi, trebuie să evităm
vânzarea terenurilor şi a pământurilor cum se face în ziua de
azi, toată lumea aruncă o mână de euro pe o brazdă de pământ,
dar uită câteva lucruri.
Acele braze de pământ, nu apropo de naţionalismul bolnav,
adică de acum mă bat eu cu pumnul în piept că sunt român. într-
adevăr, uneori, cu anumite elemente îţi este ruşine să pronunţi
cuvântul român: hoţi, bandiţi, ticăloşi, criminali, omoară lumea
în stradă, fac tot felul de fărădelegi. Este vorba de acel sânge
care într-adevăr a curs timp de 500 de ani, că de la 1400, de
când au început să vină popoarele păgâne şi până când a căzut
regimul comunist, tot vărsări de sânge au fost. Noi nu putem
vorbi de o lipsă de jertfa sau de o lipsă de încercare sau de
verticalitate a poporului. Să nu uităm că perioad
 Graţia Lungu Constantineanu
ainterbelică a avut o spumă şi o cremă a societăţii, care nu
au reuşit în măsură de 100% să schimbe mentalitatea, dar
existau cele 3 mari virtuţi româneşti: demnitatea, verticalitatea
şi respectul. Nu intra nimeni în bucata altuia, nu dădea nimeni
în cap să fure de la celălalt, nu lua munca altuia.
Când a intrat comunismul, acest tăvălug a făcut o
singură mentalitate din punct de vedere ideologic. Dacă voiai
să-1 distrugi pe unul spuneai că e legionar sau e apolitic sau că
e împotriva regimului şi imediat era anihilat, era o teroare sub
minciună. Tocmai această minciună i-a hrănit pe foarte mulţi
şi ce a făcut din ei? A făcut activişti, comunişti, secretari,
preşedinţi, primari, funcţii de genul acesta.
a Aici trebuie să ne gândim la perpetuarea răului în lanţ.
In proverbul popular românesc spunea că au murit mamele
care făceau ciobani la stâni şi căţelele care fătau câini buni.
Adică, aşa cum natura s-a pervertit şi nici animalele nu mai
sunt în ascultarea omului şi în folosul omului, aşa şi oamenii
s-au stricat. Ce poţi să scoţi dintr-o mamă atee? Ce poţi să
scoţi dintr-o mamă denaturată? Ce poţi să scoţi dintr-o mamă
beţivă? Ce poţi să scoţi dintr-o mamă leneşă? Ce poţi să scoţi
dintr-o mamă rea de gură?
obişnuit primitiv. Hai să pornim de la omul analfabet, că
aceasta a vrut să demonstreze ştiinţa, să-1 împingă până la
omul ştiinţific, omul spaţial, omul tridimensional, prin cultură.
Prin aceeaşi cultură, tânărul altădată îşi tăcea casă pe un petic
de pământ şi îşi întemeia familia bazându-se pe căruţa cu cal,
pe perechea de boi, pe palma de pământ, pe fântâna de la
poartă, pe cei 4 pomi din livadă, pe purcelul din coteţ sau
mâna de oi sau capre sau mâna de păsări din ogradă şi aşa îşi
începea el familia. în epoca modernă în carte trăim, în cel mult
10-15 ani, dacă nu şi mai devreme, vom avea nevoie de
acelaşi exod dar orientat invers de la oraşe spre sate. Dar cum?
După revoluţie s-a încercat un fel de agroturism -
pensiune agroturistică, turism montan, turism rural. Noi avem
nevoie în momentul de faţă de tineri competenţi, cu studii
1 61
Despic^imilia ortodoxă
profesionale, nu numai de etnografie şi folclor. Acestea se vor
redescoperi încet-încet pentru că tot ce e autentic este valabil
şi va dăinui. Avem nevoie din nou de aceleaşi familii tinere în
satele româneşti. Foarte mulţi tineri au constatat că întoarcerea
la vechea obârşie dă o mentalitate sănătoasă şi au început să
facă nunta tradiţională din nou la ţară cu muzică, cu masă, cu
petrecere în lumea sătească. Au început foarte mulţi tineri să
se îmbrace naţional, să caute covorul din lână, să caute
mâncarea ecologică, să-şi facă poze în natură, lângă o văcuţă,
lângă o turmă de oi, lângă un cal, lângă o căruţă. Au început
foarte mulţi tineri să-şi facă fotografii sau nunţi în case
boiereşti, zise hanuri ca la ţară.
E un început de amintire a ceea ce s-a pierdut. Avem nevoie de
o societate competentă care să înţeleagă că nu avem nevoie de
10.000 de studenţi pe km42, ceea ce ne dă de fapt oraşul, ci din
acest oraş să se desprindă din nou mentalităţile sănătoase care
au avut cândva obârşia la sat
42Graţia: Spuneaţi anterior cum începea tânărul să-şi
construiască o casă pentru familia pe care dorea să şi-o
întemeieze, pe o bucată de pământ a părinţilor. Ce şanse are
astăzi o familie când doreşte să se întemeieze, să-şi construiască
o casă sau să cumpere un apartament cât de mic, fară să le dea
părinţii o locuinţă? Părintele Calistrat: Vă spun un lucru
simplu cu adâncă profunzime. Ştiinţa a încercat să facă un exod
al omului
Graţia Lungn_Prvuistantineanu
,pentru că cu două generaţii în urmă a existat sat cu siguranţă,
în toată puterea cuvântului.
Prea puţini sunt tinerii proveniţi din târgoveţi sau din
orăşenii de baştină de altă dată. Cei mai mulţi sunt din clasa
muncitoare mutată cu forţa într-un exod spre oraş, iar acum
trebuie să se întoarcă din nou de la clasa muncitoare spre clasa
ţărănească, dar modernă şi democratică. Adică ceea ce vă
spuneam cândva, casa de la ţară poate să aibă un hidrofor, o
baie ca la oraş, casa de la ţară poate să aibă un televizor cu
antenă, dacă simte omul nevoie de cultură sau internet.
Dar tinerii care stau şi pierd vremea şi bat mingea în
faţa blocului, în cinematograf, sau pe 3D sau ce urmăresc ei
acum cu ochelari dubli, tinerii care stau şi mănâncă seminţe la
colţul blocului sau care fac antrenamente sportive la sală, în
aceste săli de fitness unde mai consumă din energie pentru a
arăta bine, ei nu duc o viaţă normală, nu se dezvoltă armonios
ci artificial. Este bine ca această energie să o transformăm
într-o energie pozitivă, în repopularea satelor pierdute. într-
o zi a venit la mine un grup de tineri şi au spus:
- Părinte, daţi-ne un cuvânt de folos! Ce să ne facem
când terminăm şcoala?
- Mă tem că n-o să vă placă ce o să vă spun.
Şi ei au încercat să mă prindă în cuvânt cum făceau
saducheii cu Mântuitorul:
- Dar de ce spuneţi aşa, Părinte? Ce, o să ne spuneţi să
ne facem toţi călugări?
-Nu!
- Cum adică nu? Da' ce aţi vrea să ne facem?
- Să vă faceţi cu toţii ţărani autentici!
- Păi, cum aşa?
- Vă explic eu. Să vă întoarceţi acolo de unde aţi
plecat! Aţi făcut şcoala, aveţi facultate, aveţi diplomă? Acuma
trebuie să învăţaţi să puneţi ceapă, să puneţi roşu.
Şi unul mai îndrăzneţ dintre ei, mi-a spus:
- Părinte, da' eu am 10 ani de muncă în oraş.
1 85
Despre familia ortodoxă
- Şi care e treaba?
- Eu acuma sunt dat în şomaj. Din ce să trăiesc?
- Cum din ce să trăieşti? Ai bunici la ţară?
-Da.
- Cât pământ au?
-2 ha.
Şi i-am explicat:
- Din banii pe care îi iei de la şomaj, până se termină
şomajul, tu ai arat 1 ha şi ai pus lucernă. Creşti 30 de mieluşei
sau 30 de gâşte sau 50 de găini sau 2 purcei sau o văcuţă, pe
celălalt hectar pui porumb să ai de mămăligă. Nu pui grâu că
nu ai combină şi începi să mănânci şi ecologic, vinzi şi o parte
din produse care nu-ţi trebuie.
- Da, dar sunt ieftine.
în clipa în care o să fie piaţa invadată cu produse ieftine şi
de calitate, nimeni nu se va mai duce în supermarket să le
cumpere proaste, artificiale şi scumpe. Noi am stricat
agricultura, nu agricultura pe noi. Ca drept dovadă că ceea
ce-ţi spun este un mare adevăr, îţi dau răspunsul din
Scriptură: Şi a făcut Dumnezeu cerul şi pământul*5 Nu scrie
acolo, a făcut cerul şi asfaltul. Asfaltul 1-a inventat omul,
este pământul creat de dracul. De aici şi tradiţia populară
că satana te bagă în cazanul cu smoală. Când eram copil şi
aveam 4 ani, la mine în sat era o staţie de asfalt şi scotea
un fum negru şi bunicul meu spunea: „Aceea e gura
iadului. Dacă nu eşti cuminte, te duc acolo l
Facerea 1,1. 63
 Graţia Lungu Constantineanu
amoara dracilor unde scoate fum." Dar ce era? O moară de
asfalt amesteca bitum fierbinte şi facea asfalt de turnat pe
drum. Asfaltul e un artificiu necreat de Dumnezeu. Şi i-am
spus, aceasta e marea greşeală a lui Dumnezeu că nu a pus
asfalt pe dealuri printre culturi, că nu a pus asfalt pe rândurile
de pomi, că nu a pus asfalt pe rândurile de ceapă ca noi să nu
ne murdărim.
- Păi, cum, Părinte, dacă ai pune asfalt cum ai ara?
- Vezi că ai minte? Dumnezeu ne-a lăsat nouă un alt
fel de asfalt.
- Care?
- Iarba. Priviţi la păsările cerului, priviţi la crinii
ţarinii, uitaţi-vă şi la înţelepciunea lui Solomon că nici unul nu
s-a îmbrăcat mai frumos decât a îmbrăcat Dumnezeu ţarina.
Acela e asfaltul nostru! Pe vremuri, când oamenii mergeau
undeva, mergeau pe poteci fie de deal, fie de munte, iar
potecile aveau pe lângă ele iarbă. Omul când ieşea de pe
potecă în marginea ierbii, intra în iarbă şi spunea, să-mi curăţ
puţin pantofii de praf sau de noroi şi mergea prin iarbă. Aşa era
spălatul picioarelor, aşa se curăţa. Noi ne-am învăţat doar pe
asfalt şi acesta este un mod artificial de a muri şi vom muri
precum stau păsările la grădina zoologică hrănite artificial în
cuşti, cum stau animalele la grădina zoologică! Dar dacă vă
veţi întoarce la ţară...
- N e pare rău, Părinte. La şcoala pe care o avem nu
vom ajunge la ţară niciodată.
- Deseară când o să ajungeţi acasă, ce mâncaţi?
- Păi, azi e miercuri, mâncăm roşii, un cartof, ce mai
găsim.
- Şi acestea unde cresc, în spatele blocului?
- Nu, le luăm din aprozar.
- Şi cresc în aprozar?
- Nu, se cultivă.
Şi de ce nu vreţi să le cultivaţi? De ce să mă duc să
culeg căpşuni în Spania când ar putea România avea tarlale de
căpşuni?! De ce să mă duc să culeg ardei în Spania când ar
64
Despre familia ortodoxă
putea România avea tarlale de ardei?! De ce trebuie să iau
carne din import când ar putea geme România de animale
crescute, date şi vândute la contract?! Pe vremuri, în timpul
regimului totalitarist, erai obligat să creşti la doi ani un taur să-
1 dai la contract, un porc ori 10 păsări ori 5 iepuri ori un miel,
ce cotă îţi cerea. Ei, acuma, noi am adunat aceste studii care
sunt şi bune şi nefolositoare. Pe ideea că avem o diplomă nu ne
dăm mişcaţi spre realitatea adevărată de a trăi.
în momentul în care vom scoborî din nou toate
obiceiurile şi toate tradiţiile populare de a munci pământul, că
acuma e firesc că nu vom mai ara cu plugul că s-a inventat
tractorul, firesc că nu vom mai semăna cu sapa că avem
semănătoarea, firesc că nu vom mai tăia o buruiană cu sapa, că
ai trecut cu ierbicidul. Dar ca să-ţi fie lene să strângi de pe
tarla, să depozitezi, să gestionezi pământul care te hrăneşte -
este o blasfemie în faţa Duhului Sfânt. Şi le-am spus: Aţi auzit
ce i-a spus Dumnezeu lui Adam? In sudoarea feţei să-ţi câştigi
pâinea, iar pământul să aibă spini şi pălămidăl 43 Buruienile pe
care le vedeţi pe pământ sunt păcatele noastre, iar culturile pe
care le vedeţi sunt faptele bune ale noastre. Noi aşa trebuie să
arătăm, ca un pământ mănos. De aceea spune psalmistul: Văile
vor înmulţi grâul, vor striga şi vor cânta.44 E omul smerit plin
de fapte bune, aşa se tâlcuieşte la Sfinţii Părinţi din psalmi. Şi
au spus:
43 Cf. Facerea 3, 17-19.
44 Psalm 64, 14.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- Părinte, cred că orice am face în viaţa aceasta dar la
ţară nu ne vom mai întoarce niciodată.
- Nu-i nici o problemă. Necazul, lipsa, sărăcia, criza,
foamea ne vor aduce acolo unde ne e locul.
Spuneaţi că unii au muncit pentru o diplomă, dacă ei
vor fi competenţi, vor fi descoperiţi şi vor fi folosiţi ca atare şi
ei se vor putea integra în viaţa socială superioară. Cei care
trăiesc o viaţă socială superioară dar la nivel artificial, adică de
dragul de a purta doamna o pălărie sau de a umbla ea cu poşetă,
va arunca ea şi poşeta şi pălăria că foamea trece prin stomac şi
atunci, sigur că lipsa ne va duce la adevăr. Că aşa spune,
singura cale când vrei să cucereşti o cetate este să-i tai apa şi
hrana. Când ne va lua Dumnezeu apa care e din ce în ce mai
scumpă, că dai la bloc pe 1 m 3 ca într-o ţară africană deşi la noi
curge apa din toate streşinile, şi când o să dai pe o bucată de
pâine cât nu face, te duci singur şi o cultivi. Adică ne vom
întoarce la snopul de grâu pus în treier şi făcut plăcintă, prin
măcinatul de la moară. De ce vă spun lucrul acesta?
Noi nu suntem o ţară cu potenţial neapărat industrial.
Suntem o ţară agrară din toate punctele de vedere şi avem şansa
redresării economice prin agricultură şi avem potenţial în
pământul românesc cum ne-au spus nouă chinezii în vremea
când noi i-am învăţat pe chinezi agricultura intensivă. Când
vom învăţa să preţuim fiecare palmă de pământ, nu vom muri.
Când vom batjocori pământul, ne va batjocori Dumnezeu pe
noi, pentru că El a spus: Pământul să vă hrănească şi pământul
să vă crească,88 Al Domnului este pământul şi plinirea lui' 9 şi
94 Facerea 1,
11-12.
95 Psalm 23, 1.
2 67
Despre familia ortodoxă
1-a dat oamenilor şi 1-a dat fiilor oamenilor. Aşa spune, şi
pământul l-a dat fiilor oamenilor să-l stăpânească90. Dacă 1-a
dat să-l stăpânească, l-a dat să-l muncească. I-a spus lui Adam:
Să-ţi câştigi pâinea în el.91 Deci aceasta este forma reală şi
concretă.
Cine este competent într-un domeniu, va ajunge la
criterii de competenţă, un chirurg bun rămâne veşnic un
chirurg bun, un jurist bun rămâne veşnic un jurist bun, un
avocat bun, un avocat bun, un ţăran autentic va rămâne un
ţăran autentic. Dacă ar vrea ei să facă locuri de muncă şi să
scoată ţara din criză, nu e nevoie decât de repopularea satelor.
Ar trebui doar să investească puţin, că din al 2-lea an ar avea
deja şi venitul, pentru că în momentul în care merge
agricultura, toate se urnesc îno ţară. Dar când nu se face muncă
nu ai criteriu de profesionalism, nu ai pe ce să mergi. Ai
agricultură, ai nevoie de industria panificaţiei, ai pădure, ai
nevoie de industria de prelucrare a lemnului, ai agricultură, ai
nevoie de unelte, industria fierului se dezvoltă, ai agricultură,
ai nevoie de irigaţii, industria metalelor se dezvoltă. Sunt
legate una de alta. Deci vrând- nevrând, trebuie să ne
întoarcem la talpa pe care am părăsit-o.
Ne-am învăţat să facem la casă talpa de beton, când Hristos a
spus: Temelia casei celei sănătoase să nu o pui pe nisip unde o
mişcă apa, să o pui pe piatră unde vântul şi apa nu o poate
mişca.92 Deci noi trebuie să ne întoarcem acolo de unde am
plecat. Pământ eşti şi în pământ vei merge până te vei întoarce
în pământul din care ai fost luat.93 Când ni s-a spus că mergem
în pământ, unii au tâlcuit că gata, trebuie să murim, să intrăm în
sicriu. Nu, pământul n
90 ePsalm
113,24.
91 Facerea 3, 17,
23.
92 Cf. Matei 7,
24-27.
93 Facerea 3, 19.
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

astupă, dar pământ eşti şi în pământ vei merge, mergi şi trăieşte trebuie să fie permanent în ecuaţia gestionării familiei. N-
din pământ. Mănâncă din pământ, rădăcina, fructul, poama e a ai să poţi face niciodată familie sau avere fără Dumnezeu,
pământului. Aceasta este tâlcuirea reală a acestui stih, nu chiar dacă la prima vedere avem ocazia să vedem familii cu
neapărat ni s-a pus ţărâna. Eminescu a fost un mare filosof şi a oameni care spun: Pentru ce să mă rog? Ce mi-a dat
spus: Până la urmă orice ai spune,/ Peste toate o lopată de Dumnezeu? Pentru ce să mă duc la biserică? Care-i folosul?
ţărână se depune,45 Trebuie să ne coborâm de la domnia Folosul îl vor vedea abia mai târziu când, după ce au toate, vor
artificială, de la traiul insolent, ca să spunem aşa, şi să ne vedea nişte neajunsuri care depăşesc problema unui ban din
întoarcem la adevărul pur, adică la acel stih al Apostolului portofel sau o problemă care ţine de aprins o lumânare. Adică
Pavel, care a spus aşa: Cine nu munceşte nici să nu mănânce46 vor avea probleme la care vor voi să aprindă mii de lumânări
La baza familiei este protecţia socială a familiei, dar nu mai foloseşte. Adică Dumnezeu ştie să-şi ia cu dobândă
instituţia care nu face nimic absolut pentru familie. Cum vă şi eu chiar am cunoscut oameni care au pornit pe calea
spuneam altă dată, nu nostalgia comunismului ci amintirea bisericii, s-au spovedit, s-au împărtăşit, Dumnezeu i-a ridicat
acelor ani când tinerii primeau de când s-au căsătorit fie o din cenuşă, ca să folosim un termen, au ajuns oameni înstăriţi
garsonieră, fie o cameră de cămin, fie un apartament modest. şi s-au întors înapoi de unde au plecat. Şi au spus aşa: „Părinte,
Cei care începeau să aibă copii primeau cu o cameră, cu două, dacă scăpăm de necazurile pe care le avem şi rezolvăm
cu trei, după numărul de vieţuitori din casă şi aveau dreptul de problemele, o să dăm bani şi la biserică."
a plăti foarte uşor din salariu, oferindu-li-se un serviciu
permanent ca ei să poată plăti în timp acea locuinţă pe care o m. Integrarea în societat
primeau, lucru care astăzi, chiar dacă s-a încercat povestea cu
prima casă, ea a fost un eşec din start pentru faptul că astăzi nu
există locuri de muncă. Cineva mă întreba de dimineaţă:
- Părinte, credeţi că noi mai putem face ce a făcut Iov
pe groapa de gunoi?
- Frate, ţine minte ce-ţi vorbesc, când nu există
Dumnezeu, toată România e groapa lui Iov că tot ce agoniseşti
în 5, 10, 15, 20 de ani cu firma şi cu economia pe care o faci tu
la aşa-zisa ta societate, un minut dacă nu ai fost atent, nu mai
vine dracul ci vine fiscul şi-ţi ia tot. Dacă înainte satana a venit
şi i-a ucis lui Iov prin oameni răi, cămile, copiii, casă, avere,
acuma vine instituţia statului, te execută silit şi rămâi mai rău
ca Iov.
Iov avea dreptul să se roage, astăzi nici nu mai ai timp
să te rogi pentru că te ia puşcăria. Ce se întâmplă? Dumnezeu
45 Eminescu, Mihai, Scrisoarea I.
46Cf. II Tesaloniceni 3, 10.

1 101
 Graţia Lungu Constantineanu
eSpuneaţi de integrarea în societate, da. Uneori noi
ne putem integra în societate dacă ne conformăm unor reguli
generale ale societăţii. Adică este una să dau bună ziua, să fiu
corect la locul de muncă, să fiu ordonat în ceea ce desfăşor, dar
nu este totuna să mă integrez şi aici vă spun o întâmplare a
tinereţilor mele. Nefiind fumător şi beţiv, când se facea câte o
şedinţă în vremea când faceam eu servici, spunea: Pe Costică
trimite-1 undeva, nu-1 chema, pentru că ăsta nu bea şi nu
fumează cu noi şi nu avem ce discuta. Adică, eu mai mult îi
încurcam şi mă duceam şi lucram ceva, eram scutit de grijă.
Deci nu poţi să te integrezi în cele rele. Pot să mă izolez faţă
de păcat sau de cele rele, atunci mă integrez într-o societate
stricată dar rămân ca un mic Lot acolo în Sodoma şi Gomora,
în pătrăţica mea, dar aceasta nu înseamnă că nu voi fi expus
unor pericole.
Poate că eu nu am dreptate dar cred că este vorba de
un flagel, de o lucrare a satanei care pândeşte lumea bună şi o
trage în ispită. Noi folosim acum după americani termenul de
afacere, dar nu înseamnă că dacă eşti un grădinar bun eşti un
afacerist, nu înseamnă că dacă eşti un agricultor bun eşti un
afacerist, dacă eşti un fermier bun eşti un afacerist, dacă eşti
un zootehnist bun eşti un afacerist, un doctor bun eşti un
afacerist, dar ei aşa spun: Acestuia îi merge afacerea.
In momentul în care eşti corect şi munceşti, şi atunci
apare o situaţie de compromis. Dacă nu te-ai compromis tu ca
om, ci eşti familist, eşti iubitor de casă, de copii, de morală, de
conştiinţa din tine, o educi sănătos, atunci vine o altă etapă,
compromiterea ideologică. Automat eşti racolat, şi acesta e un
adevăr. La ora actuală România aşa a decăzut, să nu aveţi
impresia că România a decăzut că a venit cineva şi i-a mutat o
piatră de la temelie, nu. România a decăzut exact prin acest
fenomen. Dacă cineva a muncit şi a fost corect şi a fost serios,
automat au venit şi i-au spus: Vrei să fii cu noi? Vrei să faci
cutare lucru? Şi au început cele 3 metode: şicanarea, exact ca
în primele veacuri creştine, controale de rutină, să spunem, fie
1 101
Despre familia ortodoxă
financiare, fiscale, OPC, sanepid, orice desfăşori tu în
activitatea respectivă, chiar şi apă dacă vânturi, vine Mediul şi
te întreabă de ce ai luat-o cu cana de plastic şi nu ai luat-o cu
cana de tablă sau de ce ai luat-o cu cana de porţelan şi nu ai
luat-o cu cana de ceramică.
în momentul în care nu au reuşit aşa, începe
bombardarea cu sancţiuni, dar nu pentru că ele ar fi adevărate,
ci tot ca un abuz de putere la adresa românului, tot ca o formă
de distrucţie cu ţintă fixă până ce la un moment dat, tu ai două
şanse: Ori să închizi activitatea respectivă ca să nu te bagi în
vreo datorie care te depăşeşte şi să devii falimentar sau să
ajungi să te vinzi pe tine însuţi să scapi de datoria respectivă,
ori începi să faci compromisuri dar cu două scopuri. După ce
te-a împins în compromis, compromisul acela îţi rămâne ca o
cureluşă la căţelul de ogradă, căreia seara îi agăţi numai
clenciul în zgardă. Tu până aici te întinzi, dacă ai făcut un pas
de aici încolo ... Asta aşa se cheamă - sponsorizare politică,
într-un termen mai modern, ajuţi partidul. Noi trebuie să ne
ajutăm pe noi, acesta e primul ajutor. După ce ne ajutăm pe
noi trebuie să ajutăm pe semenii noştri ori semenii noştri sunt
mama, tata, frate, soră, ai unde să împărţi.
Cei care nu cedează nici aşa, există o altă metodă numită
mass media. Atunci începe şicanarea într-un ziar, la
televizor şi ajungi la uciderea aproapelui tău prin cuvânt,
prin cele două mari metode, calomnia şi denigrarea, care,
cum spunem noi astăzi, i-a făcut imaginea praf. Aici nu
este vorba de imagine, aici este vorba de debilitatea
societăţii, societatea fiind slăbită, fară repere, fără
caractere, că dumneavoastră spuneaţi, învaţă un intelectual
şi se trezeşte fără loc de muncă. Da, aşa este pentru că în
momentul în care vrei să ai un loc de muncă trebuie să ai
şi puţin tupeu, trebuie să ai şi îndrăzneală, să fii obraznic,
să recurgi la compromisuri că trebuie să exişti
 Graţia Lungu Constantineanu
.Deci nu ţi se dă voie să trăieşti sănătos, acesta este
cuvântul. Se încearcă în mod voit să se strice demnitatea
românească, cea care mai este, picătura aceea. Pe ţăran l-a
convins că e mai bună asociaţia, ca el să stea cu mâna în
buzunar şi să aştepte la sfârşitul anului 300 de kg de grâu şi l-a
liniştit. Tot pe ţăran l-a convins că nu trebuie să ţină vaca, că,
consumă mult şi să ia laptele din magazine şi ajungi să mergi
la supermarkeî sau la hipermarket şi cumperi o cutie de lapte
care nu se compară cu laptele pe care îl mulgi de la vacă.
Atunci, sigur, într-o mentalitate din aceasta aristocrată şi lenea
devine aristocrată. Omul se învaţă şi spune aşa: M-a dat în
şomaj. Da, pentru un orăşean e o catastrofa. Acela stă între 4
pereţi şi la el costă totul cum vă spuneam odată, şi frunza de
pătrunjel o plăteşte. Dar când eşti la ţară de ce trebuie să te
temi? Nu mai ai de ce te teme. Lumea se împarte în două
categorii: clasa intelectuală care să-şi vadă de treabă în oraş şi
să-şi facă treaba la nivel intelectual şi clasa muncitoare sau
ţărănimea care trebuie să vină să populeze talpa ţării, cum se
spune.
Cred că cel mai sănătos mod de integrare şi de creştere
a rentabilităţii într-o ţară care nu merge este dezvoltarea
agriculturii. Până nu vom avea brevet de agricultor, nu vom
reuşi. Dar ce înseamnă brevet de agricultor? Omul trebuie să
ştie să sape, să prăşească, să semene, să cosească, să
îngrijească un animal, să facă un asolament, să planteze o
plantă, să pască un animal, să-1 exploateze. în momentul în
care, nu pe teorii, ci în mod practic de lucru, se arată cum se
pregăteşte terenul pentru grâu, pentru cartof, pentru porumb,
cum se paşte vaca, cum se hrăneşte oaia, cum se hrăneşte
pasărea, atunci i-ai dat brevet de agricultor şi în loc de şomaj,
îi dai subvenţie 100 de lei pe lună să facă agricultură, nu şomaj
să doarmă acasă să mănânce seminţe. Omul este certat cu
munca şi pământul stă pârloagă peste tot iar noi murim de
foame, dar ne plângem. Au spus că anul acesta pâinea se va
scumpi din cauza ploilor, multe terenuri s-au compromis. Ele
1 101
Despre familia ortodoxă
erau compromise de astă toamnă, de la nearat şi nesemănat, că
ce a fost în picioare, cel care a investit a avut grijă să strângă.
Inundaţiile sunt calamităţi. Dar nu ţii 20 de milioane sau 10
milioane sau 5 milioane sau 2 milioane de terenuri agricole
vraişte şi spui că a fost calamitate şi pentru aceasta ai scumpit
pâinea. Pâinea s-a scumpit datorită lenei noastre, pentru că este
mai lesne a cumpăra grâu din import contra unor costuri şi
comisioane decât a ara nişte pământ şi a-1 semăna în mod
serios, în dorinţa de a face agricultură. Acestea sunt lucruri ce
ţin de organizarea socială, ţin de buna cârmuire a tării, de
gospodarul ţării, cum se spune, de conducător. Când
conducătorii sunt slabi, iar ne întoarcem la Psaltire, toate
lucrurile ies de nimic. Omul doreşte însă să primească o soluţie
concretă.
Ai putea să-ţi iei o locuinţă în oraş. Cum? Dacă statul ar
investi să construiască aceste locuinţe, să le dea tinerilor
să plătească chiar până la sfârşitul vieţii dacă e nevoie, dar
o sumă care, adunată toată la un loc ar face fonduri pentru
alte locuinţe şi ar fi un rulaj. Deci totul începe de la ceva.
Era şi în Scriptură, când i-a pus Dumnezeu pe Adam şi pe
Eva în rai le-a spus aşa: Din toţi pomii să mâncaţi9b Nu a
plantat Adam pomii, Dumnezeu i-a plantat şi a spus: Şi a
pus rai spre răsărit, şi l-a pus cu pomi şi l-a răsădit91 ş.a.m.d.,
ca să înţelegem noi că era stăpânul proprietăţii respective.
Era simţul proprietăţii, dar cum? în mod îndumnezeit,
adică în conlucrare cu harul. Şi a spus, i-a dat pomul vieţii
să mănânce din el să aibă lumină, să aibă înţelepciune
 Graţia Lungu Constantineanu
.Aşa şi societatea, nu poate aplica legi pe o traistă
goală, societatea nu poate aplica legi pe foame, pe nimic, pe
vorbe goale. Societatea trebuie să aplice nişte legi pe ceea ce
lucrează concret. Ei au făcut chiar şi acel proiect cu prima casă,
nici acela nu a fost bine gândit, pentru că în momentul în care
tu obligi omul să investească pentru locuinţe, în ţara aceasta, la
câte mii de tineri sunt şi punând fiecare milionul lui, anul
acesta faci de 10 case, la anul mai faci de 10, la anul mai faci
de 10, dar tu, între timp creezi locurile de muncă: E nevoie de
fier-beton merge fabrica, e nevoie de ciment merge fabrica, e
nevoie de dulgher merge şcoala, e nevoie de maistru merge
şcoala, e nevoie de muncitori merge banul, circulă, e nevoie de
meseriaşi, merge calificarea şi atunci angrenezi un întreg
sistem. Vedeţi?
Trebuie să avem gândirea macro-socială, nu micro-
socială. Da, acela şi-a rupt un picior, dă-i 2.000 de lei şi se face
sănătos, gata, s-a rezolvat problema. Nu aşa! Trebuie cercetată
atât cauza ruperii piciorului, cât şi modul de vindecare, calea,
tratamentul. Dumneata mergi puţin câte puţin, noi îl punem
întâi în ghips, îţi dăm un însoţitor, fa paşi iar data viitoare uită-
te pe unde calci. Nu, el şi-a rupt piciorul, noi l-am plătit şi am
terminat, ne-am spălat pe mâini. Nu aşa se face, aceasta este
greşeala cu care noi nu mai putem redresa un sistem social. în
ce constă? Implicarea directă. Fiecare om trebuie să aibă o
responsabilitate în societate. Nu poate toată lumea să aştepte.
Ce să aştepte? Avem 4 milioane de oameni care muncesc,
copiii sunt copii, avem 3 milioane de pensionari şi 4 milioane
de şomeri, că 2 milioane sunt plecaţi pe afară. Şi atunci, ce
faci? Poţi să împărţi un măr la 16? Nu hrăneşti pe nimeni.
Oricât de mare ai desena acea felie, ea tot în 16 e împărţită, aşa
şi cu aceasta. Trebuie să ne axăm pe realitate. Munca este
primul lucru. Fără muncă nu vom face nimic, putem să ne
rugăm, putem să stăm la rugăciune, putem să stăm în biserică,
că unii spun:
- Părinte, m-am rugat şi nu mi-a ajutat Dumnezeu.
1 101
Despre familia ortodoxă
- E adevărat, dar pe lângă faptul că te-ai rugat, trebuie
să şi munceşti, că Apostolul Pavel a spus lucrează şi te roagă.
Sfântul Antonie cel Mare şi Apostolul Pavel spun: Pe nimeni
nu am îngreuiat cu trupul meu. Ziua am lucrat şi noaptea m-
am rugat.47
Noi trebuie să creştem această generaţie care are
direcţia greşită pentru că e ca la genetică - dintr-o genă
bolnavă nu poţi să scoţi un produs sănătos, aşa e şi în
societate, dintr-o familie bolnavă spiritual vor ieşi neadaptaţi
social iar dintr-o familie bolnavă economic vor ieşi săraci pe
bandă. îmi spunea o doamnă:
- Părinte, sărăntocii ăştia nu mai nasc un copil, că aş
vrea şi eu să botez.
- Doamnă, dar naşteţi dumneavoastră să boteze ei că
aveţi cu ce să-i creşteţi.
- Părinte, mă scuzaţi, am un băiat, ce vreţi să fac o
turmă?
- Dar de ce să-1 facă tocmai săracul? Fă şi dumneata
unul.
Am auzit o glumă, că pe criza aceasta e bine să faci
copii că îţi dă statul bani degeaba. Dar de unde îi iei? Imprimi
hârtii? în primul rând te trezeşti într-o zi că nu ai ce mânca, te
trezeşti într-o zi că nu mai ai cu ce te îmbrăca, nu mai ai cu ce
te hrăni. Apoi a dispărut simţul de care vă spuneam altă dată,
femeia nu mai ştie să coase, vrea cusut de-a gata. Femeia nu
mai ştie să toarcă, vrea pânză de-a gata, femeia nu mai ştie să
ţese, vrea valul de cea mai bună calitate, femeia nu mai ştie
lucruri care sunt banale la ţară.
Inchipuiţi-vă, care este semnul frumos la ţară pentru a
arăta că o familie este de oameni gospodari? Casa împrejmuită
cu gard şi grădina cu flori din faţa casei. Ce denotă? Armonia
din casa respectivă. Pentru că dacă omul îşi permite să fie
frumos în faţa casei înseamnă că el se simte bine, se simte
fericit. în momentul în care te duci acum în jurul casei
47 Cf. II Tesaloniceni 3, 8.
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

românului, ce vezi? Maşini stricate, abandonate pentru că nu - întoarceţi-vă la lingura de lemn, la fundul de
au bani nici să le înmatriculeze, nici să le vândă, nici să le mămăligă, la parc, la grădină, pliviţi o buruiană, o luaţi din
repare. Toate clădirile sunt fără gard pentru că au fost făcute grădină, o tocaţi, nu mai staţi la piaţă, mulgeţi căpriţa, faceţi o
fără noimă, negândite, neproiectate, fără nici o formă. Chiar lingură de mâncare.
mi-a plăcut vorba unui architect: Dacă vrei să vezi ce e în - Părinte, să nu credeţi că sunt departe de a face aşa
mintea românului, uită-te la toate casele din jur, fiecare e ceva.
strâmbă în felul ei, după mintea pe care o are acela în cap. Şi Mi-am dat seama de un adevăr pe care nimeni nu-1 poate
aşa este. Nu s-a impus în primul rând la nivel statal, ca stat contesta, societatea noastră este artificializată, noi nu mai
român, să existe o anumită formă şi să se spună clar: Proiectul avem clasă muncitoare, e foarte clar. De acum, dacă vrem
acesta îl respecţi, nu ce vrei tu. Pe noi ne defineşte orice să împărţim România, o putem împărţi în intelectuali, că
construcţie, nu vii cu fel de fel de idei. avem în toate domeniile, negustori, pentru că singurul care
Un alt lucru care defineşte clar că este o dezordine rezistă e comerţul care a existat de pe vremea lui Ştefan
socială, pe oricine te duci să întrebi ceva, nimeni nu ştie. cel Mare şi până în zilele noastre şi era singura sursă
încercaţi să vă duceţi la un simplu birou de informaţii să naturală de profit. Şi dacă vrem să vorbim de o clasă care
întrebaţi cum ar trebui făcut cutare sau cutare. Nu ştiu,
e pe dispărute dar s-ar putea forma din nou, e ţărănimea de
întrebaţi mai departe ... nu-mi dau seama, ceea ce denotă că
jos, deci munca rodnică a pământului pentru că în
omul este într-un total haos. Din aceasta nu se poate reveni
glumind. Mi-a spus odată o doamnă: momentul în care există mâncare există şi profit. Carnea
- Părinte, simt că înnebunesc. este un profit, grâul este un profit, zarzavatul este un
- De ce spuneţi lucrul acesta? profit, fructele sunt un profit, acestea sunt lucruri care se
- Părinte, nu mai fac faţă, pur şi simplu mă epuizează caută zilnic
tot, zgomotul de muzică, zgomotul de televizor, zgomotul de
uşă, zgomotul de la apa de la baie, zgomotul de la aragaz,
zgomotul de la hotă, zgomotul de la aerul condiţionat, tot mă
înnebuneşte. Eu în clipa asta, zice, nici să mai merg pe stradă
nu pot pentru că mă termină psihic tramvaiul.
- Doamnă, aveţi două şanse, ori vă întoarceţi la viaţa
naturală şi vă integraţi undeva unde vă cântă cocoşul dimineaţa
şi vă scoală sau vă culcaţi seara când asfinţeşte soarele şi s-a
întunecat ori, dacă aveţi nervii tari ca lanţurile de oţel, staţi în
mijlocul vacarmului şi rezistaţi. Dumneavoastră singură v-aţi
băgat în iad, nimeni nu v-a băgat acolo.
- Părinte, vă închipuiţi că de la soneria pe care apăs la
uşă şi până la ultimul aparat pe care îl folosesc acasă, toate au
butoane, mie îmi fierb creierii în cap?

2 101
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

.Omul va sta fară o haină de lux sau fară o maşină de Părintele Calistrat: Părerea este perfectă. Avem de-a face cu
lux dar fară mâncare nu va sta şi atunci, sigur că există o două planuri diferite, familia este microsocială pentru că dintr-
minimă şansă de întoarcere. într-adevăr 50 - 60% dintre cei un tată sănătos şi o mamă sănătoasă vor ieşi copii educaţi şi
din oraş care nu-şi au locul în oraş vor trebui într-o vreme atunci când tatăl este integrat bine în familie, el este şi un
oarecare să părăsească oraşul. Eu sunt ferm convins că va veni membru de onoare sau de calitate al societăţii, că ce este
vremea când aceste blocuri pe care le vedem arhipline, societatea? Totalitatea persoanelor dintr-un anumit loc sau
jumătate vor fî goale pentru că întreţinerea e din ce în ce mai habitat alcătuiesc un sat, o comună, un judeţ, o regiune, o ţară
costisitoare şi atunci când se suprapun cheltuielile cu venitul, sau un principat, cum erau vremurile de demult. Ce trebuie să
nu ai ce să faci, ajungi până la urmă să-1 dai degeaba şi să descoperim aici? în momentul când vorbim de o integrare
pleci. Există dorinţa de a trăi cât mai sofisticat. Am auzit la familială, vorbim de un habitat. Ce înseamnă habitatul
televizor că unii şi-au cumpărat pământ pe lună. Vă închipuiţi familial? înseamnă mamă, tată, copii. Dacă tata este sănătos,
câtă minte bolnavă îţi trebuie ca să ai titlu de proprietate pe automat şi soţia va fi o femeie vrednică, dacă. soţia este
lună!? vrednică, automat şi copiii vor fi vrednici, dacă copiii sunt
Apoi să nu uităm cele 3 mari plăgi, băutura care a vrednici, e clar că părinţii sunt de calitate.
fost adusă odată cu comunismul în 1940 de sistemul bolşevic, Există oameni neintegraţi în societate care se consideră
care a distrus tot ce înseamnă simţ românesc. Adică din omul deasupra celorlalţi. Dar o bună croitoreasă, o bună
serios şi ruşinos, de la paharul de băutură la masă până la a gospodină, o bună profesoară, o bună mamă, o bună
dormi în cârciumă este un drum lung. Apoi sistemul cultural casnică, indiferent că au sau nu au bani, ele fac parte din
dezinvolt, adică această lipsă de pudicitate şi această lipsă de societate, se îmbracă frumos, se îmbracă curat, se îmbracă
ruşine, ca să spun din partea feminină, dezmăţul acesta îngrijit, îi respectă pe ceilalţi oameni, duc copilul de mână,
modern, ei îi spun discotecă, e iarăşi un lucru care distruge
îl iau de la şcoală, muncesc şi îşi câştigă pâinea mai multă
simţul moral din om şi îl transformă într-o unealtă de consum.
sau mai puţină, aceasta însemnând că există o integrare
Cea mai mare plagă care a invadat România o constituie
drogurile, care vin şi distrug şi sunt principalii factori la
însingurarea şi izolarea de societate. Sunt primele semne că
omul nu se mai poate integra în societate pe lângă sărăcie şi
lipsuri, pe lângă incapacitatea de plată şi datorii sau pe lângă
lipsa de loc de muncă şi o sursă de finanţare, omului îi rămâne
să se ocupe de lucruri josnice - furt, ucidere, spargeri,
înşelătorii, minciună, tot felul de metode subversive.
n. Integrarea în familie şi societate
Graţia: Există asemănări între integrarea în familie şi în
societate? Aşa cum fiecare membru este integrat în familie mai
mult sau mai puţin, la fel se integrează în societate. Ce spuneţi
sfinţia voastră?

1 101
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dar încep înstrăinările de societate pe baza viciilor.
Omul care era adaptat în societate nu-şi mai găseşte locul,
apare dezadaptarea beţivului şi urmările ei, lipsă de seriozitate,
virulenţă, violenţă, criminalitate. Cine nu fuge de omul rău?
Aceasta este izolarea lui personală. Dar în familie apare
acelaşi fenomen. în momentul în care unul dintre părinţi este
pe panta viciilor apare efectul secundar - divorţul. Dar mai
mult decât divorţul apare violenţa în familie, proasta educare a
copiilor, plecarea copiilor de acasă, că aşa se naşte
delincvenţa. Aţi văzut fetiţe tinere la prostituţie, băieţi tineri
plecaţi fără căpătâi, iau ţările la rând, nici nu ştii pe unde să-i
găseşti, în tot felul de reţele.
în momentul în care o familie din aceasta se destramă
mai dă model la două, trei. Ei, dacă cutare face aşa, de ce să nu
fac şi eu? Şi încep să apară cuiburi, încep să apară, dacă vreţi,
mici habitaturi şi atunci cum se selectează? La centrul satului -
lumea bună, spre periferii - lumea mai obişnuită, mai modestă,
iar la margini de tot apar săracii şi decăzuţii, fiecare este
împins la margine. Aici este vorba de o selecţie naturală. De
ce? Pentru că cel care este dezordonat, în primul rând, nu poate
suporta el ordinea. Asta este cel mai grav.
Nu aţi văzut niciodată un om care nu este beat să se
lege de cineva, din contra, cel beat se leagă de omul sănătos,
sau cel ticălos sau cel leneş sau cel guraliv sau cel neserios
sau, dacă vreţi, se merge chiar la înscenări. Dacă este un om cu
bani, se duce anume şi îi loveşte maşina ca să-i poată înscena
ceva ca să scoată bani de la el sau îl supără ca să-1 insulte şi îl
acuză de calomnie. Sunt foarte multe metode de provocare în
societate care par mici sau mari, dar cel mai mult viciile separă
oamenii. într-o comunitate veţi găsi exact ca într-un ou,
nucleul - lumea sănătoasă în mijloc, coeficienţii citoplasmatici
la mijloc şi coaja pe margini.
Că acuma lumea bună fuge şi se retrage la linişte şi
devine margine, prin proasta chivernisire a legilor atât sociale
cât şi morale, ajunge mijlocul satului să fie centrul răutăţii.
1 101
Despre familia ortodoxă
Dacă AND-ul este bolnav, toată societatea este bolnavă. Şi
atunci când în comunitate ai un primar neserios, comuna
merge rău, când ai agentul de ordine publică neserios,
infracţiunile se înmulţesc, când contabilul fiscal nu este bun,
corupţia se înmulţeşte. Vedeţi? S-a schimbat. Ce era de fapt un
sat? întotdeauna, preotul, doctorul, jandarmul, primarul,
învăţătorul reprezentau nucleul satului. Acuma, lumea bună s-a
retras la periferie, a ieşit din haos iar haosul a devenit frunte şi
atunci nu mai ai la ce să te aştepţi. Aceasta este o mişcare
rotativă dinspre exterior spre interior şi dinspre interior spre
exterior a comunismului. Comunismul a promovat toate
nonvalorile. îmi aduc aminte, doi bătrâni se certau, la care îi
spune unul:
- Tu ai avut noroc că a venit comunismul că îţi
mâncau păduchii pălăria.
La care acela îi răspunde:
- Dacă s-ar mai întoarce odată comunismul, prima
dată, ţie ţi-aş confisca totul.
- Măi, tu să munceşti ca să confişti.
Vedeţi că până la urmă mentalitatea sănătoasă, atât în
vremea comunistă cât şi în vremea democratică este munca. Să
luăm pilda oricui, uite, dumneata în persoană, în clipa în care
te munceşti sau te zbaţi să faci ceva, trăieşti dar dacă stai şi
aştepţi, nu ai ce să rezolvi. Deci este izolarea morală şi izolarea
economică, iar în familie este izolarea de disciplină, de morală.
în momentul în care unul din familie face rău, ori
pleacă femeia cu copiii ori pleacă bărbatul de acasă şi rămâne
femeia cu copiii. Dar când s-a întâmplat lucrul acesta şi a
apărut această dezintegrare, poate să reapară un echilibru
temporar sau poate să nu mai apară niciodată, dar urmările
sigur vor fi pentru că ce văd copiii la părinţi, aceea fac şi ei.
Aceasta este lege de fier în ortodoxie, fumează tata fumează şi
copiii, bea tata beau şi copiii, sunt răi părinţii sunt răi şi copiii.
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

Graţia: Sunt şi excepţii, ceea ce a văzut la tatăl, că bea, copilul
nu a pus picătură de băutură în gură, sau mama neserioasă iar
fiica a avut o respingere totală faţă de acest comportament.
Părintele Calistrat: E bun, asta înseamnă că genetic este ceva
sănătos, dar asta foarte rar se întâmplă, să ştiţi, cazuri din
acestea spontane avem în toate domeniile, dar luând în general,
30% din imoralitate se datorează familiilor dezorganizate sau
destrămate. într-o familie unde viciul este la modă şi copiii sunt
cu grămada.
Revenind la ce aţi spus - cum ne integrăm în familie şi
în societate - s-ar putea ca în familie, la un moment dat, prin
luminarea lui Dumnezeu sau prin voinţa Lui, unul să se
lumineze şi să înţeleagă scăderile celuilalt şi să-1 izoleze. Aţi
văzut, sunt multe mame cu copiii care s-au izolat de soţ, sau soţ
care s-a izolat de soţie. Atunci apare primul prag în care se rupe
contactul cu familia. Când faci brânză, în butoi rămâne zerul.
Ei, aşa şi lumea aceasta în societate. în momentul în care se
separă cei buni, ei se încheagă şi se atrag unii pe alţii, rămân
cei care se împrăştie ca apa din care provin potenţiali concubini
şi concubine, potenţiali desfrânaţi şi desfrânate. Astfel se
creează masa de viciu.
respectiv pe motiv că este ceva legal, adică să ajungă păcatul la
rang de virtute. Ştiţi ce mi-a spus odată o prostituată?
- Părinte, dumneavoastră, Biserica, aţi făcut mare
greşeală că aţi fost împotriva legiferării prostituţiei.
- Nu ştiu despre ce este vorba, zic.
- Noi prostituatele, putem să avem şi noi o biserică a
noastră unde să ne rugăm şi să o facem din banii pe care îi
câştigăm noi din păcatul prostituţiei.
- Unde aţi găsit în Scriptură că Dumnezeu vrea
biserică făcută din bani de la prostituţie?
- Nu scrie, dar ne alegem şi noi o sfântă cum a fost
Maria Egipteanca, că ea e ocrotitoarea noastră.
- Chiar nu am ştiut treaba aceasta, aud ceva nou.
- Dar nu ştiţi că Maria Egipteanca a fost desfrânată?
- îmi place că aţi citit începutul vieţii Măriei
Egipteanca, dar aş vrea să-i citiţi sfârşitul.
Ei, dacă o luăm aşa, dar ce toată lumea e sfântă pe pământ

o. BOR despre legalizarea prostituţiei

întrebată despre legiferarea prostituţiei, Biserica a fost
de părere că prostituţia nu trebuie legiferată niciodată. Eu
consider că de va fi legiferată, va fi tot un interes al societăţii
de a culege nişte roade pe spinarea păcatelor unor oameni
neputincioşi.
în momentul în care aceste personaje există şi mai sunt
şi promovate de mass media - cât câştigă, cum câştigă, cum se
descurcă, ce fac, se lasă de înţeles că e posibil aşa ceva iar ele
sunt pricipala sursă de infecţie a tineretului în formare pentru
că tineretul ştie că este posibil aşa ceva în societate.
S-ar putea că tocmai această legiferare a prostituţiei să
racoleze mult mai bun şi sănătos, să-1 atragă în mediul

2 101
 Graţia Lungu Constantineanu
?Prostituţia este o altă sursă de izolare în familie.
Femeia nu se mai poate adapta în viaţa de familie a unui singur
soţ. Cap al femeii este bărbatul. Şi bărbaţii care ajung acolo
sunt tot dezintegraţi din familie, care ar trebui să aibă o singură
femeie şi să fie cap femeii, ei de fapt umblă prin alte părţi.
Această izolare prin viciu nu este sănătoasă. Trebuie lăsat
fiecare în legea minţii lui şi când conştiinţa va lovi şi va ciocni
acolo în punctul sensibil al inimii, al gândirii, poate se vor
întoarce la cărarea care trebuie.
Din această izolare din familie aţi enumerat acolo o
gamă de mici stadii care duc la lucrul acesta. Trebuie să ştiţi că
factorii care duc în punctul respectiv sunt: necunoaşterea lui
Dumnezeu, necunoaşterea legilor lui Dumnezeu, lipsa de
legătură cu Dumnezeu prin Biserică şi lipsa de legătură cu
Dumnezeu prin citirea rugăciunii sau a Scripturii. Pentru că un
om care citeşte cu adevărat în Sfanta Scriptură sau citeşte o
rugăciune, nu ajunge în punctul respectiv. Ajungem într-un
punct unde suntem din nou obligaţi să spunem: Zis-a cel nebun
înaintea lui Dumnezeu când păcătuieşte, nu este Dumnezeu
înaintea ochilor lui, în inima sapentru că omul ajunge în
punctul în care crede că orice face i se cuvine sau că tot ce face
este normal. Şi când omul ajunge să facă ce vrea el - că este
normal - el ajunge în punctul în care crede că el este
Dumnezeu. Mie îmi aparţine viaţa, eu îmi aparţin mie, fac ce
vreau cu viaţa mea şi o consum cum doresc eu. Aici intervine
necredinţa şi moartea sufletului mai înainte de moartea
trupului. Spune Mântuitorul în Evanghelie: Urechi au şi nu
aud, ochi au şi nu văd, minte au şi nu pricep.100
p. Viaţă normală într-o societate anormală Graţia: Care ar
fi câteva principii sau direcţii pe care le poate urma familia
creştină la ora actuală ca să ducă o viaţă normală într-o
societate anormală? Concret, dacă nu poate să vină la slujbe
pentru că nu permit obligaţiile pe care le are faţă de serviciu,
faţă de copii, este prins ca într-un vârtej şi acestea îl separă şi
101
Luca 6,31.
1 85
Despre familia ortodoxă
de timpul de rugăciune şi de prezenţa la biserică, totuşi ce
soluţii şi ce şanse are? Părintele Calistrat: în secolul XXI,
şansele de supravieţuire a familiei creştine şi a familiei în
general, pentru că poate nu toţi sunt creştini, poate unii sunt de
altă religie, constă în primul rând într-o fidelitate şi o autoritate
asupra familiei egală atât din partea soţului cât şi a soţiei,
încrederea unuia în celălalt, este punctul numărul unu, fară
încredere nu va exista familie. Apoi, nici planificarea familială
sau naşterea de prunci, nici abuzul ca fărădelege, măsura şi
dreapta socoteală în toate, deci o trăire normală cu duh
autentic social şi moral după mersul normal al unor lucruri pe
care le dictează atât morala cât şi conştiinţa din noi.
Eu sunt ferm convins că şi cea mai atee femeie, în clipa în
care săvârşeşte un păcat, are mustrarea ei de cuget; şi cel
mai necredincios bărbat când face un rău, în mintea lui
undeva, tot există un strop de părere de rău. „Nu mă ştie
nimeni dar cred că totuşi aici nu am făcut bine." Aici este
vorba de trezvie, luarea aminte de sine, lucrul acesta este
foarte important. Această luarea aminte de sine ne dă locul
care ni se cuvine în societate, pentru că aici avem un
proverb popular pe care eu îl ştiu de acasă: Dacă nu te
respecţi tu pe tine nici ceilalţi nu te respectă. Atunci, ce
impune respectul? Autorespect
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dacă salut, voi fi salutat, dacă ajut, voi fi ajutat, dacă
vorbesc frumos, mi se va vorbi frumos, dacă respect, voi fi
respectat, dacă întind o mână, voi primi o mână, deci automat
e echilibrul de forţe la nivel moral, adică: Precum voiţi sa va
faca voua oamenii, faceţi-le şi voi asemenea. Te porţi frumos,
vei primi frumos, te porţi urât vei primi urât. S-ar putea să faci
bine şi să găseşti rău, dar apare următorul fenomen - depinde
din partea cui, pentru că poţi să primeşti rău din partea cui nu
te aştepţi sau din partea cuiva la care te aştepţi.
Dar şi aici este o lege logică de viaţă - înveţi să-ţi alegi
prietenii, tot după un proverb popular, prietenii ţi-i poţi alege,
neamurile ţi le dă Dumnezeu. Adică în clipa în care un om nu
este vertical faţă de tine, a doua oară, cel puţin, ştii cum să te
fereşti de el, ştii cum să-1 eviţi, ştii cum să-1 ocoleşti, ştii cum
să-1 tratezi. într-o societate normală, trebuie să ai contact cu un
mediu sănătos, spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine
eşti. De obicei, între oameni există afinităţi care ţin
întotdeauna de mersul social, pentru că între oamenii cu
afinităţi se face şi un botez creştin, se face şi o cununie
creştină, se face şi o mică petrecere, este şi un mic ajutor, se
leagă şi o mai bună colaborare şi o mai bună discuţie. Orice
om cât de ticălos ar fi tot are el un prieten, cum se spune, de
teapa lui, deci tot se destăinuie cuiva, că aşa este născut omul.
Homiacov48 spunea, noi greşim întotdeauna singuri dar
trebuie să ne ridicăm tot timpul împreună. Un om poate
greşi separat dar are nevoie de sfat, singur nu se poate ridica.
Oricine ar fi cel care îl sprijină, şi o singură vorbă bună poate
repara un viciu.
Când ai reuşit să te integrezi în mediul social, automat
apar şi anumite relaţii sociale şi ce înseamnă aceste relaţii
sociale? Din relaţiile sociale, noi putem cunoaşte anumite
calităţi. Se spune: Vreau un constructor bun, vreau un doctor
bun, vreau un bucătar bun, vreau un croitor bun, vreau un
48 Alexei Homiacov, mare teolog rus.
86
113
Despre familia ortodoxă
comerciant bun şi atunci se leagă şi acele relaţii în raport de
pregătirea şi studiile pe care le avem. în sensul că acela spune:
Nu vii să lucrezi la mine? Sau ştiu eu pe cutare. Aceasta ţine şi
de maniera de a intra în anumite sfere ale societăţii privind
locul de muncă.
Bănuiesc că şi când v-aţi încadrat la tinereţe, după ce
aţi terminat şcoala şi aţi luat repartiţia, aţi optat pentru Iaşi. Aţi
ales locul unde aţi trăit şi unde v-aţi educat. Dar în acelaşi
timp aţi avut ideea, m-aş duce în cutare loc, că sunt profesori
mai de calitate, sau m-aş duce în cutare loc, că sunt exigenţele
mai mari, sau m-aş duce în cutare loc ca să pot forma elevi
mai nu ştiu cum. Acestea ţin de simţământul interior, adică de
formarea interioară a fiecăruia, iar după formarea interioară
este lupta de păstrare a liniei. Este un lucru concret, nimeni
nu-1 poate schimba. Nu te-ai păstrat pe o linie de lucru, ţi-ai
călcat cuvântul, nu ai fost serios, nu ai fost ordonat, nu ţi-ai
îndeplinit misiunea pe care o ai, nu ţi-ai păstrat promisiunea
dată cuiva, începi să fii marginalizat ori să fii obstrucţionat sau
începi să fii în atenţia celorlalţi ca un suspect, deja dai de
bănuit, cum se spune.
Aici poţi să profiţi de acest lucru, să te autocorectezi,
aici apare şi autoeducaţia. Se spune: Este autodidact! Da,
înveţi să faci cutare sau cutare lucru din mers. Cel mai
important factor în formarea ca om în societate, pentru bărbaţi,
a fost armata. Faptul că tânărul, la 18-20 de ani, era integrat pe
1 an şi 4 luni într-un loc unde toţi mâncau la fel, se îmbrăcau
la fel, gândeau la fel, se spălau la fel, munceau la fel, învăţau
la fel, aceasta forma un caracter, chiar mai mult decât şcoala.
Din şcoală veneau pregătiţi intelectual, ştiau să scrie, ştiau să
citească, cunoşteau anumite specialităţi. Armata se face după
liceu şi fiecare avea deja definită o linie profesională.
Eu îmi aduc aminte că la armată ne-a întrebat mai întâi
ce vârstă avem, de unde suntem, ce şcoală am terminat şi un
băiat a spus: Şcoala de bucătar, la care, cineva din grupul de
băieţi a râs: Şcoală de bucătar, ce e asta? Mama mea face
 Graţia Lungu Constantineanu
mâncare acasă şi nu are nici o şcoală, la care, un cadru militar
de acolo a zis: Dragii mei, să ştiţi, toate profesiile trec prin
stomac. A fi bucătar nu-i o ruşine, indiferent de ce funcţie ai
avea în societate, ai nevoie şi de masă şi dacă o face cineva
calificat, atunci vei putea tu să te califici mai departe, că altfel
s-ar putea tu să nu ajungi să te califici. Nu i s-a dat voie să
râdă că acela avea o şcoală de bucătar. Mai_ târziu s-a văzut că
el, ca bucătar, a stat la bucătărie ferit de restul companiei şi
regimentului. Noi făceam instrucţie, mergeam, alergam,
munceam din greu, el stătea acolo la cald şi îşi facea treaba lui.
Când veneam, el era vesel: „Ce aţi mai făcut? Ce aţi mai
dres?" Ceilalţi erau frânţi de oboseală, uzi de la ploaie,
îngheţaţi de la frig, rupţi de la cărat, munciţi. El îţi punea cu
polonicul în castron şi spunea de multe ori: „Ei, uite, nu e o
ruşine să fii bucătar."
Indiferent de pregătirea profesională, armata contura
nişte caractere. Aţi văzut, în pământ când plantezi ceva, îi dai
îngrăşământ, îi dai gunoi, îl pliveşti, îl prăşeşti. Aceasta este
prima pregătire a pământului şi semănatul, prima praşilă când
plăntuţele sunt mici şi mai începe o a doua când sunt mari.
Aşa am văzut eu întotdeauna în mintea mea educaţia
din familie. Prima dată pregăteşti terenul unde se nasc copii,
casa, familia şi locul şi cine îi naşte. Apoi, când sunt mititei,
prima praşilă e mama şi tata iar a doua praşilă nu ştii cine ţi-o
face că deja eşti mare. Dar dacă e fkcută şi a doua bine,
respectiva plantă creşte şi aduce roadă. Să ştiţi că şcoala de
care vorbiţi dumneavoastră este tot o praşilă, acolo îţi formezi
o idee generală despre lume şi viaţă, dar armata era praşila cea
de pe urmă, pentru că de acolo pleca fiecare în direcţia lui.
Când termina armata, se însura şi era familist sau se ducea în
câmpul muncii. La cei care am lucrat înainte de armată, armata
s-a trecut în cartea de muncă, ca vechime.
Anumite caractere se formează într-un fel şi anumite
caractere se formează altfel. Pe vremea lui Ceauşescu, în
general, la fete existau internate în şcoli, le punea în camere,
2 101
Despre familia ortodoxă
aveau pedagoge şi le educa în mod instructiv. La spălat pe
dinţi, la îmbrăcat, la şcoală, la făcut temele, toate la clasă, toate
la masă, le învăţa viaţa colectivă. Se întâmpla şi acolo că aveai
una leneşă, una îşi lăsa patul nefacut, una nu se spăla, una
întârzia. Aceasta avea rolul de a defini pentru viitor ce fel de
om ai în faţă.
Acel fel de om îl găsim astăzi în societate de la 16 ani
în sus peste tot: Nu se duce la muncă că a ţipat patronul la el,
pentru că el nu a făcut armata. De unde să ştie el ce înseamnă
să ţipe cineva la tine? Ea nu se mărită ori nu mai stă măritată
că a jignit-o soţul şi i-a vorbit urât, ea a plecat şi a dat divorţ că
vrea viaţă independentă. Ce v-am spus mai înainte,
singularitatea personală?! în păcatele de spovedanie spune
singularitate trufaşă, adică foarte greu te apleci să primeşti un
sfat sau foarte greu să te apleci să primeşti un cuvânt de
educaţie, sau sunt oameni care chiar nu primesc observaţii. în
momentul în care întâlneşti asemenea elemente, întâlneşti de
fapt scadenţele societăţii - personalitatea cultivată greşit,
neseriozitatea, lipsa de responsabilitate. Nu a avut cine să
formeze un caracter frumos.
Acum s-au inventat şi licee particulare unde copiii
anumitor persoane se duc, plătesc nişte sume, toţi au note
mari, sunt deştepţi, sunt frumoşi, ştiu totul, nici o
problemă. Dacă îi iei la bani mărunţi sau la materii nu ştiu
nimic, dar ei au terminat totuşi un liceu ca şi cel care
merge la Negruzzi, la Racoviţă, la Sadoveanu
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.Graţia: Ca o dovadă că într-adevăr sunt foarte solicitaţi

oamenii la locurile de muncă şi mai ales în mediul privat,
sunt două cazuri de decese, cunoscute prin mass media, în
urma eforturilor extraordinare, a solicitărilor de la locurile
de muncă. S-a făcut atunci un pic de discuţie şi apoi au fost
date uitării. Se pune problema a 8 ore de muncă la serviciu,
dar acestea nu se respectă niciodată. Totuşi, cum pot fi şi
creştini în viaţa de familie aceşti oameni?
Părintele Calistrat: Dumneavoastră aţi pus foarte frumos
întrebarea, dar eu vă dau un răspuns care nu e întocmai cu
întrebarea. Aici vorbim de exploatarea omului de către om.
Aici, Mântuitorul Iisus Hristos a spus aşa: Cine nu adună 1
cu Mine, risipeşte. Şi aici sunt două lucruri foarte concrete.
O să vedeţi patroni care au falimentat firmele şi au distrus
sau au pierdut tot ce au muncit. Am întâlnit foarte mulţi
care, tocmai pentru faptul că cei care au muncit nu au fost
plătiţi cum trebuie, au fost supra aglomeraţi, ţinuţi peste
orele de program, ore tăiate, ore neplătite, etc., au suferit
la capitolul calitatea muncii prestate. Aici este vorba
despre infatuarea aceea a omului plin de bani şi sătul de
sine, că el nu disctă cu oricine, că aşteaptă alţi 10 la poartă
ş.a.m.d. Acesta atitudini au făcut ca şi în firma lor,
lucrurile să ajungă să fie făcute de proastă calitate, să fie
făcute la normă, să fie făcute fără nici un simţ de
responsabilitate şi să se împlinească un alt proverb:
Leneşul mai mult aleargă şi zgârcitul mai mult păgubeşte

105
Psalm 102, 22.

90 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Cele 8 ore de muncă, la foarte multă lume au ajuns la
10 ore de muncă şi chiar peste şi este foarte adevărat. Dacă ne
gândim la cuvintele Apostolului Pavel, neîncetat vă rugaţi04,
vom vedea că într-adevăr nouă nu ne rămâne timpul de
rugăciune. Când mai discut cu oamenii câteodată, ei îmi spun:
„Părinte, muncim toată ziua. Când să ne rugăm?" Eu le
răspund: „Timpul nu l-aţi făcut voi, e al lui Dumnezeu, voi
doar trebuie să-1 gestionaţi şi atunci le-am dat câteva idei de
bază şi le-am spus aşa: Invăţaţi-vă, că au ieşit acatistele acestea
mici ca nişte buletine şi fie că eşti la maşina de cusut, fie că eşti
la birou, fie că eşti la gestiune la raft, fie că eşti în picioare la
spital, fie că eşti oriunde, unde prinzi 5 sau 10 minute liber,
scoate cărticica şi zi o bucăţică de rugăciune că înanitea lui
Dumnezeu tot rugăciune este." Apoi le-am explicat: In tot locul
stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul 105] Nu
contează că bandajezi un bolnav, că legeni un copil, că faci
mâncare în bucătărie, că speli sau calci, învaţă această
rugăciune: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine, păcătosull Această rugăciune,
rugăciunea lui Iisus, spusă de 100 de ori înaintea lui Dumnezeu
este echivalentă cu Psalmul 50 de 3 ori. La ce ajută acest lucru?
Pui câteva boabe de fasole în buzunar şi începi să te rogi cu
acest Doamne Iisuse, uşor în mintea ta, nimeni nu-şi dă seama
ce faci, în orice fel de muncă ai fi şi când ai terminat dai o
boabă la o parte, mai zici cât poţi. Părintele Cleopa spunea aşa,
asta am prins de la el: „Omul care face servici din greu la mină,
la loc greu de muncă, nu-i cereţi să postească ca unul care face
servici mai uşor. Dacă nu mai poate posti, să postească măcar
lunea, miercurea şi vinerea. Dacă nu poate şi munca e foarte
grea, pentru că el asigură casa şi întreţinerea familiei, să se
ferească măcar de mâncarea de carne, adică să mănânce lactate.
Dacă face o muncă mai uşoară, să postească postul normal,
după boală şi după neputinţă, cu ulei sau fără untdelemn. Şi
spune aşa: Cei care lucrează mai puţin, să facă măcar o oră de
1 101
Despre familia ortodoxă
rugăciune dimineaţa şi o oră de rugăciune seara." Asta
înseamnă puţin sacrificiu.
In general, când am rânduit canonul la spovedit, le-am
spus multor oameni aşa: încercaţi să vă rugaţi seara chiar dacă
sunteţi mai obosiţi, pentru că în prima parte a serii toropeala îi
prinde repede pe toţi cei obosiţi şi aveţi mai multă linişte.
Când veţi încerca să vă rugaţi dimineaţa, veţi deranja mai mult
pentru că dimineaţa unul nu suportă becul, unul nu suportă
lumânarea, unul nu suportă gălăgia, mişcarea, deschisul uşii,
mersul prin casă. Dar pe foarte mulţi dintre ucenicii pe care îi
am şi îi cunosc, i-am învăţat să-şi facă din debaraua de la bloc
o mică cameră de rugăciune. Au curăţat totul şi au mai dus prin
balcon anumite lucruri sau prin garaj, pe la subsol şi acolo au
pus o icoană şi o candelă. Omul intră acolo, aprinde căndeluţa,
se pune în genunchi, spune o rugăciune în linişte un sfert de
oră, 10 minute, 8 minute. Vă spun lucrul acesta pentru că l-am
petrecut în mijlocul Bucureştilor. Venea o doamnă de la
Ministerul Muncii şi avea treabă în Iaşi de multe ori şi ne-am
cunoscut întâmplător de o Cuvioasa Parascheva. Mi-a spus
aşa:
- Părinte, o să puteţi veni odată la mine acasă să-mi
faceţi o agheasmă?
- Când vom veni la Sfântul Dumitru, vom călca şi la
casa dumneavoastră.
în clipa când am sunat la sonerie şi am intrat în casă la
doamna, nu ne-a venit a crede ceea ce am putut să vedem.
Doamna care era toată etichetă pentru serviciul unde lucra,
acum era cu o rochie de casă pe ea şi cu un batic pe cap,
fară bijuterii, doar cu cruciuliţa la gât, nu mai era
machiată, nu mai era aranjată, nimic şi a spus aşa:
„Părinte, aş vrea să mergem să sfinţim în camera mea de
rugăciune, acolo aş vrea să facem slujba, nu în sufragerie."
Şi nu mică mi-a fost mirarea când ditamai secretarul de
stat avea un perete plin numai cu icoane, cu două
căndeluţe aprinse şi mi-a spus că una o ţine pentru vii şi
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

una pentru morţi şi mi-a spus aşa: „După ce soţul meu se

duce şi se linişteşte în dormitor, eu stau aici şi mă rog. El
nu vine în camera aceasta, nu mă deranjează, dacă vrea să
vină să asculte, ascultă dar nu-1 prea interesează. După ce
termin rugăciunea, mă duc lângă el, mă aşez în pat, ne
culcăm şi suntem om normal cu soţia, aşa ne ştiu copiii,
aşa mă ştie soacra, aşa mă ştie socrul, dar aici nu ne
deranjează nimeni, aici este bisericuţa mea în mijlocul
acestui iad de capitală. Şi la serviciu am Psaltirea în
sertarul biroului, iar când alţii fac rebus sau se joacă pe
calculator, eu deschid sertarul, pun semn la catisma la care
am rămas şi unii mă întreabă câteodată: Ce faci Sanda
acolo? Aa, nimic, caut nişte hârtii, nu le găsesc. Şi zice,
zic o catismă, iar împing sertarul, iar îmi văd de treabă, iar
lucrez. Când nu am teren iar deschid sertarul, iar mai zic o
catismă. în rest, dacă vreţi să mă credeţi, am cărticica de
rugăciuni cu mine în poşetă, în tramvai mă rog, nu-mi este
ruşine, în troleu mă rog, nu-mi este ruşine, în metrou mă
rog, nu-mi este ruşine, în maşină, când mă duce soţul
câteodată la servici, nu-mi este ruşine, că-mi şi spune: Dar
ce, eşti preoteasă, ce-i cu tine? Stai liniştit că ce fac eu îţi
foloseşte şi ţie." Vreau să vă spun, un caracter impecabil.
Nu m-am aşteptat. Am rămas surprins

2 101
 Graţia Lungu Constantineanu
.Am să vă mai spun ce lecţii ne-a dat doamna. Noi
eram la ea într-o zi de miercuri şi toată mâncarea era foarte
bună la gust. La un moment dat, unul i-a cerut ulei să pună pe
nişte roşii, la care ea întreabă foarte mirată: „Dar
dumneavoastră miercurea mâncaţi cu untdelemn?" Ea ne-a
pregătit mâncarea călugăreşte, atât de bine era documentată cu
anumite lucruri mărunte care ţineau de tactica ei personală. A
spus: „Părinte, străbunicul meu a fost preot şi eu îl moştenesc
pe el. îmi place să mă gândesc întotdeauna că ceea ce fac, lui îi
place." Dacă este bunăvoinţă, într- adevăr, după o zi de muncă,
ne rămâne seara să aranjăm toate lucrurile pentru a doua zi,
pentru că de fapt seara e o pregătire pentru a doua zi - casă,
masă, haine, călcat, spălat, îngrijit, pus copiii în rânduială,
pregătit de câteva ore de somn şi iar de la capăt.
Când s-au culcat toţi, băgat în pat, cu plapuma trasă
până la gât, aproape de somn, cu mâinile împreunate pe piept,
dacă în genunchi nu ai timp să stai sau eşti obosit, şi până
adormi, eu mereu le spun: De 7 ori Psalmul 50, de 7 ori
Crezul, de 7 ori Tatăl nostru, de 7 ori împărate ceresc. Nu
contează unde ai să adormi dar să adormi rugându-te. Foarte
mulţi mi-au spus: „Părinte, să ştiţi că în clipa în care m-am
aşezat în pat şi m-am pus la rugăciune, chiar îmi trece
oboseala şi nu adorm până nu le fac, e o necesitate. Parcă
altfel dorm după ce le-am citit." De ce i-am învăţat cu aceste
rugăciuni? Pentru că sunt complexe şi uşoare. Ca să ştii
Simbolul credinţei, ştii de ce crezi în Dumnezeu, nu să spui că
aşa a crezut şi mama şi tata. Acesta nu e un răspuns ortodox.
Să ştii rugăciunea împărate ceresc este epicleză peste casa ta
că o invocă preotul când începe cele 7 Taine în biserică, să ştii
Tatăl nostru înseamnă să te rogi ca Iisus Hristos, că aşa a spus
Iisus Hristos: Când vă rugaţi, aşa să vă rugaţi.l06 Şi ca să ştii
şi Psalmul 50 înseamnă să-ţi pocăieşti păcatele.
Dacă luăm atent, rugăciunea unui om obosit, făcută
toată cu rânduială, este de fapt ca o rugăciune de seară, pentru
că nici rugăciunea de seară nu are mai mult de 20 de rugăciuni
106
Matei 6, 9.
94
Despre familia ortodoxă
în ea. Pe foarte mulţi i-am sfătuit să înveţe sfârşitul de la
rugăciunile de dimineaţa şi seara către îngerul păzitor şi le-am
spus: învăţaţi-o că aveţi nevoie de el tot timpul.
Cei mai râvnitori fac Canonul de pocăinţă sau Canonul
de înger păzitor că îl dau foarte des. Mulţi creştini reuşesc să
ajungă la nişte practici duhovniceşti deosebite. Aici am să dau
ca exemplu pe o băbuţă interesantă, care vine la noi la biserică.
Ea este confecţioneră. Deşi are peste 50 de ani, a spus aşa:
„Părinte, am stat eu şi m-am gândit, cum învaţă studenţii la
facultate atâtea braţe de cărţi ca să iasă domni mari, eu n-oi fi
în stare? Eu am învăţat Paraclisul Maicii Domnului pe de rost,
am învăţat Canonul de pocăinţă pe de rost şi toată ziua cât
ţăcănesc la maşină eu le zic şi nu mă plictisesc niciodată. Când
îmi aduc aminte, iar îl iau de la capăt dacă am uitat unde am
rămas. Dacă îl termin iar îl mai iau o dată de la capăt, tot îl
repet să nu-1 uit şi aşa mă rog toată ziua la maşina de cusut."
Şi spunea, într- adevăr, că stă şi câte 9-10 ore la muncă. Dar a
zis că unii se enervează, unii se supără, unii se tulbură, se mai
ceartă între ei, nu sunt mulţumiţi şi toţi întreabă:
- Dar mata de ce nu te enervezi?
- Eu nu am timp să mă enervez că mă rog.
Le-am spus creştinilor noştri o întâmplare foarte
interesantă cu Sfântul Antonie. A stat el şi s-a gândit la ce
măsură de rugăciune a ajuns. Şi i-a spus îngerul: Du-te la
cutare om în cutare oraş că ai să vezi că acela se roagă
neîncetat. A luat sfântul desaga, a ajuns la locul respectiv şi a
găsit un bărbat cu soţie şi copii şi a zis:
- Voi cum vă rugaţi?
- Părinte, cum putem.
Pentru numele lui Dumnezeu, chiar vă întreb cum vă
rugaţi
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- .Uite aşa ne rugăm, eu mă rog de cu seară că soţia e
obosită de la muncile zilnice. După ce adorm, se mai trezeşte
ea oleacă şi după ce adoarme şi ea, se scoală un pic copiii şi se
roagă ca să se facă către dimineaţă.
- Şi restul cum acoperiţi?
- Simplu, Părinte. Avem şi noi oleacă de muncă din
rodul mâinilor noastre şi tot ce câştigăm împărţim în 3, o parte
oprim pentru noi să trăim, o parte am mai dat la biserică pentru
că şi bisericile fac liturghie pentru noi, de la miezul nopţii până
a doua zi la prânz tot liturghie este pe faţa pământului şi o
parte am mai dat la săraci ca atunci când dormim sau muncim
să se roage şi ei pentru noi. Uite aşa, Părinte, eu mă rog
neîncetat.
Aici vreau să ajung, în momentul în care munceşti 10
ore, din toată sărăcia ta, dacă vezi un om bătrân, i-ai dat o
pâine o dată pe săptămână. Eu de obicei le spun să facă lucrul
acesta sâmbăta; ţin mult la treaba aceasta pentru că morţii
sâmbăta se pomenesc. Dacă ai dat-o din toată inima e tot o
rugăciune. Un sfat bun dacă l-ai dat, e tot o rugăciune. Dacă
cineva e supărat şi l-ai mângâiat cu două vorbe, e tot o
rugăciune, pentru că ne spune Isaac Şirul că folosul aproapelui
e roata ta. Dacă cineva duce un bagaj greu şi i l-ai dus doi
paşi, e tot o rugăciune, că aşa spune în Scriptură, dacă cineva
îţi spune să mergi cu el o milă, tu mergi două. Dacă cineva
suferă de o anumită afecţiune şi îi alini puţin suferinţa, e tot o
rugăciune. Deci avem suficiente metode prin care ne putem
ruga, că spune Mântuitorul: Din porunci Mă veţi cunoaşte.10 Şi
mai spune: în tot locul stăpânirii lui, binecuvintează suflete al
meu pe Dumnull49Eşti la patron, te-a pus să ţeşi acolo sau ce
lucrează el, de la pus tranzistori şi până la jucat pe internet cu
mouse-ul pentru programe sau ce fac ei acolo, dacă şi acolo
spui rugăciunea lui Iisus eşti tot în rugăciune.
49Psalm 102, 22.
Bejan, Dimitrie, pr., Bucuriile suferinţei, Tipografia Centrală, Cartea
1 101
Despre familia ortodoxă
Tu poţi să faci treaba ce o ai de făcut, să fii atent la ce
lucrezi acolo, dar cu mintea poţi să te rogi. Aceasta este vorba
Mitropolitului Antonie Plămădeală, care era un intelectual
desăvârşit şi un mare om cu experienţă prin faptul că el nu a
trăit călugăreşte la modul că să bată metanii şi să citească
Psaltirea, dar a trăit între călugări şi a învăţat din frumuseţile
lor. El întotdeauna spunea: „în faţa Părintelui Cleopa mă plec
iar în faţa Părintelui Paisie Olaru mă închin, adică îi socotea
sfinţi pe amândoi. Şi spune: Cât m-au învăţat ei pe mine în anii
tinereţii şi ai studenţiei, eu nu am învăţat din toate cărţile de
teologie. Unul m-a învăţat să mă smeresc iar unul m-a învăţat
să mă rog neîncetat. Aşa de profund a fost de marcat. Şi spunea
Mitropolitul Antonie: Dacă omul cu adevărat ar vrea să nu se
despartă de Dumnezeu niciodată, nici atunci când rupe o
floare, să nu o rupă cu ură, să o rupă cu gingăşie, că în creaţia
lui Dumnezeu intervine." Atât de sensibilă era starea
sufletească, adică de a se gândi omul câte ne dăruieşte
Dumnezeu nouă, câte ne pune la dispoziţie. Aceasta este partea
concretă - într-o lume stricată nu trebuie să te strici ca ei.
Eu le mai spun aceste lucruri uneori când vin la spovedit.
Graţia: Exemplul profesoarei cu studii superioare care, având
lipsuri, a recurs la soluţia de a face o muncă necalificată pentru
a obţine un ban e o rezolvare de moment, nepotrivită şi
nedemnă. Aceste soluţii nu pot fi generalizate.
Aţi spus anterior că în momentul în care omul intră în
casă, lasă toate grijile afară pentru a avea pace în familie. Este
foarte greu de definit astăzi lucrurile aceastea pentru că
greutăţile de la locul de muncă sau lipsa unui loc de muncă
aduc urmări grele în familie. Ziua de muncă nu mai este de
mult de 8 ore, ci de dimineaţa până seara şi omul ajunge acasă
deja epuizat, indiferent care este munca sa, mai ales
economiştii, medicii, cei din domeniul juridic. Normal este ca
omul să poată avea un loc de muncă potrivit pregătirii,
competenţei şi un venit corespunzător. Astfel, oamenii valoroşi
sunt nevoiţi să plece în străinătate. Cunosc multe persoane
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

plecate în străinătate şi care păstrează legătura cu ţara prin occidentului şi s-au făcut pierduţi. Să ştiţi că occidentul, într-
duhovnic şi prin familie în măsura în care au rămas rude în adevăr, ne-a dăruit puţini bani, dar ne-a dăruit şi mult dezastru.
ţară. Cum vedeţi sfinţia voastră ca duhovnic, că familia actuală La un moment dat se făcea o remarcă de către cei care
poate vieţui într-o stare de normalitate în cadrul societăţii aflate deţin aceste statistici financiare, că românii au adus din
într-o stare de anormalitate? străinătate într-un singur an de zile peste 1 miliard şi
Părintele Calistrat: în întrebarea pe care aţi detaliat-o destul jumătate de euro beneficiu la Produsul Intern Brut al ţării.
de amănunţit, trebuie să ţinem cont de contextul social în care Aceasta nu ne încălzeşte pe noi, aceasta încălzeşte
ne aflăm, care nu este propice familiei creştine. Din start, coeficienţii care ţin parametrii cu bursa de valori
această criză traversată de întreaga lume este de fapt un
exterioară, interioară, naţională, internaţională. Dar am
examen al vieţii de familie. în momentul de faţă, familia
vrea să ştim câte lacrimi au reuşit să aducă aceşti bani ai
creştină se află înaintea unui mare examen - păstrarea
integrităţii familiei, păstrarea echilibrului în familie sau chiar occidentului, am vrea să ştim câte familii despărţite a
păstrarea bunei armonii în familie, adică viaţa morală. Pentru dăruit acest exod spre occident, câţi copii crescuţi
că acele soluţii, plecarea în străinătate, soluţia cu o muncă despărţiţi între mamă şi tată, vorbeam în esenţă despre
inadecvată omului cu pregătire superioară, într-adevăr nu sunt familia creştină. Deci este un compromis cu dinte lung şi
soluţii şi nici nu vor fi vreodată soluţii. cu rădăcină adâncă. Pentru moment sursa financiară de a
în momentul de faţă, ele sunt mai degrabă trăi este o soluţie, dar aceasta nu rezolvă problema
compromisuri. Ele nu afectează atât starea sufletească sau protecţiei sociale în România, care este de datoria unui
starea morală, dar sunt compromisuri care vor avea mai târziu stat de drept să asigure forţa de muncă şi locul de muncă
efect asupra familiei, asupra vieţii de familie. Străinătatea, într-
adevăr, a fost prima sursă de rezolvare a unor probleme
financiare. Problemele financiare sunt cele care încep de la
coşul de gunoi până la picătura de apă care curge prin
apometru sau prima felie de pâine pe care o mănânci dimineaţa
la micul dejun. Este rezolvarea problemei biologice a vieţii de
familie, dar nu este în acelaşi timp o rezolvare a problemei de
familie în ansamblu, pentru că foarte multe familii conservate
în cadrul ortodox românesc, în contact cu mediul occidental şi-
au schimbat optica şi vederea sănătoasă asupra a ceea ce
numim noi familie. De aici, din acest exod spre străinătate sau
spre sursele financiare ale occidentului s-au format familiile
sau mariajele de moment, căsătoria de probă. Unele femei s-au
dus şi şi-au părăsit soţii sau copiii, alţi soţi şi-au părăsit femeia
şi copiii. Copiii au rămas fără o educaţie sănătoasă sau femeia a
rămas fără un ajutor sau unii, pur şi simplu au luat calea

2 101
 Graţia Lungu Constantineanu
.Iar ceea ce spuneaţi dumneavoastră legat de
personalitatea intelectualilor, aici pot spune următorul lucru.
Avem intelectuali de jertfă care vor fi buni şi în ţară şi în
străinătate, ca drept dovadă că avem competenţe şi este o
cinste ca oameni de valoare din România atât în domeniul
medical, cât şi ştiinţific şi orice domeniu ar fi, să meargă să ne
reprezinte ca să arătăm lumii că suntem o ţară care ştie ce este
cultura sau ştiinţa sau valoarea sau, dacă vreţi, ce înseamnă
geniul.
Dar în acelaşi timp, nu este pentru noi o bucurie de a
scoate toată resursa intelectuală, creierele pregătite în România
şi a le trimite spre exploatare în occident. Pentru că, dacă luăm
de exemplu, firme IT şi altele, vin şi aleg cei mai buni
programatori, cei mai buni analişti, dar ei nu ţin cont că şcoala
românească a investit prin creaţia profesorilor, prin
mentalitate, prin timp, prin vreme, prin uzură.
Un alt mod de a culege intelectuali este formarea de
olimpici de nivel naţional şi internaţional în toate domeniile şi
spun: Vă acordăm o bursă în cutare stat să vă pregătiţi. De
fapt, nu-i pregăteşte ci îi stoarce de informaţia pe care au
preluat-o din România, pentru că ei pleacă cu un standard mult
mai ridicat decât acolo.
Acesta este un mod de a ne autoînşela şi ajung astfel la
intelectualitatea de catifea. Avem facultăţile particulare. Eu nu
spun că ele n-or fi formând câţiva oameni buni, aşa cum există
elite în toate domeniile. Ei şi-au plătit facultatea singuri, dacă
sunt competenţi, iau şi ei calea occidentului, a străinătăţii, iar
cei cu un nivel scăzut, care ne rămân nouă, să-i suplinească pe
cei care au plecat, plafonează societatea românească prin mulţi
oameni incompetenţi dar cu titluri competente, care deţin
funcţii. Prin aceasta, ei adâncesc criza, aduc prejudicii vieţii
sociale, bunăstării ţării, adică frânează procesul de dezvoltare,
pentru că ei nu sunt la gradul de competenţă de care avem noi
nevoie. Şi atunci, normal că occidentul apelând la astfel de
strategii, va fi mai performant, iar noi iarăşi, ne autoînşelăm.
1 101
Despre familia ortodoxă
Noi creştem oamenii buni şi îi dăm occidentului, iar
noi, cum se spune, ne oprim partea de mijloc. Partea de mijloc,
nemaiavând vârfuri bine pregătite, scade standardul şi nivelul
de pregătire şi atunci, sigur, ai o inflaţie de profesori, vă dau un
caz concret, dat la televizor. Notele de la titularizare erau de la
1 spre 5 şi tu mai dai ştirea la televizor? O dai în mass media,
ce să arăţi? Că nivelul de pregătire românească a scăzut? Cu ce
scop s-a dat această ştire? Tot cu un scop bine definit. Tu ceri
salariu mare în străinătate care vii de la nivelul de pregătire 1-5
în România? Nu, eu cer salariul pentru pregătirea mea şi
nivelul meu de pregătire 9-10.
Eu am venit în străinătate pentru că sunt competent. Unii
ne pun să echivalăm examene, să repetăm examenele în
sine sau să repetăm studiile, cer aprobarea diplomei,
validarea ei. De ce? Tocmai pentru a ne exploata, şi în
timpul cât ne pregătesc ne fură ceea ce gândim, îşi
formează oamenii lor pe criteriu de competenţă şi apoi tu
devii nefolositor şi la un moment dat, ai dreptul să te
întorci în ţară, dar cu ce te întorci? Cu epuizare nervoasă,
cu epuizare psihică, cu epuizare biologică, cu epuizarea de
vârstă pentru că treci de o vârstă când nu mai dai
randament şi atunci unde eşti bun? Eşti bun în România.
Deci, pur şi simplu, luaţj-vă lămâia că am stors-o. Sau,
luaţi-vă pământul că am strâns recolta
 Graţia Lungu Constantineanu
.Familia creştină mai are intelectualii dezinteresaţi. Aţi
văzut ce au reuşit instituţiile superioare pentru instituţiile din
subordine - nota de la bacalaureat să conteze în media de
intrare la facultate şi atunci elevul învaţă numai pentru nota de
la facultate şi pentru bacalaureat şi restul materiilor scad ca
randament şi competenţă. Apoi, media de peste ani, să fie o
notă pentru media de la bacalaureat şi intrarea la facultate şi
atunci notele să fie artificiale, să nu mai fie toate în mod
natural şi pe competenţă.
Când a spus că se poate intra la facultate pe bază de
dosar, în acest caz un 10 dintr-un liceu de specialitate, cum ar
fi liceele de gradul I sau colegiile judeţului nu se potrivesc cu
toate şcolile de la ţară, unde se poate pune tot 10 dar la nivelul
de şcoală de sat şi când vii în oraş şi ocupi pe bază de dosar
un loc, următoarele 300-500 de locuri la facultate sunt cu
taxă, nu mai este un nivel valoric real.
Pentru cel care a plătit taxă, indiferent că învaţă sau
nu învaţă, profesorii trebuie să devină îngăduitori cu el pentru
că el dă o taxă. îşi periclitează şi profesorul locul de muncă
dacă nu are numărul de oameni la taxă, îşi periclitează şi
colegiul sau facultatea respectivă numărul de profesori pentru
că nu au numărul de studenţi şi atunci se merge pe un lanţ al
slăbiciunilor care nu ţine de protecţia socială, ci ţine de
Ministerul Educaţiei.
Vrei standard şi performanţe, te lauzi că ai schimbat
un ministru şi ai pus unul cu legi aspre, nu de legi aspre este
nevoie ci de legea competenţei. Dacă este nevoie ca un elev
să fie pregătit, el poate să dea examene şi din 4 în 4 ani. Poate
să dea examen la intrarea în clasa I, după grupa pregătitoare,
poate da examen în clasa a IV-a pentru intrarea în clasa a V-a,
poate da în clasa a VUI-a pentru intrarea la liceu, poate da în
clasa a X-a pentru intrarea la specialitatea de liceu, poate da la
intrarea în facultate, poate da la jumătatea facultăţii, dacă e
nevoie, poate da la sfârşitul facultăţii.
144
Psalm 33, 10.
130
Despre familia ortodoxă
Cu cât vor fi examenele mai dese, mai obiective, vor
fi mai eficiente şi vom avea profesionişti mai buni aşa cum
sunt olimpicii, elitele sau clasele de frunte, cum se spune,
pentru că avem, engleză intensivă, biologie intensivă, chimie
intensivă, ceea ce înseamnă obiecte de bază. în momentul în
care am un liceu de muzică, performanţa e muzica, mă axez
pe ceea ce ţine de cultură şi artă; este de sport, mă axez pe
ceea ce ţine de performanţă în sport şi în modul acesta
reuşeşti să dezvolţi şcoli pentru formarea de profesionişti buni
în toate domeniile. La fel se pune problema şi în cazul şcolilor
profesionale şi de meserii.
Mircea Platon, român plecat în străinătate la studii,
spunea: Şcoala românească este mulţumită că nimeni nu-şi
mai dă interesul să aducă un plus de performanţă, toată lumea
se mulţumeşte cu ceea ce este, atunci automat scade şi
nivelul, şi vorba românului rămâne valabilă, lasă că e bine
aşa, că se poate şi mai rău. Ori, când pleci de la acest nivel, nu
mai trebuie să urci nici o treaptă, podiumul are o singură
treaptă, de la locul I până la ultimul loc, toţi sunt una, iar
psalmistul David, care este cel mai în drept şi în măsură să
dea tonul acestei idei, a spus: Când se ridică sus oamenii de
nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni109. De ce
spun lucrul acesta?
în momentul în care într-o şcoală, profesorul nu este
plătit cum trebuie, el stă în învăţământ şi va preda după
remuneraţia primită. Mă plăteşti, îmi dau interesul. Nu mă
plăteşti, dau o lucrare de control, mai dau o lucrare de
verificare şi am încheiat media. Nu mă interesează ce ştie
elevul. De 500 de lei mă plăteşti, de 500 de lei îţi muncesc.
Medicul stă într-un spital. între medic şi preot este o
singură diferenţă, medicul dezleagă durerea, preotul dezleagă
păcatele. în momentul în care Hristos Şi-a spus doctor al
sufletului şi al trupului, arată clar că este şi medic şi preot.
Preotul bun poate fi un medic bun şi medicul bun poate fi un
preot bun. Pentru că numai dacă luăm modelul lui Luca al
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

Crimeii, cel care opera în sala de operaţii cu icoana sau mai distracţie, restaurante, săli de nuntă şi tot felul locuri
avea acel ritual de a face câteva metanii sau rugăciuni, încât frumos amenajate unde tinerii îşi fac ceremonia
unii din sistemul de atunci îl considerau anormal, dar el nu pământească a petrecerii de nuntă, sunt închiriate cu un an
intra în sala de operaţii fară credinţa că Dumnezeu e cu el şi înainte şi în fiecare duminică se fac în biserică cununii şi
lucrează cot la cot. Când a venit ordin de la regimul comunist botezuri, eu cred că această lege va pica de la sine. Ea
să-i scoată icoana din sala de operaţii şi să nu mai aibă voie să poate să înlesnească o viaţă uşoară şi moravuri stricate
fie candela aprinsă, a spus aşa: Cu ajutorul lui Dumnezeu, unor oameni fară frica lui Dumnezeu, pentru că cei care
chiar de voi muri de foame sau chiar de voi face o muncă de sunt oameni adevăraţi, creştini adevăraţi, indiferent că
jos, eu nu voi mai opera niciodată şi nu a mai operat niciodată întârzie sau amână, ei vor face cununia. în general, eu sunt
de atunci. A spus: Eu tai, dar Dumnezeu însănătoşeşte şi
adeptul acestor familii şi când am prins doi tineri care au
vindecă. Deci când tu te lupţi să formezi un asemenea medic
şi copii şi sunt necununaţi, imediat am căutat două inele, i-
şi să-1 aduci la isemenea standard încât el să lucreze mână în
am pus în genunchi şi am citit cununia. Plecaţi acasă
mână cu Duhul Sfânt şi cu Dumnezeu, acela nu este un
medic, acela :ste un geniu, acela este un preot medic, pentru cununaţi, fară să stau la discuţii prea multe. Nu avem naşi.
că medicul xedincios va avea cea mai mare performanţă în Găsim noi o pereche de oameni care stau degeaba. Şi îi fac
instituţia în are îşi desfăşoară activitatea, fie că este ORL-ist, naşi de serviciu, se cheamă
ardiolog, internist sau ortoped sau este chirurg.
Un medic nu trebuie neapărat să taie ca să fie bun.
kdevăraţii medici se uitau la om şi îi spuneau boala după
îişcare, după chip, după modul de manifestare, după iloarea
ochilor, după culoarea feţei, după mimică, după ;stică, după tot
ce vrei. Adică un medic adevărat te citeşte im citeşte
duhovnicul păcatele.
2. CupCu în afara famidei

Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea

libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi
ai lui Dumnezeu (I Petru 2, 16).

a. Concubinajul
Graţia: E bine că multe persoane preferă concubinajul
familiei şi consideră că o hârtie nu-i face mai fericiţi?
Părintele Calistrat: Aici este o greşeală a statului,
categoric, declarată şi aprobată prin legile în vigoare,
căsătoria de probă i se mai spune. Dar toate locaţiile de

2 101
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

.Consider tot o faptă înaintea lui Dumnezeu, fară bani, - Părinte, vreau să fac un pomelnic pentru fiica mea
fară nimic. După aceea se duc ei şi îşi legiferează celelalte pentru că a stat în probe 5 ani cu cineva şi nu s-au potrivit şi eu
când au timp. Şi-or lua ei colaci şi lumânări şi rochii şi le-or da vreau să se căsătorească.
de pomană unde ştiu ei. Aici este rolul Bisericii, cateheza - La cine vă referiţi că a stat în probe?
preotului e cea mai importantă, iar lângă cateheza preotului - La fiica mea.
este educaţia din familie. Dacă este o mamă generoasă, dacă - Am crezut că aţi avut vreun animal ceva de
este un tată perseverent, să ştiţi că tinerii se vor căsători. Eu le- companie.
am spus permanent, nu staţi aşa că e o ruşine. Şi să ştiţi că s-a îmi era mie jenă ca mama să vină să spună asemenea
prins, a lucrat asupra tinerilor. Unii au venit să mă întrebe dacă lucruri despre fiica ei. Ca şi cum, ia marfa aceasta,
nu cunosc un nănaş, unii au venit să mă întrebe dacă e scumpă foloseşte-o, dacă e bună e bună, dacă e rea, arunc-o. Nu e
o cununie, unii au venit să mă întrebe unde să o facă la un posibil. Aceasta nu este o temelie sănătoasă a cununiei şi
preot mai îngăduitor, adică să nu le ia o sumă prea mare, mă atunci dăm din dragostea dumnezeiască care stă la baza
rog, mărunţişuri. în general, să ştiţi că noi orice prindem la Tainei Cununiei, în dragostea eros, în dezmăţul sexual pe
spovedit şi găsim în neorânduială nu lăsăm în neorânduială.
care noi îl vedem în jurul nostru necomentat. Adică e
Este de datoria păstorilor să aibă grijă de turmă. Pentru că, să
suficient să lăsăm mintea şi imaginaţia prin raţiune să
ştiţi, există concubinaje dar nu depăşesc numărul de familii.
Tot familia primează în societate. Unde te duci pe alunece şi să ne închipuim toată mizeria acestei lumi, tot
stradă vezi mamă, tată cu un copil, deci nu stau aşa pentru că ce se întâmplă în jurul nostru
dăunează şi copiilor. Aceste concubinaje nu duc decât la
delincvenţa juvenilă.110 Noi le spunem copii din flori. Ei nu
sunt copii din flori, sunt copii din dezordine şi asta nu e bine
pentru acel copil. Fiecare copil se naşte cu o bucată de pâine
subsioară şi cu norocul lui, aşa că nu va pieri nimeni de foame.
Societatea încă se ocupă de lucrul acesta, unii mai înfiază, unii
cresc la stat dar trăieşte toată lumea. Nu am ajuns la forma
sălbatică de canibalism să eutanasiem copiii sau să facem
microcezariene sau lucruri urâcioase care să supere pe
Dumnezeu.
b. Concubinajul şi căsătoria de probă
în momentul în care ei nu ţin cont de acest cuvânt
dumnezeiesc, apare ceea ce ne-a dăruit nouă societatea prin
legile civile - concubinajul şi căsătoria de probă. Chiar o mamă
a îndrăznit într-una dintre discuţiile pe care le aveam, să
folosească acel termen:

1 101
 Graţia Lungu Constantineanu
.Chiar îi spuneam cuiva într-o zi, că m-a întrebat cât de
bun este Dumnezeu. Cine poate să dea dimensiunea acestei
bunătăţi? I-am explicat aşa: Gândeşte-te la două lucruri, nu
numai cât este de bun, ci şi cât este de puternic. Ca să suporţi
păcatele la 6 miliarde de oameni pe glob într-o oră, într-o zi,
într-o lună, într-un an, dar să ai puterea în aceeaşi clipă prin
harul Sfintei Liturghii şi prin jertfa adusă la altar, prin jertfa
nesângeroasă, euharistică să le şi ştergi şi să le şi uiţi! De asta e
Dumnezeu, că spune aşa: Atât de mult iubeşte Dumnezeu
lumea încât ar putea să o piardă, nu vrea să o piardă ci vrea să o
mântuiască, aşa a spus: Eu nu am venit să pierd lumea, ci să o
măntuiesc.lu
Primul rezultat al acestor stări de lucruri este căsătoria
iresponsabilă, apoi, acest patriarhat şi matriarhat care duce la
disensiunea din familie şi creează conflictul individual. Şi acest
conflict individual cum este? Dacă aţi văzut vreodată iarna,
bulgărele de gheaţă, îl iei şi-1 dai prin zăpadă, faci un bulgăraş
şi îi dai drumul din deal în vale. Prin depunerea de zăpadă
devine tot mai mare, dar nu numai că devine mai mare, devine
şi periculos, pentru că în momentul în care am aruncat un
bulgăre mic de zăpadă, pot să lovesc pe cineva şi să
zâmbească, dar în momentul în care este mai mare şi mai greu,
lovitura poate fi mortală. Asemenea lucruri se întâmplă în
căsătorie.
La conflict individual se adaugă factorii de conflict. Şi
ce apare în factorii de conflict? Elementele prezumtive şi
apărătorii din partea soţiei şi elementele prezumtive şi apărare
din partea soţului, a ginerelui. Şi atunci ce se întâmplă? Acest
conflict se măreşte la scară largă prin supradimensionarea unor
conflicte minore din familie.
Dacă Pavel a spus: în momentul în care aveţi învăţătorii
voştri şi părinţi, nu aveţi mai mulţi decât unul, Cel care v-a
născut din duh, Hristos şi acesta v-a dăruit părinţii spirituali.
Păi, te duci şi te sfătuieşti cu părinţii spirituali care sunt neutri,
nu te mai duci la mama şi la tata să te sfătuiască pentru că
1 101
Despre familia ortodoxă
atunci deja calci cuvântul Scripturii. Tu ce mai cauţi din nou în
elementul familial dacă tu ai întemeiat noua familie? Nu poţi să
uneşti aceeaşi greutate cu aceleaşi simţăminte. Trebuie un
simţământ neutru care să analizeze situaţia exact cum spunea
Părintele Cleopa: Faţă de cei care se ceartă să ai inimă de
mamă dar să ai atitudine de judecător, iar faţă de cei care nu
primesc cuvântul lui Dumnezeu, este în Scriptură spus lucrul
acesta: în momentul în care cineva nu doreşte să asculte
cuvântul Sfintei Scripturi şi povaţa pe care i-o dai, să-1 cerţi
între tine şi el. Dacă s-a îndreptat l-ai câştigat, dacă nu, mai
chemi 2-3 de faţă cu care să-1 cerţi şi să-1 îndemni, iar dacă nu
s-a îndreptat, îl spui soborului sau bisericii. Dacă nici aşa nu s-
a îndreptat, atunci, în clipa aceea el îţi devine păgân şi vameş:
Băiete, fa cum te luminează Dumnezeu! Nu mai stai să iei
atitudine.
Aici e atitudinea părinţilor, aici e vorba de dreapta
socoteală în iubire: Dacă ţinem minte până prin anii 1980,
desfacem două timpuri istorice, timpul comunist cu reguli mai
stricte şi cel democratic cu reguli mai uşor de abordat, mai
permisibile. Şi spunea mama către fată: Nu mă interesează, te-
ai căsătorit, te duci acolo la bărbatul tău, îl rabzi, îl asculţi, te
supui şi faci ce se face în casa aceea. Te-am învăţat de toate,
mergi şi fa tot ce ştii şi stai acolo, de asta te-ai măritat.
c. Concubinajul sau dragostea neasumată Graţia: Am găsit
pe un site formularea concubinajul sau dragostea neasumată.
După ceea ce citim în Scriptură, chiar cărţi de psihologie dacă
am citi, dragostea implică de la sine asumare, dacă nu se asumă
dragostea, ea nici nu există. Atunci, concubinajul nu se bazează
pe dragoste sau nu implică dragostea, ci numai familia. E
corect? Părintele Calistrat: Răspunsul îl aveţi în Sfânta
Scriptură: Cel ce desfrânează să fie ucis cu pietre în afara
cetăţii. Ce a
spus Mântuitorul femeii desfrânate când a fost prinsă în
11
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

?desfrânare? Iertate îţi sunt păcatele tale, dar să nu mai femeie), transformat duhovniceşte prin Taina Nunţii în
greşeşti! Nu există aşa ceva. Concubinajul este desfrâu, este familie trebuie gândit numai sub forma încrederii totale, a
forma individuală imorală admisă într-o societate, fie că e prin
lege, fie că e consimţită, de la individ la individ, dar care nu nădejdii totale şi a iubirii totale. Apostolul Pavel a spus:
justifică nimic. Pe Dumnezeu nu-L convinge în nici un fel Dragostea nu cade niciodată."50 A arătat de ce nu cade,
forma noastră de manifestare biologică. Spune categoric în pentru că rabdă totul, poate fi şi greu când iubeşti: suferă
Psalmi: Oameni şi dobitoace vei mântui, 113 Doamne. Oamenii totul, crede totul, tolerează totul (toleranţa în sensul
sunt cei care se luptă cu legea şi o păstrează. Dobitoace sunt
oameni care cad, totuşi conştientizează şi se ridică. Răspunsul creştin, nu toleranţa în sensul obraznic). Spune, voi cei tari
este categoric: Stop şi ridicare. Neapărat întoarcerea la să purtaţi neputinţa celor slabi,115 să împliniţi legea lui
adevăr, nu există altfel. Hristos, nu pizmuindu-vă unii pe alţii, ci iubindu-vă unii pe
Ştiţi cum există concubinajul? Scrie în Canoane. Dacă alţii51. Acestea sunt sensurile dragostei
doi oameni se iau împreună pentru ajutor dar să nu păcătuiască
trupeşte, ci trăind în curăţenie, pot vieţui împreună. Acesta e
concubinajul dacă nu vrea să se căsătorească şi vor să fie de
ajutor unul pentru altul. Dar spune acolo, să trăiască fiecare în
patul lui, adică să nu fie plăcerea şi pofta. Atunci este admis.
Aceasta e forma prietenească, dacă vreţi, a acelei dragoste
neasumate. Graţia: Este posibil ca aşa pretinsa dragostea să
dureze de la un moment până la un moment şi apoi se încheie,
apoi dragostea se manifestă către altcineva? Părintele
Calistrat: Ştiu unde aţi vrut să mergeţi cu întrebarea. Vă dau
răspunsul în alt mod. Ce face ascetul pentru a dobândi dulceaţa
rugăciunii? Se roagă neîncetat. Ce face atletul pentru
dobândirea medaliei? Se antrenează neîncetat. Ce face
profesorul pentru a se perfecţiona? învaţă tot timpul, învaţă pe
alţii învăţând şi pentru sine. Ce face medicul ca să se
specializeze? Practică tot timpul ca să fie cât mai bun şi îşi
îmbogăţeşte cunoştinţa. Aşa este şi în dragoste. Cu cât există
mai multă tandreţe care înseamnă credinţă, iubire, încredere,
cu atât dragostea e mai trainică. Cu cât dispar aceste trei
manifestări umane, apare înstrăinarea între cei doi.
Dragostea dumnezeiască nu implică decât dorul de cer şi
se exclude o apropiere nebinecuvântată faţă de o altă
persoană. Dragostea agapis înseamnă întrajutorare şi aceea
e milă, nu face parte din subiectul nostru. Iar dragostea de 501 Corinteni 13,8.
care vorbim noi, erosul acesta dintre oameni (bărbat şi 51Ioan 13,34-35.

144
Psalm 33, 10.

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Nu există îndreptarea dragostei către altcineva, acela
este consum erotic. Acela nici la sentimente nu intră. Tu nu
poţi să iubeşti o altă persoană. Mi-a plăcut o frază filosofică
dintr-un pasaj confucianist: Cum poţi să iubeşti pe cineva când
nu ai înţeles tu ce e dragostea? Nu ai cum. Nu a existat
niciodată. Sfântul Maxim Mărturisitorul dă o definiţie
uimitoare a dragostei: Cine nu a iubit o clipă nu a iubit
niciodată U1 Atunci ce facem? Nu există aşa ceva. Astăzi sunt 3
factori: nepotrivirea de caracter, neînţelegerea şi lipsa de
comunicare, spun ei la tribunal ca să divorţeze. Nu este un
răspuns. Aceasta este o scuză, dar care în ziua judecăţii va fi
act provocator al mâniei Iui Dumnezeu asupra noastră.
Pentru că pe Dumnezeu nu-L vom convinge de ce nu am
comunicat, ne va întreba ce am făcut să putem comunica. Şi
noi nu am făcut nimic. Am văzut altă femeie mai frumoasă şi
am poftit-o pe aceea. Scriptura ce spune? Fraţilor, nu vă
aruncaţi în negrijă că păcatele cu gândul ar fi uşoare ll8\ Numai
dacă ai văzut femeie şi ai poftit-o ai preacurvit şi dacă l-ai urât
pe fratele şi nu l-ai iubit, păcat de moarte ai săvârşit, deci ai
ucis. Graţia: Comunicarea este verbală şi oon-verbală.
Părintele Calistrat: Da, comunicarea este şi de natură
sufletească. Oamenii se simt şi se atrag nu e neapărat necesar
să vorbească. Este limbajul ochilor, este limbajul mişcărilor,
este limbajul comunicării din toate punctele de vedere, nu
numai acustic.
Graţia: Persoanele care sunt credincioase şi au o rânduială de
rugăciune, spun de multe ori te simt în rugăciune. Persoane
care nu s-au văzut ani de zile nu au simţit acea despărţire de a
se vedea fizic.
Părintele Calistrat: Vă spun o întâmplare că eraţi aici când
am început discuţia. Acum 2 zile mă gândeam la o persoană pe
care nu o văzusem de 2 sau 3 ani şi ieri făcând proscomidia am
pus părticele şi azi a venit să aducă pomelnic.
Graţia: Şi pe noi ne-aţi chemat aşa altă dată. Părintele
Calistrat: Da. Noi nu avem o definiţie a termenului de
113
Despre familia ortodoxă
comunicare. Unii spun telepatie, unii spun intuiţie, tot felul de
definiţii. Nu. Comunicarea este convorbirea tainică cu
Dumnezeu şi între semeni. Cum făceau sfinţii de ştiau unul
despre celălalt de la distanţă fară să se vadă? Numai prin duh.
Comunicarea este în primul rând duhovnicească. Dacă ea
există duhovniceşte, celelalte se adaugă vouă. Nu spune
Mântuitorul? Căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui
că toate celelalte
119
vi se adaugă vouă. d.
Uniunea consensuală
Graţia: Familia, aşa cum o presupune ortodoxia, implică o
comuniune între soţi pe toate planurile. Opusul era
concubinajul dar mai nou, considerându-se cumva
peiorativ, s-a înlocuit termenul de concubinaj cu
formularea uniune consensuală. Familia ortodoxă implică
uniunea consensuală bazată pe o comuniune pe toate
planurile dar însoţită de Taina Cununiei. Fără Taina
Cununiei, o simplă uniune consensuală ar fi doar o parte
dintr-un întreg. Atunci, putem considera că această uniune
consensuală e acelaşi lucru cu familia, că suntem în bună
rânduială şi copiii născuţi din aceste uniuni consensuale
sunt la fel spiritual şi chiar sufleteşte cu cei crescuţi în
familia ortodoxă creştină tradiţională
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: Răspunsul l-aţi dat tot dumneavoastră, în
momentul în care vorbim de uniune consensuală şi de familie,
categoric vorbim de două lucruri diferite. Este una să fii sub
binecuvântarea harului Duhului Sfanţ şi sub cuvântul
Evangheliei şi să fii familie binecuvântată, ceea ce înseamnă
soţ şi soţie şi este altceva să fii în desfrânare. Evanghelia spune
aşa: Să nu săvârşeşti adulter. ' Ce înseamnă adulter? A trăi cu o
femeie nelegitim. Indiferent, că scopul este naşterea de fii, că
este dragostea, că este bucuria, că este înţelegerea, că este
intenţia bună, că este educaţia, nu putem vorbi de o familie.
Noi folosim termenul modern de cuplu, dar este un cuplu de
desfrânaţi. Acesta este răspunsul. Cuvântul concubinaj este un
cuvânt modern, formularea „familie de probă" este modernă,
„uniunea consensuală" e formulare nouă, dar nu schimbă cu
nimic fondul problemei. Ascunde imaginea, adică nu-i spui
desfrânat. Este un termen ruşinos, dar dacă vă uitaţi în
Scriptură aşa spune: Să nu săvârşeşti adulter. în momentul în
care ai săvârşit adulter, înseamnă că tu ai cunoscut deja o
femeie. Deci ai fost căsătorit, înseamnă că tu ai umblat şi cu
altă femeie.
în momentul în care tu îţi permiţi să consumi trupul
altcuiva fără nici o lege sau în afara legii, ai căzut sub lege şi
eşti sub păcat, categoric. Rămâne foarte categorică ideea. Şi cel
născut din desfrânare trebuie botezat, trebuie miruit, trebuie
împărtăşit, trebuie integrat în Trupul tainic al Bisericii, deci
trebuie altoit în Hristos dar aceasta nu înseamnă că
binecuvântările harice vor fi la fel ca cele din familia creştină.
Să ne uităm cine au fost urmaşii lui Avraam şi Sara, să
ne uităm cine au fost copiii lui Ioachim şi Ana, cine au fost
copiii lui Zaharia şi Elisabeta. Din familii binecuvântate au
ieşit oameni binecuvântaţi, iar dacă ne uităm de-a lungul
Vechiului Testament, că am avut genealogia Mântuitorului,52
aţi văzut două lucruri - Mântuitorul a venit pe linia davidică,
dar şi din oameni vrednici şi din oameni păcătoşi. S-a dat o
52 Matei 1, 1-25.
1 101
Despre familia ortodoxă
înşiruire de femei desfrânate pe parcursul genealogiei dar în
acelaşi timp s-a dat şi neamul oamenilor aleşi, chiar aşa am
menţionat în predică. Au fost perioade de 300 sau de 100 de
ani când nu a fost nici un nume, nu au fost sugestive. Au fost
oameni obişnuiţi.
în momentul în care s-a ridicat o sevă sănătoasă,
Scriptura a menţionat. De ce? Erau preocupaţi să meargă la
Templu, să-şi scrie genealogia, să-şi urmărească urmaşii, să-şi
urmărească arborele genealogic, să-şi ducă mai departe codul
virtuţilor familiale, codicele acestea de nume de care s-a folosit
şi Matei şi Marcu şi Ioan au fost păstrate la Templu de către
familiile bine crescute, bine educate şi bine intenţionate
religios, chiar dacă erau mozaici.
în Vechiul Testament nu vorbim de creştinism, ci
vorbim de poporul ales din care a venit Mântuitorul. De fapt ce
au făcut? Ei au ţinut legătura cu Biserica şi atunci numele lor a
rămas în cartea vieţii, în Sfânta Scriptură, dacă e să o luăm aşa,
că în cartea lui Dumnezeu, El ştie pe cine a scris şi pe cine nu.
De ce nu se pomeneşte de Cain, de ce nu se pomeneşte de
Lameh, de ce nu se pomeneşte de ceilalţi? Pentru că nu au fost
binecuvântaţi. Deci tot ce este născut din desfrânare,
desfrânare este. Este chiar cuvânt al Scripturii. Aţi văzut la un
moment dat ce poruncă a dat Moise de la Dumnezeu pentru cei
ce s-au închinat viţelului de aur? Au intrat leviţii şi au ucis tot.
Nu conta, aici nu e legea sentimentului, aici era vorba de legea
scrisă, era vorba de legea sângelui, era vorba de legea lui
Dumnezeu care venea cu foc din cer. Aşa şi în familie, focul
se coboară din cer mai devreme sau mai târziu,
independent de voinţa noastră, noi nu ştim. Cineva m-a
întrebat:
- Părinte, cu ce sunt condamnaţi copiii din familii
necredincioase să fie pedepsiţi de Dumnezeu?
Sunt condamnaţi prin însuşi faptul că s-au născut dintr-o
asemenea familie, că dacă i-ar fi născut o familie
sănătoasă, poate primeau o altă educaţie, o altă hrană, o
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

altă învăţătură. Acesta este blestemul în sine, că ei, săracii,

au pierdut binecuvântarea de a fi din oameni binecuvântaţi

2 101
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

.S-au născut fară lucrarea harului. Ei s-au născut biologic
precum făpturile care mişună în jurul nostru. Pentru că era
firesc, nu avea cum să se nască un om al legii dintr-un om al
fărădelegii. Fărădelegea e pecetea care ucide.
Iată ce spune David, proorocul: Păcatul meu este
x 122 A
le-ai dăruit ce e mai de preţ - credinţa, dragostea de
Dumnezeu şi nu sunt sub binecuvântarea harului. Ei sunt
în afara legii. Ori cu 7 desfrânate în plus ori cu 7 în minus
nu e tot aceea. Ori cu 7 oameni stricaţi ori fară 7 oameni
stricaţi nu e tot aceea. E mai bine o societate să aibă

înaintea mea pururea. In momentul în care ai conştientizat oameni de calitate decât mulţime. Arsenie Boca a folosit un
păcatul, ai conştientizat şi greşeala. Şi s-ar putea ca din fiul cuvânt excepţional: Nu mă impresionează mulţimile, ci
acela din familie de desfrânaţi să iasă o familie model. Dar calitatea mulţimii. Dacă mulţimea nu are calitate e zero, e o
cum? Cunoscând legea, intrând sub har. Dar cine să-1 ducă sub masă amorfa. Ce spune profetul? Toate popoarele înaintea
har dacă el este blestemat să fie dintr-o familie care nu ştie ce e Ta ca o picătură din cadă.53 Deci dacă 6 miliarde de oameni
harul? Vedeţi? Acesta este blestemul, nu că are Dumnezeu ceva înaintea lui Dumnezeu sunt ca o picătură într-o cadă în
cu noi. O mamă vine şi aduce un copil la spovedit şi întreb: care te speli, să ne gândim ce însemnăm noi cei
- E al dumneavoastră? necredincioşi în faţa Lui. Nimic
- Da, vreau să-1 spovedesc.
- II spovedeşti, e curat, e cuminte, e educat?
-Da.
- Câţi aveţi?
- Unul.
- Şi de ce nu aţi mai făcut?
- Ştiţi, l-am făcut cu tratament. Atâta mi-a dat
Dumnezeu, am mai avut unul, a murit, nu am mai putut naşte.
Sunt nişte taine ale lui Dumnezeu. Altul are doi şi chiar
trei şi toţi buni. Dar vine câte cineva cu 7, cu 8, cu 10 şi întreb:
- I-aţi pus la postit?
-Nu.
- I-aţi pus să se roage?
-Nu.
- Dar cum îi creşteţi aşa?
- Sunt mulţi, mai am timp de aşa ceva?
Aici, categoric, legat de uniunea consensuală, uitaţi unde
duce, la societate de consum dăruită demonului pentru
maşina de făcut suflete ucise pentru iad. Aici demonul
lucrează în plin. Este ca un virus care contaminează totul.
Tu degeaba aduci 7 bărbaţi sau 7 fete în societate dacă nu
53Isaia 40, 15.

144
Psalm 33, 10.

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Ce frumos răspunde Mântuitorul, vedeţi? Aici e marea
artă pe care noi n-o înţelegem, uniunea consensuală ar trebui
să-şi pună următoarea întrebare, că e sub un blestem mai mare
decât l-a avut diavolul. Dumnezeu putea, când au căzut îngerii,
să-i facă să nu existe. Dar i-a lăsat demoni, i-a lăsat în
răzvrătirea lor, i-a lăsat să se chinuie, le-a lăsat şi un iad să aibă
unde să se adune. Dar uite, ce le spune păcătoşilor? Le spune
mai rău decât dracilor. Dacă demonilor le spune, aţi văzut, vine
demonul la Iisus şi spune aşa: Doamne, nu ne chinui mai
înainte de vreme, nu ne trimite în adânc54. Se temea de gheena.
Dar, de fapt, îl ispitea pe Iisus să vadă dacă e Fiul lui
Dumnezeu, Iisus le spune: Ieşiţi şi mergeţi. Ei spun: Dă-ne voie
undeva. Diavolul este sub un patronaj al milostivirii lui
Dumnezeu prin faptul că le spune: Duceţi-vă în porci. Putea să
spună, nici acolo că e zidirea mea. Mergeţi unde vreţi voi.
Putea să spună, ieşiţi afară din univers. Putea să le facă
Dumnezeu lucrul acesta, să-i scoată în afara existenţei lor, să-i
şteargă, să nu existe. Păcătoşilor, însă, le spune un cuvânt mai
greu ca diavolilor: Nu vă cunosc pe voi.125 Deci pe draci îi ştia
cine sunt, dar păcătoşilor le-a spus categoric: Chiar nu vă ştiu
pe voi. Ei, există o pedeapsă mai mare ca aceasta? Aici duce
uniunea consensuală.
Pe când, în momentul în care voi sunteţi fii legitimi ai
unui tată legitim, cum puteţi crede că Tatăl vostru Care
este bun în ceruri, ar putea da daruri rele fiilor săi? Să
ceară pâine şi să le dea piatră sau să ceară peşte şi să le dea
şarpe. Dar voi răi fiind, voi daţi daruri bune copiilor voştri. 126
Deci dacă daţi daruri bune, dăruiţi-le ceea ce trebuie. în primul
rând trebuie să le dăruiască binecuvântarea. Copiii care nu
sunt născuţi din binecuvântare sunt sortiţi grelelor
încercări, grelelor necazuri, grelelor ispitiri ale diavolului şi
dacă vrem o singură mărturie o şi avem.
125
Matei 25, 12.
Luca 11, 11-13.
l26
54Matei 8, 29;Luca8,28.
1 101
Despre familia ortodoxă
Iov era un om credincios. în fiecare zi aducea boul de
jertfă, nu cumva să fi greşit măcar cu gândul. Dar copiii săi
chefuiau şi petreceau. Preotul Eli ţinea legea la Templu, pentru
că era slujitorul Domnului. Ce făceau fiii lui? Mâncau carne
jertfită, nu făceau jertfele, nu se ţineau de jertfa Vechiului
Testament. Ce a făcut Dumnezeu? I-a dus în câmpul de luptă,
Ofni şi Fines s-au băgat repede la sicriul legii să-1 poarte ei pe
umăr, au venit filistenii, le-au tăiat capul, au luat sicriul Legii
în robie l27. A venit Eli şi nu a întrebat ce e cu sicriul. Ca să
vedeţi unde îi era mintea tatălui! Ce face Ofni şi Fines? Ei sunt
cu capurile tăiate, nu mai sunt. Şi atunci a căzut jos şi a murit.
De ce? I-a spus Dumnezeu prin Samuel: Când îţi voi vorbi eu,
îţi vor trosni urechile. El ce le spunea fiilor? Ce aud eu e bine.
Aşa şi aici. Societatea tace şi acoperă sub diferite
forme fie legale, fie morale, fie sociale. Nu contează forma, şi
plasamentul e o formă, şi paternitatea e o formă şi familia
monoparentală. Toate sunt o formă. Familia unică, mamă sau
tată liber, care creşte un copil prin încredinţare, delincvenţă se
cheamă. Pentru că fără mamă şi fără tată, un copil nu creşte
cum trebuie. Când soarta rânduieşte ca unul dintre părinţi
să fie chemat la cele veşnice, Dumnezeu pune darul acolo.
Dar în momentul în care părinţii se despart singuri de capul
lor, din orgolii, acolo Dumnezeu nu mai pune darul. Din
contra, ia darul şi trimite necazul pentru ca să trezească la
realitate greşeala.
De aceea, prima datorie pe care o au părinţii faţă de
copii este să-i unească cu Dumnezeu, nu cu societatea. Noi îi
dăm la cămin la 2 ani şi la 7 ani spunem unde sunt cei 7 ani de
acasă? Nu mai sunt cei 7 ani de acasă, pentru că vă spuneam
când am discutat, Apostolul Pavel are în Epistole un capitol
întreg, o epistolă întreagă128 despre ceea ce este familia, cum să
fie soţul, cum să fie soţia, cum să fie copiii, cum să se tolereze,
1 Regi 5,1-2 ş.a.
127
128
1 Corinteni, Cap. 7, vezi nota 53.
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

cum să se împace, cum să se roage, cum să se închine, cum să

se păstreze curaţi, cum să trăiască împreună, tot, tot, tot. V-am
spus, cred că după acel

2 101
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

motto frumos, aceasta trebuie să fie prima trimitere şi legile jocului nici nu ia cununa?55 Dar în momentul în care
începutul acestei lucrări şi discuţii a noastre. Pavel este familia rămâne la rang de Taină, starea de lucruri se va
emblema - cum trebuie să fie familia! Ce frumos îi spune el schimba. Am duhovnici buni, schimb faţa lumii, am mame
fetei! Bine e să se mărite, dar ştiind că sunt greutăţi, mai bine bune, am duhovnici buni. Deci e un lanţ al slăbiciunilor.
să rămână aşa. Adică cine poate, să o facă dar cine nu, să nu Şi atunci, finalul dramatic al acestei consensualităţi
îndrăznească, că aceasta nu e o taină de glumă. familiale duce într-un singur punct, Mântuitorul a spus
Cu privire la unele eşecuri în cadrul familiei, chiar şi categoric: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea,56 iar cine
noi preoţii spunem câteodată: Lasă, că nu e începutul cu tine! E calcă o iotă sau o cirtă din lege vrednic este de gheenă}32 Ştiţi
adevărat, dar tu eşti un continuator al acelui început rău, şi ce înseamnă iota sau cirta? Sunt două semne mici pe care
după tine vor mai veni alţii. Aceasta înseamnă că răstignirea le puneau la textul masoretic şi dacă un singur punct îl
Mântuitorului a fost o epopee sau a fost un act de mare nobleţe greşeai sau o virgulă, schimbai sensul acelui cuvântul şi al
pentru a arăta lumii că se poate Mântuitorul răstigni, folosul ei frazei întregi. Atât de fină a arătat Mântruitorul că este
nu se culege prin acte. El vine şi îţi aduce suferinţa, mântuirea,
păzirea legii, cât un punct din acela, care la prima vedere
bucuria, iertarea la cruce, dragostea, până şi trecerea prin
când te uiţi nici nu ştii ce înseamnă
moarte cu pasiune: Doamne, treacă paharul acesta, dar fie
voia 7a!129
Dar pe tine nu te afectează cu nimic, nu te mişcă cu
nimic. Tu priveşti această jertfa a umanităţii, această răstignire
a Fiului lui Dumnezeu ca pe ceva normal. „Da, mi se cuvenea,
ce avea de făcut altceva decât să Se răstignească?!" Urmările
sunt mai grave că tu eşti un continuator al legilor Iudei. Noi
suntem capătul funiei de care s-a spânzurat Iuda şi vom
spânzura în continuare suflet după suflet într-o cădere continuă,
dacă societatea nu alege să se supună Evangheliei.
Aţi văzut, care este boala secolului în momentul de
faţă? Este neîncrederea. Pe ce se întemeiază căsătoria? Pe
încredere. A doua, ura. Pe ce se întemeiază căsătoria? Pe
dragoste. Şi a treia, nădejdea, care nu mai există nicăieri. „Ce
să stau să rabd?" Rabdă pentru Hristos că şi El a răbdat, rabdă
pentru sfinţi că şi ei au răbdat, rabdă pentru

29
Luca 22, 42; Matei 26, 39, 42.
tot neamul Vechiului Testament prin care a venit Hristos şi care
au răbdat şi au aşteptat zorile mântuirii şi atunci sigur că vei fi 55II Timotei; 2, 5.
încununat. Nu spune Apostolul Pavel: Cine nu luptă după 56 Matei 12, 30.

3 101
 Graţia Lungu Constantineanu
.Lucrurile nu pot merge bine în momentul în care tu
calci grosolan Taina şi spui: „Dar de ce trebuie să trăiesc
cununat?" Am să vă dau mărturii. Ştiţi ce au spus oamenii la
spovedit? „Părinte, noi de când ne-am cununat ne merge rău,
cât am stat în concubinaj nu ne-a mers aşa." Zic: „Vedeţi? Aţi
făcut mare greşeală că v-aţi căsătorit. Trebuia să mai staţi sub
aripa diavolului încă câţiva ani ca să fiţi siguri că iadul vă este
asigurat. Dar nu v-aţi pus întrebarea că satana văzând că aţi luat
calea dreptei credinţe, anume vă bate război ca să vă
destabilizeze şi acuma trebuie să fiţi mai categorici, mai
răbdători şi mai uniţi până treceţi etapa, că după aceea totul
va fl bine?" „Nu, Părinte, vă spunem noi, de când ne-am
cununat ne merge rău." Şi sigur, atunci, stăm consensual. Eu
aduc pâine, tu aduci carne, tu speli vasele, eu mătur prin casă, e
o familie grozavă. „Vii tu cu 3 copii din altă parte, mai vin eu
cu 2 din altă parte, mai facem şi noi 3, ştiţi proverbul popular,
ai tăi cu ai noştri îi bat pe ai mei şi e mare război." Graţia:
Copilul născut din uniune consensuală sau pur şi simplu că o
femeie doreşte să facă un copil care nu va avea tată niciodată, e
botezat, e miruit, e împărtăşit şi cumva, părinţii, mamele în
special ale acestor copii care pornesc pe o oarecare rânduială şi
legătură cu biserica, pot considera că aceste binecuvântări se
răsfrâng şi asupra părinţilor şi atunci ei îşi legitimează cumva
această existenţă fără cununie?
Părintele Calistrat: Dumnezeu ridică blestemul care e asupra
lor dar nu-i legitimează pe părinţi. Copiii, când vor fi mari, sunt
obligaţi la rândul lor să intre în sensul firesc al legii, deci să
întemeieze o familie, aceasta este ţinta, aşa spune şi etica
creştină. Herman Tristram Engelhardt care a scris Bioeticam,
legat şi de concepţie şi de familie şi de tot, arată categoric -
adevărata familie după Dumnezeu este aceea în care există şi
mama şi tata. Chiar şi aceste metode, fie că este un copil născut
artificial, că este din vitro, scopul scuză mijloacele, dar ele nu
sunt după lege.
113
Despre familia ortodoxă
Cineva m-a întrebat: „Şi dacă totuşi cineva insistă şi
vrea copil şi îl obţine, este păcat?" Că îl obţine nu e nici un
păcat, dar nu ştim cât de mult şi Dumnezeu l-a dorit pe copilul
acela. Dar faptul că a îngăduit ca prin această tehnică să se facă
un copil, este categoric că Dumnezeu nu va fi împotrivă, dar
depinde de tine cum îl vei educa. Pentru că, vedeţi, s-ar putea
aşa, Scriptura dă răspunsul: Părinţii mănâncă aguridă, dar
copiilor li se vor strepezi dinţii. 57 Acei copii vor avea nişte
încercări din pricina hazardului părinţilor. Să nu creadă
părinţii că păcătuiesc şi copiii scapă de nişte pedepse. Se
răsfrâng automat asupra copiilor. Noi nu le înţelegem.
Aţi văzut că în general noi judecăm aşa: „Cum poate
Dumnezeu să facă aşa o nedreptate? Cum poate Dumnezeu să
ia aşa o decizie?" Nu o ia Dumnezeu, nu. Noi o luăm. Dar de
ce o luăm? Că nu suntem luminaţi. Atât de apăsat trebuie să
spunem această rugăciune, încât să simţim că în inimă se face
gaură când spunem: Vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi
curăţeşte toată spurcăciunea şi măntuieşte sufletele noastre.
Aceasta e cea mai puternică rugăciune. Nu cred că există mai
mare rugăciune ca împărate ceresc, care e miezul tuturor
rugăciunilor. Nimic mai concret nu este. Chiar şi în Tatăl
nostru când spunem precum în cer aşa şi pe pământ, deja e o
întreagă fîlosofie a cerului şi a pământului, dar când spunem
Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, e clar că îl cere pe Dumnezeu
în inima noastră, ori acesta e cel mai greu lucru de realizat.
Şi atunci, automat, dacă o mamă sau tată conştientizează
greşeala aceasta şi o poate într-adevăr îndrepta prin
curăţenie, prin disciplină morală, prin educaţie, prin
spovedanie, prin comuniunea cu Biserica, copilul acela se
va putea bucura prin credinţă şi prin har de o anumită
binecuvântare, dar dobândită prin osteneală. Haideţi să vă
57 Iezechiel 18, 2;
Ieremia 31, 29; Levitic
26, 28-33.
123
 Graţia Lungu Constantineanu
explic cum. Eu fac 10 ani de pregătire şi de-abia intru la
e 133
Mărculeţ, Ştefan, Fundamentele bioeticii creştine sunt Hristos şi Sfânta Treime, în
ziarul Lumina, 30 mai 2010.
pregăteşte, termină liceul, se duce, scrie tot şi ia 10. Cam
aceasta este asemănarea. Aşa este copilul născut sub lege:
trece examenul. Exact cum spune, duhul suflă unde voieşte,
dar cel ce nu are acel suflu, trebuie să muncească. De ce
spune, celui ce are i se va mai da, iar celui ce nu are i se ia şi
ce are{3ic! Deci aici e sensul acestei greşeli, aici e piedica. Ei
vor munci din greu, din greu, din greu pentru că ei nu au avut
parte de acel suflu, de acea binecuvântare harică. Nu a existat.
Graţia: îi pot mântui şi pe părinţi? Părintele Calistrat: îi pot
mântui, sigur că da, îi pot. Graţia: Deci şansele sunt foarte
mari. Părintele Calistrat: Sunt şanse, dar Î.P.S. Mitropolit
Antonie Plămădeală, care mie mi-a plăcut întotdeauna ca
orator şi ca gânditor, spunea aşa: „Cât de generoşi sunt sfinţii,
citind cărţile lor, toată lumea se mântuieşte, dar real, iadul e
plin. Deci să nu uităm că iadul de 7000 de ani înghite suflete."
e. Familia în unul
Un alt factor la care am vrut să ajung este iubirea
iraţională, iresponsabilă sau iubirea fară dreaptă socoteală,
este individualismul familial. în ce constă lucrul acesta?
Bărbatul spune: Nu mă interesează, du-te şi stai în camera ta,
suntem ca prietenii, noi avem grijă de copii, dar tu cu mine nu
mai ai absolut nici o legătură. Din partea soţiei, a mamei,
apare din nou acelaşi limbaj familial individualist in care
spune: Nu. mă interesează, eu atâta, am grijă de ;opii, tu îţi
speli, îţi calci, îţi faci.
Deci la ce se ajunge? Este ceea ce se promovează
istăzi şi în televiziune şi în literatură şi în viaţa socială şi unde
vreţi. Ce? Elementul individualist, adică familia în unul. Nu
există aşa ceva. Nu putem avea aşa ceva. Este una să ai un
element nonconformist, un viol şi să se nască un copil sau o
113
Despre familia ortodoxă
facultate cu o notă de trecere, cu cheltuieli şi eforturi
uriaşe, iar unul inteligent nu s
aventură nedorită, necontrolată, negândită şi să apară un copil
dar cei doi să aibă în vedere faptul de unire în scopul formării
familiei. Din păcate nu se merge spre aceasta.
Atât din partea băieţilor cât şi din partea fetelor, se
merge pe individualism, adică, lasă că mi-e bine singur. Dar
acest singur nu are la bază credinţa în Dumnezeu sau
dorinţa de curăţenie sau dorinţa de responsabilitate
morală sau dorinţa de integrare socială, ci un individualism
în vederea speculării şi consumării plăcerii în mod voit
libertin,' iresponsabilitatea faţă de absolut orice.
în familie, responsabilitatea se plasează pe 3 etape: 1.
Biserica, deci răspunzi în faţa lui Dumnezeu. 2. Răspunzi
în faţa altarului familiei, a ceea ce se numeşte celula de
bază a societăţii. 3. Răspunzi în faţa conştiinţei.
Conştiinţă nu mai are că se duce cu cine vrea şi face ce
vrea, a familiei nu mai are, altarul l-a desfiinţat, în
Dumnezeu nu mai crede şi atunci rezultatul este haosul.
Şi de ce se urmăreşte haosul? Ca să citim în gazetele
americane, cum vă spuneam şi altădată, şi în materialele
de propagandă pro familie, că se investesc bani grei
pentru a demonstra tinerilor că cele mai bune familii sunt
într-adevăr cele care se bazează pe curăţenie trupească, pe
armonie sufletească, pe, noi îi spunem tandreţe. Nu este
tandreţe, e vorba de comunicarea compatibilă
 Graţia Lungu Constantineanu
.în ziua de astăzi, pe lângă individualism se mai
practică şi consultarea psihologului. Elementul bisericesc
trebuie să fie aici cu mare luare aminte şi să nu confunde
consultanţa duhovnicească cu spovedania şi cu consultaţia
psihologică. Zice, mă duc la psiholog. Te duci la psiholog, dar
ce faci la psiholog? Ce să-ţi facă psihologul? Să-ţi alimenteze
eul rănit? Să-ţi dea dreptate şi să-ţi dea exemple că nu eşti
singurul care ai păţit treaba asta?
f. Familia monoparentală
Graţia: Este acuma o modă în rândul persoanelor tinere, nu să
se căsătorească să întemeieze o familie, ci să facă un :opil,
neapărat să facă un copil, nu are importanţă cu cine, >ă fie un
bărbat bogat cu care să facă un copil. Ce şanse are să fie un om
integru un asemenea copil? Părintele Calistrat: Aici
problema este puţin mai fină şi ;ste puţin mai delicată. Am să
vă explic de ce. în primul •ând la baza acestei întâmplări pe
care aţi amintit-o stă iltceva, nesiguranţa în semenul de lângă
tine. Foarte multe îemei ajung la o vârstă înaintată şi noi ştim
că o femeie lupă o vârstă anume nu mai poate să fie mamă, îşi
pierde icele calităţi biologice de a putea fi purtătoare de prunc
şi 'ecurg din disperare la acest lucru.
Dacă a căutat să întemeieze o familie bună şi nu a euşit,
e mai puţin condamnabil. Dacă s-a întâmplat să stea ;u cineva
din neatenţie, din neştiinţă şi a rămas gravidă, nai bine este să-
1 păstreze decât să-1 ucidă, pentru că ivortul e un păcat foarte
mare înaintea lui Dumnezeu. Dacă ) face în mod voluntar, fără
nici o tragere de inimă, adică i-a dorit şi nu a putut, a încercat
şi nu a fost nici o şansă, :ste scuzabil, să spui, da, nu a avut
noroc, cum spunem noi n termeni populari, adică nu i-a surâs
viaţa să aibă un uplu, să fie căsătorită.
Dar când o face din emfază, adică din mândrie, din
eribilism, de a crea impresie şi de a crea o imagine de
iersonalitate, aici este o adevărată catastrofă pentru că nu ste
1 101
Despre familia ortodoxă
corect lucrul acesta nu neapărat din punct de vedere 'isericesc.
Nu-1 condamnăm din punct de vedere bisericesc.
Din punct de vedere bisericesc, acolo este desfrâu. Nu asta este
condamnabil, să spunem că intră în firescul lucrurilor. Este
condamnabil faptul că subestimezi sau distrugi valoarea
familiei. Tu dai un model în care arăţi că familia nu este o
necesitate, că tu poţi să te descurci singură să creşti un copil.
Ei, asta nu este corect. Şansa nu ţi-a surâs în viaţă şi ai avut un
eşec şi ai rămas gravidă şi nu ai familie dar eşti mulţumită că
ai făcut un copil. Aţi sesizat un lucru foarte bun, o nuanţă
subţire, „cu un bărbat bogat", adică vrea să aibă un statut. Nici
asta nu-i corect. Tu, dacă doreşti copilul acela cu adevărat, fa-1
pentru sufletul tău şi pentru a fi mamă, dacă tot s-a întâmplat,
dar nu pentru a şantaja mai târziu pe cineva şi a-1 târî prin
procese, doar de dragul să ai tu un titlu, să ai tu un nume. „Ştii
tu cine e doamna cutare?" „Ce se întâmplă?" Aici statul a
intervenit cu o greşeală pe care trebuie să şi-o asume. Ştiţi că
s-a votat prin lege, eu nu mai ştiu exact din ce an, căsătoria de
probă. Aceasta este o formă de harem mascat.
Degeaba ne credem noi ortodocşi, degeaba ne batem cu
pumnul în piept şi spunem „Mire Taină în Hristos şi în
Biserică",58 sau „să-ţi iubeşti femeia cum a iubit Hristos
Biserica",59 pentru că aici este vorba direct de bătaie de
joc. A mai şi dat legea că dacă stă concubina unu sau 5 ani
cu tine şi divorţează are dreptul şi la lucrurile tale, pentru
că a stat cu tine, ca o dotă de întreţinere ş.a.m.d. Nu este
corect
58 Efeseni 5, 32.
59 Efeseni 5, 25.
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

.Atâta timp cât tu ai scos violul şi a desfrâul de sub spune Mântuitorul, cel ce greşeşte împotriva Duhului Sfanţ nu
lege şi ai dat libertate desfrâului, vei avea şi acest produs al i se larta nici in cer
- 139
societăţii: copilul al cărui tată este absent în viaţa copilului.
nici pe pamant.
Aici distrugi personalitatea unui copil, el poate fi un om cu
Ei, cine neglijează familia în mod voit, cine
calităţi. Dumnezeu pune haruri în necazuri, cum se spune, dar
desconsideră Taina Cununiei în mod voit, cine desconsideră
îi distrugi statutul social pentru că oricine va spune că nu are
celula fundamentală a vieţii, soţul şi soţia pe criteriul că sunt şi
tată. „Cine e tatăl tău?" Nu are tată. Nu are, cum să nu aibă
alte posibilităţi, greşeşte împotriva Duhului Sfânt. Deci este un
tată? Este un tată, dar este un tată iresponsabil sau este un tată
păcat care s-ar putea să nu se ierte. Că şi-a dorit un copil, nu-i
incorect. Ii lipseşte bunul simţ, ca să spunem aşa, pentru că nu
nici un păcat, dar să-1 dorescă în condiţii cât mai naturale şi
este corect să distrugem.
mai aproape de legea Bisericii şi de legea moralei sociale, dacă
Bioetica creştină a lui Engelhardt138 spune categoric,
nu neapărat creştine, pentru că aşa este indicat şi corect în
„dragostea implică angajarea sentimentelor a două persoane".
Biserică şi în societate.
în Sfânta Treime sunt implicate trei persoane iar în Taina
Căsătoriei sunt implicate două. Ce înseamnă acestea două? g. Rolul femeii moderne în familie Graţia: Foarte frumos aţi
Firea bărbătească şi firea femeiască. A văzut Dumnezeu că
vorbit despre acele mame care au dat sfinţi. Sunt femei în zilele
omul este singur şi a zis: Să-i facem lui tovarăş să nu fie singur noastre, care îşi doresc o viaţă foarte activă şi implicată, fie
pe pământ şi i-a făcut femeie din coastele lui. Deci nu putem
politic, fie social, fie în viaţa economică. Este vorba de acele
să ne jucăm cu responsabilitatea. implicări care aduc şi foarte mulţi bani dar din nefericire,
De exemplu avem o pildă pe care noi am mai discutat-
implicarea lor mai mult în afara familiei decât în familie, duce
o. Ştiţi, acea doamnă profesoară universitară, care la vârstă la despărţire. Sunt cazuri când împart 2 copii sau 3 copii, apoi
foarte înaintată a născut o fetiţă. Nu-i condamnabil că a născut,
împart bogăţiile şi ele însele declară că această viaţă implicată
a născut şi cu asta gata. A vrut să aibă un urmaş, foarte bine. şi banii foarte mulţi le-au adus distrugerea familiei şi
Dar când ai fost tânăr, când ai fost în putere, ai avut toate
distrugerea sufletească. Vor putea aceste mame moderne forma
calităţile spirituale de a fi mamă, de a fi părinte, ce ai făcut cu copii care să ajungă oameni de valoare pentru viitoarele lor
pruncii aceia? I-ai dus la avort sau ai folosit o metodă
familii?
contraceptivă. înaintea lui Dumnezeu, s-ar putea ca păcatele
acelor prunci de dinainte să cadă ca o pedeapsă poate peste
făptură aceasta gingaşă şi nevinovată, adică să fie un copil care
să sufere datorită acestor teribilisme. Acuma, Dumnezeu e
milostiv şi îi iubeşte şi prin botez spală totul, dar de ce să
schimbăm rânduiala firii :ând firea are rânduiala ei? Şi acolo

38
Engelhardt H. Tristram Jr., Fundamentele Bioeticii Creştine
Perspectiva ortodoxa, Ed. Deisis, Sibiu.

1 101
 Graţia Lungu Constantineanu
Părintele Calistrat: Exact ce a spus Mântuitorul Hristos: Cine
nu adună cu mine risipeşte.14° Iar Mântuitorul Iisus Hristos
foloseşte un termen foarte frumos într-un loc din Evanghelie:
Ce ar da omul în schimb pentru sufletul său, dacă lumea
întreagă ar câştiga şi sufletul l-ar pierde! 60 Ce poate fi mai
scump decât sufletul? Cu ce poate omul să-şi cumpere sufletul?
Apostolul Pavel intervine şi spune aşa: Când pe toate le-ai
făcut, slugă netrebnică să te chemi}41 Iar când ai mai multe
responsabilităţi, tot Apostolul Pavel spune: Pe acelea se cădea
să le faci, iar pe acestea să nu le laşi.]4i Deci nu au scuză.
Am să vă dau o pildă, nu uitaţi că au fost mame care au
fost doamne, deci au fost femei de voievozi, au fost femei de
conducători, au fost femei de domnitori care au condus o ţară
şi ce au făcut? Au pus familia în faţă şi dacă ne aducem
aminte, să nu luăm mai departe decât o simplă expresie
frumoasă folosită de Ştefan cel Mare la vremea de atunci:
Maria şi Moldova e totuna. Deci şi ţara şi familia erau acelaşi
lucru. Şi de ce? Doamna era modelul pentru toate celelalte
femei. Chiar dacă ea este într-o carieră politică, chiar dacă ea
este într-o carieră universitară, şi într-adevăr, aţi spus,
prisosesc banii, foarte bine, plăteşti o doică, plăteşti o
menajeră, dai cuiva o bucată de pâine, dar nu neglijezi familia.
îţi faci câteva ore care să te ducă la sânul familiei.
în general, femeii nu îi este a conduce, femeii îi este a
sfătui, să ştiţi lucrul acesta. Şi asta nu am spus-o eu, ci am
găsit-o în zicerile multor persoane de valoare. Dintotdeauna s-
a crezut că bărbaţii conduc lumea. Dintotdeauna s-a crezut că
femeile conduc lumea. Nu, să ştiţi că în ambele cazuri,
amestecul şi colaborarea este aceeaşi. Femeia a condus din
umbră şi a fost mai agilă şi a observat anumite situaţii şi doar a
dat sugestii, dar adevărata realitate şi adevărata atribuţie îi
revine bărbatului. Şi de ce? Pentru că bărbatul femeie avem -
60 Cf. Matei 16, 26.
130
Despre familia ortodoxă
Adam, care a născut din coasta lui, deci a dat randament. Dar
femeia bărbat nu avem. De ce? Pentru că Maica Domnului L-a
născut pe Iisus, dar din Duhul Sfânt. Dacă ea este inspirată de
Dumnezeu să fie divină şi să aibă o funcţie preaminunată sau o
îndatorire prea aleasă, o luminează Dumnezeu şi îi descoperă.
Când intri tu în politică ca să-ţi dai importanţă,
consider că nu e bine. Să luăm un exemplu, cum e ziua de
astăzi: Ce ar însemna o funcţie de parlamentar, de deputat, de
senator? Se vede clar că este o funcţie sterilă, ea nu ascunde în
ea nimic valoric, ea nu ascunde vreun substrat intelectual. E
pur şi simplu un portofoliu care îţi asigură un trai şi o imagine
publică, dar imaginea se stinge şi când te uiţi la repercusiuni,
adică în momentul în care te-ai uitat în urmă ai rămas cu o
sacoşă de bani, dar ai rămas fară nişte lucruri esenţiale - nişte
copii pot să crească la întâmplare, un soţ poate să ajungă să
înşele sau să-şi facă o viaţă particulară, să se ajungă la divorţ,
cum aţi spus.
Nimeni în "viaţă nu este de neînlocuit, dar cu atât mai
mult funcţiile acestea care vin şi trec. Toată lumea crede că
banii sunt cei care împlinesc orice în societate. Nu este
adevărat. Dacă David nu ar fi fost convins de lucrul acesta, nu
ar fi scris marele verset care se cântă în fiecare vecernie, în
fiecare sărbătoare: Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit}44
în momentul în care vrei bani, vrei tot mai mulţi. în
momentul în care ai bani, vrei să ai şi mai mulţi, în momentul
în care consumi bani, vrei să consumi şi mai mulţi, în
momentul când simţi gustul bogăţiei şi nu ştii unde să te
opreşti, vrei să te îmbogăţeşti şi mai mult şi este
144
Psalm 33, 10.
iarăşi o vorbă destul de grea: „Cine vrea putere îşi scurtează
viaţa." Este un adevăr prin care s-a trecut şi au trecut de-a
139 Marcu
3, 29.
140 Matei
12,30.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

lungul istoriei tot felul de personalităţi şi tot felul de oameni şi Uneori poţi să îngenunchezi dacă este cazul şi în numele
mari şi capabili. Trădările de unde au venit? Vânzările de unde unui neam întreg, iar alteori dacă te hazardezi poţi pierde
au venit? Uciderile de unde au venit? Otrăvirile de unde au un neam întreg. Ştefan cel Mare a fost cel Mare, dar când
venit? Tot felul de morţi capricioase, noi nu ştim, că doar nu a considerat el în sufletul lui că nu este mare, s-a dus şi a
am stat să cercetăm istoria în amănunt. îngenuncheat la Colomeea şi a depus statutul de vasalitate
Dar dacă ne uităm numai la o singură persoană dintre polonilor, numai să salveze imaginea Moldovei şi nu s-a
cele care au domnit şi vreau să mă refer la istoria doamnei
ruşinat. Aşa că părerea despre putere şi despre politică
Chiajna, fiica lui Petru Rareş, care a domnit în Ţara
este aceasta: Puterea este o iluzie deşartă după care alergăm
Românească, soţia lui Mircea Ciobanu. în lupta pentru putere
dar nu o vedem niciodată, pentru că în momentul în care te
şi pentru a-şi aduce fiii în tron şi de a domni, ce a tăcut? A
crezi cel mai puternic atunci eşti cel mai slab şi când te crezi
ajuns să moară nebună şi turcită la Stambul. Vă dau şi sursa:
cel mai slab, atunci Dumnezeu te face cel mai puternic. Lucrul
Nicu Gane, Trecute vieţi de doamne si
1 - 1 4 5 acesta s-a demonstrat în Vieţile sfinţilor
domniţe.
Altă doamnă, care a ajuns să înţeleagă ce înseamnă
puterea şi deşertăciunea, soţia lui Brâncoveanu, Maria
Brâncoveanu. Ce a făcut ea? în clipa în care a văzut unde duce
uzurparea, puterea, banul, averea, lupta pentru putere, s-a dus
şi a ctitorit Mănăstirea Surpatele şi toată viaţa a făcut drumul
între mănăstire şi locuinţa ei, bătând drumul pe jos plângând-
şi soţul şi ducând o viaţă de sfântă. Deci a înţeles că puterea
nu duce Ia nimic. Da, aceasta este ceea ce trebuie să ne
rămână.
Cealaltă doamnă, Elisabeta Barnovschi, cea care a
ctitorit biserica din centrul laşului, ce a făcut? S-a făcut
monahie. Şi a stat toată viaţa ei în mănăstire. Ce a făcut mama
lui Ştefan cel Mare? S-a făcut monahie. Ce a făcut mama lui
Mihai Viteazu? S-a făcut monahie. Ce a făcut mama lui
Neagoe Basarab? S-a făcut monahie. Ce au înţeles? Că
puterea nu te duce decât într-un singur loc - în mormânt. Şi
foarte frumos este un text regizoral, unde spune: „Puterea nu
ne este dată să scriem cu ea numele în stânci şi în marmură.
Puterea ne e dată să ştim când să o folosim şi când să ne
umilim. Aceea este adevărata putere."

2 101
 Graţia Lungu Constantineanu
.Mi-aduc aminte de o istorioară a Părintelui Cleopa,
un împărat al Persiei avea un filosof la curte, Sisini, avea un
nume mai occidental, este trecută în cărticelele Părintelui
Cleopa, şi toţi doctorii veneau şi-i spuneau: Uite ce rugăminte
am eu la voi, spuneţi-mi cât mai am de trăit. Ani mulţi, măria
ta. Dă-i o ladă cu bani. Venea altul. Dă-i o ladă cu bani. Dă-i o
ladă cu bani. Şi toţi îl lăudau, efectiv îl minţeau. îl aduce pe
filosof în faţa lui şi-i spune: Uite ce spun toţi aceştia care sunt
vraci şi doctori că eu voi mai trăi ani îndelungaţi de aici
încolo. Şi i-a spus: împărate, ştii ceva, dacă ţi-am spus că nu
poţi trăi mai mult de 3 zile, de ce vrei să-ţi explic de mai multe
ori, e mult de la mână până la gură. Când au trecut cele 3 zile,
dimineaţa la ora 6, filosofului trebuia să i se taie capul că nu s-
a împlinit proorocia.
Când a văzut împăratul sala aceea plină de dregători şi
de oameni care îl aclamau şi spuneau: Măria ta, trebuie să
trăieşti veşnic, măria ta eşti veşnic, măria ta nu ai moarte,
măria ta eşti cel mai tare, măria ta eşti cel mai mare, Sisini i-a
spus atât: Să nu uiţi împărate că mai mult de 3 zile nu vei trăi
nici dacă vei avea toate averile pământului. Şi e mult de la
mână până la gură. Şi când a ridicat mâna să dea sentinţa să i
se taie capul filosofului, a făcut infarct şi a murit. Deci aceasta
este puterea.
La cuvântul putere, putem folosi o singură expresie,
un stih al Psaltirei, că a făcut tărie cu braţul Său Domnul 146.
Deci când vrea Dumnezeu să fii tare, eşti tare şi când vrea
Dumnezeu să fii mare, eşti mare, iar când vrea Dumnezeu să
te facă nimic ... Este şi un proverb popular: „Când vrei să
distrugi pe cineva, dă-i putere." Aceasta este politica şi aceasta
este mentalitatea femeii care pune familia pe planul doi şi
politica sau puterea pe planul întâi. Politica nu aduce nimic.
Politica aduce sânge şi diplomaţie. Familia aduce linişte,
pace şi roade.
146
Luca 1,51.
134
Despre familia ortodoxă
Graţia: In toată conjunctura aceasta modernă, când multe
familii se destramă, rămâne o mamă cu un copil. Atunci când
acel copil este fată, se întâmplă, tot pentru că este modern,
mama se cuplează cu un bărbat şi iar se întâmplă ca acel
bărbat să ajungă să intre în relaţii cu fiica fie că este vorba de
abuz, de viol, fie că este vorba de consimţire, fie că este vorba
chiar de îndrăgostirea fiicei de bărbatul respectiv. Ne puteţi
spune dacă o mamă atunci când are fiică, are aceeaşi libertate
să-şi aleagă un bărbat şi să-1 aducă ispită pentru fiică şi invers,
pe fiică bărbatului?
Părintele Calistrat: Problema se pune în felul următor. Am
înţeles întrebarea sub forma la care aţi spus-o: Este vorba de a
expune un copil unor elemente moderne nefaste din neatenţie.
De obicei acest gen de mame şi în general mamele încearcă
să-şi apere fetele. Ţine de moralitatea lor. Am întâlnit
nenumărate cazuri şi am văzut cupluri din acestea care s-au
sudat, cu toate că a existat parte feminină, copii, sub ce formă?
Mama s-a mutat sau şi-a luat locuinţă cu noul partener de viaţă
într-o altă locuinţă, iar copiii i-au lăsat fie separat, în locuinţa
veche, fie le-a cumpărat o garsonieră sau o cameră de cămin.
Mama a fost cea care a făcut pasul spre noul tovarăş de viaţă.
Este cea mai bună variantă.
Graţia: Asta doar la o anumită vârstă a copilului. Părintele
Calistrat: Da, da, dacă sunt minori trebuie foarte mare
atenţie. Să ştiţi că au fost cazuri, nu este o noutate. Mama
trebuie să fie o femeie cu o atitudine morală suficient de
convingătoare, ca cel care-i păşeşte pragul casei să nu fie
asemenea gen de om. în general, la vârstă înaintată rămân
anumite feluri de oameni: Nu se căsătoresc până târziu
beţivii, nu se căsătoresc până târziu oamenii fară statut
social sau conjunctură socială, care nu au făcut carte, care
sunt nişte uşuratici, nişte imorali, nişte desfrânaţi, nişte
drogaţi. Aceştia vor rămâne totdeauna până târziu. De
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

obicei se recomandă şi eu am recomandat la rândul meu,

în această refacere a căsătoriilor, oameni din biserică

146
Luca 1,51.

134 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Eu am două familii pe care le am în grija mea ca
spovedanie, în care atât domnul cât şi doamna s-au cunoscut la
mine la spovedit. Şi a zis: Părinte, credeţi că aş putea face casă
cu omul acesta? Şi i-am spus: Da, mie îmi pare moral şi
serios. Vin la spovedit împreună, vin la biserică împreună, vin
la rugăciune împreună. Aici intervine şi credinţa şi darul lui
Dumnezeu. Dacă mama a fost o femeie morală şi dacă a fost o
femeie de biserică iar motivaţia înjumătăţirii familiei este una
fundamentată, Dumnezeu pune harul, dacă nu, atunci se
întâmplă ceea ce spuneaţi, aceste dezastre din care se ajunge la
abuz, viol. Am întâlnit un caz în care chiar tatăl a făcut exces
de zel faţă de fiica lui şi au căzut în această nenorocire. Aşa că
situaţia este întotdeauna şi pro şi contra. Adică şi un tată dacă
este imoral, copiii cresc în libertatea care poate duce la acelaşi
lucru. Cunosc mamă care a venit şi mi-a spus:
- Părinte, ce să fac?
- Nu spune nimănui nici dacă te picură cineva cu
răşină. Dă divorţ liniştită, taci din gură, nu pune motiv, nu
scoate absolut nici o vorbă pentru că îţi faci copilul de râs.
Au fost cazuri. Ce se întâmplă? în clipa în care apare
un dezechilibru, e ca în metabolism, degeaba tratezi stomacul
că se strică ficatul, degeaba tratezi ficatul că se strică fierea,
degeaba tratezi fierea că se poate strica inima, degeaba tratezi
inima că se strică rinichii. E o întreagă încrengătură. Din
situaţii de felul acesta ies adversităţi de tot felul. Te poţi
aştepta la orice. Aşa cât este de pestriţ un câmp cu flori, ca
idee, cu tot felul de culori, aşa este şi în situaţiile astea ale
divorţului şi ale dezmembrărilor, un spectru întreg de
nenorociri poţi întâlni. Te poţi aştepta la orice lucru cât de
caraghios îl poţi întâlni în situaţii de genul acesta. De aceea,
aici rolul fundamental îl are Biserica în primul rând şi familia.
Dar educaţia sănătoasă e şi un dar de la Dumnezeu pentru că
sunt familii sănătoase şi azi dar sunt familii nesănătoase şi azi.
130
Despre familia ortodoxă
h. Paza de copii
Pastoraţia trebuie să lupte să facă faţă acestor două
metode noi ştiinţifice, care sunt tot o plagă pentru societate, nu
au o explicaţie logică. Chiar dacă noi vorbim de contracepţie
şi de paza de copii, adică împiedicarea zămislirii prin diferite
metode, noi trebuie încă să muncim şi societatea trebuie să
facă un progres în care noi să ajungem nu la oprirea acestor
metode contraceptive, ci să-i conştientizăm pe oameni să
ajungă în aşa măsură încât să nu fie nevoie să facă treaba
aceasta.
Adică ei pot trăi omeneşte şi pot trăi sufleteşte şi
duhovniceşte - Taina Nunţii. Biserica nu stă să dea ore de
sexualitate, există specialist în domeniu, Biserica nu se
poate opune sau călca liberul arbitru al omului, să-i spună
nu mai folosi contraceptivul sau ce altă metodă, dar se
poate opune prin restricţionarea de la anumite rugăciuni,
de la dreptul la împărtăşanie, de la contactul cu lucrarea
Duhului Sfânt, să le spună că nu este bine şi că din
această cauză nu le ajută Dumnezeu. Trebuie să ajungem
la conştientizarea omului că se poate face cuplu de familie
şi familia poate trăi la modul duhovnicesc la care să nu fii
nevoit să umbli cu moartea după tine, cu moartea în
buzunar, pentru că multe dintre aceste metode sunt de fapt
contracte pe termen lung cu moartea. Adică se poate
ajunge la o logică în care tineretul să conştientizeze cât de
frumoasă este înfrânarea, curăţia, trăirea cu măsură,
spovedania, împărtăşania. Şi aici mai spun un lucru
important, l-am vorbit de două ori ca temă - rolul fecioriei
în viaţa de familie. Ce mare este această Taină în familie
1
 Graţia Lungu Constantineanu
!Părintele Cleopa punea foarte mult accentul, după ce
părinţii i-au zămislit pe copii 2, 3, 4, 9, câţi au vrut să facă şi
spunea aşa: Vărsta de 50 de ani este vârsta înfrânării. Deci să
ajungă oamenii ca de la această vârstă să practice această
curăţenie a familiei pe care o întâlnim foarte des astăzi. Am
întâlnit-o şi la familii mai tinere de 50 de ani, unde soţul cu
soţia s-au sfătuit şi împreună sunt soţ şi soţie, se spală, se ajută,
se hrănesc, se îngrijesc, se iubesc, se respectă, dar nu mai
trăiesc împreunare trupească unul cu celălalt, în virtutea
dragostei de Dumnezeu şi în virtutea mântuirii, a dobândirii
harului divin. Dacă noi reuşim să sensibilizăm familiile spre
lucrul acesta, reuşim să depăşim celălalt colaps al societăţii.
Ştiţi care este cea mai mare decădere umană? Să ajungi ca
duhovnic să ai în faţa ta la spovedanie un băiat sau o fată care
să spună aşa:
- Mi-e ruşine să spun în cercul meu de prieteni că sunt
fecior sau fecioară că mă iau în râs. Ei îmi spun: „Cum, tu nu
ai cunoscut până acuma viaţa sexuală?"
Eu îi spun:
- Dar tu, în loc să fii bucuros că aceasta e o virtute, tu
eşti trist?
- Da, dar ceilalţi mă iau de naiv, spun că sunt fraier,
adică sunt nepriceput. Ar trebui să ştiu lucrul acesta.
- Şi ce-ţi este atât de greu să spui că ştii? Şi că ai făcut
dar nu-ţi place, nu te satisface. Iţi pare ceva prea mărunt şi nu
simţi nevoia.
- Da, mi-aţi dat o idee.
Iar o domnişoară la vreo 16-18 ani, frumuşică şi
curăţică, cred că liceeană, zice:
- Părinte, am nişte părinţi aşa de buni şi aşa de frumos
m-au crescut, dar toate colegele de clasă îmi spun că sunt o
tâmpită că eu m-am mai păstrat fecioară la vârsta asta. Ar
trebui să cunosc şi să consum această plăcere trupească care e
o hrană a tinereţii.
130
Despre familia ortodoxă
- E o prostie, nu fi naivă. Acestea sunt doar impresii de
la filme imorale'. Să nu crezi aşa ceva niciodată. Păstrează-te
că ai să vezi de câtă demnitate ai să te bucuri şi de câtă bucurie
sufletească, când cel care se va căsători cu tine nu va avea de
reproşat nimic. Dacă tu ai avea 20 de prieteni, trebuie să
trăieşti cu toţi ca să vezi dacă ei sunt mulţumiţi? Păi tu ce faci?
Devii coşul de gunoi al unei societăţi căzute?
- Da, Părinte, m-aţi luminat într-un fel.
- Vino la împărtăşit, vino la spovedit. Citeşte Viaţa
Sfintei Ecaterina, citeşte Viaţa Sfintei Varvara, citeşte Viaţa
Sfintei Maria Egipteanca, citeşte Viaţa Sfintei Tomaida, să vezi
tu ce înseamnă!
După aceea ştiţi ce mi-a spus?
- Vai, Părinte, eu nu mi-am dat seama cât de
însemnată e fecioria aceasta, dar cât de mult contează!
- Tu nu ţi-ai dat seama cât e de însemnată că nu ai ştiut
ce înseamnă să o strici şi e foarte bine aşa, dar nu ştii cât de
mult te va ajuta în viaţă.
Şi am reuşit să clădesc din nou pe confortul sufletesc,
starea de bucurie că este fecioară. Pentru că aţi văzut cum
este în societate, dacă toate sunt răsturnate cu josul în sus
şi susul în jos, acuma când eşti corect e o anomalie.
Trebuie să fii desfrânat ca să fii luat în seamă. Trebuie să
fii grosolan şi agresiv, să fii socotit teribilist şi în rând cu
lumea mondenă sau chiar trebuie să-ţi faci de cap ca să fii
socotit un om din aşa-zisa lume bună. Nu este adevărat.
Modestia şi fecioria şi onestitatea şi smerenia şi
simplitatea şi umanitatea din tine trebuie să te
caracterizeze oriunde a-i fi pentru că tot cu Dumnezeu ne
întâlnim
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.De aceea vreau să vă spun, e o mare taină dacă noi
reuşim să-i conştientizăm. Cel puţin, eu am reuşit un mare
progres, că foarte multor tineri le-am spus: Tu să te faci preot.
Tu să te faci călugăr. Şi ei ce fac? Chiar dacă nu se fac, dar vin
la biserică, se roagă, sunt credincioşi şi eu sunt bucuros în
sinea mea că măcar l-a prins 18, 20 sau 25 de ani în biserică şi
oricum când se căsătoreşte rămâne cu ceva, nu e chiar ca unul
care nu ştie nimic şi tot e un câştig, pentru că foarte mulţi care
s-au căsătorit, nu s-au călugărit, doar nu se poate călugări toată
societatea, aceştia sunt foarte buni familişti, sunt foarte serioşi,
îşi împărtăşesc copilaşii şi chiar am auzit la Trinitas de
proiectul acesta cu Hristos împărtăşit copiilor.
Nu de cateheză e nevoie. Toţi preoţii să oblige mamele
la spovedit, să-şi aducă copiii la împărtăşit. Aceasta e
adevărata realitate - Hristos împărtăşit copiilor. Când vor
începe nepoţeii de la 1 an, de la 2, de la 3, de la 5, de la 6, de la
7 ani să frecventeze biserica şi să fie la împărtăşit, vă spun eu
că creşte o societate sănătoasă, poate să treacă răul în valuri. Ei
vor birui şi vor învinge.
Duminica, cu ajutorul lui Dumnezeu şi spun că e o
mare realizare, indiferent cine s-ar opune şi nu i-ar conveni, se
împărtăşesc câte 200-300 de copii! Aţi văzut şi e o metodă de a
veni părinţii la biserică. S-au adus prin copii, ce spuneaţi
dumneavoastră. Nu trebuie să ajungă copilul mare să înveţe el
religie, să-i spună tatălui său Tatăl nostru, nu. Faptul că îl
aduce în braţe să-1 împărtăşească şi eu imediat folosesc
prilejul. Ştiţi, copilul nostru nu prea doarme. 7 împărtăşanii la
rând duminica. Ştiţi, copilul nostru e cam agitat. 7 Sfinte
Masluri cu împărtăşanii. Şi îi oblig, forţat să devină
credincioşi. După ce învaţă şi le place, vin de bunăvoie.
Părinte, da' nu ne mai putem lăsa acuma. E un câştig, nu e o
obişnuinţă sau o afişare, e un mod de a vedea lucrurile.
Graţia: E o bucurie.
130
Despre familia ortodoxă
Părintele Calistrat: Pentru mine e o mare bucurie. Cum să nu
fie o bucurie când vezi tu în fiecare duminică 300, 400 de
copii, 200 de copii împărtăşindu-se?! Mântuitorul a spus:
Lăsaţi copiii să vină la Mine că a lor e împărăţia lui
Dumnezeu,61 Dacă le aplicăm noi la copii teorii în loc să le
aplicăm poruncile Scripturii, cu teoriile rămânem şi vom avea
teoreticieni. Dacă le aplicăm poruncile Scripturii, vom avea
oameni ai Scripturii, oameni ai Duhului. Este imposibil ca din
aceste valuri de copii să nu se ridice şi ceva bun.
Nu în seminar se formează tânărul, ci în pântecele
mamei. Eu îndemn toate femeile gravide să vină la spovedanie
şi împărtăşanie. Culmea, să ştiţi că şi sterilitatea este tot o
pedeapsă a lui Dumnezeu pentru mame, să sufere, să vadă cât
de greu se face un copil. Câţi bani se cheltuiesc cu metode
artificiale, cu vitro, cu tratamente! Deci este tot o plagă a lui
Dumnezeu pentru că ele umblă cu pântecele şi cu spinarea
goală că aşa e moda. Dar ele nu ştiu că îmbolnăvesc
suprarenalele şi cavitatea pelviană unde e casa pruncului şi fac
anexite care nu se mai vindecă niciodată şi muncesc ani de zile
să poată zămisli un prunc.
Sunt lucruri foarte concrete şi foarte frumoase, dar
trebuie anumite metode de implicare sau anumite metode de
intervenire în care nici să nu deranjezi, dar nici Biserica să fie
luată înainte, să creadă omul că are dreptul. Omul trebuie să
ştie că are şi drepturi dar şi îndatoriri şi cea mai mare
îndatorire este să nu curme viaţa pe pământ.
i. Planificarea copiilor
Vreau să vă mai spun şi lucrul acesta, iarăşi l-am
întâlnit şi e o chestiune la modă. A ieşit şi moda aceasta, că
părinţii fiind foarte ocupaţi şi neavând timp să facă copii, îşi
planifică ei când trebuie să facă un copil. Se căsătoresc, trec
61 Marcu 10, 14; Matei 19, 14.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
10-15 ani de la căsătorie şi aproape când nu mai pot face copii,
îşi aduc aminte că trebuie să facă un copil şi atunci, când îl vor
ei, nu-1 mai dă Dumnezeu.
Copilul trebuie lăsat ca rod al dragostei, aşa cum
spune în rugăciunile de la cununie. După ce au văzut că nu pot
face copii, au trecut la alte forme, la mama purtătoare. Femeii
cutare îi plătesc şi ea îmi poartă un copil. O altă nebunie care
este firească biologic, dacă e să o demonstrăm ştiinţific, dar
nefirească cu etica şi cu Sfânta Scriptură, adică e ceva care
înaintea lui Dumnezeu este hulă, nu este o virtute. Să ajungi tu
să foloseşti ca în reproducţia animală, cred că şi acolo este
păcat până la urmă, că Dumnezeu le-a creat cu ştiinţă şi cu
bună rânduială şi a lăsat conservarea, conlucrarea, păstrarea
speciei, ca să spunem aşa, partea conservatoare, fară să
intervenim noi în nici un fel. M-am bucurat azi dimineaţă când
cineva din Buzău a trecut pe aici şi a spus:
- Părinte, ştiţi că v-am cerut eu nişte agheasmă de
zămislire, că o pereche de tineri nu zămisleau de vreo 10 ani şi
au zis că ei nu se duc la metodele acestea moderne, se lasă în
seama lui Dumnezeu.
- Da, dă-le să facă aceste rugăciuni şi să bea
agheasma asta.
Le-am dat agheasmă făcută cu boabe de struguri de la
Hilandar şi a rămas doamna însărcinată, nici 40 de zile nu au
trecut. Acuma erau foarte bucuroşi. Aşa că Dumnezeu are
rânduieli şi fireşti şi mai presus de fire, dar trebuie să ştim noi
să accedem la ele. Când scoatem pe Dumnezeu din ecuaţia
vieţii, deja totul e un dezastru.
j. Poziţia BOR faţă de planning-ul familial Graţia: Biserica
Ortodoxă Română are o poziţie oficială cu privire la planning-
ul familial? Referitor la discuţiile care se creează în rândul
tinerilor la nivel de masă cu privire la feciorie, de ce trebuie să
se discute liber, fiecare să-şi spună intimităţile lui, experienţele
130
Despre familia ortodoxă
pe care le-a avut şi altul să fie obligat să spună experienţele pe
care nu Ie-a avut?
Părintele Calistrat: Tocmai, înainte vreme, în regimul trecut,
starea de ruşine şi starea de pudicitate era mai expresivă, era
mai dominantă. Acuma, odată ce s-a promovat plaja, marea,
nudismul, sălile de înfrumuseţare, sălile de masaj, sălile de
baie termală şi toate astea, uşor, uşor, a dispărut şi ruşinea şi
atunci nu i se pare ceva anormal că vorbeşte lucruri intime în
societate sau îşi povestesc aventuri amoroase sau tot felul de
lucruri din astea.
Dar vedeţi, aici intervine încrederea unuia în celălalt care
iar e o faptă nelegitimă în faţa lui Dumnezeu, că spune
psalmistul: Nebun cel ce-şi pune încrederea sau nădejdea în
om.m Afară de duhovnic nu cred că ar trebui discutate
problemele intime. Nu ştiu dacă aţi observat în cuplurile
tinere dar şi în familii, se obişnuieşte acest model: îmi
spui tot ce ai făcut până acuma şi eu te iert, parcă el ar fi
duhovnic. Ea la fel: Tu îmi spui tot ce ai greşit şi eu te
iert, parcă ea e duhovnic. La un moment dat, după ce ei îşi
spun toate acestea, după aceea realizează ce urgii sunt şi
se nasc calvarele, geloziile, certurile, necazurile,
reproşurile şi toate astea care, vin şi nenorocesc şi distrug
familia
2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Eu spovedesc mai rar tineret, mai mult sfintele mele
babe pentru că ele sunt depăşite de vârsta critică, iar eu fiind
mai în vărstă, îmi vine mai uşor. Cei tineri suportă mai uşor
calvarul urechilor cu toate mărunţişurile astea urâcioase.
întotdeauna le-am spus tuturor tinerelor pe care le spovedesc:
Dacă vrei să-ţi fie bine în căsnicie, de ar tăia bărbatul lemne pe
tine, nu spui niciodată ce s-a întâmplat înainte de căsătorie. De
aceea ai venit la duhovnic. Dacă te întreabă îi spui aşa: „Da,
am avut un prieten înaintea ta la fel de neserios ca tine şi uite
ce am păţit. Asta e, mai mult nu am ce să-ţi spun." Şi cu asta ai
încheiat discuţia. Restul discuţi cu duhovnicul. Care m-au
ascultat au umblat bine. Care nu m-au ascultat au umblat chiar
rău. Unele au luat chiar bătaie pentru că în momentul în care
se declanşează gelozia şi vanitatea într-un bărbat, urmările
sunt catastrofale.
Legat de această problemă, eu spun că cel mai bun
lucru pe care a reuşit Biserica să-1 facă, este religia în şcoală.
Am înţeles că unde predau preoţii e mai uşor că au altă
autoritate. De exemplu eu am avut un ucenic care a fost
profesor de religie şi mi-a adus la spovedit tot liceul unde a
predat, clasă cu clasă, 17 clase de elevi, pe toţi i-a adus la
spovedit. I-am dat şi eu canon, zic: Nu mă interesează ce le
predai. Vreau, când vor termina clasa a XII-a să ştie câteva
lucruri: Crezul, Psalmul 50, Tatăl nostru, Psalm 142 şi să ştie
rugăciunile începătoare şi le pui la toţi 10. Ia-i uşor că aşa îi
câştigi.
Au trecut 8-9 ani de atunci. Acuma mulţi dintre ei sunt
studenţi şi vin şi azi la spovedit, şi-au întemeiat familii. Zice:
Părinte, mă mai ţineţi minte? Mă aducea domnul profesor
cutare la spovedit. De atunci vin la dumneavoastră, din 1998,
din 2000, din 2001. De atunci îi aducea, ei au rămas. Vedeţi
rolul profesorului de religie? Se cunoaşte. După aceea, rolul
duhovnicului se cunoaşte. Apoi, Biserica a făcut foarte bine
înfiinţând ASCOR-ul, studenţii au un preşedinte şi organizează
144
Despre familia ortodoxă
diferite acţiuni, invită preoţi, duhovnici. Chiar dacă nu are
efect de 100% dar un procent tot câştigă, pentru că mai iau
contact cu tineretul, cu realitatea, cu lumea bisericească. Un alt
lucru pe care l-a făcut Biserica sunt olimpiadele de religie,
concursuri de turism, de filantropie. Sunt destule activităţi
comune. Factorul care poate rezolva lucrurile în modul cel mai
favorabil este duhovnicul la scaunul de spovedanie. Acolo e
cheia şi lăcata succesului, numai în actul de spovedanie, acolo
se poate rezolva problema.
De exemplu, ca să vă dau un caz concret. Eu am
întâlnit un student pe care l-am spovedit, care mi-a spus că
atunci când a împlinit anii de buletin, tatăl său i-a făcut cadou
o feţişoară să se culce cu ea, să vadă şi el ce este viaţa
trupească, să nu rămână frustrat de faptul că nu a gustat acest
fruct oprit. Băiatul era cu o viaţă dezordonată, groaznică. L-am
întrebat:
- Nu regreţi toate aceste greşeli?
- Nu, Părinte. în mine este un demon care mă luptă, cu
un ton grav. Dacă ar fi cu putinţă, aş face sex în fiecare ceas
din zi.
I-am spus:
- E o gravă problemă, tinere. E o gravă problemă că
simţi lucrul acesta. Trebuie bine să te gândeşti. Vei ajunge la o
epuizare şi psihică şi fizică.
- Nu contează, asta este pasiunea mea mortală şi nu aş
putea fără aşa ceva. Cred că cea mai mare pedeapsă pe care
mi-ar da-o Dumnezeu ar fi să nu pot face lucrul acesta.
- Dar, căsătoreşte-te!
- Nu ai simţi acelaşi lucru stând mereu cu aceeaşi
persoană, te-ar plictisi.
Ei, un asemenea om este aproape irecuperabil. Pe
când, am întâlnit şi situaţii de genul, în care băiat de 15, 16, 17
ani, discutând:
145
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

- S-a întâmplat să ai păcate din astea trupeşti care te

opresc de la împărtăşanie?
- Nu, Părinte, m-am păzit dar am prilejul de a greşi.
- Ei, te rog eu să nu greşeşti, poate iese din tine un
preot bun, un călugăr bun. Nu, să nu faci greşeala aceasta!
Cum aş putea să mă păzesc

144 145
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

- ?Vii permanent la spovedit, vii permanent la s-au format şi au nişte criterii foarte frumoase. De exemplu în
împărtăşit, citeşti cărţi, faci cutare, cutare. post, este jenant să întreb dar face parte din spovedanie.
Ca după aceea, să am reproş în mod invers: - Aţi păstrat curăţenia trupească?
- Părinte, nu e bine cum procedaţi, îi îndobitociţi. Ei - Da, Părinte, nici o problemă. Nu se pune problemă şi
trebuie să cunoască viaţa modernă, ei trebuie să cunoască câte 2, 3 luni.
contactul acesta cu lumea, trebuie să ia legătură cu aceste E rădăcina sănătoasă. Dacă el a fost învăţat să aibă o
plăceri, pentru că altfel se autoizolează şi se vor distruge. abstinenţă din copilărie, aceasta se manifestă şi acum în
- Lăsaţi că are timp după ce este student să se cadrul familiei. Dar am întâlnit şi situaţii în care săraca
autodistrugă, nu-1 distrugeţi acuma. vine şi spune: Părinte, nu am ce face, trebuie să fiu atentă,
Şi ce credeţi? Care au rezistat tentaţiei şi au trecut e în fiecare zi, altfel pleacă şi mă lasă sau iese şi se duce
pragul psihologic, că să ştiţi, cam între 16-22 este vârful de sau mai iau şi bătaie sau nu am cu cine mă înţelege. Atât
criză şi personalitatea unui tânăr, acuma sunt familişti foarte
am putut, astăzi, dacă puteţi să mă împărtăşiţi, după aceea
buni, au copii foarte buni, au soţii foarte bune şi chiar mi-au
nu mai prind nici o zi liberă, nu am ce face. Vă daţi seama
spus:
- Părinte, nu vă puteţi da seama cât de bine mi-au ce calvar e şi pe biata făptură, dar ce chin e şi pe bietul
prins cei 4-5 ani de ucenicie, cât am făcut pe lângă sfinţia om, pentru că nu e uşor această expunere imorală toată
voastră cu spoveditul, cu împărtăşitul, cu biserica, cu postul cu ziua să o exploatezi. Vă daţi seama la ce grad de
pâinea şi apa, toate pedepsele pe care mi le-aţi aplicat. Mă simt degradare poate ajunge natura umană!
extraordinar, dacă vreţi să mă credeţi, sincer vă spun, pentru
noi, problema aceasta trupească nu mai există, nu mai e o
necesitate. La noi familia are deja alte criterii, nu mai este
primordial lucrul acesta. A fost ceva atunci, la început, dar
după aceea ne-am liniştit.
Dar de ce? Pentru că el nu a avut o patimă aprinsă, el
nu a fost obraznic. Inchipuiţi-vă ce simte un creier tânăr, un
trup tânăr ia 15, 16, 17, 18 ani, tu să continui neîncetat cu
această imoralitate, distruge tot ce e frumos în tine. Ce spune?
Trupul este templul Duhului Sfânt,149 Cine păcătuieşte în trup,
greşeşte lui Dumnezeu, cine păcătuieşte afară de trup, i se
iartă. Şi atunci, în momentul în care tu ai căpătat această
patimă trupească, automat te-ai autodistrus, dar când tu eşti
major şi ai început să gândeşti şi mintea este coaptă, simţi că,
uite ce frumos spune Pavel: Toate îmi sunt îngăduite dar nu
toate îmi sunt de folos. Deci el simte că nu-i folosesc şi atunci

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
?Până la urmă, se spune, cu referire la om: Acest
împărat al făpturii pe care cu atâta frumuseţe l-ai făcut şi l-ai
creat şi l-ai pus stăpân peste făpturile Tale 100 şi vine bietul
David istovit de oboseală şi spune prin Duhul Sfânt: Omul în
cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără
de minte şi s-a asemănat lor62 E condamnabil, că David nu e
corect la exprimare când spune lucrul acesta, dobitoacele nu
fac aşa ceva. Noi spunem că dobitoacele, dar dobitoacele sunt
curate, animalul, vaca la 9 luni, calul la 12 luni, animalele mici
la 4 luni, după cum e perioada de căldură, primăvara sau
toamna. Numai la om există aşa ceva, el ca împărat al făpturii.
Vedeţi de ce a fost nevoie ca Hristos să vină la Taina Nunţii şi
să-i spună Maicii Domnului: Opreşte-te, ceasul Meu nu a venit
* ~ 152
încă. Lasă, că ştiu eu care e momentul. Ca să ne arate că dacă
aceasta nu o facem întru taină e aceeaşi autodistrugere ca şi un
război atomic, e aceeaşi autodistrugere ca şi un război cu
arme, e aceeaşi autodistrugere ca şi un război chimic, e aceeaşi
autodistrugere ca şi un război psihologic, aceeaşi chestiune,
ori înnebuneşti de prea multe prostii, ori înnebuneşti de prea
mult bine, tot nebun se numeşte. Deci, vedeţi? Fecioria este
temelia căsătoriei. De aceea, toate căsătoriile întemeiate pe
feciorie au valabilitate şi longevitate, iar căsătoriile în dezmăţ
şi în desfrâu nu au binecuvântare şi atunci duc la eşec.
Graţia: Vi s-a întâmplat să întâlniţi mame cu fiice de 12, 13,
14, 15 ani, care le-au învăţat această viaţă intimă pe fiicele lor
şi au ajuns să le împingă, să le constrângă că trebuie să
cunoască viaţa în plinătatea ei? Părintele Calistrat: Sigur
poate fi posibil ceea ce aţi spus, dar aici nu mai vorbim deja de
o lucrare duhovnicească, aici e vorba deja de societatea de
consum. Aici avem de-a face cu familii atee, cu mame
moderne, expuse desfrâului juvenil. Aici nu mai este vorba de
moralitate. Graţia: Merg în biserică şi aceste mame şi fiicele.
62 Psalm 48, 21.
130
Despre familia ortodoxă
Părintele Calistrat: Dacă tot aţi atins problema aceasta cu
mamele care vin în biserică dar totuşi se dedau la vicii rele,
am să vă spun un lucru. în biserică vin 3 categorii de oameni:
Care îl caută pe Dumnezeu, care sunt căutaţi de diavolul şi
sunt găsiţi în biserică spre sminteala altora şi
152
Ioan 2, 4.
care vin la biserică din obicei sau din tradiţie, că trebuie să se
afle undeva în zi de sărbătoare. Dar în momentul în care vom
ieşi şi vom întreba despre ce s-a vorbit în biserică vor spune:
Foarte frumos dar nu ştiu, sau vor spune, nu ştiu, nu mă
interesează, acuma nu mai suntem în biserică.
Arsenie Boca, marele păstor al Ardealului de la Sâmbăta
de Sus şi de la Prislop a spus aşa: Pe mine nu m-au
impresionat niciodată mulţimile ci esenţa şi calitatea lor. 15J
Dacă nu există în om esenţă şi calitate, degeaba există
mulţime. Putem noi să vorbim de hramul Sfintei
Cuvioase, putem noi să vorbim de hramul Mănăstirii
Necula, de Dimitrie Basarabov sau Ioan cel Nou de la
Suceava sau alt hram. E adevărat, a venit jumătate din
ţară, nimeni nu contestă, dar dacă se omoară la rând, dacă
se împing, dacă nu vin pregătiţi duhovniceşte, dacă strică,
dacă fură, dacă vin cu chef de ceartă, nu vin pregătiţi ca să
fie spovediţi şi împărtăşiţi sau să simtă, să trăiască slujba,
vin să mănânce mici că e sărbătoarea laşului, o altă
invenţie a oamenilor alături de sărbătoarea Cuvioasei,
atunci, acela este un scop mort
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Spune, un om cobora din Ierusalim la Ierihon şi a
căzut între tâlhari care l-au rănit lăsându-l abia viu} 54 Au
venit din toată ţara să plece abia morţi sufleteşte de la un
eveniment religios. Nu e o justificare. Aceste mame nu
neapărat sunt condamnabile, ele sunt de plâns, cum spune:
Fiice ale Ierusalimului, plângeţi-vă pe voi nu pe Mine 63. Aici,
lucrurile au scăpat deja de sub măsură. Aici am putea folosi
termenul acela din Credinţa ortodoxă, în căutarea măsurii
pierdute64. Aici nici nu mai avem unitatea de măsură a răutăţii.
Aici răutatea este o dezlănţuire sau dacă vreţi, greşeala este o
catastrofa ireparabilă. Dar chiar şi din aceste situaţii, să ştiţi că
multe suflete au fost salvate. Totuşi experiind lucruri atât de
nocive sănătăţii duhovniceşti, s-au distrus total şi chiar au
ajuns epave ale societăţii şi au ajuns chiar şi o pacoste pentru
părinţii lor şi plaga de pe urmă a fost mai rea decât cea dintâi,
că palma lui Dumnezeu s-a resimţit în încercările care au venit
pe urmă mai rău decât în faptul că le-au împins spre această
uşurătate.
Biserica trebuie să lupte şi prin pastoraţie şi prin tot
ce-i stă la dispoziţie, măcar să explice că şi acest lucru are un
timp al său. Dacă seceri grâul când e crud, nu va mai încolţi,
dacă strici fecioria la o imaturitate spirituală şi trupească,
atunci vei avea de suportat consecinţele şi urmările toată
viaţa cu boli trupeşti, cu boli sufleteşti, cu boli mintale, chiar
şi cu boli duhovniceşti până la demonizare.
Graţia: Tot mai multe mame, copile de 12, 13, 14 ani, vor
altera întreaga societate?
Părintele Calistrat: S-a constatat că de la vârsta de 14 şi 15
ani, lucrul acesta a devenit obişnuit, dar să ştiţi că în acelaşi
timp este încurajator şi faptul că tot de la această vârstă sunt şi
copii care au găsit calea cealaltă. Pentru că dacă nu ar fi răul,
63 Luca 23,28.
64 Revista Puncte cardinale, august 2004, Răzvan Codrescu.
157
Facerea 1,31.
150
Despre familia ortodoxă
nu am avea o balanţă în societate. Trebuie să ţinem cont că
răul dă măsura binelui pentru că binele peste bine ar fi
foarte bine şi atunci ce spune Scriptura? Dumnezeu le-a făcut
pe toate bune şi bune foarte157 dar în ziua a 8-a neînserată a
învierii Sale.
3. Naşterea de prunci
Nu pofti mulţime de fii fără de folos,
nici te bucura de fiii nelegiuiţi. De se
vor înmulţi, nu te bucura de ei, dacă nu
este frica lui Dumnezeu cu ei (Isus
Sirah 16, 1-2...)
a. Naşterea de prunci
Graţia: în cazul Elisabetei, mama Sfântului Ioan Botezătorul
şi al Anei, mama Sfintei Fecioare Maria, Dumnezeu a vrut să
arate puterea rugăciunii, să fie ca un exemplu pentru oameni,
de vreme ce, bătrâne fiind şi sterpe, au rodit?
Părintele Calistrat: Dumnezeu rânduise mântuirea prin
oameni, a vrut ca din lucruri mai presus de fire să facă lucruri
de taină şi atunci, stârpiciunea Sfintei Ana a fost spre smerenia
ei şi spre mai multa îndrăzneală de rugăciune la Dumnezeu. Şi
Ana, femeia lui Elcana, fiica lui Fanuel din neamul lui Aşer,
naşte pe profetul Samuel cu îndelungă rugăciune şi cu
străduinţă.65 Elisabeta nici nu ştie că va naşte, doar se roagă.
Zaharia e înştiinţat. Ana e înştiinţată ea. îi spune Ile: Te rogi ca
una nebună, crezi că Dumnezeu te ascultă pe tine!? Şi atunci se
aude din Templu: Ano, Ano, rugăciunea ta a fost auzită şi vei
naşte fiu. ' I-a şi spus ce anume va naşte.
Când au dobândit copil Ioachim şi Ana, au fost
înştiinţaţi astfel: Ioachime, Ioachime, rugăciunea ta a
străbătut cerul,66 Vei avea odraslă pe care o vei da Bisericii.
651 Regi 1, 10-11, 17, 19-20.
66 Acatistul Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana,
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

Nu a mai spus fiu. De ce? Cuvântul odraslă e şi pentru avea nici o legătură, că de obicei pe copil îl chema ca pe tată
bărbătesc şi pentru femeiesc. Era vorba de ceva mai presus de sau ca pe bunic.
fire. Fecioara Maria era Intâiastătătoare între îngeri, Când s-a născut Hristos, numele s-a dat din cer, care
întâiastătătoare între sfinţi şi Intâiastătătoare între cetele înseamnă uns, numele Lui va fi Iisus care se tâlcuieşte
cerurilor. Ea era împodobită cu virtutea bărbăţiei. Şi fără de Emanuel, adică, cu noi este Dumnezeu. Acestea sunt lucruri
sămânţă bărbătească ea va naşte bărbat. necuprinse de fire şi de cuvânt. La naşterea Fecioarei Maria ce
Şi Ana lui Fanuel, şi Elisabeta, şi Fecioara Maria nasc era minunat? O copilă de 13-14 ani, era logodită cu un bătrân,
bărbaţi. Numai Sfânta Ana naşte femeie ca să se împlinească de 80-90 de ani, cum era dreptul Iosif. Şi spune acolo, drept
iarăşi din dogmele dumnezeirii, naşteri mai presus de fire dar fiind, nu a vrut să o vădească, ci să o lase în ascuns,163 Şi
cu sămânţă. Ioachim a cunoscut-o pe Ana şi a rămas atunci s-a arătat îngerul şi i-a spus: Nu te teme să iei la tine pe
însărcinată chiar dacă era la acea vârstă înaintată. Chestiunea Maria că ceea ce este într-însa e de la Duhul Sfânt} 4 Fecioara
cu imaculata, a fraţilor catolici este poveste. Nu s-a născut din naşte din Duhul Sfânt lângă un bărbat sterp dar în familie, iar
curăţenie, nu, ci s-a născut din împreunare trupească. Şi la cele două familii sterpe nasc din Duhul Sfânt dar din sămânţă.
Zaharia şi Elisabeta la fel din împreunare trupească, numai că Aici nu era sămânţă dar o binecuvintează Dumnezeu ca şi cum
împreunarea lor era un ritual sacru, nu era o întâmplare, vorba ar fi, acolo nu era sămânţă că nu a fost niciodată, Dumnezeu o
Părintelui Cleopa. De ce spun lucrul acesta? Cu sfială s-a atins binecuvintează să fie.
Ioachim şi a lăsat sămnânţa pentru Ana ca să rămână Graţia: Aţi amintit de metoda fertilizării „in vitro", când o
însărcinată. Şi s-a auzit: Ană, Ană, rugăciunea ta a fost auzită femeie naşte la vârstă înaintată
la cer şi vei naşte o fiică.
Prin aceste naşteri mai presus de fire, la bătrâneţe,
Dumnezeu a vrut să se biruiască rânduiala firii întâi, să se vadă
că e minune, ca să poată rămâne materializată în timp, în
istorie şi ca moment sacru, dar mai mult, pentru ca să atragă
curiozitatea întregii umanităţi, să rămână mirată, aşa cum ne-
am mirat noi când a născut femeia de peste 60 de ani,
Dumnezeu ştie ce a fost.
Aici nu era vorba de medici, aici era vorba de Duhul
Sfânt. El a lucrat şi a făcut fertilă sămânţa Anei, pentru că
Zaharia nici nu a ştiut. Când a venit arhanghelul să-i vestească,
a spus: După ce voi cunoaşte aceasta?67 I-a spus: Vei rămâne
mut până ce se va naşte pruncull162 Şi când să-i pună numele, a
scris Ioan. Era singurul nume care nu era în neamul lor, nu

67icos 1.

130 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Părintele Calistrat: Acolo este vorba de o intervenţie
medicală pur umană dar care are la bază două rădăcini: scopul
binelui şi fondul răului. Adică, faptul că au adus viaţă dar din
voie proprie, este o îngăduinţă a milei şi a iubirii dumnezeieşti,
că nu era necesar, nici nu s-a cerut lucrul acesta - nu a fost cu
vestire, nu a fost cu descoperire, ci a fost un experiment în care
Dumnezeu a binecuvântat mintea omului să meargă până
dincolo de priceperea ei, pentru că e un lucru nefiresc.
Dar în acelaşi timp, scopul rău în care s-a făcut
aceasta, a fost demonstraţia ştiinţifică că Dumnezeu poate fi la
mintea omului, lucru neadevărat. Oamenii au făcut procedura,
Dumnezeu a îndeplinit procreerea şi de aici, fertilizarea are şi
o carenţă. Fertilizarea in vitro este un act cu scop bun dacă
cineva forţează nota şi vrea copii, dar singura carenţă pe care o
are fertilizarea şi care e contra bioeticii creştine, este alegerea
zigoţilor din ovulele fecundate. Dacă s-ar pune un singur ovul
sau două sau trei şi le-ai pus pe toate în mamă, nu ai greşit cu
nimic, Dumnezeu hotărăşte care viază, care germinează, care
se plămădeşte în uter şi face nidaţia. Dar în momentul în care
tu din 8, 9, 10 gameţi fecundaţi alegi unu, doi, trei, nu ai
dreptul că nu eşti Dumnezeu. Celelalte se numesc în mod
popular şi adevărat avorturi, nici măcar pază sau restricţii,
pentru că acolo a avut loc fecundaţia.
Când s-a folosit contraceptivul, acolo s-a ucis fie
spermatozoidul fie ovulul la timpul cuvenit înaintea
împreunării. Acolo opreşti naşterea de fii sau zămislirea, dar
aici zămislirea este concepută, chiar dacă la nivel de laborator,
acolo tot Sfânta Treime stă de faţă. Astfel ucizi destinul unui
om pe care nu-1 cunoşti şi este în contradicţie cu bioetica
creştină.
Dr. Engelhart165 spune că s-ar cere şi s-ar recomanda
ca pentru fertilizarea in vitro să se ia un număr redus de ovule,
să aibă loc fecundarea, dacă într-adevăr doresc scopul naşterii
de fii pentru mame cu bani, dar să
130
Despre familia ortodoxă
165
Engelhardt, Herman Tristram jr., Fundamentele bioeticii creştine.
Perspectiva ortodoxă, traducere Mihai Neamţu, Cezar Login, diac. Ioan I.
Ică jr., Ed. Deisis, 2005.
pună tot în pântecele mamei pentru a nu supăra Pronia divină,
pentru că Pronia poate răsplăti cu altceva - cu o boală gravă,
poate răsplăti cu nişte copii anormali, pentru că noi nu ştim ce
fel de copii se pot naşte, cu ceva sindromuri, cu ceva
malformaţii. Adică Dumnezeu are vărguţă pentru obrăznicie şi
îndrăzneală. Lui Dumnezeu nu-I place tupeul, ci smerenia şi
bunăcuviinţa.
Cu osârdie şi cu frică să cădem noi păcătoşii, strigând
din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne milostivindu-te spre
noi}68 Să fie îndrăzneala cea sfântă care să fie întru sfială. Mă
spăimântez a striga Ţie}61 spune îngerul. Şi Fecioara tot cu
îndrăzneală sfântă spune: Să nu fie o înşelare ca Evei
oarecând. Nu spune, stai, Doamne, eu sunt Fecioara Maria,
stai să-mi explici cum stau lucrurile, nu. Se supunea literei
Scripturii. Era legea nescrisă a conştiinţei, a moralei, a
sufletului curat, a inimii unite cu Dumnezeu.
Spune Ioan Damaschinul69 că mintea Născătoarei de
Dumnezeu era mai presus de gândirea heruvimicească şi de
trăirea şi de căldura serafimicească în rugăciune, stătea
pururea unită cu Tatăl în cer şi cu Fiul în minte. Ea nu ştia că e
Fecioara care va naşte, dar ştia că o fecioară va lua în pântece.
Maica Domnului se ruga în Templu, spune Ioan Damaschinul,
ca acea Fecioară să fie păzită de lucrarea diavolului, nu care
cumva să-i pricinuiască vreo sminteală. E taină mare, nu sunt
cuvinte. Nu pricep, Curată, nici îngerii nici oamenii ce în tine
s-a săvârşit şi maică şi Fecioară, amândouă le-ai împlinit!70
68 Tropar la Paraclisul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. 6 Acatistul
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Tropar, glasul al 8-
69 Ioan Damaschinul, sf., Legănuşul. Din Canoanele Maicii Domnului
Bogorodicina.
70 Axion la întâmpinarea Domnului, glasul 3.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
b. Copii născuţi din rugăciune
Graţia: Cu toate că există aceste tehnici medicale moderne de
fertilizare, există şi familii cu trăire creştină care nu au copii,
dar apelează la rugăciune şi la ajutorul şi îndrumarea preotului
duhovnic?
Părintele Calistrat: Aici am experienţă. Am trei cazuri, toate
au fost la fertilizarea in vitro câte o dată şi două ori şi nu au dat
randament şi am continuat cu Sfântul Maslu, spovedanie,
împărtăşanie, dezlegări, rugăciunea de binecuvântare de la
căsătorie aceea ca pe Avraam şi Sara, Ioachim şi Ana 110
ş.a.m.d, socotind că Dumnezeu trebuie să sloboadă
binecuvântarea. Am folosit boabe din via Sfântului Simion de
la Hilandarul din Grecia, am făcut agheasmă într-un vas, a băut
femeia agheasmă şi a rămas însărcinată peste „in vitro", unde
doctorul i-a spus: Nu aveţi nici o şansă, 99% şansele sunt
pierdute, 1% şi aia dacă vrea Dumnezeu, a fost cuvântul
doctorului. Şi Dumnezeu a vrut.
Am o familie de medici în Iaşi, căsătoriţi de peste 10
ani, doamna e blândă şi evlavioasă şi cuminte, soţul credincios
dar sceptic. După ce doamna a născut, el atât a spus: „Părinte,
sunt tată, soţia a rămas însărcinată, a născut, cred că există
Dumnezeu, acum sunt convins în sufletul meu şi mă voi
spovedi şi mă voi împărtăşi şi eu de acum încolo, ca drept
mulţumire. De data aceasta soţia m-a biruit. Am fost tentat să
cred că dumneavoastră preoţii aţi făcut-o fanatică." Nu a
înţeles că ceea ce ştiinţa declară că nu e posibil, nu-i posibil,
forţând nota. Şi uite că Dumnezeu i-a binecuvântat! Au un
băieţel, sunt foarte fericiţi şi sunt o familie foarte bună, model.
Nu că dumnealui nu ar fi fost credincios, dar fiind medic,
cunoşti foarte multe lucruri despre corpul uman dar nu ştii voia
lui Dumnezeu. Acolo harul lucrează.
Altă tânără care a fost tot aşa de vreo 2, 3 ori la
fertilizarea in vitro, nu a reuşit nici o dată. De fiecare dată
nidaţia cădea. A zis: „Părinte, daţi-mi şi mie această agheasmă
130
Despre familia ortodoxă
de care spuneţi şi mă ţin de tot ritualul pe care-1 cereţi
dumneavoastră." Le-am dat să citească Acatistul Sfântului
Ioan Botezătorul pentru că este născut din rugăciune, al
sfinţilor Ioachim şi Ana care au născut-o pe Maica Domnului
cu multe rugăciuni, sterpi fiind şi al sfinţilor Arhangheli
Mihail şi Gavriil care, spune într-un icos, Bucură-te
dăruitorule de prunci buni mamelor credincioase şi
Acoperământul Maicii Domnului care are la icosul 8, Bucură-
te, ceea ce iei în atotputernicele tale mâini pe cei părăsiţi de
doctori; adică unde doctorul nu lucrează. Ea a spus aşa:
„Părinte, iau şi agheasma, fac şi canonul şi mă mai duc o dată
şi la in vitro, chiar dacă mai dau nişte bani, dar totuşi aş dori să
fiu mamă." Zic: „Hai să-L punem şi pe Dumnezeu la treabă!
Chiar dacă te duci acolo, tu fă-ţi canonul şi ia agheasma." Şi
cu această smerenie în cuget, acum este gravidă în luna a IV-a
cu doi copii, merge bine, este foarte bucuroasă. Sunt foarte
credincioşi şi băiatul şi fata, sunt ucenici de-ai mei. Iarăşi un
caz curios, cineva care nu născuse vreo 12 ani şi am zis:
- Poate nu aţi luat o lecţie de la Dumnezeu, încercaţi
să vă rugaţi un pic. Luaţi agheasma asta şi beţi că trebuie să se
întâmple.
Când avea de acuma vreo 3 sau 4 luni mi-a spus:
Părinte, acesta e copilul de la dumneata
2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

- .Nu, nu-i de la mine. E de la Sfântul Simeon şi de la ecografii. Pur şi simplu s-a trezit însărcinată. Deci sunt foarte
Dumnezeu. frumoase şi grăitoare aceste situaţii.
- Da, Părinte, mi-aţi dat rugăciunile acelea şi mă Pentru zămislire, le luam la rând, cutare, cutare, cutare,
credeţi, cum le-am făcut, cum am rămas! cutare, cutare, Doamne, dezleagă nerodirea pântecelui.
Ei, ce vrea Dumnezeu să arate aici? Că naşterea de fii Doamne, dezleagă păcatul strămoşesc, dezleagă blestemul,
e tot o taină şi tot o rugăciune. De aceea Mântuitorul spune: dezleagă jurământul, dezleagă supărarea sau supărarea pe
Nu ştiţi ce cereţi, nu ştiţi ce vreţi, nu ştiţi să vă rugaţi. Aşa care o ai Tu asupra lor ridic-o, trimite harul Tău cel sfânt şi
este! Am să vă mai povestesc o întâmplare iarăşi frumoasă şi dezleagă nerodirea pântecelui şi puneam 7 părticele pe sfântul
ţin la ea. Tot aşa o tânără, soţul ei s-a dus până în Sfântul disc şi toate au rămas gravide. Mai avem încă două persoane
Munte după acele boabe. A spus: pentru care punem părticele dimineaţa şi facem aceste
- Părinte, eu personal mă duc la Sfântul Munte şi le rugăciuni. Dumnezeu încă nu a dat harul respectiv în pântecele
aduc. lor. încă nu a sosit plinirea vremii.
- Du-te, frate! Nimeni nu contestă că experienţa „in vitro" nu ar fi
A venit cu bobiţa respectivă învelită şi cu bucăţica valabilă dar e pentru lume bogată. Agheasma cu boabele
aceea de beţişor de vie, a venit cu scrisorica. Nu aveam nevoie Sfântului Simeon şi rugăciunea şi Maslurile şi Liturghia şi
de scrisorică, căci eu ştiam ritualul. I-a rugat de acolo: puterea Bisericii e pentru lumea săracă. Şi săracii au
- Dacă soţia rămâne, să ne anunţaţi că noi vrem să dreptul la viaţă
consemnăm.
Zic:
- Du-te şi spune că 10 s-au făcut de atunci, nu unul.
Pentru că am mai trimis un părinte să aducă 3 boabe
şi am mai făcut şi pentru alţii că am văzut că dă randament.
Când a venit soţia, cum sunt fetele, mai doritoare să se
întâmple cât mai repede, a făcut apa într-un vas, dar eu, fară să
spun nimic, am mai pus un pic de apă în plus, nu cât să umple
sticla lor, să mai rămână şi am mai dat cuiva. Persoana
respectivă înainte a rămas, a născut, deşi era din furat, cum s-
ar spune, luat cu împrumut. Cea care nu a fost boaba ei a
zămislit prima şi abia după 3 luni a rămas şi cealaltă.
Acum a rânduit Dumnezeu fără nimic, după ce s-a
născut normal primul copil, este deja gravidă normal a doua
oară. Acum a venit copilul firesc. Bine, fac rugăciuni dar nu a
mai fost nevoie de intervenţia medicului, de verificări, de

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Graţia: S-au născut mulţi copii din rugăciune? Părintele
Calistrat: Peste 11, anul trecut au fost vreo 8 şi anul acesta
avem deja vreo 3, 4. Câţi au mai fost înainte chiar nu-i mai
ştiu. Sunt persoane pe care le-am uitat pentru că nu am mai
ţinut legătura. Acest canon al zămislirii, pentru prima dată l-
am dat unei doamne în 1995 sau 1996. I-am spus: O să-i
puneţi numele Ioan şi Dumnezeu o să rânduiască şi sărbătoare.
Când credeţi că l-a născut? în ziua Ioan Gură de Aur pe 13
noiembrie. A venit şi s-a spovedit şi s-a împărtăşit şi după
amiază la 4 o luau durerile facerii. S-a dus la maternitate
împărtăşită ca să-1 nască. Iar o tânără, Emanuela, a venit
mama cu burta mare, i-am citit, am împărtăşit-o şi au apucat-o
durerile. Am dus-o la maternitate cu maşina noastră. Intr-o oră
a fost mămică. Deci Dumnezeu face minuni de tot felul, nu ţin
de voia noastră.
Graţia: E bine ca persoanele bogate să apeleze la aceste
tehnici medicale?
Părintele Calistrat: Aici aduc un argument, nu am fost
niciodată absurd. Nu sunt împotriva ştiinţei, tot ce a putut crea
ştiinţa, de la transplant, de la chirurgie sofisticată, de la tot ce
este înalt şi tehnic, dacă este la dispoziţia omului şi spre slava
lui Dumnezeu, nu deranjează. Dar nu e la îndemâna oricui
pentru că am înţeles că o fertilizare într-un laborator de
specialitate costă 3.000-4.000 euro chiar şi mai mult, cu
tratamentele de rigoare, cu pregătirile de rigoare. Ori dacă sunt
o familie de oameni modeşti, sigur că numai rugăciunea este
aceea care îi poate salva şi binecuvânta. S-a dovedit că şi
rugăciunea are folos. Cred că Dumnezeu ce a spus: Eşti bogat?
Cheltuieşte-ţi averea prin doctori! Eşti sărac? Caută-Mă pe
Mine că răbdarea săracului nu va pieri până în sfârşit 11 {\ -
Psalmistul David.
c. Copii născuţi în afara căsătoriei
130
Despre familia ortodoxă
Graţia: Sunt persoane de diferite vârste cu bani care chiar
dacă sunt necăsătorite îşi doresc şi nasc copii. Este vreo
diferenţă între un copil născut în familie şi un copil dorit în
aceste condiţii?
Părintele Calistrat: Este o diferenţă. Familia este celula
fundamentală şi biologic şi spiritual a societăţii. Un copil
trebuie să aibă şi mamă şi tată. Dar, pentru că fenomenul
matriarhal în anumite sfere este mai profound, mai
proeminent, mai pronunţat, mai bine conturat, sigur că atunci
există şi aici pot să spun şi eu personal că am două sau trei
ucenice care, cunoscând viaţa trupească, având relaţii de
prietenie cu anumite persoane cu un caracter mai frumos sau
mai puţin creştin, adică mai ticăloşi ca fire, rămânând
însărcinată, eu nu i-am dat voie să facă avort. I-am spus:
Trebuie să te gândeşti că este rodul dragostei tale. Dacă tu
ucizi acest rod, degeaba ai trăit, nu ai făcut nimic. Şi atunci s-
au născut aceşti copii care sunt foarte buni, foarte frumoşi,
foarte reuşiţi, dar bineînţeles că persoanele s-au reorientat, fie
că şi-au găsit pe parcurs un soţ şi tot familie au făcut, fie că au
un prieten cu care vorbesc şi vor definitiva o familie, fie, nu au
găsit încă pe nimeni pentru că nu le-a apărut în cale persoana
cu pricina. Dar pruncul există.
Dacă o femeie nu vrea să cunoască un bărbat şi
apelează direct la fertilizarea in vitro, asta ţine de liberul
arbitru al ei. Ea ştie ce gândeşte. Bănuiesc că vrea ca fiul ei să
fie un geniu sau cine ştie ce om înalt al rangurilor pământeşti,
dar plăcut înaintea lui Dumnezeu este să treci prin Taina
Căsătoriei ca să cunoşti trupul bărbatului, partenerului tău şi să
naşti prunc în mod natural şi firesc cum este lăsată legea firii.
Dumnezeu nu intervine în liberul arbitru dar nu este în
acord cu bioetica şi morala creştină, adică aici rămân lucruri de
dorit. Eu am cunoscut o studentă care este mămică. S-a jucat
cu aventurile vieţii şi a rămas însărcinată şi părinţii i-au spus:
Nu vii acasă până nu-1 omori. Şi i-am spus: Nu-1 omorî, i-aţi
1
 Graţia Lungu Constantineanu
bani de aici, ia-ţi o gazdă, lasă copilul să se nască că o să-1
iubească. Şi i-a dat Dumnezeu ambele lucruri bune, şi-a găsit
şi un băiat bun, s-a născut şi copilul, părinţii l-au primit şi-1
iubesc ca pe ochii din cap, iar ea este o familistă foarte bună,
dar nu a făcut această ucidere. Mi-a ajutat bunul Dumnezeu şi
chiar când am avut probleme, să ştiţi că am zis aşa: Pentru
rugăciunile pruncilor care au scăpat de cuţit şi avort,
Doamne, să nu mă treci cu vedereal Şi să ştiţi că mi-au fost de
folos. Sunt peste 200 de copii poate, care au văzut lumina
soarelui numai pentru faptul că am spus un nu hotărât:
- Aici nu faci treaba asta!
- Părinte, da' să vedeţi.
- îl faci şi îl dai la stat dar nu ucide oameni, nu curma
vieţi!
Să ştiţi că e o mare bucurie să vezi că un prunc se
naşte. E o mare taină. Nu contează că eşti călugăr sau că eşti
preot sau că eşti duhovnic. Când vezi că vin la biserică mame
gravide să se împărtăşească, când vezi că vin mame cu copii
mici şi mulţumim lui Dumnezeu, aici la noi vin duminica şi
câte 200-300 de mame şi împărtăşesc copiii. Aţi văzut, e o
grădiniţă întreagă! Ei, asta înseamnă că celula socială e
sănătoasă, indiferent că este criză, că este democraţie, că nu-i
democraţie, că-i capitalism. Cât există conştiinţă, Dumnezeu
se bucură şi se odihneşte de lucrurile Sale. Acolo nu tronează
altcineva decât numai mâna lui Dumnezeu. Şi minunile se fac
în biserică, nu se fac pe maidan, la iarbă verde, în pădure, pe
stadion, la teatru, la operă sau unde mai merge omul, nu. în
biserică. Şi vin atâţia părinţi tineri la biserică cu copiii lor. Eu
cred în lucrul acesta. Dacă se nasc mulţi copii, înseamnă că
există viaţă şi că Biserica îşi face datoria, că morala în popor
nu a pierit, înseamnă că oamenii au conştientizat că Dumnezeu
nu trebuie supărat şi trebuie să facem voia Lui şi să aducem
viaţă pe pământ, chiar dacă e greu sau uşor. Nu poate fi mai
greu decât a fost între cele două războaie mondiale când aveai
130
Despre familia ortodoxă
şi 10 copii, venea şi colectivizarea peste tine, venea şi
prigoana comunistă, venea şi imperiul sovietic, venea al II-lea
război mondial cu morţi şi cu răniţi, cu văduve şi cu orfani de
război şi totuşi au trăit toţi şi au ajuns mari.
d. Sterilitate, avort, contracepţie
Graţia: Cu privire la naşterea de copii sunt două situaţii în
vremurile noastre care se accentuează din ce în ce mai mult:
lipsa de copii în cadrul familiei, din cauza sterilităţii pe de o
parte, oamenii apelând la metode artificiale, pe de altă parte,
la polul opus este avortul şi contracepţia. Cum acţionează în
cadrul familiei sau în cadrul acestor familii de probă, a
concubinajelor, aceste situaţii care sunt ieşite din normalul
tradiţional, această problemă a sterilităţii, a avortului şi
contracepţiei?
Părintele Calistrat: Aici trebuie să începem tot cu un cuvânt
al Sfintei Scripturi. Spune aşa în Taina Nunţii: Binecuvântarea
părinţilor peste casa fiilor. Odată ce nu sunt fii vorbim din
start de o familie care nu are suport spiritual. Odată ce nu
există copii, nu au împlinit menirea tainei, este vorba de o
căsătorie sterilă. înaintea lui Dumnezeu nu există fructul şi
odată ce nu există fructul nici nu se socoteşte taină sau faptă
chiar dacă ei au stat împreună.
Părintele Paisie Olaru spunea aşa: Eu am iubit mamele cu
copii mulţi, le-am sfătuit şi pe cele cu copii puţini să
nască copii dar le-am dat două sfaturi: De copii să nu se
teamă şi de Dumnezeu să asculte. Şi am observat de-a
lungul vieţii mele două lucruri importante. Mamele care
au avut copii mulţi au fost toţi buni şi au ajuns oameni
mari, iar mamele care au avut copii puţini, dacă au făcut
ele să nu fie aceşti copii, Dumnezeu nu le-a ajutat şi au
suferit încercări groaznice
2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă
.Avortul este cel mai condamnabil, este păcatul
capital, nici nu încape discuţie. La acest capitol nici nu vreau
să discutăm, va fi groază şi întristare la înfricoşata judecată
când se vor cântări milioanele de suflete care nu pot vedea
împărăţia lui Dumnezeu datorită acestor metode moderne de
ucidere în pântece, dar vin cu următorul argument. Păstorii
dacă vor da exemplu şi model prin familiile lor în parohiile în
care sunt şi vor avea şi ei copilaşi 3, 4, 5, 2, câţi le va da
Dumnezeu şi oamenii vor vedea la ei acest lucru, atunci ei vor
putea predica cuvântul lui Dumnezeu şi vor putea spune să se
nască prunci. Acesta ar fi un prim mod de îndreptare a acestei
mari nenorociri.
Apoi, ar trebui noi, românii, să deschidem ochii şi să
privim la alţii care fac câte 7, 8, 10 şi 12 copii. Ne vor înlocui
societatea noastră şi ne vom trezi prizonierii propriilor noastre
patimi, în propria ţară, adică nu se va degenera neamul în mod
apocaliptic, prin apocalipsă sau pecetea lui 666, ci ni se va
degenera neamul pentru păcatele noastre şi nu vor mai fi
urmaşi care să ducă mai departe moştenirea şi tradiţia
românească. Deci ne vom autodistruge ca naţie. Pentru că în
momentul în care se naşte un singur prunc, prin fenomenele
sociale, fizice, mecanice şi ştiinţifice, vor mai muri o parte
dintre aceştia, că bobocii toamna se numără după proverbul
popular. Şi atunci, dacă în familie este un singur copil şi acela
suportă un accident sau o nenorocire, familia respectivă se
autodesfiinţează, odată cu ea se autodesfiinţează şi
moştenitorii, descendenţii.
Să ştiţi că tineretul de la revoluţie încoace, este mai
responsabil decât noi cei care am prins revoluţia la 20, 23, 25
de ani, tocmai noi nu am fost responsabili, generaţia de mijloc,
tocmai noi suntem cei care astăzi avem 50-60 de ani şi chiar
trăind epoca aceasta comunistă în plină glorie şi frica de
sărăcie, de întuneric, de frig, de foame. Am uneltit asupra
acestui fenomen, zămislirea de prunci. Iată că tineretul nostru,
165
după 20 de ani de la revoluţie au început să aibă câte 2, 3, 4,
chiar am întâlnit şi 5 copii şi m-a bucurat lucrul acesta şi spun
eu că este rodul pastoraţiei, este rodul duhovnicilor, este rodul
moralităţii, este rodul conştiinţei, este rodul conştientizării
primejdiei care vine. Constat că tineretul a conştientizat prin
toate aceste mijloace pe care le avem, şi mass media şi
pastoraţia, cărţile religioase, că avortul, dar şi alte metode
trebuie stopate.
Chiar a început să se pună accent pe taina familiei şi au
început tinerii să fie conştienţi că rodul dragostei şi al
căsătoriei sunt copiii. Este adevărat că mentalitatea occidentală
care a încercat a trece cu tăvălugul în societatea românească
după revoluţie a dus la cele 16 sau 17 milioane de avorturi pe
care le avem în 20 de ani de la revoluţie. Am înţeles că sunt la
700.000 de avorturi pe an în clinicile medicale. E o mare urgie
şi ruşine. Sângele acestor copii strigă la cer, iar noi îl regăsim
în criza economică, în inundaţii, în cutremure, în boli, în
malformaţii, în cancere, în morţi subite, în morţi năprasnice.
Deci nu ne iartă Dumnezeu, îşi iau obolul acestor greşeli. Aţi
văzut câte mame tinere sunt pline de boli incurabile, boli care
nu se mai vindecă, SIDA, neoplasm sau tot felul de cancere, de
colon, de ovare, de sâni. Cu ce am greşit tocmai cu aceea
plătim. Să nu credeţi că Dumnezeu nu ţine cont de lucrul
acesta! Dar cea mai mare ruşine înaintea lui Dumnezeu este
omuciderea. Nimic nu este mai urât pe faţa pământului decât
acest avort nenorocit.
e. Naşteţi copi
 Graţia Lungu Constantineanu
iIn general duhovnicii spun aşa: Feriţi-vă de prunc-
ucidere şi naşteţi copii! Da, sunt total de acord, dar când ai
născut unul şi nu i-ai dat nici un fel de educaţie, îl mai naşti pe
al doilea ca să fie mai rău ca primul!? în momentul în care nu
ai ce-i dărui primului, îl naşti şi pe al treilea ca să fie mai
nenorocit ca ceilalţi doi? în momentul în care îl naşti pe al
patrulea, îl naşti ca să fie spre osânda cât sunt ceilalţi la un loc?
Adică pe principiul moralei creştine, tâlcuirea aceasta o am de
la Părintele Paisie Olaru care spunea aşa: „Ştie oare mama
creştină ce datorie are şi cât este de grea, că va da socoteală
pentru fiecare prunc în parte? Dacă o mamă creştină a născut
un copil bun şi l-a educat frumos şi a ajuns om mare, spune
aşa, cui i s-a dat mult, mult i se cere, va fi trasă la răspundere
cum din acel om a putut face asemenea lucru şi ceilalţi unde
sunt, care puteau să fie tot la fel?" Deci la fel de buni. O mamă
sănătoasă şi o familie sănătoasă putea să facă un număr de
copii şi Părintele Paisie Olaru spunea aşa: „Eu nu am lăudat
niciodată nici pe mama cu copii puţini nici pe mama cu copii
mulţi, dragi mi-au fost amândouă, dar cel mai mult am lăudat
mama cu copii educaţi şi bine crescuţi în frica şi certarea
Domnului. Dacă mama şi-a crescut copilul în frica lui
Dumnezeu, atunci m-am bucurat pentru ea. Iar dacă nu, osânda
ei a fost şi mai mare, cu fiecare prunc născut nu a făcut decât
să-şi mai adauge un cumul de pedeapsă de la Dumnezeu, că de
fapt, ea ce a făcut? A înmulţit răul în lume. Pentru ce să naşti 6
delincvenţi, 7 delincvenţi, 8 fumători, 9 beţivi, 10 cerşetori?"
în Biserică nu spune nu faceţi copii, nu spune opriţi-
vă, nu spune faceţi, spune în Scriptură: Creşteţi şi vă înmulţiţi
şi stăpâniţi pământul}1' şi iarăşi, Dumnezeu, când îl dă pe
Adam din rai, spune femeii: Iar tu te vei mântui
i n*i
prin durerea naşterii de prunci, prunci nu prunc. Dar în
momentul în care tu faci copii în neştire, fară nici o educaţie,
fară nici o socoteală, fară nimic, de fapt ce vrei să
130
Despre familia ortodoxă
demonstrezi? Vrei cu adevărat să demonstrezi că eşti o mamă
eroină semănând neghina necredinţei şi a imoralităţii şi a
needucaţiei şi a fărădelegii în plin? Eu aş crede că adevărata
mamă nu este aceea care a făcut 7 sau 8 sau 9 sau 10 copii, nu.
Avem mame care au făcut şi 14, şi 16 şi 12, dar
depinde cum i-a educat. Deci şi aici este o problemă pentru
că, ţineţi minte, în vremea regimului comunist se vorbea de
mama eroină şi fuseseră câteva femei mai entuziasmate care
ajunseseră la 7 copii, la 9 copii, la 10 copii. în schimb, ce a
făcut regimul? I-a şcolarizat gratuit pe toţi, i-a pus la muncă
pe toţi, le-a dat casă la toţi şi i-a băgat în societate cu sila pe
toţi. Dar nu vii acuma şi stimulezi ideea naşterii de fii doar de
dragul de a umple societatea cu chinurile needucaţiei, a unei
vieţi lipsite de sănătate şi de miez, de fapt, de ţel.
Ce este un copil la casa omului? Este oglinda lui de
viitor. Când doi tineri îşi doresc un prunc şi se roagă la
Dumnezeu să li—1 dea şi se căsătoresc, cu ce scop? Ca să-1
educe frumos, ca să-1 crească frumos, să le fie omul de
mâine. Ei, cine poate să spună care este rolul copilului care îşi
bate mama şi tata, care ajunge să-şi ucidă semenii, care
ajunge să fie un drogat sau să fie legat şi ţinut într-un spital de
psihiatrie sau care devine un rău al societăţii? Nu cred că este
ceva de dorit şi nici nu va ferici Dumnezeu asemenea familie,
ferice că aţi umplut lumea de crime sau de ticăloşi. Trebuie să
fim atenţi atunci când dăm sfatul ca duhovnici, trebuie să
avem grijă. Cunosc pe cineva care a spus aşa: De-aş putea eu
să fac copii că Dumnezeu o să mi-i crească! E adevărat că
Dumnezeu îi creşte, dar nu va veni Dumnezeu să-i hrănească,
tu trebuie să munceşti că de aceea ţi-a dat mâini şi picioare, ţi-
a dat discernere ca să ştii unde să te opreşti. Un ucenic de-al
meu ajunsese la al 4-lea copil şi m-a întrebat:
- Părinte, să mai fac
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- ?Tu cu ce scop mă întrebi? Mă întrebi să vezi ce
spun eu. Eu nu am să spun nici să faci nici să nu faci, dar pe
aceştia pe care îi ai, te-ai asigurat că îi poţi creşte până sunt
mari? Te-ai asigurat că îi poţi educa frumos? Te-ai asigurat că
le poţi da cele de trebuinţă vieţii ca atunci când vor fi la 20 de
ani să nu fie nişte stricaţi în societate?
- Aaa, cum a da Dumnezeu.
- Nu cum a da Dumnezeu, cum vei hotărî dumneata.
Mai bine alege şi înfrânarea, mai bine alege şi castitatea, mai
bine alege şi stăpânirea de sine pentru că sunt tot virtuţi.
Aşa spune şi Apostolul Pavel, bărbatul să cunoască pe
femeia sa, iar apoi o vreme să trăiască în curăţenie pentru
rugăciune şi evlavie şi apoi iar să se cunoască la o vreme 14.
Nu stăm toată ziua şi facem concurs de crescut prunci. într-
adevăr statul ne va da 200-300 de lei, dar dacă se schimbă
regimul sau vin alte vremuri, nu interesează pe cei care au dat
legea de azi pentru legea cea de mâine. Legile acestea sunt
date instantaneu, aţi văzut, a venit o lege care a împroprietărit,
a venit o lege care a confiscat, a venit o lege care a spus
cumpăraţi, alta a spus vindeţi. Deci noi nu ştim contextul.
Mai spunea cineva, copiii sunt buni că opresc
apocalipsa. Nu este chiar aşa! Copiii pot opri apocalipsa dacă
se pocăiesc părinţii. Din contra, spune în Apocalipsa, să nu
fie^uga voastră iarna şi vai de cele ce vor avea în pântece 17 .
Nu se referă la femeia însărcinată, ci la cei plini de patimi.
Pentru că tu în momentul când zămisleşti un prunc, nu este
neapărat o virtute pe care o faci înaintea lui Dumnezeu ca o
rugăciune. Spune proorocul David, în plăcere şi în păcate m-a
născut maica mea. Spăla-mă-voi şi mai vârtos decât zăpada
mă voi albi,1/6 adică, şi ma voi curăţi prin botez, dar în
momentul în care ai responsabilitatea întemeierii unei
familii trebuie să ai şi responsabilitatea educării copiilor.
E adevărat, o vorbă populară spune aşa: Orice copil se
naşte cu bucata lui de pâine subsuoară, dar depinde cine vrea
130
Despre familia ortodoxă
să i-o ia de sub mână, pentru că dacă s-a născut într-o familie
binecuvântată şi cu frica lui Dumnezeu, acolo va fi poate ceva,
dar dacă s-a născut într-o familie fără Dumnezeu, acolo nu
iese nimic, pentru că acela este un copil dat pierzării încă de la
începutul vieţii, adică în momentul în care creşte într-o casă de
fumători, într-o casă de beţivi, în lipsuri, în sărăcie, în
necazuri, acela de mic învaţă să fie şiret, învaţă să fure, învaţă
să mintă, învaţă să-şi câştige existenţa şi în mod corect şi
incorect, nu contează. Aşa se nasc toate neajunsurile din
societate.
f. Darurile puse în copii
în primul copil pune Dumnezeu toate darurile şi spune că
după al 2-lea şi al 3-lea şi al 4-lea şi al 5-lea, câţi o fi
vrând omul să facă, pune câte un dar diferit în fiecare.
Unul va fi bun gospodar, unul va fi bun cântăreţ, unul va
fi bun bucătar, unul va fi un bun credincios, unul va fi un
învăţat. în clipa în care tu ai început cu avorturile în
căsnicie sau până la cununie, că ţi-ai planificat tu familia
şi ştii ce ai de făcut că eşti băiat deştept, spune aşa: Pentru
primul avort Dumnezeu îţi dă un copil care să-ţi facă atâta
rău, câtă durere ai pricinuit tu lui Dumnezeu că ai ucis
sufleţelul acela necreat de tine ci de El
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Nu e o greşeală că femeia e desfrânată, e patima
trupului, se va înfrâna într-o zi, dar dacă ucide e vinovată în
totalitate, acolo nu se iartă. Acolo se judecă cu Dumnezeu
pentru că fură viaţă din viaţa cea veşnică. Ea nu poate
obstrucţiona viaţa dată de Dumnezeu pentru că nu are
motivaţie, nu are justificare, de aceea se consideră aşa de greu
acest păcat şi mereu se pune accentul pe el şi e multă mustrare.
La al doilea copil, dacă ai continuat şi nu te opreşti din
această omucidere care e cea mai periculoasă, spune că dă o
patimă, pentru că ai făcut şi al doilea avort, care să te ardă
toată viaţa s-o ţii minte, ca să ştii că acel copil face greutăţile
cât le-ar fi făcut toţi ceilalţi la un loc dacă ar fi trăit, le pune
toate într-unui singur. Dacă ai mai continuat şi cu al 3-lea şi cu
al 4-lea şi cu al 5-lea, spune că atâtea vicii pune în ei până ce
pur şi simplu te aduce la epuizare. De ce? Ca să te îndrepte,
să te facă să conştientizezi că tu pe Dumnezeu L-ai supărat
şi te-ai îndepărtat de El prin aceste urâciuni.
După pocăinţă şi îndreptare şi părere de rău, Dumnezeu
de la o vreme începe să ridice necazul. Adică vede credinţa
omului şi începe să ridice necazul, dar dacă nu se îndreaptă,
moartea acelui om sau a acelei familii va fi de mâna copiilor
lor. Ca să se arate mânia lui Dumnezeu peste neamuri, să vadă
ce înseamnă îndepărtarea de El, adică nu iartă. Aţi văzut că
sunt copii care îşi ucid părinţii sau părinţi care îşi ucid copiii.
Aceasta este ca pedeapsă a păcatelor grave.
Am întâlnit odată, Dumnezeu să o ierte, o biată femeie,
avea 50 de avorturi şi i-am spus:
- Doamnă, ar trebui toată viaţa să umblaţi în genunchi
şi să plângeţi!
- Părinte, ce-mi spuneţi, pentru mine nu-i relevant. Eu
vă spun drept, nu am mai rămas, dacă rămâneam, făceam în
continuare.
Acesta a fost răspunsul unei femei la sfânta
spovedanie, dar cum? Ea nu voia să se spovederatească. Eu am
130
Despre familia ortodoxă
văzut-o agitată, eram în Bârnova, în anii tinereţii, prin 1997-
1998, şi ea venise că avea o problemă financiară, pusesese
nişte bani la FNI care luase toţi banii, cu Vântu. A venit să-mi
spună că a pierdut două apartamente, maşina şi nişte pământ la
ţară şi o casă a soacrei ei, că pusese o sumă uriaşă, vreo 700
sau 800 de milioane, erau bani mulţi atunci. Şi zice:
- Părinte, dacă îi câştig, dau şi la biserică.
- Eu mă rog să nu câştigaţi că biserica nu cred că ar
primi bani de la dumneavoastră, la păcatele pe care le aveţi.
- Părinte, nu sunteţi un părinte rezonabil. în loc să vă
rugaţi să câştig ca să aibă şi Dumnezeu, dumneavoastră vă
rugaţi să-mi meargă mie rău.
- Dumnezeu nu trăieşte din jertfele dumitale. Banii pe
care îi aduci mata la biserică până la coate sunt plini de sânge.
Tu nu poţi să aduci dar la altar. Dacă citeşti un pic din Sfânta
Scriptură, cred că ar trebui să fugi din societate.
La care ea, cu nepăsare:
Părinte, repet, pentru mine nu-i nimic relevant ce mi-aţi
spus. Asta nu mă interesează. Eu m-am oprit din avorturi
că nu am mai rămas gravidă, că făceam în continuare.
Acuma, pentru mine e problema cu casele
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă
.Bineînţeles că era şi singură, nu mai avea soţ, erau
despărţiţi. Eu acum vă întreb: Cum ar trebui să lucreze
Dumnezeu în această situaţie? Că El totuşi nu doreşte moartea
păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Acuma eu mă întreb,
femeia aceea s-o mai fi întors vreodată la Dumnezeu? I-o fi dat
vreo încercare că eu nu am mai văzut-o? Şi în ziua de astăzi
când îmi aduc aminte o pomenesc la proscomidie gândindu-
mă la ea pentru ce urâciune avea în cap, ce mod de a vedea
lucrurile, cu totul în afara gândirii, nici măcar acea părere de
rău. Aţi văzut poate vreodată, calci un câine cu maşina sau
arunci cu o piatră şi omori un pui de găină sau striveşti un pui
de vrabie şi tot îţi pare rău: Vai, săracu', dacă eram atent poate
nu-1 omoram. Şi acolo ai un regret. Dar ca să faci un număr
atât de mare de întreruperi şi să spui, mai faceam dar nu am
mai rămas. Aceasta e cununia care rămâne şi cununia care se
consumă. Ţine cununia, îi dă valoare şi o înalţă la rangul de
taină. Dar noi luăm taina şi o desacralizăm. Graţia: Deci
măsura lucrării sfintei slujbe a Cununiei depinde de măsura în
care o lucrăm noi în familie? Părintele Calistrat: Da, depinde
de lucrarea noastră în familie şi atunci ea ajunge până la rangul
de Taină. Vom fi încununaţi că aşa spune: Sfinţilor mucenici
care v-aţi încununat rugaţi-vă lui Dumnezeu să se mântuiască
sufletele noastre. Dar ce mucenici când ei au trecut la avocat şi
au scris nepotrivire de caracter. Da, deci asta stă la baza acestei
Taine. Acesta este răspunsul.
A doua suferinţă care poate fi strict de ordin spiritual
sau sufletesc este legată de această Taină, de felul de a fi al
omului. Aici ne întoarcem la o veche problemă, poate
discutată, dar într-un alt mod - genotipul şi fenotipul uman.
Noi purtăm cu noi o încărcătură a păcatelor din familie şi dacă
spune că omul se cunoaşte după fapte şi pomul după roade,
categoric şi adevărat rămâne un singur lucru: copilul omului
172
177
Facerea 1,28.
gospodar va fi gospodar. Când tatăl şi mama ajută prin
educaţie acest dat biologic, atunci copilul va fi cel puţin nu un
om strălucit dar un om normal de mijloc. Copilul dintr-o
familie de oameni educaţi sau intelectuali, nu se poate să nu
ajungă şi el ceva cât de cât.
Dar de copilul dintr-o familie în care nu există
educaţie, în care nu există un sistem de valori, în care nu există
o direcţie de viaţă, cine ştie ce se va alege? Există acest
procedeu despre care eu v-am spus că am discutat, foarte mulţi
oameni care au spus: Nouă ne-a spus părintele să facem cât
mai mulţi copii. Stai puţin, noi suntem într-un concurs de
înmulţire sau de calitate a vieţii? Scrie undeva în Sfânta
Scriptură? Spune: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi
pământul,111 nu creşteţi şi vă înmulţiţi şi trândăviţi! Deci tu nu
vii să-mi arăţi că ai performanţa de 10, 12, 15, 20 de copii, nu
aceasta vă justifică!
g. Zestrea sufletească moştenită de copii
Care este zestrea sufletească pe care o moştenesc aceşti
copii, zestrea înmulţirii genetice? Toate popoarele înaintea lui
Dumnezeu sunt o picătură din cadă. Deci dacă toate popoarele
sunt ca o picătură de apă într-o cadă, ce crezi că ar fi cei 10
copii ai tăi într-o societate? Dar stai să analizăm teologic,
moral şi social ce ai dăruit societăţii! Un gospodar, o
gospodină, o doctoriţă, o ţărancă bună, un agricultor bun, un
infirmier bun, un bucătar bun, un tâmplar bun, un dulgher bun,
da. Societatea vine în sprijinul acelei familii şi face un efort
supra social prin demararea de fonduri de la cei care au un
singur copil sau nu au deloc sau filantropic vor să ajute şi îi
creşte. Dar tu ce vrei să demonstrezi, că stând cu Psaltirea în
genunchi şi stând cu Ceaslovul şi cu Cartea de rugăciuni şi
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

mergând zilnic la liturghie eşti într-o vizuină, din care ce lăsăm curat din punct de vedere moral. Nu lăsăm o societate
facem? Ca şi şoarecii, doar producem urmaşi? Nu aşa. de bandiţi, golani, desfrânaţi, ticăloşi, derbedei şi tot felul de
Tata şi mama trebuie să aibă o calificare spirituală rău famaţi! Am umplut societatea, doar am născut, trebuie să o
înaintea lui Dumnezeu în care să spună: Ce facem cu această lăsăm ecologică din punct de vedere agricol, din punct de
odraslă? O dăruim Bisericii. Ce facem cu această odraslă? O vedere industrial, din punct de vedere urban, deci toate
creştem pentru societate. Ce facem cu această odraslă? O dăm calităţile trebuie să fie cultivate.
să fie gospodina unei case, o învăţăm de toate. Din ea ce vom Când intri într-un sat ce trebuie să-ţi iasă în faţă?
face? Un bucătar bun, deci va mânca o bucată de pâine. Frumuseţea cadrului natural, frumuseţea arhitecturală,
Proverbul din popor, fiecare copil se naşte cu bucata lui de frumuseţea infrastructurii, frumuseţea îngrijirii,
pâine subsuoară dar tata şi mama îi va pune cuţitul în mână. frumuseţea bisericii, frumuseţea şcolii, frumuseţea
Este un proverb care spune: V-am dat pâinea şi cuţitul, nu. centrului comunei. Ce este comuna, dacă nu o familie mai
Pâinea ne-a dat-o Dumnezeu iar cuţitul ni-1 pun părinţii. Şi ce mare? Şi în aceea ce pui? Oamenii cei mai buni. în
înseamnă cuţitul? De la condei şi până la hârleţ sau până la
momentul în care tu ai inversat valorile şi ai umplut
sapa cu care prăşeşti, fiecare om are un talant în el.
societatea cu produşi care nu sunt de randament, ce faci?
Familia, după ce i-a făcut, trebuie să aibă grijă să
descopere aceşti talanţi. Pentru că vine Mântuitorul Iisus Creşti infantilitatea socială? Creşti ajutorul social? Creşte
Hristos şi spune aşa: Bine slugă bună şi credincioasă, intră în handicapul social, ce faci? înmulţeşti o societate bolnavă
bucuria Stăpânului, tău.11'' Dar va spune slugii celei la infinit, creind un şarpe al suferinţei
netrebnice: M-ai ştiut om aspru, da? M-ai ştiut om drept, că
adun de unde nu am risipit şi secer de unde nu am semănat?
De ce nu ai dat im talant mai departe cu dobândă să vin să iau
ce e al Meu?17'' Ce ai făcut? Ai creat 10 suflete, 7, 8, 9, ca să
avem cu ce umple iadul? Ai creat marfă pentru iad? Deci
trebuie să ne punem şi această întrebare care este cântată într-o
priceasnă: Mamă, ştii tu oare care-i datoria ta sau cât este de
grea? Este o cântare bisericească care se cântă în cinstea
mamelor. Acum eu mă întreb care este rolul fundamental al
mamei? De a da o zestre genetică sănătoasă copiilor şi
urmaşilor.
Noi de fapt ce facem? Raiul rânduit de Dumnezeu
numit pământ, apă, aer, soare, ploaie, viaţă, iarbă, flori şi ceea
ce ne hrăneşte şi ne încălzeşte trebuie să-1 lăsăm curat
ecologic, nu numai din punct de vedere biologic, trebuie să-1
lăsăm curat intelectual, o mentalitate sănătoasă, trebuie să-1

130 2
 Graţia Lungu Constantineanu
?Iată ce poate crea societatea fără parametrii lui
Dumnezeu! Mântuitorul Iisus Hristos la un moment dat s-a
supărat, a intrat cu biciul în templu, a bătut în ei: Staţi, fraţilor,
casa Tatălui Meu ce este, peşteră de tâlhari sau casă de
rugăciune se va chemaşi Deci, în calitate de Biserică, ai
menirea supremă de a atrage atenţia asupra unor stări de
lucruri. Aici e vorba de Biserică - totalitatea membrilor ei, în
calitate de duhovnic, în calitate de preot, în calitate de ierarh,
în calitate de părinte, de cântăreţ, de tot ce este cel mai mic
grad, de la creştinul simplu până la cel mai înalt, trebuie să
fim preocupaţi de mersul lucrurilor în mod pozitiv. Stai, până
aici! Mai există curăţenia trupească, mai există înfrânarea, mai
există postirea, mai există munca, mai există răbdarea, mai
există a suporta şi a îndura, mai există virtuţi, inteligenţa, toate
trebuie puse în slujba Bisericii. în general, mentalitatea despre
Biserică este aceasta, că Biserica este a proştilor, a săracilor, a
incapabililor, a toleraţilor, deci Biserica este un fel de
adunătură. Nu e aşa! Biserica este a Duhului Sfânt! Biserica
este cea care are rolul fundamental de a duce societatea într-o
direcţie pozitivă şi reală, care are ca ancoră pe Dumnezeu şi
nicidecum Biserica să meargă după societate!
Cel mai mare canon în calea suferinţei este să dăm
sensul suferinţei. Iubirea din lozinci nu valorează, iubirea din
filantropie nu valorează. Este clar că dacă eu îţi spun vorbe
frumoase mă vei iubi, e clar că dacă te hrănesc gratis mă vei
iubi, dar în momentul în care te coordonez şi îţi dau atribuţii şi
răspunderi, mă mai poţi iubi? Aceea este adevărata iubire,
iubirea din jertfă şi din suferinţă. Iisus Hristos nu a venit pe
un pat de catifea, parfumat şi a spus: Răstigniţi-Mă să
mântuiesc lumea, nu! Spaime, scârbă, frig, lanţuri, butuci, cuie,
coroană de spini, hlamidă, bătăi, trestie, oţet, fiere, suliţă în
coastă, târât crucea în spate, scuipat. Dacă luăm pe Dimitrie al
Rostovului are "o întreagă înşiruire a patimilor crucii. De ce
1
Matei 7, 24-27.
176
Despre familia ortodoxă
spun lucrul acesta? Până nu vei iubi suferinţa şi să-i înţelegi
rostul, nu faci calea care trebuie. Tu nu ai cum să înţelegi
suferinţa când vorbeşti despre ea şi nu treci prin ea! Tu vrei să
nu suferi, dar stai puţin, care este aportul tău la suferinţa pe
care o ai?
Respect pentru mama care munceşte pe brânci şi nu-i
ajunge, respect pentru tata care munceşte pe brânci şi nu-i
ajunge, respect pentru familia unde vezi copiii în biserică,
respect pentru familia unde copiii învaţă bine la şcoală, respect
pentru copiii educaţi care dau bună ziua, respect pentru copiii
care se împărtăşesc şi se spovedesc, care fac frumos cruce. Eu
am văzut copil la 3-4 ani înjurând şi l-am întrebat:
- Ştii ce este aceea cruce?
- Dar de ce mă întrebaţi?
- Sunt curios.
- Dar nu mă interesează.
- Atunci de ce înjuri de ea dacă nu te interesează?
- Te priveşte?
Eu personal atunci când vreau să curm o suferinţă,
exact pe principiul acesta merg şi îi întreb:
- Când te-ai afundat în suferinţă m-ai întrebat?
-Nu.
Acum luptă-te cu ea. Datoria mea este să te pomenesc şi
să mă rog pentru tine. Ştii care e datoria ta? Să o înfrunţi!
Să vezi unde ai greşit, să te opreşti, să încerci să pui o
temelie şi de acolo să clădeşti centimetru cu centimetru,
milimetru cu milimetru o nouă temelie. Că aşa a spus
Mântuitorul: Cine îşi face casa pe nisip sau pe pământuri
mişcătoare râd vecinii de el, că apa şi vântul o poate strica, 181
adică urgiile, ispitele. Dar în momentul în care ai făcut o
temelie sănătoasă, atunci nici vântul, nici apa nu o poate
strica
177
 Graţia Lungu Constantineanu
.Vă mai specific un adevăr cu privire la suferinţă, poate
va fi usturător când se va citi, dar eu l-am sesizat ca duhovnic.
Foarte mulţi dintre oamenii cu adevărat credincioşi, cu
adevărat sinceri şi căutători de Dumnezeu sunt foarte retraşi,
sunt foarte modeşti, sunt foarte bine educaţi, aproape absenţi,
nu-i observi că sunt în jurul tău, nu creează o imagine ilustră
din care să constaţi că e credincios, iar foarte mulţi dintre cei
falşi urmăresc să iasă în faţă. Aici Biserica trebuie să aibă
duhul discernerii să facă diferenţa dintre curata şi sfânta
evlavie, simulata evlavie, între pietism şi pietate, adică avem în
exterior vorbe frumoase, străluciri, cruci mari, închinări pe la
icoane, dar în interior nimic nu e valoros şi autentic.
h. Naşterea Pruncului
Graţia: în familia sub vremi a Mântuitorului nostru Iisus
Hristos cum a fost pregătită Naşterea Pruncului de către
familie, cum a avut loc Naşterea Lui, în ce condiţii, care au
fost sentimentele, trăirile celor din familie, cum a fost privită
de către cei din jur Naşterea Pruncului? Cum sărbătoresc
creştinii Naşterea Mântuitorului, semnificaţia acestei zile, de
unde vine denumirea de Crăciun, şi care sunt transformările
care s-au produs până în zilele noastre în sărbătorirea
Crăciunului?
Părintele Calistrat: Termenul de familie sau Sfânta Familie
nu aparţine Bisericii de Răsărit, ci este mai mult un termen al
Apusului, este şi o icoană numită Sfânta Familie. De ce nu
numim noi Sfânta Familie? Maica Domnului şi Domnul Iosif
şi Pruncul Iisus alcătuiesc familia tainică, aici este vorba de
familia Sfintei Treimi. Mântuitorul Iisus Hristos este Fiul lui
Dumnezeu şi familia rămâne tainică pentru că Tatăl, care L-a
născut mai înainte de toţi vecii, îi păstrează filiaţia sau calitatea
de Fiu şi îi îngăduie deşertarea pentru mântuirea lumii, ca Fiu
sub vremi, din Fecioara Maria. Dar Tatăl Mântuitorului Iisus
Hristos este Dumnezeu şi noi ştim că evenimentul deosebit
130
Despre familia ortodoxă
care a pregătit-o pe Fecioara Maria pentru naştere a fost
pogorârea îngerului şi discuţia de la zămislirea prin Duhul
Sfânt, Sărbătoarea Bunei Vestiri, când la o Fecioară din
Nazaret a venit un înger şi i-a spus: Bucură-te cea plină de har,
Domnul este cu tine,71 Acest lucru e mărturisit prin cuvântul
proorocului David, că a poftit împăratul frumuseţea ta şi uită
fiică poporul tău şi casa părintelui tău, ascultă fiică şi vezi, 1 3
aşa e stihul cum spune în cântarea Polieleului „Cuvânt bun".
Dar mai mult decât atât, Sfântul Ioan Damaschinul 72
ne arată că Maica Domnului este mireasa Tatălui din cer, este
Maica Fiului, a lui Iisus Hristos, Cuvântul întrupat sau Iisus şi
este Biserica Duhului Sfânt pentru că Duhul Sfânt este cel care
o umple de har. Maica Domnului, prin această umplere de har,
primeşte calitatea nestricăciunii sau neîntinării sau a
neîntinăciunii. Această neîntinăciune a Maicii Domnului este
confirmată de înseşi cuvintele ei care spun clar: Nu am
cunoscut dulceaţă de nuntă, de ce îmi vorbeşti mie când nu
cunosc bărbat?73îngerul îi spune: Eu mă spăimântez a striga
ţie, dar puterea Celui Prea înalt te va umbri şi Duhul Sfânt va
veni peste tine74. în momentul respectiv, Maica Domnului
primeşte calitatea de mireasă a Tatălui şi Maica Fiului lui
Dumnezeu.
Ilie Miniat,75 episcopul de Kalavrita descrie foarte
frumos: Iisus Hristos S-a născut în Fecioara Maria nu celulă
cu celulă prin temei biologic, ci prin temei dogmatic ca o
prescură sfinţită, ca o pâine, de aceea îi şi spune spicul
nearat. Deci în Maica Domnului pur şi simplu în fiecare
celulă, Hristos era întreg aşa cum noi ne împărtăşim
71 Luca 1,28.
72 Ioan Damaschinul, Dogmatica, EIBMBOR, Buc., 2001.
73 Luca 1,34.
74 Luca 1,35.
75 Panegirice la Sărb. şi Prăz. împ.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
cu cinstitul Trup şi Sânge atunci când luăm cu
linguriţa din potir.
Până aici avem de-a face cu harul sau cu
îndumnezeirea după har a Maicii Domnului. Acea pruncă
fecioară, despre care ştim că s-a născut în chip minunat din
părinţii Ioachim şi Ana, despre care ştim că a fost crescută la
Templu, despre care ştim că a fost hrănită de înger, dusă de
Zaharia în Sfânta Sfintelor, dar mai mult decât atât, modelul
absolut de femeie creştină sau de femeie smerită sau de femeie
adevărată este Mama Fiului lui Dumnezeu. Atunci când Maica
Domnului, spune Sfântul Ioan Damaschinul, se ruga în
Templu, spunea aşa: Doamne, învredniceşte-mă să fiu
slujitoarea celei ce va naşte pe Fiul Tău\ Şi tot Maica
Domnului spunea: Doamne, fereşte pe cea care va naşte, să nu
fie sub ispitirea diavolului, să fie ferită de aceste primejdii şi
ispite omeneşti, neştiind de faptul că din citirea Scripturilor se
roagă pentru ea însăşi. Maica Domnului a fost un adânc de
smerenie, de aceea noi nu spunem Maria Fecioara ci Fecioara
Maria. Numele Fecioarei Maria nu este Maria ci Fecioara
Maria. Acest atribut rămâne veşnic pentru că ea este fecioară
în naştere, fecioară înainte de naştere şi fecioară după naştere,
veşnic fecioară.
Când vorbim de logodnicul Măriei, vorbim de
dreptul Iosif, cel care fusese căsătorit şi avea 4 fii, de aceea
se spune despre Iisus Hristos că a avut ca fraţi pe Ruben, • •
188 Simion, Levi, Iuda : Fraţii tăi şi mama ta aşteaptă
afară,m deci sunt fiii dintr-o căsătorie legitimă în care el
rămâne văduv, iar în momentul în care Iosif a fost ales ca
bărbat când a venit vremea să o logodească, nu a fost o
193 Ieşirea 1,2.
194 Luca 8,
19-20.
130
Despre familia ortodoxă
logodire la întâmplare. Aici din nou a intervenit harul Duhului
Sfânt, s-au pus 12 toiege de la fiecare bărbat drept din sânul
celor 12 seminţii ale lui Israel şi singurul toiag care a odrăslit a
fost toiagul lui Iosif care a dat frunze şi atunci s-a ştiut că el e
cel ales să poarte de grijă de Fecioara Maria. Ca drept dovadă
că cinstea şi demnitatea dreptului Iosif a fost una adevărată,
fără de prihană, de o cinste şi o corectitudine incontestabilă,
Sfânta Evanghelie ne relatează: Şi Iosif bărbat drept fiind, nu a
vrut să o vădească,190 a vrut să o lase în ascuns. Atunci i s-a
arătat îngerul noaptea în vis şi i-a spus: Iosife, nu te teme a lua
pe Maria la tine că ceea ce este într-însa este de la Duhul
Sfânt.191
Şi atunci dreptul Iosif, de aceea îi şi spune dreptul
Iosif, ca şi drepţii dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana, ca şi
dreptul Iov, ca şi dreptul Ioachim, ca şi dreptul Zaharia, ca şi
dreapta Elisabeta, a înţeles mesajul chemării sfinte
dumnezeieşti şi în clipa următoare a luat pe Pruncă la el, care
era expusă în primul rând la ruşinea de a fi căsătorită cu un
bărbat de aproape 90 de ani. Vedeţi că în momentul răstignirii,
Iosif era mort demult, Fecioara Maria era singură care îl
însoţea pe Mântuitorul la cruce192.
Femeia care face adulter în Vechiul Testament este ucisă,
iar dacă Iosif o lăsa şi ea ar fi fost dovedită de adulter, vă
daţi seama că Fecioara Maria era expusă uciderii cu
pietre. Dar ea şi-a asumat acest risc şi această jertfă, iar
legat de acest aspect ca esenţă sau ca act de maturitate
duhovnicească, Fecioara Maria este mama autentică şi
modelul absolut al tuturor mamelor, în primul rând d
190 eMatei, 1,
19.
191 Matei, 1,
20.
192 Ioan 19,
25-26.
2
 Graţia Lungu Constantineanu
simplitate, de smerenie, de curăţie, de feciorie, de demnitate şi
de credinţă creştină. De unde provine acest model autentic?
încă de la izgonirea din rai, Adam a fost înştiinţat că femeia va
zdrobi capul şarpelui. Ea era femeia sau „Eva cea nouă" care
avea să şteargă ruşinea celei dintâi.
Când a ajuns la sorocul naşterii, tocmai de aceea ş-au
şi schimbat anii şi s-a spus anul 1 de la Hristos, s-a făcut un
mare recensământ în timpul lui Cezar Augustus, şi pe dânşii i-
a prins vremea la Betleem. Era aproape de Ierusalim. După ce
am vizitat Ţara Sfântă, am văzut că aceste locuri, Betleem,
Ierusalim, Nazaret, Ghetsemani, sunt toate unul lângă altul.
Acolo este un cerc de biserici cum ar fi zona Voroneţ,
Suceviţa, Moldoviţa, Humor. Ei fiind în partea Betleemului şi
venind sorocul naşterii, ea nu a simţit durerea naşterii, ci a
simţit înştiinţarea vremii că Pruncul trebuie să se nască.
în momentul în care are loc naşterea, de aici şi
denumirea Sărbătorii de Crăciun, pentru că sărbătoarea
propriu-zisă se numeşte sărbătoarea Naşterii Mântuitorului
Iisus Hristos, iar prin sec. IV, în vremea Sfântului Ioan Gură
de Aur, era numită şi sărbătoarea Soarelui. De aceea, în
troparul Naşterii spune: Hristos Soarele Dreptăţii, să facă
legătura dintre sărbătoarea Soarelui din sec. IV şi sărbătoarea
Naşterii Mântuitorului din vremea de atunci. Au calculat
Sfinţii Părinţi şi au rânduit, dacă la 25 martie a fost Buna
Vestire, la 25 decembrie trebuia să fie Naşterea, pentru că
Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut în chip firesc la 9 luni.
Dar această deşertare în pântecele Fecioarei şi această
şedere timp de 9 luni, de fapt, este o restabilire a întregii
creaţii, pentru că Maica Domnului substituie înţelepciunea
heruvimilor, puterea serafimilor, rolul scaunelor, rolul
domniilor, rolul stăpâniilor, rolul puterilor, rolul arhanghelilor,
rolul îngerilor, rolul începătoriilor. Ea le întruchipează pe toate
în ea însăşi, ea este o biserică şi un cer sfinţit. Dacă omul e un
macrocosmos condensat într-un microcosmos, incluzând cele
4 regnuri mineral, vegetal, animal şi uman, Fecioara Maria
130
Despre familia ortodoxă
este Biserica universului văzut, adică a cerului şi a pământului
sau Biserica nevăzută şi Biserica văzută. Din Biserica
nevăzută vine Hristos care e Stăpânul cerului şi Se deşartă în
Fecioara Maria prin pogorâre iar Fecioara Maria se face
Biserică sfinţită şi rai cuvântător, Scaun de heruvimi,
Fecioara, aşa cum spune categoric troparul de la Naştere şi
condacul.
Nu putem confunda Ierusalimul cu zona europeană, în
Ierusalim la vremea respectivă e rece şi plouă, nu putem vorbi
de nămeţi şi de valuri de zăpadă, chiar dacă fulguieşte puţin,
se ia repede, stratul e nesemnificativ, câţiva centimetri. La
vremea Naşterii, în preajma anumitor sărbători, ei opresc la un
fel de casă de oaspeţi, cum oprim noi azi la o pensiune, şi a
spus Iosif: Suntem modeşti, suntem săraci, soţia mea este
îngreunată, trebuie să nască, în momentul când cer găzduire, li
se spune: Nu avem unde să vă găzduim. Singurul loc liber pe
care îl mai avem este o peşteră a dobitoacelor şi în această
peşteră vă putem găzdui pentru că nu sunt dobitoacele, sunt
plecate şi atunci puteţi sta până se întorc dobitoacele, seara.
Dobitoacele erau pe munţii golaşi, păşteau iarba uscată,
care în timpul anotimpului secetos este toată uscată, dar
îşi păstrează calităţile uscându-se la soare, iar animalele,
când vine sezonul ploios şi dă mugurul verde, o mănâncă
pe cea uscată cu cea verde, exact cum dăm noi la animale
fân uscat. Acolo nu stă nimeni să-1 cosească, animalul îl
culege şi în timpul anului, fiind o vegetaţie între moarte şi
viaţă tot timpul
3
 Graţia Lungu Constantineanu
.în momentul în care s-au întors dobitoacele, Pruncul
Iisus a rămas pe fânul din iesle şi de aceea colindul popular
spune că boii îl miroase, oile îl adulmecă, dobitoacele îl
aburesc cu botul şi îl încălzesc, Maica Domnului îşi rupe poala
hainelor şi îl îmbracă. Dar de ce se petrece lucrul acesta? Ca să
se înţeleagă sărăcia şi smerenia în care familia creştină poate
dărui un prunc societăţii. Aşa cum Fecioara Maria şi dreptul
Iosif nu aveau, poate, după cuvântul popular, nici măcar după
ce bea apă, totuşi Pruncul Iisus S-a născut în peştera din
Betleem, unde astăzi este cea mai mare Biserică a creştinătăţii,
alături de biserica învierii din Ierusalim, şi ce au făcut acolo?
Au lăsat semnificativ locul unde Mântuitorul a venit pe
pământ, locul unde Dumnezeu S-a deşertat din cer în chip de
copil, locul unde magii au venit, pentru că la Naşterea
Mântuitorului s-au întâmplat foarte multe evenimente.
In primul rând a apărut acea stea mergătoare care i-a
intrigat pe magii de la Răsărit. Magii erau de origine păgână,
magii veneau din Egipt şi Persia, erau cititori în stele, erau
formaţi la şcoala din Şipar şi când au apărut în Ierusalim şi
drumul lor era greşit şi nu nimereau locul unde era Pruncul,
steaua s-a ascuns, nu mai lumina, era ca o călăuză fixată, vie. iy3
Când ei mergeau pe cărarea pe care trebuie, steaua iar apărea.
Ei au ajuns până la împăratul Irod şi le-a spus menirea pentru
care au venit pe urma stelei, împăratul Irod viclean fiind, voia
să ştie unde e Pruncul, să vadă despre ce împărat este vorba.
Atunci a forţat nota şi când a văzut că magii se pornesc să ia o
decizie greşită şi să dezvăluie soarta Pruncului, steaua iar li s-a
ascuns. Când au luat decizia că trebuie să meargă pe o cărare
ascunsă fară să
193
Plămădeală, Antonie, Tâlcuiri noi la texte vechi. Predici, Sibiu, 1989.
ştie nimeni, steaua iar s-a arătat. Atunci ei au înţeles că trebuie
să meargă pe alte căi, ferite şi să nu descopere Pruncul
dumnezeiesc Cel arătat prin stea lui Irod cel care era viclean şi
130
Despre familia ortodoxă
de fapt căuta omorârea Lui, 76 pentru a nu lua cineva împărăţia
celor 3 fii ai lui, Arhelau, Irod Antipa şi Filip.77*
în momentul în care Pruncul se naşte acolo în iesle şi
magii vin şi se închină şi aduc aur, smirnă şi tămâie, Scriptura
spune, unii îl văd ca Prunc, unii îl văd ca împărat, unii îl văd ca
un mort, de aceea aduc smirnă şi tămâie78pentru că prefigura
jertfa. Sunt colinde foarte frumoase pe seama Naşterii,
Crăciunului, care au în ele în mod popular toată esenţa
întâmplărilor de atunci. Nu am putea descrie în cuvinte bucuria
Maicii Domnului când S-a născut Pruncul Iisus, dar putem
descrie în cuvinte un singur lucru, cât de mult s-a minunat în
inimă Maica Domnului când a văzut ce lucruri minunate se
întâmplă la Naşterea Pruncului, să vină îngerii şi să cânte şi să
coboare şi să urce la cer peste Fiul omului, să vină magii şi să
vestească şi să aducă daruri, să apară steaua deasupra cerului,
deasupra Pruncului, de aceea la Betleem este pusă simbolic o
stea din argint, să vină păstorii şi să se închine şi toată lumea să
se minuneze.
în momentul respectiv, Irod cel Mare s-a tulburat şi
prima poruncă pe care a dat-o a fost şi prima poruncă de
vărsare de sânge de prunc nevinovat, omorârea celor 14.000 de
prunci ucişi de Irod care sunt simbolul primilor martiri ai
creştinismului, ceea ce Mântuitorul a spus: De nu veţi fi ca
pruncii, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu,79 Iată că
aceşti prunci sunt prima ceată care însoţesc pe Mântuitorul în
cer ca drept dovadă că El iubeşte pruncii, sunt primii care prin
sângele lor se spală de păcatul strămoşesc şi de păcatul legii
celei vechi şi intră în împărăţia lui Dumnezeu ca sfinţi fiind,
76 Matei 2, 1-13.
77 Plămădeală, Antonie, mitropolit, Cuvinte la zile mari, Ed. Sofia,
2009.
78 Matei 2, 11.
79 Matei 18,3.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

deci ei sunt primii sfinţi ai calendarului înaintea arhidiaconului Când a trecut primejdia şi a murit Irod şi s-a pus capăt
Ştefan, întâiului martir. acestei nenorociri, la fel, Mântuitorul Iisus Hristos a fost
Ei intră în cartea vieţii şi în curtea cerului, în curtea înştiinţat, de acum era mare, avea 10-11 ani, se întorcea
raiului, ca fiind primii mesageri ai venirii Mântuitorului în din Egipt, la 12 ani a vorbit în Templu ca nimeni altul. Se
lume, sunt primii care deschid porţile cerului. Pentru că ei sunt arată din nou îngerul şi spune: Ia pe Prunc şi pe mamă şi
primii care îşi dau viaţa pentru Pruncul Iisus şi când primejdia întoarceţi-vă că au murit urmăritorii Lui, deci s-a creat
creşte în acele vremuri şi Ioan Botezătorul era pruncuţ, Zaharia
cadrul pentru începerea misiunii şi activităţii mesianice.
slujea la altar, a fost întrebat unde este Pruncul şi a spus: De
Pentru că Maria şi Iisus vor trăi în Nazaret foarte multă
unde să ştiu de Prunc dacă eu sunt în biserică, sunt în Templu!
Atunci l-au omorât între Templu şi altar şi a rămas acolo vreme pe lângă sinagoga unde astăzi este o biserică mare
mărturie sângele lui imprimat pe piatră, iar ei s-au dus în dominicană, la casa lor din Nazaret lângă izvorul Maicii
Iudeea să-L caute pe Prunc dar auzind plânsul din rama din jos Domnului, locul de unde Maica Domnului a luat apă şi a
de Ierusalim, pentru că Ierusalimul este într-o vale, Elisabeta a băut. Acolo se păstrează şi o parte din ruinele originale ale
fugit la munte, a închis-o muntele şi toată istorioara, l-a ţinut în atelierului şi o parte din casa Maicii Domnului care într-o
braţe pe prunc un an de zile, l-a alăptat, l-a hrănit din fenic, a anumită măsură a fost refăcută ca pe vremea când Maica
băut apă din izvor şi mai departe a fost crescut de înger. Iată alt Domnului îl avea pe Pruncul Iisus în braţe
model de familie creştină în care Dumnezeu poartă grijă de
soarta pruncilor, dar exact ceea ce vă spuneam, Biserica
creştină şi familia creştină, prin modelul Naşterii Pruncului
Iisus este pentru noi modelul vieţii autentice creştine în
familie pe pământ.
Prin ce? Când bărbatul cu adevărat este păzitorul
poruncilor lui Dumnezeu, îngerul înştiinţează ce are de făcut şi
Dumnezeu îi insuflă prin har şi nu prin destin, ce cale
trebuie să ia. în momentul în care familia creştină este după
reperele autentic creştine, atunci şi pruncii sunt pe măsură,
exact cum a spus Filaret al Moscovei: Am mame bune am
duhovnici buni, am duhovnici buni schimbăm faţa lumii. Orice
mamă poate naşte un sfânt, pentru că spune aşa Scriptura:
Sfântul care se va naşte din tine, Iisus se va chema m Categoric,
Maica Domnului ştia că nu a născut orice fel de om. Când cei
ce doreau moartea Pruncului îl urmăreau, din nou s-a arătat
îngerul şi i-a spus: Ia pe Prunc şi muma lui şi fugi în Egipt 199 şi
vezi că urmăritorii pândesc viaţa Pruncului.

130 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului este foarte vastă,
dar trebuie scos în evidenţă că în ortodoxie noi nu mergem pe
număr, nu mergem pe forţă, noi nu mergem pe putere, mergem
pe har şi pe credinţă. Deci nu contează câţi prunci ai născut,
contează ce fel de prunci ai născut, nu contează ce număr de
prunci ai dăruit societăţii ci modul în care i-ai educat. Trebuie
să scoatem în evidenţă ceea ce poate în familia creştină sau
ceea ce poate în familia bisericească sau în familia ortodoxă
sau poate în familia socială românească, noi am scos din
context, nu întotdeauna duhovnicul, nu întotdeauna Biserica,
nu întotdeauna Dumnezeu ne cere un anumit număr de copii
10, 12, nu.
Nouă ne cere calitatea urmaşilor noştri - când
părinţii mănâncă aguridă copiilor li se strepezesc dinţii 200,
spune Scriptura. Deci păcatele părinţilor pot cădea pe copii.
Nepăsarea şi dorinţa de a crea copii fără rânduială, fără lege,
fără educaţie, fără disciplină, fără morala ortodoxă şi credinţa
ortodoxă, atrage după sine acelaşi păcat pe care îl atrage şi
avortul. Să ne fie foarte clar şi categoric. O femeie care a
făcut un avort sau o femeie care a crescut un copil needucat
religios şi spiritual este acelaşi lucru. Mort sufleteşte este şi
cel avortat pentru că nu este botezat şi nu a văzut împărăţia lui
Dumnezeu şi nu se poate bucura de lumina veşnică a Sfintei
Treimi şi de slava lui Dumnezeu şi se mântuieşte doar prin
credinţa părinţilor, prin lacrimile şi faptele lor, atunci când se
vor mântui la judecată prin botezul nădejdii, dar în acelaşi
timp, tot mort sufleteşte este şi copilul crescut fără frica şi
certarea Domnului.
Cum v-am mai spus, a 14-a pedeapsă în iad este
certarea părinţilor de către copii şi a copiilor de către părinţi.
Părinţii necredincioşi vor spune copiilor: Blestemaţi să fiţi voi
că am muncit să vă dăm pe cele trupeşti şi nu am apucat să ne
îngrijim de noi de cele sufleteşti, iar copiii să spună aşa:
Blestemaţi să fiţi voi părinţi că ne-aţi dat pe cele materiale şi
ne-aţi lipsit de cele spirituale şi zice că nu se văd dar se aud, iar
130
Despre familia ortodoxă
blestemul nu ţine o zi sau două ci este în vecii vecilor, deci fără
de sfârşit.
De aceea mereu pun accent pe această problemă:
Biserica încurajează aceste moduri de viaţă - copiii educaţi şi
sănătoşi, viaţa morală şi sănătoasă, viaţa de rugăciune şi
evlavie în familie, neplanificarea pruncilor. Dacă s-a întâmplat
femeia să rămână însărcinată, să dea slavă lui Dumnezeu, să-1
nască şi să-1 crească, viaţa fără contracepţie şi spun doar aşa,
starea de necurăţie nu-1 bucură pe Dumnezeu şi la fel, pentru
starea de necurăţie va slobozi ispite şi încercări pe măsura
necurăţiilor noastre. Şi ultima, viaţa înfrânată. După ce ai
născut prunci, era în Pateric un sfânt, Pafnutie cel Mare, şi cum
stătea în pustie a spus aşa:
- Doamne, mai există vreun nevoitor la măsura
mea?
Şi i-a spus:
- Da, du-te la Euharist, în Constantinopol într-un sat că
ai să găseşti un păstor, un oier şi ai să vezi că acest om este mai
bun ca tine.
Şi când a ajuns acolo, a găsit 3 sau 4 copii, a găsit o
femeie şi un bărbat şi 10 oiţe. A întrebat:
- Voi cu ce vă îndeletniciţi?
- Cu creşterea legumelor şi cu păstoritul oilor.
- Şi cum lucraţi?
- Uite, cam aşa lucrăm, ce câştigăm din legume
împărţim în 3, o parte dăm la biserică, o parte oprim pentru noi
şi cu o parte hrănim săraci. Ce câştigăm de la oi, o parte oprim
noi şi cu o parte hrănim săracii.
- Şi cu aceasta aţi dobândit mila lui Dumnezeu?
- Noi nu ştim dacă ne mântuim.
Care vă este nădejdea de lucrare faţă de Dumnezeu? Uite,
vă jur pe numele lui Iisus Hristos că eu nu sunt la măsura
voastră
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- .Părinte, hai să-ţi spunem adevărul. Noi ne-am luat
de tineri, dar nu am fost mulţumiţi de viaţa aceasta trupească,
am considerat că nu e un lucru atât de plăcut lui Dumnezeu şi
m-am sfătuit cu soţia ca în momentul în care am făcut numărul
de copii pe care îi putem creşte, să ne oprim şi să trăim în
curăţenie. Ziua stăm împreună ca soţul şi soţia, să nu dea la
nimeni de bănuit, dar noi noaptea ne îmbrăcăm îndeosebi în
haine aspre, ea în patul ei şi eu în patul meu. Până spre miezul
nopţii face ea rugăciuni pentru casă, dinspre miezul nopţii fac
eu rugăciuni pentru casă, dinspre zi sculăm copiii să se roage
iar peste zi când muncim măcar se roagă pentru noi cei pe care
îi miluim şi biserica. Avem 20 de ani de când ne-am luat şi au
trecut 7 ani de când suntem noi hotărâţi cu această lucrare, să
trăim în curăţenie aşa cum au trăit îngerii lui Dumnezeu şi
Adam şi Eva înainte de cădere.
Atunci s-a auzit din cer un glas: Nu cele ce ai făgăduit,
ci cele ce ai împlinit se vor socoti! Că Dumnezeu a spus clar:
Milă voiesc şi nu jertfă!201 Deci ei singuri şi-au ales de
bunăvoie înfrânarea, postirea, curăţia, creşterea copiilor în
certarea Domnului, milostenia, evlavia, credinţa, munca
cinstită şi mersul la biserică. Şi Dumnezeu i-a înzestrat şi i-a
învrednicit să se bucure de acest mare har pe care nu îl avusese
Pafnutie care depusese voturi în pustie şi care era obligat să le
ţină, era de datoria lui, semnase cu cuvântul înaintea lui
Dumnezeu. Ei nu au făgăduit nimic şi au împlinit. Şi atunci s-a
auzit glasul îngerului care a spus: Nu cele ce ai făgăduit, ci
cele ce ai împlinit.
Deci adevărata familie creştină nu este nici cea cu un
copil, nici cea cu 2 copii, nici cea cu 3 copii, nici cea cu 10
copii, toate sunt fericite înaintea lui Dumnezeu, dar dacă
trăiesc în frica şi certarea Domnului. Acesta este modelul
autentic de familie creştină! Maica Domnului a născut un
201
Matei 12, 7.
130
Despre familia ortodoxă
singur Fiu, dar pe acela l-a dat cu adevărat Bisericii şi a fost
Fiul lui Dumnezeu Cel Unul născut care a venit să mântuiască
neamul omenesc. Şi mai mult decât atât, clar rămâne faptul că
din familia creştină adevărată ies oameni adevăraţi. Dacă
rădăcina este sfântă şi'rodul este sfânt. Dacă rădăcina e fară de
prihană şi rodul e fară de prihană.
Spune foarte frumos Ilie Miniat202, să te asemeni cu
Jupiter, cu Venus, cu Atena, se referea la zeităţile
vechiului Olimp, la zeităţile Eladei, oh, nu, tu eşti
împărăteasa cerului şi a pământului, tu eşti Maica lui
Iisus, tu eşti Mireasa Tatălui şi Maica Fiului lui
Dumnezeu, tu eşti Biserica cea vie a Duhului Sfânt. Şi
cântă frumos Sfântul Ilie Miniat şi spune: Cine este aceasta
frumoasă ca zorile şi curată ca dimineaţa? Aceasta este
împărăteasa rugăciunii, aceasta e rugăciunea întrupată.
Vedeţi? Deci Iisus Hristos este izvorul mai presus de
puterea gânditoare a rugăciunii, este izvorul milei şi a
milostivirii iar Maica Domnului era rădăcina şi cuibul şi
locul acestui izvor, locul unde Dumnezeu Şi-a deşertat
mila pe pământ. Dar pentru asemenea lucrare trebuie şi
asemenea trăire. Pentru familia creştină, când vorbim de
sacramentul sărbătorii Crăciunului, adică al Naşterii
Maicii Domnului, trebuie să ţinem cont de două lucruri.
Ori pregătim sufletul ca o iesle să se nască Hristos în noi,
ori pregătim inima ca o mireasă să vină Mirele Iisus şi să
o cuprindă să fim în înalta trăire mistică şi religioasă
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

.Ceea ce vorbeaţi dumneavoastră şi sublineaţi legat de pe care o mâncăm, de la ierburile câmpului până la
aspectul comercial al sărbătorii sau de conceptul tradiţional sau dobitoacele, păsările, că aşa spune foarte frumos în psalmi: Ce
de conceptul material duhovnicesc sau de sincronizarea izului este omul că l-ai făcut pe el şi l-ai micşorat cu puţin faţă de
de sărbătoare, să ştiţi că, brăduţul de Crăciun nu e neapărat o înger?204 Că lui i-ai dat şi ţarina şi păsările, dobitoace şi peştii
idolatrie, e o tradiţie, face parte doar ca decor din sărbătorile de mării şi toate ale Mele sunt.
iarnă şi mai nou, tâlcuitorii şi exegeţii Bisericii simbolizează în Şi spune: Au carne de taur voi mânca şi sânge de
205
brăduţ nevinovăţia frumuseţii şi tinereţii omului, iar podoabele
ţap voi bea? Nu! Adu Domnului roada buzelor tale şi va fi
din el virtuţile sufletului omenesc care ar trebui să fie tot
timpul plin de virtuţi şi de daruri aşa cum este pomul plin de jertfă bineprimită! în momentul în care reuşeşti să aduci
daruri. Aici vorbim de darurile Maicii Domnului şi de înaintea lui Dumnezeu nu jertfa Vechiului Testament din
nevinovăţia şi de blândeţea şi de bunătatea şi de smerenia şi de carne de dobitoc şi din fum de grăsime, ci să reuşeşti să
cumpătatea Maicii Domnului. faci din rugăciunea ta o tămâie, să reuşeşti să faci din
Dar transformarea lui Moş Crăciun, acel Moş Crăciun evlavia ta o tămâie, să reuşeşti să faci din smerenia ta o
care vine în contrast cu Crăciun cel rău şi zgârcit, de fapt arată tămâie, abia atunci poţi rosti cu vrednicie versetul: Să se
că Hristos este adevăratul Crăciun care primeşte toate sufletele îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta206. Adică în
tinere şi toţi copiii şi îi miluieşte dar nu cu daruri pământeşti ci momentul în care ai pus genunchiul şi te închini lui
cu daruri duhovniceşti - inteligenţă, înţelepciune, ascultare, Dumnezeu, evlavia şi acea credinţă curată se înalţă ca o
smerenie, evlavie, credinţă. Adică noi să ne creştem copiii ca tămâie spre cer
un brăduţ cu toate virtuţile creştinătăţii.
Iar ceea ce numim astăzi aspectul comercial al mesei
de Crăciun, rămâne valabil doar colacul lui Hristos, acea pâine
împletită pe vatră despre care se cântă în colind, care este faţa
lui Hristos sau simbolul grâului, grâul fiind simbolul
smereniei. Că psalmistul David spune: Văile vor înmulţi grâul,
vor striga şi vor cânta.203 Adică, cu cât omul e mai smerit, mai
evlavios, cu cât e mai lucrător, cu cât e mai rugător, cu cât e
mai postitor, cu cât e mai priveghetor şi mai chivernisitor cu
atâta darul lui Dumnezeu se deşartă în el. Şi atunci, când
vorbim de pâinea lui Hristos, noi de fapt vorbim de pâinea cea
vie care s-a coborât din cer primul simbol, pâinea vieţii care e
Euharistia, vorbim de pâinea cea de toate zilele, care e Hristos
întrupat în Fecioara Maria. Vorbim şi de pâinea pe care o
mâncăm pentru că de fapt cerul e o liturghie cosmică în care
Dumnezeu ne dă ploaia şi creşte grâul, ne dă ploaia şi creşte
iarba, ne dă ploaia şi creşte fructul, ne dă ploaia şi creşte hrana

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.în esenţă, când vorbim de sărbătorile de iarnă, trebuie
să ştim că Sfinţii Părinţi au aşezat Naşterea Domnului pe 25
decembrie, apoi au numărat 8 zile şi au pus Tăierea împrejur
sau darea numelui Pruncului, ca să respecte Legea Veche. Apoi
la 6 zile au pus Boboteaza, este deja simbolul Botezului din
apă şi din duh, ceea ce avea să depăşească simbolul Vechiului
Testament. Adică botezul lui Ioan care îi afunda în apă şi le
ierta păcatele, deci este un botez superior cu Duh Sfânt şi cu
foc cum se spune, ceea ce numim noi astăzi botezul autentic
creştin din apă şi din Duh. Apa înseamnă spălarea păcatelor şi
păcatul adamic sau al zămislirii în fărădelegi şi Duhul Sfânt
vine şi ne preface în vase de cinste ale Bisericii. Este vorba mai
întâi de curăţirea celui botezat şi apoi de sfinţirea lui.
Un alt lucru care rămâne valabil la sărbătorile de iarnă,
aici ţine de datoria Bisericii şi de datoria societăţii, este să nu
transforme cele două sărbători într-una singură, adică partea
sacramentală sau sacerdotală sau spirituală să se păstreze în
Biserică prin spovedanie, împărtăşanie, evlavie, credinţă şi
rugăciune, iar partea dinamică a sărbătorii sau partea laică a
sărbătorii să includă buna măsură şi buna cuviinţă în ceea ce
înseamnă masa de Crăciun, pomul, darurile, legătura dintre
părinţi, fraţi, rudenii, fini, nepoţi, ş.a.m.d. Sărbătoarea să o
păstrăm mai întâi ca un dar lui Dumnezeu şi primul dar adus
lui Dumnezeu să fie sufletele noastre. Adică ceea ce facem noi
în post că ne spovedim şi ne împărtăşim, apoi darurile aduse
copiilor să fie ca o mângâiere care vine de la Duhul Sfânt
peste pruncii noştri aşa cum revărsăm noi darurile cum spune
în Scriptură: Voi răi fiind daţi daruri bune fiilor voştri, dar cu
cât mai mult Dumnezeu din cer A)!, care iubeşte pe tot omul ce
vine în lume şi ştie să dea daruri bune fiilor Săi.
i. Sărbătorirea Naşterii Pruncului în Biserică Graţia: Cum
sărbătoreşte Biserica Naşterea Pruncului Hristos prin slujbe
specifice ale Naşterii? De ce Crăciunul ţine 3 zile şi de ce
înainte de Naşterea Mântuitorului se ţine un post de 40 de
zile? Cum sărbătoresc familiile creştine Crăciunul în Biserică?
130
Despre familia ortodoxă
Părintele Calistrat: Biserica în cultul ei are un specific.
Biserica începe sărbătoarea Naşterii Pruncului Hristos cu 40
de zile înainte de venirea acestei sărbători. Cel dintâi aspect de
subliniat pentru aceste 40 de zile de post, numit postul
Păresimilor sau al celor 40 de zile, este exemplul tuturor
drepţilor şi sfinţilor Vechiului Testament - Moise a postit 40 de
zile de două ori ca să ia Tablele Legii, o dată de safir, o dată de
piatră. Ioachim şi Ana au postit 40 de zile ca să poată lua
dezlegarea nerodirii pentru prunca Maria, a postit Mântuitorul
în pustie 40 de zile ca să poată veni la propovăduire, când
începe activitatea mesianică.
Când se respectă acest post de 40 de zile, se face în
cinstea Mântuitorului Iisus Hristos, fiindcă El se naşte. Spune
Chirii al Alexandriei că înainte de Hristos oamenii ajunseseră
la măsura dobitoacelor şi chiar mai jos decât ele. Un verset al
Scripturii spune: Cunoscut-a asinul ieslea Stăpânului său, dar
Israel nu M-a cunoscut pe Mine. Iată că Mântuitorul Iisus
Hristos a preferat să Se nască între dobitoace care II cunoşteau
şi II respectau decât să se nască între oameni care nu-L ştiau şi
nu-L mai respectau sau nici măcar nu-L aşteptau, venirea
Mântuitorului în lume a fost de multe ori proorocită.
Biserica nu intră în sărbătoare brusc, intră timp de 40
de zile şi aţi văzut, spre finalul postului celor 40 de zile vin
vestitorii care au văzut steaua, magii, păstorii şi îngerii.
Cine sunt magii, cine sunt păstorii, cine sunt îngerii? De data
aceasta, păstorii sunt necredincioşii care se întorc la Dumnezeu
iar îngerii sunt creştinii adevăraţi pe care îi găsim coborându-se
şi suindu-se peste Fiul Omului în Sfintele Taine. îi găsim în
slujbele Bisericii, îi găsim în genunchi la biserică, îi găsim
citind la strană, îi găsim lucrând la actele de mântuire prin
Psaltire, Ceaslov, evlavie, credinţă, pocăinţă ş.a.m.d.
Biserica nu sărbătoreşte 3 zile de Crăciun, noi
sărbătorim o singură zi, ziua de 25 care este Naşterea
Mântuitorului. A doua zi, noi sărbătorim pe Maica Domnului şi
pe dreptul Iosif care au participat la toate acele evenimente de
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

atunci. Acesta este Soborul Maicii Domnului. A treia zi creştine. Nouă, religia creştină ne cere să dăm inima lui Iisus.
sărbătorim pe Sfântul Arhidiacon Ştefan, primul mucenic, deci Iisus doreşte să locuiască ca pe un tron în inima noastră.
este primul mărturisitor, este primul tânăr desăvârşit care Aceasta este şi toată esenţa Sfinţilor Părinţi în mistica
înţelege rolul venirii Mântuitorului în lume şi rolul mesianităţii Rugăciunii lui Iisus. Până nu intră Hristos în inimă şi Hristos
în viaţa creştinilor, în viaţa creştinătăţii. De aceea îi mustră pe nu cuprinde inima şi inima nu primeşte pe Hristos, noi nu am
iudei şi le spune: Voi cei netăiaţi împrejur la minte şi la cerbice dobândit adevărata rugăciune.
care aţi ucis pe prooroci şi i-aţi omorât cu pietre şi le-aţi văruit
mormintele,209 le face o adevărată pledoarie în care le arată tot j. Rugăciunile de 8 zile
răul făcut, atât înainte de Hristos cât şi după. Să citiţi la Faptele Graţia: După ce se naşte pruncul, în bucuria familiei
Apostolilor. creştine ce urmează
De ce se consemnează lucrul acesta? Ca să se vadă că
această sărbătoare are în ea viaţă, deci nu este o sărbătoare
terminată, nu este o sărbătoare isprăvită. Am sărbătorit
Crăciunul şi am terminat. De la Crăciun şi până la tăierea
împrejur, punerea numelui Pruncului, este aceeaşi atmosferă de
sărbătoare. Biserica serbează prin puterea Sfintei Liturghii.
Acesta este adevăratul sens al sărbătorii. Agapa creştină, ea
aşa se cheamă, agapa creştină sau masa creştină, după acest
post este o bucurie. Noi ne împărtăşim de toate roadele şi
fructele pământului şi din tot ceea ce ne dăruieşte nouă
Dumnezeu să crească pe pământ. De ce? Pentru ca noi să ne
bucurăm aşa cum s-au bucurat la vremea respectivă păstorii şi
magii, cum s-au bucurat îngerii, dar mai mult decât atât, noi ne
bucurăm de acele daruri de pe masă exact cum s-a bucurat
Fecioara Maria de daruri când a venit Duhul Sfânt peste ea, că
noi, de fapt, am făcut pregătirea sărbătorii în clipa în care ne-
am împărtăşit. Acesta este începutul sărbătorii, nu-i înainte şi
nu-i după.
în clipa în care am primit pe Hristos, noi am primit în
iesle pe Mântuitorul, cum se spune. Sufletul nostru s-a făcut
deja locaş sfinţit sau tron dumnezeiesc, sau s-a făcut deja
scaunul de heruvimi, palatul împărătesc. Iisus Şi-a găsit loc
exact acolo unde şi-L caută: Dă-Mi, fiule inima ta ca să-Mi fac
locaş în ea,210 mereu îmi place această expresie, cel mai mult
mă fascinează. De fapt, aceasta este toată esenţa religiei

2
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: După rânduiala Sfinţilor Părinţi şi
rânduiala Bisericii, corect şi adevărat este ca în a 8-a zi după
ce mama a născut pruncul, fie că vine mama, fie că vine tata
sau că vine cineva din familie, trebuie să aducă pe cea care a
născut să i se facă rugăciunile de 8 zile sau rugăciunile de
lehuzie.
Graţia: Care este semnificaţia acestor rugăciuni? Părintele
Calistrat: Aşa cum Maica Domnului a luat doi pui de turturele
şi s-a dus la Templu cu Iosif şi l-au tăiat împrejur pe
Mântuitorul Iisus Hristos care de mititel a ales ca primele
picături de sânge dumnezeieşti să se verse pe altarul umanităţii
pentru a o mântui, aşa şi pruncul este dus şi este însemnat şi
pus numele lui şi i se fac rugăciunile cu pricina şi i se face
toată rânduiala tocmai pentru a respecta rânduiala legii celei
vechi despre care Mântuitorul a spus clar: Eu nu am venit să
stric legea, am venit să o desăvârşesc.
Mai mult decât atât, botezul trebuie făcut până în 40 de
zile obligatoriu pentru că de îndată ce se împlinesc 40 de zile şi
mama este curată, să poată veni cu pruncul la altar să-1 închine
preotului. Abia atunci primeşte binecuvântarea de sus. Chiar
dacă este botezat, abia a 40-a zi, când este fetiţă este închinată
la biserică şi se spune: Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi
locaşului Tău, la prea curatul Tău chip
* w 211 A
ne închinăm. Acum slobozeşte pe robul Tău... Când ai pus
copilaşul mititel în faţa Sfântului Altar şi mama vine şi îl ia
prin uşile împărăteşti şi îi dă Sfânta împărtăşanie, din clipa
respectivă, el este afierosit Bisericii şi este ostaş demn, ostaş
nebiruit al Bisericii lui Hristos îmbrăcat în platoşa dreptăţii, în
coiful mântuirii, în sandalele dreptăţii, cu suliţa Duhului
Sfânt212, deci el devine adevărat ostaş al credinţei prin faptul că
mama îşi mărturiseşte de data aceasta fară naş, în faţa preotului
şi prin pruncul ei, singură, credinţa că pruncul ei este altoit în
Hristos prin botez. Mai vin femeile şi spun:
130
Despre familia ortodoxă
- Părinte, mai am 5 zile până la 40 de zile. îmi faceţi
înainte de 40 de zile?
- Dacă scrie că e de 40 de zile, dumneata îmi vii a
40-a zi.
- Da, dar vreau şi eu să văd botezul.
- Foarte bine, îl vezi pe video. Sunt nişte reguli care nu
trebuie călcate. Trebuie respectate cu toată tăria, cu toată
seriozitatea, cu toată cinstea şi lipsa de comentariu.
Eu întotdeauna le-am spus credincioşilor ortodocşi,
vorbesc cu ei normal, îi ascult, îi sfătuiesc, spun ceea ce trebuie
spus, iar la urmă, când încep argumentele pro şi contra. Când
îmi spun: Părinte, asta nu pot, asta nu vreau, asta e prea greu,
asta este nu ştiu cum, asta este nu ştiu unde, asta este nu ştiu
ce, atunci eu spun aşa: Ştii ceva? Nu aş vrea să te superi pe
mine. Ştii ce vreau să faci? Faci cum ţi-am spus eu că
Dumnezeu S-a hotărât să nu schimbe legile ortodoxiei după
mofturile tale. Unii se supără, chiar au plecat supăraţi, dar m-
am bucurat că s-au întors şi au spus aşa:
- Părinte, exact cum ne-aţi spus, aşa s-a întâmplat.
- Ei, dacă aşa s-a întâmplat, fă aşa cum ţi-am spus.
Adică trebuie să înţelegem că aceste 40 de zile,
aceste 8 zile, zilele de curăţie, zilele de necurăţie nu au fost
puse la întâmplare în Vechiul Testament. Am ascultat un exeget
modern care mi-a spus:
Părinte, să ştiţi că nu aveţi întocmai dreptate în toate, să vă
spun un lucru: în Vechiul Testament femeia nu avea voie
să intre în biserică 7 zile că era necurată, pentru că nu erau
tehnici moderne de curăţire, dar acum există tot felul de
tehnici, te-ai împachetat nu curge un strop de sânge
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

.Eu nu cred aceasta. Periodul femeiesc, nu spune în slujire. - 3. Ca să spele pământul şi Templul să-1 curăţească, nu
Scriptură nicăieri că putea fi împachetat sau nu. Spune aşa: A prin sânge de miel şi de ţap şi de bou. - 4. Să arate că respectă
7-a zi la asfinţitul soarelui femeia să se spele şi a doua zi să legea, a venit să o desăvârşească şi să o împlinească,
intre în biserică, că este curată. Când Moise a spus de necurăţia respectând-o. - 5. Să arate că de mic a iubit lumea şi a dorit să
femeii, el ştie ce a vorbit, nu a spus de la el putere. Maica o mântuiască.
Domnului, care era fară de prihană, nu şi-a permis să intre în
biserică înainte de 40 de zile. Nu a făcut acest abuz. A venit în
a 40-a zi cu dreptul Iosif, au adus doi pui de porumbel sau de
turturele ca să arate simbolul sărăciei, nu putea să aducă un 4. Tiducarea copiifor
miel sau 1 dinar sau un siclu cum se cerea şi s-au supus
rânduielii ca Simeon să binecuvinteze pe Prunc şi atunci a Cel care ceartă pe fiul său va avea mulţumire.
auzit marile proorocii ale răstignirii - sabie va trece prin Ceartă pe fiul tău şifă-l să lucreze, ca să nu se
sufletul tău şi acesta este spre căderea şi ridicarea multora din poticnească întru ruşine (Isus Sirah 30, 2, 13).
Israel.213 Acestea sunt rânduieli scrise cu litere de aur în cartea
Scripturii şi a legilor divine pe care nimeni pe pământ nu le a. Educarea copiilor în familie
poate schimba şi rămân în veac neschimbate. Graţia: Atunci când apar copii în familie trebuie gândit şi
Mai vin femei şi spun: Eu la ai mei copii nu le-am la educarea lor
făcut molitfa niciodată. Se cunosc urmările. Sau spun: Ai mei
de la botez nu au mai călcat în biserică. Vedeţi? O mare
greşeală. Când dreptul Simeon L-a luat pe Pruncul Iisus şi L-a
binecuvântat în Vechiul Testament şi s-au adus cele două
turturele ca semn de jertfa, care a fost de fapt rolul acestora
două? Mântuitorul a fost adus să fie închinat prin arma sau
unealta lui Dumnezeu care este preotul, mâna lui Dumnezeu,
închinat cerului, cu toate că era al cerului. Deci Hristos prunc
fiind, ca om a avut nevoie de binecuvântare, ca Dumnezeu a
dat binecuvântare. Lumină spre descoperirea neamurilor şi
slavă poporului Tău credincios.214
Graţia: A fost necesară Tăierea împrejur a Pruncului Iisus în a
8-a zi?
Părintele Calistrat: Obligatoriu. A avut motive temeinice
pentru care a facut-o, nu la întâmplare. - 1. Să arate că nu e
nălucă, că are trup. - 2. Să arate că e supus jertfei din prima
clipă a naşterii şi existenţei Sale, adică este matur chiar dacă
este Prunc. E şi împărat şi Arhiereu şi învăţător, deci întreita

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

?Părintele Calistrat: Obligatoriu! Copilul, după Napoleon, se un cuvânt providenţial: Varga mamei şi cei 7 ani de acasă sunt
educă din pântecele mamei. Nu-i vorba mea, e a marelui toată psihopedagogia unui copil. Cursurile moderne care se
Napoleon, care la curtea lui avea acele şcoli de mame, unde fac astăzi pentru anumite mame, după care se creşte un copil,
fetiţele erau de mititele educate pentru a fi viitoare mame. Şi la sunt semnul lipsei credinţei în Dumnezeu.
noi, cred eu că mamele au grijă de copiii lor, chiar dacă sunt Mă gândesc la mine personal, că eu am fost crescut de
unele carenţe şi greşeli. Copilul trebuie educat din pântecele bunicii mei. Ce era da, era da şi ce era nu - nu. Mănâncă
mamei. Din această cauză, eu pe toate femeile gravide le-am că te plesnesc, culcă-te că te plesnesc, treci la şcoală că te
pus întotdeauna la puţin post, le-am împărtăşit, le-am dat plesnesc, treci la treabă că te plesnesc, ascultă că te
rugăciuni. Le-am spus: Fă îngerul păzitor, să stea îngeraşul plesnesc, taci că te plesnesc. Nu m-a plesnit niciodată dar
lângă copil, fa Sfântul Stelian, să-1 ocrotească de boală sau de vorba aceasta nu a lipsit din gură şi ştiam că nu-i de glumă.
vreo malformaţie, fă Sfântul Ioan Botezătorul ca să fie ocrotit,
Acesta era cuvântul. Chiar bătrâna mea avea o vorbă tare
să se nască sănătos, să nu păţească ceva la naştere că sunt
frumoasă: Amuş îţi scap una de-ţi scapără ochii, îţi fac
naşteri grele, sunt cezariene grele, tot felul de probleme.
Sigur că ea postind şi împărtăşindu-se în fiecare lună capul ca clopotul. Asta era vorba ei. Şi zic: Gata, gata, fac
până naşte, acel copil va fi şi frumos şi drăgălaş şi sănătos. cum spui, fac aşa cum ceri. Treci şi mănâncă sau treci şi te
Aceasta este educaţia! Am să vă dau mărturie, nu de la mine, ci culcă sau treci şi învaţă sau treci la şcoală. Adică nu erau
mame mi-au spus: Părinte, atât de fericită am fost în timpul explicaţii filosofice dar nu am luat o palmă de la ea, o dată
sarcinii şi de liniştită şi parcă eu nu am copil în casă, măcar, să spun, uite mi-a dat un bobârnac sau o jordie sau
mănâncă şi doarme, mănâncă şi doarme, mănâncă şi se joacă, un pumn sau peste cap măcar, nici vorbă. Atâta făcea cu
n-a plâns o dată. Dar să ştiţi că pe ceilalţi doi pe care i-am degetul, asta era arma cea mai periculoasă. Când deja
născut, nu m-am împărtăşit în timpul sarcinii, nopţi întregi i- făcea din deget, era supărată. Sau mai folosea câteodată
am legănat în braţe până ce adormeau o oră. Ce este acolo? formula: Am să stau de vorbă cu tat-tu şi era suficient
Este cuvântul lui Hristos - Pace vouăl Bucuraţi-vă\ Adică
Hristos saluta pe prunci din pântece, că aşa a tresăltat şi Ioan
Botezătorul de bucurie când s-a întâlnit Maria cu Elisabeta. O
mamă care se împărtăşeşte este exact o întâlnire cu Maica
Domnului. Pruncul ei se sfinţeşte de Sfintele Taine pe care le
înghite. Dar trebuie să fii o mamă serioasă ca să înţelegi lucrul
acesta, nu numai să crezi că ai născut un copil de 4kg şi a luat
nota 10, cum se pune când se naşte şi tu îi pui la mână roşu şi
îi pui blugi şi cărucior cu motor. Pe lângă toate acestea trebuie
să-i dăruieşti Duhul Sfânt. Şi dacă i-ai dăruit Duhul Sfânt,
acela va fi cel mai sănătos copil. Graţia: Pentru a oferi
copiilor o educaţie bună, e nevoie ca părinţii să aibă cursuri de
pedagogie, de psihologie? Părintele Calistrat: în popor există

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Eu nu spun că aceste cursuri de psiho-pedagogie sau
psihologie n-or fi bune dar ele sunt nişte chestiuni tehnice.
Mama trebuie să-şi simtă copilul la sân când suge, cum
gângureşte, când doarme, ce caractere îi imprimă ea ca mamă,
ce caractere îi imprimă tatăl, depinde ce soţ îşi alege, ce
credinţă îi transmite mama. Dacă ne uităm atent în Sfânta
Scriptură cu mărturie şi nu de la mine putere, Părintele
Stăniloae explică, când vorbeşte aceasta215, Maica Domnului
ocrotitoarea. Maica Domnului fiind plină de Duhul Sfânt, îl
hrănea pe Prunc la sân cu lapte iar Pruncul creştea şi se întărea
cu Duhul116 Dacă ea era plină de Duh Sfânt, copilul putea să
sugă altceva decât Duh Sfânt? De ce era plină de daruri?
Pentru că trebuia să le sugă copilul. Oare ce altceva poate să
primească copilul mai frumos în educaţie decât laptele mamei
şi credinţa mamei şi împărtăşania mamei şi rugăciunea mamei
şi cruciuliţa aceea pe care i-o face când se culcă şi agheasma
aceea pe care o bea şi anafura pe care o mănâncă şi iconiţa
aceea pe care i-o pune pe cap când se culcă şi cărticica de
rugăciuni lângă ea şi căndeluţa de pe masă?!
Dumnezeu stă atât de cuminte în casa creştinului şi
aşteaptă lângă candelă să-L bage în seamă. El e ca un copil.
Hai, nu Mă cinsteşti şi pe Mine? Mă laşi să Mă culc flămând,
chiar nu-Mi spui două vorbe de bine? Aceasta este toată zestrea
pe care o mamă poate să i-o dea copilului ei, restul sunt texte
nemuritoare, dar seci. Putem să le punem toate plăcerile lumii,
sunt tot felul de lucruri moderne şi frumoase pentru copii, dar
dacă nu i-ai dăruit Duhul Sfânt, nu i-ai dăruit nimic. Du-1
la împărtăşit tot timpul!
Ştiţi cum deosebiţi copiii credincioşi de copiii
necredincioşi? Când vin la împărtăşit ţipă parcă îl tai. Acelea
sunt păcatele părinţilor. Iar unii cască gura ca puii de rândunele
când vine mama cu ciocul să pună gâzuliţa în gură, aşa cască ei
gura la potir şi la linguriţă să ia Sfintele Taine. Şi sunt mititei, o
lună, două, trei, patru, nouă, zece, cât au ei, un anişor, doi, trei
că deja de la 4, 5 ani înţeleg. Dar sunt unii, crezi că-i taie -
130
Despre familia ortodoxă
aceea e necredinţa părinţilor şi nelucrarea lor suficientă, care se
transmite şi copilului. Starea de repulsie pe care o au părinţii
faţă de biserică, aceea este starea de repulsie pe care o au copiii
faţă de Hristos.
Eu am întâlnit un caz, personal, cu o fetiţă, prin '96 ori
'97. Eram în Bârnova. Şi mi-a spus aşa, doamna: Părinte, fata
mea a fost căsătorită cu un musulman. Din start negaţie pe linia
de familie, el fiind necreştin. Şi zice: Eu, cu de la mine putere,
când am spălat copilul, l-am afundat în apă în numele Sfintei
Treimi şi am turnat agheasmă mare şi ulei din candelă. Eu mi-
am dat seama că-i lipseşte mirungerea, din spusa bunicii.
Pur şi simplu am scos sticluţa de Marele Mir, am luat
Molitfelnicul şi am continuat toată rugăciunea de la a la z.
Copilaşul avea cam un an, lucid dar fricos. Când s-a apropiat
de sfintele uşi când am deschis ca să-1 împărtăşesc, avea nişte
ochi bulbucaţi şi urla, facea ca toţi drăcuşorii de pe faţa
pământului. I-am spus: Mamă, aici satana încă stă în suflet. Am
făcut toate lepădările de la botez frumos, cu rânduială cu tot şi
am spus, trebuie să-1 împărtăşim. Am luat o firimitură mică,
mică, mică cu un micuşor stropişor de vin pe sfintele uscate să
i-1 dau în gură. Ei, un copil plânge, se zbenguie în fel şi chip
dar nu face act diavolesc în timpul împărtăşirii. Odată s-a
încordat în braţele bunicii, nu avea mai mult de 7, 8, 9 kg
copilul acela şi când a făcut odată puuuuuuf, au sărit Sfintele
din lingură. Am zis: Drace, ai fi tu viclean, dar să ştii că nu-ţi
merge cu Hristos. M-am dus şi am muiat din nou linguriţa în
vin, am atins-o de praf de Sfinte, l-am luat de nas, i-am dat
Sfintele în gură şi o oră a dormit butuc.
Am spovedit femeia, i-am citit, am stat de vorbă cu ea.
Când s-a trezit copilul, era frumos şi alb parcă era ca de
zăpadă. Când l-a adus era gălbeniu cum sunt asiaticii aceştia. I-
am zis: Mamă, de acuma-i ortodox, adă-1 tot timpul. Bănuiesc
că acuma trebuie să fie mare fetiţa. Avea un nume ciudat de-al
lor, Iasmina. Eu i-am pus Maria. A venit multă vreme doamna
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

cu ea la împărtăşit, venea şi căsca gura ca rândunica, când vine de duh şi de limbă. Şi mai departe a spus: Numai Biserica
mama să aducă mâncărica la puişori, fără nici o problemă. e mama neamului românesc că altfel nu am fi existat, ne-
Când vedeţi prin biserici copii plângând, acolo sunt am fi contopit cu bulgarii, cu turcii, cu austriecii, cu
păcatele părinţilor. Ei sunt cei care strică copiii. Sau mai e în polonii, cu ruşii, cu evreii, am avut cu cine ne contopi.
popor un obicei de a cultiva personalitatea copilului. Nu-i Dar uite că Biserica ne-a ţinut şi atunci sigur că ea are
ştirbi personalitatea! Ba, ştirbeşte-i-o! De mititel să ştie că rolul fundamental chiar dacă în concepţia unora se spune
acolo nu se pune mâna, de mititel trebuie să ştie că acolo nu e
că e învechită, că sunt teorii popeşti. Aşa popeşti cum
voie, de mititel să ştie că acolo nu trebuie să se atingă pentru
sunt, fac parte din realitatea necesară a vieţii pe pământ.
că el creşte bine şi ştie că ce e nu, nu şi ce e da, da, că aşa
spune Scriptura, restul e de la diavol211. Ei, când el spune Chiar dacă unii le rumegă mai greu sau le înţeleg mai
îngeraşul la 3 ani, normal că e o bucurie deplină. Dar când el greu, le mestecă mai greu, într-o zi dinţii lor se vor întări
înjură la 3 ani şi spune tata: „Ai văzut ce deştept e băiatul şi vor putea mesteca şi oasele Scripturii, nu numai laptele.
nostru, ai văzut ce vorbă a ştiut să spună?!" Atunci să plângi Graţia: Spuneaţi că părinţii nu fac observaţii copiilor de
cu batista la ochi şi în genunchi pe coji de nucă, deja acela multe ori ca să nu-i supere. Când mai cresc, părinţii ajung
e spre pierzare. De mititei trebuie să ştie. să conştientizeze că au greşit, atunci când faptele copiilor
în satul nostru, preotul pe care l-am avut a fost un om pricinuiesc vătămări. Cui anume
extraordinar, un preot destul de serios. Toţi copiii, nici nu ştiau
bine româneşte, de 2 ani, de 3 ani, de 4 ani, de 5 ani, ieşeau şi
spuneau Crezul, câte 2, câte 3, câte 4, câţi veneau la biserică şi
el le dădea câte 10 lei şi spunea: Bravo, mătuşă Domnică,
bravo mătuşă Mărie, bravo mătuşă Ileană, bravo mătuşă
Viorică! Uite aşa se sădeşte credinţa ortodoxă. Acum, am
înţeles că şi la grădiniţă au introdus profesor de religie şi
acesta e un lucru bun. Acesta e rolul familiei, rolul mamei şi al
tatălui. Aici e psiho-pedagogia.
Ce citim noi prin cărţi, trebuie să-1 masăm pe burtă când
mănâncă sau să-i pui muzică când doarme, astea sunt
poveşti. Noi ortodocşii nu am reuşit să facem deosebirea
între sacru şi profan. Asta înseamnă desacralizarea
leagănului. Pruncul ca să adoarmă trebuie să-1 însemni cu
semnul crucii pe leagăn. Aşa a făcut şi mama lui Ion
Creangă, cred că aşa a făcut şi mama lui Bălcescu, cred că
aşa a făcut şi mama lui Eminescu. Că nu ar fi spus
Eminescu că Biserica este singura care a păstrat unitatea

130 2
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: Chiar şi familiei în sine. Vedeţi şi aici
problemele se leagă ca verigile într-un lanţ. Când educaţia nu
este o prioritate pentru o familie care dă o odraslă societăţii,
problema se raportează la familie. Ce este familia? O
perpetuare. Şi atunci automat unde este lanţul slăbiciunilor?
Fie că este fiică sau este fiu, în momentul în care vor întemeia
o familie, în mod indirect vor vătăma 3 generaţii deodată.
Vatămă pe cei pe care i-au crescut pentru că le creează
probleme şi îi pun în dificultate şi îi pun în incapacitate de
rezolvare a unor probleme care uneori îşi găsesc eşecul, aţi
văzut - otravă, spânzurătoare, nenorocire, sinucidere, vicii
nestăpânite ş.a.m.d. Pricinuiesc necazuri noii familii care nu
mai este o pildă şi un pilon de rezervă pentru familia viitoare,
dar pricinuiesc şi celor de după ei care vor creşte strâmb în
sensul că ei trăind într-o familie nesănătoasă, trăind într-o
familie alterată, nu vor avea ce învăţa. Dumneavoastră spuneaţi
mai înainte că părinţii nu le pot oferi nimic. Aceia sunt
adevăraţii părinţi, care nu trebuie neapărat să ofere ci să
dăruiască.
Cred că v-am spus odată o istorioară culeasă de la un
bătrân din zona Bucovinei pe care îl spovedeam: Părinte
dragă, ştiţi cum mi-am educat eu copiii? Să nu credeţi că am
stat să muncesc din zi în noapte şi să depun un efort depăşit.
Zice, eu le-am spus copiilor mei o istorioară. M-au ascultat şi
au ajuns bine. Aceasta este valabilă pentru familia creştină şi
este ca un căpătâi, dacă ar fi să o luăm aşa. Doi ţărani simpli s-
au căsătorit, şi-au făcut o căsuţă simplă cum au putut, şi-au
încropit puţină grădină, puţine animale şi toată lumea din jurul
lor se mira cum ei de dimineaţă până seara sunt la muncă cu
ziua. Şi oricine îi întreba, ei spuneau un singur lucru: Noi
zilnic gustăm fericirea.
b. Pilde de educaţie a copiilor în familie Graţia: Spuneaţi că
astăzi copii se educă liber ca să nu li se ştirbească
personalitatea. După Serafim Rose, creştinul ortodox este un
130
Despre familia ortodoxă
războinic permanent cu sine şi aş vrea să punem în faţă
imaginea, chipul mamei model al Maicii Domnului care este
puternică şi la polul celălalt imaginea primei femei şi mame,
Eva, care a fost puternică dar la rău. Părintele Calistrat:
Pentru a pleca pe această premisă, trebuie să stabilim după
învăţătura tuturor Sfinţilor Părinţi, dar chiar şi a proverbelor
populare româneşti: Omul se educă cu cuvântul iar animalul
cu bâta. în momentul în care noi ajungem să fim educaţi din
toiag, ca să nu spunem bâtă, ciomag, că spune psalmistul:
Certa-voi cu toiag fărădelegile /or,218 în momentul în care noi
ajungem de la dojană la toiag, adică ajungem să fim îndreptaţi
cu bâta, cu parul, acolo este clar că Dumnezeu lipseşte.
Fecioara Maria pe care aţi exemplificat-o, a avut la
bază naşterea din părinţi deosebit de credincioşi, poate mai
credincioşi decât orice părinţi, că li s-a spus drepţii
dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana. Atâta corectitudine a
existat în ei, că au fost drepţi, adică nu au avut nici o greşeală.
Dar Maica Domnului nu s-a educat numai prin această
sfinţenie că atunci am putea vorbi de o predestinare.
Maica Domnului s-a educat de către arhiereu în
Templu. La 3 ani când a fost adusă în Sfânta Sfintelor, Maica
Domnului ce credeţi că făcea acolo? Avea program la citit
Scripturile, broderie, cosea veşminte arhiereşti, facea curat în
camera fecioarelor, facea lucruri de mână, pentru că aşa se
cerea la Templu. Deci a fost educată cu munca. Maica
Domnului nu a stat în Templu răpită în al 9-lea cer cu mâinile
la cer iar în jurul ei era mireasmă de îngeri, nu. A cusut mitre,
veşminte arhiereşti, brâie, tot felul de lucruri care erau
necesare la Templu. Dar în acelaşi timp, ce facea? Avea timp
de rugăciune şi meditaţii din Scripturi. De aceea s-a şi putut
apăra când a spus: Iată roaba Domnului, să-mi
219
fie după cuvântul Tău.
Eva a avut neşansa de a trăi două vieţi sau mai bine
spus două stări. Eva este necondamnabilă. Noi condamnăm
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

păcatul strămoşesc prin neascultarea lui Adam şi Evei în

grădina raiului. Dar ei au trăit două vieţi consecutive. Mai
întâi au trăit starea inteligibilă, harică de feciorie în Dumnezeu
pe care au cunoscut-o dar nu au înţeles-o, explică Părintele
Stăniloae în Iisus Hristos îndumnezeitorul

2
 Graţia Lungu Constantineanu
omului şi în Iisus Hristos restaurarea omului, cele
două cărţi ale lui foarte grele şi foarte frumoase. Şi spune clar,
dacă Adam ar fi înţeles sau ar fi avut în urechi noţiunea de
Cuvânt al lui Dumnezeu întrupat sau noţiunea de Hristos,
dorinţa lui de a rămâne în rai ar fl fost mult mai perseverentă
dar Adam a luat raiul ca pe un leagăn.
Adam a plecat din rai când era copil. în primul rând
Adam nu avea vârstă, el trăia atemporal în împărăţia lui
Dumnezeu şi noi nu putem şti exact câte zile a trăit Adam în rai
şi nu putem şti exact câte zile Adam a fost prezent în faţa lui
Dumnezeu la lucrarea de facere a lumii şi la lucrările pe care le
avea Dumnezeu dar nu putem şti nici cât timp a lipsit
Dumnezeu de lângă el pentru că putea să lipsească Dumnezeu
mai mult sau poate chiar o clipă sau a putut ca această
încercare să fi durat câteva secvenţe. O simplă absenţă a lui
Dumnezeu dar nu în deplinătatea harului ci doar ca prezenţă
vizuală, să fi fost pentru Adam motivul căderii?
în teologia Sfinţilor Părinţi, greşeala lui Adam şi Eva ar
fi atât de catastrofală încât ea a trebuit să fie condamnată,
pentru că Dumnezeu Şi-a asumat întreaga responsabilitate a
căderii adamice luând păcatul acesta asupra Sa. Atonei ce se
întâmplă? Toată greşeala Evei a întors-o El în bucurie prin
Fecioara Maria. Şi ce a făcut? A
echilibrat balanţa harului, că spune: Bucură-te cea plină de
220
daruri. Deci noi nu ştim câte sunt, nu poate cineva să numere
darurile Maicii Domnului. Bucură-te cea plină de har, Domnul
este cu tine.22] A echilibrat-o cu lacrimile Evei pe care în
bucurie le-a întors?22 Deci Maica Domnului a spălat păcatul
strămoaşei, ridicând-o din acest păcat.
220 nAcat. Maicii Domnului,
Icos 1.
221 Luca 1,31-38.
3
Despre familia ortodoxă
Dar la ce stare a adus-o? A adus-o la starea în care să-L
cunoască pe Dumnezeu şi să se bucure din plângere. Ceea ce
înseamnă că Eva a conştientizat căderea, a conştientizat
greşeala. Dar eu vreau să ajung în momentul în care ei au fost
izgoniţi din rai şi s-au trezit pe pământ, închipuiţi-vă cum le-a
fost lor să existe când de a doua zi au trebuit să ia apă şi să
bea, să caute un măr să-1 mănânce sau un fruct? Că doar nu au
mâncat imediat! Aveau tăvi, cuptor cu microunde, au apăsat şi
au făcut cozonaci, nu! Gândiţi-vă, la sălbăticia traiului lui
Adam şi al Evei, care ca nişte oameni izgoniţi din rai, ca nişte
lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu, doar cu făgăduinţa
răscumpărării, că ei nu ştiau ce să mai facă, nu ştiau cum să
procedeze. Vântul de acuma îi bătea, simţeau frigul, simţeau
foamea, simţeau setea. Au trecut într-o nouă etapă, de aceea
Adam a şi răspuns: Doamne, aici sunt. Putea să spună:
Doamne, sunt în rai, nu. A spus aici sunt. Nici nu mai ştia cum
se cheamă locul. Vedeţi, pentru ei a fost un cutremur.
Noi creştinii nu putem pune în balanţă lucrul acesta,
noi ne-am născut dintr-un naş care ne-a argumentat botezul din
Duh şi am primit pecetea, deci Duhul Sfânt este cu noi, am
primit împărtăşania, ne-am sfinţit în Duhul Sfânt, ne-am altoit
în Hristos, avem nădejdea învierii, avem mântuirea, pe când
Adam şi Eva, în momentul când s-au cunoscut prima dată şi au
născut fii, închipuiţi-vă ce trai au dus! Au trăit în nişte peşteri
sau scorburi. Nu au trăit ca noi în case.
Noi nu trebuie să raportăm instituţia istorică a familiei la
instituţia modernă a familiei. Să ne întoarcem doar cu 400
de ani în urmă, când năvălitorii veneau î
222
Acat. Sfinţilor Ioachim şi Ana, icos 4.
211
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

fiecare an şi se ardeau satele iar femeia creştină pleca cu o aveau pus la temelia casei sau ce au lăsat zestre la copii. Au
grămăjoară de oi după ea, cu un sac de faină după ea şi cu o născut fii şi fiice şi anii lor au fost 930 şi 950.
văcuţă de funie şi undeva Jntr-o peşteră de munte sau într-un Când ne raportăm la familia modernă, astăzi avem de-
bordei făcut în pământ acoperit cu cetini că nu se inventase a face cu o familie care include toate 3 stările. Deci noi nu mai
polietilena, stătea acolo şi îşi creştea copiii. Bărbatul venea de putem spune că nu avem model. Ştim ce înseamnă starea de
la oaste cu sabia dacă se mai întorcea, dar ea se întorcea în sărăcie care duce şi mai aproape de familia primordială. Şi ce
satul de unde a plecat şi ce facea? Ridica casă şi îşi creştea constatăm? Că tocmai în acea stare de sărăcie, cât mai reală
copiii, punea 4 furci în pământ şi iar punea un acoperiş de stuf spre familia primordială, se nasc copiii cei mai buni. De ce?
şi făcea 4 pereţi din pământ şi ea acolo educa copiii. Acolo era Pentru că lipsesc mijloacele de autodistrugere şi conservarea.
biserica ei. Lângă casă era crucea soţului că nu se îngropa toată în biologie este termenul evoluţia de nespecializat, adică în
lumea în cimitir, unii se îngropau în gropi comune. Unii, dacă momentul în care omul se căleşte în lipsuri materiale şi trăieşte
îl mai găseau, îl aduceau şi îl îngropau acasă. Şi de ce vă spun modest, el devine mai robust, devine mai sănătos, devine mai
lucrurile acestea? legat de natură.
Aici avem de-a face cu 3 tipuri familiale diferite: avem Cum vă pot da exemplul acesta? Ne ducem într-o
de-a face cu familia divină. Când vorbim de instituţia divină, maternitate care se ocupă de naşterea modernă a unor
ne gândim la familia Maicii Domnului aleasă prin har, pentru mame, în care vom găsi aparatură şi procedee moderne:
că Iosif, după odrăslirea toiagului a luat-o pe Maria la sine şi a cezariana, tratamentul hemoragie, scăderea temperaturii,
fost un fel de coordonator temporar al vieţii lui Iisus pentru că înlăturarea durerii, mediul steril pentru prunc
la un moment dat când El pleacă în Ierusalim, ce spune Maica
Domnului?
- Trebuie să asculţi de părinţii Tăi,223
- Ascultarea Mea este din cer, nu e din lumea
224
aceasta.
Atunci a fost o replică foarte categorică, Maica
Domnului s-a rănit ca şi cu o sabie în inimă dar mai mult, nici
nu a înţeles cuvintele dar le-a tăinuit în inima ei: Aici trebuie
să fie ceva. în momentul în care întâlnim lucrul acesta în raport
cu familia primordială care trăia în starea de sălbăticie
datorată primitivismului, mai târziu s-o fi descoperit bordeiul
sau un acoperiş din lemn, ce s-o fi făcut de-a lungul Vechiului
Testament, doar vedem ce spune Scriptura. Nu scrie ce case au
lăsat Adam şi Eva, ce contracte de vânzare-cumpărare, ce

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dacă ne întoarcem la ţară cu 100 de ani în urmă, la
părinţii dumneavoastră sau la bunicii dumneavoastră, ne
aducem aminte că în sat femeia năştea în pat sau pe câmp,
unde o prindea vremea şi cea mai pricepută femeie din sat
venea şi avea grijă şi asista naşterea respectivă, moaşa satului,
dar după ce tăia buricul copilului ce urma? Citiţi în Sadoveanu
(Fraţii Jderi, Ucenicia lui Ionuţ), citiţi în Rebreanu, copilul era
stropit cu agheasmă şi cu untdelemn sfinţit ca nu cumva să
se prindă relele de el. Atâta ştiau. Chiar am citit un pasaj
frumos în Sadoveanu când spune: Să se ungă moaşa cu
untdelemn sfinţit de la mănăstire ca nu cumva copilul să
poarte ceva rău asupra lui. Deci vedeţi mentalitatea de la ţară?
Dacă noi astăzi credem că un paracetamol şi o perfuzie cu
antibiotic elimină orice stafilococ, la vremea respectivă moaşa
tăia buricul cu foarfeca şi îl lega cu aţă din sertarul din casă şi
ce făcea? II ungea cu ulei sfinţit. Adică era şi nădejdea
credinţei. Copilul respectiv trăia învelit într-o cârpă de in, de
cânepă sau într-o cârpă moale dacă era respectiva cârpă moale,
dar el trăia şi creştea şi se călea. Graţia: Asta până la botez?
Părintele Calistrat: Până la botez. Nici nu încape discuţie. V-
am spus, nici nu ieşea din mamă şi moaşa se ungea pe mâini
cu ulei sfinţit, să nu se prindă ceva rău de copil. Deci prima
era nădejdea în Dumnezeu. Dar familia modernă de astăzi
are la bază în primul rând, cultura medicală. Deci nişte naşteri
împărăteşti.
Eu am meditat odată stând de un Crăciun singur în
chilie, cum o fi născut Maica Domnului, o copilă de 15 ani, cu
un băieţel în braţe într-o peşteră? închipuiţi-vă! Neţinând cont
de problemele dureroase pentru că a născut în chip minunat,
nu a fost vorba nicidecum de durerile obişnuite ale unei
femei, dar spaima aceea de copil de 14-15 ani, cu un copilaş
în braţe. Să auzi îngeri cântând, să auzi păstorii cântând, să
vezi magii venind, că aduc daruri, tot felul de vorbe minunate,
steaua, arătări, lumini, îngeri, nebunia aceea împărătească de a
130
Despre familia ortodoxă
omorî pruncii, vă închipuiţi febrilitatea respectivă cum a trăit-
o Maica Domnului, care era o copilă, era ca noi, era
pământeancă. Şi ea vedea toate aceste minuni!
Pe când astăzi o mamă este asistată de medic, este la
cald, este la lumină, i se dă o pastilă în travaliu, copilul este
pus în tot ce e mai luxos, aţi văzut că s-au făcut performanţe.
Nici nu iese bine şi vine neonatologul şi îi dă nota nu ştiu
care, vine neurologul şi îşi dă cu părerea, vine ortopedul şi îşi
dă cu părerea. Aţi văzut, o întreagă comisie de specialitate
urmăreşte ca pruncul să fie sănătos.
Dar haideţi să ne ducem cu mintea la poporul spartan.
Aici nu vorbim de păgâni, vorbim de familie. Ce făceau
spartanii? Care era regula spartană? Dacă era sănătos şi
vrednic îl dădea la crescut la doici. Pentru ce? Ca să nu se
înveţe mămos. Ca să vedeţi atitudine! Să nu se înveţe mămos
şi să nu se înveţe alintat. El trebuia să crească războinic, iar
dacă era beteag sau bolnav, nici nu discuta, îi ucidea sau îi
arunca într-o prăpastie.
Ei, vedeţi, de la o stare la alta, de la o etapă istorică la
alta, atitudini diferite. Pe când astăzi, copilul nostru, creştinul
nostru de astăzi are tot ce-i trebuie. Noi ne manifestăm la
modul, vai 666! Vorbim de sfârşitul lumii ca şi cum am vorbi
de science fiction, vorbim de intervenţia diavolului în viaţa
noastră. Dar de ce ne folosim de diavolul dacă ne temem de
el? De ce băgăm becul în priză ca să avem lumină? De ce
punem caloriferul în priză când avem nevoie de căldură? De
ce folosim aparatele casnice când facem ceaiul sau preparăm
alimentaţia necesară? De ce ne folosim de maşină ca să
mergem repede? De ce ne folosim de radio să avem
informaţii? De ce ne folosim de telefon? într-o zi un călugăr se
juca în timpul liturghiei, butona. I-am zis:
- Lasă-1 că au fost vremuri când aşteptai la 3 zile o
telegramă. La ora cutare trebuia să primeşti un telefon
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

important de undeva şi lumea tot a trăit. Crezi că acuma, în

timpul liturghiei vei rezolva problema?
- Părinte, e o dependenţă, nu ne putem rupe de ea.
Aruncă-1

130 2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

!Vedeţi, noi am slăbit prin modernitatea lucrurilor el devine calciu puternic. E ca o coajă, are o anumită
făcute. Noi nu am slăbit în credinţă. Credinţa s-a şubrezit şi a elasticitate, osul nu este întărit total. Câtă greutate o fi avut ea
căzut pe un plan inferior pentru că am dezvoltat noi prea în cădere ca să-i spargă ei membrana de la creier? O operează
mult planul exterior. Adică, ce am făcut? Ce spuneam doctorii, scot de acolo tot ce trebuie, extrag cheagul, e
adineaori, am trecut de la educaţia morală şi creştină, adică chestiune strict medicală care nu se comentează, îi spune: Fetiţa
educaţia de cultivarea unui bărbat în demnitate sau de a-1 va trăi, nu este atinsă membrana de la creier cu nimic, osul a
cultiva în vitejie, în bărbăţie, în putere, am trecut la o educaţie fost moale şi s-a mulat oarecum, nu a stricat pe acolo şi o veţi
de tip, ca să spun aşa, de gen catifea, în care copilului nu avea vie şi la o săptămână o să plecaţi cu ea acasă. Venise cu
trebuie să-i lipsească absolut nimic, nu are absolut nici o fetiţa toată bandajată cu un biscuit în mână, îl ţinea ea în gingii.
obligaţie, nu are absolut nici o datorie. Gheorghe: Educaţie Zice:
de seră. - Vai, Părinte, ce bine ne-aţi făcut nouă.
- Nu, Dumnezeu ţi-a făcut ţie binele ăsta.
Părintele Calistrat: Da, suntem ca un fel de legume de seră,
Şi a spus:
bine spus. Adică noi creştem artificial, suntem artificializaţi,
- Părinte, am vrea ca copilul ăsta să fie închinat lui
aici ne trezim şi cu imunitatea scăzută şi cu microbii lângă noi
Dumnezeu.
şi cu boala lângă noi şi cu diagnosticele lângă noi. De ce spun
lucrurile astea? în momentul în care lipseşte Dumnezeu din Lui Dumnezeu să-I rămână toată viaţa. Treaba Lui ce o
viaţa creştinului, intervine acest rudimentar, întreaga pleiadă de face cu el
lucruri ştiinţifice. Dar toate acestea sunt îndreptate ştiţi de cine?
De Iisus Hristos.
Cu ani în urmă, trebuie să mai existe familia respectivă,
fetiţa aceea nu ar putea să aibă astăzi mai mult de 19 ani. A
venit un domn cu o fetiţă în braţe şi a spus aşa: „Părinte, am
fost la doctor, a căzut în cap de la bloc, de la etajul 2 sau 3."
Era un copilaş mititel, nu mai vorbea, era în comă şi „ne-a zis
că nu ne-o operează decât dacă dăm semnătură." întâmplarea
face că erau catolici. Eu ce am făcut? Am tăcut din gură şi fară
să spun nimic, am făcut copilul ortodox, i-am făcut mirungerea
în braţe la el, el nici nu a ştiut ce am citit acolo şi i-am
împărtăşit-o şi i-am spus: „Du-te la spital, dă semnătura,
opereaz-o că se face sănătoasă pentru că aşchiile care au intrat
nu au pătruns în creier." Pe ce m-am bazat când am spus lucrul
acesta? Am ştiut că la copiii mititei, fontanela sau capacul
capului nu este vârtos şi tare de la început, după un anumit timp

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Când s-au dus la doctor, nu au trecut pe la biserică.
După ce doctorul le-a spus: Faceţi ce ştiţi, nu depinde de noi,
nu se ştie dacă va trăi. Semnaţi aici, trăieşte, nu trăieşte. Dar în
momentul când i-ai dat curajul: Du-te că trăieşte, iată că
trăieşte şi astăzi. Şi de ce vă spun lucrul acesta? Nu există
putere mai mare care să biruiască ştiinţa, nu există putere mai
mare care să biruiască tehnica decât puterea lui Dumnezeu.
Niciodată nu o să-şi poată explica ştiinţa de ce Dumnezeu
vindecă aici o boală care după diagnostice nu se poate
vindeca, sau de ce Dumnezeu nu vindecă o boală şi dă o
moarte dintr-o boală care după diagnostice trebuie
vindecată. închipuiţi-vă! Te-ai aşezat la stomatolog pe scaun şi
cu anestezie rămâi mort, iar unul se duce la Târgu Mureş, stă 8
ore cu inima pe masă şi se întoarce acasă sănătos. Nu-i mâna
lui Dumnezeu acolo? Nu-i atotştiinţa Lui? Nu-i atotputernicia
Lui? Nu-i El Cel care binecuvintează şi nu-I El Cel care pune
harul şi puterea?
Noi vrem să fim ceea ce ar trebui să fim dar nu ştim
cum. Şi atunci, sigur că toate lucrurile acestea trebuie
implementate prin învăţătură, în primul rând prin voinţă. Nu va
reuşi Biserica niciodată să eradicheze răul din lume sau
necredinţa, dar un sfânt părinte, Paisie Aghioritul a spus aşa:
Echilibrul societăţii îl ţine numai Duhul Sfânt. De ce? Unde
crede că biruieşte răul, intervine şi lucrează binele, adică binele
biruieşte răul, iar unde crede că nu mai este o şansă de bine, o
dă Dumnezeu ca să proslăvească puterea Lui. Adică, când
mulţi credeau că au ei grijă să facă România să dispară. Nu va
dispărea. O va ţine liturghia, o vor ţine mănăstirile, o vor ţine
credincioşii, o va ţine Dumnezeu, adică are El grijă de
conjunctura istorică ca toate să meargă aşa cum ştie Dumnezeu
după rânduială. Pentru că nu putem noi schimba mersul
treburilor dumnezeieşti, după cum spune în Psalmul 32,
225
Psalm 32, 10-11.
130
Despre familia ortodoxă
Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gândurile
popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor. Iar sfatul
Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam
225
in neam.
c. Sfintele femei - pildă vie în educaţie
Graţia: Sfintele femei sunt o pildă vie pentru educarea atât
a copiilor cât şi a celor maturi?
Părintele Calistrat: în Oglinda duhovnicească a lui Nicodim
Măndiţă, spune că lucrarea lui Dumnezeu între oameni este
necunoscută nouă tot datorită harului pentru că harul unde
voieşte rânduieşte una, unde voieşte rânduieşte alta şi spune că
se dă o pildă în faţa unui sfânt plăcut lui Dumnezeu, cum
lucrează Dumnezeu şi de ce lucrează aşa.
Spune că două femei s-au dus la o creşă să ia doi copii.
Fiecare şi-a luat o fetiţă. Sfântul care a văzut minunea, ştia cine
sunt femeile: una era foarte credincioasă, una era foarte
desfrânătă. Şi a zis aşa: Doamne, de ce ai rânduit treaba
aceasta, una să fie bună şi una rea? Cu ce e vinovată fetiţa care
a picat la desfrânată iar cealaltă a picat la femeia credincioasă?
Atunci se arată îngerul Domnului şi îi spune aşa: Cea care este
desfrânată a luat-o ca să o înveţe desfrânarea, dar caracterul
copilului pe care l-a luat nu va fi biruit de patimile ei, ci va
avea cu totul altă înclinaţie, pentru că părinţii ei au abandonat-
o credincioşi fiind, dar neavând cu ce să o hrănească. Această
fetiţă atât de mult va suferi din pricina practicilor mamei că va
alege calea cea dreaptă, iar mama văzând lucrul pe care l-a
făcut fata, bătrână fiind şi neajutorată, se va duce după ea şi se
va mântui.
Zice, cealaltă pe care a luat-o fata credincioasă, este un
caracter rău, dar fiind mama credincioasă, atâta umilinţă o
cuprinde pe fată pentru că a crescut-o şi a educat-o încât va
urma modelul mamei, pentru că ea, dacă ar fi fost la altcineva,
ar fi fost o fată desfrânată. Dar ea căzând unei credincioase în
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

primire, ea o va aduce pe calea cea bună. Şi zice, ceea ce ţie la

prima vedere îţi pare că ai văzut rău, este bine. Vă daţi seama
de lucrare? Deci este ceva care nu ţine de noi.
Aşa şi aici, aceste femei desfrânate din Vieţile Sfinţilor,
cum a fost Maria Egipteanca, cum a fost Pelaghia, chiar sunt
nişte modele pentru noi. Pelaghia, ştiţi cum s-a întors? Ea
mergea liniştită, Ioan cel Milostiv făcea o slujbă arhierească şi
când a trecut această femeie împodobită, cu

130 2
 Graţia Lungu Constantineanu
suita după ea, fiind fată cu avere, cu boieri, cu multe
moşii, el a întors capul şi clerul a spus:
- Iată episcopul nostru s-a smintit!
- Nu, fraţilor, nu m-am smintit. Astăzi am fost pentru
prima dată mirat şi am zis în sinea mea: Oare cum poate un om
să împodobească atât de frumos exterior trupul lui, dar oare cu
cât mai mult sufletul?
Şi Pelaghia a auzit şi s-a întors înapoi şi a zis:
- Ce ai spus, Părinte?
- Am zis că atât de mult m-a fascinat cum ţi-ai
împodobit trupul, că dacă ţi-ai împodobi la fel şi sufletul, tu ai
fi mireasa lui Hristos!
- Cum, e posibil aşa ceva?
- Da, e posibil.
- Şi ce ar trebui să fac?
- Să te duci să-ţi cauţi de suflet.
A slobozit sclavii, a slobozit slugile, a împărţit toată
averea şi s-a oprit direct în mănăstire şi astăzi este sfânta
Pelaghia. La fel Taisia. Taisia, ştiţi cum, în momentul când a
greşit s-a dus la un duhovnic şi duhovnicul i-a spus: Atâta să
faci, să nu ridici ochii la cer că spurci cerul. Să zici doar:
Miluieşte-mă pe mine, păcătoasa. Să nu pronunţi cuvântul
Dumnezeule că spurci cuvântul lui Dumnezeu. Şi făcând aşa,
atâta umilinţă a dobândit, până S-a arătat Dumnezeu din cer şi
i-a spus: Iertate îţi sunt păcatele şi a fost aleasă cu Maria
Egipteanca şi cu Pelaghia în ceata sfintelor fecioare. Deci
aceasta înseamnă ceea ce vă spuneam eu: naşterea din duh, este
cea mai mare pe pământ, pentru că aceea nu mai ţine cont de
mizeriile trupului, aceea este direct unirea sufletului cu
Dumnezeu.
d. Puterea exemplului în educaţie
Graţia: Vorbeam anterior despre puterea exemplului şi educaţia
care se dă în familie copiilor. Când aţi vorbit de Iov, aţi spus că
fiii lui erau în petrecere. Părintele Calistrat: Da, petreceau.
130
Despre familia ortodoxă
Graţia: De ce nu a acţionat asupra copiilor puterea exemplului
trăirii lui Iov, a vieţii lui Iov? Părintele Calistrat: Exact.
Vedeţi? întrebarea este foarte bună, este liberul arbitru.
Niciodată Dumnezeu nu intervine forţat în mentalitatea, în
gândirea, în intelectul, în voinţa şi în raţiunea unui om, ci îl lasă
pe el să aleagă de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Tocmai şi eu
am aici uneori conflicte sufleteşti cu anumite persoane, că
spune:
- De ce, Părinte, de ce, Părinte?
- Fă-mă Dumnezeu să-ţi pot răspunde! Cum să ştiu de
ce? Aşa vrea omul respectiv, dacă el vrea să fie rău înseamnă că
aşa îi place să fie.
- Da, Părinte, dar nu vă gândiţi cât de bun e
Dumnezeu? Cum îl rabdă?
- Nu ştiu. Asta ştie Dumnezeu.
Aici Ioan Damaschin spune frumos, Dumnezeu nu urăşte
păcătosul, dar urăşte păcatul şi atunci, când păcatul ajunge
la o anumită înălţime, Dumnezeu dă pedeapsa maximă
pentru a stârpi păcatul, nu că a avut ceva cu păcătosul. De
aceea, unii păcătoşi s-au şi mântuit. Au fost păcătoşi care
au fost iertaţi de păcate, dar cum? Tot pentru o anumită
umilinţă, adică pentru o anumită încercare
3
 Graţia Lungu Constantineanu
.Venise odată la picioarele Sfântului Simeon Stâlpnicul,
sub stâlp, un hoţ urmărit, a căzut în genunchi şi a zis: Doamne
sfinte, dacă pui cuvânt la Dumnezeu să mă ierte, făgăduiesc că
nu mai greşesc niciodată, acuma mi-aş dori să mor. Acela
moare deodată, se face o lumină puternică, vin îngerii şi îi iau
sufletul. Ajung şi urmăritorii şi spun: Dă-ne trântorul acela
nouă că acela este al nostru, trebuie să-1 pedepsim. Nu, nu, să
nu vă atingeţi de el. Ce a dobândit omul acesta cu limba în
câteva cuvinte, eu de 30 de ani stau pe stâlp şi n-am dobândit. E
tot o taină a lui Dumnezeu.
Există o anumită intensitate sufletească care nu se
măsoară cu ansa. Ştiţi de ce folosesc termenul acesta? Pentru că
noi nu mergem pe măsurarea lui Dumnezeu în câmp magnetic
şi electroenergetic, noi mergem în măsurarea intensităţii
sufleteşti de comunicare cu Dumnezeu. Unii II caută pe
Dumnezeu în cer, alţii îl caută în pustie, alţii îl caută în pădure,
alţii îl caută în peşteră, alţii îl caută în adâncul pustiului sau în
mănăstire sau în chilie, nu. împărăţia lui Dumnezeu e înăuntrul
vostru. Spune clar David: în tot locul stăpânirii Lui,
binecuvintează suflete al meu pe Domnull Pururea lauda Lui în
gura mea? 6
Iar Apostolul Pavel spune clar: Neîncetat vă rugaţi,
privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi când cădeţi în ispită 221
Pentru mine a rămas o enigmă. Am citit cartea unei persoane
care a murit cu mulţi ani în urmă. Este vorba de viaţa reală a
unei persoane, mă interesa ca biografie, m-am uitat la toate
detaliile. Mai întâi că s-a născut în chip miraculos, adică mama
şi-a dorit această fetiţă, apoi faptul că i-a pus un nume frumos,
bunicul ei care era un om credincios i-a zis Filofteia, după
aceea s-a învrednicit cu darul cântecului, îi plăcea foarte mult
să cânte, după aceea s-a luat cu viaţa lumească.
Când era mică, mama visase odată în timp ce o alăpta
că un roi mare de albine din turla bisericii a venit şi a
130
Despre familia ortodoxă
226 Cf. Psalm 102, 22; Psalm 33, 1.
227 Marcu 14, 38; I Tesaloniceni 5, 17.
înfăşurat copilul şi l-ar fi înţepat până a murit şi când s-a trezit
din somn, copilul dormea lângă ea dar oarecum schimbat la
chip. Poate şi spaima nopţii şi spaima visului, pe mamă a facut-
o tot timpul să rămână atentă la lucrul respectiv şi mereu îi
spunea acestei copile: Vezi să ai grijă, să fii credincioasă, să te
rogi. Ei, venind talentul peste ea şi ajungând artistă, ca omul, se
rătăceşte. în momentul când a fost cutremurul din 1977, să
vedeţi întâmplare, deci pronia divină, noi când plătim anumite
lucruri, noi nu ştim. Firul vieţii e o taină ca şi învierea, ca şi
naşterea, ca şi moartea, noi nu ştim unde se termină.
Recepţionerul care i-a dat camera la hotel, i-a spus aşa:
- Aveţi camera 233.
Ea a spus:
- Nu-mi place aripa asta de hotel, vreau în cealaltă
parte că e mai spre lumină, mai spre soare.
- Da, dar camera aceasta vă este rezervată
dumneavoastră. Aşa am primit ordin de la directorul hotelului,
să vă dau această cameră.
- Nu, vă rog să interveniţi şi să schimbaţi cu cineva, eu
vreau în camera cutare.
Şi a dat-o în camera 211, într-o altă aripă a hotelului. Au
venit din oraş unde au avut treabă. Aici pentru mine a fost
enigma, cum lucrează Dumnezeu, neştiut de noi oamenii, nici
nu ne dăm seama, sau involuntar de voinţa noastră că aici
intervine diavolul în liberul nostru arbitru, nu întotdeauna
Dumnezeu. Să nu avem impresia că tot ce facem e de la
Dumnezeu. Noi facem şi lucrurile satanei într-o veselie. Ea vine
la ora 9 la hotel şi întreabă:
- S-au adus bagajele de dincolo?
O altă persoană care era cu dânsa a spus aşa:
- Haideţi să mergem să ne facem bagajul, să-1
împachetăm şi să venim în partea astălaltă.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Deci, vedeţi din nou pronia. Dacă ea se ducea să facă
bagajul, în momentul când avea loc cutremurul o găsea în
camera cealaltă. Ea a spus:
- Nu, bem mai întâi o cafea şi apoi mergem să luăm
bagajele.
în timp ce îşi beau cafeaua, s-a produs cutremurul şi i-a
omorât. Ei, aici, de ce spun că intervine întotdeauna
Dumnezeu? Uneori Se retrage şi uneori lucrează. Ea, ca să o
acopere Dumnezeu prin lumina şi prin mintea celui ce a rânduit
camera, unde a avut ea camera, jumătate din hotel a rămas în
picioare, unde şi-a cerut ea cameră, acolo s-a dărâmat totul.
Vedeţi? Aici intervine păcatul. Este proverbul popular, păcatul
ori îl ajungi ori te ajunge, că dacă reuşeşti să treci peste el şi să-
1 conştientizezi, te fereşti tu din calea lui. Aici avem la Ceasul
1, un exemplu: Doamne, îndreptează calea mea înaintea Ta,226
iar la ceasul 6 spune, Doamne, îndreptează paşii mei înaintea
Ta. Dar noi nu ştim când suntem cu paşii înaintea Domnului.
Un singur reper avem. Dacă suntem permanent în rugăciune şi
pe calea faptei bune, că David ne-a învăţat lucrul acesta: Văzut-
am pe Domnul de-a dreapta ca în veac să nu mă
229 *
clatin. Dacă II văd pe Dumnezeu de-a dreapta prin fapta pe
care o fac, rugăciunea pe care o săvârşesc, ştiu că
întotdeauna sunt ferit de rău. Dar în momentul în care sunt în
stânga, sunt spre moarte, în păcat. Spun unii oameni: Ei dar nu
am să am timp să mă pocăiesc? Ce o să facă toată lumea, fac şi
eu. Ce se va întâmpla cu toţi se va întâmpla şi cu mine. Nu e
chiar aşa uşor!
Spunea Părintele Cleopa, când ajungem la această
nesimţire, trebuie să ne punem degetul pe plită sau la o
228 Psalm 5,
8.
229 Psalm
15, 8.
130
Despre familia ortodoxă
lumânare, să simţim cum curge din el untură, atâta să lăsăm să
stea să sfârâie degetul în lumânare. Şi dacă putem suporta
fierbinţeala aceasta pământească, atunci vom putea suferi şi în
iad. Dar altfel, să ne îndreptăm înainte de a ajunge acolo.
Adică aceasta pleacă din interior, deci aici nu poate interveni
Dumnezeu.
Modelul personal poate fi pentru noi o oglindă sau o
emblemă dar nu o cărare. Eccles spune că orice om este o
unicitate şi aşa este, dar Mântuitorul a spus aşa: Cel ce vrea.
Dacă vrei, spune şi Sfântul Antonie, de va vrea omul se va
mântui, de nu va vrea omul nu se va mântui. Omul Ie poate
toate câte le vrea. Spune la un moment dat Ioan Damaschin, şi
Dumnezeu le poate toate câte le vrea dar nu le face pe toate.
Pentru că dacă ar fi să ne pedepsească pentru fiecare păcat, nu
ar mai trebui să existe lumea, dar atât de mult iubeşte lumea şi
atât de mult urăşte păcatul, încât pe Fiul Său ni l-a dat ca semn
de iubire ca noi să avem spre ce ne uita. în pustie, aceia se
uitau la şarpe, noi ne uităm la Hristos, avem model de
mântuire.
Dar noi nu vrem persoana lui Hristos ca model. Noi ne-am luat
ca model, le spunem noi, personalităţi, reperele pământeşti:
Mulţumescu-Ţi, Doamne, că eu nu sunt ca ceilalţi.230 Dar eu nu
trebuie să fiu ca nimeni. Doamne, eu trebuie să fiu ca Tine!
Nu spune, Faţa Ta cea batjocorită să îndrepte faţa mea cea
batjocorită de diavol, scuipările pe care le-ai primit Tu să
şteargă faţa mea scuipată de păcat,23] ş.a.m.d., din Rugăciunea
crucii, când se termină acatistul. Trupul meu cel tras jos de
diavol să fie ca trupu
230 lLuca 18, 11.
231 Cf. Rugăciune aflată după condacul al 13-lea la Acatistul
Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

Tău suit pe cruce. Noi avem model, dar dacă nu vrem să şi întristat până nu Te va afla pe Tine, Doamne,23x Dcci era în
privim spre model!? căutarea Lui. Şi-a dat seama Fericitul Augustin că nu-L poate
Moise a spus clar: Toţi care sunteţi muşcaţi şi găsi pe Dumnezeu în mod cotidian şi trebuie să-L cautc în
înveninaţi, priviţi spre şarpele de pe lemn\ ' Era simbolul interior. El este filosoful caic stând pe malul mării, cugetând la
vindecării. Toţi care sunteţi atinşi de diavol şi de filoxera Dumnezeu, a văzut un copil care cu o coajă dc nucă, căra
păcatului, priviţi la crace să vă ridicaţi. Apostolul Pavel a spus marea într-o gropiţă (acută în nisip. Accia era înger. Şi i-a zis:
clar: Nu-mi este a mă lăuda decât în crucea -Copile, da' ce faci aici?
233
- Mă enervează şi vreau să o pedepsesc şi să o mut în
Domnului. Dar dacă nu vrei să o priveşti!? Pavel chiar a fost
gropiţa asta.
categoric, dar Hristos a spus mai blând, a luat-o mai părinteşte:
- Cc prostii vorbeşti? Cum poţi să muţi tu atâta apă
Cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia
într-o groapă aşa de mică?
crucea sa şi să-Mi urmeze Mie} 34 că dacă face cutare şi cutare
- Dar cum poţi tu să bagi pe Dumnezeu atât dc mare în
şi lasă şi mamă şi tată şi frate şi soră şi holde, vrednic este de
capul tău atât de mic?
Mine. Şi Petru, bucuros, că el vedea că este apostol: Doamne,
Şi s-a făcut nevăzut. Aceasta este taina. Deci Fcricitul
dar cu noi ce va fi'!235 Şi atunci îi spune: Petru, Eu ştiu că tu te
Augustin a fost revelat. El când s-a întors, s-a întors cu
bucuri, dar nu trebuie să te bucuri nici că se fac minuni, nici
adevărat. Avem scrierile Fericitului Augustin. De cc îi spune
că se scot draci, astea sunt trecătoare, sunt harisme. Tu
fericit? Pentru că a căutat până a găsit. Dar Isaac Şirul spune
bucură-te că numele tău e scris în Cartea vieţii 236. Dacă
frumos pe baza Scripturii, cei ce se silesc?39 Şi Apostolul
tindem spre Cartea vieţii, scăpăm de otravă, dacă nu, o bem
Pavel, cei ce se vor sili vor lua împărăţia tui Dumnezeu, nu cei
singuri. Adică noi ne autootrăvim. Exact cum e îmbuibarea la
ce stau comozi. Lucrarea, vedeţi?
mâncare, aşa e moartea sufletului la păcate. Noi adăugăm
păcat lângă păcat până se sufocă sufletul, nu mai poate respira.
Graţia: Dacă puterea exemplului părinţilor nu acţionează
întotdeauna, atunci acţionează puterea rugăciunii? Avem pildă în Confesiuni 1,1, Ed. Reîntregirea, Alba lulia, 1998. 239 Matei 11, 12
pe mama Fericitului Augustin, care s-a rugat. Părintele
Calistrat: Aşa a spus Ambrozie al Mediolanului: Mama care
plânge, copilul nu va fi uitat de Dumnezeu}31
Dar vedeţi dumneavoastră? E o mare taină. Necunoaşterea
Fericitului Augustin nu venea din necredinţă, venea din
nelinişte. Fericitul Augustin are această acoperire. Mama lui l-
a crcscut şi l-a format, dar cl făcând şcolilc accstca păgâne, s-a
rătăcit un pic în retorică, în tilosofîe, în astronomic, în drept, în
toate, adică uşor, uşor, a dat într-un fel de ateism. Dar spune la
un moment dat tot Fericitul Augustin: însetat este sufletul meu

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

.Avem acum mai nou curentul acesta, yoga, care te scrie acolo. Unul se făcuse potcovar, unul se făcuse
învaţă să stai să meditezi. Hristos nu vrea meditaţie, vrea morar, unul se făcuse dulgher, unul se făcuse tâmplar,
lucrare, faceţi oamenilor ce vreţi să vă facă ei vouă, 2A0 faceţi unul se făcuse inginer, unul se făcuse doctor
bine, îmbrăcaţi, îngrijiţi, cercetaţi, miluiţi, adăpaţi, hrăniţi.
Deci îţi dă de lucru, trebuie să faci ceva concret, trebuie să pui
o faptă bună. Părintele Stăniloae explică, faptă peste faptă e o
scară spre cer, iar când ai ajuns să pluteşti în lumea duhului,
faptele se pierd, nu mai este nevoie, ai înaintat în lumină.
Graţia: în familie, ori între părinţi ori între fraţi, se manifestă
suficient de multe păcate, mândria, invidia, gelozia, iubirea de
arginţi. Cum s-ar putea atenua sau cum s-ar putea să se lupte
în cadrul familiei ca să dispară aceste păcate?
Părintele Calistrat: în primul rând, aici apare următorul
exemplu, în momentul când fraţii s-au certat şi au spus
Mântuitorului: Fratele meu nu-mi dă partea de avere ce mi se
cuvine, El a spus aşa: Eu nu sunt împărţitorul averii fratelui
tău241 şi Eu nu am venit pentru împărţirea averilor. Pentru
aceasta aveţi cezarul,242
Dar dacă e să o luăm pe calea credinţei, adevărata
moştenire părintească este zestrea credinţei şi a educaţiei.
O istorioară foarte frumoasă spune că un tată era sărac şi
soarta l-a înzestrat cu mai mulţi copii. Trebuia să-i
crească, plugărea, cosea, muncea pe la bogaţi, trăgea cât
putea din greu cu pământul, oi, vite, până i-a văzut pe toţi
mari. De când s-au ridicat copiii copăcel, bătrânul a făcut
o ladă mare din scânduri, fără să ştie nimeni, i-a pus un
lacăt sănătos şi pe ladă a scris următoarea etichetă: Cine
se va purta cel mai frumos cu mine ca părinte şi mă va
respecta, va primi această avere, iar cel ce mă va îngropa
cel mai frumos dintre toţi copiii mei şi-mi va purta de cele
sufleteşti după moarte, acela va avea dreptul să deschidă
primul lada în prezenţa celorlalţi. Copiii când au început
să înveţe la şcoală şi să citească, au început să vadă ce

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Bătrânul, de acuma stătea liniştit, îşi vedea de
grădină, de ogradă, de animăluţele din curte. Stătea pe pat, cu
capul pe lada aceea, cu o pernă sub cap şi privea la copii. Unul
venea cu mâncărică, unul venea cu strai, unul cu
medicamente, unul cu ceva bun, unul venea şi-1 respecta,
sărut mâna tată, sărut mâna tată. Şi el le spunea: Tare vă rog să
aveţi grijă că viaţa e foarte grea. Să fiţi foarte atenţi, nu aş
vrea vreodată să vă văd certându-vă, nu aş vrea să vă văd
urându-vă unul pe celălalt. Să fiţi uniţi că lumea e rea! Să
aveţi grijă de copiii voştri, să-i educaţi ca pe voi. De acuma
bătrânul dădea sfaturi la nepoţi: Să aveţi grijă că eu am să mor
şi toată averea vă rămâne vouă. Şi copiii se purtau care de care
mai frumos. Şi a venit vremea să moară bătrânul şi au venit
copiii cu tot felul de daruri, de dat de pomană, cu preot, cu
cruce, cu slujbă frumoasă, cu pomene cu tot şi a zis mama:
Am o rugăminte, aşteptaţi să mor şi eu şi după aceea veţi
deschide lada. A mai trăit şi bătrâna cât a mai trăit şi s-a dus şi
ea şi după ce au îngropat-o frumos că a lăudat tot satul, au zis
copiii: Hai să deschidem lada tatei, dar care să o deschidem?
Hai să tragem la sorţi, pe care pică, acela să o deschidă. A zis:
Uite, deschide-o tu că eşti cel mai mic. Nu aveau de ce se
certa, ei erau gospodari, aveau de toate. Că tata le-a spus, cine
va fi cel mai gospodar şi mai serios, acela va avea lada. Cine îl
va îngropa cel mai frumos, acela o va deschide. Şi ei au
socotit că cel mai mic din casă, acela a fost cel mai în măsură.
Când a deschis lada. ce era? Plină cu bolovani, şi acolo scria
pc o foaie: Tata toată viaţa v-a dat staturi bune, dacă aţi ţinut
cont de ele, iată că aţi ajuns bine. Deci. vedeţi? Aceasta este
averea, aceasta este esenţa pc care trebuie să o dea un părinte
copiilor - sfaturile.
Nu să facă parte: Ţie îţi dau casa. lasă că ţie. vând şi
îţi iau maşină, ţie îţi dau pământul, ţie îţi dau grădina. Nu.
Aceea nu este munca lor. Fi moştenesc lucru respectiv pentru
că este averea părinţilor şi c firesc ca zestrea să sc transmită
130
Despre familia ortodoxă
din generaţie în generaţie. Dar dacă stăm să ne gândim, casa
părintească, cc este? Casa părintească, pc lângă faptul că ai
trăit şi ai crescut în ea. adică c leagănul copilăriei, casa
părintească c ca un muzeu al familiei, nu sc vinde, nu sc
sparge, nu sc strică, dacă ai respect faţă de părinte, adică dacă
într-adevăr iţi cinsteşti părintele care s-a ostenit cu tine. In
momentul când tu stai prin judecăţi şi împărţi grădina în 10.
scoţi bârnele şi uşile şi geamurile, dulapurile şi mesele, vinzi
tot că vrei sa fie parte egală şi cari la tribunal la judecători,
aceea 1111 este educaţie şi nici atitudine normală.
Aşa sc spune în popor că acela este adevărat părinte
care i-a pus fiecărui copil cuţitul în mână, aşa sc spune în
termeni populari, adică i-a dat o pregătire. Te-am purtat la
şcoală, ai primit serviciu, ţi-ai primit zestrea. Eu întotdeauna îi
întreb chiar la spovedit când întâlnesc cazuri dc genul acosta:
Dar cum aţi încăput în pântecele mamei şi acuma pe 2 ha nu
încăpeţi? Cum c posibil aşa ceva? Da, Părinte, da' cu i-am dus
mamei pâine. Măi, tu i-ai dus pâine că ai păstrat porunca din
Decalog: Cinsteşte pe părinţii tăi dacă vrei să-ţi fie bine pe
pământ.143
Dar tu acuma scoţi mortului ochii că i-ai cărat pâine
când trăia sau că i-ai dus un medicament? în primul rând, e
datoria faţă de mamă. Şi în Vechiul Testament, când
îmbătrânea omul era dus într-o râpă, corbani se chemau şi îi
lăsau să moară, aţi văzut la iudei. E consemnat în Scriptură.
Noi nu am ajuns în acca măsură dar în primul rând respectul
faţă de un părinte vine din faptul că ţi-a dat viaţă şi te-a
crescut, nu că trebuie să-ţi lase aia sau aia. Iţi lasă că c firesc
să-ţi rămână. Dar cca mai corectă şi instructivă metodă, în
momentul în care părintele ştie că are copii un pic mai
necredincioşi sau mai ţepoşi sau mai orgolioşi, este bine, din
viaţă să împartă cl cu bucăţica cc i se cuvine ficcăruia.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

Acestuia îi fac un act pc aia, pc aia, până îi lasă pe toţi

împăcaţi.
Graţia: Asta spune şi Părintele Cleopa. Părintele
Calistrat: Da. Corcct este ca la sfârşitul vieţii, în
testamentul familiei să serie pentru fiecare ceea ce i se
cuvine. De ce vă spun lucrul acesta? Atunci într-adevăr
este linişte. Dar în general, sunt şi părinţi părtinitori care,
să spunem, dau unuia tot, sau, sunt şi copii linguşitori
care vin şi ademenesc părinţii şt după ce au luat, chiar îi
neglijează. Au luat tot, au pus mâna pc tot şi după accea
nu dau un bună ziua sau nu le dau o cană dc apă. Dar aici
intervine tot ncfrica dc Dumnezeu şi tot lipsa dc credinţă
pentru că un copil, dacă îşi respectă părintele cu adevărat,
nu trebuie să-i ccară nimic. Nu am cc să-i ccr: Mulţumcsc
că m-ai făcut să mişc. Mai mult de atât cc pot să spun?
Mulţumesc că exist. Puteam să fiu în coşul unui medie la
ginecologie. Sau puteam să fiu mort sau inexistent sau
cine ştie

130 2
 Graţia Lungu Constantineanu
?Chiar am întâlnit recent o discuţie între fraţi care se
certau, ştiţi de la ce? O grădinuţă împărţită în 3, în 4, un colţ
din grajdul unuia dintre fraţi venea 2 metri pe bucăţica de
pământ a unuia dintre ei. Şi am spus: Şi de ce nu-i laşi 2 metri
mai la vale? I-aş lăsa, dar nu vrea. El exact pe acolo vrea. A
spus să-mi tai grajdul, casa, ce e acolo, el pe acolo trebuie să-
şi facă drum. Cum spune Mântuitorul, acestea nu mai fac parte
din Scriptură, acestea sunt ale cezarului. Dacă nu le ajunge
Dumnezeu, să se ducă la cezar, întrucât, numai el le poate
lămuri. Cezarul îi lămureşte după legea pământească.
Era o tradiţie populară unde spunea aşa, că înmulţindu-
se lumea pe pământ, Sfântul Petru, la un moment dat a zis:
- Doamne, ce ai să faci cu atâta lume? Acestora minte
le trebuie ca să trăiască.
- Petre, aceştia, neascultând de poruncile Mele, vor fi
vicleni, se vor înşela unii pe alţii şi aşa vor trăi.
Şi aşa este. S-a înrăit lumea şi s-a stricat, cum spunem
noi în termeni populari, se înşeală unii pe alţii, financiar, în
orice fel, şi ei trăiesc, merg înainte, pentru că acesta e modul
lor de viaţă, că aşa spune: Cu cel tâlhar partea ta puneai, şi
credeai că voi fi asemenea ţie. 244 Dumnezeu spune: Să nu iei
aşezământul Meu de lege pe buzele tale,245 Deci nu au treabă
cu Dumnezeu.
e. Bunul simţ în educaţie
în momentul în care un om învaţă nişte reguli de bun
simţ, adică nişte reguli de normă, atunci el devine cu adevărat
un om al comodatului social. El face parte dintr-un habitat, şi
atunci el poate să fie un element, o verigă de legătură, dacă nu,
el devine un element delincvent şi atunci se rezolvă altfel
problemele. De ce am spus lucrul acesta? în tratatul de
maniere morale, efectiv ar trebui, şi americanii fac lucrul
acesta, o disciplină care să fie răspândită în şcoală, aşa cum a
avut grijă doamna Muntean246 să se facă sexualitate în
130
Despre familia ortodoxă
grădiniţă, în clasele primare, pentru a arăta tinerilor cum
trebuie să se ferească de oportunităţile acestea, sarcini
nedorite.
Să existe un tratat de etică morală pentru grupe de
vârstă, în care omul să ştie exact cum trebuie să se comporte
pre-adolescentul, adolescentul, este adolescenţa timpurie şi
târzie, este bărbatul în formare, este maturul. Nimeni nu le dă
importanţă dar s-a constatat că educatoarele şi profesorii, sub
masca unui test sau sub masca unei verificări aşa-zis
psihologice, ei ce fac de fapt? De când fac grupa mică şi grupa
mare, clasa a I-a, a Il-a, a IlI-a, la toate testările acestea, ei
verifică aptitudinile de educaţie ale părinţilor asupra copiilor,
iar după aceea culeg succese şcolare, roadele muncite în
familie, care nu aparţin cu nimic învăţătorului.
Niciodată un învăţător sau profesor de categoria I nu
poate să spună că el a avut rezultate foarte bune deoarece clasa
lui este cea mai bună. Este cea mai bună pentru că ai ales-o.
Este cea mai bună pentru că sunt nişte profesori intuitivi care
au selectat rapid copiii, s-au uitat la poziţia socială a părinţilor.
Dar, dă-i unui profesor de categoria I o clasă de copii
de la ţară şi în anul următor dă-i una de la oraş, dă-i în anul
următor una dintr-un mediul rural nedezvoltat cultural. Atunci
se văd rezultatele şi atunci se culeg roadele muncii, în
momentul în care tu vii într-un mediu civilizat şi bine educat,
unde mama îşi învaţă copilul poezia, rugăciunea, îl duce la
biserică, îl spovedeşte, îl împărtăşeşte, este mult mai uşor, ceca
ce spuneaţi mai devreme despre rolul Bisericii. Rolul familiei
este să-1 îmbăieze pe prunc de mic în puterea Duhului
Sfânt. Că aşa spune: Dă-mi mie haină luminoasă. Cel Ce Te
îmbraci cu lumina ca şi cu o haină.241 Şi iarăşi spune: şi trimite
Duhul Tău cel sfânt peste capul robului Tău acesta şi
blagosloveşte-/ pe el oaie desăvârşită a turmei Tale. E clar şi
categoric că l-ai altoit în Hristos prin botez dintru început. Iar
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

dacă mama este o femeie morală şi conştientă, copilul accla va
avea legătura cu Biserica.
La ora actuală, crcd că este un curent care aparţine
Părintelui Arsenie Boca, acolo l-am întâlnit prima dată deşi el
exista înainte, că mama trebuie să sc împărtăşească în timpul
sarcinii şi copiii mici trebuie împărtăşiţi permanent în
liturghie. Ei fiind curaţi ca îngerii, aceste împărtăşanii Ic
transmit nişte daruri. Şi rezultatul de care aţi spus, ceva
concret, mamele vin şi spun: Părinte, doarme, mănâncă, este
isteţ, este inteligent, este cuminte. Se cunoaşte că este
împărtăşit şi că este adus la biscrică, părintele o spune.
O să intervină iarăşi un factor şi o să spună aşa: Da, dar
când va creşte? Când va creşte va rămâne în mintea şi în
sufletul lui nu tot ce a putut cl păstra de mititel, dar tot timpul
în memoria copilăriei va rămâne în minte şi ori dc câte ori va
fi într-un pas greşit sau într-un eşec a ceea ce numim noi
conştiinţă, va ciocăni la uşa inimii şi îşi va aducc aminte: Stai,
când eram micuţ tăceam aşa, când eram micuţ (accam aşa.
pântecele carc l e-a purtat şi sânii la carc ai supt ,"4S dar la
carc Mântuitorul, cu modestia specifică şi cu răspunsurile
dumnezeieşti pc măsură, spune aşa: Da, sunt fericiţi dar
mai fcricifi dccât aceştia sunt cci carc ascultă cuvântul lui
Dumnezeu şi-1 împlinesc pc cTv\ adică se nasc din duh. Sunt
mai mari dccât acei carc sc nasc din trup. Pentru că cci
carc sc nasc din (rup sc pot naşte cu defecte, dar cci care
sc nasc din duh sc nasc perfecţi. Aceia sunt oameni dc
casă şi cctăţcui ai raiului. Bineînţeles, lumea, cea dc a
doua mamă. ne poate oferi această naştere din duh prin
apropierea dc Dumnezeu, prin păstrarea şi trăirea la
intensitatea reală sau adevărată a dreptei crcdinţc

I. Rolul formativ-cducativ al Bisericii (•raţia: Viaţa

religioasă a omului este legată dc biserică. Cc oferă
Biserica în mod direct şi concret credinciosului, atât celui
adult, cât şi copilului cât dc mic ar ti cl? Părintele
Calistrat: Dacă ar li o luăm după învăţătura unui Slant
Părinte i i local ic, omul arc 3 mame: pântecele care l-a
creat, unde a fost conceput, lumea în care trăieşte şi
mormântul în care sc închide pentru lumea cealaltă.
Acestea sunt cele 3 mame ale omului, pentru că toate cele
3 gropi neştiute minţii lui, au câte un rol în viaţa lui. Cel
dintâi pântece, adică pânlccclc mamei. Mântuitorul Iisus
Hristos şi mai mult decât atât, chiar o femeie carc asculta
predica Mântuitorului Iisus Hristos, a adresat un cuvânt
carc a rămas peste veacuri o emblemă a umanităţii: Fericit

2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Educaţia copilului începe de la educaţia mamei
şi ceea ce putem noi face astăzi nou pentru familia tânără
creştină este să încercăm să îi apropiem cât mai mult de
chintesenţa Sfintei Liturghii, adică spovedania şi împărtăşania.
Este cel mai greu lucru care se poate face datorită faptului că
foarte mulţi tineri sunt tentaţi de viaţa modernă, sunt tentaţi de
mirajul care ne înconjoară. Vedeţi libertate, plăcere, poftă,
sexualitate, senzualitate, reclamă, şi atunci sigur că ei sunt
muşcaţi de acest viermişor, dar în momentul în care doreşti să
atingi coarda sensibilă a anumitor probleme, poţi uşor să-1
atragi spre Dumnezeu ca să ajungă el la concluzia că poate trăi
în preajma lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel spune că toate îmi sunt îngăduite dar
nu toate îmi folosesc250, iar Sfântul Vasile cel Mare spune aşa:
Toate sunt încununate de buna măsură şi de dreapta
socoteală.251 Adică şi dacă ai vrea să te distrezi tot poţi să o
faci, şi dacă ai vrea să mănânci tot poţi să o faci, şi dacă ai
vrea să bei tot poţi să o faci, şi dacă ai vrea să te veseleşti tot
poţi să o faci, dar să ştii măsura unde trebuie să te opreşti.
Adică una este râsul desfrânatelor, alta este veselia, una este
beţia, alta este băutura, una este lăcomia şi îmbuibarea şi alta
este mâncarea. Aici Sfinţii Părinţii spun aşa: Noi nu trăim ca
să mâncăm, mâncăm ca să trăim 25~
Legat de viaţa de familie, aţi văzut, chiar în Taina
Cununiei la sfârşit, mirelui i se spune aşa: Veseleşte-te de
femeia ta păzind poruncile pe care ţi le-a rânduit
Dumnezeu. Adică nu în orice mod, ci într-un mod aparte, într-
un mod sacru, într-un mod în care tu trebuie să aduci la
împlinire naşterea de fii, să vezi pe fiii fiilor voştri, cum se
spune, pe nepoţi, strănepoţi, dar în acelaşi timp păzind
rânduielile lui Dumnezeu, legic aşa a vrut Dumnezeu, adică
să nu ieşi din tiparul normalităţii. Şi atunci, căsătoria este
tot o stare de feciorie, pentru că este nepătată. Sfântul Ioan
Gură de Aur spune încă din secolul III: Fericit este patul
130
Despre familia ortodoxă
neîntinat,253 adică, când bărbatul şi femeia intră feciori în
biserică sau curaţi înaintea lui Dumnezeu, nealteraţi,
nepângăriţi şi patul nespurcat, adică nici unul dintre ei, înainte
de a-şi cunoaşte pe soţia sa sau pe soţul său, nu au avut
împreunarea trupească. Atunci, Dumnezeu varsă aici tot darul,
aşa spune, tot darul desăvârşit de la Tine este, Părintele
luminilor154.
După cum aţi văzut, şi instituţia statului are multe
şchiopătări. Prea uşor s-a acceptat divorţul, prea uşor s-a
acceptat căsătoria de probă, un lucru care nu este altceva decât
un fel de mahomedanism mascat, fară să ne jenăm prea mult.
Cum ai tu dreptul ca bărbat să ţii 5, 6, 7 femei şi să vii să
conteşti religia musulmană, că tu faci acelaşi lucru? De ce să te
crezi mai sus ca el când la el, cel puţin, e o lege să facă copii la
7 femei, dar tu umbli cu 7 femei şi nu faci copii la nici una. E
din start o greşeală. Graţia: Care sunt aspectele formativ-
educative ale Bisericii asupra omului?
Părintele Calistrat: în primul rând Biserica are 3 roluri
fundamentale care nu s-au schimbat de-a lungul vremii.
Unitatea de neam şi de limbă, asta citim din toată istoria
253 Ioan Gură de Aur, Sf., „Fericit patul neîntinat şi nunta nespurcată
că Dumnezeu le-a blagoslovit", în Cele 13 Reguli ale nunţii creştineşti.
254 Sf. Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur, Rug. Amvonului.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Bisericii şi din toată Istoria lui lorga, deci Istoria Bisericii
Ortodoxe Române şi cea actuală a lui Mircca Păcurariu.
După unitatea de limbă şi de neam, este curăţirea
omului de păcat şi moralizarea omului. Datoria Bisericii nu
este una justiţiară ci este una informativă. Biserica trebuie să
informeze cu timp şi fără timp, prin cuvânt că aşa spune:
credinţa vine prin cuvântul auzit, să facă cunoscută lumii
Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos255. Acesta este rolul,
dovada existenţei şi valorii credinţei creştine.
Cea din urmă datorie a Bisericii este mântuirea
sufletelor. Această mântuire arc cclc 3 etape: moralizarea
sufletului, sfinţirea sufletului şi uşurarea lui sau odihna lui care
este dc fapt mântuirea sau eliberarea dc păcate. Toată lumea
întreabă, cc este mântuirea? Ei nu înţeleg termenul. Când un
om este liber de patimi şi nu mai este muncit dc neputinţe şi
încercări carc îl distrug, adică în loc să-1 conserve îl
autodistrug, atunci accia este un om mântuit, este un om
moral, este un om model, de accea sfinţii, aţi văzut, au aureolă.
Aureola este strălucirea faptelor lor pentru oamenii din jur. Noi
nu trebuie să imităm fapte de slînţenie, noi chiar trebuie să Ic
împlinim. Ce spune Mântuitorul Iisus Hristos despre omul
sfânt? Spune clar: Fiţi buni, fiţi blânzi, liţi drepţi, fiţi
desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel din cer desăvârşit este"
Accasta este icoana omului bun. Aceasta este icoana omului
slânt. Nu spune? Primindu-nc sufleteşte unii pc alţii, să putem
împlini legea lui Hristos251. Adică, noi, din punct dc vedere
duhovnicesc, trebuie să devenim fraţi ai acclciaşi idei.
' Cf. Matei 4, 4, 17.
'5" Cf. Matei 5, 43-44, 48.
257
Cf. Ioan 13, 34-35, Galatcni 6, 2.
130
Despre familia ortodoxă
Când e vorba de ideea binelui şi bunătăţii, trebuie să
fim buni, când e vorba de ideea ajutorului, trebuie să fim buni,
când e vorba de ideea omeniei, trebuie să fim buni. In totul
trebuie să fim buni, bunătatea aceasta ne-o cere chiar
Mântuitorul Iisus Hristos: învăţaţi de la Mine că sunt bun,
blând şi smerit cu inima 258, iar în psalmi zice: Gustaţi şi vedeţi
că bun este Domnul!259 Poate să fie şi dulce şi acru şi amar. Dc
ce tocmai bun? Bun pentru că bun este Dumnezeul creştinilor.
Bunătatea este singurul atribut care denotă dragostea
dintre oameni. Acest lucru ne-a spus Mântuitorul clar.
Nu vedeţi? Toată lumea vine cu tot felul de platforme
program în Biserică. Unul arc ideea să faci case de bătrâni,
unul spune să faci filantropie, să faci caritate. Da, sunt
valabile, dar Mântuitorul a spus clar, dacă nu vă iubiţi între
voi, lumea nu cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei,260 Tocmai în
aceasta constă această bunătate, că poţi să faci filantropie şi să
fii rău. Dar dacă nu ai nimic cu nimeni şi nu ai treabă cu
nimeni şi îi tolerezi pe toţi, îi eviţi, pentru că spune, cu omul
rău să nu stai de vorbă pentru că te strică şi pe tine.
Graţia: Nu se întâmplă şi invers, cel rău să se facă bun?
Părintele Calistrat: Foarte rar. Foarte rar. Să ştiţi că în
general Apostolul Pavel când s-a axat pe cuvântul: Fac
răul pe care nu-l voiesc în loc să fac binele pe care îl voiesc, 261
a arătat cât de negativă poate fi relaţia cu omul rău. De
aceea, Mântuitorul le-a spus apostolilor în chip cu totul
minunat: în cetate de păgâni sau de samarineni să nu intraţi!
Voi mergeţi la oile cele pierdute ale casei lu
i258 Matei 11,29. 25"
Psalm 33, 9.
260 Cf. Ioan 13,34-
35.
261 Cf. Romani 7,
19.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

Israel262 adică mergeţi la naţia voastră, unde le cunoaşteţi dar la judecată vor ieşi morţii din morminte, când vor vedea pe
năravurile. Acolo, la ceilalţi Mă duc eu. Fiul Omului purtând crucea. Scesta este semnul prin care s-a
Şi Mântuitorul a ştiut cum să-i întoarcă. A ştiut cum să- biruit moartea şi prin care morţii vor învia.
i prindă în cuvânt. A ştiut cum să le răspundă la întrebări De unde ştie cum să-i aleagă pe cei aleşi? După pecete,
ascunse, noi le spunem întrebări capcană. Dar Mântuitorul, că spune în psalmi, Insemnatu-sa peste noi lumina feţei Tale
pentru că El era capcana care trebuia să câştige toate sufletele Doamne!... Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu,
lumii, tocmai El îi prindea în capcană. Ce răspuns mai frumos Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat,268 Deci în
sau ce predică mai frumoasă ca aceasta: Ce este scris în lege, nădejdea învierii şi a vieţii veşnice, aşa spune în fiecare
cum citeşti?263 Sau când Mântuitorul foloseşte o expresie atât dimineaţă la proscomidie. Se pun 3 părticele şi spune: Nu opri
de simplă: Fă aceasta şi vei fi viul264 Sau spune Mântuitorul: harul Prea Sfântului şi de viaţă făcătorului Tău Duh pentru
Lasă toate şi îmi urmează Miel265 Lasă morţii să îşi urmeze păcatele mele, ale nevrednicului Tău slujitor şi mântuieşte pe
morţii lor.266 Nu au fost predici care să cuprindă în capacitatea cei ce au adormit în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice 269
lor de exprimare teze filosofice.
Ce a spus Grigore Palama? Filosofia lumii e o nebunie. g. Rolul şcolii în educaţi
Adevărata filosofle este moartea şi întâlnirea cu Hristos.
Dacă tu reuşeşti să-ţi uneşti sufletul cu Dumnezeu, ai depăşit
toate filosofiile. Ştiţi, Sfântul Vasile, cu Euvul, când l-a
întrebat: „O, Vasile, am auzit că eşti luminat la minte, care e
cea mai mare filosofie sub soare?" „Să ai pururea înainte
moartea." Vedeţi? Ce însemna moartea? Era al 3-lea pântece de
care vă spuneam - mormântul. Pentru că aici e direcţia cea mai
grea.
In lume, uneori stăm cât vrem. Unul îşi scurtează viaţa
prin vicii, altul şi-o poate scurta prin sinucidere, dar dincolo de
veşnicie nu poate nimeni trece. Şi Mântuitorul ne-a spus
categoric: Voi nici nu ştiţi unde vă duceţi dar nici nu ştiţi de
unde veniţi. în momentul în care am trecut de uşa mormântului,
aţi văzut că e o taină foarte interesantă.
Mortul se încuie cu semnul sfintei cruci. Se pecetluieşte
groapa aceasta în numele Tatălui, amin, al Fiului, amin, al
Sfântului Duh, amin 261 De ce tocmai groapa creştinului se
pecetluieşte cu semnul sfintei cruci? Ca nu cumva după
moarte, în momentul în care vor veni alte neamuri, poate
crucile acestea vor dispărea de aici, aici se va ara, va fi iarbă,

130 1
 Graţia Lungu Constantineanu
eAici este rolul exact al şcolii. Pentru că el în clasa a
IV-a a învăţat Codul de comportament social şi moral. El
învaţă, ceea ce aţi prins şi dumneavoastră. Eu îmi aduc aminte,
când ne preda învăţătoarea la ora de Educaţie cetăţenească, ne
spunea, dacă mergi în autobuz, cedează scaunul unuia mai
bătrân; dacă cineva duce un bagaj greu, pune o mână şi ajută-1.
Transmise de mic, ele rămân şi se împământenesc, el învaţă
rugăciuni chiar de la grădiniţă. Acum Biserica are profesorul
de religie, acest efect va fi din plin simţit în primul rând asupra
societăţii. Şi toată lumea se întreabă: De ce românul este
cuminte? De ce românul este răbdător? De ce românul este
supus, pleacă capul şi suportă? Tocmai datorită acestei morale
creştine. La noi încă nu sunt fenomene de genul să plece de
acasă omul sau persoane cu anumite funcţii să se trezească cu
maşina aruncată în aer sau ucis pe undeva, tocmai pentru că la
noi în România, Biserica îşi face datoria morală. Biserica se
luptă cu aceste sălbăticii, cu aceste nenorociri, ca să spun aşa şi
porniri animalice din oameni şi le stăpâneşte prin morala
creştină, prin învăţătura Bisericii, adică prin învăţătura lui Iisus
Hristos.
Pentru că am întâlnit foarte mulţi oameni care spun aşa:
Părinte, dacă n-ar fi vorba de Dumnezeu şi de dreapta credinţă,
să ştiţi că altfel ar sta lucrurile. Aşa este pentru că omul ajuns la
capătul puterii şi la capătul răbdării este în stare să se manifeste
precum o fiară pe care o ataci în pădure. Când ai intrat în
cuibul ei sau când te-ai atins de puii ei sau te-ai atins de
bârlogul ei, deja ai greşit. Dar de lucrul acesta nu ţine cont
nimeni în societate, se bucură doar când culege roadele.
Aţi văzut, Grecia, ţară ortodoxă, ce dezastru este în
momentul de faţă tocmai datorită lipsei de ortodoxie. Ei au
rămas ritualişti, au rămas formalişti în ceea ce ţine fastul,
slujba, cântările, dar nu mai este nimic ia esenţă. La ei
spovedania nu mai este o taină, este o consiliere psihologică,
nu mai vorbim de taina dezlegării păcatelor, totul este o
130
Despre familia ortodoxă
discuţie amicală între preot şi credincios, împărtăşania se poate
lua de câte ori pe an sau pe săptămână vrei fără să mai treci pe
sub epitrafirul duhovnicului.
Pe când în România, lucrurile stau un pic altfel. Am
avut chiar zilele astea fericirea să întâlnesc un caz, un băiat
destul de şmecheraş, cum se spune în termeni moderni, adică
trecut prin alifia mizerabilă a societăţii şi a spus:
- Părinte, vreau să-mi las soţia că am găsit o altă
femeie mai frumoasă şi simt că asta mă iubeşte cu adevărat.
- Da? Dar ce te-a făcut să ajungi la concluzia asta?
-Asta cu care mă întâlnesc acum nu mă întreabă
niciodată nici de datorii, nici de rate la bancă, nici de ce nu este
mâncare în frigider, nici de ce nu am făcut cumpărături la
piaţă, nici de ce nu am pus rufele în maşina de spălat.
- Da, sunt de acord Cu tine. Până aici ai perfectă
dreptate. Dar tu vrei să te căsătoreşti cu ea?
-Da.
- Ei, tu ştii cum eşti acum? Ca un om care a făcut o
casă nouă şi când a terminat-o o unge cu benzină şi-i dă foc. Şi
merge să facă alta nouă.
- Dar de ce spuneţi aceasta?
- în clipa în care te vei căsători cu domnişoara cu care
eşti acum şi apare între voi primul copil, începe exact aceeaşi
problemă, unde veţi sta, ce veţi mânca, unde veţi lucra, ce veţi
plăti şi cu ce veţi educa.
- Părinte, să ştiţi că aveţi dreptate!
- Eşti conştient că ai păţit ca Dănilă Prepeleac, ai dus
vaca în târg, ai legat-o de gard şi te-ai întors cu o pungă goală
acasă? Fugi repede acasă, vorbeşte cu soţia, spune-i: Uite,
atâţia bani am luat de la servici, i-ai şi gestionează-i cum vrei
tu şi promite-mi că nu o laşi. Pe cealaltă mai las-o un pic să
vezi ce o să-ţi spună, ce gândeşte pe parcurs.
Cealaltă i-a zis:
- Am nevoie de nişte bani.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- Păi, nu pot, i-am lăsat acasă la soţie şi la copil.
- N-ai ce căuta la mine. Eşti liber.
Şi vine şi-mi spune:
- Părinte, exact aşa s-a întâmplat cum mi-aţi spus.
-Vezi? Asta înseamnă responsabilitatea. Aici,
cineva autorizat te trăgea de mânecă, dar acolo nu te mai trăgea
nimeni, era doar plăcerea de moment. Dar vezi că şi acolo este
o obstrucţie, o lipsă de independenţă? Unde-ţi sunt banii? Vezi,
că în fond eşti o sursă de venit? Stai liniştit în banca ta şi stai
lângă copilul tău că aşa e bine!
Era un om cu aiureli în cap, cu cercei în urechi, tot
tatuat şi cu aere de superioritate. Dar noi românii nu avem
oameni necredincioşi, noi avem oameni neştiutori, eu asta
constat permanent. Necredincios înseamnă acela care, când îi
vorbeşti de Dumnezeu te scuipă sau te înjură. Dar când el vine
singur şi se aşează în genunchi şi te ascultă, e clar că în inima
lui e o transformare. Şi zice:
- Părinte, chiar îmi dau cuvântul meu că n-o să-mi las
soţia şi copilul şi mă întorc acasă.
- Bravo! Uite, asta este prima realizare din viaţa ta că
n-ai reuşit să dărâmi ce ai construit în 30 de ani. Să vedem de
acum încolo ce reuşeşti să faci. Şi i-am spus, te aştept să-1
aduci pe cel mic la împărtăşit, te aştept să aduci soţia la
împărtăşit.
Şi acuma vin amândoi frumos, de unde erau să se
despartă şi să nu se înţeleagă, aduc şi copilul. I-am trecut cu
vederea, ţinând cont că nu au postit prea mult şi nu s-au ostenit
prea tare dar le-am spus: Vedeţi că vine postul Sfinţilor
Apostoli Petru şi Pavel şi e foarte scurt, vreo câteva săptămâni,
şi o să ne împărtăşim iar, la Sfânta Mărie iar, aşa le-am spus eu
de încurajare. Şi au spus:
- Părinte, să ştiţi că ne-am dat seama, deja ne-am
liniştit. Noi altfel gândim în casă de când am venit eu la
dumneavoastră şi am stat de vorbă.
130
Despre familia ortodoxă
Şi pentru ce? Ce credeţi că le-am dat ca rugăciune? Ce
poţi să-i dai unui om care nu a auzit de Dumnezeu sau dacă a
auzit, a auzit superficial? 7 metanii, 7 Tatăl nostru, 7 împărate
ceresc, Crezul şi Psalmul 50. Şi au zis: Părinte, ştiţi cu cât drag
le facem? Ei, închipuiţi-vă că acolo a pus Dumnezeu bucuria
în capătul acela de rugăciune, nu neapărat în Ceaslov, nu
neapărat în Psaltire, nu neapărat în lungime de rugăciuni.
Omul are unde să se corecteze sau are unde să înveţe.
Americanii se ocupă de lucrul acesta, investesc bani grei
în momentul de faţă, proiectul are vreo 10 ani de când se
derulează şi încearcă oamenii de ştiinţă americani să
demonstreze că concubinajul şi viaţa intimă începută de
tineri nu duce la familii sănătoase. Şi ce credeţi că fac?
Promovează cuplurile în feciorie la căsătorie - da,
americanii! Luptă pentru acest proiect, tinerii să fie curaţi
şi nestricaţi până în ziua în care vor întemeia familii.
Pentru că s-a constatat că legătura dragostei este mai
frumoasă şi mai sănătoasă şi mai accesibilă şi mai
temeinică decât atunci când ei şi-au început deja viaţa
modernă. în momentul în care se căsătoresc o fac dintr-o
necesitate psihologică şi fiziologică, nu o fac în ideea de a
simţi şi a trăi unul pentru altul, ci ca să fie o familie că aşa
se obişnuieşte numai să fie o familie, dar ei nu înţeleg
termenul de familie
2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Graţia: Cum spuneaţi zilele trecute sfinţia voastră că au ajuns
la o saturaţie şi acum încep să se cureţe practic. Părintele
Calistrat: Exact. Este ca o reacţie chimică, care atât de mult a
fost adăpată cu această otravă încât a ajuns otrava mai mare
decât baza de otrăvire şi acum începe dezintoxicarea. De asta
v-am spus, toţi copiii noştri care se nasc acuma din părinţi
bezmetici, copii dezorientaţi, mame dezorientate, taţi
dezorientaţi care au crezut că acest huzur şi această obrăznicie
nu vor mai avea sfârşit, tocmai ei îşi educă copiii bine. Am
întâlnit într-o zi o familie, o expresie extraordinară, bine
crescuţi şi părinţii copilaşului dar bine educaţi şi bunicii
copilaşului. Vin bunicii cu copilul la biserică să dea un
pomelnic şi bunica spune:
- Rugaţi-o pe fata mea să mai lase nepoţica şi la noi să
ne mai jucăm şi noi cu ea că ni-i dragă, că-i vine greu şi cu
serviciul şi cu copilul şi a spus: Nu, mamă, vreau eu să o cresc
şi să o educ, nu cum m-ai alintat tu pe mine. Ea trebuie să ştie
de o disciplină.
Şi eu spun:
- Dar de ce nu te-a educat bine? Eşti familistă, ai
şcoală, ai servici, ai casă!?
- Nu, prea mult m-au alintat. Eu acuma sunt tentată în
anumite momente să nu le dau dreptate. Nu vreau copilul meu
să păţească ce am păţit eu.
Era spus cu o seriozitate, şi-au luat copilul în braţe şi s-
au dus la bloc, la casa lor cu maşina iar bunicii au rămas la
biserică şi au plecat la sfârşitul slujbei, în partea opusă a
oraşului, în alt cartier, la casa lor. Şi au zis:
- Da, nu prea ne-o dau.
Şi le-am zis:
- Rugaţi-vă să mai facă vreo doi copii, trei, să aveţi şi
voi, să aveţi cum îi împărţi, că aşa numai unul?
- Sigur vor face.
Am înţeles că acum au altul, ori „pe drum" ori născut.
Adică se vede că omul care a greşit îşi dă seama că deşi
130
Despre familia ortodoxă
greşeala te maturizează, ea trebuie, totuşi, evitată. Noi avem
vorba aceea bătrânească: Tare bine este când înveţi din
greşeala altuia, nu din greşeala ta. Chiar am avut o discuţie
foarte deschisă cu un grup de doamne destul de mature de la o
fundaţie cu copii ai străzii. Cineva a pus problema în felul
următor:
- Părinte, ce facem cu tinerii că i-am scăpat de sub
control? Cum îi mai putem readuce pe calea cea bună?
- Am impresia că totuşi dumneavoastră aţi scăpat
de sub control, nu ei.
Şi spun lucrul acesta pentru că noi am trăit o vreme în
sistemul comunist când educaţia a fost făcută cu bâta, exact ca
o dresură. Omul nu se îmbăta că lua amendă, nu desfrâna că
făcea puşcărie, nu fura că ştia că era prins, adică era o
obstrucţie totală. Dacă cineva greşea, te urmărea şi te scotea
din gaura şarpelui. Numai pe presupunere şi recunoşteai. Era
sistemul atât de bine pus la punct şi atât de educaţional cu
bâta, cu dresura, încât de frica bătăii spuneai şi ce nu ai făcut.
Ori, gândiţi-vă că tinerii noştri, în aceşti 20 de ani de după
revoluţie, au trecut prin toate experimentele ştiinţifice ale
lumii occidentale şi internaţionale care s-au trimis în ţara
noastră: 10 metode de a schimba legea educaţiei, 10
metode de schimbări ale fluxului societăţii, ale mersului
locurilor de muncă, ale sistemului de finanţare, ale
sistemului de integrare în societate, ale sistemului de
integrare în facultate, în toate domeniile s-au făcut mişcări
radicale. Ori ei ce au fost? Masa de manevră ca pe o tablă
de şah sau, ca într-un câmp de instrucţie, unde s-a tras
asupra lor cu tot felul de prezumtive idei să vadă care se
implementează mai bine iar ei au fost carnea vie care au
trebuit să suporte toate aceste aberaţii
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.După 20 de ani de tot felul de experimente, totuşi noi
avem tineri care se cunună în biserică, avem tineri care se fac
călugări, avem tineri care fac institut teologic. Gândiţi-vă că
România e o ţară cu 20.000.000 de locuitori şi are peste 10
facultăţi de teologie, are 40 de seminarii şi de 20 de ani sunt
pline cu tineri care învaţă carte. Nu se fac toţi preoţi, evident.
Unii rămân profesori, alţii se duc în alte direcţii, se
reorientează, dar, gândiţi-vă că prin aceste facultăţi, timp de
20 de ani, totuşi au trecut tineri. Numai o sută şi ceva în serie,
ca să spunem, şi în 20 de ani sunt 2.000 de mii de tineri numai
în fiecare facultate, dar sunt mai mulţi. Aceasta denotă că
suntem un popor religios.
h. Urmările păcatelor
Graţia: In limbajul uzual există noţiunea de cauză şi de efect
şi relaţia dintre acestea. în duhovnicie, un păcat îşi atrage de la
sine. mai devreme sau mai târziu. într-un fel sau altul urmările
neplăcute. Am întâlnit la Părintele Arsenie Boca afirmaţia că
durerile şi suferinţele copiilor îşi au cauza în păcatele
părinţilor. Când apare o boală sau o altă nenorocire unui copil,
oamenii se întreabă: „Şi ce vină are copilul?" Ce ne puteţi
spune?
Părintele Calistrat: Aici am să vă dau întâi un răspuns
personal şi apoi vom discuta un răspuns mai tehnic. în viaţa
duhovnicească de zi cu zi, în relaţia cu publicul, cu creştinul.
întâlneşti tot felul de situaţii. Vine câte un părinte, câte o
mamă, câte un tată şi spune aşa:
- Ştiţi, Părinte, avem un copil şi face aşa şi aşa şi
aşa.
Şi atunci eu spun:
- Lăsaţi copilul, haideţi să discutăm ale noastre. Dar
dumneavoastră sunteţi cununaţi?
-Da.
- Vă spovediţi, vă împărtăşiţi?
130
Despre familia ortodoxă
- Mai obişnuim în postul Paştelui câteodată că aşa ne-
am învăţat mai de demult.
- Dar celelalte posturi de peste an, ce faceţi cu ele?
- Părinte, noi nu le prea avem cu biserica.
- Nu înţeleg la ce vă referiţi când spuneţi că nu le aveţi
cu biserica că doar o carte de rugăciuni are oricine, o icoană are
oricine, o candelă are oricine, o biserică e în tot satul.
- Da, dar ştiţi, Părinte, noi nu prea mergem la biserică.
- De ce?
- Păi, ştiţi, ba că avem o prăvălie, ba că avem servici
la patron şi nu se poate, ba că nu ne-am obişnuit, ba că-i
departe biserica.
Şi atunci eu le dau două răspunsuri scurte, acestea îmi
aparţin în totalitate şi Ie folosesc ca apoftegme personale: 1.
Timpul face parte din zeciuiala lui Dumnezeu. Dacă ne vom
uita în pilda Vameşului şi fariseului, vom avea ocazia să vedem
acea lăudăroşenie a fariseului care spune: Mulţumescu-Ţi
Doamne că nu sunt ca ceilalţi. Era analiza cugetului său că era
mai bun decât ceilalţi. Probabil că ceilalţi nu făceau nimic iar
el facea ceva dar a avut grijă să spună că dă zeciuiala din
chimen, din izmă, din mentă, dar se pare că nu dădea suficientă
zeciuială din cele sufleteşti, nu materiale. Dumnezeu a spus
aşa, 7 zile sunt în săptămână, 6 să le lucrezi şi a 7-a să te
odihneşti şi să slăveşti pe Dumnezeu pentru lucrul mâinilor
Tale. Pentru că inclusiv Dumnezeu S-a odihnit peste creaţia Sa.
Şi cum S-a odihnit? în Duhul Sfânt. A binecuvântat toată
această lucrare.
Oamenii de obicei, au răspuns, justificări la toate, dar în
momentul în care ai călcat o sărbătoare din reavoinţă, din
bună ştiinţă şi din nepăsare, deja primul lucru pe care ţi- 1
atragi acasă, asupra familiei tale, a membrilor familiei şi a
lucrurilor din casa ta este retragerea harului lui Dumnezeu,
este primul lucru
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Iar după retragerea harului lui Dumnezeu este
retragerea binecuvântării. De aceea în biserică, când se
termină Sfânta Liturghie, se spune aşa: Binecuvântarea
Domnului peste voi toţi cu al Său dar şi a sa iubire de oameni.
întâi cu al Său dar, ploaia, hrana, căldura, noaptea, ziua,
somnul, odihna, luminarea minţii, iscusimea minţii. Toate sunt
daruri. Şi a Sa iubire de oameni, adică noi putem veghea
liniştiţi la cele ce lucrăm pentru că Dumnezeu ne ocroteşte. Şi
justificarea o găsim în Sfânta Scriptură pentru ca să nu pară că
ar fi o justificare omenească. Zice că în ţinutul Ur era un om
drept, pe nume Iov, care în fiecare seară aducea un bou de
jertfă ca nu cumva să fi greşit cu gândul înaintea lui Dumnezeu
în ziua respectivă. Iar dimineaţa aducea un bou de jertfă,
pentru toate cele primite de la Dumnezeu.
Deci iată instituirea rugăciunii de seară şi de dimineaţă,
dacă e să o luăm aşa, direct din Sfânta Scriptură. Deci ce
înseamnă să te rogi când te scoli şi ce înseamnă să te rogi când
te culci? înseamnă să-ţi ancorezi exsistenţa în Dumnezeu.
Pentru că la Sfântul Vasile cel Mare găsim un alt răspuns: Cine
ţi-a dat dimineaţa nu ţi-a făgăduit seara iar cel ce ţi-a dat
seara nu ţi-a promis că ajungi dimineaţa. Şi atunci proverbul
popular, un proverb mai mult creştin, spune aşa: Să munceşti
ca şi cum ai trăi 1000 de ani, dar să te rogi în orice clipă ca şi
cum ai muri mâine. Deci primul lucru care atrage necazul în
familie este lipsa rugăciunii.
- Părinte, nu prea avem timp.
Şi atunci eu le spun:
- Timpul nu este al vostru, timpul este al lui
Dumnezeu. Dacă atunci când s-a votat ziua muncii de 8 ore şi
omul a vrut 8 ore să se odihnească, 8 ore să muncească şi 8 ore
să doarmă sau să gândească sau să înveţe sau să citească,
înseamnă că noi acum trebuie să mai facem încă o zeciuială şi
să spunem aşa: Doamne, dacă 10% e al Tău că asta înseamnă
zeciuială, din 24 de ore cât I se cade să-I dăm? Două ore şi
130
Despre familia ortodoxă
jumătate într-o zi, ceea ce înseamnă că eşti obligat seara să te
rogi o jumătate de oră până la o oră şi dimineaţa o jumătate de
oră până la o oră. Iar în timpul zilei să te îndeletniceşti încă o
porţiune de timp chiar cu Rugăciunea lui Iisus, Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine,
păcătosul! De ce? Ca să fii sub binecuvântarea lui Dumnezeu.
Şi spune:
- Părinte, noi nu le avem cu rugăciunea.
Şi atunci eu intervin imediat cu a doua problemă care
îmi este strict personală şi nu pot să o înstrăinez pentru că o
folosesc cu plăcere şi mă scoate din multe situaţii, zic:
- Ştiţi ceva? Regret că ne-am întâlnit şi aţi bătut
drumul până la noi, dar Dumnezeu nu schimbă cu nimic
ortodoxia că nu vă convine dumneavoastră programul nostru de
viaţă creştină. Vrând-nevrând, Dumnezeu nu poate scoate
liturghia din sărbători, vrând-nevrând, nu poate desfiinţa
rugăciunea seara şi dimineaţa, 7 laude e hotărât să nu le scoată
din Biserică şi atunci dumneavoastră hotărâţi ce faceţi cu viaţa
dumneavoastră. Din această clipă dialogul nostru a luat sfârşit.
- Cum, Părinte?
- Aşa cum auziţi. Ori faceţi ce vă spun, ori mergeţi în
altă parte. Eu vă pomenesc, vă facem liturghie, vă facem
proscomidie, vă punem pomelnicul cu părticele la ce probleme
aveţi, dar dumneavoastră trebuie să faceţi rugăciuni acasă.
Pleacă omul şifonat, pleacă supărat, dar când se întoarce
după o anumită perioadă, o săptămână, 2, 3, 4, 9, 6, când
vrea el să vină, marea bucurie este că ştiţi ce spune
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- ?Părinte, dumneavoastră nu vă daţi seama ce bine aţi
făcut în viaţa mea!
- De ce? Cu ce v-am deranjat sau cu ce m-am implicat
eu în viaţa dumneavoastră?
- Ştiţi că mi-aţi spus atunci că Dumnezeu nu schimbă
ortodoxia pentru mine? Ştiţi că m-a mustrat conştiinţa? Ştiţi că
am început să mă rog? Da' ştiţi cât sunt de frumoase
rugăciunile şi de uşoare? N-am ştiut că sunt aşa de frumoase.
Atunci eu mă întreb, dacă dumneata la 30 de ani, la 40
de ani, la 50 de ani, vii şi-mi spui că nu ai ştiut că e aşa de
frumoasă rugăciunea, cum ai trăit până la aceşti ani? Cum ai
existat? Cum te-a ocrotit darul lui Dumnezeu şi nu ai avut
încercări decât atât de târziu? Deci, numai că Dumnezeu
împlineşte cuvântul din Scriptură: Nu vreau moartea
păcătosului, dar vreau să se întoarcă să fie viul 270 Pentru că
spune, necredincioşii nu vin la judecată, nici păcătoşii în sfatul
drepţilor211 dar trebuie să se îndrepte sub ce formă? Noi,
Biserica, suntem obligaţi să le arătăm căile prin care ei îşi atrag
negura în casa lor. Prima este lipsa rugăciunii.
A doua problemă pe care oamenii nu o conştientizează
este această metodă tradiţională, obişnuită şi păstrată în
mentalitatea poporului român, atragerea răului la casa
omului: nu taie pâine vineri că e păcat, nu coace vineri că e
păcat, nu munceşte joi că e păcat, nu face nu ştiu ce sâmbătă că
e nu ştiu ce. Tu îmi înveţi mie o întreagă serie de obiceiuri şi
tradiţii inventate dar duminică eşti la piaţă cu grăunţe, eşti la
magazin, îţi faci cumpărăturile, iar în timpul liturghiei poate
chiar dormi acasă în pat că doar e sfârşit de săptămână, ei sunt
la odihnă.
îmi pare rău, acea odihnă se face în duh. Când ne-a
scos Dumnezeu şi a trecut poporul lui Israel din Marea Roşie,
ne-a odihnit cu trupul, dar noi prin botez am primit odihna
duhului. Deci cu noi s-a terminat dormitul duminica acasă.
Cine nu are biserica de mamă, nu poate avea pe Dumnezeu
130
Despre familia ortodoxă
de Tată, ne spune Ciprian al Cartaginei, dar şi alţi Sfinţi
Părinţi.
Niciodată să nu aşteptaţi rezultate sau să nu aştepte
omul rezultate în rugăciune, dacă nu frecventează biserica. Şi
singura bucurie sufletească pe care o am şi tot timpul mă bucur
chiar stând în chilie, când citesc o carte şi îmi aduc aminte iar
mă bucur. Nu am reuşit să schimb în ortodoxie ceva, în schimb
am reuşit să-1 conving pe om că fară liturghia din sărbători nu
va exista pe pământ. Poate să facă ce vrea el, câte rânduri să-şi
pună la casă, câţi bani vrea să-şi strângă, cât vrea să se
întinerească, să se înfrumuseţeze, exact cum spune acel scriitor
străin, care spune: Iubeşte şi fă ce vrei\ Eu le spun invers: Du-te
la biserică şi fa ce-ţi place! Dar du-te în biserică pentru că
biserica te va învăţa de toate. Biserica te scoate din
adormirea sufletului şi din lâncezeala minţii.
Nicăieri nu vom găsi pacea. Poate să se ducă omul şi la
psiholog cu tot felul de probleme. Un copil, un tată, o mamă,
un bunic, o bunică, până nu frecventează biserica, nu-şi găseşte
sensul vieţii. Ne îmbogăţim material, dar nu suntem atenţi la un
aspect. Mântuitorul Iisus Hristos este foarte categoric pe
această chestiune, o mai repet în predică: Ce va da omul în
schimb pentru sufletul său dacă
" 27
1
 Graţia Lungu Constantineanu
2toată lumea ar câştiga-o şi sufletul l-ar pierde? Dacă toată
lumea ar fi a mea şi eu mi-am pierdut sufletul, cu ce sunt eu
bogat, dacă tu rămâi mirat că ai acolo câteva zeci de mii de
euro sau ai câteva imobile şi crezi că eşti Dumnezeu? Este
vorba de înşelarea diavolească, bazarea pe materie.
Profetul Ieremia spune în scrieri: Blestemat este omul
care se reazemă pe braţele sale şi şi-a pus nădejdea în trupul
său hrănit. Pentiu că noi nu putem face nimic fără Dumnezeu,
dacă nu ar fi harul Lui să ne întărească. Ce a spus dracul când
s-a întors la Dumnezeu? Că i-a zis Dumnezeu: Du-te şi
răstoarnă toată averea lui Iov, fă-o praf! S-a întors înapoi şi a
zis aşa: Păi, cum să mă leg eu de Iov, dacă Tu l-ai binecuvântat
cu harul Tău? Dar de ce era binecuvântat cu harul Lui? Pentru
că el dimineaţa şi seara aducea jertfă. Unde era Iov când a venit
diavolul să-1 ispitească? La rugăciune. Unde erau copiii lui?
Făceau petrecere în casă. Ce s-a întâmplat? A venit sluga şi a
spus: Stăpâne doamne, o vijelie mare şi un cutremur a răsturnat
casa peste fiii tăi şi i-a omorât în timp ce benchetuiau 80, scrie
în Scriptură. Dacă ar fi fost în rugăciune mureau? Nu mureau!
Ce spune la Potop? Şi în vremea lui Noe beau şi
mâncau şi se însurau, petreceau, se năşteau şi mureau dar la
potop nu se gândea nimeni.274 Ci un singur om nebun la vremea
aceea construia o mare corabie şi toată lumea spunea: Ce o fi
cu nebunul acesta că de 200 de ani lucrează la ea şi apa nu mai
vine? Dar când a venit apa şi înştiinţarea, Noe s-a suit cu
familia în corabie, iar celelalte toate au pierit de pe faţa
pământului. Aşa a spus Dumnezeu: îi voi pierde. După aceea s-
a căit şi i-a părut rău, întâi i-a părut rău că l-a făcut pe om dar
după aceea i-a părut rău după mulţimea milei Sale şi l-a iertat.
80 Iov 1, 18-19.
Cf. Facerea 4, 1.
Sf. Atanasie cel Mare,
în PSB 15, EIBMBOR, Unde pot să fiu decât lângă pomul vieţii de unde m-ai învăţat
Buc., 1987, p. 85.
Filipeni 2,1-11.
Despre familia ortodoxă
Deci iată încă o formă de a atrage păcatul. în momentul în care
tu te afunzi în cele lumeşti şi uiţi cu desăvârşire de sufletul
tău care are treabă cu Dumnezeu, normal că atunci
Dumnezeu caută metode ca să te aducă la realitate.
A doua cauză este nerespectarea îndatoririlor sacre.
Dacă păgânii aduc jertfa idolilor, dacă păgânii se închină zeilor
nevăzuţi pe care îi fac ei din piatră şi ei sunt imaginari, şi au
atâtea ritualuri, cu atât mai mult trebuie cinstit Dumnezeu care
e viu şi a înviat între noi şi S-a arătat. Asta spune în Prologul pe
luna martie, Viaţa Sfântului Silvestru, papa Romei care arăta că
un preot idolatru trebuia să aducă o jertfă şi femeia îi spune:
- Grăbeşte-te că avem o treabă.
- Nu, nu pot să aduc jertfă până nu-mi fac cuvenita
rânduială.
Deci ca să se închine unui pietroi avea cuvenita rânduială, dar
cu atât mai mult lui Dumnezeu! Un alt motiv pentru care mânia
lui Dumnezeu vine şi păcatele cad asupra copiilor este că noi
ne punem uneori întrebarea de ce! Păi, vă explic de ce.
Dumnezeu, pe lângă faptul că este bun, milostiv, iubitor, drept
stăpânitor, şi toate celelalte atribute, mai are un atribut care îl
apropie oarecum de noi - gelozia divină. Atât de mult vrea să
fie iubit, încât simte nevoia permanent să răsplătească iar când
vede că omul nu vrea să fie răsplătit, îl cercetează fiindcă îi
este dor de el. Cum noi avem sufletul care se naşte cu dor de
Dumnezeu, aşa are Dumnezeu dor de toată creaţia Lui şi atunci
o caută. Pentru că am pornit de la Adam şi vreau să mergem în
acelaşi sens. Dacă deschidem Sfânta Scriptură, ce spune acolo?
Adame, unde eşti? Ce L-a luat aşa pe Dumnezeu deodată să-1
caute? Ce, nu avea treabă? Putea să întrebe: Unde eşti tu
mărule, unde eşti tu floare, unde eşti tu leule, nu. Căuta pe
împăratul făpturii. Şi Adam ce a spus? Putea să spună:
Doamne, da' unde pot să fiu decât cu Tine în grădina raiului?
1
 Graţia Lungu Constantineanu
veşnic să mănânc şi să fiu fericit? A dat un răspuns ambiguu:
Aici sunt. Nu mai avea săracul nici un fel de orientare.
Şi atunci Dumnezeu i-a dat şansa îndreptării. A aşteptat
acel icirtă-mă, acea pocăinţă. Adam a plâns după ce a fost
izgonit din rai. A plâns pentru că l-a pierdut dar pentru că a şi
conştientizat căderea, pentru că în momentul în care i s-a dat
căderea, el s-a afundat în negura răului. El nu înţelegea ce e
acela rău dar îl simţea pe pielea lui. Nu avusese contact cu el,
nu erau scrise cărţi de psihologie şi psihoterapie care să arate
valoarea răului dar se simţea luptat de patima trupească, de
foame, de sete, de neputinţă, de frică, de spaimă, de grijă, de
necunoscut, toate îl frământau.
Dar în clipa aceea Dumnezeu l-a lăsat lângă uşa raiului
acolo şi a zăcut, spune Chedrinos, aproape 200 de ani s-a
văitat. Şi i-a spus Dumnezeu: Adame, cunoaşte-ţi pe femeia ta
şi naşteţi fii!275 Răscumpărarea nu mai vine prin ce crezi tu. Aşa
e şi în viaţa de familie. In momentul în care ai făcut un rău,
păstorul Herman, în Scrieri apostolice, spune că în momentul
când greşeşti fară ştiinţă, se iartă mai uşor şi de aceea în unele
cazuri întâlnim oameni care de-a lungul vieţii nu au avut
contact cu Dumnezeu, dar au avut contact, ca şi păgânii, cu o
viaţă morală.
Deci să fim foarte atenţi şi am întâlnit lucrul acesta la
spovedanie, nu atei, ei nu erau atei, nu aveau nimic cu
Dumnezeu dar nu voiau să comunice cu El, nu aveau nevoie de
legătura sufletească duh - suflet, şi atunci ce au făcut? Au dus o
viaţă materialist dialectică pe ideologia marxistă şi au spus aşa:
Dacă eu nu fac rău nimănui, de ce Dumnezeu trebuie să mă
pedepsească? Şi în mentalitatea minţii lor şi îngustimii minţii
lor, Dumnezeu nu i-a pedepsit, ştiţi de ce? Pentru că ei chiar au
respectat acea literă, deşi litera omoară, dar ei au respectat acea
literă ştiind că nu trebuie să facă răul. Şi Dumnezeu a fost
îngăduitor pentru morala din ei, deci nu i-a pedepsit.
130 2
Despre familia ortodoxă
Ei nu făceau doctrină în mod voluntar ci impusă, deci
nu plecase de la ei. Şi atunci Dumnezeu ce a zis? Dacă tu eşti
moral pe linia literei, te ţin mort dar te las pe literă. Şi atunci ce
a făcut? I-a lăsat în litera vieţii, şi-au crescut copiii mari, şi-au
făcut averi, şi au avut încercări. După ce L-au cunoscut pe
Dumnezeu, când în final s-au întors, mulţi au venit la calea
Bisericii, avem în Biserică suficienţi comunişti, securişti, tot ce
vrem, doar în ţara asta au existat 5.000.000 de carnete de
membru de partid.
Dar ce am constatat? Asta nu numai eu, poate să spună
oricine. Că unele încercări au venit după ce au făcut pasul la
biserică. Ce a zis Dumnezeu? Te-am aşteptat, M-ai căutat, M-ai
găsit, M-ai cunoscut, dar acum trebuie să-ţi cer şi eu anumite
lucruri. Să-mi dai nişte file de CEC la ordin şi ţi-o veni şi ţie
vremea să plăteşti anumite poliţe şi dobânzi. Cum începe
încercarea? întâi de ordin financiar, apoi de ordin moral, de
linişte în casă, de anumite tulburări sufleteşti, de anumite
nelinişti, de anumite încercări în boală.
Şi cineva vine imediat şi spune: Da' de ce trebuie să-1
pedepsească dacă-i bun? Trebuie să-1 pedepsească, că tot
Scriptura spune: Dumnezeu pe cine iubeşte îl şi încearc
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

276 ă•
Omul nu este demon, demonul este ceva blând. Omul
iar Dumnezeu pe cine greşeşte îl şi biciuieşte. Deci pentru unii
este mai rău ca diavolul. Ca drept dovadă, a preferat diavolul
este bici, pentru unii este încercare. Şi aici vreau să ajung, că
la certare să iasă din om şi nu s-a dus în alt om, a ales o
spune cineva: Dar de ce tocmai prin copii? Pentru că
făptură trecătoare. De ce? Pentru că ştia că de acolo nu-1 va
Dumnezeu a făcut mântuirea prin copii. Şi am să vă arăt
mai certa nimeni, pentru că aceea nu are lege. Dar în
cum. Când i-a făcut pe Adam şi pe Eva, ei erau copiii lui
momentul în care a ales să intre în om, de ce credeţi că a ales
Dumnezeu, primele făpturi raţionale, ca îngerii pe pământ, cu
să intre? Acolo a găsit terenul propice să se cuibărească.
glas, cu vorbă, cu trup. In momentul în care s-au răzvrătit ca
Silvestru de Canev, în Istoria dogmelor. Câte patimi sunt în
doi copii obraznici, au spus lui Dumnezeu: Femeia pe care mi-
om, atâţia draci sunt. Iar când i-a întrebat Iisus: Care vă este
ai dat-o, şarpele m-a învăţat. Şi Dumnezeu a zis: Stai, măi, cu
numele? Legheon = legiune. Deci erau 2.000 de draci în doi
aceştia nu-i de socoteală, au luat-o razna. Degeaba stau să le
oameni.
predau lor morala, că ei tot cum vor ei fac şi atunci ce a spus:
Dacă luăm Filocalia VI şi dezbatem toate păcatele
Lăsaţi că vă voi lăsa pe voi să învăţaţi ce înseamnă viaţa
începând cu iubirea de sine, mândria, înălţarea, cugetarea,
fiiască faţă de un părinte. Prin ce? Prin suferinţa voastră. Exact
înfumurarea, părerea, acedia, moleşeala, rivalitatea, moartea
ce discutam noi ieri.
sufletului, lâncezeala sufletului, sunt sute de păcate, 4 pagini
Când un tată şi o mamă este categorică şi impune
de păcate înşirate, care se nasc din iubirea de sine. Noi nu le
morala în familie, rezultatele sunt benefice. De ce? Pe aici nu
vedem dar ele există în noi. Şi atunci Dumnezeu ce a spus? Să
se trece! Scurt. Şi atunci băiatul sau fata ştie că acolo este nu.
vă arăt cum pedepsesc pe Fiul Meu pentru păcatele voastre.
Dar în momentul în care apare delăsarea, apare şi efectul
Asupra lui Iisus Hristos nu a fost o pedeapsă, a fost o
negativ, deci cauză-efect, urmările păcatului. Şi atunci
încercare în ascultarea Fiului, a cuvântului din veac de Tatăl.
Dumnezeu ce a făcut? Iată să vă arăt ce treabă am Eu cu voi ca
Pentru că El a spus: Tată, îi voi mântui.
fii ai Mei. Şi atât de mult a iubit Dumnezeu lumea
277 Dar ce a făcut? Sfântul Atanasie278 ne spune, luând / chip de
încât pe unicul Său Fiu l-a dat la moarte pe cruce. rob. Deci, Iisus Hristos a lăsat slava Treimii şi S-a coborât
Noi să fim foarte atenţi, noi celebrăm învierea ca pe o în chip de rob, ca om muritor de rând. Deci a primit
sărbătoare a vieţii, noi celebrăm învierea ca pe o recompensă a moarte pe cruce, moarte în toată regula, cu sânge, cu
lui Dumnezeu pentru lume. Dar să nu uităm că învierea giulgiu, cu mormânt, cu capac, nu o aparenţă sau o
înseamnă lacrimă, înseamnă suspin, înseamnă durere, înseamnă înşelare. Şi ce ne-a arătat Hristos prin aceasta? Că aşa
bătăi, înseamnă frângere de inimă. Niciodată umanitatea nu şi- trebuie s
a arătat mai urât ferocitatea animalică din trupul lipsit de
morală şi de viaţă duhovnicească cum şi-au arătat-o în Vechiul
Testament cei
care L-au răstignit pe Iisus, la modul cel mai sălbatic. De ce?
Aceasta este adevărata realitate din om atunci când lipseşte
Dumnezeu.

1
 Graţia Lungu Constantineanu
ămoară omul dacă vrea să învieze în Hristos. Cum spune, dacă
bobul de grâu nu putrezeşte, nu dă viaţă. Sunt cele 4 stări, 2 ale
trupului şi 2 ale sufletului: Aşa este şi învierea morţilor: Se
seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă
întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc,
înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup
duhovnicesc 219 Este la Apostolul morţilor, în cursul săptămânii
se citeşte. De ce? Ca să ne arate nouă în Romani, că dacă nu
mori materiei, dacă nu mori trupului stricăcios şi nu reuşeşti să-
1 aduci pe trup la calea care trebuie, trupul te va comanda pe
tine şi unde te va duce? Aicea-s Doamne. Fără o esenţă
cardinală, fară o direcţie, nici orizontală, nici verticală. Nu eşti
nici măcar în plan material mântuit. Că unii cred aşa, eu am
mai amintit prin predici, că dacă dispui de o anumită bogăţie
pământească, te-ai dus frumos, ai donat sau ai dat sau ai dăruit
şi tu ai scăpat de atribuţii: Gata, eu de azi înainte sunt
personalitate, am dat câteva miliarde, mi-am asigurat
mântuirea, nu.
înaintea lui Dumnezeu, toată acea jertfa, dacă ea este cu
inimă îngâmfată şi cu părerea că eu mi-am făcut datoria faţă de
Dumnezeu, este cea mai mare înşelare, că a venit văduva şi a
pus doi bani la templu şi a valorat cât toată averea celor ce
veneau şi dădeau cu sacul. De ce? Că spune, Petre, zic ţie, ea a
dat tot ce a avut la sufletul ei, dar a dat totul din inima ei. Aşa
trebuie să fie familia faţă de Dumnezeu. întâi pui a lui
Dumnezeu în faţă şi după aceea, celelalte El le adaugă ţie, că
aşa spune, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi celelalte se vor
adăuga vouă.280
Dumnezeu L-a pedepsit, folosesc termenul de pedeapsă
dar nu ca fiind o formă de a absolvi o greşeală, ci ca formă de
durere, deci Dumnezeu a slobozit această durere asupra Fiului
Lui. El a trebuit să treacă prin paharul morţii şi prin mântuirea
lumii, şi cât de frumos spune acolo, şi S-a smerit pe Sine până
260
Despre familia ortodoxă
la moarte."81 Şi ce fel de moarte? Moarte pe cruce, şi cântăm în
joia mare la cele 12 Evanghelii, slavă îndelung-răbdării Tale
Doamne, slavă Ţie2®
Ei, tocmai acea jertfa, acea umilinţă pe care a răbdat-o
Fiul Tatălui, ne arată cât de aspru poate să încerce Dumnezeu
pe fiii Săi. în ce sens? Să nu trăim noi cu impresia că a luat
copilul 4 la şcoală, vai ce pedeapsă i-a dat Dumnezeu. L-a
durut ceva într-o zi pe copil, a fa.cut febră, vai ce pedeapsă i-a
dat Dumnezeu, nu. Copiii epileptici, copii cu cancer, copii cu
boli incurabile, aţi văzut, parapareze, boli cronice, diabet la
copii mici, sindromul down cu care se nasc genetic. Acestea
sunt mari încercări. Dumneavoastră vă daţi seama câtă
suferinţă şi rupere de inimă este în inima unui astfel de părinte?
Dar ce face Dumnezeu prin asta? îi iartă toate păcatele. De ce?
îl curăţă de cele ce a greşit înainte şi îl pedepseşte trecător ca să
nu-1 pedepsească veşnic.
Vine unul şi spune: Da, dar atunci ce fel de iubire are
Dumnezeu dacă face o treabă din asta? Are iubire pentru că
acel copil se mântuieşte involuntar. Pentru el mântuirea e
asigurată, dar prin el îşi îndreaptă părinţii la calea cea
dreaptă. Unii părinţi chiar se răzvrătesc. Să ştiţi că în prima
etapă, părinţii sunt cei care explică exact cum spuneaţi,
moartea crudă şi moartea nedreaptă. Pe Dumnezeu nu-L
impresionează, vă repet din nou apoftegma mea prin care eu ies
din încurcătură: Nu schimbă Dumnezeu legile ortodoxiei că s-a
supărat unul sau altul. Acolo e lege scrisă: Certa-voi cu toiag
fărădelegile talei283 Şi ce frumos spune în Catisma 7, la
Psalmul 49, şi a zis Dumnezeu, de ce ai luat aşezământul meu
de lege în buzele talel'M Ai crezut că voi fi asemenea ţie? Când
vedeai pe cel desfrânat şi furul cu el partea ta puneai? 285
Mustra-te- voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale,286
Adică, când îţi plăteşte Dumnezeu, îţi plăteşte din plin.
Dumnezeu nu plăteşte cu bucăţica, Dumnezeu nu plăteşte cu
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

miligramul, El când a lovit, aşa spune, săgeţile Lui săgeţi bine se reportează. Să vedeţi o chestiune interesantă. Să nu aveţi
ţintite care lovesc la ţintă,287 impresia că spovedania e doar avort, desfrâu şi prostii din
Aici îi întâlnim pe cei care uneori sunt încercaţi şi mor astea, astea sunt puerile, pe duhovnic nici nu-1 interesează, se
de tineri,288 că aţi văzut, avem morţi năprasnice, un accident, o uită în canoane şi vede cât poate să scurteze, să taie, să arunce
boală gravă, un infarct, o nenorocire de orice fel. Cei care mor şi să dea la o parte, să dezlege şi să se ducă cu pustiul. îmi
în accident sau într-o încercare groaznică: Părut-a în ochii spune un domn:
celor vii o nebunie,289 dar ei simt în pace, pentru că acea
încercare groaznică i-a curăţit, adică aceea a fost pentru ei 290 Luca 16, 19.
botezul focului, au trecut direct la lumină. 291 Cf. Luca 16, 24.
Dar spune iarăşi la Sfântul Andrei cel Nebun pentru 292 Cf. Luca 16, 25.
Hristos, că unii au parte de înmormântări pompoase, de fasturi 293 Cf. Luca 16, 25.
Ieremia, 31, 29
şi întreabă lumea: Cum, ăsta care toată viaţa a fost un stricat şi
un rău, acuma e în atâta slavă? Da, Dumnezeu ca să-i dea
pedeapsa deplină, i-a rânduit până şi cele mai din urmă clipe
pământeşti să le petreacă în fericire, ca acolo să-şi poată lua
pedeapsa maximă. Să nu zică: Doamne, da' şi eu am avut într-o
zi o rană, şi eu am vărsat o lacrimă, nu. Tu ai trăit în fericire, şi
de unde ştim lucrul acesta? Un om bogat trăia în purpură şi în
vison290 şi când s-a trezit în flăcările iadului a zis: Doamne,
trimite pe Lazăr să mă ude cu degetul că uite, o picătură mi-ar
trebui că mă perpelesc în văpaie 291 Şi a spus: Nu fiule. Ce
frumuseţe la Dumnezeu că i-a zis: Nu fiule! Nu i-a spus, măi
bătrâne, măi boierule, măi domnule, măi personalitate, nu. Nu,
fiule, adu-ţi aminte că tu din viaţă ai luat pe cele bune\ 292 Deci
vedeţi?
Foarte atent, Scriptura are orice amănunt pentru orice
problemă, adu-ţi aminte că tu din viaţă ai luat pe cele bune!
Acum le primeşti pe cele rele! Lazăr le-a primit pe cele rele şi
acum le primeşte pe cele bunel293 Aşa este această încercare
care vine peste copii şi peste acest blestem din familie, ca să
spunem aşa. Exact aici am deschis noi discuţia şi am spus,
Scriptura certifică: Părinţii mănâncă aguride, la copil i se
strepezesc dinţii.294 Adică părinţii păcătuiesc iar copiii pot
suferi. Sunt păcate care se iartă şi păcate care se dau cu report,

260 2
 Graţia Lungu Constantineanu
- .Părinte, am 3 fete frumoase, cuminţi, cu şcoală,
ajunse la o vârstă destul de înaintată, Părinte, numai nu se
căsătoresc. Toţi băieţii le-au necinstit şi le-au lăsat.
- Prima greşeală e că s-au încurcat cu băieţii şi le-au
necinstit, aici e prima greşeală educaţională, zic. Dar
dumneavoastră sunteţi credincios?
- Părinte, bat Sihăstria de 40 de ani. Deci mergea din
tinereţe. Omul avea acum 70 de ani. Nu ştiu ce să cred, mă
rog, citesc Psaltirea. E adevărat că nu i-am putut educa pe
copii după sufletul meu, n-au vrut să asculte. Şcolile astea le-
au stricat, le-au deschis altă mentalitate, iar revoluţia asta le-a
tâmpit de tot, nu mai este o disciplină. Dar sunt credincioase,
merg şi ele la biserică, se roagă, fac la Psaltire şi ele acasă,
avem candelă, icoană.
- Nene, ia interesează-te prin cuscra, prin soacra, de
prin partea soţiei, de prin partea familiei, undeva trebuie să
existe ceva putred, nu se explică lucrul acesta. Nu are cum,
dacă ea e frumoasă, să vorbească un băiat cu ea, să o lase aşa.
Nu vine vreo câteva săptămâni la biserică şi într-o zi
mă trezesc cu el şi-i zic:
- Domnule Mihai, vreau un răspuns concret la o
întrebare, îmi sunteţi dator.
- Părinte, e ceva ruşinos dar trebuie să vă spun. Tatăl
meu, bunicul fetelor a fost morar şi el nu lua uium la femei,
când le prindea îşi bătea joc de ele şi necinstea şi sărace şi
amărâte şi bogate şi curate şi stricate. Şi, zice, mai multe femei
din sat spuneau aşa: Să dea Dumnezeu aşa să ajungă toţi copiii
tăi cum faci tu.
Graţia: Deci a fost blestem.
Părintele Calistrat: Da. Am trimis la arhiereu cu bilet, au făcut
dezlegare şi în final, spune că şi fetele au început să ia direcţia
care trebuie şi să-şi găsească rostul vieţii. Nu ne mai ştim de
câţiva ani pentru că toate lucrurile astea se petreceau în
perioada asta până în 2001-2002. In întreruperea aceasta de
260
Despre familia ortodoxă
ani, o parte dintre credincioşi s-au reorientat în direcţiile lor. Şi
atunci i-am spus: Vezi, acestea sunt cărămizile pe care ni le
pune Dumnezeu în spate, când? Când urcăm Muntele
Golgotei, nu oricând.
Ai bani, ai avere, ai servici, ai şcoală, dar te loveşte
unde te doare. Şi de ce te loveşte în copil? Pentru că aceasta e
cea mai sensibilă coardă din om. Poţi să rămâi şi fară casă şi
fară masă, ştii cum spune omul, lasă că voi face alta. Dar când
te loveşte într-un copil! Şi Iov, cu toată credinţa lui, şi-a rupt
cămaşa întâi ca un semn de neputinţă a răbdării durerii, dar în
final a spus: Doamne, dacă aşa ai vrut, aşa
■ /•*. 295
ai jacut.
Noi nu avem măsura asta, mai trebuie să luptăm pentru
ea. Nu suntem obişnuiţi cu ea, de aceea vorbim de moartea
cruntă, de moartea nedreaptă, de moartea prematură. Aceasta
este greşeala lui Dumnezeu, că nu ne cere nouă voie când ia o
decizie, dar aici nu putem noi interveni. Se spune, am citit
undeva lucrul acesta, cu atât este mai crud Dumnezeu faţă de
noi oamenii, şi mai aspru şi mai rece şi mai distant cu cât îl
ignorăm mai mult. In clipa în care noi ne înfumurăm şi
începem să găsim explicaţii raţionale, atunci El se supără mai
tare. Am întâlnit odată o familie care avea o suferinţă şi am
spus:
- Cum percepeţi lucrul acesta?
- Părinte, ca pe o simplă coincidenţă a vieţii.
Va veni următoarea coincidenţă şi va fi mai dură decât
aceasta
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Şi să ştiţi că a venit şi următoarea coincidenţă, da.
Deci, în momentul în care Dumnezeu ţi-a trimis prima carte
poştală şi tu nu ai înţeles că trebuie să trimiţi rambursul spre
împăcarea cu El, de acolo înainte cere El socotelile. Şi ca să nu
vorbim de toate necazurile pe care noi ie întâlnim în lume,
nenumărate necazuri. De ce spun nenumărate necazuri?
Necazurile acestea, spune un proverb popular, nu vin niciodată
singure. Când vin se leagă în lanţ. Tot aşa o chestiune
frumoasă trăită, văzută cu ochii mei. Erau doi oameni într-o
duminică la biserică, asta se petrecea la Bârnova cu ani în
urmă. Maria şi Eugen şi au zis: Părinte, noi lăsăm un
pomelnic. Domnul era bolnav de cancer şi i-am spus:
- Nu aţi vrea să staţi la Maslu?
- Părinte, am sta dar ne grăbim că trebuie să-şi ia
tratamentul.
Eu nu am fost prea ferm să-i spun scurt: Până nu se
termină liturghia, nu pleci! Femeia sănătoasă, tânără, ea făcea
servici, ea ţinea casa. Cum mergeau cu maşina spre casă au
făcut accident şi a murit ea şi a rămas cel bolnav de cancer
care făcea citostatice. Şi a îngropat-o cel bolnav pe cea
sănătoasă! Atunci mi-am adus aminte de un cuvânt al
Părintelui Cleopa: Cine iese din biserică mai înainte de
terminarea slujbei e mai rău ca Iuda vânzătorul care L-a trădat
şi L-a vândut pe Iisus. De ce? Până nu ai luat binecuvântarea
cerească de la puterea Sfintei Liturghii, harul lui Dumnezeu nu
e cu tine. Asta trebuie să implementăm noi poporului să
înţeleagă că nu o prescură, două lumânări şi o hârtie cu 5 lei cu
câteva nume reprezintă liturghia. Acela e pomelnicul.
Liturghia este ceremonia euharistică propriu-zisă de la
proscomidie până la împărţirea anafurei, când preotul îţi dă
pâinea sfinţită să o duci celor din casa ta. Dacă reuşim să
implementăm lucrul acesta, implementăm şi credinţa. Dacă nu
reuşim să implementăm lucrul acesta, va fi greu.
260
Despre familia ortodoxă
Părintele Stăniloae avea o vorbă: Biserica va fi într-un timp
viitor o industrie a pomelnicăritului din care oamenii nu vor
cunoaşte folosul, pentru că nici Dumnezeu nu le ascultă
rugăciunea, nici preoţii nu-i pot ajuta. Pentru că ei nu cred în
Dumnezeu şi în rugăciune, ei cred în pomelnic ori nu
pomelnicul te ajută ci rugăciunile pe care tu te străduieşti să le
faci atunci când dai pomelnicul. Pentru că pomelnicul ce este?
Este o fişă personală, cum este foaia de observaţie într-un
spital, când vii la doctor şi spui, mă doare măseaua aceasta, mă
doare în cotul acesta, mă doare în coasta aceasta şi doctorul
spune: pentru măsea iei rovamicin, pentru coastă iei analgezic,
pentru reumatism iei un unguent şi tu pleci acasă cu reţeta şi
faci tratamentul. Dacă nu ai făcut tratamentul, degeaba te-a
consultat. Acelaşi lucru şi în biserică.
Dacă tu ai dat pomelnicul şi spui vreau sănătate, vreau
servici, vreau examen, vreau spor, vreau linişte, dar tu nu ai
stat la biserică ca să înţelegi rostul acelor rugăciuni, şi tu nu ai
citit nimic, ai rămas doar cu foaia de observaţie dată. Deci este
în evidenţă ca un pacient, este o vorbă, sunt pacienţi cu
deficienţe, nu respectă tratamentul. Atonei sigur că şi înaintea
lui Dumnezeu este acelaşi lucru.
Tu la un moment dat ajungi să huleşti Biserica şi să spui:
Am dat de-a pomelnice, dar nu s-a reuşit nimic. Nu s-a
reuşit pentru că nu s-a respectat procedura. Trebuie să
devenim exigenţi cu noi înşine. La faţă de noi înşine, cred că
ar trebui să mai amintesc un lucru pe care de multe ori îl
am în minte şi l-am mai spus prin predici
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Există o delicateţe de comunicare a omului cu
Dumnezeu. Unii cred că rugăciunea e o greutate pe care
trebuie să o porţi după tine. Aceea nu e rugăciune. Unii cred că
rugăciunea e o obligaţie prin care deja te-ai însărcinat şi unii
chiar spun: Nu mă duc la biserică, să-mi dea mie rugăciuni de
citit. Nu cunosc, nu am răspundere, adică nu dau răspuns. Dar
greşeala e alta, că aceasta e o mare înşelare. Hristos a spus
într-una dintre Evanghelii aşa: Nici toţi cei ce zic Doamne,
Doamne, nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, 296 pentru că
avem rugăciuni ascultate şi neascultate. Avem rugăciuni
ascultate atunci când avem de-a face cu bunăcuviinţa şi
delicateţea noastră sufletească faţă de Dumnezeu şi rugăciuni
neascultate atunci când noi le facem din silă.
Dacă avem în societate oameni care spun: Iar mi-a dat
40 de acatiste, ştiu eu când le-oi termina? Ca şi cum tu i-ai pus
o căruţă să o tragă după el! Deci el nu are plăcerea aceea,
pasiunea aceea de a vorbi cu Dumnezeu, cum să spun eu, să
ardă inima în el, să deschidă cartea să citească, să simtă că a
citit. Da, mi-am făcut datoria, parcă mă simt împlinit că am
citit. Nu! Nu mă deranja jumătate de oră că trebuie să termin
un canon şi el citeşte acolo rapid să treacă, adică e un fel de
obligaţie contabilicească.
- Părinte, să ştiţi cu mare greu am terminat canonul
acesta 40 de zile.
- Bine că l-ai terminat dar ai înţeles ceva din ce ai
terminat?
- Aa, nu ştiu ce mi-aţi dat dar am citit.
Adică el nu a conştientizat nimic din esenţa şi din
frumuseţea rugăciunii respective. Expresia unui băiat: Părinte,
zice, mi-aţi dat nişte rugăciuni, tot trebuia să spun bucură-te,
bucură-te, bucură-te, dar ce să mă bucur, că eram supărat? Nu
a înţeles rostul acatistului, acele laude la sfânt. El credea că
trebuie să se bucure el, şi zice: Părinte, eu vă spun sincer, ce să
mă bucur, eram supărat. Cum să mă bucur aşa fară rost? Nu-i
condamnabil dar e uimitor. Adică în momentul când tu termini
260
Despre familia ortodoxă
o facultate şi faci atâtea cursuri şi ai sesiuni şi ai seminarii şi ai
examene şi ai licenţă şi ai disertaţii şi tu să nu ştii ce e un
acatist, care e rostul acelui acatist, cum trebuie să-1 percepi!?
Aceasta e una dintre greşeli pentru care Dumnezeu nu ne
ascultă rugăciunea.
Dar un alt motiv pentru care Dumnezeu nu vrea să
privească la noi este următorul: Noi nu am înţeles cum se
face o rugăciune. Ce face preotul când intră în biserică? Se
opreşte în mijlocul bisericii şi spune: Intra-voi în casa Ta,
închina-mă-voi în sfânt altarul Tău, închina-mă-voi în casa Ta
acum şi pururea. Ajunge sub policandru, ce spune? In
mijlocul bisericii Te voi lăuda. Intră în altar, face 3 metanii la
sfânta masă. Ce face? Ia pe el rasa, ia pe el mantia, ia pe el
epitrafirul, ia camilafca, se închină, sărută sfânta masă,
face metaniile de cuviinţă, aprinde cu tămâie, aprinde
lumânările. Acesta ce este? Este un ritual văzut. Ce
înseamnă acest ritual văzut? înseamnă că omul intră în
antecamera lui Dumnezeu şi aşteaptă chemarea audienţei.
Deci secretarul îl interoghează ce are de spus lui
Dumnezeu. Ce face preotul după ce a făcut lucrul acesta?
Iese în biserică şi spune: Binecuvântat este Dumnezeul nostru
totdeauna, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin. Deci
aduce omniprezenţa şi infinitul lui Dumnezeu lângă el.
Binecuvântat este Dumnezeu, e aici, totdeauna, acum şi
pururea, trecutul, prezentul şi viitorul, deci invocă toată
Treimea să fie prezentă la rugăciune. Şi le ia pe rând,
„Sfinte Dumnezeule", „împărate ceresc", „Preasfântă
Treime", „Tatăl nostru". Dar de ce? Ca să cheme toată
Treimea de faţă să îl asculte. La urmă spune: „Miluieşte-
ne pe noi, Doamne", „Uşa milostivirii", o cheamă şi pe
Maica Domnului sau „Către Născătoarea de Dumnezeu"
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.i. Necazurile vin din păcate
Graţi: Unii credihncioşi spun că după ce îşi vor rezolva o
problemă, vor dona bani şi la biserică. E un lucru bun, nu?
Părintele Calistrat: Aici răspunsul e simplu:
- Biserica nu are nevoie de banii dumneavoastră.
Rezolvaţi-vă strict problemele dumneavoastră. împăcaţi-vă
întâi cu Dumnezeu, plătiţi faţă de El toate poliţele pe care le
aveţi de plătit şi după aceea veţi putea să daţi un ban şi la
biserică. La biserică ajunge o liturghie şi o prescură pe care o
dai duminica dacă vii şi te rogi cu credinţă pentru că nu are
nevoie Dumnezeu. De ce când ai împrumutat miliardele sau
milioanele, nu te-ai gândit atunci să duci un ban la biserică? De
ce după ce i-ai pierdut pe toţi?
- Părinte, dacă reuşesc să recuperez, 20%-30% îi dau
la biserică, zice cineva.
Acel 30% e exact cuvântul înţeleptului Solomon, jertfa
multă cu păcat nu este asemenea puţinei pâini cu linişte şi
împăcare. Una este să duci un ban cum a dus văduva din
Evanghelie, din nimica toată, 2 bănuţi să-i pună la biserică şi
alta să ducă bogatul din prisosul inimii. Pentru că acel prisos
este munca incorectă.
Cât ar vrea el să fie de mare, cât ar vrea el să fie de
bogat, cât ar vrea el să fie de puternic, dacă el nu a trudit şi nu
a simţit cum se munceşte banul, nu va şti niciodată nici preţul
lui. Pentru că în momentul în care ţie îţi trec mulţi bani prin
mână, la fel de bine mintea şi gândurile se întunecă şi doresc şi
ele mult mai mult decât poate o minte obişnuită. Pentru că
oamenii au două altitudini, în momentul când avem nevoie de
Dumnezeu ne facem luntre şi punte, strigăm şi-L chemăm, iar
când am rezolvat problema cu Dumnezeu, uităm desăvârşit. Şi
asta spune psalmistul David: Toţi s-au abătut, împreună
netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este
până la unul291 Sau tot psalmistul David: Tot omul este
mincinos.29* Adică una spune şi alta face, una simte, alta
260
Despre familia ortodoxă
trăieşte, una trăieşte, alta gândeşte. Spune în psalmi, în gura
lor sunt cuvinte ca untdelemnul, dar în inima lor sunt săgeţi, 299
adică nu sunt oamenii credinţei şi atunci, sigur că toate acestea
se răsfrâng, cum spune şi în Sfânta Scriptură, părinţii
păcătuiesc, iar copiilor li se strepezesc dinţii Părinţii
mâncaseră aguridă.
Trebuie să fim foarte atenţi pentru că păcatele acestea
care ni se par puţin importante sau neimportante sau grele sau
uşoare, ele atârnă ca un bagaj negativ în urma noastră, cum
sunt kilogramele în plus. Noi nu ne dăm seama dar ele au efect
încet şi de durată pentru că la un moment dat începe să
tulbure mintea, începe să tulbure cugetul, începe să tulbure
sufletul, începe să devină dezolantă viaţa şi ideea de a trăi, şi
aţi văzut, sunt foarte multe cazuri. Vedem în jurul nostru
oameni disperaţi care apelează la gesturi extreme, spun: „îmi
vine să fac nu ştiu ce." Ce înseamnă să fac nu ştiu ce? Să-ţi
aduci aminte că te-a creat Dumnezeu, să cazi în genunchi şi să
te rogi. I-am spus cuiva într-o zi, familist cu 4 copii, că mă
întrebase:
- Părinte, ce mi-a dat mie Dumnezeu că am născut 4
copii şi ce a pierdut acela că are unul singur?
- Acela a pierdut moştenitorii iar tu ai pierdut
timpul.
Cum adică
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- ?Tu, timpul îl iroseşti crescând copii, acela timpul îl
iroseşte pierzând vremea. Oricum la judecată, dacă ai lucrat
degeaba pentru Dumnezeu eşti mai plătit ca acela care a stat
degeaba pentru Dumnezeu, pentru că tu ai muncit, ai făcut un
canon şi canonul acesta îţi va răsplăti când nu te aştepţi tu. Dar
acela nu a făcut nimic, nici o plată nu va avea.
- Părinte, deci tot răspuns „ortodox", nu s-a întors
nimeni de pe lumea cealaltă să ne spună ce e acolo.
- îmi pare rău că după 2000 de ani de mers la biserică
nu ai învăţat că Hristos a înviat din morţi şi dacă El a înviat şi
noi vom învia.
- Părinte, asta spune în Scriptură, nu în viaţa reală.
- Lucrurile acestea s-au întâmplat real.
Religia ortodoxă este o realitate. Dacă vrem să ne
dăm seama sau dacă nu vrem să ne dăm seama, tot ceea ce noi
trăim de dimineaţa până seara e o realitate, indiferent cât am
vrea noi să ne eschivăm. Până şi cel mai bogat om sau cel mai
grozav om simte că fară Dumnezeu nu poate face nimic, chiar
dacă ei se dau în lături sau încearcă să-şi adoarmă conştiinţa.
Şi atunci, bineînţeles, conştiinţa adormită naşte monştri
şi monştrii încep cu copii prost educaţi, aceasta este prima
treaptă de cădere în familie, sunt copiii care sunt crescuţi
trupeşte. Acesta este cel mai rău mod de a educa copiii, în
educaţia trupească. Educaţia trupească ţine de ceea ce aţi spus
într-o zi că mama ia lecţii de psihologie, ia lecţii de pedagogie,
ia lecţii de sociologie, ia lecţii de asistenţă socială, ca să înveţe
cum să-şi educe copilul.
Dar de ce nu ia mama o lecţie de îndumnezeire? în
momentul în care ai rămas gravidă, primul lucru pe care trebuie
să-1 faci este să te şfatuieşti cu soţul să trăiţi în curăţenie ca
acelui copil să nu i se transmită absolut nici un impuls al
plăcerilor animalice din noi ca oameni în vreun moment din
timpul sarcinii. Să ştiţi, noi ne mirăm astăzi sau ne întrebăm de
ce tinereii aceştia ai noştri, copilaşii de la clasa a VUI-a în sus
260
Despre familia ortodoxă
până la a XII-a şi mediul universitar, nu mai comentăm, sunt
desfrânaţi sau de ce sunt atât de precoce? Răspunsul îl avem
chiar în faţa noastră. Am întâlnit elemente feminine care în
clasa a VH-a au zis: Părinte, nu pot de biserică. 301 Deci vedeţi o
dezvoltare din asta super rapidă, super matură, exact aproape
ca un mutant genetic. De ce lucrul acesta? în momentul în care
părinţii nu au nici cea mai vagă idee de Dumnezeu, în
momentul în care părinţii nu au nici cea mai vagă idee de
curăţenie în familie şi totul se rezumă la plăcere, la pofta de a
trăi, la pofta de a simţi, la pofta de senzaţie, la pofta de
mâncare, la pofta de plimbare, tot ce ţine de acestea se
transmite copilului în pântece iar acel copil nu face altceva
decât să-şi imită părinţii cu tot ce au făcut ei. Veţi găsi în,
Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan la Paisie
Aghioritul,302 explicat-lucrul acesta pe îndelete.
Dacă mama a plâns, copilul va fi un om trist, dacă mama a
consumat narcotice, cafeaua, ţigara, băutura în exces,
copilul va fi un melancolic, dacă mama a fost stresată,
copilul va fi un agitat, dacă mama a fost bătută în timpul
sarcinii, jignită, umilită, copilul va fi un fricos şi un
timorat. Deci toate acestea vin asupra copilului ca o plagă
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dar pentru lucrul acesta, trebuie, am mai spus, că pe
lângă toate facultăţile pe care noi le-am învăţat în ţara aceasta,
începând de la Drept, Medicină, Economie, Stomatologie,
Farmacie, ş.a.m.d., cred că ar fi bine, în cadrul Facultăţii de
Psihologie sau Asistenţă socială a universităţilor clasice de
învăţământ, să existe o secţie care să se numească Codul
manierelor morale şi Codul manierelor elegante. Ce înseamnă
elegant? Să ştii ce înseamnă a te îmbrăca, a vorbi, a te
comporta, a te manifesta în societate şi să fie notabil, să fie cu
specialişti în domeniu, să ştii care este codul de etică într-un
mediu rural, care e în mediu urban, care e într-o societate cultă,
care e într-o societate simplă, cum trebuie să te comporţi într-o
intersecţie în mijlocul unui oraş sau într-o piaţă, pentru că vei
întâlni tot felul de oameni. Oamenii nu sunt de
• 303
un singur fel, exact cum spune şi în tratatul lui Eccles , omul
este o unicitate. în fiecare om găseşti ceva ce nu te aştepţi.
Oamenii nu se pot schimba.
Numai Freud a vrut să demonstreze structura omului,
având în vedere doar latura lui biologică (animalică) prin care
omul poate fi manipulat şi dirijat într-un anumit habitat. Da,
dacă iei 10 copii şi îi ţii în casa de copii şi îi baţi - îi timorezi.
Dacă îi hrăneşti şi îi alinţi - vor fi sociabili, aceasta se cheamă
dresură, nu ţine de educaţie, nu are nici o legătură.
5. (Re[aţiife înfamide
Buna înţelegere rodeşte har; calea celor vicleni
este sprepieirea lor (Solomon 13, 15).
a. Iubirea cu dreaptă socoteală în familie
Graţia: Părinte, iubirea este legea numărul unu dată de
260
Despre familia ortodoxă
Mântuitorul nostru Hristos. Trebuie să avem iubire faţă de
aproapele, dar această iubire, am întâlnit la Sfinţii Părinţi,
trebuie dăruită cu dreaptă socoteală. Cum să înţelegem noi că
trebuie să ne dăruim iubirea cu dreaptă socoteală în cadrul
familiei, soţii, unul faţă de celălalt, părinţii faţă de copii, copiii
faţă de părinţi şi fraţii între ei? Părintele Calistrat: Aici am
putea veni cu un răspuns din Taina Cununiei şi din slujba
nunţii. Spune că această iubire şi această taină este mare în
Hristos şi în Biserică, când este vorba de părinţi. Evident că
primul lucru care iese la iveală, este acesta - iubirea
dumnezeiască, care este iubirea supremă. Despre această iubire
dumnezeiască noi găsim scris în Sfânta Scriptură de către
Mântuitorul Iisus Hristos. Aproapele meu sau aproapele tău sau
aproapele oricăruia dintre noi este un om oarecare, fără nume,
fără vârstă, fără grad de rudenie, mărime sau micime, fără
valoare sau cu mai puţină valoare, dar noi ştim că această
iubire are la rădăcina ei un singur lucru - adevărul divin.
Dacă nu are adevăr divin în ea, această iubire se transformă
într-o a doua iubire care poate avea într-însa lipsa prezenţei
Duhului Sfânt.
Iubirea supremă este întotdeauna plină de Duhul Sfânt
şi Mântuitorul Iisus Hristos a şi arătat lucrul acesta: Iubiţi-vă
între voi, să cunoască lumea că sunteţi ucenicii Mei 304 şi
această poruncă nouă v-o dau vouă, să vă iubiţi unii pe alţii
cum Eu v-am iubit pe voi. 305 Cum ne-a iubit El pe noi?
Jertfindu-se până la moarte pe cruce pentru noi oamenii şi
pentru a noastră mântuire.306 Efectiv, în momentul în care eu
iubesc dumnezeieşte, înseamnă că îmi asum neputinţa celui
de lângă mine, o parte din
1
 Graţia Lungu Constantineanu
slăbiciunea lui, o parte din suferinţa lui, o parte din
greutăţile lui, o parte din carenţele lui, dar cum? Educaţional.
Deci în momentul în care eu am lângă mine un om şi
trebuie să-i acord iubirea şi am ieşit în spaţiul iubirii divine, eu
ce trebuie să conştientizez? Că iubirea mea nu trebuie să-i
aducă lui vreun prejudiciu moral sau spiritual sau iubirea mea
revărsată asupra lui nu trebuie să-i încurajeze vreuna din
patimi. Adică: Sunt neputincios. Lasă-1 că-i neputincios. El nu
poate. E cel mai mare păcat să-1 înveţi pe om că nu poate.
Mântuitorul Iisus Hristos, şi apei Antonie cel Mare, au spus
aşa: Omul poate toate câte le vrea cu ajutorul Duhului Sfânt
şi al lui Dumnezeu.
Iar în momentul în care ajungem să vorbim de iubirea
pură, deci de iubirea absolută, iubirea dumnezeiască, trebuie să
ţinem cont că în ea găsim cuvântul lui Hristos - unde sunt 2
sau 3 în numele Meu, acolo sunt şi Eu cu ei.'01 Şi spune acolo,
din porunci Mă
1QO /v
veţi cunoaşte. Deci ce este iubirea divină? In primul rând este o
poruncă. Iubirea divină este o stare de corectitudine
permanentă spre desăvârşire. Automat, cel care trăieşte din
iubirea divină sau din prima treaptă a iubirii, că este treapta cea
mai înaltă, el este în permanentă formare. Deci iubirea
divină este o formare duhovnicească în lumină. De ce în
lumină? Pentru că lumină este şi Tatăl, lumină este şi Fiul,
lumină este şi Duhul Sfânt. Păstrezi poruncile? Nu te lipseşti
de Duhul Sfânt. Păstrezi poruncile? Eşti în voia Tatălui. Nu
spune Tatăl? Eu sunt uşa oilor,309 Iarăşi, păstrezi poruncile?
307 -Matei 18,
20.
308 Cf. Ioan 14,
20.
309 Ioan 10, 7.
260
Despre familia ortodoxă
Eşti în dragostea Fiului. Spune Hristos: Nimeni nu ajunge la
Tatăl decât prin Fiul.310
Şi atunci, automat, mă izbesc de cuvântul Părintelui
Stăniloae: Treimea, sau la început a fost iubirea. Ce este
Treimea? Este modelul suprem: Tatăl, care este capul familiei,
Fiul, care este născătorul de fii, întâi în duh pentru că vorbim
de dragostea duhovnicească şi apoi cine? Copiii, deci puterea
şi lucrarea Duhului Sfânt, puterea de creaţie, puterea de
existenţă, conlucrarea, pronia, ca să spunem, aşa, deci tot ce se
conservă şi există prin puterea Duhului Sfânt. El au zis şi s-a
făcut, El au poruncit şi s-au zidit.311
în momentul în care am trecut prima etapă de iubire,
am ajuns în etapa a doua, pentru că nu toţi pot rămâne în
iubirea dumnezeiască. Şi Sfanţul Maxim Mărturisitorul spune
aşa: Cine încetează să iubească o clipă nu a iubit niciodată.
Şi tot Maxim Mărturisitorul spune: Cine o clipă este lipsit de
iubire, acela pierde pe Duhul Sfânt. De ce? Să vă dau o pildă
simplă: Soră, blagosloveşte şi mă iartă că mă împărtăşesc, e
post. Iar după ce am luat Sfintele Taine în gură: Tu să nu-mi
dai mie bună ziua, noi doi nu avem ce discuta. Deci, aici deja
nu mai vorbim de un standard, aici vorbim de o cădere.
Aceste căderi, adică interpretări greşite ale iubirii ne duc
într-o a doua etapă - iubirea agapis, care, la fel, are în ea
sistemul educaţional. Ce înseamnă? A hrăni un bătrân, a
îngriji un copil, a îmbrăca un bolnav, a-1 cerceta, a te duce
la temniţă, a adăpa pe cel însetat. Şi ce a spus Hristos
despre aceasta? Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu\}l" Deci,
cine poate trăi în milă şi iubire, aceasta este treapta a doua
310 Ioan 14, 6.
311 Psalm 32, 9; Psalm 148,
5.
312 Matei 25, 34.
2
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

mila şi iubirea, milă voiesc şi nu jertfă,313 spune Mântuitorul, Aici e vorba de dreapta socoteală, adică să ştii când să
jertfa e starea cea mai înaltă. Aici ce putem întâlni? Putem acţionezi, să ştii când să intervii, să ştii când să potoleşti,
întâlni oameni care se pot manifesta sau raporta la semenii lor să ştii când să ponderezi, să ştii când să opreşti, să ştii
printr-o iubire temporară sau permanentă. când să combaţi, să ştii când să dai un impuls. Adică
De aici spunem aşa, oameni buni, oameni mai puţin cineva este moale şi îi spui: Fii mai aprig, fii mai bărbat,
buni, e un grad de comparaţie. Dar la ce mă ajută aceasta? Ca
fii un pic mai categoric, fii oleacă mai impulsiv, nu fi aşa
să înţeleg măsura umană la care este omul şi spre ce tinde. Şi
moale. Ei, asta face parte din dreapta socoteală
omul îţi dă răspunsul singur. Lasă-1 că acesta nu prea e bun la
suflet. Lasă-1 că acesta e mai acru, e mai iute, e mai dur, e mai
aspru şi atunci tu ştii cum trebuie să te raportezi cu iubirea ta
la iubirea lui. Aţi văzut, în general, în relaţiile interumane,
când este vorba de o relaţie persoană- persoană sau cu mai
multe persoane, noi încercăm întotdeauna un dialog de
neutralitate, adică venim cu nişte alocuţiuni şi cu nişte fraze
care să îndulcească pentru început mintea şi sentimentul celui
de lângă noi, adică ia-1 frumos, că e şi proverbul popular,
vorba dulce mult aduce. Ia-1 frumos că o să cedeze sau vezi
cum îi explici că o să înţeleagă sau vezi cum îi povesteşti,
poate reuşeşti să se rezolve. Aici ţine de starea omului, aici nu
mai ţine de Dumnezeu.
Vorbind despre iubirea cu dreaptă socoteală, ne putem
raporta la viaţa personală. Ce înseamnă dreapta socoteală?
De exemplu, omul care devine prea leneş, singur trebuie
să-şi pună privegherea, omul care devine prea lacom,
trebuie să-şi pună singur înfrânarea, omul care devine prea
zgârcit, să-şi pună singur cumpătarea, omul care devine
prea avar, să-şi pună singur milostenia. Deci asta înseamnă
dreapta socoteală, Isaac Şirul314 spune, să ajungi să te
cunoşti tu pe tine, ca biruindu-te pe tine, să-i câştigi pe ceilalţi.
Ca sens filocalic, când vorbim de dreapta socoteală, ştim
că este cea mai înaltă armă despre care au vorbit Sfinţii
Părinţi. Iar Arsenie Papacioc arhimandritul de la
Techirghiol zice pacea e mai mare de 4 ori ca dreptateaj15.

260 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.în termeni populari se spune aşa: Vezi că o să te ia
înainte dacă nu eşti atent, vei rămâne de căruţă, adică nu te vei
putea integra în societate. Noi ne autoexcludem. Deci noi nu
putem vorbi de o iubire limitată. Că spune cineva: Eu până aici
îl pot iubi. Nu există aşa ceva. în momentul când iubeşti pe
cineva, o faci în totalitate. Eu întotdeauna le spun la spovedit
şi am amintit chiar şi în predică. Noi trebuie să ţinem cont de
următorul lucru. în raportul nostru de iubire, trebuie să avem
grijă ca fiecare sac cu toate peticile lui să poată fi folosit după
cum spune Scriptura, nici vin nou în burdufuri vechi, nici vin
vechi în burdufuri noi316. Vă dau acest exemplu printr-un
proverb: Unde-i dragoste puţină, lesne-i să găseşti pricină.
Aşa şi aici, dacă noi în calitate de oameni, la raportul persoană
- persoană, căutăm limita iubirii şi căutăm defecte, vom găsi
fiecărui om câte un defect.
Dar, spune Chirii al Ierusalimului, în Cateheze,
adevărata măsură nu aceasta este. Cine reuşeşte să facă din rău
bun şi cine reuşeşte să facă din puţin bun mai mult bun sau din
ceva obişnuit ceva foarte bun, acela, gura lui este gura Duhului
Sfânt, adică, în tot omul defectuos, dacă ai dragoste să poţi să
găseşti valoarea. Orice om are un talant, că este mic sau este
mare, el trebuie descoperit. Şi atunci unde se duce lupta? Lupta
se duce între două limite.
Ceea ce spuneaţi la începutul discuţiei, până unde pot
ierta, până unde pot îndrepta, de unde nu pot tolera, până unde
pot tolera, până unde pot iubi şi cât pot iubi. De iubit putem
iubi permanent, nu există o clipă când să nu putem iubi, chiar
şi un duşman când ţi-a dat cu o piatră în cap, trebuie să-i dai un
sentiment de iubire. De ce? Ţi-ai descoperit un defect, nu
suporţi piatra. Dar asta nu pentru că tu nu ai fi virtuos, nu eşti
pregătit de un asemenea şoc şi atunci trebuie să munceşti
încă odată la tine, prin semenul tău să descoperi că atunci când
iei o piatră în cap trebuie să te bucuri ca şi când nu ai lua-o.
260
Despre familia ortodoxă
De ce am dat acest exemplu? Se pot întâlni în viaţa
publică, adică cea trăită în societate, cazuri cu oameni care îţi
pot face bine şi tu le-ai făcut lor şi aceia se numesc prieteni şi
atunci raportul nu mai este nici spiritual, nici de iubire, nici la
nivelul agapis. Aceea este relaţie de prietenie, iar în relaţia de
prietenie intră alţi factori care ţin prietenia - interesul, relaţia,
scopul prieteniei, durata prieteniei, felul în care s-au
împrietenit pentru că nu toţi se împrietenesc la fel. Unii s-au
împrietenit în vreo suferinţă, de pildă în spital şi atunci se
compătimesc unul pe celălalt, îl sprijină, îi dă o pastilă, îi dă o
cană cu apă, îl ridică, îi aşează o pernă, îl duce până la o bancă
să se aerisească, îi deschide geamul, îi udă buzele, asta este un
agapis. Aici deja împlineşti Scriptura.
Poate să fie o prietenie bazată pe un interes personal,
mă împrietenesc, că prin funcţia pe care o are mă poate ajuta.
Aceasta este iarăşi o relaţie interumană, şi este un lucru bun,
până într-un punct, să iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi.
Aşa cum eu îmi doresc să mănânc o bucată de pâine, dacă eu
mă raportez corect la prietenul meu, sigur că îl voi ajuta şi pe
el să mănânce o bucată de pâine. Dacă pe mine mă deranjează
că el vrea pâine, atunci eu pot să-i dau ură sau pizmă sau
zavistie sau invidie şi atunci am ieşit din sfera iubirii. Trecem
şi de toleranţă, aici intrăm în intoleranţă. De aceea se spune în
limbajul nostru, nu mai pot tolera, este un om intolerabil, a
depăşit orice limită. Aici vorbim de limitele inferioare, nu de
cele superioare. Limita superioară este unirea cu
Dumnezeu, deci plecarea spre mistic, mergerea în
transcendent. Dar la limita inferioară ce este? Ieşirea din
umanitate şi intrarea în dezumanizare. Cineva va spune: Dar nu
suntem oameni? Ba da. Orice om, când îl priveşti de departe
este om, când îl vezi de aproape nu ştii ce este. Un mare filosof
se plimba cu felinarul aprins şi este întrebat:
- Ce cauţi?
- Un om.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- Dar nu vezi pretutindeni în jurul tău?
- Nu, eu caut cu adevărat un om.
Ce este omul? Noi în societate întâlnim indivizi. Şi de
ce ne raportăm la indivizi, masculin sau feminin? De ce ne
raportăm la cele două genuri? Pentru că nu ştim nume, nu ştim
relaţie, nu ştim grad de credinţă, sau de interumanitate, nimic.
Dar când suntem în biserică întâlnim numai persoane. Şi
atunci, în momentul când eu caut un om, eu mă raportez la
Dumnezeu, la dragostea agapis, adică la întrajutorare, la
comunicare. Şi aici ce caut? O persoană. Şi spune, am găsit
persoana potrivită, şi-a găsit persoana potrivită, şi-a găsit omul
potrivit, şi-a găsit perechea potrivită. De ce se foloseşte
termenul acesta? Ca să se înţeleagă că cei care au pe
Dumnezeu reuşesc să treacă peste micile diferenţe de opinii.
Dacă aţi văzut cum sunt jocurile la copii, le îmbini şi-ţi dă o
imagine, în momentul în care faci imaginea întreagă, îţi dă
desenul propriu-zis.
Aşa este şi în Biserică. Această relaţie între persoane
formează de fapt imaginea reală a Bisericii, adică, cuvântul din
veac care vine prin Evanghelie înmulţit prin fapta bună care
este raportul material şi care duce la faptele despre care Hristos
a spus aşa: Credinţa fără faptă moartă este, iar faptele fără
credinţă moarte sunt. 17 Pentru că pâinea o poţi lua dintr-un
magazin dar o plăteşti, cel ce a facut-o, nu ştii dacă a facut-o cu
ură, cu dragoste sau cu plăcere. El ţi-a vândut-o ca să o
mănânci, în schimbul banului.
Pe când, în momentul în care tu dai de o persoană la
biserică şi ai primit o pâine, în clipa aceea tu ai descoperit o
faptă dumnezeiască, dorinţa de a milui. In pâinea aceea nu
găseşti numai cât este valoarea pâinii, 1 5° lei, ci găseşti
valoarea umană a celui care ţi-o oferă - din dragoste, din milă,
din respect, din preţuire, din voinţă, din sentiment sau pur şi
simplu după proverbul popular: Cine pe sărac împrumută, pe
Dumnezeu ajută,318
260
Despre familia ortodoxă
Ce vreau să scot în evidenţă? Că aici iarăşi avem de-a
face cu o faptă de dragoste, este pur agapis, îngrijirea bătrânilor
la sanatoriu, îngrijirea bolnavilor în spitale, unde sunt boli
cronice, netratabile, în casele de copii, într-un centru de
plasament, într-o creşă de copii. Aici ce apare? Sentimentul.
Aceasta este o iubire care are treabă cu Scriptura, care are în ea
sentiment. Ştiţi unde întâlnim lucrul acesta? îl întâlnim foarte
des în familie, exact ce aţi spus, iubirea cu dreaptă socoteală.
Spune bărbatul femeii după 15 ani de căsătorie: Nu te-am iubit
niciodată şi ea rămâne foarte mirată şi la duhovnic şi spune:
- Părinte, e posibil după 15 ani de vieţuire cu o
persoană, să-ţi spună că nu te iubeşte?
- Da, este foarte posibil.
- Cum vă explicaţi lucrul acesta?
- Foarte simplu. La baza acestei iubiri şi a acestei
relaţii a voastre nu a stat credinţa, harul, evlavia sau
sentimentul.
Ce este sentimentul? Putere sufletească, puterea
emoţională de a trăi pentru celălalt. De aici se şi naşte
iubirea. Aceasta este de fapt definiţia iubirii. Este trăirea
sentimentală sau emoţională, faţă de persoana cealaltă, în
acelaşi sens, la aceeaşi intensitate şi în acelaşi gând pentru
că aşa se iubesc doi oameni. Şi două păsărele când îşi fac
cuibul, întâi cântă şi apoi merg pe acelaşi gând, să crească
pui. Aici intervine conservarea speciei, instinctul, dar aici
nu vorbim de treaba asta. La noi în ortodoxie, în
creştinism, sentimentul se leagă pe dor, pe sinceritate,
chiar pe cuvinte pentru că îşi rostesc cuvinte frumoase
tinerii, de exemplu spune: te iubesc, îmi eşti dragă, ţin la
tine, te vreau de soţie, vreau să fii mama copiilor mei,
vreau să împărţim soarta împreună. Sunt expresii creştine
care stau la baza formării familiei, a noului cuplu, ele au
sentimente
2
 Graţia Lungu Constantineanu
.în momentul în care vrei să vezi o dragoste care nu a
avut sentiment, ştii: Da, o iau că are casă, o iau că are servici, o
iau că este singură la părinţi, o iau că este bogată, o iau că mă
întreţine, o iau că este credulă, lucruri pe care le întâlnim în
viaţa cotidiană. Şi aici ce apare? Dragostea care a depăşit etapa
umană şi a intrat în dragostea din interes. Şi aici trebuie să fim
atenţi că se împleteşte foarte bine ceea ce spuneţi: dreapta
socoteală şi toleranţa. într-o relaţie, în momentul când unul
dintre cei doi descoperă că celălalt devine piedica în calea spre
mântuire, trebuie să caute dreapta socoteală.
b. Toleranţa cu dreaptă socoteală în familie
Femeia înţeleaptă îşi ia măsura de precauţie şi se
axează pe rugăciune, pe Dumnezeu, pe îmbunătăţirea relaţiei.
Bărbatul cu înţelepciune începe să fie mai tandru, mai omenos,
mai apropiat, mai posesiv, ca să spun, nu posesiv în sensul
negativ ci de a recuceri sentimentele pierdute, sau dacă sunt
copii, pe dorinţa de a-i câştiga. Aici intervine dreapta socoteală,
ea se leagă foarte bine cu o întrebare din urmă, privitoare la
amestecul copiilor în viaţa de familie şi a vieţii de familie în
viaţa copiilor, pentru că aici se echilibrează două forţe: forţa
inocenţei, a naivităţii, a necunoştinţei şi a neştiinţei. Şi aici
putem vorbi de o influenţare negativă materialistă: vino la tata
sau vino la mama că îţi dă bani şi aici s-a călcat dreapta
socoteală şi aici s-a distrus educaţia. Fenomenul educaţiei
dispare, aici este fenomenul de şantaj.
Iar în partea opusă apare celălalt fenomen: Vino la
mama sau vino la tata dacă vrei să-ţi fie bine şi hai să ne ţinem
de rugăciune, de biserică, de Dumnezeu şi hai să urmăm calea
cea dreaptă. Aici ce se formează? Se formează starea de spirit
duhovnicească în care unul dintre cei 2 copii, 3, 4, 5, câţi îi are
familia, vor urma acestui model, vor avea dreapta socoteală în
educaţie, sub care formă? în momentul în care părintele va
avea şi tăria de a arăta care este calea, atunci vor fi şi realizările
260
Despre familia ortodoxă
pe măsură. Şi atunci, unde dispare elementul de dreaptă
socoteală? Când copilul ascultă de părinte prin Dumnezeu deja
este în câştig. Iar când ascultă de părinte prin materie, este în
pierdere. Aici intervine dreapta socoteală sau pierderea dreptei
socoteli, pentru că nu vei educa un copil dându-i bani. Chiar
astăzi îi spuneam unei mame:
- O mamă trebuie să-şi iubească copilul cu adevărat în
lumina Scripturii, în lumina învăţăturii bisericeşti.
Ştiţi ce mi-a spus mama?
- Părinte, dar în cazul acesta Biserica nu ne
manipulează? Dacă Biserica impune nişte restricţii atât de
rigide unor suflete atât de firave...
- Cu atât mai mult, cu cât planta este mai înaltă şi mai
sensibilă, îi pun un băţ mai gros să nu mi-o rupă vântul, cu atât
mai mult.
Şi a zis:
- Şi cum ar trebui să procedez?
- Simplu. Răspunsul este cât se poate de concret. în
clipa în care copilul spune „da" peste „nu" al mamei, s-a călcat
dreapta socoteală. Acolo nu mai vorbim de educaţie şi de
iubire. Vorbim de şantaj şi de interes sau de toleranţă care
duce la pierderea sufletească sau la ieşirea din normalitate. în
momentul în care copilul spune „nu" peste „da" al mamei şi
vrea să arate o încăpăţinare, problema este de altă natură,
atunci copilul îşi impune nişte exigenţe de formare a
personalităţii. Aici mama nu trebuie să intervină ci trebuie să
vegheze. în momentul în care vezi că spune: Nu, eu nu plec la
joacă, eu nu vreau aia, nu-mi place aia, aşa-zisele mofturi, ca să
folosim un termen popular. Aici, mama poate să stea liniştită,
aici ea trebuie să intervină prin tăcere şi prin veghere. în
momentul în care el se schimbă şi îşi croieşte din nou o idee, o
recenzie a minţii, şi zice: „Stai că eu am greşit, nu am procedat
corect. Mamă vreau aia." „Nu se poate, mamă, ai spus că nu-ţi
trebuie." Graţia: Dar dacă spune nu vreau să învăţ? Părintele
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Calistrat: Dacă spune nu vreau să învăţ, mijloacele moderne - Dacă nu-i dau ceva, atâta se bate cu fundul de
de a pune un copil la învăţat sunt acestea: ajutorul, străduinţa, pământ.
silinţa şi uşoara constrângere. V-am spus, nu sunt adeptul ideii - Doamnă, ştiţi ce cere? Bătaie. Luaţi o jordică de
de iubire sau educare a unui copil prin bâtă pentru că asta e răchită şi trageţi-i 10 la fund să vedeţi, se mai izbeşte cu
pentru dobitoace, dar printr-un cuvânt ferm - ce este da, da şi fundul de pământ? El se izbeşte că-1 mănâncă şi mata nu-1
ce este nu, nu, iar în rest este de la diavolul. Aici trebuie să fim scarpini.
foarte, foarte atenţi pentru că în felul acesta vom contura - Vai, nu pot să cred treaba asta.
personalitatea de mai târziu a unui copil. în momentul în care - Pune dumneata jordia în casă să o vadă el. Ştiţi că nu
mama nu i-a pus masa şi i-a spus: întâi înveţi şi apoi îţi pun se va mai da cu fundul de pământ.
masa, se cheamă educaţie şi iubire. în momentul în care spune Pentru că vedea jordia şi îşi aducea aminte că se poate
mama: Nu te culci, nu ţi-am făcut patul să dormi că nu ţi-ai
scărpina de ea.320 De ce? în momentul în care un copil simte că
făcut rugăciunea şi el o face indiferent că o face constrâns, că o
părintele cedează, el ştie cum să lucreze şi ei au o psihologie
face de nevoie, că o face de plăcere, că o face de puţină
foarte bine îndreptată spre împlinirea propriilor dorinţe. Ce
plăcere, de plictiseală, important este că îi va intra în reflex
ascultaţi dumneavoastră în lumea socială despre afirmaţiiile
această condiţie a familiei, impusă, care mai târziu se va sădi
psihologilor care spun, copiii sunt lezaţi, copiii sunt atinşi
ca o rădăcină sănătoasă.
sufleteşte, sunt marcaţi sufleteşte. Niciodată.
V-am mai spus, când eram mic, am fost învăţat Tatăl
nostru cu sila. Pentru fiecare verset s-a pus un băţ de chibrit. Un copil este ca un răsad, când are secetă se adaptează la
Mi s-au rostit versetele de câteva ori şi când lua un băţ, eu secetă, când are umezeală se adaptează la umezeală, când
trebuia să ştiu versetul care urmează, până am învăţat Tatăl are prea multă căldură se adaptează la prea multă căldură.
nostru şi îl ştiu şi în ziua de azi. De ce spun lucrul acesta? Aşa şi copilul, îşi speculează părintele atât de frumos şi cu
Rolul fundamental al dragostei în familie este legat de atâta eleganţă şi cu atâta dibăcie, cu atâta gândire, şi noi
respectarea poruncilor divine. Solomon a scris în Vechiul ştim, copiii au o gândire mult mai iute decâ
Testament, în pildele înţelepciunii: Părintele care cruţă varga
nu-şi iubeşte copilul,319 Şi în momentul în care vorbeşte de
vargă, dacă vă uitaţi, nu spune toiag sau bâtă sau creangă, ci
vargă, arată că este vorba de un mijloc de constrângere ieftin,
uşor, adică nu trebuie să se ajungă la un corp contondent, la
ceva de forţă, nu-1 baţi în lanţuri sau în cătuşe, ci vargă. Iar în
termen popular este altă vorbă a sătenilor, a creştinilor. Zice,
copilul să-1 săruţi prin somn, să nu ştie cât îl iubeşti. Pentru că
în momentul în care i se creează o personalitate greşită, copilul
va şantaja aceste sentimente ale părinţilor şi va şti întotdeauna
să obţină ce vrea. Mi-a spus odată o mamă:

260 2
 Graţia Lungu Constantineanu
tgândirea unui adult. De ce? Adultul gândeşte raţional şi
intelectualist, adică îşi alege sistemele, dar copilul le
artificializează, adică el caută ieşirea exact din instinctul acela
biologic, scăparea. Graţia: Intuitiv.
Părintele Calistrat: Da. Chestiunea este nativă. Copiii sunt
adaptabili din fire. Şi atunci, el ce face? El profită de aceste
sisteme care se petrec şi pur şi simplu face un întreg lanţ de
joacă cu părinţii, împingându-i în tot felul de dileme. Chiar mă
amuză, există o emisiune care se cheamă Copiii spun lucruri
trăsnite. Nu spun lucruri trăsnite, ei nu gândesc ceea ce spun.
Ei vorbesc mai repede decât gândesc, mintea lor nu prelucrează
logic informaţiile pe care le primesc şi le transmit. Aşa sunt
copiii mici.
V-aţi uitat vreodată la grădiniţă, de pildă? De ce copiii,
când sunt la grădiniţă, la grupele mici până la şcoală, nu au
jocuri exacte, trec de la un joc la altul. îi dai o păpuşă, ia
păpuşa, îi dai un cal, ia un cal, îi dai un caiet, ia un caiet, îi dai
un pix, ia un pix. La el mintea se schimbă imediat, pe când în
momentul în care începe să crească un pic şi începe mintea să
se maturizeze, el merge pe o anumită idee.
Şi acuma păpuşa de bază este calculatorul, de la doi ani
toţi au învăţat. De ce? Este singura stare virtuală care a reuşit
să le stârnească curiozitatea, dar în acelaşi timp, au demonstrat
toţi oamenii de ştiinţă, a reuşit să le omoare neuronii şi să le
îmbătrânească mintea. Toţi copiii care pierd vremea în faţa
calculatorului au neuroni mai puţini decât copiii care nu stau la
calculator. Copiii care nu stau la calculator gândesc mult mai
bine şi mai constant şi mai rapid decât cei care stau la
calculator, cei de la calculator cultivă o minte leneşă fiindcă le
mor o parte dintre neuroni prin oboseala psihologică din faţa
calculatorului. în momentul în care găseşte un lucru în care se
poate refula, se adânceşte în lumea lui şi psihologul stă să-i
explice copilului. Copilului nu trebuie să-i explici nimic, l-ai
260
Despre familia ortodoxă
împărtăşit, l-ai spovedit, l-ai hrănit, l-ai culcat, l-ai sculat, i-ai
făcut program.
îmi aduc aminte iarăşi de când eram mai mic, că la
prânz trebuia să dormi o oră. Ce metodă avea ca să ne
adoarmă? Spunea aşa: Uite, nu trebuie să dormiţi. Aţi mâncat,
v-aţi spălat, treceţi în pat şi vă învăţ ce să faceţi. Nu neapărat
trebuie să dormiţi, dar prefaceţi-vă că dormiţi, închideţi ochii.
Şi bineînţeles că în momentul când închideam ochii, mai dura
un pic şi adormeam. Dar nu spunea: închide ochii ca să adormi.
Uite, nu trebuie să dormi dar închide un pic ochii, să vezi, mai
uşor trece timpul şi adormeai imediat. Te trezeai după o oră, o
oră şi ceva.
Dar de ce lucrul acesta? Psihologie în sens invers. Deci,
ceea ce^spui omului să facă nu va face iar ceea ce îi spui
să nu facă, tocmai aceea va face. La copiii mici trebuie
inversat lucrul acesta şi atunci, în momentul respectiv ai
mai mult de câştigat pentru că ce se întâmplă? Fiecare
individ, folosim termenul raportat la societate, gândeşte
într-un anumit fel, dar când vorbim de omul care se educă
în familie, acesta trebuie să fie întocmai. De ce spune
proverbul, copiii sunt oglinda părinţilor? Ceea ce au părinţii,
aceea fac copiii, ceea ce văd copiii la părinţi, şi aici, pentru
că suntem la acest capitol, cred că prima normă etică a
părinţilor faţă de copii este aceasta: părinţii trebuie în
dragostea lor extremă sau în dragostea lor supremă sau în
dragostea lor maternă sau în dragostea lor exagerat
biologică şi părintească, să ţină cont de câteva lucruri
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.Să nu-i vadă copiii niciodată certându-se. Copiii vor alături, deci în acelaşi apartament, ardea candela, icoana. Păi,
avea întotdeauna de câştigat din aceasta. Să nu-i vadă niciodată cum faci? Care-i toleranţa sau dreapta socoteală în această
în schimburi de replici acide, pentru că vor învăţa imediat ce problemă când în aceeaşi casă se slujeşte şi lui mamona şi lui
trebuie să speculeze din aceasta. Să nu-i vadă niciodată pe Dumnezeu, că nu poţi sluji la doi domni: Ori pe unul îl vei ură
părinţi nemulţumiţi, deci problemele de consiliu de familie se ori pe altul îl vei iubi?22
discută separat. Copiii când sunt mici nu trebuie să cunoască - Părinte, e o amintire a tinereţii noastre şi nu putem să
aceste amănunte. Este şi proverbul, să nu scoţi vorba din casă, ne lepădăm de ea.
pentru că copiii nu-şi dau seama ce vorbesc dar povestesc. Şi Da, vrea dracul să vă ducă în iad cu siguranţă până la
încă un lucru extraordinar care ţine de morala şi de conduita sfârşit
creştină - exceptând spovedania, rugăciunea, împărtăşania,
părinţii trebuie să aibă o viaţă cât se poate de decentă faţă
de copii, pentru că ceea ce văd copiii la părinţi, aceea fac şi ei
la rândul lor în casă.
Cândva, eu am intrat într-o casă de oameni care veneau
la biserică şi sub un cearşaf imens era un nud foarte obraznic
ca desen, ca tehnică şi am întrebat:
- La vârsta dumneavoastră de 70 de ani, credeţi că
această icoană a Răstignirii mai este necesară în casa
dumneavoastră?
- Da' nu-i icoana Răstignirii, Părinte, v-aţi uitat greşit.
E un nud.
- Nu, mie aşa mi s-a părut că e o icoană a Răstignirii.
-Nu.
- Sunt sigur că în fiecare zi, de câte ori vine Hristos să
vă binecuvinteze casa şi vede acest măscărici pe perete, de
atâtea ori îi mai bateţi un cui în răni.
-Părinte, nu-1 putem da jos că-i camera copiilor.
- Foarte bine, şi copiii trăiesc cu aceasta în cameră!?
- Părinte, oameni suntem.
- îmi pare rău, este foarte greşit. Vă arăt ce scrie în
psalmi, profetul David: Omul în cinste fiind s-a alăturat
dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor,321
Şi nu l-au dat jos, deci nu a avut efectul scontat, deşi
m-a deranjat când l-am văzut acolo. Iar în cealaltă cameră,

260 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Aici nu mai avem de-a face cu maniera, aici nu mai
avem de-a face cu perseverenţa, nu mai avem de-a face cu
credinţa. Aici avem de-a face direct cu înrăirea patimii şi de ce
am ajuns aici? Pentru că a treia dragoste şi ultima este eros
care, dintotdeauna, se ştie, că această dragoste, ca să spun aşa,
desfrânată, ca să-i dăm o definiţie, ce face? Pătrunde până în
cele mai mărunte unghere ale familiei creştine şi ia copilaşii şi
fetiţele din cele mai fragede vârste ale copilăriei până în cele
mai înalte trepte ale înţelepciunii, pentru că nu putem spune că
la 25-30 de ani un tânăr nu-i matur sau nu gândeşte, e vârsta
desăvârşirii. Mântuitorul Iisus când a ieşit la propovăduire,
avea 30 de ani. Şi ce face? Toacă mărunt tot ce se cheamă
fecior sau fecioară sau tânăr sau tânără pentru că ei consideră
că adevărata iubire şi adevărata dragoste este cunoaşterea
totală. Acesta este răspunsul - cunoaşterea totală. De ce să nu
ne cunoaştem unul pe altul?
c. Pervertirea sensului lucrurilor
Consumul unuia de către celălalt şi al celuilalt pentru
celălalt duce la degenerarea fenomenului de dragoste şi implicit
la degenerarea familiei. Şi acest fenomen mizerabil este
antrenat şi cultivat prin materiale pornografice, reviste, filme,
mass media, tot ce vrem noi, poze, clipuri, reclame ş.a.m.d. dar
mai mult decât atât, duce la pervertirea cuvintelor din
vocabularul limbii române.
Când spune: Ce, măi, ai dragoste către el? El deja
interpretează altceva. Ce, măi, îl iubeşti? Deci vedeţi?
Schimbarea sensului, opticii mentale a rostirii cuvântului, face
să-ţi fie ruşine. V-am spus, pentru mine, cea mai şocantă
chestiune pe care am întâlnit-o când o fetiţă cuminte, curată,
mi-a spus:
- îmi este ruşine de colegii mei că sunt fecioară, nu pot
să le spun lucrul acesta.
260
Despre familia ortodoxă
Se poate. Şi Maicii Domnului i-a fost ruşine că era
fecioară. Şi Mântuitorului Iisus Hristos i-a fost ruşine că ne-a
mântuit. Cum să-ţi fie ruşine când aceasta e floarea Bisericii,
e virtutea virtuţilor. S-au jertfit sfinţii pentru asta şi ţie să-ţi
fie ruşine!?
Graţia: Dar de ce trebuie să spună lucrurile astea public?
Părintele Calistrat: Se simţea prost în ambientul unde îşi
desfăşura studiile la facultate, pentru că era considerată de
ceilalţi colegi o anormală la 19, 20, 21 de ani. Nu mai era în
limita normalului. Adică familia a rămas înapoiată, nu a educat-
o bine, nu i-a deschis orizonturile, nu i-a expus viaţa în
totalitatea ei, cu toate cărările ei şi cu toate plăcerile ei. Ea a
crescut într-o familie în care părinţii erau foarte credincioşi,
erau foarte la locul lor. Şi a spus:
- îmi este jenă, nu ştiu cum să procedez. Chiar un băiat
dacă mă întreabă: Ai prieten? Nu ştiu ce să-i spun.
- Momentan nu am prieten. îi spui scurt.
Ce se întâmplă? Această pervertire a sensului
lucrurilor şi această pervertire a cuvântului dragoste duce
la acest erotism bolnav care, atât prin mass media, prin
televiziune, prin materialele subterane ş.a.m.d. duce la toate
aceste poveşti, reţelele de prostituţie, toate mizeriile acestea.
Nu aţi văzut că până şi în cuplu căsătorit, ruşinea ruşinii, că nu
poţi să vorbeşti altfel, să ajungi, om botezat ortodox, creştin,
om de biserică, tu să ajungi să spui că este la modă plăcerea în
cuplu, schimbul de soţi, schimbul de soţii. Aceste lucruri nu
mai intră în limita normalului bisericesc sau al toleranţei,
acestea ies în afara oricărei limite normale umane. Şi mai
mult decât atât, sunt prezentate ca fiind ceva firesc şi obişnuit şi
că omul trebuie să încerce toate acestea ca să-şi dea seama dacă
sunt bune sau nu. Dar eu pot să-mi dau seama că nu sunt bune
citind Scriptura: Să nu fii desfrânat, nu fura, nu ucide, nu te
închina la alţi dumnezei, nu râvni la bunul altuia cu vicleşug,
nu-1 ponegri, nu mărturisi strâmb, cinsteşte-ţi părinţii 2j
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

ş.a.m.d., tot Decalogul, cele 10 porunci. Graţia: Vreau să revin

la termeni, spuneaţi individ, persoană, om, în Evanghelie când
spune nu am om să mă arunce324, la ce se referă?
Părintele Calistrat: Aceia erau indivizi care veneau la
scăldătoarea Vitezda. Ei nu aveau treabă cu Dumnezeu, nu
veneau pentru Dumnezeu. Veneau din curiozitate să vadă
minunea, să se convingă dacă există înger, dacă există

324

260 2
 Graţia Lungu Constantineanu
tulburarea apei, dacă există vindecare, deci erau necredincioşii.
Aceia sunt indivizii, necredincioşii. Graţia: Sunt persoane care
spun de ce e păcat cutare lucru, de ce e păcat să desfrânezi că
doar scrie şi în Scriptură? Deci e bine.
Părintele Calistrat: în Scriptură nu scrie să desfrânezi, în
Scriptură scrie să fii căsătorit.
Graţia: Prezintă situaţii, şi Sodoma şi Gomora şi le iau de
bune.
Părintele Calistrat: Arată ce faceau oamenii la vremea
respectivă, şi să nu uităm că păcatul Sodomei şi Gomorei a
fost pedepsit cu foc. Şi ce frumos spune Mântuitorul:
Horazine, Horazine, şi tu Betsaido şi tu Capernaume, dacă s-ar
fi făcut în Sodoma şi Gomora minunile care s-au făcut în voi,
de mult s-ar fi pocăit.325
d. Iubire cu dreaptă socoteală faţă de afirmaţia din
Scriptură nu aruncaţi mărgăritare porcilor, în cadrul
relaţiilor din familie
Graţia: Cum se poate aplica noţiunea de iubire cu dreaptă
socoteală la afirmaţia din Scriptură nu aruncaţi mărgăritare
porcilor326, în cadrul relaţiilor din familie? Părintele Calistrat:
Pornind de la mărgăritarele aruncate porcilor, să ţineţi minte de
la mine cuvântul Părintelui Paisie Olaru. Şi văzând Dumnezeu
că oamenii nu mai împlinesc cuvintele ce le primesc de la
păstorii lor, a ridicat harul din ele şi în loc de cuvinte de
folos ele s-au transformat în cuvinte de ruşine şi ocară dar
au intrat la vorbire deşartă şi se va cere judecată pentru ele.
Vedeţi? Aceasta este esenţa spirituală a întrebării.
în momentul în care tu vii într-o societate stricată să
vorbeşti despre adevărul pur şi revelat, ori vei fi socotit nebun
ori vei fi ucis cu pietre. Pentru că nu poate nesinceritatea,
neseriozitatea, imoralitatea să primească cuvântul adevărului.
Şi atunci, te-ai făcut propriul lor duşman. Ai devenit propria
ţintă. Tu nu poţi să corectezi omul stricat, pentru că în clipa în
260
Despre familia ortodoxă
care îl corectezi îl lezezi şi de aceea spunem nu aruncaţi
mărgăritare porcilor.
Isaia profetul, este mult mai înţelept, el foloseşte un
termen foarte frumos când spune aşa: Dă pricină înţeleptului şi
mai înţelept va fi. Dar nu-1 mai mustra pe cel rău să nu te
urască. Aici putem folosi arta compromisului pozitiv, în ce
sens? Venim în preajma celui ticălos cu cuvinte dulci şi uşoare,
să vedem până la ce măsură primeşte. în măsura în care
constatăm că primeşte un cuvânt uşor, îi adăugăm unul un pic
mai greu sau cu greutate iar în clipa în care observăm că
respinge ne retragem frumos sub pretextul scuzei sau atenţiei şi
încercăm să demonstrăm cum spunea Părintele Iachint, prin
fapte. Spune că doi pustnici mergeau pe drum, unul gras ca un
butoi şi unul slab ca o uscăciune. Cel gras, ca să-şi bată joc de
cel slab, îl ironizează şi în loc să-i zică: Blagosloveşte, părinte!
îi spune: Bună ziua, duhule! Celălalt îi răspunde: Să trăieşti,
trupule! Vedeţi? Răspuns cu măsură. Cam aici trebuie să avem
grijă cu mărgăritarele, în momentul în care constatăm că cel de
lângă noi nu primeşte, nu ne facem duşman, nu-l înfruntăm.
Dar unde intervine categoric şi mărgăritarul şi porcul?
Pentru că porcul chiar dacă calcă mărgăritarele în picioare, ele
tot strălucesc. Când este vorba de dreapta credinţă sau este
vorba de legea scrisă şi nescrisă a lui Hristos care trebuie
apărată în vreun context sau în vreo împrejurare, atunci nu
pregetăm a arunca cu legea lui
Dumnezeu. Spune tot avva Filimon că un călugăr din pustie se
duce la avva al său şi îi spune aşa:
- Părinte, am dobândit această putere că pot să calc în
foc să nu mă frig.
Bătrânul i-a răspuns:
- Aceasta ţie nu-ţi este de folos. Aceasta li s-a potrivit
martirilor care trebuiau să atragă popoare la credinţă atunci
când hegemonii distrugeau Biserica. Dar acum, pe timp de
pace, hrana cea tare e Rugăciunea lui Iisus. Ce drăcească minte
şi încâlcită poţi să ai!
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Şi el îi spune: cristaline, dar să nu pui niciodată izvorul în trecătoar.ea boilor!

- Bătrâne, dar tu poţi face asta? 327
Vedeţi? Deci să avem măsura. Izvorul are locul lui. De
- Nu pot şi nu-mi doresc. aceea Dumnezeu nu a pus izvorul în cărare, ci într-o
- îţi voi arăta eu cum. coastă, într-un deal, într-un munte, l-a pus undeva. Nu l-a
L-a lăsat bătrânul să facă focul şi când s-a băgat în foc, pus în picioarele trecătorilor. De ce? Oamenii se duc la
l-a binecuvântat cu semnul crucii. în clipa respectivă flăcările izvor, nu izvorul vine la ei. Şi aici trebuie să ţinem cont de
i-au aprins hainele şi el a început să ţipe. Şi bătrânul întreabă:
- Au diavolul ţi-a stricat lucrarea ta duhovnicească? lucrul acesta
Şi el spune:
- Nu, avvo, cred că m-a ruşinat Dumnezeu pentru lipsa
mea de smerenie.
- Şi acesta e un mort înviat.
Adică, dacă ai realizat că eşti într-o rătăcire, într-o
greşeală, e bine. Aşa e şi cu mărgăritarele, dacă poţi să
demonstrezi cuiva că e într-o rătăcire, e bine. Dar dacă vezi că
îşi menţine rătăcirea, nu mai insista! Pentru că nu faci altceva
decât să-1 înverşunezi asupra ta şi să-ţi faci un duşman în plus.
Spune că adevărata înţelepciune este să laşi mintea să zboare
ca o albină din floare în floare iar rodul dragostei de
Dumnezeu este polenizarea învăţăturilor pe care le-ai putut da
celor care le-au făcut din cuvinte fapte. Este un cuvânt al lui
Isidor Pelusiotul.
Acela este adevăratul om duhovnicesc care a reuşit ca
învăţătura lui trimisă ca albina din floare în floare care se
duce să culeagă nectarul, să poată transforma prin
polenizarea florii respective, adică unirea cu cuvântul
primit, să-1 transforme în faptă. Dacă reuşim lucrul acesta,
atunci cuvântul nostru nu e cuvânt deşert. Dacă nu reuşim
lucrul acesta, Ioan Gură de Aur ne încurajează şi spune:
Dacă am vorbit cuvântul Evangheliei şi un singur om s-a
folosit, plata nu-mi voi pierde, dar dacă am vorbit cuvântul lui
Dumnezeu şi nici măcar un singur om nu s-a folosit, plata nu-
mi voi pierde că ea e izvor de apă vie şi curge celor ce o văd pe
ea şi totuşi când cineva va înseta, se va adăpa din apele

260 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.în momentul în care cel de lângă noi solicită cuvântul
lui Dumnezeu, să-1 dăm neprecupeţit, negreşit. în momentul în
care i-am vorbit şi nu primeşte să ne oprim pe loc pentru că
blasfemiem cuvântul Scripturii, adică îl pângărim. Aşa spune
că înainte, ucenicii cu atâta stricteţe împlineau cuvintele încât
minunile se făceau la tot pasul. Dar acum, pentru că lumea s-a
stricat, Dumnezeu a luat harul cuvintelor sfinte şi ceea ce se
spune sau se prooroceşte nu se mai împlineşte, ca atât
Dumnezeu să ruşineze pe cel ce a spus, care nu a gândit când a
dat cuvântul de folos, cât şi pe cel ce nu l-a împlinit ca să nu
rămână de minciună Scriptura ca atunci când aruncăm
mărgăritarele porcilor şi câinilor, ei se întorc şi ne rup pe noi.
Graţia: Cele ce aţi spus se pot aplica în cazul relaţiilor de
familie?
Părintele Calistrat: Familie, societate, prieteni, semeni. In
general, sunt 4 tipuri de familii: bărbat credincios-femeie
credincioasă şi sunt amândoi în biserică la măsura şi înălţimea
fiecăruia; bărbat credincios-femeie necredincioasă, femeie
credincioasă-bărbat necredincios şi bărbat necredincios-femeie
necredincioasă. Dar în toate aceste cazuri, întâlnim un singur
lucru - măsura lucrării lui Dumnezeu la îndreptarea familiei.
Femeia credincioasă va sfinţi ea bărbatul păcătos, bărbatul
credincios va sfinţi el femeia păcătoasă, dar bărbatul
necredincios şi femeie necredincioasă, cine să-i mai
sfinţească? Acela este eşecul şi taina se coboară de la rang de
taină mare zidită în Hristos şi în Biserică. Părintele Cleopa
spunea: Nunta nu-i târlă. Graţia: Părinte, se mai întâmplă
chiar în zilele noastre, când, iată, bărbat necredincios, femeie
necredincioasă şi cel puţin unul dintre copii e credincios.
Părintele Calistrat: Cunoaşterea lui Dumnezeu din
împrejurările vieţii,32x este o temă care depăşeşte explicaţia de
aici. Din ce cauză? Acolo intervine Dumnezeu şi v-am spus
odată o taină citită într-o carte. Două femei s-au dus la un
orfelinat să ia doi copii, femeia desfrânată a luat un copil,
femeia evlavioasă a luat un copil. S-a întâmplat ca îngerul şi
260
Despre familia ortodoxă
sfântul să întrebe pe Dumnezeu: Doamne, dar cum ai îngăduit
ca doi copii nevinovaţi să ajungă unul bine şi unul rău? Vedeţi
taină? Atunci se aude glasul lui
Dumnezeu: Judecăţile Mele faţă de voi fiii oamenilor sunt ca
răsăritul de apus şi ca cerul de pământ. Fetiţa pe care a luat-o
femeia desfrânată să o facă urmaşă şi discipolă în prostituţie se
trage dintr-o mamă foarte credincioasă şi are o stare
sufletească foarte sănătoasă. Când va creşte o va aduce pe
mama la credinţă pentru că nu va face niciodată apucăturile ei
pentru că nu este în structura ei, rădăcina este sănătoasă. Iar
fetiţa care a fost luată de femeia credincioasă este dintr-o
mamă cu moravuri uşoare dar trăind lângă o mamă serioasă îi
va restructura caracterul şi îl va dirija pe calea care trebuie şi
ea nu va fi stricată niciodată, va ajunge credincioasă ca şi
mama ei. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu?
Aşa şi în aceste familii, împrejurări neştiute dar concrete
ale vieţii în care Dumnezeu ne aduce mereu pe cale. V-am
spus, familia este foarte, foarte grea, călugăria este grea,
cu foarte multe greutăţi dar mântuirea e cea mai grea din
toate. Când a fost cel mai greu în problemele de mântuire?
în aceste cazuri de spovedanie mult mai dure, că şi aici
putem vorbi de un compromis. Sunt cazuri când mai treci
cu vederea, când mai tolerezi, când mai scurtezi din canon
doar în ideea câştigării celui de lângă tine, dar sunt
compromisuri numai sub controlul duhovnicului care
întotdeauna pot da rezultate pentru că atunci când nu dau
rezultate ştii să-ţi retragi partea de omisiune, a
compromisului şi să aplici terapia întreagă, exact ca
doctorul, poţi să începi de la o doză mică dar poţi să ajungi
la una mare
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dar în cazul de faţă, în discuţia pe care o avem, unde
vreau să ajung? Sunt cazuri foarte dificile dar aceste mărturii
din Scriptură, întotdeauna mi-au dat curajul când au fost
situaţii de genul acesta. Mântuitorul a spus categoric: Pe cine
vine la Mine, eu nu îl voi da afară? 29 Categoric. Şi tot
Mântuitorul a spus: Dacă o să aveţi credinţă cât un bob de
muştar,330 orice va zice se va face. Şi tot Mântuitorul Iisus
Hristos a mai spus un lucru: Eu am venit să mântuiesc lumea,
nu să o judec. Deci dacă o judecă, o judecă datorită păcatelor
noastre care au atins mila Lui şi bunătatea Lui, dar nicidecum
că scopul creării lumii a fost judecarea ei, ci proslăvirea ei. Eu
vreau ca toţi să fie una, Eu vreau ca toţi să fie desăvârşiţi
precum Tatăl
* 332
vostru cel din cer desăvârşit este.
Şi ce spune Mântuitorul atât de frumos, că plecăm
exact de la final, acuma pot să spun că suntem pe vârful
muntelui, chiar la Tabor: Poruncă nouă vă dau vouă. Dacă
vă iubiţi unul pe altul, lumea cunoaşte că sunteţi ucenicii
iii
Mei. Acum întreb: Unde este compromisul? Compromisul
este o iluzie şi o minciună. Ceea ce credem noi că
compromitem, de fapt se întoarce împotriva noastră ca un
bumerang. Când nu ne aşteptăm, compromisul ne va sta în
faţă şi ne va lovi la ţintă pentru că noi l-am cultivat pe el. Mai
devreme sau mai târziu, cu timp scurt, cu vreme scurtă, cu
vremuri, cu persoane, nu contează unde, compromisul va veni
în faţa noastră. De aceea, înaintea lui Dumnezeu rămâne
întotdeauna ceea ce spune: Fericit bărbatul care n-a umblat în
sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stătut. El e
ca pomul răsădit lângă izvoarele apelor, care frunza lui nu va
cădea,334
e. Toleranţa în iubire
Graţia: Aş vrea să-mi definiţi noţiunea de toleranţă în iubire
şi să fac o trimitere la şantajul de care aţi mai pomenit. Sunt
persoane în familie, unul faţă de altul - soţi, sau faţă de copii
260
Despre familia ortodoxă
sau vreun copil faţă de părinţi, care fac următoarea afirmaţie:
Fă asta pentru mine dacă mă iubeşti. Acolo este iubire?
Părintele Calistrat: Nu, acolo este şantaj. In momentul în
care copilul ajunge să-şi asculte părintele pe principiul
şantajului, adică în contextul iubirii concretizate printr-o faptă
sau alta, acel copil este în afara orei de educaţie. Acel copil
învaţă în primul rând negustoria spirituală şi părintească, deci
negustoria educaţiei, şi va şti întotdeauna să obţină ceea ce are
nevoie prin şantaj, dacă nu-mi dai asta, nu fac asta. Dacă fac
asta, îmi dai asta? Este cea mai greşită formă de educare a
unui copil şi când vă spun lucrul acesta, vă spun o chestiune
foarte simplă trăită. întâlneam copii cărora părinţii le spuneau:
Dacă iei un 10 la şcoală îţi dau 10 lei şi el pur şi simplu învăţa
ca să câştige 10 lei şi după ce câştiga 10 lei nu mai învăţa.
îmi aduc aminte tot de o expresie folosită în familie,
când unul dintre părinţii mei spunea aşa: Dacă vrei înveţi, dacă
nu, nu. Te priveşte, este treaba ta. Eu nu am bani să plătesc
şcoala, plătesc doar mâncarea şi hainele, adică era deja un
efort depus pentru a merge la şcoală, era o jertfă. De ce vă
spun lucrul acesta? Ce poţi tolera? Poţi tolera o întârziere la
joacă, poţi tolera o întârziere de la şcoală. Graţia: Deci iar cu
dreaptă socoteală. Părintele Calistrat: Da, iar cu dreaptă
socoteală. Poţi tolera faptul că nu a venit la program la masă,
poţi tolera că a întârziat un pic la lecţii, poţi tolera că a uitat
să-şi facă cruce când a început să mănânce, dar îl pun să facă
după ce mănâncă. Poţi tolera faptul că nu s-a spălat pe mâini
când a mâncat dar îl pun să se spele să ştie că aşa e igienic,
adică tot ce ţine de nevătămarea sufletească este tolerant.
Sau
poate faptul că nu s-a exprimat corect sau nu a ciocănit la uşă
când a intrat în casă sau nu a zis sărut mâna la părinţi sau nu a
zis sărut mâna pentru masă sau a mâncat fără să-şi pună în
farfurie, direct din oală, sunt o mulţime.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

îmi aduc aminte de toate carenţele pe care şi eu le-am adevărata mamă ar trebui să ştie exact şi ce trebuie să
avut cândva şi mi se tot preda aceeaşi lecţie de fiecare dată: îndrepte, cu atât mai bine că îi cunoaşte toate.
Nu te-ai spălat pe mâini, nu ţi-ai făcut cruce, nu ţi-ai pus în Să vă dau o pildă care ne vorbeşte de educaţie. A fost
farfurie, iar ai rupt din pâine şi nu ai tăiat frumos felia, iar faci copilul pus la masă, eram în casa respectivă, făceam o
zgomot când mănânci, iar izbeşti lingura în farfurie şi se aude agheasmă şi mama spune: „Hai, papă de aici din lingură că
urât. Era o întreagă poveste care ţinea de maniera în care luai dacă nu papi tu, uite, papă nenea." Un copil ca să-1 educi că îi
masa. „Nu stai cu spatele drept când citeşti, nu stai cu spatele este foame îl laşi întâi să-i fie foame, nu îl îndopi în mod
drept când scrii, nu aşa se stă pe scaun, nu aşa se descalţă artificial cu poveşti, cu intimidări, cu ameninţări. I-ai pus
pantoful, nu aşa se încalţă." Era o toleranţă care începea şi se mâncarea frumos la masă, i-ai pus frumos şervetul respectiv la
termina sub următorul aspect, când erai privit erai corect, deci gât, ai făcut o cruce frumos şi ai spus o rugăciune: Doamne,
ştiai care e regula de bază, când nu erai privit, mergea şi pe binecuvintează mâncarea aceasta să o mănânce copilul meu şi
de-a dreptul, nu mai era lege. ai început să-i dai.
Dar sunt lucruri care nu influenţează negativ, în Ai văzut că nu mănâncă, ai pus lingura pe masă, ai strâns
schimb, te pot învăţa negativ în timp, dar în momentul când masa şi până nu spune copilul îmi este foame, nu mai stai să
este vorba de abateri care vatămă starea sufletească şi pierzi vremea, să faci o întreagă alintătură, o întreagă
formarea morală a copilului, atunci toleranţa nu există. De
poveste, o întreagă contorsiune de probleme până ce
exemplu, faptul că a fumat - pedeapsă; faptul că a luat un ban
copilul gustă. Merge la doctor şi spune: Nu are poftă de
fără să spună sau şi-a însuşit un obiect de la şcoală sau a luat
ceva din casă fără să spună sau a plecat fără să spună sau a mâncare. Nu are poftă de mâncare pentru că şi aceasta este
spus ceva din casă fără voie sau a dus ceva, sau a minţit, o educaţie, pentru că copilul nu are un program de
orice. mâncare
Tot ce ţine de formarea caracterului nu se tolerează
pentru e vorba aceea cu 7 ani de acasă, nu putem spune copii
educaţi şi needucaţi. Noi folosim astăzi termenul copii mai
puţin pregătiţi psihologic şi mai bine pregătiţi psihologic. De
ce? Pentru că primul psiholog rămâne tata şi mama pentru că
nimeni nu cunoaşte copilul mai bine. Ce frumos spun mamele,
poate aţi avut ocazia în calitate de profesor să auziţi: Doamnă,
îl cunosc ca pe mâna mea. De ce? L-a legănat, l-a spălat, l-a
ştiut cum mănâncă, ce nu mănâncă, ce-i place, ce nu-i place,
cum doarme, cum se scoală, ce vrea, ce-i trebuie, ce moft are,
ce moft nu are, ce pretenţii are, ce tabieturi are şi o mamă ştie
totul despre copilul ei. Culmea, că la această cunoaştere,

260 2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxa
.Sugarii mănâncă la 3 ore, este şi cantitate - 50 ml,
ştim că un copil de 6 luni mănâncă la 4 ore, un copil de 1-3
ani are 3 mese principale şi 1-2 gustări, o mâncare bine
aşezată ca gramaj, ca vitamine, ca proteine, ca tot ce e nevoie,
bine împărţită pe etapele zilei. Nu stai toată ziua după el, cum
ai cumpărat ceva, dă-i, bomboane, portocale, biscuiţi, suc.
Astfel, îl învaţă un individ foarte dezordonat, neavând nici un
program, el nu va putea fi educat. Şi atunci când te vei duce
undeva sau îţi va veni un musafir, copilul îţi va arăta adevărata
educaţie din casă.
Am întâlnit atâtea cazuri mergând prin multe case, pe la
mulţi creştini pe care-i cunosc, atunci copiii faceau toate
trăsnăile, atunci întorceau casa pe dos, atunci săreau, atunci se
jucau. Pe când, am văzut familie unde în clipa când am intrat în
casă, copilului i s-a spus atât: Avem musafiri, vă rog să veniţi
să sărutaţi mâna Părintelui şi plecaţi în camera voastră, să nu
mai aud nici o gălăgie. Unul citea, unul se juca, unul stătea pe
pat, fiecare facea ceva dar nu deranja.
Deci, acestea sunt moduri de educaţie, aici intervine
toleranţa sau nu intervine toleranţa, nu intervine când nu
vatămă şi intervine când e vorba de formarea caracterului.
Caracterul unui copil se formează în primii trei ani, să ştiţi
lucrul acesta. Copilul nu se formează în al 6-lea sau al 7-lea sau
al 8-lea sau al 9-lea an. Copiii daţi la creşe au un program
comun, odată îi pune în pătuţ, odată îi schimbă, odată îi
hrăneşte, odată îi culcă, odată îi scoală.
Mama vine la ora 4, îl ia în braţe şi pleacă acasă, de la
programul prelungit, pentru că are şi ea problemele ei. Acei
copii sunt foarte bine integraţi în societate. De ce? Pentru că
sistemul este de aşa natură, ca într-o oarecare instituţie, unde el
nu mai devine un personaj independent, ci devine un personaj
colectiv. Iar personajul colectiv conturează foarte bine
personalitatea unui copil, nu va mai plânge când va fi în
preajma altor copii, nu va mai plânge când se va juca cu ei, nu
304
va mai plânge când vor fi în acelaşi grup, adică el începe
integrarea în societate dar cu ajutorul părinţilor, acolo unde este
nevoie de corectitudine. Chiar şi aceste instituţii, cum le spun
ei, after school, cu program prelungit, au rolul lor educaţional
prin faptul că îi
învaţă o viaţă ordonată.
Dar acelaşi lucru se poate preda şi în familie la fel de
bine. Când se aşează părinţii la masă se aşează şi copilul,
când se culcă părinţii se culcă şi copilul, când se scoală
părinţii se scoală şi copilul, când se roagă părinţii se roagă şi
copilul. Adică el imită tot ceea ce vede în familie şi atunci,
sigur că va creşte o persoană sănătoasă.
f. Toleranţa şi şantajul
Graţia: V-aţi referit la aspectul educaţional, când copilul
şantajează părinţii. Cunosc şi situaţii, în care părinţii îi
şantajează pe copii: Fă asta, dacă mă iubeşti. Părintele
Calistrat: Da, e identic, acelaşi lucru. Greşeala este aceeaşi.
Dar dacă pleacă de la părinte spre copil e cu atât mai grav,
pentru că tu fiind un om raţional şi cu o gândire structurată
deja, faci greşeli fundamentale de genul acesta. Deci dacă
pentru copii există toleranţa pentru că stă la bază şantajul, la
părinte nu mai este toleranţă, deja este o greşeală fatală
pentru că acel copil ştie când să speculeze aceste lucruri, cu
atât mai mult îi dezvoltă simţul irealităţii.
Sunt părinţi care îşi supraapreciază copiii, iarăşi este
o greşeală. De exemplu, este cea mai mare greşeală în
educaţia unui copil să impui: Educatoarea nu este bună,
învăţătoarea nu este bună, profesoara nu este bună, profesorul
nu este bun, directorul nu este bun, comandantul nu este bun,
şeful nu este bun. Şi eu le spun foarte des la spovedit:
- Ştiţi, copilul nostru nu şi-a găsit servici.
- Dar de ce? Trece pe lângă el sau trece serviciul pe
lângă el?
 Graţia Lungu Constantineanu

Despre familia ortodoxa

Nu, Părinte, este vorba de altceva. Nu se poate acomoda la

servici

304
 Graţia Lungu Constantineanu
.Nu-i bun. Deja este o defecţiune, nu-i bun. El trebuie
să înveţe să se integreze în mijlocul instituţiei în care îşi
desfăşoară activitatea, vorbim de un adolescent şi un matur, şi
aici avem de-a face cu un sistem de gândire. Pe foarte mulţi
copii i-au stricat părinţii:
- Cum să-mi las eu copilul meu să-1 exploateze?
- Nu-1 exploatează. îl învaţă o regulă a vieţii. Dacă ai
văzut că a trecut o lună şi nu i-a plătit cât trebuie, schimbi
frumos serviciul, nu-i o problemă, dacă ai văzut că au trecut
două şi nu s-a acomodat, îi schimbi serviciul. Dar spui că
trebuie să-i caut neapărat un serviciu bun. Dacă în Filocalie
spune că la cele înalte ajunge prin cele smerite, şi în societate,
până nu treci prin cele de jos, nu le vezi pe cele de sus.
Nimeni nu s-a născut profesor cu gradul I, nimeni nu s-
a născut metodist, nimeni nu s-a născut director, nimeni nu s-a
născut inspector, nimeni nu s-a născut ministru. Toţi au trecut
dintr-o etapă în alta încercând câte un pic din fiecare până au
văzut potenţa sau capacitatea. Că acuma ierarhia valorilor s-a
schimbat şi sensurile s-au degradat, asta este altceva.
Părinţii spun: Lasă că-1 ţinem noi acasă, nu-1 dau la
muncă. Este o mare greşeală. Copilul trebuie să se formeze
între 20 şi 25 de ani ca persoană care depune un efort suprem,
căci atunci face şi o facultate, atunci dă şi examene. Unii
părinţi atunci zic: „Nu, lasă copilul să nu obosească." Această
neobosire şi acest consum de energie prost folosit a făcut ca în
felul acesta să fie pline discotecile, litoralul, barurile de noapte,
cazinourile, tot felul de instituţii din acestea de distracţie, unde
tinerii se duc şi îşi revarsă altfel energia, consumă droguri.
Dacă el ar face 8 ore de muncă şi ar bate cuie cu
ciocanul sau ar săpa cu cazmaua sau ar repara ceva sau ar
depune un efort intelectual, sigur că îi apare şi dorinţa de
distracţie dar apare şi dorinţa de odihnă. Dar, el dormind cât e
ziua de mare, de când răsare soarele şi până asfinţeşte, e clar că
pe timp de noapte el trebuie să fie într-un loc să verse din
260
Despre familia ortodoxă
energia acumulată în timpul zilei. Pentru că, după aceea,
instituţiile statului nu au ce să facă. Aşa, trebuie să umble după
ei Poliţia comunitară, agenţii de pază trebuie să păzească să nu
se spargă, să nu se fure, să nu se bată. Deci este un mod care se
răsfrânge asupra noastră în mod negativ prin copiii noştri. Zice:
„Vai de mine, ce să fac că nu mă mai înţeleg cu el." Eu
întotdeauna le spun părinţilor: O cetate poate fi cucerită când îi
iei apa şi hrana. Aşa şi un copil, poate fi adus pe calea cea bună
când i-ai luat apa şi hrana. Când copilul spune: Dacă nu-mi dai,
ies şi plec, tu îi spui: Ieşi şi pleacă, ca să ai de unde te întoarce.
în momentul când spune copilul: Mă sinucid. Du-te şi te
sinucide. Dacă acesta este sensul vieţii pentru care ai trăit şi
asta ai descoperit, vei vedea că a doua zi, copilul acela nu va
mai folosi niciodată termenul sinucidere.
Vă fac o remarcă întâlnită de mine personal. Copiii ştiind
de aceste efecte ale telefonului cu fir roşu, problemele cu
psihologul, că părinţii pot fi traşi la răspundere, ei joacă
pur şi simplu aceste cărţi ieftine, aducându-şi părinţii în
postura de a-i educa ei pe părinţi. Proverbul popular
spune: Vai de părinţii ce-şi ascultă copiii] Pentru că ce se
întâmplă? Ce este iubirea? Ce nu-şi doreşte o mamă pentru
fiul ei? Ce nu-şi doreşte un tată pentru fiul lui? Orice
părinte îl doreşte împlinit, căsătorit, familist, cu bani, să
trăiască bine, să aibă tot ce-i trebuie. Aşa este şi
Dumnezeu nu ar fi împotrivă. Dar nu le dă copiilor, tocmai
ca să vadă că părinţii lor nu s-au trezit cu ele în plic, au
deschis plicul şi le-au folosit. Au muncit la rândul lor, şi
tocmai ei folosesc iubirea incorect
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.întotdeauna mi-a plăcut expresia şi am auzit-o din gura
unei mame, e frumoasă: „Părinte, am plecat de la lingură şi
furculiţă şi am ajuns la ceea ce suntem." El vrea la 20 de ani să
aibă tot? Sigur că nu se poate. O mamă şi un tată fac un efort
uriaş, se luptă să ia casă copiilor, să-i însoare, să le dea bani, să
le facă tot ce le trebuie, mobilă, pământ, servicii. Dacă este,
este, dar dacă nu este?
Nu toţi copiii au acelaşi start de plecare, dar s-a
constatat că, copiii necăjiţi, care au depus anumite eforturi, au
avut starturi mai bune decât copiii care au primit de-a gata,
pentru că cei care au primit de-a gata nu au ştiut să preţuiască şi
au distrus o muncă fară efort, iar cei care au depus efort, abia
aceia au ştiut să preţuiască şi au rezistat. Dacă ne uităm la
sistemul de viaţă românesc în care trăim noi astăzi, ce vedem?
Primul lucru cu care se confruntă tinerii sunt locurile de muncă
care sunt aşa cum sunt, dar şi dorinţa de a lucra numai bine nu
poate fi îndeplinită tuturor. Nu ai cum să faci 900 de avocaţi în
fiecare an, aşa scoate Facultatea de Drept, un exemplu. în
medicină, ies 2000- 3000 de medici pe an. Nu poţi să-i
încadrezi pe toţi. Rămân cei cu rezidenţiatul, cei care intră pe
specialităţi. Nici dintre aceştia nu rămân toţi, că unii cad pe
parcurs, nu le place profesia, nu le place remuneraţia, nu le
place mediul de muncă. Pleacă în străinătate. Dar vreau să
spun, se detaşează. Aici trebuie părinţii să aibă grijă. Dacă ne
învăţăm copiii cu concurs de mititei, vor şti să câştige când sunt
mari. Dacă ne învăţăm copiii cu concurs la bătrâneţe, vor
pierde atunci când nu mai sunt pregătiţi să dea un concurs. De
ce? Pentru că, fiind învăţaţi de părinţi toată viaţa: Ia, hai,
poftim, e al tău, ţi se cuvine, el a învăţat că tot ceea ce este îi
aparţine şi atunci el nu a mai depus nici un efort. Şi aşa s-a
creat familia de probă, divorţul de probă, divorţul amiabil,
divorţul la înţelegere, distrugerea familiei, împărţirea copiilor,
dorinţa de a nu avea copii, dorinţa de a nu munci. Şi ce sunt
260
Despre familia ortodoxă
ele? Sunt defecte ale părinţilor raportate la viaţa
contemporană. Pe baza legilor în care trăim.
Eu exprim deschis că sunt împotriva unui lucru. Un
student pentru că a făcut 4 ani de facultate, merită şomaj că nu
şi-a găsit serviciu, dar un băiat care a terminat clasa a VTII-a
sau a X-a sau a XII-a, pentru ce trebuie să-i dai şomaj? El nu
poate să meargă să se angajeze sau să se ducă la o şcoală de
meserii sau mai departe, la o şcoală superioară? De ce? Din
lenea de a învăţa? Tu ce faci, îi plăteşti lenea? Este o mare
greşeală.
Eu am fost elev în clasa a X-a şi nu mi s-a dat şomaj, am
dat o treaptă şi ni s-a spus: Luaţi treapta, terminaţi liceul!
Nu? în agricultură. Nu stătea de vorbă sistemul de atunci.
Am terminat clasa a XII-a, la fel ni s-a spus: Vreţi o
treaptă superioară, mergeţi la examenul de specialitate,
dacă nu, aveţi 2 săptămâni să vă încadraţi în agricultură.
Deci nu te-a întrebat cineva dacă vrei şomaj. Ori noi am
făcut o mare greşeală la ora actuală, şi aceasta ţine tot de
educaţia şi de voinţa socială. Nu am nimic cu nimeni,
poate să le dea şomaj până la a doua venire, dar de ce să
încurajezi un tânăr apt de muncă să nu muncească? De ce
să-1 înveţi de la vârsta de 18 respectiv 16 ani că se poate
trăi din bani nemunciţi? Ce sunt acei bani nemunciţi? Ai
mamei, ai tatei, ai bunicului, ai unchiului, ai fratelui, ai
vecinului, care la 40, 50, 60 de ani se duc şi muncesc
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.în loc, cel tânăr să-1 ţină pe cel bătrân, cel bătrân îl
întreţine pe cel tânăr? Nu e posibil. Deci e un act de injustiţie
faţă de proprii noştri copii. Dacă ne ducem la originea neamului
românesc, ce vom găsi? Copilul de la 10 ani trebuia să ştie să
mânuiască arcul, suliţa, sabia şi săgeata, iar copilul de la 14 ani
trebuia să ştie să ţină plugul, să ia lecţii de călărie, să ştie să
alerge ca să poată să se apere, este prima armată organizată de
la Ştefan cel Mare sau oastea cea mare. Exact aşa spune, cine
ştie să ţină plug sau coasă în mână, să pună mâna pe arme. Păi
la 16 ani, vă asigur eu că în oastea lui Ştefan cel Mare erau
tineri care trăgeau cu arcul sau dădeau cu gheoaga.
Şi tu la 16 ani ce faci? Nu l-ai învăţat o rugăciune, nu l-
ai învăţat ce vrea, nu l-ai învăţat ce-i munca sau ce-i viaţa, în
schimb i-ai asigurat şomajul, prima formă de trândăvie imorală
socială.
Mai demult, în vechime, o fată nu se căsătorea dacă
flăcăul nu ştia toate muncile gospodăriei. întreba: Ştii plugărit?
Ştii oierit? Ştii să coseşti? Ştii la pădure? Da. îl lua de bărbat,
dar trebuia să-şi facă casă. Şi ce făcea tânărul? De la 15-16 ani,
în ograda părinţilor lui, el lucra deja pentru casă ca să se
însoare. El ştia că trebuie să aducă femeie în casă. Vă daţi
seama ce mentalitate sănătoasă a poporului român, nu inventată
de undeva?
Acuma, la vârsta de 25 de ani, cu facultatea terminată,
el vine şi bate cu piciorul părinţilor că vrea să se însoare, aduce
nora în casă, dar le explică părinţilor: Vă alegeţi, ori plecăm noi
de aici ori plecaţi voi la ţară? Stai un pic, ce facem? Ne cucerim
teritorial? Schimbăm sensul vieţii? Voi, în loc să trăiţi lângă noi
să învăţaţi ceea ce înseamnă familia şi să aveţi mai departe
reperele morale ale unei familii sănătoase: aşa se pune o masă,
aşa se strânge o masă, aşa se spală o rufă, aşa se mătură o casă,
aşa se merge la servici, aşa se educă un copil. Tu ce faci? îmi
spui mie să ies din habitatul în care mi-am desfăşurat
activitatea? Ca tu ce să faci? Să instaurezi dezordine, adică ce
260
Despre familia ortodoxă
vrei să demonstrezi tu în calitate de tânăr? Vedeţi? Sunt lucruri
care vin invers cu morala creştină, invers cu învăţătura
bisericească, invers cu toleranţa, pentru că nu ai ce tolera aici.
Am văzut părinţi duşi în azil că le miroase paturile şi nu putem
să-i mai ţinem în bloc, am văzut lucrul acesta. Părinţii au
îmbătrânit amândoi, vrem să-i dăm la azil. Şi mai frumos, că
întrebarea se pune aşa:
- Părinte, da' dumneavoastră, Biserica nu vă ocupaţi
să faceţi nişte azile pentru oamenii mai în vârstă?
- Dar de ce spuneţi treaba asta? Pe cine aveţi pentru
azil?
- Maică-mea şi taică-miu, sunt trecuţi de 70 de ani şi ei
nu ne-ar deranja, s-ar retrage la un azil dacă ar avea unde dar
nu sunt locuri.
Ferice, în loc, nepotul să-şi cunoască bunicul şi bunica
şi să se bucure de dragostea lor, de poveştile lor, de căldura lor,
de ajutorul lor, îi trimit la azil. Zice:
- Da, Părinte, într-un apartament de 3 camere unde să
stăm toţi?
Bine că aţi stat cât aţi fost mici şi nu încăpeţi acuma, mari.
Adică, este iarăşi o formă greşită de formare a noii familii,
pe ce criteriu? Pe criteriul independent, egoist, deci
nejustificat şi direct împotriva principiului dumnezeiesc.
Scrie clar în Decalog, cinsteşte pe părinţii tăi,335 iar tu îi duci
departe de casă ca să nu te mai împiedici de ei. Iată încă o
formă în care Dumnezeu îşi revarsă mânia. Ce spune în
Decalog, în cartea lui Moise, în Sfânta Scriptură, în
Vechiul Testament? Te voi pedepsi şi voi pune pe copiii tăi
până la al III-lea şi al IV-lea neam blestem, de nu vei cinsti
pe părinţii tăi sau de nu Mă vei cinsti pe Mine ca Dumnezeul
tău,33
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

6
Şi atunci nu trebuie să ne mirăm nici de ce avem momentul epocii în care au trăit şi al timpului dar rămâne ceva.
sindromul Down, nici de ce avem copii oligofreni, născuţi Un părinte trebuie să-1 apreciezi, dacă cu adevărat ţii la el sau
imatur, autişti ş.a.m.d. Este plata păcatului. Spune cineva, merită să-i dai o mână de ajutor, trebuie să-1 apreciezi pentru
dacă Dumnezeu e bun, de ce îi pedepseşte pe copii? Tocmai ca răbdarea cu care te-a crescut până la vârsta la care te-ai putut
să-i doară pe părinţi cum îl doare pe Dumnezeu Tatăl de jertfa descurca singur. Acesta este primul merit care nu poate fi
Fiului neluată în considerare de nimeni. Graţia: Cum aţi defini cântărit, chiar dacă tu ajungi nu ştiu cât de mare, mintea ta te
toleranţa pe scurt? Părintele Calistrat: Toleranţa este mama ţine, dar asta nu înseamnă că eşti mare şi eşti deştept. Eşti mare
insuccesului, toleranţa este moartea sufletului, toleranţa este că el te-a adus până în faza în care ai putut tu să începi să devii
moartea moralei, toleranţa este moartea lucrurilor sănătoase. mare şi tu trebuie să preţuieşti acel început.
Aceasta este toleranţa. Spunea cineva: Aţi văzut ce elevi buni am eu în liceu? Aţi
văzut ce studenţi avem în facultate? Nu, ce învăţătoare am
g. Purtarea faţă de părinţi avut la şcoală pentru că aceea ţi-a pus creionul în mână şi
Graţia: într-o familie cu mai mulţi copii, în general, este unul te-a învăţat prima dată să scrii. Deci ei i se atribuie
mai cu bun simţ, mai săritor, mai dornic să ajute şi pe unul şi pe meritul. Profesorul V-VIII are doar laude, învăţătorul I-IV
altul, bun la toate, cum se spune. Ceilalţi, însă, nu înţeleg să
are merite. De acolo s-a creat viitorul inginer, viitorul
urmeze exemplul bun ca să se mai împartă responsabilităţile
medic, viitorul profesor, tot ce vrei, pentru că el este cel
mai ales faţă de părinţi. Aceasta se întâmplă chiar în familii
creştine şi credincioase. E corect? Părintele Calistrat: Să ştiţi care i-a deschis prima dată taina minţii, acolo este
că aici este o taină foarte mare. în popor se spune aşa: Cu ce pornirea. Dacă izvorul este bine curăţat, apa nu va fi cu
mână dai cu aceea primeşti. în general, în toate familiile se va nisip şi cu mâl niciodată. Dacă izvorul este de suprafaţă,
găsi, sau Dumnezeu va lăsa, dacă omul a fost evlavios şi tot timpul apa va mirosi sau va avea mâl într-însa şi atunci
credincios şi cu teama şi frica lui Dumnezeu, se va găsi un poţi să treci prin 70 de şcoli, la sfârşit esenţa e tot urâtă, nu
suflet bun care să poarte soarta şi grija acelei persoane. Am să are putere
vă spun cum. Sunt 3 copii, unul iubeşte mai mult părinţii, unul
e mai darnic cu părinţii, unul e mai sentimental cu părinţii. Sunt
5 copii, unul e mai apropiat de sufletul părinţilor. Sunt 7 copii,
unul e mai la inima lor sau îi iubeşte mai mult chiar dacă
părinţii sunt respingători, sau ei dau atenţie altuia care nu
merită.
Mie îmi place foarte mult, eu nu apreciez părinţii după
vârstă sau după frumuseţe. Asta nu ştim noi, Dumnezeu o pune,
Dumnezeu o ia. Dacă intrăm în cimitir, aţi văzut câte chipuri
frumoase stau pe cruci şi aşteaptă învierea morţilor. Au fost
oameni ca şi noi, s-au bucurat de viaţă, s-au bucurat de

260 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dacă la început rădăcina e sănătoasă, de acolo merge
totul bine - asta sunt părinţii, ei trebuie apreciaţi, nu că sunt
săraci sau bogaţi. Unora le este ruşine cu părinţii lor, că sunt
bătrâni, că sunt îmbrăcaţi nu ştiu cum, că arată nu ştiu cum, că
nu au vocabular, că nu sunt prezentabili, că nu sunt nu ştiu ce
personalităţi. Nu este adevărat. Dacă vrei să apreciezi o mamă,
să spunem că de la 10-15 ani începi să te descurci şi singur,
adică poţi să câştigi un ban, baţi un par, dai o coasă, prăşeşti o
buruiană, dar faptul că ţi s-a umplut de 3 ori pe zi castronul cu
mâncare uşor sau greu, comod sau poate lejer, faptul că ai fost
culcat şi spălat, faptul că ai fost alăptat şi purtat în braţe, dacă
vrei să respecţi cu adevărat, acestea nu pot fi cântărite, pentru
că acestea sunt adevăratele valori, aceea este mama de fapt. Nu
este aceea căreia îi spui tu: Hai, mamă, eşti depăşită, lasă-mă
cu sfaturile dumitale. Aceea este mama care ţi-a făcut cruce pe
leagăn sau pe pernă când dormeai şi care a avut grijă la fiecare
lingură să vadă cum înghiţi, sau la fiecare castron pe care ţi l-a
pus, să nu fie fierbinte, să fie călduţ, să nu fie rece, să aibă gust.
Pentru atitudinea faţă de mama, Dumnezeu cere socoteală,
acolo nu se iartă.
De aceea spune că cel ce loveşte pe mama, nu-i
putrezeşte mâna. Exact ca preotul, e acelaşi blestem. Poate să
nu blesteme mama, lucrarea este la fel de aspră, pentru că
aceasta nu poate fi cântărită. Aceasta nu poate explica, nici
psihologul, nici psihiatrul, nici sociologul, nici filosoful, nici
profesorul profesorilor. De ce acea femeie care nu e constrânsă
de nimeni şi de nimic, se ocupă de acel boţ de carne şi îl face
mare?
Trebuie să recunoaştem, creşterea unui copil este jertfa
cea mai mare! Chiar contest, că spun unii: ştii tu cât e de grea
călugăria? E cum ţi-o faci. Eşti leneş, îţi va fi greu, nu-ţi place
rugăciunea, îţi va fi greu, nu-ţi place postul, îţi va fi greu, nu-ţi
place programul, îţi va fi greu, dar dacă eşti sprinten, cum se
spune, nu ai nici o treabă.
260
Despre familia ortodoxă
Dar a creşte un copil e o adevărată jertfă, de la a-1
legăna cu biberonul în gură, la o lingură de lapte sau la sân,
până la a-i pune o haină pe el şi a-i da un statut e o mare
diferenţă. Aici este cel mai mare păcat pe care Dumnezeu nu-1
va ierta pe faţa pământului nici unuia, nici celui care şi-a dus
părinţii în azil, nici celor care nu i-au petrecut pe ultimul drum
la înmormântare, nici celor care nu i-au respectat.
Deşi este o chestiune de folclor banală, în anii
1970_'80, era un cântec de muzică lăutărească, că un părinte
poate creşte 7, 8 copii sau 10, şi în replică spunea, însă 7, 8
copii cu minte nu pot ţine un părinte. Adică, după ce i-a făcut
mari, după ce i-a împlinit şi i-a făcut pe toţi bărbaţi cât brazii şi
cât uşa, ei nu sunt în stare să aducă o bucată de pâine celui care
i-a crescut. într-adevăr, acestea sunt de la Dumnezeu ridicări
de har totale. Când vom vedea oameni fericiţi dar nenorociţi,
ţineţi minte, fericiţi dar nenorociţi, să ştiţi că din cauza
părinţilor li se trage. Ştiţi ce spun?
- De toate am, nimic nu-mi lipseşte, dar nu am pace
sufletească, mă macină în fiecare zi.
Şi ştiţi ce întrebare îi pun prima dată?
- Părinţii dumneavoastră ce fac?
- Au murit.
- Ce fel de oameni au fost?
- Mama a murit la atâţia ani, tata la atâţia ani.
- I-aţi îngropat frumos? Aţi avut grijă de ei? Aţi avut o
relaţie frumoasă?
- Aa, nu, Părinte, noi am plecat în lumea largă, ne-am
văzut de treaba noastră, ei au rămas, nu am putut să-i căutăm,
nu am avut timp de ei, au rămas cu un frate de-al nostru, pe
mama au mai chinuit-o, au mai ţinut-o flămândă, a murit
bolnavă.
- Dar de ce nu i-aţi dus oleacă de mâncare sau
medicamente?
- Nu am moştenit noi nimic şi nu ne-a interesat.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Dar ceea ce sunteţi de unde aţi moştenit? Să ştiţi că nu

aveţi cum să găsiţi fericirea. Mergeţi, puneţi lumânări,
faceţi parastas, cereţi iertare la mormânt, citiţi Psaltirea,
faceţi rugăciuni, că povara va fi şi mai grea

260 2
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.Şi îi mustru, le spun în faţă, Şi ştiţi când e mai grea?
Când copiii lor, că aşa şi părinţii au o vorbă: Să-ţi facă copiii tăi
ce mi-ai făcut tu mie. Ştiţi cât de bine se prinde? Ştiţi cât de
consistentă este această vorbă? întocmai se întorc. Vin şi spun:
Părinte, mama mea m-a blestemat: „A zis, să-mi facă copiii mei
cum i-am făcut eu ei şi ştiţi că aşa îmi fac?" „Dacă mama
trăieşte, du-te cu ea la preot sau la episcop să te dezlege, altfel
aşa ai să te chinuieşti, pentru că acestea sunt urmările familiei
neglijente faţă de părinţi sau faţă de respectul faţă de părinţi."
h. Măsura iubirii, toleranţei, bunătăţii Graţia: în cadrul
relaţiilor din familie, cu ce măsură se măsoară iubirea,
toleranţa, bunătatea, cu a celui care o dă, cu a celui care
primeşte sau cu măsura lui Dumnezeu? Părintele Calistrat:
Mai întâi, iubirea nu are măsură. Sfântul Maxim Mărturisitorul
spune aşa: Cine a încetat să iubească o clipă nu a iubit
niciodată?31 Acelaşi Maxim Mărturisitorul spune: Dacă
oamenii ar cunoaşte cu adevărat puterea iubirii, pământul s-ar
topi de dragoste, dragostea ar fi mai puternică decât căldura
soarelui care topeşte tot în jur dacă doreşte,338
Dar legat de măsura cu care dăm iubirea sau măsura cu
care primim iubirea, avem un răspuns în Sfânta Scriptură
categoric, scris în psalmii lui David care spune aşa: Cu cel ales,
ales vei fi, cu cel cuvios, cuvios vei fi. Cu cel mândru, ochii îi
vei zdrobi şi cu cel îndărătnic te vei îndărătnici, 339 Vedeţi?
Iubirea nu are numai măsuri de bunătate, iubirea are şi
măsuri de îndreptare: Certa-voi cu toiag
Iubirea dumnezeiască este fară de măsură, nemărginită
şi se dăruieşte celor ce o primesc pe ea şi spune acolo: Bucura-
se-va dreptul de Domnul şi de auzul rău nu se va teme,342 Sau:
Veseli-se-va dreptul de Domnul?43 Sau: Deschide-voi gura
mea şi se va umplea de duh, sunt cântări din psalmi. Dar ne
ducem la iubirea duhovnicească. Iubirea duhovnicească a
ucenicului faţă de bătrânul care îl povăţuieşte şi a bătrânului
faţă de ucenicul pe care îl creşte, este până la măsura în care
Hristos a spus: Dacă dascălul nu-şi face ucenicul măcar la fel
ca el sau mai mare decât el, nu a realizat nimic?45
Deci este o iubire care trebuie să dea fruct, aceasta este
măsura iubirii. Fructul iubirii sunt faptele. Măsura să nu
fie sterilă, că noi spunem te iubesc, şi strângi fata în braţe
sau îţi îmbrăţişezi prietenul, dar este iubire din interes, este
iubire egoistă, este iubire temporară, trecătoare, este iubire
biologică, este iubire maternă, este iubire paternă, este
iubire socială. Faptul că se îngrijesc la spital şi îşi dau
primul ajutor, este un gest de iubire, dar depinde cu ce
cuget îl fac

337 Capete despre dragoste, în Filocalia II, EIBMBOR, Buc., 2009.

338 Ibidem.
339 Psalm 17, 28-30.
fărădelegile talei340 Deci, cine iubeşte pruncul, spune
Solomon, nu cruţă varga, iar cine nu-şi iubeşte fiul, cruţă
varga 341, în proverbe. Aşa întâlnim în iubire.

260 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.La un moment dat se spunea că Dumnezeu va măsura
pe fiecare om după modul cum s-a închinat şi dă următorul
răspuns: Toţi ne facem semnul crucii, dar Dumnezeu nu va
căuta la cel care a făcut crucea dreaptă, ci cu ce cuget a făcut-
o. Tu poţi să faci crucea dreaptă să te vadă cei din jur cât de
credincios eşti, dar tu poţi să faci crucea dreaptă că chiar crezi
în Dumnezeu şi chiar îl iubeşti sincer şi nu vrei să-I calci
poruncile şi să-L superi. Dar Dumnezeu va şti acea măsură.
Vedeţi? Acesta este adevăratul fruct al iubirii - fapta. Era şi o
vorbă populară: Unde-i dragoste curată acolo-i şi multă faptă.
Nu cauţi dragostea în vorbe, dragostea trebuie să rodească.
Din dragoste S-a întrupat Hristos, din dragoste S-a născut
Hristos, din dragoste S-a jertfit, din dragoste ne-a mântuit. Din
dragoste Se jertfeşte permanent în Sfânta Euharistie, nu
spune? Pe noi înşine şi unii pe unii pe alţii şi toată viaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Iarăşi, când cântă
înainte de crez: Iubite-voi, Doamnei Dacă nu-L iubesc pe
Dumnezeu, nu am măsura Duhului Sfânt, revărsarea nu există.
Cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, pot veni duhuri
de iubire cine ştie de unde, ea poate fi şi pătimaşă, nu trebuie
să fie neapărat dumnezeiască.
Dar în cadrul familiei sunt cele 3 măsuri de iubire:
iubirea maternă şi paternă şi iubirea în raport cu poruncile lui
Dumnezeu. Acestea nu le schimbă nimeni. în momentul în care
tu nu ţi-ai iubit copilul după poruncile lui Dumnezeu, acela
este un copil ratat. Acela nu va fi spovedit, nu va fi împărtăşit,
acela nu ştie de morală, nu ştie de conduită, nu ştie de respect,
nu ştie de cei 7 ani de acasă, acela este un copil crescut
artificial, deci el va fi un sad al morţii.
Când au venit plăgile Egiptului şi Dumnezeu l-a
pedepsit pe Faraon, dacă aţi fost atenţi, i-a pedepsit pe cei întâi
născuţi. De ce? în aceia trebuiau să fie toate darurile
duhovniceşti şi Dumnezeu i-a pedepsit pentru că ştia că pe
aceia îi iubeşte cel mai mult Faraon şi tot poporul Egiptului ca
260
Despre familia ortodoxă
mentalitate socială. De ce a lovit într-înşii? Le-a stricat toată
dinastia şi ierarhia casei. Dar cum? Cu durerea cu care au
suferit ei pierderea întâilor născuţi, aşa a suferit Dumnezeu
prigonirea poporului lui Israel de către egipteni. Atunci ce a
zis? Vă dau şi o plagă pe măsură!
La început i-a luat uşor, le-a stricat apa, le-a înroşit- o
în sânge, le-a dat grindină, le-a omorât dobitoacele, le-a dat
lăcuste, le-a dat ţânţari, le-a dat broaşte, le-a dat toate belelele.
Când a văzut că nu merge, ce a zis? Staţi că vă lovesc exact
unde vă doare. Omorându-le copiii, a lovit direct în iubirea
supremă. Nu există iubire mai mare ca iubirea biologică a
părintelui faţă de copil sau a mamei faţă de copil şi atunci
Dumnezeu ce a făcut? A cutremurat temelia. Deci, inimă
curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte
întru cele dinăuntru ale mele.346 Nimeni nu te aduce ia inimă
curată şi la duh drept decât suferinţa şi smerenia. Şi atunci,
o măsură care stă la baza cunoaşterii iubirii reale, aceasta este -
jertfa dreaptă şi curată. Ce spune? Duhul umilit, inima înfrântă
şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi341 Aceasta e măsura care îi
place. Graţia: Părinţii Bisericii sunt iubitori de semeni şi
deosebind lucrurile, au spus că nu există oameni răi. Sunt
oameni care lucrează cele rele şi urâte într-un anumit moment
sau în mod constant pe parcursul întregii lor vieţi. Părintele
Ilarion Felea zice aşa: E mare păcat să socoteşti omul
nevrednic, vrednic şi pe cel vrednic, drept nevrednic. 34* Cum
se raportează afirmaţia Părintelui Ilarion Felea la afirmaţia că
nu există oameni răi? Părintele Calistrat: Răutatea este o
boală. Vă dau răspunsul acestei afirmaţii referindu-mă la
Sfânta Scriptură.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Eclesiastul spune să nu spui răului rău şi bunului bun, pentru că
ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ce nu există nu se poate
număra,349 Şi aici ce vrea să tâlcuiască Eclesiastul când spune
aceasta? în momentul în care tu spui cuiva că este bun greşeşti
că bun este doar Dumnezeu, iar măsura binelui se raportează
numai la divinitate. Şi spune psalmistul David: Numai Tu
cunoşti tainele şi rărunchii şi inimile,350
Deci atunci putem spune că cineva e bun şi vrednic,
când noi îi cunoaştem măsura inimii şi rărunchii şi tainele din
interior. Că dacă aş avea toate darurile pământului şi pe toate
le-aş face şi nu am dragoste nimic nu-mi
K1
foloseşte, nimic nu sunt. Vedeţi? Aici, noi oamenii pământeşti
apreciem măsura iubirii după binele făcut. Suntem într-o
problemă şi ne ajută cineva: Vai, ce om bun! Dar acelaşi om
bun care mie mi-a făcut un bine, poate foarte bine să facă
următorului un rău şi atunci, el deodată din bun devine rău.
Aici la ce ajungem? Ajungem exact la elitismul acesta
ortodox care se bazează pe aureolă şi nu pe cuvânt, în
momentul în care ai ajuns în ortodoxie să faci paşii pe calea lui
Dumnezeu, nu te mai măsori în sfânt sau bun, te măsori în
Dumnezeu. în clipa în care eşti curat cu inima vei vedea pe
Dumnezeu. Aceasta este măsura bunătăţii: Fericiţi
ici
cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Şi de
unde ştim lucrul acesta? Să vă dau o pildă. Noi obişnuim să
spunem despre anumiţi oameni care fie ne sunt prieteni sau
cunoscuţi: Vai, ce om bun! Şi altul spune: Lasă că-1 cunosc eu
pe acela, am auzit eu de acela, uite aşa, aşa, aşa.
349 aEcclesiastul
1, 15.
350 Psalm 7, 9.
351 Cf. I Cor.
13,3.
352 Matei 5, 8.
260
Despre familia ortodoxă
Acelaşi om pentru cineva este rău, acelaşi om pentru cineva
este bun. Şi atunci, Sfanţul Xenofont de la Muntele Athos, un
cuvios care trăia prin peşterile Athonului, venind odată la el un
ucenic i-a spus aşa:
- Părinte, aş vrea să-mi daţi un cuvânt de învăţătură
care să mă zidească pentru toată viaţa şi să nu greşesc
niciodată.
Bătrânul i-a spus aşa:
- Atunci fugi de oameni şi nu-ţi fa oamenii prieteni
niciodată.
- Dar asta nu este o măsură a egoismului şi a
însingurării?
- Nu. Aceasta este o măsură care te va face să nu
greşeşti niciodată. Cel care azi te foloseşte mâine te poate
sminti. Dar dacă îţi iei măsură, prieteni pe sfinţii din Vieţile
sfinţilor, vei avea modele absolute şi nu vei greşi niciodată,
pentru că aceia au încetat de a mai trăi loruşi, trăiesc numai lui
Dumnezeu.
Vedeţi? Aceasta vrea Ilarion Felea să spună că mare
greşeală este să spui vrednicului nevrednic, pentru că tu nu ştii,
nu cunoşti lucrarea lăuntrică. Ce a spus Hristos? Tatăl
ICI
a dat toată judecata Fiului, iar Fiul a spus: Nu judec cum
vreau Eu, precum aud judec, adică, unde Tatăl îi spune:
Binecuvântaţii Tatălui Meu, dar Hristos ce spune? Mergeţi şi
moşteniţi împărăţia gătită vouă,354 nu spune: Dar tu cum ai
dobândit-o? Ce ai făcut de ai primit-o? Nu. Nu trece la
analiză. Aici nu e vorba de psihanaliză, aici este vorba de
strălucire. Noi avem un chip, avem o lumină: însemnatu-s-
353 Ioan 5,
27.
354 Matei 25,
34.
2
 Graţia Lungu Constantineanu
peste noi luminaţeţei Tale, Doamne. Cu pace ne vom culca
şi vom adormi.
/v
• 356
In momentul în care spune: Nu vă cunosc pe voi, e
clar că aceia nu sunt cu Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu va
spune: Plecaţi, blestemaţilor,357 Ce aţi căutat la Tatăl Meu?
De aceea Ilarion Felea se referă să nu spui nevrednicului
vrednic şi vrednicului nevrednic. Pentru că noi nu cunoaştem
măsura lor. Spune Ioan Evanghelistul şi acesta cred că e cel
mai concludent răspuns: Cinejudecă mai înainte de Hristos
pe aproapele antihrist este. Eu nu mai am nevoie de 666, în
clipa în care eu dau sentinţe în jurul meu, deja diavolul e în
mine.
Personal mai obişnuiesc la spovedanie şi folosesc
această armă. Vine câte cineva, se aşează în genunchi şi
spovedeşte pe şefa de magazin, pe şefa de la taxi, pe
cumnată-sa, pe soacră-sa, pe mamă-sa, pe soră-sa, pe
cumnată-su, pe cutare, şi zic:
- Pot să vă adresez o întrebare?
Şi mă întreabă aşa mirată:
- Da, ce vreţi să ştiţi?
- Nu ai auzit? E dus Dumnezeu în concediu?
- Nu ştiu. La ce vă referiţi?
- Văd că v-a dat dumneavoastră dreptul de a judeca
problemele altora. Aţi venit pentru problemele cuiva sau
pentru ale dumneavoastră?
- Nu, dar să nu mă înţelegeţi greşit. V-am spus aşa ca
să ştiţi.
- Dar nu mă interesează. Dumneata ai venit să spui
ce te doare în suflet pe tine, nu ce face aproapele. Cu ce te-a
încurcat la mântuire fapta lui cutare sau a lui cutare, când tu
nu ţi-ai făcut datoria în dreptul tău?
- Da, să ştiţi că aveţi dreptate, îmi dau seama.
- Mergeţi şi puneţi mâna pe rugăciune!
260
Despre familia ortodoxă
Nu mai stau să fac teoria chibritului cu fiecare om în
parte, să-i explic că el e în afara problemei spirituale. Ce fac?
încep să aşez canon pe hârtie după patimile pe care le are. Le
dau şi Acoperământ să se liniştească şi îngerul să fie linişte şi
psalmii 37 şi 67 să termine cu duşmanii şi 7 împărate ceresc
să se lumineze şi Paraclisul să aibă ajutor şi Sfântul Spiridon
să aibă spor şi Mihail şi Gavriil să fugă demonii. Zice:
- Părinte, dar nu mi-aţi dat prea multe?
- Fă din toate câte puţin şi ai să vezi care-i folosul.
Când vine data viitoare, ştiţi ce spune?
- Părinte, mi-aţi dat un canon greu, dar ştiţi că parcă
am cunoscut?
- Vedeţi, dacă aţi înlocuit bârfa cu rugăciunea?
Este una să te rogi şi alta să bârfeşti. A judeca şi a
cleveti şi a denigra pe cineva, e o suferinţă. Aşa cum în
cancer se dă morfina, aşa este bârfa pentru omul ticălos.
Când bârfeşte, el simte că şi-a acoperit o parte din
neputinţe arătând că mai este cineva ca el, dar de fapt, el
nu-şi vindecă patima. Patima lui rămâne aceeaşi, dar e
bucuros că mai are 2-3 semeni, nu e singur cu meteahna
aceasta. El putea fi mai bun dar metehnele acelora i-au
schimbat lui direcţia
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Şi atunci, sigur că această boală a răutăţii, s-a
demonstrat şi ştiinţific şi patristic că cea mai slabă speţă de
oameni sunt aceştia: invidioşii, zavistnicii, răutăcioşii şi
egoiştii. Pentru că atunci când eşti egoist şi cineva face ceva
bun, nu-ţi place, dacă eşti răutăcios, chiar dacă cineva a făcut
ceva bun, nu poţi accepta. Trebuie să găseşti un cusur chiar
dacă nu este, dar să ai tu împlinirea sufletească că nu ai putut
face tu lucrul acesta dar de ce să spună acela că l-a făcut bun?
Şi atunci se justifică tocmai prin aceste argumente care
demonstrează boala sufletească din om.
Pentru că în momentul în care el e mulţumit şi e
liniştit, nu-1 interesează de altul. E treaba aceluia, îl priveşte
personal. Ce mă interesează pe mine că acela nu ştie să se
descurce? L-o lumina Dumnezeu când va găsi de cuviinţă.
Sau ce mă încălzeşte pe mine că acela nu se împacă cu
nevasta lui? II priveşte direct şi personal. Sau ce mă
deranjează pe mine că acela nu posteşte? Care e treaba, eu
postesc pentru el sau pentru mine? Eu postesc ca să-i
demonstrez lui că eu pot şi el nu poate? Deci e o boală care ne
frământă. Acestea se numesc frustrări. Este frustrarea în
societate, când, poate unii oameni nu au reuşit în viaţa lor să
facă o casă sau alţii nu au reuşit să aibă un copil. Am întâlnit
persoană care mi-a spus aşa:
- Părinte, să ştiţi că eu urăsc copiii.
- De ce?
- Părinte, mie nu mi-a dat Dumnezeu copii şi mă lupt
cu această patimă. Când văd copii la cineva în braţe şi sunt
frumoşi, sunt invidioasă, cum acela să aibă şi eu nu?
- Atunci de ce nu aţi înfiat unul?
- Ei, nu, dacă nu a fost să fie de la mine!?
- Vedeţi egoismul? Dar cine ştia că acel copil e al
dumneavoastră sau nu, îl alegeaţi frumuşel sau curăţel sau
cum vă plăcea, vă alegeaţi un copil pe plăcere şi atunci vă
lăudaţi că şi dumneavoastră aveţi copii. Substituiaţi un titlu de
260
Despre familia ortodoxă
mamă, chiar dacă era de natură sufletească şi nu era de natură
trupească, dar aveaţi un câştig.
- Ei, nu, aşa nu.
- Nici jertfă nu vrei dar nici de suferinţă nu vrei să te
vindeci.
Sunt boli cronice şi acute. Cele acute se pot vindeca
pentru că sunt provocate, cele cronice deja sunt învechite. Aşa
e şi între credincioşi. Ca să înţelegeţi, vedeţi, noi în general
avem texte despre iubire. Acestea sunt la nivel de frazeologie.
Este foarte frumos să mergi să îl asculţi pe Părintele Galeriu
cu cât patos vorbeşte despre Dumnezeu. Efectiv ţi se umple
inima de bucurie. Este o mare onoare să ai ocazia să-1 asculţi
pe Părintele Stăniloae când vorbeşte despre românism, dar
cum? La modul la care dânsul l-a înţeles şi l-a trăit. Dar când
tu vii într-un sat de oameni care nu ştiu să respecte o lege, tu
nu poţi ţine în ogradă un pom sau un animal, că fură şi sparg!?
Zici: Doamne, m-am dus din ţara asta să nu mai văd nimic.
Aceasta se raportează de la situaţie la situaţie. Noi nu putem
impune. într-o zi a venit un tânăr şi mi-a zis că a fost la un
preot:
- Ştiţi, Părinte, eu mă acomodez foarte greu în
societate cu semenii.
-Nu ştii să iubeşti.
- Ştiţi, Părinte, eu foarte greu m-am acomodat cu
prietena mea şi foarte des ne cicălim.
- Nu ştii să iubeşti.
- Ştiţi, Părinte, eu foarte greu mi-am găsit un loc de
muncă.
- Nu ştii să iubeşti.
E foarte uşor să dai răspunsuri evazive sau e foarte
uşor să speli responsabilitatea de pe mâini şi să o plasezi celui
în cauză dar să nu te raportezi concret la tine. De exemplu, eu
am avut odată ocazia, mi-a spus cineva:
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Părinte, mie mi-a dat Dumnezeu de toate, eu aş vrea să

fac bine

260 2
 Graţia Lungu Constantineanu
- .Vreţi să faceţi bine cu adevărat? Eu vă dau o şansă
de a face bine. Vă rog în fiecare sâmbătă, faceţi 100 de
pacheţele cu o banană, un biscuit, o ciocolată, un pachet de
şerveţele, un cornuleţ sau o prăjitură împachetată şi mergeţi la
Socola şi împărţiţi acolo la bolnavi că aceia cu adevărat nu au
soartă, sunt într-adevăr nenorociţi.
- Părinte, ne mai întâlnim şi discutăm.
Nu l-am mai văzut, aşa a venit el să facă binele. Deci
pentru a ne afişa, noi ştim să promovăm binele, dar pentru a
ne arăta binele făcut este foarte greu. Iubirea se împarte în
două categorii: iubirea sterilă fără fructe, care înseamnă
vorbă goală, seacă, fară nici un fundament şi nici o ancorare
în realitate, faţă de cea dumnezeiască care e totul, faptul că
noi fespirăm acum oxigen e dragoste dumnezeiască, că am
putea fi morţi într-o clipă şi iubirea pură care înseamnă
jertfă, implicare şi suferinţă. Dacă cineva e cu piciorul rupt,
i-1 bandajezi şi îl duci până acasă, e o jertfa. Dacă cineva e
flămând în drum, chiar îi cumperi o pâine şi i-o dai. Dacă
cineva e bolnav şi nu are bani de medicamente, chiar îi
cumperi un medicament. Chiar dacă nu-i vindeci tu boala, pe
3 zile îi ameliorezi durerea, tu ai participat la suferinţa lui.
Aceea este iubire, restul sunt poveşti, sunt texte.
Noi putem argumenta iubirea în cele mai frumoase
termene. Este foarte frumos să-1 asculţi pe Dan Puric, ţine
sala în picioare 2 ore, dar am pus odată întrebarea: Ce s-a
prins din această învăţătură de cineva după ce a plecat din
sală? El spune: A vorbit frumos. Sunt de acord. E un om titrat,
un artist, e un om de cultură. Dar ce au învăţat cei care l-au
ascultat, când ei nu ştiu că în rugăciunea Tatăl nostru spune:
Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm
359 .Matei 6, 12.
360 Cf. Matei 20,
28.
260
Despre familia ortodoxă
greşiţilor noştri?359 Sau am venit să slujesc, nu să mi se
slujească,360 Sau iubeşte pe aproapele ca pe tine însuţi,361 Sau
dă-ţi viaţa pentru aproapele. N-o să ne-o dăm, eu nu cred că
suntem în stare, suntem prea mici şi ticăloşi. Poate pentru un
copil de-al nostru ne-am băga şi în foc, sunt ferm convins de
lucrul acesta. Dar pentru aproapele nu avem noi măsura să ne
dăm viaţa, dar măcar să ne dăm dragostea, nu viaţa. Graţia:
Dar şi copilul este aproapele. Părintele Calistrat: Mă refer la
dragoste exceptând dragostea biologică care nu este
contestabilă. Şi spune acolo, dacă aţi făcut bine celor ce vă
răsplătesc vouă, nu aveţi nici o plată? 62 Faceţi celor ce nu vă
pot întoarce. Eu copilul îl îngrijesc, la bătrâneţe e sprijinul
meu, spune, munca tinereţii este odihna bătrâneţii. Copilul, în
momentul în care îl iubesc, îi culeg roadele, îmi aduce un
premiu, îmi spune mamă, mă sărută, mă îmbrăţişează, doarme
lângă mine, mă consolează, mă drăgăleşte când sunt supărat.
Dar semenul, cel străin, pe care eu nici nu-1 cunosc, când
i-am făcut aceluia un bine, de abia de acolo plata e din
cer. De aceea v-am spus, cine poate să se jertfească cu
adevărat pentru aproapele, de la o bucată de pâine până la
.... Mi-a plăcut un gest al Părintelui Arsenie Papacioc,
zice: Fusesem deţinut, nu ştia nimeni cine sunt, eram
eliberat. A venit la mine unul şi a spus: Dă-mi şi mie ceva
că mi-e foame. Zice: Frate, nu am ce să-ţi dau, dar uite,
să nu pleci cu mâna goală, ia o mână caldă şi i-a strâns
mâna. Da, e un gest de nobleţe. Dar acuma eu nu pot să-1
imit pe Părintele Arsenie Papacioc şi când vine cineva:
Dă să-ţi strâng mâna. Acela este un caz singular cu care
bătrânul a vrut să demonstreze că adevărata iubire merge
până la compasiune
361 Matei 22, 39.
362 Cf. Matei 5, 46-
47.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Faptul că pe mine mă doare că ţie ţi-e foame, e un gest de
nobleţe. Dar ca eu să mă eschivez sub gestul nobleţei, şi tu du-
te şi rezolvă-ţi foamea, nu este o chestiune concretă. Este o
vorbă, am plecat amândoi la drum, tragem amândoi la jug. Am
plecat amândoi la brazdă, mergem amândoi pe brazdă, că atunci
se împlineşte proverbul: Calul ară, boul treieră.
i. Iubirea agapis
Graţia: Aţi arătat frumos această iubire de aproapele,
manifestată concret prin fapte. în zilele noastre, bunătatea
aceasta şi iubirea faţă de aproapele, când se manifestă concret,
de cele mai multe ori, este luată drept prostie şi revin la iubirea
cu dreaptă socoteală. Sunt persoane care o iau abrupt în a-şi
manifesta iubirea faţă de aproapele, li se cere atât de mult încât
nu mai pot face faţă, ajung ele să clacheze, ajung ele în stare de
disperare şi atunci nimeni nu le întinde o mână. Sunt cazuri
concrete de felul acesta. Ce se poate face?
Părintele Calistrat: Mi-a plăcut ce aţi motivat. Aici vorbim de
iubirea agapis în ceea ce aţi prezentat dumneavoastră şi vom
analiza şi acest factor din punct de vedere al iubirii. De
exemplu, iubirea agapis este partea filantropică a
creştinătăţii şi aici este implicată de la vasiliada Sfântului
Vasile cel Mare care n-e arătat nouă ce este spitalul creştin până
la milostenia din colţul străzii, la cerşetorul care întinde mâna
pentru un ban sau o felie de pâine. Trebuie să înţelegem două
lucruri. Mântuitorul Iisus Hrisos ne-a dat nouă o măsură, să nu
ştie stânga ce face dreapta, ceea ce înseamnă că trebuie să
avem o discreţie absolută şi permanentă. Apoi ne-a spus să
asude milostenia în mâna ta. Aici numai nu a vrut să spună în
mod direct, vezi dacă merită că nu e obligatoriu, înseamnă că a
ştiut ce să facă cu bogăţia sa.
j. Virtutea discernerii
Noi trebuie să fim cu discernere când luăm decizii, nu
după ce le-am luat. în momentul în care ai făcut greşeala,
asumă-ţi riscul greşelii şi răspunderea personală pentru ceea ce
260
Despre familia ortodoxă
ai greşit! Nu te juca cu focul! Adică nu te juca cu viaţa ta! Când
spune că Iov avea slugi cu brâu de aur, înseamnă că a ştiut ce
avea în gospodăria lui. Când spune că Avraam avea turme şi
vite şi oi dar a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu.
întorcându-mă la dragostea duhovnicească, acum vin şi
îmi pun argumentul pe care l-am spus atunci: în momentul în
care eu te iubesc pot să te şi corectez că tot din dragoste o
fac, deci tot o filantropie este să-ţi arăt că un om care este bun
de muncă stă cu mâna întinsă, şi atunci ce fac? Aici intervine o
nouă virtute legată de porunca dragostei - virtutea discernerii.
Noi în viaţa pământească trebuie să discernem în ce măsură
facem bine şi în ce măsură nu putem face bine. Este un proverb
în Sfânta Scriptură: Dacă îţi cere cineva haina, dă-i şi
cămaşa.363 Adică în măsura în care poţi, fă milostenie cât mai
sufletească şi cât mai intimă şi cât mai apropiată de semenul
tău, dar nu uita niciodată că haina este pe piele adică
nedistrugându-te pe tine (Ioan Gură de Aur, Tâlcuirea
Evengheliei de la Matei). De exemplu, cum aţi spus, unii dau,
dau, dau. Aici e vorba tot de o lipsă de discernere. Binele se
face întru ajutorare, nu întru împlinire.
în momentul în care eu văd un om cu piciorul rupt şi îl pun
în maşina mea şi îl duc la spital, suport bandaj area
1
 Graţia Lungu Constantineanu
,spitalizarea şi l-am adus acasă, pot să pun lângă el o plasă de
pâine şi să-i spun: Ajuta-te-vor copiii tăi sau familia ta de acum
încolo. Mulţumesc lui Dumnezeu că am putut face până aici.
Dacă pot, voi mai trece. Graţia: Ca în Scriptură.
Părintele Calistrat: Exact. Când mă voi întoarce, ce ai cheltuit
îţi voi plăti. L-a pus pe asin, l-a dus la casa de oaspeţi, a dat doi
dinari gazdei, a plecat şi s-a dus în drumul lui. Aici este
problema binelui făcut, când facem un bine, trebuie să-1
exprimăm în primul rând faptic. Aceasta este concreta măsură.
Hristos a avut grijă să ne lase nouă pilda samarineanului
milostiv. El nu a stat în calitatea de samarinean să înceteze
lucrarea lui pe cale, unde avea de dus, şi să se ocupe de
bolnavul respectiv. îţi acord o mână de ajutor, îmi pun sufletul
pentru tine, te ridic, te revitalizez, cum se spune, te resuscitez,
dar eu mă duc mai departe în drumul meu.
Deci eu nu trebuie să-mi distrug familia, să-mi neglijez
îndatoririle şi obligaţiile pentru că sunt creştin. Este cea mai
mare greşeală pe care o folosesc semenii noştri, când spun
unele persoane: „De bărbat mă las dar de biserică nu sau de
familie mă las dar de biserică nu." Nu, în clipa în care tu ai
lăsat familia sau ai lăsat îndatorirea socială din jurul tău, ceea
ce ţi se atribuie ca lucrare doar de dragul de a arăta că eşti
ortodox, ai ieşit din regula bisericească şi deja ai călcat
porunca. Deja tu faci spre sminteală şi înaintea lui Dumnezeu
nu mai este primit.
La Dumnezeu este primit numai ceea ce faci cu
dreapta socoteală. în momentul în care nu ştie stânga ce face
dreapta, tu ai făcut o faptă corectă, pentru că noi nu trebuie să
ne afişăm. Aceasta este marea taină a ortodoxiei. Noi nu am
reuşit în ortodoxie să descoperim standardul, măsura. Noi avem
impresia că ortodoxia ar avea nevoie de o publicitate care să
pornească din ceva, nu.
în momentul de faţă avem 3 mari lucruri: Este
televiziunea Trinitas pentru cine e bolnav sau zace în pat, este
radio Trinitas pentru cine poate auzi, în rest este biserică şi
260
Despre familia ortodoxă
slujitori pentru cel ce este apt şi poate. In momentul în care
informaţia pedagogică şi intelectuală circulă, noi nu avem
motiv să ne plângem că avem obstrucţie la fapta bună sau nu
am şti până unde să o facem sau până unde să ne oprim.
Dar în momentul în care noi mergem spre zidirea cuiva
şi la distrugerea noastră, noi intrăm deja sub păcat, intrăm sub
incidenţa canoanelor. Să iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi.
Păi tu cum îl iubeşti pe aproapele dacă pe tine nu te iubeşti, te
distrugi?! înseamnă că tu şi pe acela îl distrugi aducându-1 într-
o stare de nepăsare. Ceea ce spuneaţi dumneavoastră, mi-am
găsit fraieri de exploatat. Nu. Dacă o mamă munceşte din greu
şi îi mai trebuie 10 pâini, mă duc şi i le dau la sfârşit de
săptămână că acela e într-adevăr un ajutor, dar nu mă apuc eu
să-i cumpăr toată pâinea. Dacă cineva nu are de încălţat şi i-am
dat odată de încălţat, asta nu înseamnă că el de acuma nu este
obligat să muncească, ca pentru data viitoare să-şi ia singur de
încălţat.
k. Filantropie educaţională
Milostenia, filantropia trebuie să fie educaţional-
pedagogică, acesta este un lucru obligatoriu. Dar noi nu
învăţăm nimic din milosteniile acestea! Am întâlnit persoane
care mi-au pus prompt problema:
- Părinte, Biserica Ortodoxă de ce nu se implică în
activităţi sociale cu spital, cu azile cu bătrâni?
Se implică în măsura în care se poate
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxa
.Prima datorie a Bisericii Ortodoxe a fost să-şi
consolideze problema lăcaşurilor de cult, să aibă lumea unde se
ruga, pentru că nici acestea nu au fost. Pe timpul comunismului
au fost reduse la jumătate, au fost distruse, nu au permis să se
construiască. S-a făcut organizarea şi sunt protopopiate şi sunt
asistenţi sociali şi s-au făcut cantine cu mâncare caldă. Preoţii
au început să-şi cunoască enoriaşii, ei decid cine este necăjit şi
cine merită pacheţel, ei decid unde trebuie să meargă cineva să
ajute acasă, ei decid cine are nevoie de un însoţitor, ei decid
unde trebuie să te duci să ajuţi un bătrân. In general, mulţi
confundă fdantropia cu următorul lucru. Eu nu am fost niciodată
de acord cu lucrul acesta. Vine câte o pereche de oameni la
mine şi spune:
- Părinte, nu cunoaşteţi vreo bătrână neputincioasă care
are casă, să o luăm noi să o îngrijim ca să ne rămână casa?
- Dar dacă tu nu ai pentru tine, cu ce să o îngrijeşti pe
ea? Bătrâna aceea, de-abia trăieşte ea, dacă te mai duci tu care
nu ai casă şi nu ai din ce trăi, tu cu ce o ajuţi?
Aici iarăşi intervine discernerea. Trebuie să fii împotriva
unui asemenea act. Sigur că în momentul în care cineva ţi-a luat
prin vânzare-cumpărare sau donaţie sau altă metodă de
uzufruct, ţi-a luat gospodăria sau averea şi a început să ţi-o
administreze şi te aduce la sapă de lemn sau te ucide, acolo este
păcatul tău, acolo nu mai intervine Dumnezeu. Au venit într-o zi
doi oameni la mine şi au spus aşa:
- Părinte, noi am dat nişte bani mulţi cuiva, fără
documente şi acuma suntem supăraţi că nu-i putem recupera.
Vrem să facem un pomelnic de rău, să-i pomeniţi, să le arate
Dumnezeu că şi-au bătut joc de noi.
- Dar ştiţi că Dumnezeu nu vrea să vă ajute la
problema aceasta?
- Cum ne spuneţi treaba asta? Da' noi venim la
dumneavoastră cu atâta credinţă şi cu atâta convingere că
rezolvăm problema şi dumneavoastră spuneţi că Dumnezeu
nu ne ajută?
304
- Da, nu vrea să vă ajute la treaba aceasta.
- Dar de ce spuneţi treaba asta?
- Pentru că nu L-aţi întrebat pe Dumnezeu când aţi
dat. V-aţi dus voi la biserică să faceţi un pomelnic şi să
întrebaţi de un duhovnic: Părinte, să dăm noi aceşti bani?
-Nu.
- Atunci, de ce veniţi acuma şi îl întrebaţi pe
Dumnezeu? Uite ce spune în Scriptură? Sunt Eu împărţitorul
averii voastre? E cezarul. Acolo ajungi mata şi
rezolvi problema.
- Cum, şi dacă citim Psaltirea nu-1 bate Dumnezeu?
- Nu, tot pe voi vă bate. Ştiţi de ce? Nu a asudat banul
în mâna voastră ca să ştiţi de ce l-aţi dat.
- Nu, Părinte, nu suntem de acord cu treaba asta.
- îmi pare rău, nu sunt supărat cu nimic.
După o vreme, mi-au trimis un pomelnic prin cineva.
Eu am recunoscut şi numele şi cerinţa şi am întrebat:
- Aceşti doi oameni nu au vârsta aşa şi aşa, nu au o
maşină aşa?
- Ba da.
- Spune-le că au mai fost la mine şi au acelaşi
răspuns, Dumnezeu nu-i ajută în această problemă.
Aici aş vrea iarăşi să clarificăm o problemă simplă pe
care trebuie să o înţelegem. în Biserica noastră Ortodoxă se
vorbeşte mult de filantropie, dar nu se specifică un lucru, nu
numărul de bani daţi te ajută să intri în rai, nu numărul de bani
daţi te scutesc de atribuţiile tale de creştin, nu numărul de bani
daţi te scutesc pe tine de judecata lui Dumnezeu. Ai venit la
biserică, că aşa ne rugăm, ctitori, miluitori, binefăcători,
osârduitori şi binecredincioşi ce se roagă în sfanţ locaşul
acesta. Dar totodată ctitorul înseamnă că are un plus dar o face
din evlavie, nu din emfază şi figuraţie sau din mândrie.
Binefăcătorul o face la fel, că îi prisoseşte, miluitorul o face la
fel că are inimă bună şi vrea să facă, apoi osârduitorii, cei care
se străduiesc să facă fapte bune şi ei şi se luptă să ţină calea cu
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Dumnezeu, cum sunt băbuţele noastre, o prescură, un bănuţ, o această problemă a filantropiei. Şi în cantina de săraci, dau o
lumânare, un colăcel, o sticlă de ulei. mâncare, cunosc oamenii din parohie, persoana aceea e săracă,
Nu înseamnă că cei de la urmă, osârduitorii şi aceea e bătrână, aceea e neputincioasă, aceea e bolnavă, aceea
binecredincioşii care se roagă sunt cu ceva mai jos decât cel de are pensie mică, aceea nu are venit, aceea e şchioapă, aceea e
sus care a venit cu căpiţa de bani, nu. Aceasta înaintea lui cu ciroză, aceea e cu cancer. Şi îi miluiesc cu toată dragostea în
Dumnezeu este egal cu zero. El nu cântăreşte lucrul acesta, că numele lui Iisus Hristos, dar nu răspund eu Biserică de
tu ai dat bani şi ai scăpat de făcut pravilă, tu ai dat bani şi ai îndatoririle sociale ale societăţii.
scăpat de făcut canon, tu ai dat bani şi ai scăpat de a te ruga, tu Pentru aceasta avem protecţia socială, pentru aceasta avem
ai dat bani şi ai scăpat de postit, ai scăpat de mers la biserică minister de resort, pentru aceasta avem resurse umane,
sau ai scăpat de închinat, nu. Este o avertizare în plus că tu pentru aceasta avem Ministerul Afacerilor şi Administraţiei
trebuie să fii şi mai credincios că eşti pomenit în rândul Publice, pentru aceasta avem Ministerul de Finanţe, pentru
ctitorilor. Tu deja eşti un om de vază al bisericii, tu deja faci
aceasta avem Ministerul Sănătăţii şi Ministerul de Comerţ,
parte din elită, din oamenii de duh ai bisericii. Ai rupt din
ca să verifice toate aceste treburi. Ei se ocupă de mersul
lumea ta pământească şi te-ai dăruit lui Dumnezeu, nu numai
cu banii aceia ci şi cu trupul şi cu inima. Că aşa trebuie să-1 social. Când spune că un om are liber pe autobuz, aceasta e
iubeşti pe aproapele, ca pe tine însuţi. Hristos este aproapele treaba Ministerului Transporturilor, ştie că pensionarul
tău în cazul acesta, că Lui i-ai dat. Păi, nu-I dai banul şi îl acela şi-a făcut datoria, a fost un om de demnitate al
saluţi, ci îi dai banul şi comunici cu El. Aceasta trebuie să societăţii şi îi acordă acest drept să urce în autobuz gratis.
înţeleagă şi să discearnă oamenii. Sunt buni cei ce dau bani la Aceasta e o binefacere a societăţii care pe drept îşi respectă
biserică dar trebuie şi credinţa lor. Cineva mi-a reproşat odată semenii. Căci ce e societatea? Ansamblul nostru, al tuturor
şi a spus:
- Părinte, am observat că nu prea le aveţi cu chestiunile
acestea de protocol.
- Mai mare protocol ca Sfânta Liturghie nu există. Dacă
eu pot să-1 văd pe un om spovedit şi împărtăşit, am
făcut totul pentru el.
Dacă eu îl văd pe un om că vine la biserică şi se roagă,
acolo este toată plenitudinea dumnezeirii, pentru că dacă eu i
L-am pus pe Dumnezeu într-însul şi i-am luat 100 de lei pentru
pomelnicul de morţi sau de vii la anual, aceea e o mare
realizare. Dacă el mi-a lăsat 100 de lei şi crede că cu aceasta şi-
a rezolvat problema, m-am osândit şi eu şi el. Clar să fie, noi
ne-am înşelat unul pe altul, nu există.
E o mare datorie a duhovnicului şi în special a
povăţuitorului şi a celui ce are duhul discernerii, să se ocupe de

260 2
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.Graţia: Primăria plăteşte firma de transport local. Părintele - Nu, a murit.

Calistrat: Da, e adevărat, dar e un gest de umanitate faţă de cel - De când eşti în curăţenie?
care cândva ţi-a muncit şi a pus la temelia ţării o cărămidă. De - De la 72.
ce vă spun lucrul acesta? în momentul în care eu fac acest act - Ai fost căsătorită?
filantropic, eu ştiu cui îl fac. De aceea, poate să judece cine -Da.
vrea Biserica cât doreşte. Episcopul nu s-a făcut episcop ca să - De câte ori?
strângă babele abandonate, preotul nu s-a făcut preot să spele - De 3 ori.
moşnegii beţi din şanţuri, preoţii şi clerul nu s-au făcut clerici - Ai copii?
ca să umple biserica de slăbănogi, ologi, ciungi şi şchiopi şi - Nu am copii.
orbi şi surzi şi să-i întreţină că ei vor să ducă viaţă uşoară şi - Ai lucrat în viaţa asta?
comodă, nu. - Nu, eu am fost mai mult pe lângă casă, am fost
Acei oameni, la rândul lor sunt părinţi, frate şi soră, bolnavă.
acei oameni, la rândul lor sunt mamă şi tată, fiu şi fiică şi
- Bunică, ştii ceva? Nu te supăra, dar casa unde ai trăit,
bineînţeles că în derularea programului filantropic intervine
gospodăria, pământul.
asistentul social cu sociologul primăriei şi analizează, ce a făcut
- Aa, le-am vândut muică şi le-am pierdut şi nu mai
omul acesta? A muncit 10 ani. Cât are pensie? 100 de lei, trece- am.
1 pe listă, îl ajutăm. Ce a făcut omul acesta? A ajuns pensionar, Să nu mai plângi la Maica Domnului şi să-i spui că nu ştie
nu a avut copii şi nu-i ajunge, are pensie mică. A muncit 30 de să te ajute. Tu nu ştii să te ajuţi. Nu, acuma Biserica nu te
ani la stat, îl ajutăm. Aici intervine şi azilul, intervine şi ajutorul
poate ajuta. Acuma trebuie să te întorci
de binefacere şi controlul de sănătate gratis. Dar când cineva
întreabă: El ce a făcut? A fumat şi a băut toată viaţa. Du-te la
tatăl tău pe care l-ai slujit să te hrănească!
Mi-a spus mie odată o femeie, acesta este un act concret
trăit de mine. Spovedeam de obicei în pridvor pe vremea când
eram la Bârnova şi aud acolo la Maica Domnului o rugăciune
spusă de o femeie care spunea: Maica Domnului, dar sunt
credincioasă, cum adică, pe mine nu mă ajuţi? Dar ce fel de
sfântă eşti dacă nu ţii cont de rugăciunea mea. Se certa acolo cu
Maica Domnului. Imediat după uşă era Prodromiţa pictată de
cineva amatoare şi era o căndeluţă şi oamenii se mai rugau
acolo, aveau ei evlavie la icoana aceea. Eu la un moment dat îi
spun:
- Bunică, câţi ani ai?
-78.
- Trăieşte soţul?

260 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Elena o chema şi după vreo 3 ani de zile mi-a spus
cineva că a decedat. O pomenesc la morţi dar vreau să vă spun
că imediat am luat atitudine. Stai un pic, trebuie să ai motivaţie
pentru care Biserica să se implice în viaţa ta. Deci tu nu ai bătut
o metanie în viaţa ta, nu ai ţinut un post de miercurea şi
vinerea, nu ai ştiut de o Sfântă Liturghie şi la bătrâneţe ţi-ai
adus aminte că te salvează Biserica? Nu. Dumnezeu pe cei ce
greşesc cu moarte îi va pedepsi, adică Dumnezeu este şi al
dreptăţii, nu al fărădelegii. Chiar dacă pare greşit sau radicalist,
dar să ştiţi că aşa trebuie judecate lucrurile. Ce ar fi să vezi toţi
preoţii şi episcopii umblând după toţi oamenii cărora nu le
place viaţa şi integrarea în societate, să-i culeagă să-i ajute?
Biserica Catolică este un imperiu imens de populaţie şi
într-adevăr Occidentul este bogat, nu a dus războaiele Europei,
au bani, nu au construit, nu au refăcut, nimic, numai au supt,
cum se spune, binele progresului şi atunci, sigur că îşi permit să
facă acele filantropii. Dar să ştiţi că am observat şi la ei că e o
regulă şi o disciplină de fier. Nu intră cine vrea şi nu face ce
vrea. Chiar dacă aparent ei sunt o imensă industrie a filantropiei
sau sunt o imensă industrie a faptei bune, la ei sunt reguli foarte
ordonate, foarte precise, foarte stricte şi foarte bine structurate.
Nu merg pe stradă şi aruncă cu bani în urma cerşetorilor sau
lasă oalele cu mâncare, nu. Totul se subordonează unor reguli şi
rânduieli foarte bune şi e corect aşa. Dar pentru că au mai mult
îşi permit mai mult.
Biserica Ortodoxă are mai puţin şi îşi permite mai puţin.
Gândiţi-vă că Biserica Ortodoxă a trebuit să refacă lăcaşurile de
cult după 50 de ani de comunism, iar jumătate erau dărâmate,
nu de comunism: vremea, intemperia, istoria, cutremurul,
ploaia, viaţa, timpul şi viabilitatea materialului de construcţie
care la 100 de ani şi acela se degradează.
1. Milostenie şi filantropie
O ucenică mi-a spus aşa: Părinte, de foarte multe ori mi-
a fost greu sau poate nu am avut bani de o pâine, dar nu am
260
Despre familia ortodoxă
îndrăznit să vă abordez. întotdeauna m-am gândit că poate sunt
mai săraci ca mine. Vedeţi? Dar a fost tot timpul în biserică, în
tot timpul a adus o pâine la mort şi am avut ocazia să o văd la
morţi cu o sticlă de sirop mică cu puţin vin, era pe jumătate şi o
pâine tăiată în jumătate, că atâta avea. Dar nu a evitat de a
pomeni mortul respectiv şi de a pune pomelnicul pe masă cu 1
leu. Am întrebat: Faceţi parastas? Aa, nu, măcar o rugăciune de
dezlegare. în modestia ei se simţea cumva atinsă că probabil aş
fi întrebat-o că e prea puţin. Nu, niciodată.
Am avut ocazia să mai văd un lucru care m-a fascinat,
tot dintre persoanele în vârstă. De ce vă spun că evlavia
adevărată e una şi făţărnicia e alta? A venit în biserică, a pus o
farfurioară micuţă, cu o colivioară foarte micuţă cu o
lumânărică, un păhărel de vin şi un colăcel mic cum se vând pe
sfoară. După parastas mânca cuminte într-un colţ şi spunea
singură: Ei, te-am pomenit şi pe tine, mănânc şi eu oleacă, am
stat la Liturghie, mă duc acasă. Pur şi simplu din bucuria de a
nu lăsa acel parastas nefăcut că era sâmbăta, a pus pe masă, le-
am binecuvântat, a jertfit şi apoi a mâncat. Am apreciat gestul
pentru că ştiam că e foarte săracă şi i-am spus:
- Uite, ia o sticlă de ulei de candelă.
- Părinte, am să vă pomenesc la rugăciune.
Aceea este într-adevăr o rugăciune primită. De ce vă
spun? Până nu-ţi primeşti suferinţa ca pe o jertfa, pentru că să
ştiţi un singur lucru, să nu vă lăsaţi impresionată vreodată de
acest cuvânt:
- Părinte, dar cât postim noi!
Ştiu, posteşti că nu ai
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Aceea nu e o virtute. E o obligaţie a anumitor capacităţi
sau incapacităţi ale tale ca persoană şi pe care poate le manifeşti
asupra întregii familii. Nici o problemă. Dar am cunoscut tot o
femeie răzbătătoare, care, şi cu copii după ea, cum poate ea
munceşte, dar întotdeauna a venit şi a spus: Părinte, să fac un
pomelnic de sporul casei, pentru că am simţit, dacă dau ceva
puţin la biserică, altfel îmi merge. înţelegeţi? A sesizat că
binecuvântarea lui Dumnezeu este o binecuvântare pentru ea.
Toţi aceşti oameni trebuie culeşi, luaţi ca modele şi ca
exemple şi atunci când filantropia, diaconia, întrajutorările
acestea, fac acele daruri la sărbători sau când se fac, trebuie să
le dai într-adevăr oamenilor care demonstrează credinţă, care
demonstrează fundament de suferinţă. Toată lumea suferă. Dacă
ne ducem într-o societate ca cea de azi, câţi oameni nu sunt în
şomaj? Câţi oameni nu au salariu? Câţi oameni nu au locuri de
muncă? Deci este foarte uşor să ne raportăm la suferinţă. Dar
dacă ne gândim la cei care cu adevărat nu au, dar se jertfesc, ei
sunt cu mult mai sus ca noi. Eu întotdeauna am spus: Slava
călugărului este mare că slujeşte pe Hristos şi s-a lipsit într-un
fel, de ale lumii, dar slava suferinţei creştinilor, care păstrează
Biserica vie prin faptele lor şi prin credinţa lor şi prin
manifestarea lor religioasă e de două ori mai mare ca muncă şi
ca jertfa şi eu nici nu comentez niciodată. De exemplu, când
scriu un pomelnic şi omul lasă 2 lei sau 3 lei sau 5 lei, eu scriu
10 lei. Zice:
- Părinte, dar am dat 5 lei. De ce mi-aţi pus mai
mult?
- Staţi un pic, 2 lei i-aţi dat la tramvai sau la troleibuz,
şi cu 2 vă duceţi acasă. De ce nu s-ar face 10? Ţi-am pus 10 lei
pe pomelnic pentru că ai dat bani şi pe transport.
- Părinte, dar aceea nu intră.
- Dar e tot o jertfa. Lasă-1 aşa cum l-am pus eu, nu e
treaba dumitale.
Dar de ce? Pentru că se citeşte bunăvoinţa. Acolo e
jertfa în suferinţă. Poate nu are o pâine dar este în Biserica lui
260
Despre familia ortodoxă
Hristos. El este la Sfanta Liturghie, înţelege efectul şi folosul şi
rostul Sfintei Liturghii. Aici vorbim de o suferinţă sfântă. Cine
nu are această suferinţă, vă spun eu cum face, vine la amiază
când se termină slujba, cerşeşte, mai ia de printr-o sacoşă, mai
urmăreşte o geantă nesupravegheată, mai ia o pâine de la
parastas, mai capătă 5 lei şi pleacă. Aceia nu sunt nici săraci,
nici credincioşi. Biserica nu face altceva decât să-i tolereze. Ei
nu sunt oamenii de jertfa. Ei sunt într-o suferinţă şi spirituală
pentru că ei nu au nimic comun, şi ştiţi cum îi testez? Vă spun
sincer, pentru mine suferinţa începe nu de la a întinde mâna, aici
e meritul meu de a răsplăti mâna întinsă, că aşa spune Hristos,
să n-o laşi întinsă. Dar îl întreb:
- Ştii Tatăl nostru?
-Nu.
- Du-te şi îl învaţă şi vii după aceea să-ţi dau.
- Ştii Crezul?
- N-am auzit de el.
- Du-te şi îl învaţă şi când mai treci pe aici îţi dau, dar
să ştii Crezul.
Pur şi simplu nu dau de pomană. îl întreb:
- Ştii îngeraşul?
- Nu ştiu.
- Ştii Doamne, Doamne, ceresc Tată?
- Nu ştiu.
- Nu-ţi pot da de pomană. îmi pare rău.
- Dar de ce mă judeci, Părinte?
Nu te judec, constat că nu ştii în numele cui cerşeşti. E un
mare păcat, că aşa spune: Cine pe sărac ajută, pe
Dumnezeu împrumută
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.V-am spus povestea cu săracul, săracul este acela care
în clipa în care nu i-ai întins mâna, lui Hristos nu I-ai întins-o,
dacă chipul lui îţi reflectă dragostea lui, seriozitatea lui,
demnitatea lui. Să ştiţi, omul sărac şi cinstit are o demnitate mai
mare decât bogatul infatuat şi înfumurat, pentru că bogăţia nu i
se cuvine, ci i s-a întâmplat, dar el nu ştie să preţuiască lucrul
respectiv.
Câtă lume a fost bogată în ultimii ani şi câtă a ajuns
săracă?! Cine nu a fost bogat cu adevărat şi pentru Dumnezeu şi
în Dumnezeu, Dumnezeu i-a luat şi ce a avut. De ce? I-a arătat
că nu i se cade bogăţia, nu ştie să o gestioneze. Au făcut credite
la întâmplare, au cumpărat lucruri nefolositoare şi acum se spală
pe mâini de ele. E o suferinţă extraordinar de mare, dar
Dumnezeu i-a arătat: Uite, te-am făcut şi bogat. Ce trebuie să
facă un om bogat înţelept cât timp îi este bine? Spune o dogmă
budistă, pentru că şi ei au rădăcina tot în protopărinţii Adam şi
Eva. Cand îţi este prea rău să nu te întristezi prea mult, când îţi
este prea bine să nu te bucuri prea tare, atunci când ai căzut să
te gândeşti că puteai cădea mai tare. Vedeţi? Tot trezvia este la
bază. Dacă îţi este rău, s-ar putea ca într-o zi să-ţi fie bine, să ai
răbdare să pândeşti momentul, dar când îţi este bine să nu te
bucuri prea mult. Adică asta înseamnă să pui un bănuţ alb
pentru zile negre, nu cheltui totul, nu risipi la întâmplare, pentru
că proverbul spune, de haram vine de haram se duce. Când ai
trudit pentru bănuţul respectiv, ştii să-1 gestionezi, asta este
pentru o rată, asta e pentru o pâine, asta e pentru o haină, dar tu
când ai scăpat cu bani în mână, imediat i-ai cheltuit şi ai
terminat. îi spuneam unei doamne care vânduse o bucăţică de
pământ, zice:
-- Părinte, ce mă învăţaţi să fac cu aceşti bani?
- Să-i pui repede la CEC şi să-i laşi acolo că nu cer
mâncare!
- Dar, uitaţi, că mi-a cerut cutare şi cutare.
- Spui că i-ai dat pe toţi la biserică. Dai vina pe
biserică.
260
Despre familia ortodoxă
Bineînţeles că toţi când au auzit-o au şi spus: Ce minte
şi la asta, a cărat tot la biserică. Dar bănuţii erau la locul lor.
Când a avut nevoie a zis:
- Părinte, ce bine că v-am ascultat, mai iau de acolo
puţin dar nu iau tot, cum strâng oleacă, pun la loc.
Aha, discernerea şi înţelepciunea. Şi zice:
- Dar de ce m-aţi învăţat treaba aceasta?
- Te-am învăţat aşa pentru că pământul se vinde o
singură dată dar banii se cheltuiesc pentru totdeauna. Nu vei
mai avea ce vinde. Aceea a fost o sursă pe care ţi-a întins-o
Dumnezeu. Gestionează-i cu înţelepciune!
- Da, Părinte, trăiesc din ei de 3 ani, foarte puţin am luat
din ei, mă limitez la strictul necesar.
Aceasta e adevărata viaţă în Hristos. Mi-a plăcut
povestea unui american venit în România, căruia i-am pus
următoarea întrebare:
- Cum trăiţi în continentul acela atât de mare, cu atâtea
probleme care se aud la televizor?
- Părinte, eu nu am treabă nici cu televizorul nici cu
continentul. Ştiţi ce m-a învăţat pe mine criza? Un lucru simplu,
în loc de 3 pâini să cumpăr 2, în loc de 3 kg de carne să cumpăr
numai l,5kg, în loc de 10 îngheţate să iau numai 2 în weekend şi
în loc de apă minerală să beau apă de la robinet. Şi să ştiţi,
Părinte, că trăiesc şi îmi mai şi rămâne. Dar vecinii mei se duc
la tomberonul de colectare a deşeurilor menajere de la poartă şi
lasă cantităţi industriale de mâncare. Pe mine mă doare sufletul.
Eu nu aş putea face aşa ceva. Şi atunci, sigur că sunt în criză, eu
nu sunt în criză.
Vedeţi omul înţelept, omul calculat, dreapta socoteală?
Dar, zic:
- Vă ajunge?
- Cum să nu ne ajungă, Părinte, că am cumpărat şi noi 3
pâini şi întotdeauna ne rămânea? De ce să dau bani pe ea când
o poate cumpăra altul din magazin? De ce să o cumpăr eu să o
arunc? Şi aşa am traversat criza. Pentru mine nu este criză.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Şi creşte 5 copii în America, nu unul, are 5 copii. El e Dumnezeu un cutremur sau trimite Dumnezeu o catastrofa a
medic. Când i-a născut soţia ultimii doi gemeni, a zis: Părinte, naturii şi la un moment dat te-ai trezit că un oraş întreg dispare,
m-a pricopsit Dumnezeu, ştia că am bugetul mare şi mi-a dat de te-ai trezit că o societate normală devine anormală', oameni
lucru. Dar acuma mă chinui să-i educ, dacă aţi şti câtă muncă care până mai ieri erau bogaţi, astăzi nu rămân cu nimic. Şi ce
am! Vedeţi? întotdeauna poţi fi sărac. Poţi să ai de toate şi te este aceasta decât o mânie a lui Dumnezeu faţă de excesul de
vezi sărac. De ce? Nu credeţi că este o sfidare, consider eu, că lucruri materiale care fie că nu folosesc, dar care puteau fi
aceşti oameni cu bani mulţi, oameni grei, milionari, miliardari, folosite cu un scop mult mai educativ şi mult mai bine
în loc să folosească banii respectivi cu înţelepciune, se apucă şi coordonat.
cumpără lucruri mai puţin folositoare, tot felul de haine cu
diamante, tot felul de bijuterii şi valori inestimabile, tot felul de m. Relaţia compromis, fericire, fericiri Graţia: Uneori,
lucruri care poate au sens sau mai mult au valoare de simbol şi pentru un echilibru în relaţiile de familie, sunt necesare
atunci când ai cheltuit banul nechibzuit şi Dumnezeu îţi trimite compromisurile. Compromisul implică acceptarea a ceva
rezultatul nechibzuinţei, ori te prinde descoperit, ori la un negativ, a ceva nepotrivit. Este vorba de acceptarea unui
moment dat, îţi dă o neputinţă, la un moment dat îţi dă o compromis adică a accepta ceva rău sau o dreaptă
încercare. socoteală, revenind la ideea mai veche, în cadrul relaţiilor
încă un mod de a pierde echilibrul sufletesc este de familie? Compromisul, se spune, e calea ce duce către
consumul exagerat, fară gândire. începe omul să ducă 3 feluri
fericire şi atunci care este fericirea în accepţiunea aceasta
de viaţă, viaţa anormală, întâi că îşi permite toate patimile, apoi
largă socială, familială dar fară Dumnezeu. Există vreo
viaţă supradimensionată că începe să-şi cumpere unele lucruri,
care nu sunt neapărat trebuitoare, de a demonstra că este cineva
legătură între fericirile din Scriptură şi termenul fericire
superior şi ultimul lucru şi cel mai înalt, de a trăi o viaţă folosit uzual ? Care e relaţia între compromis, fericire,
supraumană şi atunci încep să spună: Voi merge în excursie pe fericiri
Coasta de Fildeş sau voi pleca în nu ştiu ce insulă care este cea
mai grozavă de nu ştiu unde. Dar ce face? Nu contează că bea
un pahar de apă sau mănâncă o mâncare normală, important e
că a dat câteva mii de euro, deci este un fel de megalomanie a
minţii, de a crede că cu cât te urci mai sus, cu atât ai ajuns la
nivelul lui Dumnezeu.
Lucrurile mărunte nu se măsoară în lucruri mari.
Dumnezeu este putere şi este duh iar banul este o marfa şi un
schimb care trece odată cu vremea şi cu omul şi cu epoca
istorică. Şi la un moment dat te trezeşti exact de unde ai plecat.
Spune Sfântul Ioan Iacob într-o poezie: Căci când le guşti pe
toate rând pe rând / Rămâi mai gol şi mai flămândAşa spune
psalmistul David: Bogaţii au sărăcit şi au flămânzită Trimite

260 2
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: Cea mai înaltă fericire este cea pe care a
spus-o Iisus Hristos: Fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui
Dumnezeu dacă îl şi împlinesc pe el.366
O altă fericire spusă tot de o femeie din popor, pentru că
noi suntem la tema familie, spune aşa: Ferice de pântecele care
Te-a purtat şi sânii la care ai supt361 Aici avem acea fericire în
care vorbim de cel care s-a născut sau trăieşte într-o familie de
oameni credincioşi.
Fericirea lumească sau laică, cum îi spunem noi sau
fericirea trecătoare este o utopie şi o iluzie. Fericirea ca act în
sine social nu a existat niciodată. Unii cred că dacă au mâncat
bine sunt fericiţi, unii cred că dacă s-au îmbrăcat frumos sunt
fericiţi, unii cred că dacă au bani sunt fericiţi, unii cred că dacă
au putere sau funcţie sunt fericiţi, unii cred că dacă stăpânesc
simt fericiţi. Nu este adevărat.
Adevărata fericire este să nu te simţi singur. în
momentul în care ai toate dar lipseşte iubirea şi comunicarea, tu
nu vei fi niciodată un om fericit. Şi atunci se naşte ura,
discordia, răutatea, gelozia, răzbunarea şi tot ceea ce poate fi
mai rău. Asta nu atât în viaţa de familie ci şi între prieteni,
tocmai această singurătate a eului nostru, pe care noi nu o
dezvăluim. Noi spunem uneori aşa mă simt de bine, spun
sincer. Este fals.
Am folosit şi folosesc această expresie, pentru mine,
Duminica vameşului şi a fariseului nu este duminica a doi
oameni diferiţi, ci este duminica acelui om care are două stări
diferite în el - una la arătare şi una la adevăr. în clipa în care
fariseul face valuri şi imagine, cât e de mare, cât e de tare, ce
poate, cine e el, în ce măsură, pe ce culme aspiră sau ce drege,
acela e cel mai periculos fariseu care se duce în faţa altarului şi
spune: îţi mulţumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalţi,368 Dar de
fapt, în interiorul nostru şi în intimitatea inimii noastre, noi ne
cunoaştem toate scadenţele, neputinţele, frustrările,
neîmplinirile, necazurile, tristeţile.
260
Despre familia ortodoxă
Poate aţi avut ocazia să vedeţi oameni în haine aurite,
în blănuri, în podoabe, în lux, în machiaje, în toate. Nimeni nu
le contestă, chiar sunt frumoase, de asta sunt şi lăsate, dar
acelea nu te fac fericit. Acelea doar maschează singurătatea şi
suferinţa din tine. Pentru că dacă o femeie ar fi cu adevărat
fericită, ea ar fi frumoasă nemachiată, dacă o femeie ar fi cu
adevărat fericită, nu ar simţi nevoia să poarte kilograme de aur,
dacă o femeie ar fi cu adevărat fericită, nu ar simţi nevoia să
poarte haine scumpe. Avea Nastratin Hogea369 o glumă cândva,
el a fost un mare hazliu ca Anton Pan, La Fontaine, Grigore
Alexandrescu, un fel de snoave cu tâlc şi spunea că a fost
invitat la o masă şi i-a spus soţiei sale:
- Să-mi aduci cele mai rupte haine pe care le poartă
grăj darul nostru.
Când a ajuns la uşa unde trebuia să fie primit, i s-a
spus:
- Dar tu, sărăntocule, dă-i drumul de aici!
El s-a întors liniştit acasă şi femeia îl întreabă:
- Nu te-ai întristat?
- Nu, deloc, femeie, să vezi de acum ce am de gând
să fac.
S-a îmbrăcat cu cele mai luxoase haine, a venit acolo unde
era petrecerea, s-a dus la oalele din bucătărie şi toţi îi
spuneau
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

- :Vai, da' gustaţi. ce ucid trupul, temeţi-vă de cei ce ucid sufletul sau pot
Acum, el era îmbrăcat frumos. Şi muia rantele la haine, ucide şi sufletul şi trupul
mânecile în toate mâncărurile şi spunea:
- Hai, mâncaţi că pe voi vă cinstesc, nu pe mine.
Mâncaţi să fiţi sătule că pe voi vă cinstesc, nu pe mine. Pe mine
m-au trimis acasă când am venit mai înainte. Şi spune el: într-
adevăr, haina îl face pe om dar nu îl şi creează. Dumnezeu l-a
creat pe om.
Deci o haină îţi dă o imagine dar nu te poate crea ca
om, tu te creezi ca om, adică aceea este cea mai mare fericire
pe care au cerut-o patericele: De toate te-ai făcut, dar om când
te faci? Călugăr te-ai făcut, om când te faci? Tată te-ai făcut,
părinte, soţ, ministru te-ai făcut, dar om când te faci, orice
funcţie ai avea? Vedeţi, asta este.
Legat de compromis, avem un compromis în fericiri pe
care noi l-am scăpat: Fericiţi veţifi când vă vor ocărîpe voi şi
vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră,
minţind pentru Mine.i10 Acesta este un compromis admis de
Sfânta Scrtiptură, adică l-a folosit Iisus Hristos în faţa lui Irod.
Deşi era Dumnezeu, S-a dat din calea lui. S-a arătat îngerul şi a
spus: Iosif ia pe mumă şi pe Prunc că vin cei care pizmuiesc şi
primejduiese viaţa Pruncului.371 Ce a vrut să arate Iisus?
Indiferent cât de tari sau cât de mari am fi, în faţa
primejdiei suntem mici şi e bine să ne ferim de ea. Deci nu e
un compromis dar pare la prima vedere, pentru că Iisus Hristos
putea să facă un semn şi Irod să facă infarct sau să moară sau
urmăritorii Pruncului, să se deschidă pământul să-i înghită. Ei,
nu.
A arătat în calitate de om, dacă ai o discernere şi o raţiune
şi o gândire normală, te fereşti singur din calea răului. Şi
atunci, care e cel mai mare compromis admis în Sfânta
Scriptură? Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o
urmează pe ea:'11 Aici Părintele Arsenie Papacioc îl citează
pe Ioan Scăraru şi spune că pacea e de 4 ori mai mare ca
dreptatea, dar în ce fel de compromis? Nu vă temeţi de cei

260 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Deci acesta este compromisul admis nouă în societate
ca o cale de existenţă. Adică, hai să vorbim de un compromis
pozitiv. Dacă cel de lângă tine a vorbit odată urât şi îl poţi ierta,
fă un compromis, iartă-1. Dar de aici ai învăţat o lecţie, că
trebuie să fii atent pe viitor, să nu-i mai creezi contextul să-1
aduci în aceeaşi stare sau să-i permiţi să ajungă în aceeaşi
stare, pentru că făcând acest compromis mereu, s-ar putea să-1
înveţi să creadă că aşa e corect şi atunci tu greşeşti mai mult.
Vine un cerşetor şi îţi cere o bucată de pâine. Hristos a spus:
Nu lăsa mână întinsă, dar a dat şi compromisul. A spus aşa: Să
asude milostenia în mâna ta, atunci când o faci pe ea. Şi de
ce vă spun lucrul acesta? Ca să înţelegeţi că în momentul în
care un cerşetor vine şi tu îl înveţi permanent să primească dar
să nu depună nici un efort, tu faci un compromis, încurajezi
lenea! Vedeţi un compromis care la prima vedere pare uşor dar
în ansamblu el este destul de categoric. Graţia: Compromisul
este acelaşi lucru cu toleranţa? Părintele Calistrat: Nu,
toleranţa e şi mai periculoasă. A tolera înseamnă a distruge. A
face compromis înseamnă a te distruge. Când faci compromis
te distrugi pe tine şi când tolerezi distrugi pe alţii. Toleranţa
are o singură măsură, măsura bunului simţ. Tolerezi pe cineva
până a depăşit măsura bunului simţ şi de acolo îi aplici legea.
Păgânii neavând lege, fac din fire ale legii. Deci îl aduci până
la legea firii, dacă nu ştie altă măsură, dar mai mult nu tolerezi,
căci conştiinţa adormită naşte monştri.
Vom întâlni în căsnicie mai multe feluri de compromis.
Compromis prin faptul: Căsătoreşte-te, lasă că o să se lase el
de băutură! E un compromis fatal. Căsătoreşte-te, lasă că o să
se facă el credincios cu timpul! E un compromis fatal.
Căsătoreşte-te, lasă că o să se facă el băiat bun, o să se
schimbe! E un compromis fatal. Căsătoreşte-te, că o să se
înveţe el şi cu munca, lasă-1 uşor! E un compromis fatal. Cine
îşi asumă o jertfă pe care nu o poate controla sau împlini sau
duce, s-a compromis pe el însuşi, deci lui şi-a făcut rău.
260
Despre familia ortodoxă
în momentul în care trecem la compromisuri de
natură morală, trăieşte cu el când vrea, că, lasă, nu-i păcat, e
căsnicie, lasă să facă ce vrea el în cuplul nupţial, că, lasă, nu-i
nici o problemă. Acestea sunt compromisuri care omoară
sufletul. Nu! Unde-i lege nu-i tocmeală. Eşti soţul meu, dar
conform legii ai voie asta şi asta. Eşti soţul meu dar ai voie de
aici până aici. Eşti soţul meu dar poţi face doar asta şi asta. Iar
de acolo încolo, unde este vorba de ceea ce vă spuneam eu,
moartea sufletului mai înainte de moartea trupului, atunci ai
tras linie, te-ai ferit în lături şi îi spui: Compromite-te. Se
opreşte şi toleranţa şi compromisul.
Trecem la un alt factor de compromis care astăzi este
admisibil mai în toate locurile: Nu contează că e sectar, lasă că
ai să-1 faci ortodox. Nu contează că e catolic, lasă că o să vă
împăcaţi. Nu contează că e de altă religie, lasă că o să vă
înţelegeţi. Nu contează că nu are botez sau că e păgân, lasă,
bine că are bani şi merge bine. Nu contează că nu-i frumoasă,
bine că are casă. Nu contează că e urâtă, bine că are bani.
Acestea sunt compromisuri de natură economică şi socială.
Toate acestea se răsfrâng pe parcursul căsătoriei, când
nunta, în loc să-şi îndeplinească rolul de taină, îşi
îndeplineşte rolul de urgie. în felul acesta s-au născut
familiile de probă, concubinaj ele, viaţa dublă, că e tot un
compromis, s-au născut incesturile, s-a născut întreaga
reţea a prostituţiei şi s-au născut autodistrugerile. Toţi cei
care au urmat aceste căi nu au ajuns decât într-un singur
punct, să distrugă ceea ce au clădit. Aţi văzut unde duce
compromisul - au făcut o casă în 20 de ani şi au vândut-o
într-o zi prin partaj. Au născut copii şi i-au crescut în 10
ani, i-au distrus printr-un divorţ. Au adunat nişte bani, i-au
tocat la judecători şi avocaţi şi în cele din urmă, dacă au
mai adunat o brumă de avere, încercând fiecare să-şi
însuşească mai mult, au cărat la avocaţi mai mult decât
valora lucrul respectiv. Compromisul final care este?
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Despărţirea de Dumnezeu, despărţirea de Sfintele Taine. Şi

acelaşi lucru, trecem de la delincvenţa juvenilă la
delincvenţa majoră - ucideri, crime, bătăi, nenorociri,
furtişaguri, hoţii, puşcării, banditisme şi toate urmările
păcatului strămoşesc

260 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Un alt mod de a folosi termenul compromis, dar care
în efectul lui prelungit va duce tot spre aceeaşi ţintă, asemenea
unei boli tratate uşor este şi compromisul acesta al
comportamentului în familie. De exemplu au fost cazuri
categorice în momentul în care unul dintre soţi a ridicat mâna
asupra celuilalt, celălalt i-a pus în vedere: Dacă o singură dată
se mai întâmplă, am terminat orice relaţie. Lucrurile s-au
schimbat şi au mers spre bine. în momentul în care
compromisul a continuat şi cel de alături a suportat astăzi o
palmă, mâine două, altă dată trei, până la urmă s-a ajuns la
maltratări familiale care au dus la distrugerea persoanelor între
ele. S-a ajuns la patima beţiei, s-a ajuns la schizofrenie, la
depresii agresive, la perturbări sufleteşti, la anxietate, adică
aceste compromisuri în final sfârşesc tot în dezechilibre
sufleteşti. Tot ceea ce înseamnă compromis nu ţine de
Dumnezeu.
Mântuitorul Iisus Hristos a spus aşa: Ce este vouă da,
da şi ce este vouă nu, nu; ce este mai mult este de la diavol,J ~
Este categoric, în momentul în care noi negociem taina, nu
suntem cu Dumnezeu. Sunt compromisuri care încep la un
moment dat în educaţia copiilor, doar nu e legat numai de soţ şi
soţie: „Lasă-1 să greşească, lasă-1 în pace, nu striga, nu ţipa,
cultivă-i personalitatea, lasă-1 să facă ce vrea el." Nu aşa se
tratează copilul. Ceartă mama, intervine tata, ceartă tata,
intervine mama, unul ceartă, unul mângâie, unul pune restricţie
financiară, unul dă bani.
Şi atunci copiii ce fac? Speculează aceste
compromisuri, se dau de partea compromisului care le creează
avantajul, dar se creează marele compromis al dezavantajului -
proasta educaţie. Acei copii vor fi primii factori de consum în
societatea distructivă a drogului, , a ţigării, a băuturii, a
desfrâului. Ei cad foarte uşor victime tocmai acestor
compromisuri. Trebuie abordat acest gen de gândire în care atât
soţul, cât şi soţia, copilul, nepotul, cine o fi el, semenul de
373
Matei 5, 37.
352
Despre familia ortodoxă
lângă noi, cel legat de familie, trebuie să ştie că unde este lege
nu-i tocmeală.
Acelaşi compromis se petrece şi între părinţi şi copii.
Când spunem familia, noi putem vorbi de două familii. Mama
şi tata sunt o familie, băiatul este o familie. Mama şi tata au o
anumită experienţă şi la un moment dat ei văd greşelile
copilului şi fac un compromis, nu-i spun azi nimic să nu-1
supere, nu-1 îndreaptă să nu-1 supere, nu-1 corectează să nu-1
supere, ba chiar ascund, ba chiar acoperă, cum spunem noi. La
un moment dat, acel compromis se întoarce ca un revers
împotriva lor, pentru că chiar copilul ajunge să spună aşa:
„Mamă şi tată sunteţi vinovaţi că nu m-aţi îndreptat când am
greşit." „Da, nu te-am îndreptat când ai greşit pentru că erai
copilul nostru şi nu am vrut să te supărăm." Iată compromisul
de a nu-ţi supăra copilul duce la compromisul de a avea o
proastă educaţie şi un comportament inadecvat faţă de familia
lui.
Compromisul fundamental pe care-1 fac părinţii în general,
şi nu poate fi o ipoteză, ci un mare adevăr, veţi vedea în
generaţiile viitoare câteva schimbări radicale. Compromisul
pe care l-au făcut părinţii noştri se cheamă ajutorarea
copiilor mai mult decât trebuie şi alocarea de fonduri, bani
şi lucruri materiale, ca ei să nu ducă lipsă cum am dus noi.
La un moment dat copiii cred că li se cuvine şi la rândul lor
nu fac nimic şi aşteaptă mereu să primească şi încep să se
înveţe delăsători sau chiar leneşi sau fară chef de muncă şi
uneori chiar negociază contactul cu societatea şi spun: „Da'
cum să mă încadrez eu pentru 5 lei în cutare loc sau în
cutare loc sau să-mi comande mie cutare sau cutare?" Şi nu
fac un compromis să se obişnuiască cu societatea pentru că
lor le lipseşte şcoala vieţi. Şi atunci ce fac părinţii? „Nu,
cum copilul nostru să fie slugă? Lasă că-i dăm noi tot ce-i
trebuie." Şi aici apare compromisul cel mai greu, copilul se
dezvaţă de muncă şi responsabilitate şi apoi toată această
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

responsabilitate cade pe spatele părinţilor. Mai târziu, cine

va suferi? Copiii lor, pentru că părinţii fiind nişte
împrăştiaţi nu au ce educaţie să dea copiilor. De-abia copiii
lor când vor suferi din nou şi nu vor avea, şi o vor duce
greu, ei vor naşte generaţia de sacrificiu care suntem noi de
fapt azi care le dăm tot copiilor noştri ca să nu sufere

373
Matei 5, 37.

352 2
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.Pentru că aceia neavând şi chinuindu-se, chiar vor munci şi vor picioare. Aceasta este esenţa compromisului. Atunci când se
depune efort şi vor voi să aibă să nu păţească ca părinţii lor care ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.
au avut totul de-a gata şi au greşit şi au ajuns unde au ajuns. Dacă familia porneşte prost, nelegiuirea e pe toată speţa
Acuma se pune accent, imediat ce s-a căsătorit tânărul, neamului. De aceea spune că un blestem merge până la al 7- lea
trebuie să aibă apartament, trebuie să aibă maşină. Asta nu se neam, nu neapărat că este tata desfrânat sau beţiv sau ticălos,
face în 5 minute. La început poţi să stai şi cu nora şi cu mama şi nu, 7 neamuri după el vor face la fel pentru că aceasta e
cu tata ca să poţi lua un element de familie, vezi cum se educaţia din rădăcina pomului pe care au prins-o. Nu poţi să
vorbeşte cu o femeie, vezi cum se vorbeşte cu soţul, cum se altoieşti răchita cu măr sau răchita cu păr. Proverbul popular
vorbeşte când sunt mai mulţi în familie, cum se comportă rămâne, nu va face plopul pere şi răchita micşunele.
pentru că de fapt familia ce este? Familia este ieşirea din în momentul în care o societate este condusă de oameni
egoul personal şi alinierea la mentalitatea socială a celor din slabi intelecual şi cele ce se întâmplă în societate sunt tot
jur dar bineînţeles după codul manierelor moralităţii normale de factură slab intelectuală, tot un compromis se numeşte.
din societate. în clipa în care eu am un institut superior şi acolo s-a dat
Un alt compromis care duce la greu este acesta: în un examen, chiar dacă sunt 5, 6 sau 10 pile, dar acolo intră
momentul în care părinţii s-au învăţat comozi şi cu un trai uşor,
50 buni, cei 50 buni, pot substitui 10-15 elemente
primul factor de educaţie pe care îl dau copiilor lor, îi despart
mediocre. Dar în momentul în care eu am făcut
de cultul responsabilităţii şi unul dintre efectele simţite a fost
înfiinţarea facultăţilor particulare. Fiecare om trebuie să aibă compromisul şi am pus la facultate 1000 de locuri, doar de
studii superioare pentru că aşa cere societatea. Cere societatea dragul de a face tinerii studiu..
dar trebuie să avem şi oameni de factură superioară, nu numai
cu studii superioare. Dacă toată societatea face facultate, intrăm
într-o inflaţie de oameni cu diplome şi prin acest compromis,
valorile reale sunt distruse de către falsele valori. Şi atunci
psalmistul David spune: atunci când se ridică sus oamenii de
nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni,374
Nu contează cât plătim, copilul nostru trebuie să facă
facultate. E bine că o face, dar să o facă măcar să înveţe, nu să
o facă doar de dragul de a trece prin facultate. De exemplu sunt
tineri care poate nu au luat contact cu facultatea dar au semnat
diploma şi sunt licenţiaţi şi atunci un băiat din acela pus într-o
funcţie de stat sau într-o funcţie socială, primărie, comună,
oraş, judeţ, etc. ce-ţi creează? Un haos legat în lanţ. Şi la rândul
lui, un alt compromis mizerabil, el când va vedea o minte care
mişcă, imediat o ucide pentru că altfel, ştiţi proverbul, stă
prostia în tron de aur şi plânge că vede târându-se binele la

260 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.S-a motivat că nu e bine să-i lăsăm să stea degeaba în
societate. Nu-i punem să stea degeaba, facem şcoli de arte şi
meserii, avem nevoie de bucătari buni, avem nevoie de croitori
buni, avem nevoie de agricultori buni, avem nevoie de
sericicultori buni, de floricultori buni, de apicultori buni, de
grădinari buni, de legumicultori buni. Nu avem nevoie numai
de o societate intelectuală artificială, avem nevoie de o
societate realistă bazată pe ceva pentru că aceasta este
motivaţia scumpirii preţurilor, nu lipsa alimentelor, că astea se
produc acuma peste tot, dar sunt puţini cei ce produc, produc
mult şi de proastă calitate şi atunci dispare concurenţa.
Dispărând concurenţa creşte preţul.
Eu te plătesc pe tine şi te ajut să nu mai produci legume
şi produc eu singur sau bune sau rele, eu le vând cât de scump
doresc. Dar în momentul în care produc mai mulţi legumicultori
legume, eu mă duc şi le aleg pe cele ecologice, şi bune şi curate
şi de calitate şi ieftine. Vedeţi? Acesta e tot un compromis. Şi nu
am vrut să-1 şterg chiar dacă nu ţine în mod direct de familie,
dar cultul se formează în cadrul familiei.
n. Dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu Graţia: Părinte, o
chestiune care vizează pe fiecare persoană în parte ca membru a
unei familii cât şi ca membru a unei comunităţi. Dumnezeu este
iubire. Foarte mulţi oameni merg şi la biserică, fac şi păcate, fac
rău şi celor din familie şi celor de la locul de muncă şi în
general, în societate, şi ei spun că Dumnezeu este iubire. Sau
spun: „Să nu judeci că vei fi judecat! Cu măsura cu care judeci
cu aceea vei fi judecat." Am găsit pe un site un citat din Sfântul
Isaac Şirul: Nu huliţi spunând că Dumnezeu este drept. Dacă
Dumnezeu este iubire şi îl simţim astfel în viaţa de zi cu zi, cum
va fi la judecată? Va fi cu dreptate atât la judecata particulară
cât şi la judecata de obşte? Părintele Calistrat: în primul rând,
legat de dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu, noi trebuie să ştim
un lucru pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a spus categoric: Eu
sunt
260
Despre familia ortodoxă
Adevărul, Calea şi Viaţa,375 Atunci când mergi pe o cale
adevărată eşti în adevăr şi spune aşa psalmistul: Doamne, tu eşti
Dumnezeul cel ce mântuieşti pe cei ce te mărturisesc în
adevăr,376 A spune cuvântul „mărturisire" nu se referă doar la
predică ci şi la trăire. Vin şi cu un alt răspuns din Sfânta
Evanghelie şi vă spun aşa, Mântuitorul Iisus Hristos spune la un
moment dat în Sfânta Scriptură: O iotă sau o cirtă din lege nu
va trece, pentru că cerul şi pământul va trece dar cuvintele
Mele nu vor trece311 Şi tot El spune ca dreptate: Dacă cineva ar
crede că ar schimba măcar o literă, vrednic este de gheenă.
Avem de-a face şi cu dreptatea. Cuvântul unei maici în vârstă
pe care eu am cunoscut-o cu ani în urmă spunea aşa: „Dacă vrei
să-L percepi pe Dumnezeu în chiar propriile tale rugăciuni,
trebuie să-L percepi de o seriozitate înfiorătoare." Adică atât de
mare este măsura dreptăţii dumnezeieşti încât la Sfântul Maslu
ni se spune aşa: Toată dreptatea noastră înaintea Ta, Doamne, e
ca o cârpă lepădată. Atât de categoric este Dumnezeu.
Sfântul Isaac Şirul, supranumit şi împăratul Cuvintelor
duhovniceşti, ne spune că este hulă să spui că Dumnezeu
este dreptate. Este într-adevăr o hulă dar în ce sens? Când
deschidem Apocalipsa, vom vedea ce spune şi despre
judecata particulară şi despre judecata universală. Plini-va
căderi, zdrobi-va capetele multora!379 O face din milă? Nu,
din dreptate. Iarăşi, Psaltirea proorocului David, spune că
va turna din paharul mâniei Sale din acesta î
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxa
nacela şi vorbea cu toţi păcătoşii pământului™, dar drojdiile
nu se vor deşerta, adică mânia cea mare.
Ce spune despre mânia cea mare Apocalipsa? La
vremea venirii Fiului Omului, vor fi atâtea semne pe pământ
şi în soare încât oamenii se vor cutremura şi se vor îngrozi, se
vor duce la morminte şi vor spune: Deschideţi- vă, morţilor,
ieşiţi voi afară să intrăm noi că nu mai putem răbda.381 Este
un act de milă? Nu, e de dreptate. Iarăşi găsim spus în Sfânta
Scriptură: Eu nu judec, ci toată
im
judecata am dat-o Fiului şi Fiul judecă cum aude, adică ceea
ce noi am făcut stă înscris pe chipul feţei noastre, că aşa
spune, va trimite pe îngerul Său să însemneze pe cei aleşi'* 3.
Din momentul în care îi însemnează pe cei aleşi, îşi manifestă
mila sau dreptatea? Un alt stih al psalmistului David spune
aşa: De faţa mâniei Lui munţii se vor topi ca ceara 3*4. Vedeţi
ce înseamnă focul mâniei dumnezeieşti? Pentru că o face cu
căldură, ca să ne mântuiască, să ne cureţe. Nu spune aurul se
topeşte în topitoare, în foc străluceşte? Pădurile vor arde ca
fânul, că vine să judece lumea cu îndreptare,385 adică după
legea şi conştiinţa care trebuie ca dreptar. Şi care e? Adevărul.
Adevărul din
* 386
pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit, tot
psalmistul David. Şi spune acolo, popoarele cu îndreptare
şi lumea cu dreptate, că vine, vine să judece noroadele cu
îndreptare şi popoarele cu dreptate3*1, deci tot ce se
cheamă lume. Dreptatea nu este despărţită de milă nici o
clipă. Ca să înţelegeţi lucrul acesta, vă dau nişte explicaţii
scurte. în Prolog, ni se arată cum un călugăr care se rugase
foarte mult ca să vadă cum gândeşte Dumnezeu. într-o zi s-a
trezit cu un călugăr tânăr, zvăpăiat, la chilia lui:
- Părinte, am auzit că mergi în Alexandria.
- Da' de unde ştii?
- Am auzit de prin vecini.
- Mergi cu mine.
304
în momentul în care au plecat împreună la drum,
călugărul tânăr i-a spus:
- Te ştiu habotnic, te ştiu tăcut, te ştiu rugător. Am 3
motive, să taci tot drumul indiferent ce vei vedea.
într-o casă a furat un vas, într-o casă a sucit gâtul unui
copil, într-o casă a omorât un câine, într-un loc a demolat o casă
complet, într-un loc făcea metanii la crâşmă, într-un loc arunca
cu pietre în biserică. Călugărul bătrân, minunat de toate aceste
lucruri, care la prima vedere par nenorociri, când s-a terminat
călătoria i-a spus:
- Să nu te mai apropii de chilia mea niciodată, nu ai în
tine statut călugăresc. Frăţia ta ai apucături demonice, acestea
nu sunt atitudini călugăreşti.
Şi i-a spus:
- Da, bătrâne? Ce te-ai rugat tu toată viaţa ta cât ai stat
în pustie? Că vrei să vezi cum judecă Dumnezeu, da?
Spune psalmistul David că judecăţile Lui nu sunt ca
judecăţile oamenilor3**. Spune că gândirea lui Dumnezeu nu
este ca gândirea oamenilor. Aşa spune: Depărtat-a de la noi
fărădelegile noastre3*9. în primul rând Dumnezeu vine să ne
cureţe. Le îndepărtează şi prin mânie şi prin dreptate
388 Cf. Psalm 18, 9-10.
389 Psalm 102, 12.
şi prin milă, dar împleteşte dreptatea cu mila. Unde este
nevoie, face milă cu dreptate, unde este nevoie, face dreptate cu
milă. Dacă vine o urgie de mari proporţii, cum vă explicaţi, de
la acel accident se salvează un copil, o bunică, un tânăr, un om
de rând şi alţii mor? E taina lui Dumnezeu. Spune şi în
Scriptură, Mântuitorul: Ce vă uitaţi la cei peste care a căzut
rugul, credeţi că ei erau singurii păcătoşi din Ierusalim?390 Nu,
fie-vă de învăţătură ca să nu păţiţi ca ei! Adică i-a atenţionat -
iarăşi dreptate! Dar în momentul în care acesta a auzit discuţia,
a spus:
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

- Te-ai rugat să vezi judecăţile lui Dumnezeu. Hai să ţi - Simplu, în crâşmă, primarul tocmai luase 2-3 pahare
le arăt! Ştii de ce am furat vasul? Era furat dintr-o biserică şi şi a spus: Eu mă voi duce la episcopie să rânduiască să fie
era sub blestem. Aruncându-1 de la casa lor le-am ridicat preot în această biserică, să se facă slujbe după rânduială şi am
blestemul. Ştiai lucrul acesta? făcut şi eu 3 metanii să nu-i ia Dumnezeu gândul cel bun că e
-Nu. păcat de altarul Domnului să fie pângărit şi batjocorit. Vezi,
- Să nu te mai bagi în judecăţile lui Dumnezeu cu Părinte, judecăţile lui Dumnezeu?
mintea! Ştii de ce am ucis copilul? Era zămislit în noaptea de Şi îl întreabă:
înviere când preoţii stau la slujbă în biserică. Părinţii plâng, se Dar casei aceleia de ce i-ai dat foc să o demolezi? Ce ai cu
căiesc, se duc la duhovnic, se spovedesc, îi iartă Dumnezeu şi ea
fac alţi copii în credinţă. I-a mântuit că dacă acela creştea, îi
omora întâi pe ei şi băga în iad şi pe alţii. Pricepi tu judecăţile
lui Dumnezeu, Părinte?
- Dar câinele de ce l-ai omorât?
- Pentru că el avea să mănânce carne infectată cu
turbare şi omora tot satul. Şi de ce să facă pagubă să cadă urgia
pe el? El e un om evlavios. Aşa îşi va lua el un câine.
Vedeţi, nişte lucruri care la prima vedere par banale dar
în judecata lui Dumnezeu au cu totul altă întorsătură. Aşa e şi
cu dreptatea. Când ai spus: Să dea Dumnezeu să-şi rupă acela
gâtul, poate şi l-o fi rupând, dar nu i-1 rupe Dumnezeu că ai
vrut tu, i-1 rupe Dumnezeu că spune
Sfântul Ioan Damaschinul: Atât de mult iubeşte Dumnezeu
lumea încât ar fi putut să o piardă în fiecare clipă pentru
păcatele ei dar nu a vrut. A vrut să stârpească păcatul dar nu să
ucidă pe om, a vrut să curme fărădelegea dar nu să stârpească
neamul omenesc. Şi spune, poate câte le vrea dar nu face toate
câte le poate391 că ar putea să ne piardă într-o clipă dar ne
iubeşte veşnic. Iată şi iubirea şi dreptatea stau în cumpănă!
Deci nu se schimbă. în momentul în care
îl întreabă:
- Dar în biserică de ce aruncai cu pietre?
- Cum să nu arunc, dacă preotul din sat de acolo nu
mai vrea să facă slujbă că e biserica stricată şi dracii jucau pe
Sfânta Masă? I-am alungat.
- Şi cum trebuie făcută această treabă?

390
Luca 13,4.

2
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

- ?Cei care plângeau săraci pe lângă casă nu ştiu că el în tinereţea lui a văzut pe cineva că murea şi nu i-a întâns o
stau pe o comoară dar curăţă pământul să facă temelie şi mână de ajutor şi şi-au spălat reciproc păcatul, pentru că el
găsesc averea, e de la străbunii lor care nu au spus nimănui murind prin sabie a murit ca un mucenic. Şi-a însuşit o moarte
când au murit. Aceia stau în iad, unde e comoara e şi inima dar nedreaptă şi prin aceasta i s-a iertat păcatul. Dumnezeu are
acuma, aceştia ştiind din scrisoare de unde e, încep să-i socoteli pe care nu le gândim noi oamenii.
pomenească şi le fac parastase, pomeniri, liturghie şi tot şi îi Spune Apostolul Pavel: Dreptatea învăţăturii lui Dumnezeu
scoate şi pe ei, şi trăiesc şi ei bine. Roagă-te lui Dumnezeu, pentru noi cei muritori merge până la despărţirea sufletului
Părinte, să nu mai întrebi niciodată. de duh,"92 aşa intră prin om. Vă daţi seama? Duhul este una,
- Păi, aici ce ai avut cu toată casa, să-ţi baţi joc de sufletul este alta. Această învăţătură şi dreptate merge până
ea? la despărţirea dintre duh şi suflet. Adică tu poţi să fii mort
- Dacă e făcută din bani necuraţi!? Câtă lume nu l-a de viu sau viu de viu. Sau tu poţi să fii mort trupeşte
blestemat pe el ţinându-i la muncă fără să-i plătească. Ştii că înainte de a fi mort sufleteşte. Dumnezeu rânduieşte
înaintea tronului lui Dumnezeu cel mai mare păcat e neplata acestea. Şi atunci dreptatea de unde este? Simplu. Este
slugii? Acuma el nu mai este în putere, îşi va face o casă mai
întrebarea pe care o pun toţi oamenii: Dacă este Dumnezeu
simplă, o va repara pe aceasta cum va putea, dar l-am scăpat de
blestem pentru că de acuma trudeşte, asudă el pentru banii
şi e dreptate pe pământ, de ce sunt atâtea nenorociri, de ce
aceia, nu-i asudă pe alţii. sunt atâtea probleme, de ce sunt atâtea necazuri, de ce sunt
Vedeţi? Aici e povestea dreptăţii. De ce v-am povestit atâtea urgii? Pentru că Dumnezeu nu este primarul
aceste lucruri? Nu se potriveşte una cu cealaltă. Odată, un tânăr pământului, Dumnezeu este împăratul cerului. Nu stă
cavaler, fecior de împărat, în vremea Sfântului Ilarion cel Mare, Dumnezeu să facă judecăţi. Spune în Psaltire aşa: Domnul
zicea: „Ce păcate am făcut eu, doar nu am făcut moarte de om?" se cunoaşte judecăţi făcând,393 nu tribunal, nu cod penal, El
Şi într-o zi a rânduit Dumnezeu să ajungă la o fântână să bea cântăreşte
apă şi când să bea apă, unul s-a băgat înaintea lui cu găleata, a
luat apă şi a plecat. Acela mânios: „Cum poate acesta să se bage
în faţa unui fecior de boier? Lasă că îi arăt eu lui!" Şi i-a tăiat
capul cu sabia. Imediat şi-a adus aminte de vorba pe care o
spunea: „Ce păcate am făcut eu, doar nu am făcut moarte de
om?" Şi atunci a început să plângă: „Doamne, mi-am pierdut
mintea, mi-am pierdut sufletul." Şi se aude glasul îngerului:
„Nu, acuma eşti în rând cu cei păcătoşi, până acum te credeai
sfânt" şi era mai mare căderea din mândrie decât cea din
pocăinţă. De pocăit te poţi pocăi şi ridica dar din mândrie nu te
mai scoate nimeni. Vedeţi dreptatea cu mila!? II pierde pe acela
ca să-1 mântuiască pe celălalt. Dar pe acela de ce l-a pierdut?
Călugărul a întrebat de ce este vinovat acesta? E vinovat, că şi

260 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Aceasta este marea dramă, Dumnezeu ne-a lăsat
balanţa conştiinţei şi noi punem fapte de o parte şi de alta. Noi
când ajungem la Dumnezeu ajungem gata cântăriţi. Iar
dreptatea puterii dumnezeieşti este aceasta: Unul face o singură
faptă bună şi se mântuieşte, că aşa vrea Dumnezeu să
preamărească mila Lui, iar unul face toate faptele cele bune şi
poate să nu se mântuiască, că aşa vrea dreptatea Lui. Unde
întâlnim lucrul acesta? Ceea ce spune în Evanghelie: Cum te voi
găsi aşa te voi lua.394 Ce spun Sfinţii Părinţi? Important este să
fim permanent găsiţi într-o stare de ridicare. Important este,
spun Sfinţii Părinţi, să fim găsiţi într-o stare de pocăinţă, nu
contează cât de lungă, nu contează cât de multă, pentru că nu
ştim clipa şi ceasul, privegheaţi şi vă rugaţi, dar important este
să fii cu mintea la Dumnezeu. Aceasta este şi delicateţea
rugăciunii.
Un om stă un ceas la rugăciune şi are impresia că a
împlinit toată pravila. Unul stă acolo în groapă şi îşi plânge
păcatele lui, îşi vede de treaba lui şi e mai sus decât cel care se
pravilizează. De ce? Pentru că cea mai scurtă cale către
Dumnezeu este a nu cere socoteală, a nu judeca. Ai dreptul să
judeci, dar ce să judeci? Legile lui Dumnezeu, nu păcatele
oamenilor. Când a spus vameşul: Doamne, milostiv fii mie,
păcătosul?95 Vă daţi seama că îşi cunoştea tot arsenalul
păcatelor! Dar când a spus fariseul: Mulţumescu-Ţi că nu sunt
ca ceilalţi,396 deodată a coborât ştacheta. Stai că eşti chipul şi
asemănarea Mea. Nu eşti chipul şi asemănarea vameşului. De
când ai luat vameşul de reper şi te dai mai mare decât el? Tu
vină şi te aseamănă Mie. Spune în catisma 14: Şi a zis
Dumnezeu celui viclean şi păcătos: Iei aşezământul Meu de
lege în buzele tale şi
397
crezi că am să fiu asemnenea ţie tâlhar şi desfrânat? Nu, am să
te mustru înaintea feţei tale, am să-ţi arăt toate păcatele tale şi
nu va fi cel ce te izbăveşte398, adică îmi voi lua mila de la tine.
Cine vine acolo? Dreptatea. De ce spune că dreptatea
Domnului rămâne în veacul veacului399! Ea niciodată nu cade.
260
Despre familia ortodoxă
Spune acolo că dragostea iartă toate şi le face pe toate
şi ea nu cade niciodată, dar dragostea are o singură măsură.
Aceasta nu înţeleg mulţi. Ei spun dragostea, dragostea, da, dar
ce fel de dragoste? Noi toţi avem dragoste, biologică, faţă de
copiii noştri, îi tolerăm, noi toţi avem dragoste faţă de prieteni,
avem dragoste faţă de vecini, avem dragoste faţă de cunoscuţi,
avem dragoste şi compasiune faţă de săraci, că nici nu-i ştim,
dar nu avem dragoste faţă de noi. în ce sens nu o putem
manifesta? în momentul în care ne exprimăm dragostea, într-
una din Evanghelii spune Mântuitorul Iisus Hristos: Voi păgâni
fiind, ştiţi să faceţi daruri bune fiilor voştri, dar cu atât mai
mult Dumnezeu Tatăl vostru cel din ceruri, 400 ce credeţi că va
da celor ce cer de la Dânsul? Şi le dă răspunsul într-o altă
Evanghelie: Ce vreţi să vă facă Dumnezeu vouă, faceţi voi
semenilor, oamenilor.401 De aceea a spus Mântuitorul: Milă
voiesc şi nu jertfă.402
Nu-mi fa tu 1000 de metanii, ci dă bună ziua. Nu-mi fa
100 de închinăciuni că nu mă încălzeşte cu nimic, spune o
vorbă bună. Nu veni şi umple masa de parastas, întinde un blid
cald celui sărac, că acela are nevoie, nu trufia şi mândria. Şi
atunci vine şi dezancorează definitiv filantropia biologică, ceea
ce numim noi: Hai să facem pomană. Acela este un act de
mişcare obişnuită sufletească în care noi facem pomană,
împărţim colaci, colăcei, mâncăruri, sarmale, tot ce vrem, dar
cu aceasta nu L-am convins pe Dumnezeu. De ce nu L-am
convins?
în Viaţa Sfântului Simion Ion cel Nebun pentru Hristos,
Ioan Simion de la Sterea Almaţiei e o discuţie cu o
400 Matei 7, 11.
401 Luca 6,31.
402 Matei 12,7.
creştină păcătoasă îndreptată pe calea bună de către Sfântul. Ea
era desfrânată şi în momentul când el a bătut metanii şi s-a
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

rugat pentru ea, a izbăvit-o, ei i-a venit conştiinţa la loc, i-a le face omul îşi au rădăcină în diavolul şi sunt atei, nu au
venit mustrarea de cuget. Şi întreabă ea: „Dar Dumnezeu cum nimic comun cu Dumnezeu, dar Dumnezeu aşteaptă
răsplăteşte pe oameni?" Şi a spus Sfântul: „Dumnezeu nu îndelung să vadă cât poate omul sluji unui duşman al lui
răsplăteşte pe oameni în nici un fel." Dumnezeu nu le cere Dumnezeu. Şi ce face? II lasă pe om să vadă până unde
oamenilor nici să fie sfinţi, Dumnezeu nu le cere oamenilor merge după capul lui. Unii vin şi spun: Am greşit,
nici să fie drepţi, Dumnezeu nu le cere oamenilor nici să se Doamne, din neputinţă. Nu e din neputinţă, ci din poftă.
nevoiască. Dumnezeu ştie ce are de făcut şi fară rugăciunea
Am greşit, Doamne, că sunt şi eu om. Şi sfinţii au fost
lor. Dumnezeu ştie ce are de împlinit şi fără să ceară ei, că
oameni. Acuma vine diavolul şi spune: Ce, omule, ai
spune în Scriptură: Când cereţi ceva să aveţi credinţă că veţi
primi, că dacă voi credeţi, aşa va fi vouă 402. Dacă tu faci postit? Află că eu, înger fiind, nu am mâncat niciodată. Ce,
rugăciunea: Doamne, dacă ai să poţi, dacă ai să vrei sau dacă te omule, ai privegheat şi ai plecat genunchii? Află că eu te
lasă inima, ştii, ajută-mă şi pe mine în această problemă. Nu! veghez tot timpul. Ce, omule, ai înălţat rugi la Dumnezeu?
Cu tărie crezi, cu tărie primeşti, că spune Mântuitorul Iisus Nu simt primite. Ce e asta? Şi lenea nepăsării mele peste
Hristos: Numai un sâmbure de muştar de ar fi credinţa mintea ta a bântuit iar rugăciunile tale s-au făcut ca fumul.
voastră, munţii s-ar muta404 Fumul urcă o vreme în sus, dar dacă cerul este senin, se
Atât de mare este puterea rugăciunii, dar noi nu am pleacă şi o ia pe aiurea. Aşa e şi rugăciunea omului care nu
simţit lucrul acesta şi atunci alergăm la mila lui Dumnezeu, dar are mintea curată, pentru că noi înălţăm rugăciuni, dar nu
alergăm cum spune Tihon de Zadonsc, ce are un cuvânt ştim câte ajung sus
extraordinar de frumos: Ce-mi este mie a asculta de diavolul
sau de Dumnezeu? Vine diavolul şi spune: Păcătuieşte, fiule,
păcătuieşte că este vremea păcatului. Păcatul e mic şi mila lui
Dumnezeu e mare. Şi alunecând omul din păcat în păcat şi din
patimă în patimă, vine vremea pocăinţei. Şi acuma, zice,
diavolul dă foaia de cort la o parte, adică acoperirea păcatului
şi spune: Cum să spovedeşti asemenea grozăvii, cum să mai
primeşti îndreptare pentru asemenea urgie? Te-ai gândit că
păcatul tău cât muntele este şi mila lui Dumnezeu aproape nu
mai există pentru tine? Şi aduce deznădejdea şi distrugerea
sufletului. Dar este lucrarea diavolului, Tihon de Zadonsc a
spus: Diavolul este ca o rândunică, stă lângă tine când îl chemi
şi e cald şi bine şi îi faci patima şi te părăseşte imediat ce
începe chinul pocăinţei, că nu suportă osteneala.
Şi atunci, prin ce ne deosebim noi de diavol? Pentru că unii
spun: Cu ce am greşit lui Dumnezeu? Şi atunci vine iarăşi
Sfântul Tihon de Zadonsc şi spune: Toate păcatele pe care

367
 Graţia Lungu Constantineanu
.Toată lumea spune: Vai, salvarea omului este
rugăciunea, nu. Rugăciunea, dacă nu este însoţită de faptă
bună, dacă nu este însoţită de smerenie, de cunoaşterea de
sine, nu ajunge nicăieri. Nu este de ajuns, am avut o
problemă, gata, lăsăm micii şi grătarul şi maşina străină şi vila,
am deschis Ceaslovul, am citit două acatiste, Dumnezeu deja
sare, pune tot cerul pe noi, vezi că se roagă doamna cutare sau
domnul cutare. Nici vorbă! Trimite direct dreptatea Lui şi
întreabă: Ştii să te rogi şi nu ai făcut-o? Şi îţi va cere şi mai
multă socoteală: Cum atunci ai putut să te rogi şi până acum nu
M-ai cunoscut? O vorbă din popor spune aşa: Doamne, să nu
pui în spinarea omului încercări cât ar putea duce!
Noi nu ne dăm seama cât poate suferi un om. Dumnezeu
poate îngădui ca un om să sufere cât toată lumea la un loc. Şi
unde avem lucrul acesta? Ne-a arătat prin Iisus Hristos, că El a
putut lua păcatele întregii lumi. Dar cum? In Dumnezeu. Deci
mila lui Dumnezeu a fost împletită cu dreptate pentru
mântuirea neamului omenesc, pentru că dintr-o iubire
neţărmurită şi-a dat pe Fiul Său lumii ca să o mântuiască, dar
dintr-o dreptate mult mai acută şi mult mai puternică va cere
socoteală de bătaia de joc a jertfei. Şi aici Isaac Şirul, care
este om pământesc ca şi noi şi sfânt cu trup, primeşte următorul
răspuns spus tot de sfinţi. Mitropolitul Antonie plămădeală avea
o vorbă extraordinar de frumoasă, o folosea foarte des în
conferinţe, spunea aşa: „Generoşi sunt sfinţii, dar să nu uităm că
raiul aparţine lui Dumnezeu, ei doar l-au moştenit." Deci un
sfânt nu poate fi mai milostiv ca Dumnezeu! Au fost sfinţi care
s-au rugat pentru diavol şi Dumnezeu le-a spus: Pentru evlavia
voastră am mântuit un demon, dar să nu o mai faceţi niciodată,
e contra legii! Pentru evlavia voastră, ca să vedeţi o chestiune
de dreptate.
Sfântul Gheorghe avea un ucenic care avea evlavie la el,
un călugăr într-o mănăstire, dar nepăsătorului nu-i păsa nimic
de călugărie şi a venit vremea săvârşirii din viaţă. Dacă el s-a
rugat la Sfântul Gheorghe toată viaţa, Sfântul Gheorghe a venit
260
Despre familia ortodoxă
în ajutor. Când a ajuns la cerul de foc, la purificare dintre lumea
văzută şi nevăzută, îngerul a întrebat:
- Dar acesta cine este?
- Ucenicul meu.
- Da, dar ştii că nu va putea trece mai sus.
- Dacă voi îi daţi voie, îl duc eu mai sus.
A ajuns la uşa a doua, la alt cer unde sunt heruvimii
şi serafimii.
- Dar el cine este? Ce caută ceva necurat în împărăţia
lui Dumnezeu?
Şi a spus Sfântul Gheorghe:
- Este un ucenic de-al meu pentru care eu mijlocesc
la Stăpânul.
- Da, dar mai sus nu va trece.
Când a ajuns la ultima uşă, la tronul Treimii, fară să
mai ciocănească în uşă, Dumnezeu i-a spus:
- Gheorghe intră! Tu afară!
A început Sfântul Gheorghe să invoce puterea pe care o
avea ca sfânt şi cu mila pe care o putea dărui tronului
dumnezeirii, respectul faţă de slava Sfintei Treimi şi să spună:
- Doamne, pentru rugăciunile Maicii Tale,
miluieşte-1!
- Nu pot!
- Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, miluieşte-1!
- Nu pot!
- Doamne, atunci ţine cont măcar de dragostea mea
pentru Tine!
- Nu pot!
- Doamne, atunci, măcar pentru sângele vărsat cu
dragoste pentru Tine!
Gheorghe, pot un singur lucru. Du-1 pe pământ să se
pocăiască! Ajunge cât ai mijlocit pentru el, dacă vrei să nu-
1 pierd
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.L-a luat Sfântul Gheorghe de mână, a dus sufletul pe bună ştiinţă dar nu-L mai pot vedea niciodată pentru că nu-
pat în chilie, l-a pus în trup şi l-a mustrat spunându-i: „E doar I mai simt nici măcar dreptatea darmite mila? Deci în iad
un avertisment. Ai grijă să nu-ţi fie şi mai rău!" De ce? Ca să dreptatea lui Dumnezeu nu mai este, acolo este locul fără
înţelegem că între dreptate şi milă există o barieră - legea, şi Dumnezeu, de aceea se cheamă scrâşnire de dinţi pentru că
nu este o lege, că spune în Scriptură, chiar şi în Filocalii, omul ai văzut ce ai pierdut, de aceea se cheamă vierme
drept şi temător de Dumnezeu nu are nevoie de lege, este mai neadormit, că te roade conştiinţa cât de uşor era să intri în
presus de lege. Dar omul care a călcat legea întră în
rai şi nu ai facut-o şi de aceea spune că este tartar sau
fărădelege!405 Şi spune acolo clar Duhul Sfânt: Cu cei ce
gheena sau întuneric pentru că Dumnezeu este lumină.
lucrează fărădelegea nu Mă voi însoţi cu aleşii lor 406 Şi atunci
am separat mila lui Dumnezeu de fărădelegile noastre, de Vedeţi? Din dreptate stă iadul plin şi din milă stă raiul gol.
dreptatea lui Dumnezeu care înseamnă virtute. Deci în Eu le mai spun câteodată băbuţelor: Grăbiţi-vă că sunt
momentul în care vorbim de dreptatea lui Dumnezeu, vorbim locuri libere la rai! De ce pierdeţi ocazia
numai de virtute şi aici se justifică cu un citat din Sfânta
Scriptură care spune aşa: Vai de cel ce va cădea în judecata lui
Dumnezeu Celui v/m!81Este foarte greu cuvântul. Deci până acolo
merge dreptatea Lui. In clipa în care trebuie să te judece
Dumnezeu, nu mai este judecata, acolo este direct pedeapsa!
Dacă intervine mila Lui este mult mai uşor. Afirmaţia că ar sta
mai mult pe tronul milei decât pe tronul dreptăţii, nu putem
enunţa noi cu totală precizie. Noi ştim un singur lucru, S-a suit
în lumina cea pururea fiitoare unde nu încape umbră de
schimbare40* şi dacă nimic necurat nu va intra în împărăţia
lui Dumnezeu409, să nu credeţi că mila lui Dumnezeu va
amesteca cetele sfinţilor cu cetele ticăloşilor, în veci şi în
pururi!
Aşa cum avem frumuseţile raiului, tot aşa avem şi muncile
iadului, iar în momentul în care faptele noastre cântăresc
cu prisosinţă spre bine, vom fi răsplătiţi cu bine. Că aşa şi
spune unul dintre sfinţi, Cozma de la apa Sangarului, sfinţii
nu se pot plictisi pentru că văd pururi slava lui Dumnezeu
şi laudă mila lui cea mare că le-a trecut cu vederea păcatele
lor de dinainte de pocăinţă. Dar cei ce stau în iad, pururi
doresc pe Dumnezeul lor de care s-au depărtat în viaţă cu

81 Cf. Matei 21, 44.

260 1
 Graţia Lungu Constantineanu
?o. Relaţiile din familie în starea de bine Graţia: Cum decurg
relaţiile de familie atunci când sunt doi părinţi şi câţiva copii, în
starea de bine, când nu sunt greutăţi, nu sunt supărări, nu sunt
necazuri, nu sunt lipsuri? Părintele Calistrat: Indiferent dacă
familia este numeroasă sau mai puţin numeroasă, trebuie să
înţelegem că starea de bine poate influenţa pozitiv familia sau
starea de bine poate influenţa negativ familia. în general, în
viaţa socială, acolo unde este vorba de bine, nu prea este
numeroasă familia, pentru că oamenii care au o viaţă lejeră, o
viaţă ordonată, o viaţă de tipar mai monden, ei caută să nu-şi
complice problemele vieţii şi chiar dacă vreţi să ţineţi cont, în
anii 1970-1980, era la modă un singur copil. Nu era la modă să
ai 2 sau 3 copii. De ce lucrul acesta? Se imprima ideea acelui
greu impus de sistemul comunist şi foarte mulţi încercaseră să
evite această aşa-zisă povară.
Era şi construcţia socialismului, industrie intensivă,
agricultură intensivă şi atunci oamenii deveniseră mai
îngrijoraţi şi primul lucru pe care l-au făcut, au mers pe orice
metodă şi mai supărătoare faţă de Dumnezeu dar şi supărătoare
faţă de familia lor prin faptul că au evitat a avea copii şi atunci
s-au format familii bune sau familii cu o stare materială bună
dar cu un singur copil. Eşecurile s-au cunoscut mai târziu. In ce
sens? în momentul în care familia creştină are bunăstare şi este
un singur copil, copilul creşte cu o dorinţă de mai mult. în
această situaţie, ce am întâlnit în societatea de zi cu zi? Unde a
fost un singur copil, fie că s-a căsătorit şi s-a dus spre soţie sau
din partea soţiei spre soţ, dar a ieşit moda migrării definitive în
ţările occidentale: America, Australia, Germania, Austria
ş.a.m.d. Deci âu dorit să părăsească ţara, chiar am avut o familie
foarte frumoasă, foarte bine ordonată, care pur şi simplu au
plecat în America, spunând că nu sunt satisfăcuţi de modul de
viaţă de aici, chiar dacă au bani la discreţie.
în schimb, am întâlnit şi un alt lucru puţin ciudat. Cu
toate că au avut bani mai mulţi, nu au fost fericiţi şi au început
să o întoarcă invers: Părinte, am plecat în străinătate dar să ştiţi
367
Despre familia ortodoxă
că nu ne simţim bine. Avem bani, dar ne lipseşte acasă. Ştiţi, în
România am trăit, în România am învăţat, în România am
crescut, în România am mâncat, nu mă simt împlinit aici. Avem
tot ce ne trebuie, nu ne lipseşte absolut nimic, tot ne-am realizat,
dar nu suntem mulţumiţi sufleteşte. Efectiv ne este dor de locul
acela de la ţară unde mergeam şi stăteam în livadă pe o pătură -
este expresia unei femei care este doctor în New York. Şi a
spus: Gândiţi-vă că eu mânuiesc între 5000-6000$ pe lună.
Unde este familia bună şi există bunăstare, şi acolo
lucrurile se schimbă, copiii ajung să fie o povară propriilor
părinţi pentru că cerinţele cresc. Pe lângă aceasta, disputa între
ei creşte deoarece fiecare dintre ei doreşte să fie ajutat cât mai
mult şi în general părinţii nu mai fac faţă şi se fac mici
discordii. în momentul în care intervine credinţa în Dumnezeu,
spovedania, împărtăşania, fraţii ar putea fi uniţi. Dar să ştiţi că
după evenimentul din 1989, acea unitate de care vorbeam pe
vremea comuniştilor, când oamenii sufocaţi de greutăţi sau
anumite griji, se iubeau între ei sau erau apropiaţi, acum a
dispărut total.
Ţin minte, 3 fraţi de mamă cărora le-au murit părinţii. Ei
erau în oraş, mai aveau vreo 3 persoane la ţară. Erau vreo 7-8
copii, toţi aveau ce le trebuie. înloc să facă din casa părintească
un muzeu, să spunem, în sensul să nu vinzi niciodată casa
părintească, ce au făcut? întâi au tăiat livada că îi încurca, au
împărţit terenul. Apoi au tăiat via că avea şpalieri şi nu ştiau
cum să-i împartă. La început luaseră toţi câte un rând jumătate
de vie şi li s-a părut că nu e corectă împărţirea. Casa nu au
împărţit-o, nu au vândut-o, ci au demolat-o, şi au făcut curat, au
lăsat un loc gol ca un maidan de fotbal şi la urmă unul dintre ei
spune, expresia celui mai inteligent dintre toţi: „Ce minte am
avut, dar dacă veneam toţi şi ne întâlneam o dată pe an la
pomenirea mamei şi a tatei şi stăteam în casa unde am crescut?
Acuma e mai bine că e teren gol? Dar nu trebuie să ne aducem
aminte de asta, vindem şi pământul ăsta, împărţim banii şi
sănătate. Fiecare cu casa lui." Aceasta este prosperitatea într-o
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

familie. Dispare sentimentul acela părintesc, elementul acela

autohton, sentimentul acela de cuib, vatra unde ai crescut.
Dacă vă uitaţi la mulţi dintre scriitori sau la mulţi dintre
oamenii mari, îşi amintesc de mama, de tata, de casă

367
 Graţia Lungu Constantineanu
.In momentul în care bunăstarea intră şi domină mintea, omul
uită. Totul se raportează numai la euro, la dolari, la bani.
In momentul în care dispare frica lui Dumnezeu,
dispare şi orice urmă, exact cum spune şi psalmistul David: Şi
s-a şters numele lor deşi şi-au scris numele lor pe pământ şi pe
moşiile lor şi pe casele lor şi pe averile lor , s-au şters numele
lor ca praful în faţa vântului. Deci totul s-a împrăştiat, nu mai
rămâne nimic, poate duce până la distrugere. Este foarte greu şi
rareori întâlneşti familie creştină care să aibă această
mentalitate, din bunăstare să păstreze ceva sau să moştenească
ceva. în general este această dihonie după revoluţie, tot ce se
poate să se vândă. Nu mai este acel simţământ românesc,
păstrez pomul acesta la poartă pus de părinţii mei sau gardul
acesta e făcut de părinţii mei sau mărul acesta e pus de părinţii
mei sau cuiul acesta e bătut de părinţii mei, nu. E această
dorinţă de demolare, de renovare, totul să fie nou. Din ce e
vechi şi arhaic nimic nu mai contează, aceasta e moda veacului
pe care îl trăim.
Iar dacă familia este săracă şi acolo este un risc, că
săraci fiind, se duc în lumea lor, în lumea largă şi rămâne acasă
unul singur, cel mai necăjit, el îi îngrijeşte pe părinţi, îi
îngroapă cum poate, îi ajută cum poate, îi descurcă cum poate,
dar în momentul în care nu mai sunt părinţii, ceilalţi fraţi îşi
aduc aminte că au rude, că au fraţi, că au surori, că au nepoţi, că
au avut părinţi, vin la moştenire. Imediat apare cartea funciară
şi titlul de proprietate şi acela trebuie dezbătut, dacă se poate,
până la ultimul centimetru.
Am avut ocazia să asist la o situaţie nepotrivită: O
mamă s-a judecat cu fiica ei pentru un cuier, au fost ucenicii
mei, cum se spune, de pomelnic. Am întrebat-o pe fiică:
- Dar face obiectul judecăţii, să dai 300 de lei la
avocat?
- Nu, dar am vrut să-i demonstrez mamei că e de la
tata. Nu am vrut să-1 dau.
- Mai bine îţi cumpărai unul nou.
260
Despre familia ortodoxă
-Nu.
Au ajuns şi în recurs numai să vadă cine câştigă cuierul.
Cuierul era pus în instanţă în valoare de 325 de lei şi plătise
avocatul 300 de lei. Am întrebat:
- Dar, oare, mai credeţi în Dumnezeu?
- Părinte, cred în Dumnezeu, dar nu vreau să mă las
bătută. Vreau să-i demonstrez că mi se cuvine cuierul. De ce să
ia sora mea tot? Acela e cuierul meu de la tata.
Deci orgoliile sunt exagerate. în familia numeroasă, ştiţi
când este frumos şi bine? Atunci când oamenii cred în
Dumnezeu. Am avut ocazia aici în Iaşi să cunosc o maică
bătrână, dată cu decretul afară din mănăstire, Evghenia
Barbălată, vieţuitoare în Mănăstirea Râşca în vremea când
Mitropolitul Antonie al Ardealului era stareţ, şi mi-a spus aşa:
Eu am muncit toată viaţa şi mi-am păstrat călugăria aşa cum
am putut: 7 laude, pravilă, miezonoptică, 3 schimburi la servici,
am lucrat în filatură, ţesătorie. Garsoniera aceasta o las
nepoatei mele. Dacă nu va avea grijă de mine şi nu va avea
credinţă, nu va avea parte de ea. Şi fata la un timp s-a
îmbolnăvit de cancer - nu a fost pe măsura lucrării. Acolo s-au
adunat rugăciunile. Rugăciunile au respins pur şi simplu omul
care stăpânea. Graţia: Se mutase deja acolo?
Părintele Calistrat: Se mutase că murise maica. Eu pe
maica o cunoşteam din anul 1994, am spovedit-o cât a
trăit. Ea a murit la vreo 87-88 de ani
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Graţia: Am o întrebare cu privire la o relatare mai de demult a
sfinţiei voastre tot cu privire la moştenire şi la neînţelegerea
dintre fraţi? Aţi spus că aveaţi la spovedit o ucenică creştină
care beneficiase de un act de vânzare- cumpărare din partea
părinţilor, s-a judecat cu fraţii ei câţiva ani de zile, procesul a
fost strămutat şi până la urmă sfinţia voastră i-aţi spus să
citească 3 Psaltiri în 40 de zile, iar ea a citit 3 Psaltiri pe zi 417 şi
a câştigat procesul. Nu toţi sunt copiii sunt egali în faţa
părinţilor? Această fiică, care a ajuns la proces împotriva
fraţilor ei considera că totul i se cuvine ei?
Părintele Calistrat: Au renunţat fraţii ca ea să-i îngrijească pe
părinţi. Persoana a fost cea mai mică, a stat cu părinţii, nu şi-a
făcut casă, a reparat casa bătrânească, i-a întreţinut pe părinţi şi
i-a îngropat, le-a dat ei acte cu ştirea celorlalţi fraţi, care la
vremea respectivă lucrau în oraş toţi şi nu voia nimeni să vină
la ţară şi şi-au dat acceptul verbal. După revoluţie, când a
apărut această moştenire, pentru că ea nu a moştenit de la
părinţi toată averea, ea a moştenit lOOOm 2 sau 500m2 şi casa,
nu ştiu cum era în vremea lui Ceauşescu, restul grădinilor le-au
împărţit fraţii, dar ei voiau să împartă şi casa. Atunci, ea a spus:
Eu am băgat bani în casă, nu aveţi cum să pretindeţi, este
scrisul părinţilor mei. Nu a procedat în mod abuziv, pe ascuns.
Sunt şi cazuri când unii dintre copii îşi traduc părinţii, ca să
spun aşa, smulge unul actul, am şi acuma câteva exemplare.
Graţia: Se înţelegea că prin multa rugăciune a ei, Dumnezeu a
făcut o nedreptate.
Părintele Calistrat: Nu, a fost un abuz. Fraţii voiau să ia casa
să o vândă pentru că avea valoare poziţia casei, nu că îi
interesa o nedreptate de moştenire. Sunt abuzuri foarte dese de
genul acesta.
O altă întâmplare de acest gen, tot cu o doamnă
credincioasă, fostă soră de mănăstire la Mănăstirea Bujoreni,
înainte de decret, când ea era de maici. Pe atunci, acest
Bujoreni era schitul Mănăstirii Adam, în subordinea Galaţilor,
nu era de sine stătătoare. Această soră, venind decretul şi fiind
260
Despre familia ortodoxă
dată afară, tot aşa, a muncit, şi-a luat un apartament. Dar când
trăia, la vremea respectivă, pentru că frecventa biserica tot
timpul şi a trăit mai mult în mănăstire şi facea mâncare la noi,
la Mănăstirea Bârnova, ea spunea: Părinte, eu am vorbit cu
fraţii mei, când voi muri se vinde apartamentul, jumătate din
bani sunt ai mănăstirii, pentru că eu am fost la mănăstire şi
jumătate din bani să îi ia fraţii mei.
Cum a fost prin 1996 sau 1997, nu valora foarte mult,
până în 50 de milioane, bineînţeles, cu cheltuielile de
înmormântare, cu tot ce s-au străduit ei acolo să facă şi să pună
mortul în rânduială, pentru că noi nu am lăsat să fie îngropată
în cimitirul public, am îngropat-o în cimitirul din spatele
Mănăstirii Bârnova. Ea spusese că îşi dorea să moară lângă o
mănăstire, nu să stea în oraş unde se ară şi se parcelează la
fiecare 10-20 de ani, alţi morţi deasupra. A trecut vremea, s-a
făcut de 40 de zile şi într-o noapte s-a arătat fratelui ei Stelian
şi i-a spus: Voi nu aţi mai dus jumătate din bani la mănăstire
cum am vorbit. Fraţii au tratat lucrurile la diverse.
Nu a trecut o lună de zile şi una dintre nepoatele ei s-a
îmbolnăvit crunt de cancer. A mai trecut o săptămână, s- a
îmbolnăvit un frate. A mai trecut o săptămână, s-a îmbolnăvit
şi celălalt frate şi au avut o pagubă imensă în familie. Ei
intrând în panică, s-au adresat în stânga, în dreapta să vadă ce
se întâmplă şi s-a arătat noaptea în somn şi a spus aşa: Dacă nu
duceţi jumătate din bani de pe apartament la mănăstire, toţi veţi
avea probleme urâte. Pe data de 14 aprilie 2002, au venit la
Mănăstirea Bârnova şi au adus 17,5 milioane de lei ctitorie din
apartamentul surorii lor, care fusese soră de mănăstire şi care le
spusese ca acei bani să nu fie cheltuiţi oricum, să fie ctitorie la
o mănăstire, că dacă nu, nu e bine. Era foarte evlavioasă şi
foarte încrezătoare în Dumnezeu. Din acei bani am luat
balastru pentru temelia bisericii de la Vlahuţă. Nu am cheltuit 1
leu la întâmplare. Le-a dat chitanţă de la mănăstire.
Aceasta înseamnă multitudinea fraţilor, uneori
înseamnă bucurie şi armonie şi frumuseţe, este şi o stare de
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă

legendă, de euforie. E şi o stare duhovnicească când se - Părinte, s-a dus în mormânt cu supărarea că nu a
întâlnesc mai mulţi fraţi. Dar dacă nu au frica lui Dumnezeu şi putut lua 2 ari de pământ de la mama lui. Oare e sănătos aşa?
nu au respect faţă de părinţi, nu e bine. Vedeţi porunca aceea Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
din lege, din decalog, nu spune, cinsteşte pe părinţii tăi cât eşti - Câţi bani aţi dat la avocaţi, vă luaţi 10 ari lângă
viu, nu, spune aşa: Cinsteşte pe părinţii tăi dacă vrei să-ţi fie pământul mamei.
ţie bine şi să ai mulţi ani pe pământ412 Deci dacă şi după - Nu, dar nu era de la mama.
moarte, nu ai cinstit părinţii, acelaşi lucru pătimeşti, ca şi Deci, orgolii.
atunci când au fost vii. De ce vă spun lucrul acesta? Foarte
multă lume se plânge că are greutăţi. Foarte multă lume se p. Relaţiile în familia unde există neîmpliniri
plânge că are necazuri, că au pierderi, că au pagube, că nu au Graţia: Cum sunt influenţate relaţiile din familie de
linişte, că nu au pace, că nu-şi găsesc mulţumirea sufletească şi neîmplinirile existente
i-am întrebat: Dar morţii vi-i pomeniţi? Aţi făcut vreodată o
colivă? Aţi pus vreodată o lumânare într-un mormânt să ardă?
Aţi pus un colac sau o cană de vin? Aţi pus o felie de pâine sau
ceva pe mormântul respectiv? V-a rămas o avere în urmă,
oamenii aceia au murit în condiţii mai grele, mai uşoare, mai
cu necazuri, poate au blestemat, că spune acolo: Ori din
lenevire şi din nepăsare vreo legătură nedezlegată aţi luat 4U
Părinţii sunt un capitol foarte sensibil la mânia lui
Dumnezeu, pentru că în momentul în care nu ţi-ai cinstit
părinţii, e ca şi cum nu ai cinstit preotul din biserică, că aşa
spune: Blestemul maicii zdruncină din temelie. Dar atâţia
oameni care îşi duc părinţii în azil!? Bunăstarea din familie:
Miros păturile, nu putem să-1 ţinem în casă. Este la azil, plătim
tot ce trebuie, îl vizităm o dată pe lună. Deci aceasta este
răsplata creşterii copiilor în educaţie morală dar fără
Dumnezeu. Pentru că avem o educaţie socială, o educaţie
morală şi una spirituală. Dacă cea morală nu devine spiritual-
morală, totul este zero. Şi atunci sigur că toate greutăţile
acestea se abat peste copii care încep pur şi simplu să se certe,
încep să se bată, încep să împartă, nimic nu le ajunge, nimic nu
le convine până ce ajung să se urască între ei. Am avut chiar
odată ocazia să-mi spună cineva:

2
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: în primul rând, trebuie să ţinem cont de
un lucru, în momentul în care ai o familie cu multiple
neîmpliniri, ai şi copii cu multiple complexe. De exemplu aţi
văzut, întotdeauna, copiii simpli sunt victimele persoanelor
care au puţină isteţime, cu toate că în ei ar fi calităţi superioare,
dar ei sunt ca o pistă de sacrificiu pentru alte persoane, de
exemplu, să spunem că sunt 9 copii, 3 din familii neîmplinite,
3 din familii normale şi 3 din familii de lux. Cei de lux, sigur,
vor avea tot sprijinul, cei din familii normale pot avea şansa,
dar cei din familii neîmplinite, indiferent că au sau nu au
şansa, ei pot fi daţi la o parte cu uşurinţă pentru că nimeni nu
se implică în neîmplinirea lor. Vorba unui doctor: Lasă-1 că e
fecior de ţăran, la care, o asistentă întreabă: Domnu' Doctor,
dar ţăranii nu-s tot oameni?
Sunt 3 lucruri care te ajută să vezi un om cu suferinţă,
chipul blând sau ochii plecaţi arată întotdeauna un om timid.
Ruşinea şi sfiala arată un om necunoscător, întotdeauna el stă
în banca lui pentru că nu e îndrăzneţ, nu a fost învăţat, a fost
bruscat tot timpul, iar omul reţinut, cum spunem noi, omul
închis, nu spunem închis în sensul de ascuns, ci rezervat, fără
curaj, acela este întotdeauna un om cu traumă, apare o
autoapărare naturală. Prudenţa te învaţă când să te bagi şi când
să stai cuminte, însă el nu ştie să facă deosebirea. Dacă vrei să-
i faci un bine refuză, dacă vrei să-1 iei cu binele refuză, dacă îi
dai un sfat refuză, dacă încerci să-1 apropii refuză, dacă intri
mai tare refuză. Răspunsul este nu, nu se mai lasă abordat, e
greu abordabil, îţi dai seama imediat că este vorba de un om
traumatizat. Eu i-am spus odată unei persoane:
- Ce e cu acest comportament, parcă ai fi sălbatic?
- Aşa am fost eu învăţat.
- Da, dar aici trăim între oameni.
Graţia: Cei din familie pot să facă ceva?
Părintele Calistrat: Nu, nu mai au ce face. Dacă este mic, da,
dar în momentul în care el a prins o vârstă şi s-a format pe ea,
de exemplu, un copil poate fi educat de la adolescenţă înainte,
260 1
- Nu, mie îmi place să fiu ca dracu.
Despre familia ortodoxă
poţi să mai schimbi ceva în el, dar dacă până la adolescenţă
fondul este îmbolnăvit, adică e stricat, nu mai ai ce să-i faci
pentru că el rămâne cu acea carenţă. E ca şi cu copilul rahitic,
oricât lapte ar suge, el tot cu oase slabe rămâne pentru că aşa a
plecat de mic. Un câine jigărit, orice mâncare i-ai da, nu se mai
face lup, tot potaie rămâne. Cam aşa se întâmplă şi în starea
sufletească a omului, dacă el s-a format închistat, cu lacune, cu
lipsuri, acelea vor
domina tot timpul în el.
Vă dau o pildă simplă şi o înţelegeţi imediat. Aţi avut
ocazia să vedeţi un copil crescut la casa de copii? Ei nu sunt
sociabili şi prietenoşi deloc şi nu au simţul prieteniei şi
apropierii niciodată. Am avut de două ori ocazia să cunosc doi
copii de genul acesta. Primul, când eram odată în Bucureşti, în
gară, mă duceam la Părintele Arsenie Papacioc în vizită, la
Techirghiol, prin anul 1996. Am văzut un ţigănuş care sufla
din punga cu aurolac, m-am apropiat de el şi i-am zis: De ce
faci treaba asta? La care el mi-a zis: Dar ce să fac dacă sunt
flămând? M-am dus la un chioşc, i-am luat o pâiniţă, un
pachet de biscuiţi, un fel de sandviş, dar persoana care era cu
mine, domnul Mircea, om dintr-o bucată, fiind mirean şi mai
în vârstă, zice:
- Părinte, nu te încurca, că de aceştia e plin
Bucureştiul, fiecare are câte un paznic, ce câştigă se culege, ei
pentru aceasta sunt instalaţi pe aici. I-ai dat de mâncare, foarte
bine, dar mai mult nu te înşira cu el.
- Eu mă înşir că parcă sunt curios.
Şi îl întreb:
Ţie ţi-ar plăcea să fii ca Iisus, să străluceşti, să te rogi, să trăieşti
bine, să trăieşti îngrijit, să nu mai trăieşti aşa
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

?Mi-a întors spatele şi a plecat ca şi cum nu m-a stau eu să număr toată ziua găinile şi ouăle? Nu-i de
cunoscut. Altă dată, prin 1994 sau 1995, vine la Bârnova un competenţa mea - avea vocabular. Nu-mi
băieţel din ăsta, cred că era plecat de la Casa de copii din place, am plecat.
Bucium, zice: - Ia 30 de lei să nu te sui în tren fără bilet şi du-te
- Părinte, am împlinit vârsta de 18 ani, şi îi trimite în unde te va duce Dumnezeu!
drumul lor. Aceasta este urmarea unei traume a neîmplinirii şi
Ii zic: familiale şi sufleteşti şi trupeşti, pentru că el rămâne neom
- Nu ai vrea să stai la noi aici să lucrezi, să mănânci, toată viaţa. Aţi văzut sălbăticiunea când o prinzi din pădure, se
să nu mai stai aşa fugar că nu e bine? Vezi, dacă îţi place
naşte cu geneticul instinct de apărare, cu geneticul instinct de
mănăstirea, bine, cânţi la strană, citeşti.
conservare, de sălbăticie şi de însingurare. Ei, închide
Eu am slăbiciunea de a nu mă controla când fac ceva.
iepuraşul sălbatic, când va ieşi va pleca. închide puiul sălbatic,
Modul meu de a gândi este următorul: Eu dacă aş fi în locul lui
va pleca, căprioara va pleca, orice făptură, chiar dacă s-a
cum m-aş simţi când mă ajută cineva sau cum m-aş simţi dacă
îmblânzit. în clipa în care îl iei pe om ca atare, la fel se
mi-ar întoarce spatele? întotdeauna mi-a fost frică de porunca
comportă, nu face altfel. El are instinctele lui învăţate în minte
să-l iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi. Trebuie să recunosc,
ca tipare, ca şabloane şi pentru că mintea lui nu s-a mai
că nu l-am putut iubi, dar am încercat cât de cât să-mi acopăr
încărcat cu altceva pozitiv, nu poate concepe
conştiinţa, că dacă merg la judecată să nu fiu învinuit, să nu
o altă realitate
zică Dumnezeu: Uite acela a stat flămând şi tu ai stat cu burta
plină. Să am un echilibru. Şi imediat i-am luat pantofi noi,
pantaloni noi, bluză nouă, l-am îmbrăcat tot frumos, i-am dat
şi haine de lucru şi l-am pus să păzească puii, să aibă grijă de
găini, să le pună apă, să le pună mâncare. Azi a venit, noaptea
a stat, a doua zi pe la 4 nu-i Ionică. Zic: „Unde e copilul
acesta?" „Nu a venit azi să mănânce, nu l-am văzut." Pe
vremea aceea nu era autobuz la Trei sarmale, se mergea pe jos.
Eu m-am suit cu un domn în maşină şi am luat-o spre Trei
sarmale. Aproape de Trei sarmale, el mergea cu bocceluţa,
corect, nu a pus mâna pe nimic, nu a furat nimic, dar acele
hăinuţe curate pe care le-a primit le-a luat că erau ale lui. Zic:
- Ionică, stai pe loc.
El a dat să se sperie, să fugă. Zic:
- Nu fugi că nu-ţi fac nimic. Unde mergi?
- Trebuie să vă spun adevărul, mie nu-mi place să stau
închis. Mie îmi place să umblu prin trenuri, mie îmi place să
cerşesc, mie îmi place să stau cu băieţii la gaşcă, mie îmi place
să umblu slobod, mie nu-mi place stilul acesta de viaţă. Ce să

382 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Aţi văzut în poveştile lui Petre Ispirescu, fata de
împărat, feciorul de împărat, chiar dacă erau crescuţi de o
bătrână, de un bătrân, uitaţi prin iarbă, duşi, trebuia să-i
omoare etc., ei aveau maniere de împărat, cultivau genul
pozitiv, el era bun luptător, ea era o fată foarte harnică,
frumoasă, până ce se întâlneau, se regăseau şi afla că e cutare
şi cutare. Acestea sunt poveşti luate din realitate, nu sunt luate
de pe pereţi, aşa este şi în genul acesta uman. Când el nu
provine dintr-o viţă sănătoasă, poţi să faci din vie păr şi din
mărăcine măr? Niciodată! El va fi sănătos, dacă nu, nu va mai
fi sănătos niciodată. Deci neîmplinirea îl va marca pe tot
parcursul vieţii. Nu veţi vedea niciodată dintr-un om cu
eşecuri psihologice, morale, materiale, sufleteşti, părinteşti,
adică de educaţie de familie, să mai scoţi planta aceea dreaptă,
fară strâmbături, chiar dacă copacul îl îndrepţi cu forţa, undeva
tot lasă un gheb, nu mai scoţi din el scândură dreaptă, aşa şi cu
aceşti copii. Ei vor rămâne veşnic strâmbi şi nu că e vina lor,
nu. E un tipar al vieţii imprimat, e ca o ştampilă pusă pe o
hârtie. Graţia: Sunt victime aceşti copii?
Părintele Calistrat: Propriile lor victime, pentru că poate ar
găsi o mână de ajutor. Nu ştiu eu cu adevărat care ar fi rolul
unui psiholog sau unui sociolog sau unui asistent social. Să
spunem doar că ei sunt mai reci că sunt instituţie publică. Mă
refer la faptul că oricât ai încerca să modelezi, nu poţi modela,
e ca un elastic care se întinde până la o anumită forţă şi se
rupe. Aşa sunt şi ei, primesc până la un anumit moment, apoi
se deconectează.
Şi ştiţi unde s-a demonstrat cel mai frumos lucrul
acesta? în România s-a încercat o chestiune în ultimii 10 ani,
plasamentul, şi au fost luaţi copii din orfelinate, din case de
copii, de peste tot. Aţi văzut, care au fost luaţi de prunci,
sugari, i-a format familia respectivă şi a scos din ei ce a dorit.
Dar cei care au fost mai mărişori, 7 ani, 8 ani, 9 ani, 10 ani, nu
a mai ieşit nimic, nu a mai reuşit să-i reintegreze, căci cu acest
scop s-a făcut plasamentul, reintegrarea în societate şi în
382
Despre familia ortodoxă
familie. Vin oameni care spun că au apucături, fură, înjură,
mint, nu-i pot lăsa în casă singuri, nu-i pot lăsa
nesupravegheaţi, au retard mental, nu sunt afectivi, sunt
respingători, sunt reci, sunt violenţi, sunt recalcitranţi, sunt
duşmănoşi, şi au spus: Părinte, orice i-a trebuit i-am dat. Lângă
mine la sân l-am culcat, lângă mine în braţe să simtă căldura
de mamă. Nu se lipeşte, Părinte. Este încercare demonstrată
logic, nu sunt din teorii. Şi zice:
M-aş duce să-1 dau înapoi dar îmi este milă de el. Măcar
oleacă să mai crească, să înţeleagă el când i-a fost bine, cum o
să fie când îi va fi rău.
Graţia: De unde vine, dintr-o neîncredere sau dintr-o
răzbunare care ţine toată viaţa?
Părintele Calistrat: Nu se poate defini exact, dintr-o
neîncredere nu, pentru că el vede că e o mână caldă care i se
întinde, nu cred că este cazul, el gândeşte într-atâta. Graţia:
Răzbunare?
Părintele Calistrat: Probabil este egoismul de care vă spuneam
eu. Mai este un lucru, ştiţi cum spune Paisie Aghioritul, dacă
mama în timpul sarcinii se roagă, copilul e credincios, dacă
mama se împărtăşeşte, copilul e duhovnicesc, dacă mama e
morală, copilul e moral. Depinde şi de anumiţi factori - de unde
s-a născut acest copil, un viol, o familie destrămată, o familie
destrăbălată, o familie dezorganizată, o soţie bătută, hăituită, o
beţivă, o fumătoare, o desfrânată. Deci nu poţi şti ce transmite
sângele genetic în noua creatură, dar dacă e luat de mititel, poate
uneori se poate schimba. Acestea sunt lucruri inconfundabile şi
ireversibile
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.q. Relaţiile din familie în starea de rău Graţia: Părinte,
cum sunt relaţiile dintre membrii unei familii în starea de rău,
atunci când sunt lipsuri materiale, când nu sunt bani pentru
întreţinere, pentru hrană, pentru educaţie, când apare şi câte o
boală sau eventual, este cineva cu un handicap din naştere, sau
un handicap apărut pe parcurs, în urma unui accident? Cum se
pot gestiona în cadrul familiei creştine aceste situaţii grele
pentru familia respectivă şi pentru persoana în sine? Părintele
Calistrat: înainte de toate, am să vă spun un lucru din lumea
naturală. într-un stup, când hrana este pe sfârşite, albinele au
grijă ca ultimele şi puţinele rezerve de hrană care mai sunt, să
fie păstrate pentru matcă în ideea că în momentul în care
moare toată familia, dar un grup mic, restrâns de albine cu
matca rămâne, ele vor putea să conserve şi să supravieţuiască
stupul, hrănind acea făptură care de fapt este viaţa stupului,
care va crea noua familie şi noile albine în momentul în care
va apărea binele sau va trece eşecul, întâmplarea respectivă.
In primul rând de aici ar trebui să înveţe oamenii. Am
să vă dau o pildă. Noi ştim că există lume săracă, foarte săracă,
modestă, normală şi avută. Şi ne întoarcem la problema noastră.
Ce facem în momentul în care familia este modestă sau săracă?
în primul rând aici trebuie să urmărim câteva aspecte: în ce
măsură s-au eliminat viciile din familie. Să nu vină cineva să
spună că e sărac dar are bani de băutură. Să nu vină cineva să
spună că e sărac dar are bani de ţigări. Să nu vină cineva să
spună că e sărac dar are bani de lucruri nefolositoare. Şi de ce
vă spun de lucruri nefolositoare? E foarte des întâlnit faptul, şi
aceasta v-o spun în calitate de duhovnic, cel care mai întind 1
leu de pomană în jurul meu când mai văd câte un amărât dar
constat că degetul miroase a ţigară, unghiile sunt vopsite, ea e
săracă dar are lănţişor de aur la gât, are cercei valoroşi în
urechi, sau este bine încălţată sau este bine îmbrăcată.
Nu spun că omul nu trebuie să se întreţină sau nu are
dreptul la un mic lux, dar există oameni săraci, există oameni
săraci harnici, există oameni săraci binevoitori, există oameni
382
Despre familia ortodoxă
săraci credincioşi, există oameni săraci bine intenţionaţi, să
avem atenţie. Pentru că avem şi aripa cealaltă, avem oameni
săraci foarte ifosiţi, avem oameni săraci foarte pretenţioşi sau
avem oameni săraci cum am vorbit noi în ziua de astăzi în
România, care nu vin cu o sacoşă la cerut, ci spun:
- Dar, ce să fac cu făina asta şi cu pâinile pe care mi le-
aţi dat? Daţi-mi o sacoşă că nu am în ce le lua.
- Dar dumneata vii să ceri fără sacoşă? Nu am ştiut că
trebuie să vă cumpăr şi sacoşă.
- Nu, că am crezut că-mi daţi bani.
- Nu obişnuiesc să dau bani, banii nu ţin de foame.
- Da, dar îmi iau un medicament.
- Spune-mi de ce medicament ai nevoie sau dă-mi
reţeta.
Mă uit cât costă şi dacă e nevoie dau un ban pentru
medicament, şi cer să mi le aducă să le văd cumpărate. Pentru
ce motiv? Pentru că în familie pot exista diferite probleme:
mama şi tata sunt săraci, fie pensionari de boală, fie cu ajutor
social, fie cu pensie de întreţinere de la stat, handicap sau
altceva, în mare, există o protecţie socială. Dacă e cu pensie de
însoţitor şi netransportabil, mai ia şi însoţitorul nişte bani, bine
gestionaţi şi bine chibzuiţi, cu o pâiniţă, cu nişte zarzavaturi
sau nişte cartofi, se mai descurcă oarecum. Repet, modelul de
viaţă în supravieţuire este cinstea şi onestitatea. în
momentul în care eşti cinstit, onest, Dumnezeu este cu tine. Eu
am întâlnit persoană care mi-a spus aşa:
- Părinte, vă spun sincer, cred că am jumătate de an de
când nu am putut să-mi permit să cumpăr lkg de carne, nici nu
ştiu ce gust are.
- Luaţi-vă un bănuţ şi cumpăraţi-vă câteva pulpiţe şi
consumaţi ca să vedeţi ce gust are, se cuvine lucrul acesta.
Şi am facut-o din toată cinstea, din toată omenia, din
toată vrerea. Dar am mai întâlnit sărac care a venit şi a spus
aşa:
- Părinte, da' dumneavoastră aveţi şi pe mine nu mă
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

ajutaţi

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
- ?Da, am, dar nu-mi aparţine, aparţine bisericii:
acesta*1 e uleiul de candelă al altarului, aceasta e faina de
prescuri, aceasta e pâinea pentru trapeză, acesta e zahărul
pentru bucătărie.
- Şi ce, eu nu merit să-mi daţi?
- Ba da, meriţi, dar spune-mi unde lucrezi?
- Eu nu lucrez.
- Spune-mi ce servici ai.
-Nu am servici.
îmi pare rău, in situaţii de genul acesta, nu putem
vorbi de o sărăcie creştină, că aţi spus aşa: în familia creştină
cum se intervine când oamenii sunt săraci? Se intervine.
Biserica are o mică ramură de filantropie prin preotul paroh,
biroul de asistenţă socială are şi el o mică ramură şi mai duce
pacheţele la bolnavii mai bătrâni, mai este un medic de familie
care ştie că bătrânul respectiv este foarte bolnav şi sărac şi îi
dă o reţetă compensată, mai ajută un cunoscut pentru că
oamenii sunt vecini la bloc şi se cunosc.
De ce vă spun lucrul acesta? Eu am întâlnit persoană
cu ani în urmă, nu ştiu dacă mai trăieşte, eu nu am mai văzut-o
de câţiva ani, care a spus aşa: Părinte, eu nu vin să te înşel,
mie dacă îmi daţi două pâini şi 10 lei, eu trăiesc o săptămână.
Dar am o singură rugăminte, o dată pe lună să-mi daţi 30 de
lei că atunci îmi iau medicamentele pentru inimă. Şi i-am spus
de fiecare dată: Te rog să vii cu toată încrederea că îţi voi da.
Şi a venit respectiva băbuţă la biserică ani de zile cu sacoşica,
discretă, cuminte, eu când o vedeam, ştiam şi nu-i puneam o
pâine, puneam săptămânal o punguţă de zahăr, o sticlă de ulei,
două pâini, o banană, un măr, o macaroană, un săpun, un
detergent, ce primeam eu. Totdeauna îi dădeam sacoşica plină
şi 10 lei. Şi spunea: Mă duc pe jos la oraş ca să nu-i cheltui, că
aceştia îmi vor ajunge pe sâmbătă şi duminică când e mai
greu. Nu am văzut-o o dată beată, nu am văzut-o vorbind urât,
citea rugăciuni la icoane, se închina Ia biserică, stătea la
liturghie.
382
Despre familia ortodoxă
Dar aveam săraci care spuneau aşa: Părinte, dacă
venim ne daţi şi nouă ceva? Da, dar să vă văd întâi venind.
Veneau la 12 când lumea pleca de la Liturghie, că era foarte
obositor să aştepţi Sfânta Liturghie, să primeşti ceva de
pomană. între timp, el mai colinda 3, 4 mănăstiri, avea traseu.
Ei, acolo eram şi eu rece şi lăsam 5 lei şi o pâine. De ce?
Pentru că pe viclean îl urăşte Domnul82. Este lege în Scriptură.
Să ştiţi, cu adevărat, Domnul păzeşte pe cei nemernici,
Domnul iubeşte pe cei drepţi, pe sărac şi pe văduvă va sprijini
şi calea păcătosului o va pierde83. Să ştiţi că Dumnezeu
lucrează tot prin oameni şi am să vă dau un caz banal. într-o zi
trece o doamnă:
- Părinte, mi-aţi spus să fac un botez. Nu am găsit
unde să-1 fac.
- Şi dacă ai să îmbraci un copil de şcoală păţeşti
ceva?
- Părinte, iau tot ce-mi spuneţi, nici o problemă.
- Foarte bine, aşa să faci. Mâine să fii aici.
întâmplător, în ziua aceea a trecut o femeie care
avea 3 copii, pe care o şi cunoaşteţi. Şi ştiţi ce a spus:
- Părinte, începe şcoala, nu am luat nimic la copii.
- Mai ai răbdare oleacă.
Şi a venit doamna cu tot ce cumpărase, zic:
- Uite, acesta e băiatul căruia trebuie să-i dai. Credeţi
că toate s-au potrivit, parcă erau făcute după
el. De ce? Că a lucrat Dumnezeu. Eu pe ea nu o ştiam c
82 Psalm 5, 6.
83 Psalm 145, 9.
Didahia celor 12 Apostoli.
Psalm 132, 1.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

ătrebuie să vină în acea zi, dar o ştiam că e necăjită. Gândul a spre mângâierea săracilor. Dar spune în Scriptură:
adus-o pe ea la biserică, iar gândul a adus-o pe cealaltă să Milostenia să asude în mâna ta416 şi banul să asude în mâna
cumpere. I-a luat tot ce-i trebuie băieţelului aceluia şi mi-a ta. Iar atunci când dai trebuie să ştii de ce dai pentru că nu
spus doamna: Părinte, să-mi aduceţi aminte că de Crăciun voi putem să confundăm familia creştină cu dezordinea creştină.
avea iarăşi grijă de ei şi atunci am să iau la toţi 3 câte ceva. Noi avem foarte mulţi oameni care au stare socială bună, când
Vedeţi că Dumnezeu poartă grija şi în cele mai crâncene priveşti la el crezi că are. El într-adevăr nu are dar e modest, nu
situaţii şi îi sprijină? Dar e nevoie şi de Doamne, miluieşte\ E cere şi spune: Părinte, am greutăţi, dacă vreţi să mă credeţi, nu
nevoie şi de Tatăl nostru\ E nevoie şi de împărate ceresc\ E am nici pe ce lua pâine şi fără să mai spună el nimic, îi spun: Ia
nevoie şi de Paraclisul Maicii Domnului! banii aceştia să ai de pâine, că e păcat să te duci flămând acasă.
In România, avem două categorii de săraci, unora Dar faţa lui îţi spune că trebuie să-i dai, Dumnezeu aşează o
trebuie cu adevărat să le plângi de milă şi stârnesc lumină pe faţa omului, în acea lumină citeşti şi bogatul şi
compasiunea. Sunt oameni care te fac să scoţi un ban din săracul, că bogatul trebuie să dea şi săracul trebuie să primească.
buzunar să le dai. Dar avem şi săraci care îşi plâng de milă. Proverbul spune frumos: Cine pe aproapele ajută, pe Dumnezeu
Pentru aceia trebuie să cumpărăm şerveţele. Ce se întâmplă? împrumută. Dar trebuie să avem grijă ca împrumutul să nu
în timp ce ei plâng să le dăm sugestii: Munca este o taină, depăşească creditele pentru că atunci se decompensează.
seriozitatea este o taină, responsabilitatea este o taină, viaţa Milostenia este o artă de a te mântui, dar în acelaşi timp are şi
ordonată este o taină, demnitatea în societate este o taină. ea o definiţie, ea nu substituie lipsurile cuiva, ci doar le
Părintele Arsenie Papacioc a simplificat şi a spus aşa: Nu am ameliorează
ce să-ţi dau, dar îţi dau o mână caldă şi un sfat bun. Avem şi
noi situaţii în care, săraci fiind, pentru unii merită cu adevărat
să ne jertfim, iar pe unii merită cu adevărat să-i sfătuim.
în familie se întâmplă în felul următor, şi aşa săraci
cum sunt, părinţii au datoria să fie de o moralitate
impecabilă pentru a stârni în primul rând atenţia copiilor
lor, iar copiii au datoria de a fi serioşi faţă de părinţi oricât de
necăjiţi ar fi, eu vă spun unitatea mea de gândire: O zi de
muncă este 500 de lei. Dacă te-ai dus şi ai lucrat la un om cu
seriozitate în grădină, la prăşit, la cosit, la arat, la săpat, omul
acela îţi dă şi mâncare pe ziua respectivă şi îţi dă şi bani în
buzunar. Şi tu dacă vrei cu adevărat să ţii la un părinte, te-ai
întors seara cu un medicament sau cu o pâine sau 1 kg de
carne, dacă vrei să o faci în virtutea credinţei. Dar dacă nu
vrei să o faci, nu o faci, stai şi te vaiţi tot timpul, nu am, nu-mi
ajunge. De ce? Săracii sunt lăsaţi de Dumnezeu spre
mântuirea bogaţilor, iar bogaţii sunt lăsaţi de Dumnezeu

382 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Graţia: Sunt relaţii mai calde şi mai prieteneşti în familiile
cu lipsuri decât în cele în care nu le lipseşte nimic? Părintele
Calistrat: în general, nu. De obicei şi în familiile cu lipsuri şi
în cele fără lipsuri, totul ţine de morala şi de educaţia din
familie. Nu are absolut nici o legătură. Sunt cu lipsuri dar au
bun simţ pentru că au învăţat că răbdarea şi smerenia vin de la
Dumnezeu şi mântuiesc şi au un caracter foarte frumos.
Vă dau o pildă. într-o zi mâneam pe cerdac singur, îmi
adusese o bătrânică nişte plăcinţele cu brânză şi eu m-am
aşezat în fotoliu şi mâneam şi am văzut deodată pe cineva
stând pe bancă şi am zis, dar oare acela a mâncat astăzi? Zic, ia
să cercetez eu dacă am făcut bine ce am gândit. Am pus 3
plăcinţele una peste alta, o felie de pâine şi o bucată de peşte şi
i-am spus unui băiat: Ia pacheţelul acesta şi du-te la omul care
stă pe bancă şi dă-i. Ştiţi ce a spus? Vai, a ştiut Părintele că îmi
este foame. Şi efectiv m-am bucurat că a stat Hristos la masă.
îţi trimite Dumnezeu, nu e nevoie să te complici, nu
trebuie să te afişezi: Vai, vreau să dau de pomană, vreau să fiu
milostiv, vino aici şi ia, nu. Din contra, ca să nu bată la ochi că
dau de pomană, mă fac că îi cert: Te vaiţi toată ziua, hai, ia de
aici şi dispari. Sunt rece, nici să nu creadă el să mă ia la lăudat,
sunt foarte expeditiv. Dar îi ştiu. Am şi eu săracii mei, obligaţia
mea nu mă lasă să mă culc. Dar îmi place, când le dau ceva, au
o vorbă: „Părinte, eu nu mă culc până nu fac un Tatăl nostru
pentru mata." „Bogdaproste, mă simt şi eu mulţumit." Dar
chiar dacă nu-1 face, sunt bucuros că măcar în conştiinţa lui se
obligă că trebuie să facă o rugăciune pentru faptul că a primit
de pomană, e tot pâinea cea de toate zilele, ea e spre fiinţă
când e harică şi e de toate zilele când o mâncăm ca să trăim de
la o zi la alta. Să ştiţi că aceste taine aparţin lui Dumnezeu, iar
relaţia tot lui Dumnezeu aparţine. Sunt bogaţi săraci pentru că
nu le ajunge cât vor ei şi atunci sunt certuri şi dileme. Şi eu vă
pot spune cel mai bine pentru că eu aud de dimineaţa până
seara:
382
Despre familia ortodoxă
- Părinte, am făcut credite, am împrumut la bănci, am
făcut aceea, am făcut aceea.
îi întreb câteodată:
- Dar când ai luat aceşti bani din bancă, m-ai întrebat
ce să faci cu ei? Acuma mă întrebi, după ce i-ai cheltuit?
- Părinte, daţi-mi o şansă, simt că înnebunesc.
- îţi dau o şansă, ai răbdare, roagă-te, străduieşte-te,
adună-te, nu dispera, nu te sinucide, fii calm şi ia-o de la zero
ca şi cum nu ai avea nimic pentru că te vei ridica.
Aşa trebuie lucrat. Să ştiţi, o lacrimă nu rezolvă
problema, o ieşire isterică nu rezolvă problema. Am întâlnit şi
expresii de genul acesta: „Părinte, dumneavoastră nu vă
lipseşte nimic." Eu care ştiu că sunt plin de datorii şi am multe
probleme. Totdeauna le spun: „Să dea Dumnezeu să fii tu
bogat toată viaţa cât am eu, că atunci eşti cel mai fericit, dar îţi
va părea rău de vorba pe care ai spus-o, pentru că banii nu
ajung niciodată, chiar dacă ai un 5 lei sau un 10 lei. O carte de
rugăciuni mai trebuie să o dai de pomană." Şi eu am ales, să
dau o pâine de pomană şi o carte de rugăciuni. Eu am ales să
fac milostenie cu cartea de rugăciuni. De ce? Cartea de
rugăciuni e o pâine de fiecare zi, pe când pâinea ţine o zi. Şi au
zis: „Părinte, mai bine miluiţi un sărac decât să împărţiţi cărţi.
„Nu e treaba dumitale, aceasta e treaba mea. Eu hotărăsc ce
trebuie să fac." Şi de ce lucrul acesta? Mai bucuros sunt să stea
el cu cartea de rugăciuni în casă şi să n-o citească, că tot
conştiinţa îl trezeşte într-o zi, decât să stea cu pâinea mucegăită
sub masă că a primit-o de la mănăstire şi nu a putut-o mânca
într-o zi. Relaţiile vor fi aceleaşi, totul ţine de educaţie. Dacă
eşti educat, te limitezi, dacă nu eşti educat, nu te limitezi, adică
începi să cârteşti. Ştiţi cine este primul vinovat? Dumnezeu. A
venit într-o zi cineva la mine şi mi-a spus aşa:
- Părinte, chiar m-am deznădăjduit
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- .Care este motivul?
- M-am băgat în datorii până peste cap, mă rog şi
Dumnezeu nu mă ascultă.
- Băiatule, hai să ne uităm amândoi la Dumnezeu să
vedem cum arată. Uite şi tu cum arată, pe cruce, gol, cu o pânză
dinainte să nu se vadă părţile trupului, bătut în cuie, sărac, plin
de sânge şi murdar şi ce vrei să-ţi dea ţie? Ce are El? Unde are
bancă deschisă, unde are CEC, unde are bani, unde ţine
conturile, unde are bursa de valori? Cum gândeşti? Lui îi ceri?
El a spus aşa, Eu am venit ca lumea să aibă viaţă şi să o aibă
din belşug, adică veşnică, să se mântuiască. A spus Dumnezeu
undeva în Scriptură că dacă te rogi bine, te umpli de bani?
Omule, vezi că greşeşti! Mai mult, ai făcut şi blasfemie! Tu vii
la un sărac care S-a născut într-o colibă, L-a născut Mama lui
într-o peşteră de oi şi nu L-a putut primi nimeni în casă, a rupt
mama poalele şi L-a înfăşurat, şi tu vii să-I ceri bani! Bravo!
Tu, în loc să- I ceri sănătate şi minte ca să nu mai cheltuieşti
nechibzuit, tu Ii ceri bani. Tu ai impresia că El are bancă de
bani!
A plecat aşa de ruşinat, nu a mai scos o vorbă. Acesta
este dialogul cu un bogat necredincios.
6. Stări sufleteşti în sânuCfamidei
Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un
bou îngrăşat şi cu ură (Solomon 15, 17).
a. Starea de sănătate sufletească şi trupească
Graţia: Ce înseamnă într-o familie creştină starea de
sănătate atât spirituală, duhovnicească, cât şi trupească şi
cum este relaţia dintre membrii familiei atunci când există stare
de sănătate?
382
Despre familia ortodoxă
Părintele Calistrat: Răspunsul este foarte simplu. Ce poate fi
mai frumos şi mai bine, spune psalmistul, decât a locui fraţii
împreună?417 în clipa în care avem de-a face cu o familie
sănătoasă sufleteşte, ne ducem în Paraclisul Maicii Domnului
care spune aşa: Pentru păcatele mele cele multe se
îmbolnăveşte sufletul meu şi slăbeşte trupul. Deci este clar şi s-
a demonstrat şi în medicina orientală, mai ales cea chinezească
şi în medicina tradiţională că omului, ca să fie sănătos, i se cere
să îndepărteze de la el gândul rău, răutatea, răzbunarea, pizma,
invidia, ţinerea de minte a răului şi pedepsirea aproapelui şi
atunci ei spun, spiritul va ft liber şi atunci trupul va fi sănătos.
Luaţi concret din cărţi de medicină orientală, ca să vedeţi că şi ei
descoperă că omul lăuntric dă sănătatea omului de afară. Am
marea bucurie că am reuşit prin copii să umplu biserica de
părinţi, prin faptul că-i aduc la împărtăşit tot timpul, adică
faptul că îi unesc cu Hristos tot timpul. Asta am recomandat şi în
străinătate, le-am spus: Fraţii mei, dacă vreţi să existaţi, pentru
că trăiţi departe de ţară, de tradiţii, de spovedanie, de preot,
mergeţi acolo la biserică şi să nu treacă o lună să nu fiţi
spovediţi şi împărtăşiţi şi să nu treacă duminică şi să nu vă
împărtăşiţi copiii că degeaba adunaţi toţi banii aceia
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Mă bucur că majoritatea mi-au mărturisit: „Părinte,
dacă vreţi să mă credeţi, tuturor românilor le-am spus ce mi-aţi
spus şi biserica e mai plină şi mai mulţi vin." Mulţi sunt plecaţi
cu familiile şi duminica au început să aducă copiii la împărtăşit
că s-au mirat şi preoţii. Nu este bucurie mai mare în Duhul
Sfânt ca toată lumea să fie în biserică în zi de odihnă. Nu există
la Dumnezeu mai mare plăcere decât să vadă că-L iubeşti şi
atunci automat se revarsă binecuvântarea.
Ce este sănătatea? Este echilibrul dintre suflet şi
trup. Ce este sănătatea? Este buna funcţionare a tuturor
organelor vitale din corp. Dacă ne uităm atent şi cu luare
aminte, vom vedea că omul este o alcătuire după forma a ceea
ce este în jur, că spune: Din pământ eşti şi în pământ te vei
întoarce.84 Cum este pământul? Dacă e un pământ sănătos,
creşte pe el orice. Aşa şi omul, dacă e un „pământ" sănătos e şi
gospodar, e şi serios, e şi cuminte, e şi smerit, e şi blând, e şi
ajutător, e şi milostiv, e şi răbdător, e şi harnic, are toate
calităţile, dar dacă e un „pământ" stricat, ce găseşti acolo? Ce
buruiană creşte pe un ţanc de piatră?
O vorbă de la un bătrân spune aşa: Măi băiete, Hristos
asta cere: Dă-Mi fiule inima ta să-Mi fac locaş în ea. 85 Deci
dacă Hristos nu are loc în inima noastră, nu are loc nici
sănătatea pentru că El e Doctorul cel mare al trupurilor şi
al sufletelor. Şi atunci, bineînţeles, urmările unei familii
creştine se văd peste tot. Sunt atâtea reduceri de locuri de
muncă. Cum se întâmplă că tocmai ortodoxul acela care vine la
biserică şi-a păstrat locul de muncă? Sunt atâtea nevoi şi
necazuri, accidente, greutăţi. Cum tocmai ortodoxului aceluia
nu i s-a întâmplat? Sunt atâtea virusuri C, B, A, D, s-au
inventat acuma de-a virusuri că te virusezi din cap până în
picioare ca un calculator. Cum se întâmplă că tocmai copilul
ortodoxului nu, sau ortodoxul nu? De ce?
84 Facerea 3, 19.
854,9 Pilde 23, 26.
Ectenia cererilor.
382
Despre familia ortodoxă
Unde există Sfânta împărtăşanie acolo există
Dumnezeu şi unde există Dumnezeu există Duhul Sfânt.
Dacă există Duhul Sfânt, acolo există curăţire - împărate
ceresc, măngâietorule, Duhul adevărului care pretutindenea
eşti şi toate le împlineşti, Vistier al bunătăţilor şi dătătorule de
viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de
toată spurcăciunea şi măntuieşte-ne Bunule sufletele noastre.
Le-am şi explicat-o, voi habar nu aveţi ce rugăciune mare
spuneţi, nici nu vă daţi seama că singuri vă cereţi izbăvirea! I-
am conştientizat că mulţi vin şi spun:
- Părinte, să ştiţi că acuma rugăciunea împărate
ceresc o spun şi când conduc maşina, toată ziua. A devenit ca
rugăciunea Doamne Iisuse, chiar mi se pare mai frumoasă.
- Dacă vi se pare, chiar mă bucur!
Vreau să vă spun că, poate mai mult şi condiţionat,
poate şi un pic mai cu autoritate sau cu întărirea vocii, dar
întotdeauna le-am spus: „Dacă nu faceţi rugăciunile acestea,
nu mai veniţi aici şi mă plictisiţi că am altceva de făcut." Şi ca
să nu se strice relaţia duhovnic-ucenic, ei îmi zic: „Nu, Părinte,
am făcut aşa cum aţi spus." Adică i-am învăţat să se roage în
mod categoric. Le-am spus: „Nu este a noastră a cere calitate
de rugăciune, Dumnezeu ştie când să ne dea."
Ca să vedeţi cum lucrează Dumnezeu şi ce înseamnă
omul curat! Am cunoscut o bătrânică, care venea la noi la
biserică şi tot timpul avea o faţă albă, dar frumoasă. Şi stăteam
şi mă gândeam, ce lucrare o fi având bătrânica aceasta că totuşi
cred că îi place lui Dumnezeu de ea că prea radiază a bucurie
şi pace?! Pe vremea când se făcea priveghere de toată noaptea
la Bârnova, ea vine şi spune:
- Părinte, eu dacă aş vrea să mă spovedesc la
dumneavoastră, m-aţi primi?
- Cum hotărâţi dumneavoastră, mie îmi este
indiferent. Postiţi şi veniţi.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Şi-a adus îndreptarul respectiv, am citit păcatele după
îndreptar şi am considerat că nu vede. Ei, cum a însemnat ea
aşa de puţine păcate? Şi intru cu ea în discuţie:
- Bunică, câţi ani aveţi?
- Am vreo 78.
Atât avea atunci. Acum nu ştiu dacă mai trăieşte că au
trecut ani de atunci. Zic:
- Cum staţi la capitolul post, rugăciune, curăţenie
trupească?
- Părinte, de la vârsta de 35 de ani de când mi s-a
născut fiica, eu cu soţul meu am trăit numai în curăţenie, dar
nu obligaţi de cineva, de bunăvoie. într-o zi soţul meu a venit
la mine şi a zis aşa: Măi femeie, ce avem noi din toată treaba
asta? La ce ne ajută? Dacă tu tot baţi biserica, nu-i mai bine să
fii curată şi serioasă? Şi eu de ruşinea lui am zis că nu-i nici o
problemă, dacă tu hotărăşti! Aşa, Părinte, am apucat noi şi am
trăit în curăţenie şi noi ne respectăm exact ca doi fraţi. El are
camera lui şi eu am camera mea, fata stă în camera ei. Eu nu
intru când se spală el, el nu intră când mă spăl eu, nu avem
treabă unul cu altul, noi nu ne-am mai văzut şi nu ne-am atins
unul de altul de la vârsta de 35 de ani, de peste 40 de ani. Zice,
fac prescuri la o biserică şi când fac prescuri, Părinte, eu încep
să mă rog cu rugăciunea lui Iisus. Dar ce crezi? De când încep
a frământa şi până le termin de copt, tot timpul îmi cântă în
ureche ori Cuvine-se cu adevărat ori Sfinte Dumnezeule şi eu
nici nu ştiu când trece ziua. Eu mă pun în genunchi la
rugăciune, iau Ceaslovul şi Psaltirea şi zic şi de aici şi de
acolo, mă plictisesc, iar zic de aici, iar zic de acolo până îmi
zice soţul meu: Hai că e amiază şi fă ceva de mâncare, tot stai
acolo ca o călugăriţă. Şi zice, am să vă spun un lucru, m-am
gândit să nu mai fac prescuri la biserică, dar ştii mata că de
când am luat decizia asta şi nu am dus la Maica Domnului
pâiniţele pentru sfinţit, nu mi-a mai cântat în ureche? Şi a
trebuit să mă apuc iar de făcut, cum să pierd eu cântarea
aceea?!
382
Despre familia ortodoxă
Şi am zis, câţi oameni are Dumnezeu din aceştia? Şi
iată vă exemplific că este o artă a rugăciunii dar este şi o artă a
darului, suflă unde voieşte. Duhul Sfânt nu vine să aleagă:
Vino tu că ţi-ai pus camilafcă sau vino tu că ţi-ai pus haine
negre. Gata, tu ai Duhul Sfânt în tine, ei, tu, păcătosule, du-te
şi mori că eşti om de rând, nu. Dumnezeu rânduieşte ca acolo
unde nu ne aşteptăm noi, acolo să existe har şi putere şi
credinţă.
Am mai avut odată ocazia să întâlnesc o persoană tot aşa, destul
de evlavioasă. A spus: „Părinte, eu toată viaţa mea m-am rugat la
Dumnezeu să-mi rezolve o problemă," era bolnăvioară, ea spune
că a fost cancer la ficat. Eu nu prea cred, am reţineri şi i-am spus
aşa: „Foarte bine, dacă ai spus treaba asta, îndeplineşte-o, fă acte
soţului, lasă-i tot frumos, lasă-i fetei, du-te oleacă la mănăstire şi
dacă te împaci, du-te,de tot." Zis şi făcut. A vorbit cu soţul, s-a
dus la mănăstire. Când a plecat la mănăstire s-a făcut sănătoasă.
Dar cum s-a întâmplat? A stat ea câţiva ani la mănăstire şi brusc
a apărut o boală că vârsta era înaintată, a murit, la 3 zile, acasă şi
soţul după ea. Unul după altul s-au dus, deci comunicarea a
rămas aceeaşi. El, pentru că i-a dat voie, Dumnezeu l-a luat
pentru ca să-i ducă pe toţi odată, deci nu i-a despărţit unul de
altul. Aici am făcut voia lui Dumnezeu împreună, hai şi dincolo
voia lui Dumnezeu împreună. Eu întotdeauna îi spuneam: Tu ştii
cum eşti cu bărbatul tău? Ai citit în Vieţile sfinţilor cu Adrian şi
Natalia? Chiar aşa i-am spus: Bagă-te prima în cuptor şi Adrian
după tine. Şi într-adevăr la 3 zile a plecat şi el după dânsa
2
 Graţia Lungu Constantineanu
.După aceea am avut iarăşi un caz frumos la care eu ţin
foarte mult, că aşa a fost copilăria mea, ca să cunosc persoana.
Măicuţa Iulia de la Agapia, rămăsese în schit cu cea mai
bătrână dintre maici, fosta primă egumenă Singlitichia, peste
90 de ani şi ele nu mai mureau şi când s-a îmbolnăvit maica
Iulia şi nu s-a simţit prea bine, a spus: „Dar noi cât mai stăm
printre aceşti copii şi îi chinuim? Hai să ne luăm drumul să
plecăm." A murit maica Iulia şi când să-i facă praznicul a murit
şi cealaltă imediat. I-a spus: „Eu mă duc şi dacă iau
îndrăzneală, imediat te iau după mine." Şi la 3 zile s-a dus şi
cealaltă. S-au chemat. Acestea sunt lucruri foarte, foarte rare, în
care Dumnezeu arată curăţenia sufletească şi trupească. Maica
fusese căsătorită, nu au avut copii, exact ca în viaţa Sfintei
Teodora, s-au dus la mănăstire, unul într-o direcţie, unul într-o
direcţie. Şi ce credeţi? A murit maica iarna şi primăvara a murit
şi preotul care fusese soţul ei, duhovnicul de la o mănăstire din
ţară, s-a dus şi el imediat după ea. Iarăşi s-au chemat.
Rugăciunea, ca esenţă, este aşa cum e căldura în corp.
Corpul nostru are o căldură, dacă nu am avea-o am avea
hipotermie, mori, aşa e şi sufletul. Dacă nu are căldura de
rugăciune ca să-1 învelească tot timpul, el e mort. Cel mai mult
se bucură sufletul când îi provocăm temperatură, când îi creşte
căldura. Dacă creşte căldura, creşte şi harul în minte, o
luminează imediat. Căldura produce lumină. Aşa e cu sufletul,
aceasta e marea dramă, acesta e marele neînţeles. în toate
tratatele de rugăciune se vorbeşte de partea teoretică. Foarte
mulţi au citit Patericul, au ajuns în mănăstire şi s-au trezit cu
alte realităţi, s-au dezgustat, s-au descurajat, au plecat. Foarte
mulţi au citit Vieţile sfinţilor.
îmi plăcea odată afirmaţia cuiva: Noi nu am înţeles că
sfinţii au fost oameni exact ca noi. Noi vrem să-i luăm pe sfinţi
de dincolo de icoană, dar nevoinţa începe de aici, să ştii de câte
ori a sughiţat şi el, de câte ori a suspinat, de câte ori a suferit,
de câte ori l-a durut pentru că modelul nostru absolut sunt
Vieţile sfinţilor. Noi ne raportăm şi spunem: Vai, ce rea e
382
Despre familia ortodoxă
lumea! Dar noi nu vom fi judecaţi după lume, sfinţii vor judeca
lumea şi atunci trebuie să ne raportăm lor. Am întâlnit un caz
chiar zilele acesta:
- Dar ce, Părinte, eu sunt singurul care fumez?
- Asta vii tu să mă întrebi pe mine? Dar chiar nu mă
interesează al câtilea eşti. Eu te-am întrebat un singur lucru, ai
nevoie de sufletul tău?
-Da.
- Atunci, reduci săptămânal câte o ţigară. Să nu-ţi
repet a doua oară, că de nu, îţi creşte cancer la limbă dacă nu
înţelegi de bunăvoie.
- Da, Părinte, cred că am să încerc să mă las.
- E bun că încerci, dar eu chiar vreau să te laşi.
Şi ce credeţi că-mi spune după un timp?
- Părinte, mai merg cu 3 ţigări pe săptămână.
- De acuma le poţi arunca, încet, încet e gata.
E sărăcie, dar crâşmele sunt pline. E sărăcie, dar ţigări se vând
„la greu". E sărăcie, dar droguri se vând „la greu". E sărăcie, dar
maşinile se cumpără „la greu". E sărăcie, dar luxul e „la greu". E
sărăcie, dar nunţile sunt în toi. E sărăcie, dar discotecile sunt
pline. E sărăcie, dar dezmăţul e în floare. Atunci, care e partea
de adevăr în toată această suferinţă? Ori este o singură parte care
suferă ori nu suntem conştienţi de suferinţa noastră?! Ajungem
inconştienţi. Mereu mă raportez, privesc România la ora actuală
ca pe plăgile lui Faraon
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Ce spunea Faraon în Scriptură? Ucideţi-le pruncii,
lăsaţi numai femeile, adică patima şi desfrâul. Daţi-le mâncare
şi carne şi tot ce cer, dar puneţi-i la muncă. Exact aşa facem noi
acuma. Mâncăm de toate, nu ne uităm. Dacă te duci într-un
supermarket, cumpără omul şi umple coşurile acelea de se rup,
nu se gândesc că e salariul minim pe economie, dar uită de o zi
de post, uită de o zi de rugăciune, dar munceşte şi munceşte şi
munceşte. Aţi văzut, fac case tot mai mari, garduri tot mai
înalte, tot, tot, tot. Dar de ce fac lucrurile acestea?
Megalomania de a te sui la cer, exact ca pe un turn Babei. Ei
tot se duc dar nu ştiu unde să se oprească. Trebuie să se
oprească în uşa bisericii să zică: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Nu numărul
de camere te aşează în societate, nu numărul de bani cheltuiţi.
Aţi văzut cum fac acuma, primii 300 de milionari. Ei,
dacă vrei să-mi demonstrezi primii 300 de milionari,
demonstrează primii 300 de fermieri care au muncit şi au
câştigat banul, nu cei care au înşelat sau au furat şi s-au trezit cu
pungile pline, treaba lor de unde au, îi priveşte direct şi
personal. Dar tu nu stimula omul spre prostie, spre păcat, pentru
că el când vede că acela e milionar, ce zice? Dar eu cum pot să
fiu milionar decât dacă fur şi dau în cap? Tu arată 300 de
agricultori, arată 300 de medici, arată 300 de profesori, arată
300 de ţărani gospodari, arată 300 de feciori, 300 de fecioare,
300 de preoţi serioşi, 300 de biserici! Ai ce arăta! Trebuie să dai
şi exemplele pozitive, ori, vedeţi, societatea e un infern de
exemple negative pentru că toată lumea scoate în evidenţă
lucrurile imposibile.
Arăta acuma într-o zi la televizor cum mor pruncii la
maternitate că nu-i îngrijeşte. Ce voia să demonstreze cu
aceasta? Că nu ar mai trebui născuţi prunci sau ce? Dar tu arată
cum îi îngrijeşti frumos, nu cum îi ucizi! Nu interesează pe
nimeni treaba aceasta. Cum am văzut eu acea emisiune, te
învaţă să faci întreruperi, adică de ce să-i aducem aici să-i
382
Despre familia ortodoxă
omoare. Mai bine îi întrerupem noi pe cărare, nu-i mai aducem
la naştere, dacă tot nu au unde se naşte în condiţii normale!
Strămoşii noştri au născut cu tubul de sticlă? Nu venea
moaşa satului şi tăia buricul şi nu au crescut oameni sănătoşi?
Igiena e o modă acuma şi medicina e la cei mai înalţi parametri,
dar asta nu înseamnă că trebuie să bagi spaima în om, să nu mai
naşteţi copii că vi-i omoară la maternitate. în momentul în care
faci rugăciune, în minte se aşează ierarhia, se aşează păcatele
jos şi zici: „Asta nu e bine, se aşează parcă liniştea, asta parcă
trebuie aşa, de aici începe câte o zvâcnire, ia să facem noi asta,
ia să facem noi asta, ia să facem noi asta." Am fost la cineva să-i
fac o sfinţire în casă şi culmea, a zis:
- Părinte, nu am o iconiţă cu Maica Domnului.
- Nu pot să cred că în toată casa nu aveţi o iconiţă cu
Maica Domnului.
Mi-am aruncat eu o privire în stânga, în dreapta şi văd o
iconiţă cu Maica Domnului chiar foarte frumoasă, la care îmi
spune persoana respectivă:
- Nici nu am ştiut că aceea e icoană cu Maica
Domnului, am crezut că e un tablou adus de mama.
A văzut-o că e înrămată şi nu a ştiut că e icoană cu
Maica Domnului. Ce poţi să faci cu un asemenea om? Să-1
pedepseşti? Nu. îl înveţi dacă vrea să prindă.
b. Starea de boală dintr-o familie
Graţia: Ce ne puteţi spune despre starea de boală dintr-o
familie, boală sufletească şi boală trupească, şi relaţiile dintre
membrii familiei
1
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: Ca termen, boala este ridicarea harului.
Ce este de fapt o boală? Este un dezechilibru şi atunci. Dacă
vorbim de o boală sufletească, primul lucru pe care îl putem
întâlni este necredinţa, deci o familie dezordonată din punct de
vedere religios şi atunci urmările nici nu sunt greu de ghicit. Fie
că în acea familie nu se roagă, fie că în acea familie nu aprind o
candelă, fie că nu sunt spovediţi, fie că nu sunt împărtăşiţi, fie
că nu sunt duşi la biserică. Cum îi cunoşti? Muncesc în
sărbători, prăşesc, cosesc, fac treabă ca într-o zi de lucru, nu se
închină, înjură, vorbesc urât, jignesc, nu salută, nu sunt
respectuoşi. Acestea sunt primele semne ale bolii, manifestate
vizibil. Graţia: Se molipseşte de la un membru al familiei la
altul? Părintele Calistrat: Se transmite la toţi. Şi am să vă dau
o pildă în sensul acesta. Am cunoscut băieţel pe care l-am
întrebat:
- Dar dumneata de ce fumezi?
- De ce mă luaţi aşa, şi tatăl meu fumează?
Răspuns concret. L-am întrebat pe alt personaj
tinerel, la spovedit:
- Simţi nevoia să te droghezi la vârsta aceasta?
- Atât timp cât taică-miu nu-mi cere nici o socoteală,
dumneavoastră, ca duhovnic nu aveţi dreptul să-mi interziceţi
lucrul acesta!
Sau altcuiva:
- De ce nu încercaţi, totuşi, să postiţi 3 zile? Că eu aşa
îi iau, aşa îi câştig cel mai uşor. Hai, posteşte 3 zile şi vino să te
spovedesc şi să te împărtăşeşti că ai să vezi că ai să te linişteşti.
El nu ştie că îi dau agheasmă mare. Dacă nu a avut contact cu
biserica, el chiar crede că s-a împărtăşit atunci când îi dai cu
paharul, nu ştiu toţi. Eu, după ce dau agheasma mare, dau
puţină anafură şi vin, iar ei, dacă ştiu că la potir se dă vin şi
pâine, cum spun ei, dar acolo e trup şi sânge, ei cred că dacă i-
ai dat după agheasmă, anafură şi vin, cred că e tot împărtăşanie,
dar îi atrag uşor şi atunci îi câştig. Şi îi spun:
- Crezi că e bună cărarea pe care mergi?
382
Despre familia ortodoxă
- Părinte, eu nu spun că nu aveţi dreptate, dar maică-
mea, la vârsta mea a fost mai brează?
Iată răspunsuri. Să nu credeţi că tinerii vin să jignească,
să nu credeţi că tinerii vin să fie aroganţi sau impertinenţi, nu.
Ei au răspuns concret şi au o iuţime a minţii, o gândire
fulgerătoare. Dacă aţi văzut când introduci codul pe telefon, se
deschide, îl poţi accesa. Aşa sunt tinerii. Ei nu scapă
porumbelul din gură, tu nu ai dat întrebarea că el a şi venit cu
răspunsul. Sau, îi spun unui tânăr:
- Crezi, totuşi, că lui Dumnezeu I-ar plăcea dacă
continui să mergi în desfrânare?
- Dar e treaba Lui ce-mi place mie?
I-am explicat, nu e treaba Lui, l-am luat logic:
- Dar, uite, o să te îmbolnăveşti, o să te căsătoreşti, n-o
să mai simţi aceeaşi atracţie, n-o să mai simţi aceeaşi plăcere
faţă de soţia ta, n-o să mai ai aceeaşi apropiere. Ai să vezi,
căsătoria o să fie o formalitate.
- Nu-i nimic, dacă mă plictisesc, divorţez.
Vă daţi seama că aici e o muncă care nu se explică în cuvinte.
Unii spun că cea mai grea dintre toate este spovedania. Nu
spovedania, la spovedanie vine şi îţi înşiră o căruţă de păcate, ai
dezlegat şi ai terminat, dar modul la care reuşeşti psihologic,
sufleteşte, duhovniceşte, moral, să găseşti formula să-i loveşti
inima e esenţial. Spovedania este exact ca o reacţie chimică.
Dacă reuşeşti să pui coeficientul redox, să-i egalezi nebunia din
capul lui cu ideea ta şi să o aduci la un numitor comun, atunci
eşti cel mai tare, că l-ai-spovedit, aceasta e apă de ploaie. Cred
că am în fiecare lună 100 de spovediţi pe care a doua oară nu-i
mai văd niciodată. Deci ei vin la spovedanie pur şi simplu
instantaneu, au citit undeva, au auzit undeva, le-a spu
1
 Graţia Lungu Constantineanu
scineva, i-a trimis cineva. Este păcat, că se citesc aceste boli
sufleteşti de la distanţă.
Este un lucru vizibil: în perioada 1940-1970, lumea era
uşor analfabetă, am avut foarte multă lume nepregătită
profesional. Cu eforturile făcute de partidul comunist şi
datorită urmărilor democratice, în general, tinerii noştri au
trecut toţi prin şcoală. Cu bune cu rele, s-au alineat
standardelor, sunt plini de diplome, de brevete şi de tot ce vrei,
dar ce pot să constat mai nou? Sunt foarte rafinaţi, chiar dacă ei
nu au o pregătire pe măsură, a apărut acest fenomen al
imitaţiei, de exemplu, dacă o fată şi-a vopsit părul blond, şi o
ţărancă se vopseşte ca lanul de grâu. Dacă o fată şi-a pus unghii
lungi lipite, şi următoarea de la ţară la fel are, dacă una şi-a luat
nişte tocuri înalte dezechilibrante, şi cea de la ţară are, adică ei
se imită unul pe altul, sunt foarte fascinaţi de nou, de tot ce
apare, dar nu ştiu să facă diferenţa între bine şi rău. El este
isteţ, vezi imediat prin orice şi din mers şi din vedere şi din
auz. în schimb nu ştiu să facă diferenţa. Bolile sufleteşti se
citesc pe deasupra. Eu îi spun unui băiat pe care îl adusese
mama lui că e întristat, că are gânduri rele, că nu e mulţumit, că
e sătul de viaţă:
- Văd că eşti îmbrăcat frumuşel, eşti curăţel, ai totuşi
în tine nişte calităţi, pari serios.
- Ei, să credeţi dumneavoastră că-s serios. Ce, vă uitaţi
la haină? Nu mai ţine proverbul haina face pe om. Haina mi-a
dat-o taică-miu şi m-am înţolit dar n-am muncit eu pentru ele.
Vedeţi câtă realitate dar exprimată pe un ton de
zeflemea. I-am spus:
- Uite, îţi dau 7 împărate ceresc, îngerul păzitor şi te
aştept să vii la împărtăşit.
- Părinte, nu ştiu dacă am să citesc sau am să vin la
împărtăşit, dar dumneata spune-mi mă fac bine?
- Dacă faci aceasta te faci bine.
- Nu cred că am să le fac, dar nici nu cred că mă
interesează dacă mă fac bine. Ce o vrea Dumnezeu. Până la
406
Despre familia ortodoxă
urmă e păcatul Lui dacă m-a lăsat să apar pe pământ şi nu-mi
dă o direcţie.
- Ţi-o dă dar trebuie să o ceri.
- El ştie mai bine ce-mi trebuie, nu cer nimic.
Adică, au nişte distonanţe de minţi bolnave. Dacă
Dumnezeu S-a desacralizat în familia lor, nimeni nu a aprins o
candelă la icoană, nimeni nu a pus o agheasmă şi o anafură pe
masă, nimeni nu i-a dus la spovedit de mici, nimeni nu i-a
învăţat, nimeni nu i-a dus la biserică duminica. Ei îl iau pe
Dumnezeu drept tata şi mama. Cum vorbesc cu tata şi mama,
aşa îl tratează pe Dumnezeu. Şi culmea, de ce vă spuneam de
boala sufletească? Copiii de la grădiniţă şi de la clasele primare
fac religie, nu au profesor de performanţă, dar ştiţi ce este
interesant? Vine mama şi tata şi spune:
- Părinte, cu ruşine vă spun, ştiţi că fetiţa ne-a adus la
biserică? Haideţi la biserică, vreau să mă împărtăşesc, aşa ne-a
spus profesoara la şcoală că e post. Fetiţa şi băiatul ne-au adus
la biserică. Au un profesor de religie foarte bun, au o
profesoară foarte apropiată şi au spus aşa: Luaţi-vă părinţii de
mână şi duceţi-i la biserică la împărtăşit.
Deci, acei copii mititei. Mi-a plăcut ideea. Uite cum,
Dumnezeu a găsit încă o cale de a câştiga sufletul pierdut.
Bolile sufleteşti se datorează numai necredinţei. Ce viaţă au
copiii unde un tată bea sau bate sau înjură sau îşi face de cap?
Ce viaţă au copiii unde părinţii se ceartă şi, Doamne fereşte,
mai e lipsă, sărăcie şi necaz?
c. Neputinţa sufletească şi trupească
Graţia: Care este legătura între neputinţa sufletească şi cea
trupească?
Părintele Calistrat: Neputinţa sufletească, prin viciu şi
nelucrare, aduce neputinţa trupească, este prima legătură care
arată clar că sufletul bolnav fiind, a dereglat trupul. Dar în
acelaşi timp, dereglarea trupului adânceşte şi mai mult
neputinţa sufletească prin nemulţumire şi cârtire, prin
înfumurarea de sine, părerea de sine, cutezanţa de sine,
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

încrederea în sine, bizuinţa de sine, toate sunt puse în Filocalia mănânce, nu mai avea bani, era sărac, începe să mănânce
VI. De ce sunt puse acolo? Ca să vedem noi că omul, deşi i s-a roşcove. Ce înseamnă roşcove? Când nu mai poţi face păcatele
dat o direcţie sau o soluţie, totuşi mai caută el una şi pe alături mai mari, începi să te îndulceşti de păcatele mai mici. Dacă la
pentru că, crede el, că ce i s-a spus nu e suficient, adică în început avea bani să stea numai prin baruri, acuma se
mintea lui tot mai are o alternativă. Aceasta este problema cea mulţumeşte să sugă sticlele aruncate, dacă altă dată îi plăcea să
gravă. Graţia: Neputinţa este o boală sufletească? Părintele fumeze cele mai scumpe ţigări, acuma se mulţumeşte cu
Calistrat: Depinde sub ce formă se manifestă. De exemplu, aţi chiştoacele, dacă înainte plătea prostituate şi îşi făcea de cap,
văzut ce spune Nicodim Aghioritul în lupta cu păcatul, cele 12 acuma se mulţumeşte cu ce îi pică la întâmplare. Aceasta
trepte ale păcatului. Mai întâi e fapta bună cu mândrie, de a fi înseamnă neputinţa, dar de ce rămâne la stadiul de neputinţă?
văzut, auzit, apoi este dorinţa de a păcătui, prilejul de a păcătui, Rămâne la stadiul de neputinţă pentru că el dacă ar avea
căutarea de a păcătui, căutarea locului şi a împrejurării posibilitatea, ar repeta păcatul în totalitate, nu ar pleca de la el
păcatului, apoi este căderea, apoi este dorinţa de a repeta
păcatul, obişnuinţa cu păcatul, învoirea cu păcatul, lupta în fire
cu păcatul, în cele din urmă vine deznădejdea sau sinuciderea.
Când devine neputinţa păcat şi când neputinţa devine
imposibilitate, incapacitate? De exemplu, dacă vorbim de un
om bolnav trupeşte, dacă vorbim de o suferinţă cronică pe care
nu o putem trata sau e de lungă durată, are o perioadă mai mare
de vindecare, acolo vorbim de o neputinţă, neputinţa de a
dormi, neputinţa de a mânca, neputinţa de a lucra, neputinţa de
a ţine minte, neputinţa de a sfătui chiar, nu e capabil, nu-1 duce
mintea cum se spune.
Dar în momentul în care e vorba de o neputinţă în sensul
păcatului, aici este vorba de o înrădăcinare a păcatului în om şi
într-adevăr este una dintre cele mai periculoase patimi care vin
şi lucrează pe om: „Părinte, nu mă pot opri de băut, nu mă pot
opri de desfrânat, nu am părere de rău, nu mă pot ruga, nu mă
pot pocăi, nu pot pune început bun, nu pot pune voia în
mişcare, nu-mi permite starea mea să mă rog."
Noi o numim proastă dispoziţie, nu e proastă dispoziţie, ci e
acea stare de apatie de care tocmai aţi vorbit, deci este starea în
care omul nu vrea să se regăsească pe sine. Pilda Fiului risipitor
arată că întâi păcatele sunt făcute cu plăcere, cu poftă, cu
pasiune, deci intră toată vigoarea tinereţii în patima şi în lucrarea
păcatului. Deodată el devine sclav la porci şi neavând ce să

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Şi patima la fel, de exemplu, neputinţa de a stăpâni
familia, este o incapacitate de a gândi şi de a coordona.
Neputinţa de a educa copiii este o incapacitate de educaţie, el
nu are materialul, potenţialul psihologic şi moral de a învăţa
sănătos şi aici Nicodim Aghioritul vine şi spune: Fiecare va
sfătui pe semenul lui după neputinţa lui. Şi vei vedea
duhovnic care dezleagă păcate grele foarte uşor pentru că este
tolerant cu el şi atunci este tolerant şi cu alţii. Vei vedea
duhovnic care dezleagă păcate grele foarte uşor şi cu foarte
multă uşurinţă pentru că el se complace în ele şi atunci îi
convine să le dezlege că îşi acoperă conştiinţa. Sau, vei vedea
duhovnic foarte aspru care pune sărătură pe rană până o
vindecă, adică, canoane foarte categorice la păcate foarte
categorice. Aici înseamnă ieşirea din starea de neputinţă şi
atunci, sigur că cel care vine la biserică trebuie un pic căutat să
iasă din starea de neputinţă. Această neputinţă vine numai şi
numai din lucrare. Lucrarea nu are treabă cu neputinţa.
In regimul vechi se practica o vorbă, dacă o ţineţi minte:
Nu poţi, te ajutăm, nu ştii, te învăţăm, nu vrei, te obligăm.
Aflaţi că aceasta este pusă la îndemâna neputinţei. Când omului
îi dai toate şansele să se ridice dar el nu vrea nici una, atunci îl
constrângi şi tot o face. Această constrângere vine din voinţa
omului chiar şi în starea de neputinţă, pentru că trebuie să
găseşti punctul nevralgic în care să-şi dea seama că această
neputinţă este distrugătoare. Unde o întâlnim? Unul bea toată
viaţa, face o hemoragie digestivă, se duce la spital şi doctorul îi
spune: Dacă mai pui o singură dată un pahar de ţuică în gură, ai
murit. Şi el se lasă brusc, de unde înainte bea cu găleata. De ce?
Este voinţa în faţa neputinţei, dar nu mai este capacitatea de
voinţă raţională morală pozitivă ci este capacitatea biologică şi
voinţa de a trăi, dorinţa de a exista, dar nu dorinţa de a exista în
Dumnezeu, dorinţa de a exista în real, în biologic, de a fi în
preajma celor din jurul său, să arate că nu a murit. Dar aceasta
nu este o virtute. De multe ori eu le spun multora:
382
Despre familia ortodoxă
- O să-ţi facă Dumnezeu o gaură în stomac şi o să te
opreşti din băut de nevoie dacă de bunăvoie nu poţi.
- Nu, Părinte, că eu nu pot.
- Mă tem că ai să poţi.
Şi când mă întâlnesc cu el, chiar spune:
- Părinte, să ştiţi că am fost la un pas de moarte dar am
scăpat, nu mai beau.
- Şi vă simţiţi mai bine?
- Părinte, nu pot să spun că mă simt mai bine. Dacă aş
putea, tot aş mai servi câte oleacă dar nu am curajul pentru că
mi-a spus doctorul că sunt pe ultima sută de metri.
Ei, acea sută de metri e tot spre osânda lui, nu e spre
vindecarea lui, pentru că el nu foloseşte acel termen, acel spaţiu
şi timp, ca termen de mântuire, cealaltă vreme a vieţii noastre
în pace şi în pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem,™ ci el
aşteaptă să se facă bine să-şi poată satisface patima din nou.
Deci această apatie în faţa păcatului şi această dorinţă totală de
a refuza binele intră la nepăsarea sufletului, uitarea de mântuire
şi lenea. Sunt cei 3 mari uriaşi pe care i-a catalogat Filocalia ca
ucigători de suflet înainte de moartea trupului.
d. Neîmplinirea
Graţia: Ce este neîmplinirea şi cum se poate omul lepăda de
această stare
1
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: Avem mai multe feluri de neîmplinire.
Neîmplinirea sufletească este dorul permanent de
Dumnezeu şi aici suntem într-o continuă lucrare şi ea se
sfârşeşte prin mântuire. Spune aşa în Filocalie: Unii oameni ar
putea vedea pe Dumnezeu sau Dumnezeu le-ar putea arăta
minuni, dar nu le arată pentru că fondul lor sufletesc nu este
pregătit de a le înfrunta şi i-ar arunca dintr-o extremă în alta, fie
că i-ar arunca în mândrie, fie că i-ar arunca în înălţarea minţii şi
atunci ar cădea angelic, cum se spune, ca demonii, sau ar cădea
în înşelare, adică ar crede că ceea ce au văzut sau li s-a
întâmplat, au meritat.
După această neîmplinire vine neîmplinirea sufletească
pe linie, să spunem, de sentiment, poate nu ai luat fata pe care
ţi-ai dorit-o, poate nu ţi-ai cumpărat lucrul pe care l-ai poftit,
poate nu ai avut lucrul pe care l-ai dorit, poate nu ţi-ai putut
împlini, ce vrea omul, o maşină, o casă, dar acestea sunt mai
mult raţionale, aceasta este o neîmplinire raţională, materială.
Să fiţi foarte atentă că ea cu timpul se reflectă în neîmplinirea
sufletească care se vede în oamenii mici cu talente şi cu
mofturi mari, să vă dau o pildă.
Un sfânt al Patericului stătea în pustie şi îşi păstrase o
rogojină, îşi păstrase un butuc sub cap, o rogojină pe el, nişte
sandale de lemn în picioare şi o haină de pânză pe deasupra să
nu-1 ardă soarele. Un alt trăitor auzind despre dânsul la ce
mare înălţime a ajuns, a venit să-1 vadă. Acela a venit gol,
numai cu o cârpă dinainte, cu picioarele prin nisip, sărac,
amărât şi când a ajuns în dreptul lui, a zis în sinea lui, iată la
cine am venit eu, tocmai acest văzător cu duhul care doarme pe
rogojină! La care acela îi spune: „Frate, nu te sminti, tu ai venit
gol din lume şi gol se cade să umbli, eu am venit din palate
împărăteşti şi picioarele mele nu sunt învăţate cu arşiţa. Până
se vor învăţa le călesc cu aceste sandale care îmi sunt o durere
în picioarele mele, tu nu ştii ce simt eu. Am această rogojină,
eu nu pot să dorm pe nisipul fierbinte. Tu acasă ai dormit pe
rogojină şi aici se cade să dormi jos. De la mătase, eu mi-am
382
Despre familia ortodoxă
păstrat doar această rogojină, aşa că nu mai căuta tu sfinţenia
în lucrurile văzute în jurul omului ci caută în lucrarea lui. Şi
atunci acela îi spune:
- Cu adevărat mare eşti înaintea lui Dumnezeu!
- Nu, nu sunt mare dar cei mici din lume să nu se înalţe
cu mintea în lucrarea duhovnicească, că nu a lor este lucrarea ci
a darului lui Dumnezeu.
La neîmplinirea materială ce vezi? De exemplu, unul
a avut nişte lucruri modeste pe măsura puterii lui. Deodată a
prins o funcţie mare, indiferent ce ajunge el, ministru, director,
ş.a.m.d., până în vârful ierarhiei. In clipa când a ajuns în
această funcţie, îşi ia tot ce nu şi-a putut cumpăra înainte, face
tot ce nu a putut face cât a fost el mititel, asupreşte tot ce nu a
putut asupri cât a fost el asuprit de alţii şi se răzbună pe toţi
faţă de care nu a putut el să-şi scoată atunci, la vremea
respectivă, colţii şi să-şi arate vanitatea. De aceea se explică
această oportunitate mizerabilă pe care noi o întâlnim astăzi de
exemplu între partidele politice. Aţi văzut, vine acela la putere,
până nu se umple el nu se lasă, schimbă tot, vine celălalt,
schimbă tot, până nu se umple el nu se lasă şi pe rând, pe rând,
fiecare îşi cultivă vanitatea. Aceasta se cheamă neîmplinire
materială.
Să nu credeţi că dacă unul are 3 milioane de euro la
bancă şi este putred de bani şi nu mai poate de bine, el e
mulţumit când te vede pe tine că paşti vaca pe marginea
şanţului. îl deranjează de ce ai vaca, tu nu ar trebui să o ai,
numai el ar trebui să o aibă. De ce lucrul acesta? Pentru că el
sufleteşte, în termen popular, tot calic este. Nu-şi poate
închipui, cum, el care are atâta putere şi a ajuns să aibă atâta, să
ajungi şi tu să ai vaca aceea, nu este posibil aşa ceva, prin el
doar poţi să ai ceva, nu de capul tău.
Şi începe din nou această neîmplinire sufletească şi
poate aţi întâlnit şi dumneavoastră anumite cazuri - cutare are
un şef la servici de-ţi vine să-ţi laşi serviciul şi să pleci. Aceia
sunt oameni incapabili, neîmpliniţi, ei nu au măsura bunului
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

simţ, nu au măsura normalului, de aceea îşi bat joc de semenii începe să exploateze pe cei ce ştiu, arătând ca şi cum el ar şti
lor, de aceea îi jignesc, de aceea îi umilesc, de aceea îi coboară, tot: Vă arăt eu cum se face, vă pun eu la punct, vă dreg eu
de aceea îi exploatează, ca să-şi arate vanitatea, iar când l-ai vouă. El face lucrul acesta pentru a stârni teroarea, grija şi
schimbat este din nou mieluşel şi linguşitor şi e cu dreptatea stresul, ca cei din jur să creadă că e un merit din partea lui ca
întruchipată şi lozinca e de cea mai bună doctrină. Aceştia sunt şef să acorde o onoare, să acorde un comportament frumos, o
cei mai periculoşi. Aceasta este neîmplinire materială. vorbă bună, o atenţie.
Sunt oameni care, aţi văzut, cine a vrut să se Au făcut studii pe eşantioane şi şi-au dat seama că
împlinească material, şi-a călcat peste poziţia socială, a plecat managerii care administrează firma în linişte, în pace, cu bună
în străinătate, a stat câţiva ani, şi-a umplut portofelul, şi-a făcut înţelegere cu subalternii, merg mai bine decât acelea unde e
o casă şi-a luat pământ şi o maşină, s-a întors înapoi. Aţi văzut, stress şi teroare. Mi se pare firesc să simţi nevoia să munceşti
face grătar, se plimbă, e bucuros, e mulţumit, nu-1 interesează, cu simţ de răspundere când eşti motivat sau eşti cel puţin
dă şi la altul. Dar altul, cu toate că are, priveşte cu invidie. Vă respectat. Atunci când cineva te tratează ca pe sclavul lui,
dau o pildă, poate că acuma fac o glumă - partidul de normal că atunci nu ai chef.
guvernământ. După ce ei s-au umplut peste măsură, pe alţii nu- La neîmplinirea profesională poate să se întâmple un alt lucru,
i lasă măcar să respire. Aceasta este o neîmplinire sufletească. sunt împliniri de moment şi împliniri de durată. De exemplu,
Nu sunt mulţumiţi că au ajuns la conducere, dar se răzbună şi dacă cineva şi-a dorit să fie doctor, a muncit, a învăţat, s-a
pe toţi cei care le-au stat cândva împotrivă, să nu fie ei sus. străduit până i-a venit rândul la lucrul acesta. Am întâlnit oameni
Acum îşi arată adevărata valoare şi de fapt, valoarea lor care care au dat 4, 5, 6 examene. La şcoala de şoferi la fel. Nu
este? Este una mizerabilă, pentru că ei de fapt nu au valoare. reuşeşti într-o profesie, faci altă pregătire, nu reuşeşte într-o
De ce? Pentru că ei nu merg spre binele şi prosperitatea ţării, pregătire, se duce în alta până îşi găseşte o menire, deci nu cade
cum a spus Simion Mehedinţi: „Politicianul şi conducătorul
ţării trebuie să aibă inima ţării în inima lui, nu inima lui în
inima lui." Deci el lucrează numai pentru binele lui, nu se
gândeşte la cel ce moare. Pentru cel ce moare aplică legea şi îţi
arată articolul, dar pentru el toate sunt posibile. Aceasta este tot
o vanitate sufletească şi o neîmplinire.
La neîmplinirea profesională lucrurile nu stau aşa. Să
ştiţi, sunt 3 proverbe: nu nota reflectă ştiinţa, nu diploma
reflectă calitatea, nu omul reflectă poziţia. Aici avem oameni
poate foarte buni profesional dar stau în banca lor şi nu vor să
se lege, proverbul popular, să se lege la cap fără să-i doară, în
sensul că îşi dă seama că în jur, în momentul în care ar încerca
să înainteze într-un mod oarecare, automat ar fi „faultat", cum
spunem noi, şi atunci zice, îmi văd de treabă. Am să vă dau şi o
pildă: Unul ajunge şef, el habar nu are de nimic dar e şef şi

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.La nivel valoric lucrurile sunt omeneşti, s-ar putea să
fii foarte bun şi să nu ai şansa niciodată, dar s-ar putea să fii
foarte prost şi să ai şansa din prima. Dar care este problema?
Mulţumirea sufletească nu lipseşte. Părintele Iustinian de la
Prodromul avea o vorbă: Sunt mai multe categorii de oameni,
care nu ştiu că ştiu, care ştiu că nu ştiu şi care ştiu că ştiu. Dacă
ştii că ştii e foarte bine, ai mulţumirea sufletească, nu te doare
capul, când eşti pus în faţa unei situaţii ai rezolvat-o. Când nu
ştii şi te pune în faţa situaţiei, nu ştii ce să răspunzi. Când eşti
pus şi crezi că ştii dar de fapt nu ştii, faci o catastrofa, ce este
în jurul nostru, iar când nu ştii şi nu vrei să recunoşti, înseamnă
că nu eşti realist. Atunci ce trebuie să faci? Te lupţi cu tine. Un
spital are director, are chirurgi, profesori, tu cauţi doctorul de
care ai nevoie. La şcoală, toţi profesorii au grade de
promovare, tu te duci la cel care ştii că ştie. Aici apare
mulţumirea sufletească pe profesionalismul desfăşurat, nu cel
afişat.
Iar la nemulţumirea, neîmplinirea trupească, că şi
aceasta există, de exemplu, unul se supără că s-a născut mai
bolnav, unul mai neputincios, unul mai puţin dotat cu
inteligenţă, unul e mai înalt, unul e mai mic, unul e mai gras,
unul e mai slab, unul e mai frumos, unul e mai urât. Acestea nu
le ştim noi, sunt oglinzile lui Dumnezeu şi se spune că şi copiii
sunt oglinda părinţilor. Dacă părinţii au fost foarte credincioşi,
copiii sunt foarte frumoşi, dacă părinţii au fost păcătoşi, şi
copiii poartă anumite semne, aţi văzut, sindromul down,
oligofreni, retardaţi mintal, tot felul de boli, boli cronice, şi aici
este o etapă.
e. Dezamăgirea
Graţia: De unde vine dezamăgirea? Dintr-o deformare a
realităţii, dintr-o aşteptare nepotrivită şi ce se poate face pentru
o remediere a situaţiei?
382
Despre familia ortodoxă
Graţia: De unde vine dezamăgirea? Dintr-o deformare a
realităţii, dintr-o aşteptare nepotrivită şi ce se poate face pentru
o remediere a situaţiei?
Părintele Calistrat: La capitolul dezamăgire, vom clasifica şi
aici. Dezamăgirea ca termen înseamnă o înşelare asupra a ceva,
o imagine greşită despre ceva. Dar putem avea o dezamăgire
personală care ţine de o anumită neatenţie a noastră, sau este
proverbul, nu mai fi transparent ca oglinda, adică laşi să se
vadă prin tine. Poate fi o dezamăgire între prieteni, poate fi o
dezamăgire în familie între soţ şi soţie, poate fi o dezamăgire
faţă de copii, poate fi o dezamăgire faţă de vecini, de cumetri,
de naşi, de cumnaţi, de socri, de părinţi, de orice. In social,
oriunde o putem încadra, dar cea mai mare dezamăgire de care
trebuie să avem grijă, este dezamăgirea faţă de noi înşine.
Eşecurile repetate ale anumitor probleme, trebuie să ne
pună nouă o întrebare: Dacă toată lumea este rea şi eu sunt
bun, de ce mie lucrurile îmi ies pe dos? Că de obicei avem
tendinţa de a găsi o justificare. Mai vine la mine câte o femeie
şi spune: Ştiţi, fata mea foarte frumos a crescut dar stă cu un
băiat de 3 ani, adică ce fel de viaţă este aceasta? Ştiţi, am un
băiat foarte bun, dar a luat o femeie cu 3 copii. Soţul meu e un
om extraordinar, eu am avut încredere în el, dar acuma m-a
lăsat şi a plecat la alta. Adică, sunt explicaţii puerile.
Dezamăgirea poate veni de la ceea ce poate aduce capacitatea
ta intelectuală, că tu poţi să vorbeşti cu cel mai ticălos om şi să
ai impresia că vorbeşti cu o personalitate că el are cuvinte
frumos alese şi tu să te laşi sedus, atunci e dezamăgirea ta.
Singurele dezamăgiri adevărate care pot să te smintească sunt
dezamăgirile legate de credinţă, când te-ai ruga şi Dumnezeu
îţi face pe dos dar tu ai fost corect şi te întrebi de ce. Poţi să te
dezamăgeşti şi atunci să insişti ca să-L convingi că nu e
adevărat. Poţi să te dezamăgeşti de tine însuţi când ai dat un
examen de 10 ori şi nu l-ai luat niciodată că eşti incapabil, şi
trebuie să fii dezamăgit! Cum eu care ştiam, nu mai ştiu?
înseamnă că ceva nu e în regulă! O dezamăgire, să spunem,
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

materială, că îi dai unuia nişte bani şi nu-i mai vezi, dar e sănătate cu eşec, un cancer, o nenorocire, am întâlnit caz când
treaba ta de ce i-ai dat. Deci dezamăgirile pot fi cu fond şi fără s-a otrăvit, s-a aruncat de la balcon, a luat pastile, zicând, ce
fond, ele ţin şi de împrejurările vieţii. Pot să am motivaţie rost mai are să trăiesc, dacă nu mai am nici o şansă, a fost o
serioasă de dezamăgire sau motivaţie instantanee de dezamăgire totală, cu toţi banii cheltuiţi, nu s-a rezolvat nimic.
dezamăgire, dintr-o mică nediscernere a minţii. Aici intervine Graţia: De unde vine lipsa dorinţei de a mai trăi? Părintele
discernerea.4. De obicei, cel mai mult ne dezamăgim când Calistrat: Din necredinţă. Pentru că Apostolul Pavel a spus
lucrurile nu ies cum vrem noi. Dar ca să iasă lucrurile cum clar: Cine nu se luptă după legile jocului nu se încununează,86
vrem noi trebuie să ne uităm şi în jurul nostru, să ne raportăm Şi iarăşi: Lupta bună am luptat şi am biruit şi cununa am luat.87
la semenul cu care lucrăm. Graţia: Dezamăgirea afectează Noi nu avem dreptul să lungim sau să scurtăm viaţa, noi
relaţiile din familie? Părintele Calistrat: Afectează, femeia nu trebuie să luptăm pentru fiecare picătură de viaţă, exact după
mai are încredere în soţ, soţul nu mai are în soţie, copiii nu mai proverbul, să munceşti ca şi cum ai trăi 1000 de ani şi să te
au în părinţi, părinţii nu mai au încredere în copii. Nu aţi rogi ca şi cum ai muri mâine. Nu avem voie să spunem, gata,
văzut? Hai, ia-ţi bagajul şi pleacă, partaje, mânie. Eu am pot să mor. Nu ai voie să abandonezi lupta nici o clipă:
întâlnit persoană, al cărei fond sufletesc mi-a plăcut şi mi-a Doamne, Tu cu mine eşti, cu Tine mă întâlnesc!
spus aşa:
- Vreau să-mi las soţul pentru că m-a înşelat. g. Singurătatea
- Nu este un motiv. Vrei să-ţi spun ce se va întâmpla? Graţia: Aţi mai vorbit anterior de singurătate în sânul familiei.
încearcă 40 de zile să nu-1 mai primeşti acasă, să vezi cum vei De unde vine singurătatea
umbla după el şi îl vei aduce tu singură înapoi, pentru că tu îl
iubeşti prea mult ca să-1 laşi, dar acuma o faci din orgoliu şi
fără să gândeşti.
A făcut cum am învăţat-o eu şi a avut curajul să vină şi
să-mi spună: „Părinte, sunt foarte dezamăgită de mine, mi-am
dat seama că nu am putut trăi fără el o săptămână. Dacă nu vă
ascultam făceam o catastrofă."
f. Deznădejdea
Graţia: Dezamăgirea duce la deznădejde? Părintele Calistrat:
Poate duce la deznădejde, dar de obicei duce la accese de furie,
la răzbunări, la ură, la zavistie, la pizmă şi la invidie, rareori
duce la deznădejde. La deznădejde duce dar numai atunci când
e vorba de persoana în sine, dacă e legată de sănătatea ei sau de
autoritatea ei personală. De exemplu pierderea bruscă a unei
funcţii foarte mari poate să producă o boală sau un dezechilibru
care duce la o sinucidere sau eventual, când e vorba de o 86II Timotei 2, 5.
87 II Timotei 4, 7-8.

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: Singurătatea are 3 feluri de a fi, poate fi
singularitatea trufaşă de care v-am spus, când tu nu vrei să te
raliezi celor din jurul tău. Poate fi o singularitate care vine pe
motiv de integrare în societate chiar dacă eşti un om normal,
poate eşti puţin dificil, şi acesta poate fi un motiv. Sunt oameni
insuportabili. Şi eu personal am persoane cu care nu vreau să
am contact, nu-1 izolez, sunt reticent, sunt atent, îmi calculez
vorba, ştiu unde să mă opresc. Asta nu înseamnă că eu o
însingurez, ea se însingurează, prin ceea ce face reuşeşte să mă
convingă că trebuie să stau departe de ea.
Ultima, este acea vanitate şi mândrie care te separă de
restul oamenilor şi te pune într-o poziţie unde crezi că tu singur
îţi meriţi acea poziţie, aceea este însingurare a personalităţii
tale. Singularitatea trufaşă e mică, te uiţi tu la un băiat, nu-i
îmbrăcat frumos, nu stau lângă el sau nu vorbesc cu el, este un
mod de a alege pe sprinceană. Dar sunt oameni care pur şi
simplu, nu că ar fi pustnici, nu că ar avea chemare de isihie, nu
că ar avea chemare de liniştire, nu că ar avea chemare lăuntrică
de rugăciune, nu că ar avea chemare lăuntrică de lucrare a
minţii, nici una dintre ele, deci tot ce este spiritual evităm,
trecem în cealaltă latură, o stare interioară, ca să spun eu, mai
mult o manifestare discordantă. Nu o putem numi nebunie, că
el se simte bine aşa, nu e violent, nu face accese de furie, nu
face nimic, ei sunt un fel de oameni ciudaţi.
Sunt cauze multiple, consideră că e net superior celor
din jur, se izolează, consideră că este peste măsură de inteligent
şi se izolează, consideră că este mai bine pregătit ca să stea în
jurul celor simpli, apoi consideră că cei din jurul lui nu merită
să fie în jurul lui. Eu am întâlnit persoană de genul acesta atât
în viaţa civilă cât şi în viaţa călugărească. Am avut coleg de
armată care fuma singur lângă un copac şi când îl întrebai
vreodată: „De ce stai singur?" „Nu e treaba ta, vezi-ţi de ale
tale!" Te evita scurt. Am întâlnit şi persoană care nu suporta să
discute cu cineva, spunea: „Eu cu tine nu am ce să discut, nu
eşti la nivelul meu." Aceasta venea tot dintr-o mândrie
421
Despre familia ortodoxă
interioară. Singura singurătate admisibilă este cea care are
rădăcina în Dumnezeu, dorinţa de liniştire, dorinţa de isihie,
fuga de lume, dorinţa de monahism, de asceză, de pustnicie,
dar aceasta este rar, e cu totul altă chemare, nu face parte din
vanitate personală. Şi apoi sunt oameni care se integrează
foarte greu în societate şi atunci cei din jurul lor îi izolează.
Comportamentul lor face ca ceilalţi să se ferească de ei. La un
moment dat ei conştientizează lucrul acesta, intră într-un fel de
orgoliu personal şi atunci, pe lângă respingerea lor, se închide
şi el şi mai mult şi devine singur.
Mai este o singurătate, poţi să fii cu toţi şi cu nimeni.
Poţi să fii prieten cu toată lumea, discuţi cu toată lumea,
discuţi orice şi oricând numai ce trebuie nu, faci orice numai
ce trebuie nu, spui orice numai ce trebuie nu. în rest tu eşti
singur cu tine că aşa se şi spune, că sufletul are 4 învelişuri,
primul e învelişul sufletului, acolo pătrunde Dumnezeu, al
doilea lângă suflet e învelişul unde pătrunde duhovnicul şi îţi
vede neputinţele, al treilea înveliş, unde pătrunde soţul sau
soţia sau copiii, deci este dragostea şi unitatea sau apropierea
din familie, ultimul înveliş de sus de tot, e învelişul unde mai
pot pătrunde prietenii, că eşti bun, că eşti blând, că te poate
înşela, că te poate amăgi, te poate folosi, etc.
h. Răzvrătirea faţă de Dumnezeu în starea de boală Graţia:
în urmă cu câţiva ani a fost prezentat la televizor un bărbat de
peste 40 de ani, care era ţintuit la pat de 20 de ani cu o boală de
plămâni gravă, nu se putea mişca, avea nevoie de un aparat ca să
respire. Din pricina bolii lui, mama a trebuit să se sacrifice să-1
îngrijească. Pentru că îi era foarte greu mamei, sora lui s-a
sacrificat şi ea, nu s-a căsătorit, nu a mai interesat-o viaţa ei
personală, să-şi întemeieze o familie, şi îl îngrijea pe fratele ei
împreună cu mama. în emisiunea respectivă, reporterul l-a
întrebat: Cum, totuşi, aţi rezistat atâţia ani, cu credinţa în
Dumnezeu? Atunci el s-a încrâncenat şi a spus: Dumnezeu
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

?Dar ce a avut cu mine Dumnezeu? Pentru ce m-a chinuit? De bioetică te învaţă să te jertfeşti pentru aproapele. Dacă ţi-ai
ce mi-a luat tinereţea şi puterea de a mă bucura de viaţă? Cum asumat o luptă peste puterile tale, trebuie să o duci. Fata, pentru
se poate interpreta această respingere a lui Dumnezeu după o că l-a îngrijit, va lua plata jertfitorului, iar el, pentru că a cârtit
suferinţă atât de îndelungată şi de crâncenă faţă de bunătatea va lua plata cârtitorului, în sensul că Dumnezeu a îngăduit ca el
surorii care şi-a sacrificat viaţa ei? să trăiască toţi acei ani, cât aceasta s-a jertfit, ea facându-şi un
Părintele Calistrat: în cazul de faţă avem două tablouri. Este anumit canon prin fratele şi spălându-şi o anumită cotă din
vorba de sora care a făcut un act de caritate sau un act păcate, mărunte sau mari, grele, noi nu ştim de ce a rânduit
filantropic, respectul faţă de fraţi până la iubirea aproapelui ca Dumnezeu această jertfă, dar a lăsat dragostea care a triumfat.
pe tine însuţi. Să-ţi pui viaţa pentru aproapele, aceasta e Mai departe, nesinceritatea lui, nerecunoştinţa lui vor fi
adevărata lege a lui Dumnezeu, adevărata lege de iubire, iar cu răsplătite ca atare, pentru că el cât a trăit, dacă era într-o
privire la remarca lui, cu ce l-a ajutat pe el Dumnezeu? Aici suferinţă în care nu intervenea ştiinţa, el mai respira o
intervin două lucruri. Unul este răspuns bioetic şi vă spun o săptămână, două sau cum este termenul omului bolnav, când nu
părere bioetică, o referinţă. întâi de toate, pentru că ştiinţa a mănâncă şi nu bea, la 20 de zile s-a sfârşit, s-a săvârşit până în
progresat şi a complicat lucrurile şi Dumnezeu le-a încâlcit 40 de zile. Ei, el nu avea timp să cârtească, din contra, poate se
minţile şi i-a lăsat în mâna sfatului lor şi a spus aşa: Aţi ruga să-i vină sfârşitul mai repede
inventat aparatul de ventilat? Staţi cu el acolo şi faceţi ce vreţi
voi cu el. Aţi inventat intubaţia? Folosiţi-o! Aţi inventat
resuscitarea? Folosiţi-o! Aţi inventat viaţa artificială? Folosiţi-
o! Aţi inventat şocurile pentru scoaterea din moarte clinică?
Folosiţi-le! Dar l-a încâlcit pe om la minte în punctul cel mai
critic: Unde începe viaţa lui Dumnezeu şi unde se sfârşeşte"
viaţa lui Dumnezeu? pentru că acuma, lupta mare care se dă în
societatea modernă este axată pe altă problemă. Pentru
neurovegetativii morţi biologic dar vii artificial, facem un
păcat când întrerupem aparatul sau nu facem păcat lăsându- i
să moară conştient? Răspunsul vine din partea conştiinţei, dacă
conştiinţa te lasă, poţi să-1 ţii şi ani de zile în aparate şi
cheltuieşti pentru că ţi-ai încâlcit mintea peste legile firii şi
Dumnezeu nu S-a amestecat, l-a lăsat pe om în mâna sfatului
său, scrie clar în Scriptură, dar te-a lăsat şi să decizi soarta
fratelui tău pentru că ai îndrăznit să o iei în mâna sfatului tău.
în momentul în care depăşeşti legile firii şi legile ştiinţei trec
deasupra legilor lui Dumnezeu, lucrurile se încâlcesc la nivel de
raţiune şi atunci Dumnezeu ne-a pus raţiunea în braţe: Descurcă-
te că e a ta. Eu nu am raţiune, Eu am har. Şi atunci, legea

382 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Am cunoscut o femeie care a spus o vorbă foarte
frumoasă: Poate să vină moartea şi mâine. îmi pare rău că dacă
m-am întâlnit cu Dumnezeu, încă nu-I pot spune dacă L-am
iubit deajuns. S-a culcat pe pat şi nu s-a mai sculat. Nu a zăcut
măcar o zi. De ce vă spun lucrul acesta? Când Dumnezeu
intervine cu harul, bolile grele pot deveni uşoare şi suferinţele
grele pot deveni uşoare. Când suferi în Hristos suferinţa e mai
uşoară, e rodnică şi încununează, iar când suferi ateu, din punct
de vedere biologic nu impresionează pe nimeni, judecata lui
Dumnezeu tot dreaptă rămâne. Pentru el, acei ani trăiţi la pat
au fost cu cârtire şi cu insulte, pentru că ceea ce a manifestat
liber a simţit şi în interior: Din prisosul inimii vorbeşte gura,88
se spune în Sfânta Scriptură, la Evanghelistul Matei. Şi atunci
spune, omul rău, cele rele le scoate din vistieria inimii sale. 89
El nu a făcut altceva decât să trăiască spre osândă, el şi-a
agonisit doar osândă. în loc să mulţumeşti lui Dumnezeu că te-
a ţinut pe pământ, tu cârteşti de ce ţi-a dat Dumnezeu!? Ţi-a
dat puterea să nu mori - e cel mai mare dar.
Dar este un dar forţat pentru că atunci când omul vrea
să fie deasupra lui Dumnezeu, Dumnezeu se retrage. Aţi văzut
cum i-a spus Lucifer lui Adam: Vei fi ca Dumnezeu! Şi
Dumnezeu i-a spus: Adame, fii ca Mine. A şi spus: Hai să
punem înger la pomul vieţii că Adam s-a făcut ca unul din
Noi.90 Cine ştie ce porunci mai dă. Dar nu a apucat Adam să
poruncească, a trebuit tot Dumnezeu să rânduiască, pentru că
Adam s-a băgat în valea morţii, s-a băgat în moartea veşnică, s-
a băgat în iadul veşnic, în ruperea legăturii cu Dumnezeu şi, aţi
văzut, a durat 5000 de ani până ce a vestit prin profeţi şi
prooroci toată seminţia până la neamul lui Hristos din Iuda,
până ce i-a scos din munca veşnică.
88 Matei, 12, 34.
89 Luca 6, 44-45.
90 Facerea 3, 22-24.
382
Despre familia ortodoxă
Deci el nu a făcut decât o blasfemie. Dar cea mai mare
blasfemie este din punct de vedere medical şi bioetic, să te
ridici mai presus de puterea minţii umane şi să intervii în legile
lui Dumnezeu. Corect este să tratezi tot ce se poate trata, iar
experienţele nu se fac pe oameni. în momentul în care, în
calitate de medic, ţi s-a spus că persoana nu are nici o şansă,
trebuie să-1 laşi pur şi simplu în mâna lui Dumnezeu. Nu
intervii în mâna sfatului Său.
Tu, ceea ce poţi face, este să-i distribui un calmant sau
un ameliorator care să-i ridice din durere, dar nu să faci tu
experienţă pe el, pentru că făcând experienţă, la un moment
dat, îţi încâlceşti tu însuţi mintea şi nu găseşti răspunsul. Aţi
văzut şi pe la televizor, oameni care au trăit o viaţă întreagă
neurovegetativ, în aparate şi perfuzii, dar ei erau de fapt nişte
muribunzi între viaţă şi moarte. Ei erau de fapt nişte cobai. Noi
nu avem voie să ne jucăm cu demnitatea omului, nu avem
voie să ne jucăm cu viaţa omului, cu sufletul omului, cu
raţiunea omului şi nu ai voie să impingi la limita extremă.
Pentru că, aţi văzut, mai nou şi mai modern, necredinţa
şi lipsa de suferinţă şi viaţa comodă şi traiul bun şi lipsa fricii
de Dumnezeu ce creează? Oameni care vin şi spun, pe
răspunderea mea să-mi dai să mă sinucid, să-i facă acele
injecţii sau tratamente letale. Aţi văzut că se duce o luptă
acerbă pentru a convinge omul că nu are voie să îşi ia singur
zilele pentru că nu şi le-a dat singur, de aceea spune clar
Scriptura: De este cineva bolnav, să-l cheme pe preotul
bisericii să-i citească şi să-l ungă cu untdelemn sfinţit 426 în
momentul când el este bolnav în ultimul hal şi tu încerci
metode de resuscitare peste parametrii normali, deja ieşi din
structura legilor lui Dumnezeu, deci mergi în sfatul minţii tale,
şi acolo Dumnezeu spune: Descâlceşte, că tu le-ai încâlcit! Şi
lasă în sfatul nostru. Foarte mulţi sunt condamnabili sau se vor
autocondamna când îşi vor da seama că îşi complică viaţa şi
meseria de înalt savant sau de înalt cunoscător al tainelor
medicinei dincolo de puterile omeneşti. Ceea ce nu e studiat şi
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

ceea ce nu e demonstrat, ceea ce nu e experimentat şi nu este

validat, nu te duci să experimentezi pe oameni, doar dacă, să
spunem, cineva îşi

426
Iacov 5, 14-15

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.dăcu bună ştiinţă acordul scris din viaţă şi spune aşa: Dacă eu
mă îmbolnăvesc, ai dreptul să faci pe mine experienţă
medicală. Dar tu dacă eşti responsabil nu o^faci pentru că nu ai
pus tu sufletul în el, ca să te joci cu el.
i. Boli sufleteşti
Graţia: Realitatea într-o familie sau într-o comunitate sau în
întreaga societate este uneori prielnică omului, mai puţin
prielnică, mai aspră, mai nedreaptă, cum o socotesc unii, mai
necruţătoare. Important este cum ne raportăm noi la această
realitate în sufletul nostru şi de aici urmările care vin pentru
acel om şi pentru familia sa. Dacă omul are credinţă tare şi
nădejde în Dumnezeu toate le rabdă, cum spune psalmistul.
Dacă nu, greutăţile şi le amplifică în inima sa, în sufletul său şi
ajunge la boli sufleteşti, boli mintale, sinucideri chiar. Cât de
grave sunt păcatele acestea, aceste suferinţe, aceste amplificări
în sufletul nostru? Ce îndrumări duhovniceşti vindecătoare se
pot da pentru persoana respectivă şi pentru familie şi ce
canoane pot îndrepta stările sufleteşti, până la acea măsură
încât, aceşti oameni care au trecut prin nişte denaturări,
amplificări ale stării nefaste, să ajungă la starea în care să-i
poată ajuta pe alţii care trec în prezent prin aceste stări prin care
ei au trecut deja? Lucrurile vin în lanţ? Părintele Calistrat:
Mai întâi, trebuie să facem ca la matematică. Ştiţi că există
multipli şi submultipli. Unitatea de măsură a răbdării răului
înaintea lui Dumnezeu este cununa. Dumnezeu dă cununi
celor care rabdă, cel ce va răbda până la sfârşit se va
mântui421. Multiplul binelui este tot cununa, pentru că spune
aşa: Cel ce luptă după legile jocului, se va încununa42*. Iar
multiplii răului sunt de două feluri, este vorba de culmea
păcatului, care înseamnă părăsirea conştiinţei. Biserica are două
termene. Avem întâi afurisania, adică despărţirea de trupul
tainic al Euharistiei, deci eşti sub canon. Aici ar fi cea mai
înaltă pedeapsă care poate fi administrată trupeşte şi sufleteşte
unui om. Apoi avem anatema, despărţirea totală de Biserica lui
382
Despre familia ortodoxă
Hristos cea luptătoare de pe pământ şi de trupul lui Hristos
pentru veşnicie, adică să devii mort sufleteşte încă din viaţă. Iar
submultiplul cel mai de jos aşa spune: Plata păcatului este
moartea care este de două feluri, este moartea în Hristos şi
moartea atee - sinuciderea, ceea ce numim noi dezastrul sau
moartea năprasnică. Deci este tot un submultiplu al răutăţii.
j. Suferinţa temporară
Trebuie să înţelegem că Sfânta Scriptură vine şi ne
spune aşa: Fericiţi cei săraci cu duhul43°. Deci dacă eşti simplu
şi curat cu inima, dacă eşti modest cu viaţa, tu vei avea mai
mult o suferinţă temporară. Ce înseamnă suferinţa temporară?
Ea poate fi de natură materială, poate odată ţi-ai dorit ceva şi
nu ai putut, poate ai dorit odată ceva şi nu ai avut, poate ţi-ai fi
dorit şi tu cutare lucru şi nu s-a îndeplinit. Dar acest lucru e
legat de un alt submultiplu al lipsei - neputinţa. Nu trebuie
scoasă neputinţa din suferinţă şi vă voi spune de ce. Mai întâi,
dacă vom căuta la oamenii de geniu, un poet, un scriitor, un
arhitect, un chirurg, un doctor, etc., prin capacităţile forţei
mintale şi intelectuale a reuşit să-şi cucerească social sau
temporar o poziţie binemeritată, cu darul lui Dumnezeu, prin
propria muncă, deci prin voinţă.
In momentul în care apare o suferinţă legată de voinţa
de sine, o poţi învinge cu cele 4 virtuţi cardinale cu care se
naşte sufletul: dreptatea, de ceea ce vorbeam noi mai înainte,
cumpătarea, bărbăţia şi prudenţa, sunt scrise în Filocalie.
Adică, dacă spune psalmistul David: Bogăţie dacă ar curge, nu
vă lipiţi inima.91 De ce spune lucrul acesta? Ca să înţelegem că
fericirea nu este una trecătoare şi una materială. Iar Solomon
spune şi el în pilde: Casă peste casă vei adăuga, ţarină lângă
ţarină vei cumpăra dar nimic nu vei moşteni 92 De ce? Pentru că
9143' Psalm 61, 10.
92 Solomon spune şi el în Pilde 29, 27, Casă peste casă vei adăuga, ţarină
lângă ţarină vei cumpăra dar nimic nu vei moşteni. O moştenire repede
câştigată de la început, la urmă va fi fară binecuvântare.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

toată înţelepciunea lui Solomon, cel mai mare dascăl al

înţelepciunii nu s-a îmbrăcat ca unul din crinii ţarinii, cu
frumuseţea şi cu harul pe care le are o buruiană, floare creată de
Dumnezeu. De ce?
Intr-o armonie naturală găsim gingăşia divină, într-o
armonie umană, şi aici vă fac remarca, poate că e o părere strict
personală: Dacă vrei să vezi ce gândesc oamenii uită-te la
lucrurile din jurul lor şi vei vedea cine sunt oamenii. Ce fel de
casă are, cât e el de încâlcit la minte aşa e încâlcită şi casa, cât e
el de încâlcit la minte aşa e încâlcită şi grădina, cât e el de
încâlcit la minte aşa e încâlcită şi împrejmuirea casei, cât e el
de încâlcit la minte aşa sunt şi pomii de încâlciţi.
Arhitectul este un om cu o viziune în ansamblu, cu un
talent de a vedea frumosul şi este un dar de la Dumnezeu, şi de
aceea spune, tu aşa să faci, ta aşa să construieşti, ta aşa să
desenezi. Se spune peisagistică şi spaţii verzi. Ce sunt aceşti
oameni? înzestraţi cu darul iubirii naturii care vin şi te învaţă ce
înseamnă să faci frumos nu din cărămidă şi din bani, ci din
flori, din pomi, din plante, dar acestea sunt daruri.
Deci vom avea o suferinţă materială care este însoţită de cei 3
parametri: lipsa de inteligenţă, lipsa de voinţă şi lipsa de putere
sufletească. La noi la moldoveni, puterea sufletească are o
formulă, lasă că e bine aşa, se poate şi mai rău. Dar de ce se
poate şi mai rău? Pentru că tu nu ai vrut să vezi niciodată cum
este când e bine. Şi atunci este un mod de a suferi. Unii se
împacă cu această soartă. Degradant este faptul că ajungând în
această stare, le-a plăcut să coboare şi mai jos cu o treaptă

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Deja treapta de mai jos ţine de o altă stare: lenea,
nepăsarea şi mândria. Am întâlnit oameni care spun: „Eu să
muncesc?" „Nu munci." Apostopul Pavel a dat un răspuns:
Cine nu lucrează, nu mănâncă,4 3 Unul merge la restaurant şi
consumă o mâncare scumpă pentru că are banul. Nu analizăm
modul de a-1 câştiga, ci vreau să spun că şi-a permis. Unul
mănâncă produse naturale produse în grădina lui sau unul
mănâncă din căpătat ceea ce primeşte, că aceasta a meritat.
Deci Dumnezeu revanşează aceste vicii cardinale prin
neîmpliniri sufleteşti şi materiale. întâi este umilinţa, pentru că
e o umilinţă să te duci să ceri sau să primeşti şi e groaznic, cel
puţin când rămâi cu mâna întinsă şi nu ai primit, e o ruptură
sufletească, greu o poate înţelege cineva, dar ea este. Şi acel om
se autodegradează prin propria voinţă. Nu are acel impuls, că
aşa a spus fiul risipitor: Venindu-şi în sine s-a ridicat şi a spus:
Mă voi ridica şi mă voi duce la Tatăl şi voi spune că am greşit
la cer şi înaintea 7a.434
Deci, iată, prima cale este alergarea Ia Dumnezeu
prin credinţă şi prin har. In momentul în care ai început să te
rogi, harul te luminează. Acesta de fapt este şi scopul, în
momentul de faţă, noi avem două lumi: Biserica Ortodoxă care
este pe principiul dogmatic şi pedagogic, de a-1 învăţa pe om
ce trebuie făcut, dar în acelaşi timp suntem în direct contrast cu
Biserica Catolică care, că merită sau nu merită, îl filantropiază.
E foarte bine. Dar trebuie să cântărim cât de acolo primeşte
Dumnezeu, pentru că tu îl strângi din drum, îl aduni din stradă,
îi dai de pomană, îl îmbraci, îl hrăneşti, îl tratezi, dar când l-ai
pus în societate, va face ceea ce a văzut? Nu! Se va întoarce la
vechiul viciu. De ce? E mai uşor să stau în gură de canal decât
să-mi fac dimineaţa patul, e mai uşor să stau cu mâna întinsă în
gară decât să plivesc o floare, e mai uşor să mănânc o bucată de
pâine nemuncită decât să transpir pentru ea.
Deci încurajarea păcatului lipsei de voinţă, lenei şi
mândriei totodată, pentru că aceasta vine dintr-un ego al nostru.
El spune: „Da' ce, eu sunt prost să muncesc?" Nu, că eşti
434 eLuca 15, 18.
435 Ioan 5, 17.
436 II Tesaloniceni
3, 8.
382
Despre familia ortodoxă
deştept şi stai degeaba. Dar ce fel de deşteptăciune?
Diavolească, pentru că vine în contradicţie cu Sfânta Scriptură:
Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrezi 5 Deci Iisus Hristos
a fost Cel care pur şi simplu a ostenit şi spune la un moment dat
chiar Apostolul Pavel: Nu am îngreunat pe nimeni cu trupul
meu, ziua am lucrat şi noaptea m-am rugat. Vedeţi câtă
înţelepciune, deci câtă lucrare!?
k. Suferinţe grave
Graţia: Poate cineva care a trecut printr-o suferinţă jertfelnică
să ajute pe altcineva?
Părintele Calistrat: Obligatoriu, obligatoriu veţi întâlni lucrul
acesta. Cine a simţit ce înseamnă greul, cine a simţit ce
înseamnă suferinţa, automat întinde mâna semenului său. Dar
sub ce formă? Fără să spună, analizează dacă merită sau nu,
nu dă la întâmplare. Aici se împlineşte cuvântul Scripturii care
spune aşa: Să asude milostenia în mâna ta.43 Ultima suferinţă,
spune Paraclisul Maicii Domnului: Pentru păcatele mele cele
multe boleşte sufletul meu şi slăbămogeşte trupul. De acum
intrăm la suferinţele grave sau la suferinţa din boală care pleacă
şi din trup şi din suflet. Spune Mântuitorul Iisus Hristos: Cine
s-a atins de Mine?4,<s Şi femeia tremurând a spus: Eu. De ce?
Era firesc ca să se vindece. Dar ce răspunde femeia? Am o
scurgere de sânge de 12 ani. Toată averea mea am cheltuit-o pe
doctori şi nimic nu am folosită
Ce vrea să arate Dumnezeu? Că atunci când măsura
exagerării depăşeşte limita conştiinţei şi a bunului simţ,
Dumnezeu poate trimite plăgi, SIDA este o plagă, hepatitele a,
b, c, şi câte or mai fi, sunt o plagă, bolile cronice sunt o plagă,
bolile cardiovasculare sunt o plagă, cancerul este o plagă,
stressul este o plagă, accidentele vasculare sunt o plagă. Cum
vă explicaţi că oameni sănătoşi care nu au motive sau nu au
suferit niciodată, devin deodată bolnavi sau pur şi simplu mor
din picioare?
Spune Apostolul Pavel: Pentru proasta economisire a Tainelor
lui Dumnezeu, la vremea de apoi vor fi mult
437 Didahia celor 12
Apostoli.
438 Luca 8, 46.
439 Cf. Luca 8, 43-44.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

boli şi morţi la norod. De ce lucrul acesta? Unii vor spune: Dar hotărâre în viaţa noastră. Atunci Dumnezeu se retrage şi ne lasă
cu ce am greşit eu? Cu ce L-am supărat pe Dumnezeu? Ştiţi cu pe noi să judecăm şi judecata e simplă, în mâna diavolului te-ai
ce l-am supărat? Neconsumarea în social pe linia moral- dat, a diavolului rămâi.
spirituală a celor 7 Taine ale Bisericii atrage de la sine Legat de modul de sinucidere, sunt mai multe, e
mânia şi moartea, plata păcatului. Pofta aduce păcatul şi sinuciderea lentă prin vicii, desfrâul, beţia, drogul, fumatul,
păcatul aduce moartea. întreabă cineva: Ce treabă am eu cu neglijenţa trupului, neglijenţa meselor, neglijenţa personală de
preoţia? Ai, mulţi chemaţi puţini aleşi. Dintre toţi tinerii pe care sănătate, duce tot la sinucidere, tot în iad îi aşteaptă răsplata.
noi îi abordăm, dintre toţi tinerii pe care prost îi educăm, dintre Apoi vine sinuciderea spirituală, omul care nu crede absolut în
toţi tinerii pe care îi creştem, cine ştie câţi ar avea chemarea şi nimic şi nu-1 interesează nimic. Am să vă spun o întâmplare
formarea pentru a fi păstori sau slujitori dar o ignoră din despre un om pe care l-am cunoscut. A spus că omul e ca o
ateism, din necredinţă şi din nepăsare. Iată, deci o plagă, nu muscă, dacă îl calci nu mai este. Pur şi simplu la un acces de
aruncaţi mărgăritare porcilor , spune Scriptura. Iată o plagă, nebunie s-a bărbierit, s-a spălat, şi-a luat costumul şi-a pus
nu aruncaţi mărgăritarele porcilor! cravata la gât şi a luat o chiutoare, s-a agăţat de o grindă de
cealaltă parte a cravatei şi acolo l-a găsit mort, fără nici o
1. Sinuciderea explicaţie - casă, masă, copii, familie, avea tot, nu-i lipsea
Graţia: De unde vine dorinţa de sinucidere? Cum poate un om nimic. Fără explicaţie, pur şi simplu, pentru că omul e ca o
care doreşte să-şi ia viaţa, să o facă public, să spună cuiva. Unii muscă. Un preot i-a spus odată:
care doresc să se sinucidă o fac pur şi simplu şi nu a ştiut - Frate, matale ai multe roiuri de fluturi în cap. Cum
nimeni. De ce vine această idee de a spune că doresc să se
poţi să crezi aşa ceva? Omul are suflet viu, nemuritor.
sinucidă? Ce se urmăreşte, chiar să-şi ia viaţa sau să
Eu nu l-am văzut şi nu mă interesează
impresioneze?
Părintele Calistrat: Exact ceea ce spuneaţi. Sunt mai multe
moduri de sinucidere. Poţi pur şi simplu să te sinucizi tacit, fără
să ştie nimeni şi o faci la modul cel mai ascuns, în care nimeni
nu şi-a dat seama ce ai făcut.
Dar mai întâi vreau să spun că sinuciderea este ultima
treaptă a păcatului, a 12-a sau darea sufletului în mâinile
satanei fără judecata lui Dumnezeu. Sinucigaşii nu se judecă,
sunt ca Iuda, se duc în iad, sunt urmarea deznădejdii, când cred
că nu mai există nici o salvare de nicăieri, iar Scriptura spune
aşa: Cine nu creează viaţă nu poate lua viaţă. Aşa cum noi nu
ne-am dat un drum al vieţii când ne-am născut, nu ne putem
opri un drum al vieţii unde dorim pentru că ne punem de-a
curmezişul Creatorului, alterăm puterea lui Dumnezeu de

382 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Deci o stare de ateism, de nepăsare, adică viaţa e în
mâna omului, el şi-o ia, el şi-o dă, face ce vrea cu ea. După
aceea mai sunt şi aceste bravuri, cum se spune, de moment. De
pildă, să luăm logic, nu putem confunda, uneori, sinuciderea
din demnitatea martirilor, pentru că ei tot nişte sinucideri au
făcut, s-au lăsat omorâţi de bunăvoie pentru numele lui
Dumnezeu - fierţi în căldările cu smoală, decapitaţi, însuliţaţi,
jupuiţi de vii, când puteau să spună foarte simplu: Cred în
idolul tău, dă-mi pace, şi apoi să creadă în ce vrea el, nu!
Aceasta era până la suprem, până la dorinţa de a se uni cu
Hristos şi atunci era mucenicie. Cei care fac uneori lucrul
acesta, cred că săvârşesc tot o mucenicie.
Mai este sinuciderea din teribilism, de a demonstra cât
de neglijent e omul cu viaţa lui şi cât de puţin îi pasă de viaţa
lui. Apoi mai sunt accesele de furie, poate că unora le mai pare
rău dacă mai scapă, cine ştie? Am întâlnit chiar acum 2 zile la
biserică un băiat care îşi pusese ştreangul de gât în apartament,
în baie, mama lui a intrat imediat după el că a văzut că nu a
răsucit cheia în uşă. Când a intrat, el tocmai scosese limba, i-a
tăiat şnurul acela cu o foarfecă din baie şi a scăpat, l-a adus la
citit la preot. L-a întrebat:
- De ce ai vrut să faci treaba asta?
- Nu-mi dau seama, dar acuma nu aş mai face-o.
V-am spus, sunt şi sinucideri la acces de furie. Mai
sunt sinucideri din boli mintale. Unii, dereglându-se psihic, s-
au sinucis nesuportând durerea, cancere grele, suferinţe grele.
Nu sunt justificate. Se spune, totuşi că, pentru cei cu boli
mintale este o posibilitate de a-i pomeni pentru că au făcut-o
nefiind în deplinătatea minţii. Graţia: în Liturghie?
Părintele Calistrat: Da, în Liturghie. Trebuie să aibă certificat
doveditor că a fost nebun, pe parcursul vieţii a avut dereglări
mintale, a făcut-o sub impulsul diavolului că el este cel care
lucrează toată povestea aceasta. Dar mai sunt sinucideri
spectaculoase, ca să spun aşa, în care omul simte nevoia să o
382
Despre familia ortodoxă
facă publică sau să lase o amprentă de ţinut minte. Acestea nu
impresionează pe nimeni. Mândria, necredinţa, ateismul,
înfumurarea, părerea de sine, iubirea de sine, infatuarea, pe
Dumnezeu nu-L impresionează. In momentul în care ai făcut
un gest de genul acesta, îţi iei răsplata pe măsură fără
comentarii. Dumnezeu nu stă să cântărească mărunţişuri.
Dintr-o povestire a stareţului Leonid, aflăm că tatăl unui călugăr
s-a sinucis. Leonid a visat noaptea că tatăl acela stătea în foc, iar
călugărul a visat că era răstignit pe cruce ca Mântuitorul şi a
spus: Am avut o durere groaznică, dar cel mai greu am simţit
pironul din inimă, pe care Hristos nu l-a avut, la care Leonid
răspunde: Tatăl tău s-a sinucis, dar pentru că eşti călugăr ai o
şansă: Pomeneşte-1 toată viaţa ta că i se va uşura munca. La
visat pe tatăl lui întâi în foc până la piept, apoi până la brâu,
până la genunchi şi acuma stătea până mai sus de glezne şi a zis:
Mai mult de atât nu pot ieşi pentru că aceasta e munca
sinucigaşilor, dar mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi în flăcări cu
totul. Pomeneşte-mă că mult îmi uşurează suferinţa. Se vede că
Dumnezeu, probabil, în raport cu circumstanţele sinuciderii cu
care a săvârşit lucrul acesta, le mai uşurează o parte din muncă,
dar nicidecum că îi absolvă de ea. Graţia: Şi la judecata de
obşte ce va fi oare? Părintele Calistrat: La judecata de obşte va
fi la fel de categoric Dumnezeu, pentru că nu stă să le ceară
diploma, studiile şi părerile. Va fi foarte aspru. Sunt catalogaţi
ca fii ai Iudei, aşa scrie în Scriptură, fiii pierzării93. Graţia: Un
psiholog făcea o afirmaţie interesantă că sinucigaşul este la fel
ca şi criminalul, dar mai periculos, că un criminal mai poate fi
oprit într-o împrejurare sau alta, un sinucigaş, nu
93 Coloseni 3, 6; Ioan 17, 12.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.Părintele Calistrat: Sinucigaşul este propriul său criminal. şchioapă, nu are două picioare, are un singur picior. Rădăcina
Un criminal poate fi chiar mântuit, că poate să-i vină starea de mândriei, adâncul ei este minciuna, neadevărul, şi atunci
pocăinţă sau de lacrimă. Avem în Pateric pe cineva care dacă ea nu este fundamentată pe o bază solidă, se pare că
omorâse 30 de oameni, a luat duhovnicii la rând şi a zis: Mă mândria nu are un adânc şi atunci, putem să confundăm acest
mântuiesc? Nu. Capul jos. Mă mântuiesc? Nu. Capul jos. Mă adânc al mândriei cu gheena, cu tartarul, cu iezerul de
mântuiesc? Nu. Capul jos. Şi deodată a venit la un bătrân mai foc, dar nu e adevărat.
simplu: Ce zici, bătrâne, eu mă mântuiesc? Dar el auzise deja Acestea sunt stări pe măsura anumitor păcate, dar ştim
de fărădelegile lui şi a zis: Lasă. Ii dau eu lui un canon de îi sigur că există vama mândriei pentru că mândria are câteva
scot lui mântuirea pe nas. îi zice: „Da, te mântuieşti." „Şi ce păcate ce o însoţesc: are iubirea de sine care atrage după ea un
trebuie să fac ca să mă mântuiesc?" „Să tai .din tine cu cuţitul alai întreg de întuneric, dar în acelaşi timp are şi câţiva
atâtea bucăţi câţi oameni ai ucis." Şi când a tăiat a 30-a bucată, submultipli, îngâmfarea, încrederea de sine, părerea de sine,
că avea 30 de crime, şi pentru fiecare bucată spunea Tatăl bizuinţa, cutezanţa. Consider iarăşi că o soră bună a mândriei
nostru, bătrânul îl întreabă la a 30-a bucată: „Şi crezi că ar fi şi obrăznicia. Vă spun lucrul acesta pentru că uneori
Dumnezeu te-a iertat?" „Şi cred că Dumnezeu m-a iertat." în putem vorbi de o falsă modestie, dar putem vorbi şi de o falsă
clipa aceea i-au luat îngerii sufletul şi l-au dus la cer. Deci mândrie. De ce? Unii cred că sunt mândri, dar de fapt ei sunt
criminalul are şansa de mântuire, căci crima poate fi incompetenţi. Ei nu au cu ce se mândri, ei în
premeditată, cu voie, fără de voie, din întâmplare, din anumită mintea lor sunt mândri
împrejurare, dar sinucigaşul simte satisfacţia să-şi tortureze
propriul trup şi propriul suflet şi de aceea el nu este iertat, că el
nu dă şansă trupului şi sufletului respectiv să aibă judecată şi
pocăinţă. Criminalul se poate, pe când sinucigaşul, nu.
m. Sinucidere din mândrie
Graţia: Dacă păcatul primordial a venit din mândrie, este vreo
legătură între ideea sau dorinţa de sinucidere şi mândrie? Este
posibil să vină din mândrie? Părintele Calistrat: Trebuie să
înţelegem un lucru: nu ni s- a confirmat în totalitate de către
Sfinţii Părinţi adâncul mândriei. Noi cunoaştem adâncul
smereniei care este Iisus Hristos, dar nu cunoaştem adâncul
mândriei pentru că Dumnezeu a socotit că nu ne este necesar
să ştim aceasta. Noi cunoaştem doar vârful mândriei şi David
proorocul foarte frumos a spus: Să nu-mi fie mie, Doamne
piciorul mândriei94 Se vede clar că mândria este o armă
94 Psalm 35, 11.

382 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Este foarte uşor, şi dacă aţi văzut în bolile psihice, în
general aceşti bolnavi îşi construiesc în mintea lor anumite
sisteme. Aici e proverbul popular care spune aşa: Gânduri
multe fără treabă dovedesc o minte slabă. Aici intră şi
mândria, tu crezi că poţi, crezi că vrei, ai intenţii bune, crezi că
ştii, crezi că meriţi, crezi că ţi se cuvine. Ea este foarte
stufoasă, aş putea spune că mândria poate fi asemănată cu o
pernă plină cu puf care, când bate vântul o împrăştie oriunde.
Deci nu ştii unde loveşte şi în ce mod loveşte, dar cert este un
singur lucru, în momentul când vrei să fii ceea ce nu eşti,
deja eşti muşcat de şarpele mândriei. Pentru că şi înainte de
sinucidere, prima treaptă a păcătuirii, a mergerii spre
sinucidere este aceasta: Fapta bună cu mândrie, aşa se spune.
Vedeţi? Apostolul Pavel a fost foarte înţelept, spune: Diavolul
poate lua uneori chiar şi chip de înger de lumină.444 Şi spune:
Cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu. 445 Şi psalmistul
spune: Mulţi sunt cei care se luptă cu mine din înălţime 446
Şi de ce aş spune că mândria poate lua şi forme naive?
Noi spunem uneori: Acesta e prost, lasă-1 că nu ştie ce e cu el.
Aici am putea vorbi de subestimarea adversarului. Aşa a păţit
Adam şi Eva, apropo că vorbeaţi de primordialitate şi rădăcina
căderii - mândria. Vedeţi? Diavolul când s-a apropiat de Eva
nu a umblat cu unităţi de măsură fireşti. Nu a spus, mâncaţi că
eu trebuie să vă ucid sau mâncaţi că trebuie să muriţi, voi
mâncaţi că trebuie să cădeţi, nu. I-a luat într-un mod cu totul
naiv, ca şi cum nu ar fi ştiut nimic: A zis cumva Dumnezeu că
dacă mâncaţi puteţi muri? De ce? Diavolul avea nevoie de o
certitudine, nu putea să meargă pe un teren necunoscut, ca
drept dovadă că lumina nu se amestecă cu întunericul şi a
aşteptat confirmarea categorică din gura lui Dumnezeu: Da, a
spus Dumnezeu că dacă vom mânca cu moarte vom muri 441.
Vedeţi? Puteau să moară cu viaţă? Cu moarte vom muri.
Atât a avut nevoie diavolul să ştie, cât de adâncă e
taina morţii. De ce spune că moartea e o taină, noi nu ştim nici
438
Despre familia ortodoxă
de unde vine, nici când vine, nici când pleacă, unde ajunge.
Ştim doar un singur lucru, că îşi face lucrarea trimisă de
Creator. Şi atunci, bizuindu-se că ei cunosc foarte bine
Scriptura ca să nu le dărâme lucrarea sau să-i scoată din
concepţie că nu e adevărat, le-a spus altfel: Da, dar aveţi o
şansă, mâncaţi să fiţi ca Dumnezeul 95 Vedeţi ce subtil le-a
aruncat căderea? Aici e vicleşugul şi subtilul.
Toţi Sfinţii Părinţi au tâlcuit în felurite chipuri. Inocenţiu de
Odesa a spus că a fost vorba de un pom oarecare, Dumnezeu a
vrut doar să verifice credinţa lui Adam şi dorinţa de a se uni cu
Dumnezeu. Când a vorbit de pomul vieţii care îl simboliza pe
Hristos că el era de fapt îngerul de mare sfat şi Cuvântul din
veac, i-a vorbit de pomul vieţii tot la modul informativ. El era
pom în mijlocul raiului, avea un simbol dat de Dumnezeu, dar a
vrut să vadă spre ce tinde Adam. Şi exact ca o mamă când
spune, ai pâine prospătă şi ai mâncarea la cald în cuptoraş. Tu te
duci şi mănânci cu totul altceva şi faci o indigestie, deci nu e de
vină mama că tu nu ai respectat meniul, eşti de vină tu. Dar
Dumnezeu ce a vrut să facă? Doar să se verifice prin aceasta,
omul acesta Mă înţelege, Mă cinsteşte? Am fost trup şi suflet
pentru el, l-am creat, l-am iubit, l-am făcut cu mâinile Mele.
Spune Părintele Stăniloae în Trăirea lui Dumnezeu în
ortodoxie,96 pe cât de ieftină a fost căderea, că aşa foloseşte
Părintele Stăniloae termenul, pe cât de uşoară, pe cât de simplă,
pe cât de neconvingătoare a fost căderea, pe atât de amară a
fost urmarea căderii
95 Facerea 3,4-5.
96 Stăniloae', Dumitru, Pr„ Trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie, Ed.
Dacia, 1993.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
!De ce? Cu atâta subtilitate a vorbit diavolul lui
Adam încât lor, cuvântul căderii li s-a părut la fel de normal,
ca şi cum ai spune Dumnezeu. Aici e taina. V-am spus,
mândria nu poate fi catalogată ca o patimă. Noi vorbim de
patima mândriei dar aici e vorba de o subtilitate înaltă, pentru
că să ştiţi, şi cei care se îmbolnăvesc psihic, tot din mândrie se
îmbolnăvesc. Toţi doctorii caută remediul nebuniei minţii,
folosesc un termen de acuma laic, şi ar dori să cunoască
desincronizările din minte şi ei le pun pe seama legăturilor
sinaptice, nu.
Acolo în minte se petrec nişte lucruri care nu pot fi
explicate, nimeni nu a găsit răspunsul la aceasta, chiar la un
nebun, şi pastile dacă îi dai, tot nu gândeşte logic. Cuvântai
logic înseamnă raţional, adică o gândire coerentă. Firul acela al
normalităţii este perturbat şi aici se crede în conceptul Sfinţilor
Părinţi că satana s-a împletit pe raţiune şi pe imaginaţie şi îşi
bate joc de omul bolnav. De aceea se credea că omul cu duh
mut şi surd şi epileptic care nu vorbea, era stăpânit de un
asemenea duh. De ce? Pentru că el nu putea gândi normal. în
mintea lui pământească, deci în coerentul lui biologic era
amestecată şi o altă entitate, şi o altă fiinţă şi acela era satana,
care venise pe linia descendentă a părintelui.
- Doamne, ucenicii Tăi nu au putut face nimic.
- Dar ta crezi că eu pot face ceva?
- Doamne, ajută necredinţei mele. Eu nu cred, dar
încearcă.
Deci se vede categoric că primul păcat şi prima stare
care se succede mândriei este necredinţa. Eu aşa aş pune-o în
contextul a tot ceea ce am citit. Am citit şi Psihoterapia
ortodoxă a lui Hierotheos Vlachos. Consider că necredinţa este
prima esenţă. Aţi văzut, băieţi care au terminat Filosofia sau
Ştiinţe Politice, s-au dereglat psihic, s-au ruinat psihologic
pentru că la un moment dat au pierdut legătura cu realul, cu
viaţa normală, deci ei nu au mai fost ancoraţi în realitate. Şi
382
Despre familia ortodoxă
dacă v-aţi uitat, sunt două categorii de psihologi în ziua de
astăzi. Unii spun direct: Ia legătura cu biserica, găseşte-te pe
tine, iar unii, în continuare în mentalitatea modernă a minţii lor,
cred că cel bolnav are nişte dereglări. într-o zi discutam cu o
fată care e psiholog, de bună intenţie, îmi explica ea mie din
aceşti termini psihologici, de codul valoric, de coeficient
intelectual, IQ, de modul de raportare la societate.
- Nu mă lua aşa că ameţesc. Mie spune-mi un singur
lucru: Crezi că omul nebun este nebun?
-Nu.
- Dar de ce spuni treaba aceasta?
- Pentru că el trăieşte într-o lume a lui.
- Da, acum mi-ai dat răspunsul direct. într-adevăr
aceea e lumea lui. Şi dacă vorbim de lumea lui, vorbim de
egoism, automat nu deschide sfera, vorbim de izolare, automat
nu deschide sfera, vorbim de mândrie pentru că nu vrea să
comunice. Când vorbim de lipsa de comunicare, Filocalia X
spune aşa: Cei ce nu se sfătuiesc cad ca frunzele, deci vorbim
de moarte sufletească.
- Da, dar nu avem voie să amestecăm sufletul cu
mintea.
- Ba da, că luminătorul trupului este ochiul iar
luminătorul sufletului este mintea. Vedeţi că sunt în
permanentă legătură? Noi nu gândim cu sufletul, noi cu mintea
gândim, noi nu gândim cu inima, gândim cu sufletul. Când
spune: De ce cugetaţi cele rele în inimile voastre?97 Despre ce
este vorba? Despre inteligenţa sufletului, el are putere
raţională, el are putere cuvântătoare, el comunică cu exteriorul.
Da, dar la noi în manual nu e aşa
97 Matei 9, 4.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- .în manual e ca în manual, dar dumneata trebuie să
înţelegi că boala nebuniei este îmbolnăvirea omului lăuntric,
nu a omului exterior. Omul exterior exprimă discordanţa
interioară, atâta tot. Ca să vindeci omul interior, ai nevoie
de restaurarea Iui interioară şi aceasta nu găseşti decât în
rugăciune, în medicamentul medicului, în liniştirea lui, în
sprijinul părinţilor, în spovedanie, în împărtăşanie, în Maslu şi
atunci te vei regăsi.
- Da, dar nu toţi primesc aceasta. r
- Pentru cei care nu primesc am şi eu un răspuns, nu
schimbă Dumnezeu ortodoxia că nu vor unii să se uite unde e
El. Aceasta e treaba lor. Dumnezeu este Cel ce este. El aşa a
spus: Eu sunt Cel ce sunt.98 Eu sunt începutul şi sfârşitul, Eu
sunt alfa şi omega 99
Şi de ce mă duc aici? Lângă această mândrie, pe lângă
faptul că domneşte necredinţa, mai este nerecunoştinţa. Foarte
bine îşi găseşte locul. Niciodată un om mândru nu va avea
recunoştinţă. Niciodată un om necredincios nu va avea
recunoştinţă. De ce? în momentul când tot ceea ce ai ţi se
atribuie sau îţi aparţine cu forţele proprii, cazi sub incidenţa
altui cuvânt din Scriptură: Cel ce nu adună cu Mine risipeşte şi
cine nu e cu Mine e împotriva Mea,453
îi explicam într-o zi cuiva:
- Tu ştii că dacă o clipă nu ar fi oxigen, noi toţi am fi
morţi, nu are Dumnezeu nevoie să trimită catastrofe naturale,
murim aşa cu soarele pe cer şi cu adierea vântului.
- Nu m-am gândit la asta.
- Noi respirăm viaţă. Tot ce e în jurul nostru e viaţă.
Omul nu poate crea ceea ce e în jurul nostru, nimeni, nici un
laborator.
98Ieşirea, 3, 14.
99 Apocalipsa 1, 8.
382
Despre familia ortodoxă
- Da, dar dacă luăm o porţiune de vid şi introducem în
ea elementele din afară.
- De ce să le introduci? Le-ai făcut tu? Fă-ţi tu
elementele!
A venit cineva şi m-a contrazis. Am avut o discuţie
despre clonare.
- Nu sunt întru nimic supărat. Vreau un singur lucru,
sunt de acord cu donarea în momentul în care mă duci într-un
laborator şi în fiecare borcan ermetic, neermetic sunt toate
elementele chimice din tabloul lui Mendeleev, iar un om
deştept ca tine, ia de acolo elementele, le combină între ele,
face o celulă, îi pune un ADN pe care îl vrea el şi de acolo
înmulţeşte omul.
- Nu se poate, trebuie să iei măcar o celulă de la un om
mort.
- Dar de ce să o iei din omul mort, că pe aceea a făcut-
o Dumnezeu?! Tu ia din natură, fă tu celula!
- Nu, aşa nu se poate!
- Dacă nu se poate, înseamnă că acela nu a făcut
altceva decât să pună în oglindă ce a lucrat Dumnezeu. Deci nu
e cu nimic omul mai deştept ca Dumnezeu, înseamnă că ştiinţa
a demonstrat încă o dată că Dumnezeu e acelaşi!
- Nu, cu mata nu o scot la capăt.
- Eu nu vă cer să o scoateţi la capăt, vă rog să-mi faceţi
o celulă! Asta v-am cerut. Sunteţi biolog? Aţi făcut Facultatea
de Biologie, sunteţi doctor în ştiinţe biologice. Vă rog să-mi
faceţi celula, poftim în laborator şi creaţi-mi celula! Să mi-o
arătaţi şi mie la microscop.
-Nu se poate!
- Dacă nu se poate înseamnă că totul e Dumnezeu!
Am încheiat discuţia şi mi-a dat dreptate şi a spus:
- Sunteţi primul om care m-a încuiat.
- Nu am încercat să vă încui, am încercat să vă
demonstrez că legile nefireşti ale naturii nu pot fi amestecate
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

cu nimic. Dacă vreţi să vă daţi seama că cel mai vechi doctor să atingi sufletul. Vedeţi ce frumuseţe? Şi când i-a scos icoana
rămâne tot Dumnezeu. Vă rog să priviţi momentul în care l-a din cameră şi i-a luat candela din sala de operaţie, nu a mai
adormit pe Adam cu somn adânc, este anestezia de astăzi pe operat niciodată. A spus, eu singur nu pot face nimic fară
care o facem noi în operaţii. în momentul în care a deschis şi a Dumnezeu, Chirurgul meu de lângă mine.
luat coasta, este elementul chirurgical al zilelor noastre, luarea
coastei este împrumutul genetic de înmulţire a neamului n. Fapta rea e ca un blestem
omenesc prin voinţă şi gândire, este clonare dar termenul Graţia: Aţi mai pomenit despre blestemul din familie care este
potrivit este în oglindă. Dar ce este important şi ce rămâne de foarte greu. Sfântul Nicolae Velimirovici explică în amănunt ce
mirare, că nici un om nu ar putea face ce a făcut Dumnezeu. e blestemul, că nu e neapărat necesar să se rostească în cuvinte
Aici rămâne ştiinţa ştiinţelor, că El a luat celula bărbătească şi un blestem asupra cuiva, ci pur şi simplu fapta cea rea se
i-a ieşit parte femeiască - aceasta rămâne unicat în Scripturi şi întoarce ca un blestem asupra aceluia
în toată ştiinţa medicală. Nimeni nu a luat o celulă bărbătească
să facă femeie.
Dumnezeu rămâne cel mai mare doctor. El este
academician doctor în ştiinţe medicale. Şi atunci, noi ceilalţi ne
raportăm Lui. Şi când vom descoperi durerea pe fir nervos,
când vom descoperi uitarea pe celula nervoasă, când vom
descoperi inteligenţa pe celula nervoasă, când vom descoperi
memoria pe celula nervoasă, atunci L-am întrecut pe
Dumnezeu. Biologic, noi am cercetat organul dar nu i-am putut
vedea funcţia, aceasta e marea taină a lui Dumnezeu. Aici
Dumnezeu se deosebeşte de noi oamenii. Noi am deschis o
carapace şi am văzut un creier, am scos o tumoră, am operat un
cheag, un anevrism, dar nu am prins-o pe durere cu cleştele să o
dăm afară. Dumnezeu a scos-o, noi am văzut doar dezechilibrul
dar nu şi efectul lui.
Alt lucru, noi am deschis o inimă, i-am pus o valvă, i-
am pus un stend, i-am pus tot ce a avut nevoie, i-am pus un
bypass, dar ce nu am putut noi pune acolo? Nu am putut pune
sufletul la loc. Pentru că atunci când am tăiat, el s-a ferit, nu a
stat în calea tăieturii - asta e numai Dumnezeu! Luca al Crimeii
spune: Numai omul cu ochi de vultur, omul cu inimă de leu şi
omul cu mână de femeie poate fi chirurg, pentru că trebuie să ai
atâta măiestrie, ca să mergi cu bisturiul pe marginea durerii fără

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Părintele Calistrat: Este o vorbă populară, ce-ţi este scris în
frunte e pus, care are rădăcină în Scriptură, omul se cunoaşte
după fapte şi pomul după roade100, cam aşa este şi cu
blestemul. Blestemul nu este o atragere a cuvintelor, pentru că
vine Ioan Gură de Aur şi dezminte, Dumnezeu nu se uită în
gurile dobitoceşti ale unor necredincioşi sau clerici care aruncă
vorbe grele pe seama lui Dumnezeu, crezând că Dumnezeu le
va împlini. Dar în acelaşi timp, spune: Creştine, dacă în limba
ta este untdelemn şi în inimă sunt săgeţi, 101 acolo Dumnezeu S-
a dus de la dânşii. Aceasta scrie în psalmi, Dumnezeu părăsitu-
i-a pe dânşii 102 şi tot în psalmi spune: De este nedreptate în
mâinile mele, de am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie
rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, să prigonească
vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa
mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze451 Adică sloboade
Dumnezeu ispita diavolului să te chinuie în aşa fel până când
nu-ţi cugeţi singur fapta cea rea săvârşită, dar cum?
Aici apare următorul fenomen, e pentru prima oară când
în blestem intervine conştiinţa. Unii pot blestema cât vor ei că
noi nu ştim ce blestemă, poate şi eu în viaţa mea am spus să-l ia
naiba pe acela. Am vrut eu, dar probabil l-a căutat naiba pe el şi
s-a întors la mine şi m-a luat pe mine. Deci blestemul e un
bumerang. Tu îl arunci dar nu ştii unde ajunge că blestemul
face ocoliş. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va
urgisi.458 Şi vă spun o întâmplare păţită de mine. Prin anul 1994
sau 1995, mănăstirea avea oi. Eu le-am dat la stână la un
cioban. Nu m-am dus toată vara, nu m-am interesat. El mi-a
adus toamna oile acasă, mi-a adus nişte brânză într-o putină.
Eu, când am cântărit-o, nu era nici pe departe ceea ce trebuia
să-mi dea el. Acolo erau vreo 50 de kg, mai lipseau 80 de kg.
100 Luca 6,44; Matei 7, 16-17.
101 Cf. Psalm 54, 24.
102 Cf. Psalm 87,8, 19.
382
Despre familia ortodoxă
Din jenă, eu nu i-am spus că nu mi-a adus toată brânza dar i-am
bătut obrazul:
- Nu e prea puţină?
- Părinte, când voi mai avea vă voi da, Domnul ştie.
Eu am tăcut din gură şi în primăvară puneam
părticele la proscomidie, zic: „Doamne, dă-i un semn să vadă
că e viclean şi mincinos şi şi-a bătut joc." Am pus eu de câteva
ori, m-am plictisit, am uitat. în primăvara următoare, când
trebuia să luăm oile la stână, el a lucrat cu totul înţelepţeşte, ca
să vedeţi că nu are legătură blestemul cu inima înfrântă şi
smerită. A strâns stâna, nu a venit imediat după oi, că mă
cunoştea. A făcut prima brânză vreo 100 de kg în stână, le-a
pus în maşină, a venit cu ele la mănăstire şi a spus aşa:
„Părinte, v-am adus restanţa de brânză de anul trecut şi acuma
dacă vreţi să-mi daţi oile la stână să nu merg cu golul, pun în
maşină oile." Atunci am zis în sinea mea: Vezi că nu se loveşte
gândul tău cu gândul lui Dumnezeu? De aceea spune în psalmi:
Cugetul meu de la Dumnezeu de cugetele voastre fiii oamenilor
sunt ca cerurile de pământ şi ca răsăritul de apus.459
Noi nu ştim ce vrea Dumnezeu să lege sau ce vrea
Dumnezeu să nu dezlege dar ştim în schimb un singur lucru, că
Dumnezeu ne-a cerut următorul lucru - toată judecata a dat-o
Fiului,460 nu ne-a dat nouă dreptul de a judeca. în clipa în care
se întâmplă o greşeală noi trebuie să ne rugăm şi de aceea i-am
şi învăţat pe credincioşi, le dau rapid: Citeşte Psaltirea şi
Sfântul Mina. Citeşte Paraclisul Maicii Domnului şi
Arhanghelii Mihail şi Gavriil, Dumnezeu ştie ce are de făcut.
Ei spun poveşti, tot ce vor, iar eu în pomelnic scriu cerere de
folos pentru că ştiu că Dumnezeu va dezlega după socoteala
Lui. Şi mulţi spun:
- Părinte, să ştiţi că s-a rezolvat dar nu cum am crezut
eu, ci altfel.
- Aşa a vrut Dumnezeu.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Dar de ce a vrut Dumnezeu? Pentru că vă spun, iarăşi, un lucru, împlineşte cererile celor care mi-au poruncit să mă rog pentru
cu care, cred eu că e o metodă de a stopa răul, atunci când fac dânşii, mai pun o părticică, Doamne, ai grijă de cei care au
liturghie folosesc următorul model, pun o părticică şi spun: pagubă, Doamne, ai grijă d
Doamne, ajută-i pe toţi cei pe care îi spovedesc, Doamne,
457 ePsalm 7, 459 Psalm 102, 11-
3-5. 12.
458 Psalm 50, 460 Ioan 5, 22.
18.

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

cei care nu au servici, Doamne, ai grijă de cei care au procese. dar nu poate că Irina I-a cerut să-i moară gâştele, să i se
Nu stau să spun rugăciuni din astea: Te rog eu, Doamne, ajută întâmple nu ştiu ce. Dumnezeu ce spune? Ia să-mi iau Eu harul
pe robul lui Dumnezeu, Ilie că aşa vreau eu. Tot mă gândesc şi de la amândouă şi lasă să se judece între ele
punând acolo părticele că acela are şcoala de şoferi, că acela
are examen, că acela are bacalaureat, până se umple discul. La
un moment dat, când socotesc eu că am terminat prin minte tot
ce am avut, ce am vorbit duminica, peste săptămână şi am
terminat de pus părticelele, mai pun acolo câteva părticele şi
spun, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale mele ca duhovnic,
împlineşte tot ce crezi că este de folos!
Şi cu asta am terminat, poate să nu se împlinească nici
una, El ştie şi de ce şi pentru ce. Aşa este şi cu blestemul, tu
arunci un blestem dar el te ajunge când nu te aştepţi. Pentru
ce? Că tu îl arunci la supărare, dar nu ţii cont în contextul
respectiv, circumstanţa atenuantă pe care merge Dumnezeu.
Dumnezeu s-ar putea, pentru că tu ştii mai mult, să-ţi ceară
mai mult. Dumnezeu s-ar putea, pentru că acela e
necredincios, să-i ceară mai puţin. Şi spune acolo: Dacă cel ce
m-ar fi mâhnit şi m-ar fi întristat ar fi fost străin, vrăjmaşul
meu, nu m-aş fi mâniat pe el, dar m-am mâniat pe cel ce a
mâncat cu mine împreună pâine în casa lui Dumnezeu.461 Deci
mai periculos e blestemul între creştini. De ce? Pentru că
amândoi cunosc legea iubirii şi a lui Dumnezeu. Şi atunci
Dumnezeu ce face?
E obligat să facă următoarea chestiune. Aţi auzit în tribunal de
dosare casate? Aşa se întâmplă şi în rai. Dumnezeu stă pe tronul
vremii, îngerii aduc cererile, că spune: Nu defăimaţi pe cei mai
mici ai mei că îngerii lor văd faţa lui Dumnezeu în cer103 şi ce
face? îngerul de aici vine şi spune: Irina a blestemat-o pe
Domnica pentru că i-a lăsat gâştele în porumb. Vine îngerul
Domnicăi şi spune: Doamne, Domnica plânge că a lăsat gâştele
la Irina şi îi pare rău. O poţi ierta? Acuma, Dumnezeu ar ierta-o,

103 Matei 18, 10.

382 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Şi când se ridică harul, cine intervine? Satana. Satana
cum lucrează? Altfel. Se duce şi îi mai spune Domnicăi o
vorbă la ureche, pe care a spus-o Irina şi invers. Şi după ce
iese o vrajbă şi o nenorocire, aleargă fiecare la preot şi spune:
Părinte, dacă aţi şti cât am greşit, ce facem noi, cum reparăm?
Citiţi Psaltirea amândouă să vedem cine e vinovat. Şi cine e
vinovat? Dracul care le-a întărâtat. Chiar le-am spus duminică
la predică: Luaţi cartea Nifon Episcopul Constanţianei,
episcop ascet şi citiţi şi o să vedeţi cum chinuie diavolul pe
om. Deci blestemul are rădăcină în diavolul, nu în Dumnezeu.
Blestemul nu e de sorginte divină. Dumnezeu când s-a supărat
pe om a spus aşa, scrie în Scriptură: Voi pierde făptura aceasta
de pe pământ104Deodată S-a căit după mulţimea milei Sale şi a
spus: Nu-1 voi pierde, îl voi mântui că aşa spune: Că vine să
judece pământul105 o dată vine să ne iubească, o dată vine să ne
pedepsească, să judece, adică să cerceteze lumea cu dreptate şi
popoarele cu îndreptare106. întâi ne trimite dreptatea să vedem
cât e de dură, că nu o putem răbda şi apoi ne trimite
îndreptarea prin mila Lui. Deci mila şi dreptatea merg
împreună. Aşa spune în psalmi, mila şi dreptatea s-au sărutat.
Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privită
Graţia: Aţi spus că blestemul e ca un bumerang asupra celui
care îl aruncă, dar asupra celui căruia se aruncă blestemul şi
asupra familiei lui acţionează? Părintele Calistrat: în general
blestemul umblă ca un urlet de şarpe, el propriu-zis de diavolul
este purtat, că el este ca o săgeată rânitoare. Când găseşte inimă
înfrântă şi smerită se întoarce. Aţi văzut că a blestemat şi i-a
păţit ceva soţul, calul, vaca, ş.a.m.d. Am să vă spun o
întâmplare trăită de mine personal, banală la prima vedere. în
Bârnova era o femeie necredincioasă în primii ani când am
104 Facerea 6, 7.
105 Psalm 95, 12.
106 Psalm 97, 11.
382
Despre familia ortodoxă
venit noi. Ei nu ştiau ce sunt aceia călugări, credeau că noi
suntem o sectă, şi a spus: „Cine, dracu' v-a mai adus şi pe voi
aici, în mănăstirea aceasta să tulburaţi liniştea satului cu
clopotele astea toată ziua şi toată noaptea." Noi trăgeam la
vecernie, la liturghie, la parastas, la utrenie, la priveghere şi
până s-au învăţat cu aceste rânduieli, nu ştiau, după 50 de ani
de comunism şi ea mi-a spus:
- Dacă crezi că nu am dreptate, blestemă-mă!
- Nu vă blestem deloc, eu vă spun un singur lucru: Are
grijă Dumnezeu. Pocăiţi-vă până nu e prea târziu.
A doua zi vine un bărbat speriat la mănăstire:
- Părinte, opriţi blestemul, Părinte.
- Ce s-a întâmplat cu tine, ce blestem?
- Soţia mea a supărat ieri un călugăr de aici. Mi-a
căzut calul în fântână, mi-a crăpat vaca în lucernă. Mata îţi dai
seama că eu sunt un om nenorocit?
- Gata, să se oprească. Stai liniştit că nu e nimica.
Mi-am dat seama cât de repede a lucrat Dumnezeu,
pentru că ea, de fapt, nu avea nimic cu mine, ea nu suporta că
este rugăciune. A intervenit Dumnezeu ca să bage spaima în
toţi necredincioşii. A fost ceva banal, eu nici nu m-am gândit că
o să-i facă treaba asta. Ea ţipa acolo şi făcea urât, eu mi-am
văzut de treabă, nu am stat la discuţie. Dar cum a lucrat
Dumnezeu de rapid!
Sunt fapte care atrag blestemul. Aveam, tot aşa, o femeie
necăjită acolo care venea şi cerşea tot timpul, dar pentru că era
femeie, mie mi se muia inima gândind că poate e şi ea mamă,
poate a fost mamă, pe ideea aceasta mergeam, cum să o laşi să
meargă cu mâna goală? Acesta e modul meu de a gândi: Dacă
aş fi eu în locul lui, ce aş vrea să se întâmple? Şi atunci îmi vine
foarte uşor să judec, dacă îmi este milă de mine, îmi este milă şi
de celălalt, nu e greu să iau decizia. Şi i-am spus: Uite, ai
fasole, ai făină, ai ulei, dar te rog, nu le mai da pe băutură că o
să te pedepsească Dumnezeu şi o să arzi de vie. Eu am spus
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

această vorbă instantaneu. Ea s-a dus şi a dat pe băutură tot ce a

luat de pomană, a băut, a uitat sticla de băutură lângă sobă, a
curs jăratic, a explodat, s-a aprins alcoolul acela sanitar şi până
dimineaţă a ars casa şi ea a ars în casă. Şi am zis, uite mânia lui
Dumnezeu! De ce am scos această vorbă din gură? Deci, sunt
cazuri când blestemul trage singur, nu trebuie să-l duci

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.V-am spus, jignirea părinţilor, lovirea mamei,
neascultarea faţă de părinţi, lovirea lor, calomnierea lor,
dispreţuirea lor, vorbele de insultă atrag nenorociri. Nu este
voie. Indiferent, poate să te supere un părinte oricât de mult,
rabzi, închizi gura, taci şi spui Doamne miluieştel Pentru că
acolo este toată mânia lui Dumnezeu, toată dreptatea Lui stă
acolo. Numai El ştie fiecare somn şi geană nedormită până ai
ajuns mare şi nu e permisibil. Dacă spune să cinsteşti pe
părinţii tăi ca să-ţi fie ţie bine ani mulţi pe pământ 461,
înseamnă că oglinda părinţilor e şi după viaţă, nu numai în
viaţă. Şi aţi văzut, că sunt părinţi cărora le e ruşine cu copiii lor
sau sunt părinţi care sunt mândri de copiii lor sau este acel
egoism - orice părinte, oricât de rău copil ar avea, tot are inima
aceea să-1 vadă bun, sau să caute ceva bun la el. Mai vin şi
spun:
- Părinte, bea, înjură, nu-i credincios, dar e bun la
inimă.
- Da, da. Fă mata rugăciuni pentru el ca să-1 facem şi
mai bun, că el e bun, dar e bun de iad, e marfă solvabilă pentru
diavol, abia aşteaptă să-1 chinuie în focul veşnic.
Dar vin bieţii părinţi din dragoste absurdă, vor să-i
vadă bine. Dar nu dăm noi acest bine, tot Dumnezeu îl dă şi
atunci când cade un blestem pe ei pentru comportamentul
imoral ... îmi aduc aminte, eu dacă am crescut printre bătrânii
mei, vă pot spune, au avut altă mentalitate, oamenii bătrâni nu
gândesc ca cei mai tineri. îmi ziceau:
- Da' de ce nu spui săru' mâna pentru masă? Ce, vrei
să-ţi sece gura?
- Am spus săru' mâna pentru masă.
- Să aud şi eu.
Deci nişte reguli foarte obişnuite şi chiar vă spun că
până şi cei mai mari boieri la fel procedau, şi spuneau:
- Săru' mâna mamă, gata, plec.
- Lasă, nu mai pupa mâna, du-te sănătos!
382
Despre familia ortodoxă
Adică cerea acest respect, faptul că îţi punea în
farfurie, aceasta era şi vorba: Atâta timp cât eu îţi umplu
farfuria, tu eşti obligat să mă respecţi. Era o vorbă de la ţară pe
care am prins-o în plin. Graţia: Există blesteme uşoare şi
blesteme grele?
Părintele Calistrat: Da. Blestemele uşoare sunt blestemele de
îndreptare, pe care le trimite Dumnezeu, blesteme care cad din
faptele noastre, spune acolo, din nebăgare de seamă, de
exemplu, ori pe vreun om am amărât, ori legătură
nedezlegată am luat, ori din pizma şi lucrarea diavolului am
alunecat sau fără de băgare de seamă am vorbit sau altceva
nechibzuit am vorbit. Din acestea putem scăpa. Cel mai des
blestem pe care îl auzim noi la ţară este: „Luate-ar dracu'."
Este cel mai frecvent blestem pe care cu atâta uşurinţă îl
rostim încât noi nu ne dăm seama de gravitatea lui. Să ştiţi că
blestemul rostit trebuie spovedit, pentru că tot ce avem noi în
casă, că este pasăre, că este animal, că este copil, poate fi
afectat. Sau mâncate-ar boala sau luate-ar naiba sau trăsnite-ar,
sunt vorbe care nouă ni se par inofensive pentru că nu am
înjurat de lucruri sfinte dar sunt mai periculoase ca lucrurile
sfinte. De ce spun că sunt blesteme uşoare? Pe cât de uşoare
sunt pe atât sunt de periculoase.
O mamă, o bătrână simpatică, a venit la mănăstire şi am
spovedit-o cu ani în urmă. în 1991 când am venit la Bârnova,
Mănăstirea Bârnova era singura din împrejurimi până la
bisericile şi mănăstirile din Iaşi. Atunci era doar Cetăţuia cu
Părintele Teofan, mai târziu s-a deschis Trei Ierarhi şi Golia. Pe
perimetrul Mănăstirii Bârnova, toate satele acelea nu aveau
preot, era după revoluţie, cu acel regim al lui Ceauşescu când
era un preot la 4 sate, era foarte greu. Era un preot în Poieni
care slujea şi în Păun, în Pietrărie era un preot care slujea şi în
Bârnova jos şi era la noi la mănăstire şi apoi l-a dat la paraclisul
din sat, până în Ciurea. Era Părintele Bostan, avea vreo 90 de
ani şi nu se putea deplasa şi era Curăturile, era Dumbrava,
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Şanta, Lunca Cetăţuii, toate care erau fără preot, Vişani,

Bucium era până la Părintele Carp

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.Eu eram în acele sate, cum se spune, singurul mânie. De ce? Noi spunem of pentru că s-a spart un geam,
duhovnic al lor care le ascultam păsurile la orice oră. Stăteam pentru că a intrat cineva cu glod în casă, că a uitat frigiderul
din două motive, una, că era mănăstirea săracă, să avem din deschis, că a dat drumul la apă în baie şi a fost neglijent, că a
ce trăi, eram şi dornic de afirmare că eram tânăr şi doream şi lăsat patul desfăcut. Dar Dumnezeu că tolerează păcatele la 6
eu să spovedesc, să am ucenici, să fiu şi eu căutat, să fiu miliarde de oameni pe glob şi păgâni şi nepăgâni şi atei şi
cineva. De ce? Fiecare trăieşte acest sentiment. Eram bucuros neatei? El cum iartă în fiecare secundă? Le iartă pentru că a
că stau 5-6 la coadă sau 10, sunt oameni la poartă, înseamnă existat jertfa crucii lui Hristos şi răstignirea Mielului şi
că valorez şi eu ceva şi uşor, uşor am spovedit toate acele sate. deşertarea Fiului din Treime în Fecioara ca să ne mântuiască cu
De aceea vă spun, cunosc totul din Tufeştii Scânteii până în micile mărunţişuri pe care le păţim noi
Poieni spre Vaslui şi până în Holboca şi în capătul Leţcanilor,
toată Valea Lupului ştiu tot, am spovedit toate acele sate,
pentru că erau puţini preoţi şi nu faceau faţă. Ei când au auzit
că s-a deschis o mănăstire nouă, rapid au năvălit. Părintele
Teofan era şi el în putere dar în vârstă şi era mai mult cu
molitfele, dezlegările, era alt fel de a fi. Şi atunci, eu am
urmat după Părintele Cleopa tot cu spovedania şi spovedeam
de dimineaţa până seara. Ei, vine o băbuţă şi îmi spune aşa:
- Părinte, am un păcat pe care nu l-am spus nimănui.
- Da, bunică.
- Părinte, am scos odată o vorbă nechibzuită şi mi- am
nenorocit familia.
- Cum bunică?
- A venit băiatul beat. Eu veneam de la muls vaca şi
când l-am văzut în faţa ochilor tot cum se clatină, tot murdar
de glod, am zis: Mai bine te vedeam între scânduri decât în
halul acesta. M-am dus în casă, l-am spălat, s-a culcat, am
uitat. A trecut vremea şi la o săptămână sau două s-a dus din
nou la băut, a dormit pe linie şi mi l-a tăiat trenul şi mi l-a
adus chiar în scânduri de la morgă. îmi pare rău că au rămas
copiii în urmă cu soţia. Dar, uite, vorba asta nechibzuită am
spus-o şi mă căiesc toată viaţa mea. De ce nu am putut eu să
cer altceva atunci? Că mi-a ascultat Dumnezeu rugăciunea şi
aşa mi l-a adus.
Vedeţi? Acestea sunt blesteme uşoare. El e uşor la prima
vedere. Of, când spunem acest cuvânt of, pe Dumnezeu îl

382 1
 Graţia Lungu Constantineanu
?Noi spunem, vai ce greutăţi! Avea Părintele Cleopa o
istorioară frumoasă pe care cred că aţi prins-o, era foarte
semnificativă. El dorea să curme plângerea din tine, adică
autovăitarea noastră. Spunea aşa: Mamă, astea sunt greutăţi
care le aveţi voi, nu aveţi bani în portofel şi lux cum vreţi
voi? Staţi să vă spun eu ce e greul. Stătea un om la pat şi era
tot răni şi cârtea tot timpul şi a zis: „Doamne, lasă-mă mai
bine să stau 3 ceasuri în iad, numai ia-mă de pe pământ că nu
mai pot." A venit îngerul şi l-a întrebat: „Eşti hotărât?" „Sunt
hotărât." I-a luat sufletul, l-a dus în iad, l-a lăsat acolo şi dus a
fost îngerul. Şi se văita bietul suflet: „Doamne, du-mă pe
pământ să rabd până la a doua venire, numai să nu mai spun
niciodată că e greu pe pământ. Doamne, du-mă pe pământ şi
ţine-mă cât vrei Tu, numai nu mă pedepsi pentru că aici mi-i
sfârşitul, acum dacă eu de aici nu mai ies." La un moment
dat, a început să spună: „Doamne, nu Te gândeşti la mine? Ai
spus că mă laşi aici 3 ceasuri şi eu stau de sute de ani şi nu
mai vii să mă iei?!" Deodată apare îngerul şi întreabă:
„Cârteşti? Vezi? Abia ai stat 3 minute." „Du-mă pe pământ să
mai rabd încă două vieţi, numai scoate-mă de aici şi să fiu tot
trupul numai răni şi suferinţe şi foame şi sete, numai aici să
nu stau."
Deci atât de necomparabilă este mânia dreptăţii lui
Dumnezeu pentru cei ce nu cred şi îl batjocoresc pe dânsul,
faţă de cât de mici încercări ne dă El nouă pe pământ. Pentru
că noi nici nu ne-am învăţat cu jertfa. Ia să ne mai bată şi cuie,
ia să ne mai biciuiască, ia să ne mai tragă la palme, ia să ne
pună pe cruce, ia să ne pună cunună de spini, ia să mai stăm
flămânzi, ia să mai stăm în temniţă, ia să mai stăm cu
picioarele pe butuc, ia să mai stăm scuipaţi şi batjocoriţi! Am
scrie la CEDO. Dar Hristos le-a răbdat pentru noi oamenii şi
pentru a noastră mântuire.
o. Blestem, afurisanie, anatema
468
Matei 18, 14-17.
456
Despre familia ortodoxă
Graţia: Care este legătura între blestem, afurisanie şi
anatema?
Părintele Calistrat: Aici trebuie să facem o distincţie.
Blestemul atrage după sine anumite fapte, indiferent dacă este
pus sau nu, pentru că zice, de exemplu: „Blestematule", fără
să spună cineva ceva din gură, după faptele săvârşite. Aceste
blesteme sunt cuvinte grele aruncate sau rostite sau trăite prin
propriile fapte ca pedeapsă slobozită de Dumnezeu sau de
mânia semenilor.
Aici spune aşa Sfânta Scriptură: în momentul în care
cineva (i-a greşit, ceartă-l între el şi tine. Dacă s-a îndreptat,
iartă-l. Dacă nu s-a îndreptat, mai cheamă 2—3, din nou
ceartă-l. Dacă s-a îndreptat ai câştigat pe aproapele tău.
Dacă nu s-a îndreptat spune-l Bisericii, 468 adică soborului.
Apoi Biserica ia decizia şi în momentul în care l-a certat şi nu
s-a îndreptat, îl afuriseşti, adică îl îndepărtează de Trupul lui
Hristos. îl opreşte de la Sfânta împărtăşanie, de la accesul la
cele 7 Taine.
Deocamdată este pus în starea de pocăinţă, în starea de
pridvor, în starea de penitenţă în spatele bisericii sau la uşa
bisericii, cum arată Proloagele şi Vieţile sfinţilor. Dar în clipa
când nici aşa nu ascultă sau leapădă învăţătura cea dreaptă sau
vine şi aduce o învăţătură nouă sau schimbă o iotă sau o cirtă
din lege, este deja o abatere foarte gravă. Spune Apostolul
Pavel: înger din cer dacă ar veni să vă aducă altă Evanghelie
decât mi-a vestit mie Hristos şi v-am vestit eu vouă, anatema
să fie.Ab9 Ce înseamnă anatema? Despărţirea de viu de Biserica
şi Trupul tainic al lui Hristos şi mergerea de viu în iad cu
dracii, adică tu eşti deja jertfa lor încă de pe pământ, deci eşti
lepădat, eşti apostat, ca să spun aşa, mai mult decât apostat, nu
mai faci parte din Trupul tainic al lui Hristos, ai fost tăiat, cum
au fost Origen şi mulţi alţii care au fost anatematizaţi şi au fost
excluse scrierile lor din Biserică, părerile lor, mentalităţile lor.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

în timp s-au revizuit, s-au corectat şi ceea ce a corespuns cu

interpretarea dogmei ortodoxe, s-a scris: Scrieri alese sau Texte
veridice, restul au rămas ca nişte minciuni, cunoscute ca scrieri
gnostice. Tot ce este fals în Biserică este anatema. Primul care
este dat anatema de Biserică este diavolul. Aşa spune Apostolul
Pavel: Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema.107 Scrie
acolo frumos în epistole. Anatema este cel mai greu blestem şi
pe acesta nu-1 poate ridica decât episcopul sau sinodul şi tot ei
îl pun asupra celui în cauză, care iese din rânduiala cea dreaptă
a credinţei

1071 Corinteni 16, 22.

468
Matei 18, 14-17.

456 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.p. Violenţa în familie
Graţia: A început să se manifeste violenţa domestică atât în
familii cât şi în rândul celor care trăiesc în concubinaj, unde
sunt şi copii, care sunt marcaţi de suferinţe majore. S-au format
diferite fundaţii care se ocupă acest fenomen în sensul că
asigură un număr limitat de zile găzduire persoanei care a fost
maltratată, agresată, tratată necorespunzător.
Nu ar trebui ca aceste fundaţii să se ocupe de o educare
a familiei ca să nu se ajungă la violenţă? Se întâmplă cazuri
când o femeie, de exemplu, care a fost maltratată intră într-o
altă relaţie unde este tratată la fel sau mai rău.
Părintele Calistrat: Acolo problema se explică altfel. în
primul rând protecţia socială şi asistenţa socială, cele două
elemente din societatea morală care se ocupă de educaţie cum
se spune, că aici este vorba de o aşa-zisă reeducare sau un
ajutor în educarea familiei. Se vine cu două sprijinuri, unul
pozitiv şi unul negativ, pozitiv pentru moment, pentru că dă
impresia că dă o mână de ajutor, dar negativ prin faptul că
adânceşte mai mult boala şi suferinţa celor care au ajuns la
punctul respectiv.
Problema fundamentală care trebuie rezolvată de aceste
fundaţii, sau care trebuie rezolvată de societatea civilă, de
forurile superioare ale ţării, nu sunt violenţele din familie ci
sunt problema locurilor de muncă, problema locuinţelor
sociale care ar trebui să existe. în momentul în care unui om îi
asiguri un loc de muncă şi o locuinţă socială, el este obligat să
muncească să-şi plătească locuinţa în care trăieşte.
Sistemul comunist a ştiut să facă acest lucru, a asigurat
o locuinţă pentru fiecare, după nevoile pe care le avea. Deci
dacă programa socială din perioada comunistă a ştiut să ţină
cont de acest lucru, aşa cum într-un sistem nu totul poate fi rău
şi nu totul poate fi bun, la fel şi aici trebuie rezolvată această
problemă.
382
Despre familia ortodoxă
Violenţa în familie are la bază două lucruri.
Nechibzuinţa celor doi, zis - soţ-soţie sau mamă şi tată, pentru
că noi nu ştim acum ce fel de familii sunt, sunt şi familiile de
probă, aceste concubinaje. A doua inechitate este imoralitatea.
Dacă aţi fost atenţi, cel puţin de 4-5 ani încoace, pornografia şi
mass media aceasta dezbrăcată, ca să spunem aşa, a luat loc pe
toate ecranele, în toate revistele, în toate emisiunile.
De fapt, ce au făcut? Au stimulat animalul lăuntric sau pofta
sălbatecă nechibzuită din omul raţional. Pur şi simplu au ucis
oamenii sufleteşte mai înainte de moartea trupului. Oameni la
30 de ani, la 40 de ani, la 50 de ani, la 60 de ani, se trezesc că s-
au dezvoltat în ei simţurile tinereţii, devin geloşi, devin
suspicioşi, devin amanţi, devin concubini şi creează mariaje
false, ascunse, în afara căsătoriei şi atunci sigur că în momentul
în care în familie apare o socoteală, indiferent că e soţia sau
soţul sau perechea, ca să spunem aşa, normal că celălalt îl
întreabă: Unde ai fost? Ce ai făcut? De unde vii? Ce s-a
întâmplat? Cum se explică? Care e cauza? Neavând fundament
şi răspuns la problema respectivă şi pe baza băuturii care este o
modă, are un puseu de furie. în vremea comunistă, dacă vă
aduceţi aminte, între orele 10 şi 5 după amiaza se serveau
băuturi alcoolice în magazinele care desfăceau asemenea
produse
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Acum omul are bar non-stop şi poate bea la fiecare pas
de dimineaţa până seara. Ei fac propaganda ţigărilor, fac
propaganda consumului de alcool neautorizat. Dar,
autorizează-le! Fă 4 magazine unde să se poată bea alcool sau
consuma ţigări avizat. Oriunde vrei găseşti, orice om este
producător de ţigări, orice om este producător de alcool. Şi
atunci, sigur, în spatele acestei mafii a alcoolului şi a ţigărilor,
de fapt, ce se ascunde? Cronicizarea bolilor sufleteşti şi trupeşti
ale românilor.
Spuneaţi că de obicei violenţa vine din partea
bărbaţilor, automat vine din partea bărbaţilor, dar simt şi femei
care stau în baruri, pentru că s-a înmulţit şi acest fenomen.
Indiferent care ar fi numărul lor, tot bărbaţii sunt cei care
sprijină permanent crâşma, pentru că el nu este bărbat dacă nu
bea. Trebuie să arate că el este cel care poate duce tăria. Şi dacă
ar putea-o duce raţional şi intelectual, dar o duce numai
biologic, adică cară povara după el, vine, sparge, bate, fură,
înjunghie.
Nu ştiu dacă aţi fost atenţi, toate programele mass
media de ştiri au grijă ca într-o societate românească să fie
prezentate românilor doar violurile, pentru a stimula acest
lucru, crimele, pentru a stimula acest lucru, divorţurile, pentru
a stimula acest lucru, bătăile, ultrajele, de ce? Pentru a stimula
acest lucru. Dar nu dă nimeni exemplu educativ de o familie
model, nu dă nimeni exemplu educativ de copii model, de
părinţi model, de bunici model, de creştini model.
Avem postul de televiziune bisericesc Trinitas, dar câţi
stau să se uite pe TV Trinitas? Normal că toată lumea caută în
programe filme sau show-uri deşănţate. Toată încurajarea mass
media trebuie să aibă 4 rădăcini: violenţa, crima, sexul şi
ultrajul. Toată lumea se bate, toată lumea ştie karate, toată
lumea boxează, toată lumea face judo, toată lumea sare pe
geam cu butelia în spate când explodează, toate maşinile
explodează, toate blocurile sar în aer, toată lumea mitraliază,
382
Despre familia ortodoxă
toată lumea cunoaşte strategiile acestea de pază, deci scenarii,
că de asta se şi numesc filme artistice. La baza acestor filme
stau nişte scenarii, aşa explică psiho-pedagogii şi psihologii
această raţiune a mass mediei: Pun acolo pătrăţelul, că-i roşu,
că-i galben, că-i verde, că-i 12 ani, că-i 13 ani, că-i 16 ani, că-i
dramă, că-i durere, că-i dragoste, că-i moarte, că-i viaţă.
Dar noi nu putem şti la ce oră deschid copiii
televizorul, noi nu putem şti la ce oră sunt desene animate. Tu
îi pui tot felul de căpcăuni ciudaţi, adică desene animate
moderne şi ai eliminat Tom şi Jerry, ai eliminat poveştile
normale copiilor care puteau să-i dezvolte ca şi copii, nu să-i
dezvolte ca şi maturi.
Spunea într-un articol de ziar o chestiune, apropo de
întrebarea dumneavoastră, că s-a constatat că foarte mulţi copii
se maturizează precoce, devin anxioşi, devin depresivi, devin
violenţi, devin trişti şi devin marcaţi social. Da, el până la 8
ani e sătul de calculator, până la 10 ani e sătul de internet, până
la 14 ani e sătul de filme pornografice, până la 15 ani deja el
cunoaşte viaţa trupească şi atunci eu mă întreb ce mai poate
experimenta acel om dacă din frageda lui copilărie el a
experimentat totul? Nu a rămas absolut nimic neexperimentat.
El ştie tot, şi imde mai puneţi că de la vârsta de 7-8 ani deja se
fumează, unde mai puneţi că de la vârsta de 10 ani deja se
consumă băuturi alcoolice şi unde mai puneţi că tot societatea
a format acel telefon în care copilul îşi reclamă părintele dacă
îl educă într-un mod puţin mai categoric, să nu spunem
agresiv, că orice părinte îşi iubeşte copilul şi îi vrea binele.
Niciodată nu vom întâlni părinţi care doresc să-şi ucidă copiii.
Avem cazuri izolate de paranoici, ca să spun,
întâmplătoare, unde poate tot cu băutura în cap sau tot pe baza
agresiunii familiale sau a lipsei de educaţie sau a moralităţii
din familie s-a ajuns, Doamne fereşte, la o nenorocire. Dar noi
nu putem generaliza o societate în care trăiesc zeci de mii de
tineri, zeci de mii de copii, că doar avem 1.800.000 de mame
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

tinere, avem vreo 2.000.000 de mame cu copii majori şi imorali sau poate chiar nişte oameni neintegraţi social. Şi
minori, avem aproape 1.000.000 de mame cu copii trecuţi de atunci ce face? îl duce la închisoare, trebuie să lucreze în
majorat. Acestea toate au educat copii, nu s-au luat după mass comunitatea publică de valoarea sumei banilor şi în loc să vină
media. Acestea au pus de 3 ori pe zi masa, au pus maşina de educat de acolo, din contra, vine mai stricat, că poate acolo
rufe la spălat, au făcut temele cu ei ca să meargă la şcoală. întâlneşte mai răi decât era el.
Deci e o anumită implicare în viaţa de familie. Trebuie găsit un act de educaţie prin care familia să fie
Dar pentru rezolvarea acestei nenorociri, pentru mame responsabilizată de îndatorirea pe care o are, nu de
agresate, pentru copii maltrataţi şi alte probleme, ar trebui să substituirea îndatoririlor. Dacă nu facem aceasta, restul este
existe acele centre de plasament, unde mama şi tata sunt în zadar, putem face noi 10 fundaţii pe fiecare comună. Se vor
chemaţi să primească o educaţie, nu un ajutor care ţine o învăţa mamele să vină să mănânce şi să trăiască gratis că se dă
săptămână şi după aceea începe circul din nou. Aici este vorba de la stat. Vorba unui politician român: „Românii aşteaptă, dar
de o schemă, o anumită structură organizatorică. Mai ia bani nu ştiu ce." Noi trebuie să învăţăm să fim buni agricultori
un psiholog, un director, un adjunct, un contabil, un portar, un pentru că avem o ţară agrară, să fim buni gospodari pentru că
bucătar şi ei nu fac altceva decât circuitul unei slăbiciuni din deţinem cel mai bun fond funciar pe care-1 poate avea orice
care se trăieşte tot dintr-un ONG guvernamental, pe baza unor ţară cu munte, cu apă, cu ploaie, cu tot ce vrem noi şi trebuie să
bani încasaţi tot de la contribuabili. Nu este neapărat fim cei mai serioşi oameni pentru că avem la rădăcina noastră
întotdeauna o chestiune benefică. baza seriozităţii, morala ortodoxă. Morala creştină
Sfântul Ioan Damaschin, unul dintre marii dogmatişti, românească are la bază învăţătura bisericească
cel care a şi scris Dogmatica ortodoxă, un mare trăitor şi un
mare comunicativ cu transcendentul, un om al lui Dumnezeu
care vorbeşte cu Dumnezeu, spune aşa: Binele nu este bine
dacă nu este făcut bine. Şi când se bazează pe acest lucru
spune clar: şi milostenia să asude în mâna ta, şi sfatul să fie o
milostenie şi mustrarea şi certarea să fie o milostenie. Deci pe
om, când face rele, nu-1 chemi şi-i dai mâncare şi-1 pui să
doarmă gratis ci îl implici în viaţa socială. Repet, am aceeaşi
părere pe care am susţinut-o întotdeauna - noi trebuie să
ajutăm pe cei care doresc să facă parte din societate, nu pe cei
ce nu doresc.
Pentru că ştiţi ce se întâmplă? Luăm altă metodă de
corecţie. Un bărbat sau o femeie fac gălăgie, se bat. Este
înştiinţată poliţia, mama este luată la plasament. Ce face tata?
Este amendat cu o sumă de bani, nu are de unde să o
plătească, oricum ei sunt nişte amărâţi, nişte şomeri, nişte

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Cred că România este ţara cu cele mai multe biserici
şi mănăstiri, dacă am sta să facem un inventar al tuturor ţărilor
ortodoxe şi cred că avem atâta personal monahal, ca drept
dovadă că vatra e sănătoasă şi se nasc noi speranţe. Vin alţi
tineri din urmă care înlocuiesc generaţia care trece. Ca dovadă
că încă avem mame sănătoase şi copii sănătoşi, avem
mentalităţi sănătoase. Deci noi nu putem spune că ne putem
compara cu America sau cu Anglia sau cu Germania sau cu nu
ştiu ce stat occidental care nu are contact cu biserica. La noi
clopotul şi toaca se aud în timp ce mergem pe stradă, în timp
ce îţi faci piaţa pentru că nu faci doi paşi şi ai o biserică.
în primul rând, la baza familiilor dezintegrate stă
lipsa de credinţă, lipsa de bun simţ, lipsa de moralitate. Ce
are ca fundament această familie în care este agresiune?
Imoralitatea. Deci dacă ei ar avea puţin bun simţ, ar acţiona
altfel. Era o vorbă bătrânească: „Ai o vârstă, se uită lumea la
tine. Ţie nu-ţi este ruşine că te văd oamenii?" Aşa te întreba
când erai acasă. „Măi, se uită lumea la tine. Ce socoteală dai
oamenilor care te văd pe drum?" Ei, în ziua de astăzi, cred că
ar trebui să înviem lucrul acesta. Nu se cumpără. Ştiţi, singurul
lucru pe care nu-1 putem găsi în magazinele de specialitate
este bunul simţ şi morala personală. Aceasta se dobândeşte.
Aşa cum omul a fost înzestrat cu raţiune şi cu intelect
şi cu cuvânt, aşa a fost înzestrat şi cu conştiinţă. Cine şi-a
pierdut-o trebuie să şi-o caute iar cine o are să o reactiveze,
adică să o regenereze. Aceasta vine numai din cunoaşterea
lui Dumnezeu, cum ne spune Părintele Stăniloae,
Cunoaşterea lui Dumnezeu din împrejurările vieţii. Vedeţi că
totuşi, la ora actuală s-a făcut un progres - la spital ai o capelă,
la închisoare ai o capelă, la căminul de copii ai o capelă. De
ce? Ca prin vederea preotului să-şi aducă aminte de
Dumnezeu. Spune la un moment dat psalmistul David: De m-
ar fi ascultat Israel pe Mine şi ar fi păzit^oruncile Mele, întru
i 471 Stăniloae, Dumitru, pr. prof., Teologia dogmatică, voi 1, EIBMBOR.
382
Despre familia ortodoxă
nimic aş fi smerit pe vrăjmaşii lor, dar aşa, i-am lăsat să
meargă după mintea lor şi după voile lor şi s-au pierdut între
neamuri411'.
Aşa şi noi, Dumnezeu ne-a făcut creştini, ne-a dat o
biserică, o pleiadă de sfinţi. Ne-a dat. Măi, modele aveţi,
urmaţi-le! Nu poate veni Dumnezeu să urmeze modelele în
locul nostru, pentru că, aici închei cu un cuvânt din Sfânta
Scriptură. Vine învăţătorul de lege şi întreabă: Ce să fac ca să
mă mântuiesc? Ce scrie în lege. Şi el zice: Dar ce scrie în lege?
Şi atunci îi spune: Să iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi 41A
Păi, iubeşte-1!
Prima poruncă din lege este să nu dai cu parul în soţie.
Femeia să-şi respecte bărbatul şi să se teamă de el în duh
bisericesc, adică în duh dumnezeiesc, iar bărbatul să o
iubească pe femeie cum a iubit Hristos Biserica. Dacă el e un
neisprăvit, este deplasat intelectual şi psihologic şi este
anormal, este jalnic din punct de vedere moral, atunci vina este
şi a femeii că şi-a luat un asemenea model şi dacă ea consideră
că aşa este Hristos în cer cum e bărbatul ei, să-1 asculte în
continuare, dacă nu, să-şi regăsească cărarea unde s-a rupt
firul.
Când cădem într-un dezechilibru, toată lumea întreabă: Ce să
facem ca să stârpim răul? Alţii întreabă: Ce să facem ca să
oprim necazurile? Un copil de 10 ani mă întreabă: Părinte, da'
dacă Dumnezeu este iubire, de ce este atâta rău în lume? Şi
atunci, sigur că m-am gândit cum să-i explic: Da, dar
Dumnezeu este iubire numai pentru cei care iubesc. Pentru cei
care urăsc, acelaşi Dumnezeu este un Dumnezeu al urii, pentru
că El se depărtează şi vine diavolul şi-I ia locul şi vine tot cu
chip de dumnezeu şi ne înşeală şi ne trage la rele, că el e
dezbinătorul. Dumnezeu n-o să facă rău niciodată, dar când
vede că omul nu vrea să înţeleagă, se retrage şi îi lasă loc:
„Omule, desfaşoară-te ş
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

472 Cf. Psalm 80, 12-13.

Efeseni 1,11

474 Matei 22, 39.

475 Cf. Efeseni 5,
21-25.

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.suportă-ţiconsecinţele." Şi i-am spus: Răul reprezintă
consecinţele lipsei de conştiinţă, nu a iubirii lui Dumnezeu.
Nu Dumnezeu a creat răul. Răul s-a creat prin sine.
7. (Destrămarea famifiei
Ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să
nu mai despartă (Marcu 10, 9).
a. Divorţul
Graţia: Sunt situaţii când cei doi soţi trăiesc în neînţelegeri,
ajung la divorţ, divorţează şi apoi unul dintre ei sau amândoi îl
şantajează pe celălalt prin propriul copil sau câţi copii sunt
acolo. Care este situaţia copiilor? Trăiesc ei o traumă? Trauma
aceasta trece sau se simte toată viaţa? Părintele Calistrat: în
primul rând, nefolosind termenul de traumă, pentru că aici
putem vorbi propriu-zis de un dezechilibru de familie. în
momentul în care sunt doi soţi iresponsabili de datoria lor
morală faţă de copii, aceştia devin pionii din tabla de şah a
divorţului pentru că, bineînţeles, copiii întotdeauna, chiar dacă
sunt copii, ei vor specula această dramă a părinţilor, această
neînţelegere prin faptul că de foarte multe ori, copiii înclină
spre partea unde sunt atraşi.
Atât mama cât şi tata încearcă din punct de vedere
moral să se arate cât mai indulgent, să se arate cât mai omenos,
cât mai prietenos, cât mai la voia copiilor, tocmai ca să-i poată
târî într-un proces care are loc în familie şi de a da o declaraţie
în favoarea unuia sau a celuilalt.
în momentul în care avem de-a face cu părinţi care se
luptă cu aceşti copii, la cine să rămână, cum se spune, după
lege şi după legile firii, corect ar fi mama să aibă întotdeauna
grijă de copii, pentru că mama este cea care poate să educe
382
Despre familia ortodoxă
totuşi un copil în limita normalului prin faptul că este mai
grijulie şi mai responsabilă.
în societate veţi vedea foarte puţini bărbaţi care au fost
lăsaţi de soţii cu copiii şi foarte multe femei care fiind
divorţate, cresc copiii cu sau fară pensie alimentară. Aici
trauma nu se resimte din punct de vedere sufletesc, sufletesc
are mai puţină importanţă. De obicei, toate mamele acestea
care ajung la divorţuri, îşi găsesc sprijin într-o rudenie, într-un
frate, într-o soră, într-un părinte, mamă sau tată, deci bunicii
copiilor, dar mai mult decât atât, îşi găsesc uneori liniştea chiar
lângă biserică. Dacă aceşti copii iau calea lui Dumnezeu, ei nu
au nimic de pierdut pentru că lângă biserică ei învaţă o anumită
morală care îi duce întotdeauna la bine.
Sunt taţi care forţează nota pentru a obţine copiii iar în
momentul în care apare refacerea familiei, asta şi în cazul unui
deces, este valabil acelaşi lucru când moare partea maternă, taţii
de obicei sunt preocupaţi de refacerea căsătoriei, iar această
refacere a căsătoriei este mai febrilă la un bărbat decât la o
femeie. Femeia, de exemplu, mai are acea îndrăzneală şi spune:
Am copii, dacă vrei să mă iei cu copii, să mă înţelegi aşa cum
sunt, facem pasul dacă nu ne despărţim
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Bărbaţii, doresc să nu rămână singuri, ei au nevoie de
un sprijin pentru că se cunoaşte nemijlocit rolul unei femei în
casă. închipuiţi-vă că partea nevăzută a gospodăriei în căsătorie
nu s-a cinstit niciodată. Bărbatul, de exemplu, dacă a venit
obosit de la servici se pune în pat, se odihneşte sau aşteaptă să i
se întindă masa. Pe când femeia, la fel după 8 ore de muncă,
indiferent dacă e în serviciu prelungit sau orice fel de activitate
ar avea, vine acasă şi începe spălatul şi îngrijitul copiilor,
începe făcutul lecţiilor, începe educaţia, începe pregătirea
pentru a doua zi, pune masa bărbatului, spală haine. Este o
mulţime întreagă de activităţi pe care nimeni nu le vede.
în general, când se ceartă soţii, el spune: E leneşă, nu
avea servici, stă acasă. Dar în străinătate unde se duc românii
noştri pentru un bănuţ, o femeie, o bonă sau o îngrijitoare, o
menajeră, o plătesc între 800 şi 1000 de euro ca să facă toate
cele ale casei, spălat, curat, mâncare, călcat, întreţinut, pe când
mama, gospodina casei, toate astea le face gratis, ele nu se văd
niciodată, nu se găsesc reflectate nicăieri.
Şi atunci, sigur că este foarte uşor să spui: Eee, femeia,
doar n-are servici, stă acasă. Stă acasă dar nu doarme, face o
muncă care nu-şi are efectul. Ai umplut maşina, peste o zi iar e
plină, ai spălat chiuveta plină de vase, la următoarea masă iar e
plină, ai dat cu aspiratorul, la următoarea mişcare iar trebuie
dat, acuma ai făcut piaţa, acuma e frigiderul gol. Acuma ai
umplut cămara cu provizii pentru o săptămână, acuşi e din nou
goală. Toate acestea sunt atributele femeii.
Femeia care e chibzuitoarea casei, cum spune Ioan
Gură de Aur, limanul familiei, aleargă între două pieţe şi
cumpără ce e mai ieftin şi mai mult, numai să-şi poată asigura
aprovizionarea şi să ţină un echilibru al casei. Pentru că aţi
văzut, unii spun: Nu pot posti. E adevărat că nu poţi posti. Nu
poţi posti dacă nu ai o femeie gospodină pentru că mâncarea de
post este mai bună dar este costisitoare şi implică talent. în
momentul când ai intrat în bucătărie, acolo e o adevărată artă.
Ei, aceea e arta femeii.
382
Despre familia ortodoxă
Dar în momentul în care apare divorţul, apar şi tot felul
de reproşuri, şantaje. Băiatul începe să fie sfătuit de tata: Vezi
că mama e aşa. Fetiţa sau băiatul este sfătuit de mama: Uite,
tata e aşa. Acestea sunt cele mai mari greşeli, de care avocaţii
şi judecătorii ar trebui să ţină seama şi să o pună pe seama
Scripturii, că tot e vorba de jurat pe Biblie acolo. Eu am fost
întotdeauna împotriva divorţului şi am spus aşa: De ce oare
avocatul şi judecătorul dă atât de uşor drumul la divorţ, când
foarte multe divorţuri ar putea fi remediate prin aşteptare.
Avem prima etapă, în care li se poate spune: „Mai staţi un an
de zile să vedeţi dacă aţi ajuns la concluzia care trebuie." Vine
etapa a doua: „Mai staţi 6 luni de zile să mai aducem nişte
probe, să vedem ce se poate repara la problema aceasta." La
urmă, în etapa a treia, caută-1 cu adevărat pe cel mai vinovat şi
pune-i o taxă de nerespectare a familiei sau dă-i o amendă din
care el să înţeleagă responsabilitatea familiei.
Vedeţi, ei vin cu atâta uşurinţă în faţa Sfântului Altar, se
căsătoresc, depun mărturia pe Scriptură că vor sta până la
sfârşit, depun făgăduinţele, primesc Taina Cununiei, primesc
naşii, primesc tot respectul Bisericii, dar când se duc la divorţ
nu mai trec pe la biserică. Se duc, rapid semnează divorţul şi au
plecat ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Eu cred că cel mai greu
lucru într-un divorţ nu este împărţirea lucrurilor. Un pat sau o
masă o faci dintr-un salar sau dintr-o rată, dar în momentul în
care ai împărţit copiii, ai dezbinat familia, aşa este familia în
divorţ. Când unul dintre soţi s-a rupt, automat suferă amândoi.
în orgoliile lor niciodată nu vor recunoaşte că unul suferă sau
celălalt suferă, ci întotdeauna va fi gradul de comparaţie. Eu
care spovedesc, am întâlnit multe, multe cazuri. Foarte multe le-
am prevenit şi chiar am reuşit şi sunt încântat de lucrul acesta
pentru că am spus
1
 Graţia Lungu Constantineanu
- :Eu momentan, un an de zile nu vă dau voie să
divorţaţi pentru că cred că mai sunt şanse de a repara lucrurile.
- Părinte, nu mai sunt.
- Nu aţi încercat să ştiţi că nu sunt. A trecut vremea şi
aţi văzut că nu s-a sedimentat nimic în bine? Chiar femeia
aceea e cea mai rea sau bărbatul acela e cel mai rău? Uite,
încercaţi să-l aduceţi şi pe el sau încercaţi şi aduceţi-o şi pe
doamna.
Şi atunci uşor, uşor, cu rugăciune, cu agheasmă în
casă, cu o rugăciune de Sfântul Maslu, cu o spovedanie, cu o
împărtăşanie, cu o citire, cu o dezlegare. Uşor, uşor am reuşit
şi am sudat nişte lucruri. Chiar au spus:
- Părinte, de când ne rugăm şi de când am luat-o pe
calea Bisericii, să ştiţi că am început să ne vedem reciproc
greşelile.
Acesta e un mare lucru. întotdeauna, când am
contabilizat partea adversă, nu mai vedem greşelile noastre. Şi
judecătorii vor avea greu răspuns la judecată pentru că prea
uşor dau soluţiile. Nu aşa se dă o soluţie, „Articolul cutare din
Codul Civil, vă declar despărţiţi". Stai un pic, înainte de a-i
declara pe aceşti oameni despărţiţi, i-ai declarat distruşi pentru
că tu ai rupt între ei tot ce a fost frumos. Copilul acela va avea
jumătate de tată aici, jumătate de mamă acolo. Iar el când va
avea nevoie va şti, dacă nu ascultă de tata, fuge la mama, dacă
nu ascultă de mama, fuge la tata. Nu-mi dă tata bani, îmi dă
mama; nu-mi dă mama, îmi dă tata. Şi atunci el va fi mielul cu
două oi care întotdeauna va avea de suferit. El nu va fi
niciodată un om vertical pentru că şi părinţii au greşeli. Eu am
sfătuit pe foarte mulţi părinţi când mi-au spus:
- Părinte, mi-a cerut soţul copilul să-l plimbe, într-un
program stabilit de lege, de vacanţă.
I-am spus aşa:
- Uite care este treaba, te rog frumos să laşi figurile şi
să laşi copilul la tata. Vorbeşte-i frumos despre tatăl lui, lasă-1
să-l educe, lasă-1 să-l plimbe, lasă-1 să-l vadă. Dacă îl cere o
săptămână, poţi să i-1 dai şi o săptămână.
382
Despre familia ortodoxă
- Nu, că eu l-am făcut.
- Tu l-ai făcut dar tatăl său îl educă. Un băiat crescut
numai de mamă întotdeauna va avea nişte carenţe, lipsa
bărbatului din casă, ori va fi fricos, ori va fi timid, ori va fi
mai ruşinos, ori va fi mai puţin îndrăzneţ, ori chiar poate fi
luat înainte din cauză că nu are acel exemplu de personalitate
pe care tata îl dă în casă: „Măi, fii serios."
Vedeţi, înainte se spunea aşa: „Lasă-1 să facă armată că
se maturizează." Acum nu avem acest element. A dispărut
maturizarea prin instituţie. Spune: „Lasă-1 să facă şcoală că se
maturizează." Nu se mai poate maturiza nici la şcoală pentru
că el nu are ce să maturizeze. Nu este capabil să ia un 7 prin
mintea lui, ia un 7 la facultatea cu taxă, care înseamnă cu totul
altă valoare. Deci nu mai este nevoie să comentăm. Nici acolo
nu se poate maturiza. De ce? Pentru că el pe bani îşi poate face
mofturile, el îi spune profesorului în faţă: „Am plătit taxa, sunt
student, dumneata eşti obligat să mă treci, iei salariul pe banii
mei." El nu se maturizează nici acolo, nu are competitivitate.
El este un produs fără competiţie. Deci el nu este pus într-o
scară de valori. El creşte cu lanul cum creşte grâul. Nu
contează, produce nu produce pai să se vadă. Ei, nu e bine.
Aici este vorba de o sortare a vieţii. în momentul în
care într-o instituţie de învăţământ superior sunt 100 de locuri
şi 1000 de candidaţi, atunci creşte şi personalitatea, creşte şi
isteţimea, creşte şi perspicacitatea şi inteligenţa, speculaţia de
a şti, de a învăţa, de a te bate, adică apare spiritul războinic,
ori azi nu ai cum să-l cultivi. La grădiniţă sunt atâtea clase
câte trebuie, la şcoală sunt atâtea clase câte trebuie. Profesori
ai peste măsură, trebuie să se roage profesorii de elevi să vină
la şcoală să le pună o notă.
Atunci el este lipsit de câteva elemente: şcoala nu-1
învaţă mare lucru, armata nu mai există, societatea nu are ce
să-1 înveţe că deja el intră pe o pistă dezordonată, iar când
familia i-a dat aceeaşi direcţie, atunci eşecul este garantat. Vă
dau de pildă un caz pe care îl am eu în minte.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

O doamnă avea 4 copii, i-a crescut singură pe toţi de de acuma sunt majori, sunt mari şi tu vezi-ţi de bătrâneţe." Ca
mici. In momentul în care ea nu a mai putut face faţă, s-a să-i spună judecătorul cu expertul: „Ce fel de mamă eşti?"
apucat de măturat scări la bloc, 50 de lei scara, pe săptămână, Deci mama era vinovată că de acuma băieţii la 18 ani nu aveau
pe lună, nu ştiu cum, ca la sfârşitul lunii ea să mai ia un ban. I- unde să stea că a vândut casa. Tot ea trebuia să se ocupe să
a adus până în poziţia în care primul a terminat o şcoală cumpere o casă. Că de ce, din suma primită, nu face un credit
militară, s-a angajat, e la casa lui. Al doilea s-a căsătorit, s-a în bancă să ia un acoperiş copiilor? Dar ea are acoperiş.
dus cu soţia lui. Al treilea e major şi el, s-a căsătorit. Şi a dat procesul peste graniţă, la Strassburg, la Curtea
A rămas ultimul care face liceul şi îi spune mamei: Europeană şi de acolo i-a venit exact reversul. Ca să vedeţi
„Poţi să ieşi din casă. E casa tatei." Dar cum este casa tatei? cum au gândit cei din afară care nu au treabă cu noi. „Nu se
Este casa tatei când ea i-a crescut singură, pe cel mai mic de la înstrăinează apartamentul până la terminarea şi căsătorirea
5-6 ani până în clasa a XII-a, femeie cu un singur salar, spălând ultimului copil şi el nu are dreptul să primească, după ce i se
scări şi cu acea alocaţie, cât o fi ea, vreo 30 de lei. I-a crescut scad tatălui toate, şi din cheltuielile pe care le-a lăsat la
pe toţi 4, i-a hrănit de 3 ori pe zi, le-a pus masa, i-a purtat la întreţinere şi din ce a costat întreţinerea şi din creşterea
şcoală, a plătit întreţinerea la bloc. El vine prin hotărâre copiilor şi dreptul la alocaţie." Şi el nu mai trebuia să ia
judecătorească să ia jumătate de casă, în condiţiile în care, el aproape nimic.
când plecase de acasă, apartamentul acela avea vreo 50-60 de A reînceput procesul în ţară încă o dată de la capăt că doar
milioane restanţă la întreţinere şi vreo 70 penalizare. vorba ceea, dacă mai stăm 7 ani prin tribunal mai trece o vreme.
Iar judecătorul, care cunoaşte legea şi este om autorizat Vedeţi? Aceasta este urmarea unui proces în care copiii sunt
în stat şi reprezintă balanţa dreptăţii umane pe pământ, îi spune târâţi şi angrenaţi în mod samavolnic
în hotărâre: „Aţi pierdut casa, trebuie să o scoatem la licitaţie şi
să ia bărbatul jumătate că e dreptul lui." întrebarea mea este,
dacă tu eşti judecător, ce faci? Că ce înseamnă a judeca? A
analiza. Ce înseamnă duhovnic? A cerceta duhul. Dacă tu eşti
judecător, analizezi că o mamă timp de 10-15 ani a crescut
singură 4 copii şi i-a adus mari şi a trăit muncind cu palma din
greu, cu menaj şi cu curăţenie ca să-i vadă mari, tu vii şi-i dai
dreptate celui care, când a plecat de acasă nu a avut nici o
responsabilitate, nu a dat o dată pensie alimentară?
Sigur că în momentul în care s-a întâlnit cu tatăl său şi
i-a dat bani pentru o pereche de blugi sau o pereche de pantofi,
acum el a venit şi i-a spus mamei: „Te rog frumos, ieşi din casă
că e casa tatei." Şi i-am spus: „Ştii ce trebuie să faci? Vinde
apartamentul, ia-ţi jumătate din bani, du-te la părinţi la ţară că
trăiesc părinţii doamnei, pune banii la CEC să ai de
înmormântare şi de o boală, copiii, trimite-i toţi la tatăl lor că

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Copiii cresc fară stăpân, vor fi oricând piesele elementelor
negative din societate. Oricând pot fi victime ale prostituţiei
dacă e fată, victima unui proxenetism sau drog, dacă e băiat,
sau pot fi victimele unui viitor şomaj şi oameni fară căpătâi,
pentru că dacă nu-i o mamă cu mână de fier sau nu-i un tată cu
mână de fier, automat copiii cresc anapoda, cresc fară educaţie.
Şcoala nu poate să-i înveţe prea multe. Aţi văzut,
profesotul nu are voie să ridice tonul la copil sau să strige că îl
dă afară din învăţământ. Armată nu se mai face că nu este
nevoie şi atunci el unde să se educe? Mai spune câte o mamă:
Vai, de l-aş vedea însurat să scap de el! Dar ce faci? îl însori să-
l dai unei femei ca să îl lase aceea? De ce mai încurci lucrurile
inutil? Beţiv este, fumător este, fară servici este.
Matriarhatul este o modă în ziua de astăzi, să ştiţi!
Acest divorţ a încurajat la noi în ţară matriarhatul. Majoritatea
femeilor sunt acum responsabile şi au casă şi masă şi servici şi
ţin câte un bărbat în ogradă doar aşa de paravan, ca să spun, să
dea imagine că are statut de doamnă căsătorită, pentru că el
caută servici dar nu găseşte. Eu am chef de muncă, hai să
muncesc, nu. Dacă găseşte o femeie care să-l întreţină, e foarte
bine. Aceasta este urmarea nenorocită a acestei stări de fapt.
Aceasta ar trebui condamnată de justiţie, de judecători,
de instanţele de judecată, unde se fac aceste analize, să se
purifice la sânge o hotărâre de divorţ şi puse nişte taxe
categorice, nişte instruiri categorice. Şi v-am spus, una dintre
dorinţele mele fundamentale, pentru că avem asistenţa socială
şi psihologia, cred şi repet încă o dată că ar trebui alcătuit un
manual de conduită în familie, un manual al codului manierelor
elegante, al soţului faţă de soţie şi al soţiei faţă de soţ, al
tânărului faţă de tânără şi al tinerei faţă de tânăr, şi al copiilor
faţă de părinţi şi al părinţilor faţă de copii şi predate acestor
asistenţi sociali, acestor psihologi, acestor psihiatri, acestor
sociologi, pentru că societatea noastră nu ştie să se ghideze. în
baza acestor manuale să se poată stabili chiar şi un criteriu de
lege după care să poată fi pedepsită conduita. Merg pe stradă,
382
Despre familia ortodoxă
vine unul şi mă scuipă. Conform codului manierelor elegante,
cine scuipă un om fară motiv, plăteşte suma de ... şi aceea intră
în contribuţia statului. Şi atunci să vezi cum îl înveţi pe om pe
stradă, nu să dea bună ziua, să te evite, nu să se izbească în tine.
Poate vi se pare o glumă dar eu consider că este o
necesitate absolută. Şi un psiholog, un sociolog, un asistent
social şi un psihiatru pot să stăpânească foarte bine lucrurile
astea, pentru că de aici se umple şi spitalul de nebuni, tot din
asemenea elemente. Sărăcia, necazul, lipsa, neînţelegerile,
bătăile, certurile, toate divergenţele, toate neajunsurile, toate
aceste decalaje familiale nu duc decât la urgii şi la catastrofe
atât familiale cât şi sociale. Se simte lipsa de asistenţă socială
adecvată, pozitivă.
Aţi văzut, se duc la o cantină de bătrâni şi dau o masă,
mai dau nişte cadouri, mai fac nişte analize acestora care dorm
prin canale. Cine îşi doreşte aşa o viaţă să o trăiască sănătos.
Nimeni nu-1 duce acolo. Orice om are un loc în societate,
depinde unde se poziţionează. Eu nu sunt adeptul faptului că
noi trebuie să căutăm să-i integrăm pe cei ce ies din societate,
noi trebuie să-i păstrăm pe cei ce sunt integraţi în societate. Că
cei care vor voi să se integreze pot veni singuri, nu trebuie
poftiţi.
b. Divorţul e fugă de responsabilitat
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

eTandreţea ţine până la copii, iar de acolo libertatea, un fel de libertate bolnavă pe care o putem confunda
intercomunicarea. Şi ceea ce spuneaţi dumneavoastră, ce facem astăzi cu democraţia noastră. Adică e o democraţie de la care nu
în cazul în care apare divorţul? Divorţul nu este un act de ştii ce să ceri. Aşa e şi familia despărţită, o familie de la care nu
gândire socială, divorţul este un moft şi o fugă de ştii ce să ceri. De ce nu ştii ce să ceri? Pentru că mama de-abia
responsabilitate. Divorţul nu ar trebui acordat cu câtă uşurinţă munceşte să întreţină.
se acordă. Din ce motiv? Dacă doi părinţi nu sunt în stare să Dacă stăm să analizăm factorul mamă, dacă l-ai
ţină o familie, cum va putea unul singur să o ţină? E întrebarea înlocui, s-ar falsa totul, tot ce s-ar crea în societatea aceasta,
cea mai simplă. Aici ar trebui să gândească judecătorul, aici dacă lipseşte elementul mama, acea societate e falimentară.
este punctul lui forte în care îşi poate arăta măiestria aplicării Karl May spune foarte frumos: Din zâmbetul mamei şi din
articolelor de lege. Femeia asta are doi copii sau un copil sau laptele mamei au ieşit şi geniile şi poeţii şi voievozii şi oamenii
domnul acesta are trei băieţi, un băiat sau nici un băiat, dar dacă mari. Pentru că mama îl simte cel mai bine pe copil, cum
ei în doi nu au putut face faţă, ce va face de unul singur? Este trebuie educat şi cum trebuie crescut.
deja o sinucidere morală, este mai mult decât a-ţi pune capăt Acelaşi lucru l-a spus Simion Mehedinţi: Familia într-o
zilelor. Tu pui capăt unui drum efectiv. societate dă tonul mersului tuturor lucrurilor. Dacă familia este
Ce naşte divorţul? Alcoolici, oameni rataţi, femei sănătoasă, societatea este sănătoasă. Noi avem obiceiul de a
distruse, copii abandonaţi, delincvenţi minori. Pentru că ce spune aşa: Vai ce s-a stricat lumea! Dar noi cine suntem? Nu
avem aici? Copiii crescuţi de tată vor fi lipsiţi de educaţia suntem lumea din acea lume? Nu noi suntem cei care trăim în
maternă şi vor fi cel mai greu integrabili în societate pentru că mijlocul acelei lumi? Dacă fiecare şi-a adus în societate
ei sunt ca sălbăticiunile, respingători, reci, neîncrezători, tot contribuţia lui negativă la mersul societăţii, nu automat s-a
distrus elementul social
timpul au impresia că cineva îi loveşte, îi bruschează, îi
exploatează, tot felul de manifestări ale copiilor. Iar copiii care
cresc numai cu mamă, şi ei la rândul lor au nişte slăbiciuni,
pentru că o mamă nu are autoritatea unui tată, ceea ce este
absolut necesar într-o familie. Ce se întâmplă cu acei copii?
Sunt sfioşi, ruşinoşi, lipsiţi de îndrăzneală, prea cuminţi, uşor
şantajabili, uşor coruptibili, uşor influenţabili. De ce? Pentru că
ei cresc şi împrumută din elementul mamei - blândeţea şi
feminismul. Ea atâta poate să dea unui copil, să nu înjure, să nu
fure, să fie cuminte, să fie politicos.
Dar el, în momentul în care găseşte caracterul de gaşcă,
va ceda uşor. Automat, el este factor participant la elementele
negative din societate. în momentul în care tata îi spune: „Fii
atent că iau măsuri." Mama îi spune: „Ai grijă că o să ai
probleme cu tata." El deja are o responsabilitate, ştie că acolo
este un stăpân. Dar când nu este stăpânul, apare şi la copil

382 1
 Graţia Lungu Constantineanu
?Cu cât sunt mai mulţi hoţi îţi trebuie mai mulţi
poliţişti, cu cât sunt mai multe nenorociri îţi trebuie mai mulţi
judecători, cu cât sunt mai mulţi bătăuşi îţi trebuie mai mulţi
jandarmi sau gardieni şi atonei ce faci? Umpli societatea de
oameni stricaţi şi de păzitorii lor. Dar dacă lumea este corectă
şi educată şi crescută cum trebuie şi societatea şi familia e
sănătoasă, societatea este curată, îţi ajunge un judecător la un
oraş, un poliţist la un sat, un jandarm la o comunitate. Nu-ţi
trebuie pe fiecare stradă câte 5-6 păzitori. Nu înseamnă că
înmulţind numărul de elemente sociale, tu asiguri bunăstarea
societăţii. Tu prin asta nu faci altceva decât să o slăbeşti. O
societate e sănătoasă cu cât are elemente de risc foarte
puţine.
Chiar mă gândeam odată la contextul istoric în care ne
aflăm acum, cu criza în care se vorbea de banii publici
consumaţi, şi mă întrebam cum poţi acelaşi ban, un singur ban
să-l împărţi la toţi cei care au nevoie, când nimeni nu-1
produce? Atunci, elementul de bază care scoate societatea dintr-
o greutate nu rămâne tot munca? Nu ea e cea care te scoate din
impas? Nu prin prevederi, nu prin legi, nu prin regulamente, nu
prin articole de lege, ci prin muncă. Trebuie să găseşti şi să
practici ceea ce te poate scoate la liman, chiar dacă o familie
este necăjită, o zi mă duc cu ziua, o zi prăşesc, o zi cosesc.
Aceste greutăţi, dacă ai credinţă şi lucrare, poţi să le depăşeşti.
Dar stând degeaba şi aşteptând ceva şi cineva să rezolve, nu vei
reuşi să faci nimic. în familie, responsabilitatea cade pe soţ şi
soţie, nici pe soţ nici pe soţie, ci soţ-soţie. Unul preia
conducerea unor lucruri, celălalt face alte lucruri. Mi-a plăcut
odată vorba unei femei. Am întrebat-o foarte mirat:
- Dumneavoastră ce servici aţi făcut?
- Părinte, eu am fost casnică şi am crescut 5 copii.
Munca mea a fost de 10 ori mai grea decât a unei femei cu
serviciu. Aceea s-a dus la birou şi şi-a luat banii. Dar vă
închipuiţi că 5 copii ca să-i creşti îţi trebuia profesor, îţi trebuia
382
Despre familia ortodoxă
dădacă, îţi trebuia îngrijitoare, îţi trebuia educatoare şi eu le-am
făcut toate singură.
Vedeţi? Şi atunci am spus:
- Nu m-am mirat de treaba asta dar ştiu că în general
toată lumea aleargă după un servici.
- Serviciul meu a fost cel mai greu. A-mi educa copiii
şi a-i creşte cum trebuie depăşeşte orice normă de servici.
Foarte tranşantă, fară o ruşine, eu sunt ţărancă sau sunt
casnică.
Graţia: Problema este că salariul soţului a asigurat întreţinerea
a 7 oameni, înseamnă că era foarte mare şi a avut de unde.
Părintele Calistrat: Da, dar a ştiut să gestioneze viaţa şi
probabil că şi el a fost responsabil la vremea respectivă. Vă
spun lucrul acesta ca să vedeţi că totul este legat de soţ şi de
soţie. Nu poate interveni factorul colateral. Judecătorul nu
poate subestima valoarea unui divorţ nici nu i-o poate creşte.
Avocatul nu poate subestima un divorţ, nici nu-1 poate creşte.
De ce? Martori ai acelui dezechilibru sunt soţul şi soţia, ei sunt
cei mai cunoscători. Atunci când apar aceste elemente trebuie
insistat pe păstrarea familiei, nu pe divorţ.
Graţia: Având în vedere că procentul de ortodocşi este de 86%,
familiile ortodoxe sunt într-un procent foarte mare. Părintele
Calistrat: într-un procent foarte mare numeric dar într-un
procent foarte mic activ ortodox.
c. Divorţul părinţilor în viaţa copiilor Graţia: Pentru că aţi
atins problema divorţului, vreau să mă opresc asupra unei
afirmaţii care se face. Lumea divorţează ca să fie la modă.
Această afirmaţie, după mine, e dureroasă: „Am ales de comun
acord să divorţăm tocmai pentru binele copiilor." însă un copil
trăieşte o adevărată dramă tot restul vieţii atunci când părinţii se
despart, indiferent cum urmează relaţia între cei doi părinţi
despărţiţi
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Părintele Calistrat: Copiii, în această situaţie, vor fi până la
maturitatea 'lor speculanţii acestei de comun acord slăbiciuni,
pentru că ei vor fi când cu mama, când cu tata. Balanţa va
înclina în raport de interese şi favoritisme, pentru că unul va fi
cu mama şi mama îi va da tot ce-i trebuie ca să nu plece la tata.
Chiar am întâlnit o mamă care spunea:
- Vai, soţul vrea să-mi ia copilul.
- Şi de ce nu i-1 dai?
- Păi cum, dar sunt mamă.
- Trebuie să fii mamă şi când îl naşti şi când îl creşti.
Dă-i-1 să vadă cum se hrăneşte un copil, dă-i-1 să vadă cum se
creşte un copil, dă-i-1 să vadă cum se culcă un copil, cum se
scoală un copil, cum se îmbracă un copil, cum se educă un
copil şi atunci te va căuta el pe tine şi va spune: „Iţi plătesc cât
vrei, haide să-i educăm."
Pentru că ce se întâmplă? De obicei aceşti copii sunt
baza delincvenţelor juvenile din societate pentru că ei, în
momentul în care mama şi tata s-au despărţit, devin rebelii
independenţi de familie, deci nu le mai pasă de nimic, sau
devin materia primă pentru bunicile care îi cresc într-un alt
duh, diferenţa de mentalitate şi de vârstă şi atunci, bunica fiind
mai în vârstă sau fiind mai obosită sau fiind mai depăşită de
situaţie, îl lasă oricum. Chiar am auzit această expresie: „II las
să facă ce vrea numai să nu plece de acasă." Eu am întrebat
odată pe cineva: „Şi dacă pleacă de acasă care e problema?
Cine crezi că îi va încălzi patul, cine îi va umple frigiderul, cine
îi va da bani de buzunar sau cine îl va spăla şi îl va îmbrăca? O
să umble o zi, două, patru, nouă, zece în rătăcire iar în
momentul în care îşi dă seama că a greşit, va face alegerea
corectă, căci prietenul te dă la o parte că viaţa e scumpă,
vecinul te dă la o parte că viaţa e scumpă.
Te întorci singur la viaţa de familie şi te comporţi ca
atare pentru că nu poţi să nu te integrezi într-un circuit dat care
ţine de mersul normal al societăţii. Rar ai să auzi un tânăr care
pleacă de acasă şi spune: „Măi, pentru că nu mă pot acomoda
382
Despre familia ortodoxă
în societate, plec la mănăstire, nu." Pentru că nu se poate
acomoda în societate merge şi se droghează, pentru că nu se
poate acomoda în societate se sinucide sau se duce şi intră într-
o bandă de derbedei sau într-o reţea de proxenetism, orice. Dar
nu ai întâlni un tânăr care să spună această vorbă: „Gata, nu-mi
găsesc rostul în societate, uite, mă duc la mănăstire şi mă rog
lui Dumnezeu." Nu face lucrul acesta. De ce? Tocmai pentru că
lipseşte educaţia spirituală. Asta e. Dacă ar fi educaţia
spirituală, l-ai găsi imediat la un preot sau Ia un duhovnic
spovedindu-se sau cerând un sfat. Şi imediat când părinţii au
venit după el, ar fi şi ei dirijaţi pe calea cea bună: „Măi, uite,
băiatul vostru aşa, băiatul vostru aşa." Dar nu întâlneşti lucrul
acesta. Este foarte dificil. Apostolul Pavel are această înţeleaptă
frază: Nu fac binele pe care îl doresc, ci răul pe
, • 476 care
nu-l voiesc.
Graţia: Mai înainte ne-aţi vorbit despre sfinţi crescuţi de
mame sfinte. în zilele noastre, ce influenţă au neînţelegerile
între mamă şi tată, divorţurile asupra copiilor pentru restul
vieţii şi pentru viitoarea familie pe care o vor întemeia ei?
Părintele Calistrat: Un proverb popular spune aşa: Aşchia nu
sare departe de trunchi. Deci chiar dacă noi voim sau nu voim,
această inoculare a ceea ce se petrece în familie se resoarbe
uşor în firea celui care a trăit trauma. De exemplu, în general,
un băiat crescut numai de tată, va fi un element dur sau rece.
Nu va avea sentimental de sensibilitate care e specific femeilor.
Un băiat crescut numai de mamă va fi întotdeauna mai sensibil,
mai fricos, mai uşor coruptibil pentru că este crescut în starea
de frică şi curiozitate, că mama îi spune: „Nu fă asta că nu e
bine sau vezi, nu te băga
476
Cf. Romani 7, 19
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.acolo că sunt oameni răi." Pe el curiozitatea îl mănâncă dar nu
i-o explică nimeni şi atunci ce se întâmplă? Aceste divorţuri au
două efecte foarte importante: întâi, desolidarizează ideea de
familie. De aici apar şi aceste cupluri de modă nouă, cum se
spune, în probe. Chiar într-o zi, la spovedit, o doamnă a folosit
expresia:
- Fata mea a stat 3 ani de zile în probe cu un băiat şi nu
s-au potrivit.
Mi-a vorbit ca despre un utilaj. îi zic:
- Vă rog să-i daţi această rugăciune la Sfanţul Ierarh
Nicolae şi Paraclisul Maicii Domnului să intre direct pe fagaşul
cel bun. N-o mai supuneţi probelor.
Şi a zis:
- Părinte, dar nu se poate. Tinerii dacă nu se cunosc
este o crimă să-i căsătoreşti.
Şi i-am spus:
- în anii '50, în anii '40 era o crimă ca femeia să
rămână văduvă de război cu o groază de copii după ea, să-i
aducă mari în stare de educaţie, să-i facă domni, să-i şcolească,
să-i ducă în facultăţi, să-i scoată oameni cu bucata de pâine în
mână, iar noi astăzi ne plângem cu o singură odraslă pe timp de
pace şi cu toate metodele moderne de educaţie, că nu am reuşit
nimic bun cu ea.
îmi zicea cineva: „Nu ştiu ce se întâmplă, am un băiat
ratat." Rataţi sunt în primul rând părinţii că nu au pus la
bază morala şi credinţa. Rataţi sunt părinţii care l-au crescut
şi l-au stimulat numai în cele care se văd şi se simt. Un om
trebuie să fie cultivat şi din punct de vedere religios. Se
practică în popor această expresie, că „biserica e a săracilor".
Să ştiţi că bogaţii au mai multă nevoie de ea. Când credem noi
că un om este plin de bani şi de tot ce-i trebuie, atunci îi vine
necazul şi nimereşte biserica. Şi cea mai frumoasă expresie este
aceasta:
- Părinte, dacă rezolv problema, dau o donaţie
consistentă.
382
Despre familia ortodoxă
- Vă rog frumos să v-o donaţi dumneavoastră. Faceţi
rugăciuni să vă rezolvaţi problema.
Adică şi aici, în momentul în care este strâns cu uşa şi
Dumnezeu i-a dat o încercare concretă a vieţii, şi aici el vine să
intervină prin ban, nu prin credinţă. Deci vine să intervină prin
ceea ce poate el stăpâni mai bine, nu prin munca cinstită. Ar
trebui să spună: „Hai să depun un efort pentru fiul meu, să-i fiu
prieten, să-i fiu sfătuitor, să mă implic, să-l caut, să mă
străduiesc mai mult." I-am spus unei mame:
- Duceţi-vă în fiecare zi de mână fetiţa la şcoală şi
mergeţi la prânz să o luaţi pentru că veţi găsi multă linişte în
lucrul acesta. Vă veţi simţi ca o şcolăriţă şi o să o înţelegeţi
altfel în momentul în care mergeţi cu ea de mână.
- Aaa, dar plătesc taxiul să o ducă.
- Doamnă, nu poate să-i ofere taxiul pe stradă sau de
acasă până la şcoală, ce îi poţi oferi mata. Mata îi oferi în
primul rând exemplul personal. Ea vede că tu faci o jertfa cu
ea de la clasă până acasă. în momentul în care vede că o aştepţi
simte dragostea ta. în momentul în care vede că o duci de
mână simte că trăieşti pentru ea. Aşa, dacă ai dat-o la 3 ani la
căminul cu program prelungit, la 4 ani la grupa începătoare, la
5 ani la grupa pregătitoare, la 6 ani în clasa a I-a, la 18 ani la
facultate, tu când te mai întâlneşti cu acest prunc? Voi doi când
vă mai întrepătrundeţi sufleteşte ca să-i inoculezi ceva când va
fi ea domnişoară, când va fi familistă, să ştie - copiii trebuie
duşi de mână la şcoală, nu plătit taxiul.
Da, dar îmi cereţi prea mult
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă
.Da, îi cer prea mult! Deci nu avem timp. Acesta este
răspunsul modern al omului grăbit. Nu avem timp. Secunda
rămâne aceeaşi, minutul rămâne acelaşi, răsăritul şi asfinţitul
rămân aceleaşi, noi rămânem aceiaşi, timpul la fel trece, la fel
curge, noi îl grăbim sau îl scurtăm. II grăbim dacă ne sculăm
târziu şi îl lungim dacă ne sculăm devreme. Este şi proverbul
popular: Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge. Sau, era
o vorbă: Cine se scoală de dimineaţă osteneşte şi trudeşte dar
câştigă. Aici am pierdut noi noţiunea.
Eu am trăit aceste lucruri şi o spun nu ca o chestiune de
educaţie, ci ca o chestiune de amintire, eu am mers de mână
la şcoală cu bunica mea când eram copil şi mă lăsa la poarta
şcolii şi îmi spunea: „Dacă cumva vezi că a trecut de 5 şi nu
vin, ţine-te şi tu de nişte băieţi mai mari care vin spre casă.
Dacă nu, aşteaptă-mă că vin să te iau." De ce lucrul acesta? Ca
să simţi plăcerea pentru ceea ce faci. De aceea spun copiii, m-
am plictisit la şcoală, sunt în lâncezeală, nu-i mai interesează
învăţatul, nu-i interesează notele. Aţi văzut, nimeni nu citeşte,
nu mai sunt poveşti, nu mai este lectură. întrebam un băieţel în
clasa a IV-a ce carte citeşte el şi mi-a dat un nume de scriitor
străin, Crima din beci. I-am spus:
- Ce treabă ai tu cu asta?
- Nu, dar e roman poliţist, Părinte. Eu nu citesc
fleacuri din astea.
- Da, dar tu eşti prea micuţ. Tu ar trebui să te
obişnuieşti cu basme de Petre Ispirescu sau cu Ion Creangă
sau, uite, este Fram ursul polar sau ...
- Aaa, dar nu citesc fleacuri din astea.
- Atunci, citeşte cărţi istorice. Citeşte despre Mihai
Viteazu, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş.
- Aaa, dar ăştia sunt depăşiţi.
Acesta e răspunsul unui copil în clasa a IV-a. De ce?
Pentru faptul că noi ne grăbim. Calculatorul grăbeşte timpul,
monitorizarea grăbeşte timpul, orele şi programul grăbesc
timpul, presiunea aceasta a secundelor grăbeşte timpul, masa la
484
program grăbeşte timpul. îmi aduc aminte când eram mai mic,
că la ora unu, când eram în vacanţe, era obligatoriu o oră de
program de somn. îţi era somn sau nu-ţi era somn, trebuia să te
pui în pat, să te înveleşti cu pătura şi să stai acolo şi în loc să
adorm urmăream ceasul. Bineînţeles că până la urmă
adormeam o jumătate de oră sau un sfert de oră. La ora două
era scularea: „Du-te şi fă aia sau strânge nişte buruiene la pui
sau scoate o găleată de apă sau strânge nişte surcele." Era o
activitate uşoară, care era dirijată sub formă educaţională, să te
deprinzi să diversifici un pic. Copiii, acuma, dacă dau de
calculator, stau câte 20 de ore până se plictisesc, la televizor
stau câte 30 de ore până se plictisesc, muzică ascultă până se
plictisesc, informaţii de internet au până se plictisesc şi la un
moment dat, ei se văd îmbătrâniţi sufleteşte iar părinţii spun:
- Ce să-i fac?
- Nu-i fă nimic. Dă-i să citească Noul Testament şi du-
1 la biserică. Dă-i să se împărtăşească, du-1 la Sfânta
Liturghie, du-1 la un preot să-i citească şi numai în felul acesta
se poate recupera. în rest nu putem face nimic.
Părinţii care pleacă de la premiza că de comun
acord se despart în vederea folosului copiilor săvârşesc cea
mai mare crimă sufletească pentru că acei copii, în comun
acord cu voia lor, sunt distruşi sufleteşte pentru ziua de mâine,
pentru că dacă ei au văzut că părinţii au putut trăi liberi, de ce
nu ar trăi şi ei liberi? Ei sunt viitorii concubini ai societăţii
pentru că aşa a fost mama şi tata. Şi mai nou, am întâlnit şi
această chestiune:
Ştiţi, mă lupt, Părinte, să-1 învăţ pe băiatul meu că prietenul pe
care îl am acuma, el este tatăl lui
 Graţia Lungu Constantineanu
- .îmi pare rău, greşiţi, doamnă. Tatăl lui este soţul
dumneavoastră cu care l-aţi conceput şi al cărui nume îl poartă.
- Nu, l-am învăţat să spună că acela este un neisprăvit.
- Cea mai mare greşeală. Nu are cum, este sângele
tatălui lui şi nu puteţi face această crimă. învăţaţi-1 să-şi
respecte tatăl bun sau rău cum este. Trebuie să i se spună:
„Tatăl este plecat, aşa a fost conjunctura, când ai să fii mare ai
să înţelegi."
- Nu, că el deja îi spune tată prietenului meu.
- Nu poate să aibă doi taţi. Când va avea doi taţi nu va
avea nici o educaţie pentru că un tată îl va învăţa într-un fel şi
un tată într-un fel. El când vede că nu găseşte din doi taţi ce să
aleagă, aleargă la al treilea şi şi-1 caută singur.
Subiectul este foarte sensibil. Divorţul nu este o
soluţie. Divorţul ar trebui să fie ceva de ordonanţă
prezidenţială. Chiar vechiul sistem comunist, aşa cu toate
slăbiciunile lui, înainte de a divorţa doi oameni, erau chemaţi la
un centru de interogatoriu, unde erau analizaţi de persoane, să
vadă motivele divorţului. Iar dacă motivele erau neîntemeiate,
erau certaţi, sancţionaţi, trimişi acasă să se împace sau chiar
ameninţaţi că îşi pierd serviciul sau anumite drepturi. De ce?
Tocmai pentru a stimula familia. Şi chiar dacă ei au fost
necreştini, au făcut acest efort, nu în detrimentul Bisericii ci în
folosul Bisericii. Pentru că înainte, chiar era o ruşine să auzi că
s-a despărţit cutare, dar acuma e o normalitate. Chiar am
întâlnit o tânără care vine aici la Vlădiceni şi nu o văzusem de
ceva vreme şi o întreb:
- Tu ce mai faci? Ştiu că erai la Medicină, ce drum
mai ai?
- Aaa, Părinte, de astă toamnă m-am şi căsătorit, am şi
divorţat, acuma sunt recăsătorită a doua oară. Nu ştiu dacă am
să mă impact cu băiatul cu care sunt acuma, dar sper ca
momentan nu vom face copii, iar dacă nu-i bine o să termin şi
cu el. Nu am avut noroc.
- Dar aşa în 3-4 luni aţi constatat care vă e norocul
şi care nu vă e norocul?
382
Despre familia ortodoxă
- Părinte, asta e viaţa, nu avem timp să aşteptăm, e
prea scurtă, trebuie să ne grăbim să le facem pe toate la timp.
- Da, dar le faceţi rău, nu le faceţi cum trebuie. Aţi
încercat să daţi vreo şansă problemelor, să nu ajungi în
punctual acesta?
- Nu, cred că nu m-a iubit din prima, m-a luat din
interes.
- Dar nu l-ai văzut când te-ai cununat, că urmăreşte
un interes sau o dragoste?
- N-am cercetat lucrul acesta. Am vrut să am statut
de doamnă căsătorită.
Iată un nou răspuns modern legat de viaţa de familie —
vreau să am statut de doamnă căsătorită. Adică în momentul în
care vei divorţa, indiferent câţi bărbaţi vei mai avea, nu are
importanţă, pentru că ai avut statut de doamnă căsătorită. Deci
nimeni nu te poate lua la întrebări. Şi aceasta este o formă
imorală de a ne ascunde în dosul patimilor şi păcatelor pe
seama celei mai sacre taine - mare e taina aceasta în Hristos şi
în Biserică — căsătoria. Hai să o facem să fie făcută, că vom
vedea noi după aceea ce vom face. Vedeţi, din start se pleacă
pe o premiză greşită.
d. Urmările divorţului părinţilor asupra adolescenţilor
Graţia: Am constatat la adolescenţi o poziţie foarte fermă de
a-şi păstra familia, părinţii la un loc. Ajung până la ameninţări
că se sinucid dacă părinţii divorţează. Şi ei nu au divorţat, am
cunoscut situaţii concrete. însă, în ultimii ani de la libertatea
aceasta nestăpânită, adolescenţii, în situaţia divorţurilor, a
neînţelegerilor sunt pentru divorţ, iar când deja divorţul este
pronunţat, încearcă să-şi convingă părinţii să îşi găsească alte
relaţii, nu neapărat căsătorie. Care sunt cauzele şi urmările
acestor împrejurări? Părintele Calistrat: Vă refereaţi la două
probleme, adolescentul educat timpuriu, în vremea mentalităţii
vechi, avea noţiunea de familie, iar noţiunea de familie, să ştiţi
că în perioada comunistă, a fost foarte bine implementată.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Divorţul era foarte rar şi când vă spun că era foarte rar, eu îmi încercat să-i prind şi zic, foarte bine v-ar prinde un Maslu, o
aduc aminte în vremea copilăriei mele, poate până pe la 18 ani, spovedanie şi o împărtăşanie, pentru că acolo îl pot cerceta pe
că nu ştiu dacă am auzit de 10 divorţuri în satul în care eu m- om cel mai bine şi cunoşti şi cauza. Cum spuneaţi, pe noi nu ne
am născut. Dar cum s-a ajuns la aceste divorţuri? La bază erau interesează senzaţionalul, efectul, ci de unde vine, care este
ceva probleme din astea uşor politice, bărbatul era mereu motivaţia că se ajunge la această ruptură.
hărţuit de poliţie sau femeia era pusă într-un pericol anume şi Aici, cum vă spuneam, rolul copilului este fundamental, pentru
atunci au divorţat pentru a masca anumite probleme şi a avea o că părinţii iubindu-şi copiii peste măsură, vor lua decizia
anumită libertate de a nu avea necazuri sau copiii să nu tragă corectă. De aceea se şi spune: „Ei, dacă nu aveam copii, de mult
urmările bărbatului. Adică era o despărţire tacită, dar nu că nu ne-am fi despărţit dar copiii ne-au ţinut împreună," am întâlnit
ar fi vrut să fie familie, ceva care să arate copilul ca fiind rupt multe cazuri. Probabil că şi Dumnezeu când a lăsat Taina
de realitatea problemei respective. Deci era ceva cauzat Cununiei, a spus: Aceasta să o faceţi întru naşterea de fii şi de
artificial. prunci. De ce? Deoarece copiii sunt temelia casei părinţilor,
Insă, odată cu revoluţia din 1989, exact ce spuneaţi, spune în rugăciunea cununiei, chiar când se citeşte la altar
întâlnim tineri care îşi conving părinţii să divorţeze şi aici
voiam să vă dau răspunsul fără a pune întrebarea - sunt tineri
care au ştiut să lupte pentru familia lor, şi părinţii, de dragul
copiilor au cedat şi eu chiar le-am spus când am avut cazuri de
genul acesta:
- Şi cum, de acuma vă puteţi înţelege?
- De dragul copiilor.
- Ei, dacă este de dragul copiilor, faceţi-o şi de dragul
lui Dumnezeu, consideraţi că Dumnezeu este în copiii voştri şi
luaţi-o ca în numele lui Dumnezeu.
Şi uşor, uşor s-au sedimentat lucrurile. Chiar când eraţi
dumneavoastră şi aşteptaţi să discutăm, doamna care fusese
înainte exact asta îmi spunea:
- Soţul ar vrea să dea divorţ, dar nu-i decis pentru că
suferă fetiţa şi fetiţa i-a spus:
- Eu nu pot fără tine.
Şi tata i-a spus:
- Tata stă până creşti mare.
Şi i-am spus:
- Poartă-te ca atare, fii şi tu mai înţelegătoare, fii mai
îngăduitoare, nu mai forţa nota pentru că între voi o să fie bine.
Pune puţină rugăciune. Este arma cu care întotdeauna am

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dar adolescenţii despre care vorbeaţi în finalul
întrebării care spun părinţilor: „Da, despărţiţi-vă, refaceţi- vă
relaţia," aceia sunt copiii care şantajează, de fapt profită, fiind
mărişori, la vârste înaintate - 14, 15, 16 ani, îşi caută interesul
lor în această situaţie. Cei care vor rămâne cu mama nu vor
avea niciodată un stăpân, pentru că o mamă nu poate gestiona
tinereţea unui copil. Şi apoi, noi românii avem ceva nativ -
puţină pudicitate, şi când spun lucrul acesta, am să vă spun la
ce mă refer: Niciodată o mamă, şi aici e şi o mică greşeală, nu-
şi permite să vorbească cu fetiţa ei anumite lucruri puţin
depăşite de moralitate, adică nu discută, e şi o greşeală dar în
acelaşi timp ţine şi de felul românului de a fi, în sensul că e o
chestiune de ruşine. Adică nu poate să discute mama cu fata
anumite lucruri.
Când apar adolescenţii din finalul întrebării, lor de ce le
convine? Tocmai aşa îşi pot justifica ieşirile: „Mamă, da' tu nu
ai o relaţie, da' tu nu te-ai despărţit de tata, tu nu ai luat alt
bărbat? Da' lasă-mă să-mi trăiesc viaţa, lasă-mă să-mi caut
calea în viaţă." Deci e o metodă de libertinaj. Pentru băieţi, cu
atât mai mult, că dacă ar rămâne lângă o mamă, nici nu se pune
problema. Băieţii de la 16, 17 ani, deja sunt independenţi,
numai financiar nu, că în rest nu mai au nici o oprelişte asupra
nici unui fapt.
în schimb, cei care rămân cu tata au marele „avantaj" că
întotdeauna tata este mai uşor şantajabil. Deşi se pare că într-o
familie soţul este cel care gestionează problema familiei, să ştiţi
că este o mare înşelare. Vă spun eu că femeia este mai aspră
într-o familie dar lângă bărbat, nu fară bărbat. Când nu are
bărbatul, femeia îşi pierde autoritatea. De ce? Pentru că ea când
se legitimează copilului spune: „Asta nu faci că aşa a spus şi
tată-tu." El atunci ascultă şi se opreşte. Dacă au spus amândoi,
are reţinerea. Dar în momentul în care femeia nu are autoritatea
tatălui lângă ea, deci a soţului, copilul spune: „Mă duc la tata şi
cer voie." Iar tata devine şantajabil dintr-o iubire inexplicabilă.
382
Despre familia ortodoxă
Chiar şi psihologii şi oamenii de ştiinţă nu au putut demonstra
de ce, dar taţii cedează foarte uşor în faţa şantajului copiilor.
Eu am avut cu vreo săptămână în urmă, o chestiune
foarte interesantă: Un băiat care învăţa foarte bine a intrat într-o
combinaţie din asta mai neserioasă cu şcoala, cu colegii şi îi
lasă tatălui o scrisoare: „Eu sunt plecat pentru 2-3 zile, să nu te
temi că nu mă sinucid. Dar dacă îndrăzneşti să mă cauţi, să ştii
că chiar o voi face." Şi eu îi spun: „Te rog să-mi asculţi şi mie o
singură dată sfatul. Du-te acasă, strânge-i lucruşoarele, pune-i-
le în două geamantane la uşă, nu pentru că ai să-l pedepseşti, ci
pentru o lecţie. în momentul când va apărea, peste 2, peste 3,
peste 4 zile, să-i spui atât: Bagajul îl ai făcut, ia-1 şi mergi unde
ai mai stat." „Părinte, nu-s tâmpit să fac aşa ceva cu copilul
meu." Şi i-am spus: „Niciodată nu-1 vei învăţa să se întoarcă pe
cărarea cea dreaptă dacă el observă că tu mori de câte ori el
face o prostioară. Trebuie să ai şi acel sânge rece, trebuie să fii
şi acel părinte dur cum este stâlpul de gheaţă sau stâlpul de
piatră, ştiind că dincolo de părinte şi de voinţa lui nu se trece."
îmi amintesc şi acuma o spun cu zâmbet că la vremea aceea nu
o percepeam aşa, când luam o notă mai rea şi se cerea carnetul,
tata spunea:
- Dacă ai rămas corigent sau repetent, să nu te găsesc
acasă!
- Unde să mă duc?
- Pe mine mă întrebi? Unde pierzi vremea când nu
înveţi
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă
.Iată un răspuns pe care nu l-am găsit nici în vremea de
astăzi că nu ştiu unde pierdeam vremea ca să nu învăţ. Dar
vremea pe care o pierdeam să nu învăţ era lenea sau nepăsarea
sau delăsarea sau fotbalul pe uliţă sau joaca cu copiii pe prund
sau pe deal cu animale. Deci undeva se pierdea timpul dar el
aşa spunea: Acolo să te duci unde pierdeai vremea şi nu ai
învăţat. Şi atunci ce făceam? Mă apucam rapid de învăţat ca să
scap de rezolvat această problemă, pentru că într-o zi tot la o
oră de educaţie din aceasta mai severă, ca să spun aşa, mai
dură, zice:
- Să nu vă vină vreodată în cap că mă şantajaţi pe mine
că o să ieşiţi şi o să plecaţi. In ziua în care v-aţi gândit să
plecaţi, să vă gândiţi că înapoi nu vă întoarceţi. Poarta asta spre
înafară se deschide, dar înspre înăuntru niciodată.
- Nu, dar nu m-am gândit la treaba asta.
Deja dădeam să acopăr, adică nici nu ar fi discuţia
vreodată.
- Nu, dar am spus aşa, ca nu cumva să aveţi prin
minte.
De asta vă spun, educaţia nu se face cu bâta. Este cea
mai mare catastrofă să crezi că un copil se educă din par. Nu
este adevărat. Un copil se educă numai psihologic, dar în
primul rând trebuie să aibă părinţii o mentalitate sănătoasă. Şi
de ce vă spun lucrul acesta? Am auzit de mii de ori în casa
părinţilor mei unde am crescut, o vorbă atât de simplă. Nu
spunea niciodată: Mergeţi la treabă sau faceţi aia sau faceţi aia.
Noi mâneam la masă liniştiţi, eu şi fratele meu şi părinţii mei
stăteau prin casă şi la un moment dat tata spunea: V-aţi gândit
vreodată când staţi la masă că aici nu-i cantină şi dormitor? Aţi
văzut ce scrie în Scriptură? Cine munceşte mănâncă, cine nu
munceşte nu mănâncă. Şi nu mai aşteptam comentariu: Dar ce
mai este de făcut? Uite, trebuie strânsă iarba la vacă, trebuie
cutare, trebuie cutare.
Adică era un mod de educaţie. Mă enerva la vremea
aceea, mă enerva la sensul că mă simţeam descoperit, adică mă
484
lua ca pe un laş, nu ştiu cum să spun, ca pe un trântor sau mă
lua cumva descoperindu-mă. Nu erau vorbe de dat cu parul, dar
erau vorbe care te deranjau, adică erau vorbe care se izbeau,
adică prindeau un contur şi imediat, nu aşteptam, ştiam că la 4
vine trenul şi îi spuneam fratelui meu: Hai să tăiem lemne, hai
să tăiem şişcă, că ştiam că la 4 30 e acasă şi iar nu găseşte nimic
făcut. Chiar dacă ne jucam de la 2 până la 4 sau de la 1 până la
4, în jumătate de oră făceam cât n-am făcut în 3—4 ore, adică
să vină să găsească rapid, cu sacul de buruiene prin păpuşoi, să
vadă cel puţin că suntem în activitate. De ce spun lucrul acesta?
Părinţii îşi şantajează proprii lor copii, tata îţi dă bani. Aveam un
băiat în clasă de bani gata, eram la liceu şi mie îmi era jenă că
diriginta noastră (Dumnezeu să-i dea sănătate!) avea o metodă,
făcea şedinţa cu părinţii şi cu copiii în clasă. Nu ştiu dacă se mai
practică astăzi. La vremea respectivă ea spunea să vină părinţii,
să stea lângă copii, să vadă ce odrasle au educat. II sculase pe
un băiat Vasile în picioare. El era un băiat bun dar comod. Pe
vremea lui Ceauşescu nu-şi permitea oricine tricou marinăresc,
adidaşi, stofă bună, bluză bună, cămaşă scrobită, dintr-un
material bun, papion, aere. Era un băiat de-a gata, cheltuia mulţi
bani. Diriginta spunea notele la catedră: 3, 4, 5, 6, 4, 5, 3,
cutare, 2, cutare, 7, cutare, 3, cutare şi mama lui plângea în
bancă lângă odrasla ei
 Graţia Lungu Constantineanu
.Mama mea, care era şi ea la şedinţă în clasă, auzise şi
de memorabilele mele note care începeau tot aşa de la 4 şi de la
3 dar se terminau şi pe la 8 şi pe la 9 şi pe la 10, erau
amestecate. Când merg eu spre casă îi spun: „Ţi-a plăcut cum
plângea femeia aceea şi îi spunea fiului ei: Vasilică, îţi dă
mama tot ce vrei, numai învaţă să treci clasa. Uite, te roagă
mama frumos, în genunchi mă pun." Ea nu spune nimica,
probabil că se sfătuieşte acasă cu tatăl meu şi când stăteam noi
la masă şi mâneam seara, atunci ne întâlneam toţi, mă întreabă:
„Ai întrebat-o pe mam'ta dacă n-o să plângă, să te roage să
înveţi? Ţine minte, zice, să nu iei tu note şi să treci clasa până
nu m-oi duce eu să plâng, să înveţi. Ştii ceva? Cât ţi-a dat
Dumnezeu trup întreg şi există topor, furcă, greblă, sapă, dacă
vei vrea să trăieşti, vei lucra, dacă ai cap şi vrei să-l foloseşti să
cruţi trupul, pune-1 la muncă şi atunci ai să trăieşti mai uşor.
Dacă nu, faci ce vrei. Să nu aştepţi că eu m-oi duce vreodată la
şcoală să mă intereseze notele. Eu când am făcut şcoală, pe
mine nu m-a căutat nimeni la şedinţa cu părinţii. Eu am învăţat
că am vrut, vrei să înveţi, ai să înveţi, nu vrei să înveţi, n-ai să
înveţi. Atât să ţii minte că de la 18 ani în sus aici nu mai este
staţiune." Vreau să vă spun că nu s-a dus odată să se intereseze
de o notă sau să-şi bată capul.
Deci sunt măsuri şi autoritare dar sunt şi măsuri
distructive. Dacă vrei, ia o notă că-ţi dau un ban. Uite, du
gunoiul că-ţi dau un ban. Treci clasa că-ţi iau calculator. Du-te
la şcoală că-ţi iau maşină. Treci la matematică, că-ţi iau telefon
mobil. Vedeţi, e un fel de negustoreală între părinte şi copil în
care copilul nu mai are imaginea corectă a autorităţii parentale.
Exact ce vă spuneam într-o întrebare mai de demult, proasta
cultivare a unei personalităţi bolnave nefondată pe nimic.
Copilul nu are personalitate, copilul este copil. Dacă tata are
100 de ani şi copilul are 80 de ani, el îi spune săru' mâna tatăl
Deci este tată. Aşa cum Iisus prin întruparea din Fecioara Maria
nu şi-a schimbat calitatea fiiască ci veşnic a rămas Fiu dar a
făcut voia Tatălui care L-a trimis, exact aşa şi copiii în familie.
382
Despre familia ortodoxă
Indiferent de autoritatea parentală, el este fiu şi atunci sigur că
greşeala fundamentală în adolescenţii aceştia care scapă la
libertate, unde o găsim?
Avem anumite elemente la nivel de societate:
străinătatea, unde se duc şi trăiesc în concubinaje şi sunt de
capul lor şi fac tot ce vor ei pentru că acolo nu este nici un
stăpân, doar biserica îi mai adună în sărbători pe ici pe colo, dar
pe cei care se lovesc grav de grinda de sus. Apoi sunt aceste
cercuri mizerabile de proxenetism, droguri ş.a.m.d., viciile
acestea îi adună, că cine se aseamănă se adună. Niciodată o fată
nu poate să plece de acasă, că spune, vai, a fost răpită de pe
stradă! Să fim serioşi. Dar mă reped în primul magazin şi zic:
„Vrea să se ia de viaţa mea, anunţă poliţia!" Nu există, totul se
face consimţit. Clar să fie că peste toate aceste aşa-zise
întâmplări scandaloase propagate peste tot, este
consimţământul personal. Până nu consimţim noi răul în noi, el
nu intră, scurt.
Iar ultima, sunt aceste cluburi sau centre de distracţie
care nu sunt gestionate poate la vârste adecvate. Să spunem că
un tânăr de 25 de ani, de 30 de ani poate înţelege ce să ia dintr-
o distracţie, treaba lui. Aici devii şi duşman dacă loveşti în
propriul lor orgoliu şi în propriul lor teren de desfăşurare. Dar
vrem să căutăm ceva bun în acel teren de desfăşurare. Poate,
dacă are o vârstă coaptă, ştie ce să caute acolo, mă rog. Dar
între 15-19 ani, el nu are ce căuta acolo.
Ca să vedeţi cât e de subţirel dracul. Pe mine m-a
întrebat o fată următorul lucru:
- Părinte, sunt studentă în anul I la Medicină. Sunt
fecioară şi-mi este ruşine să spun prietenilor mei. Eu nu am
cunoscut niciodată un băiat.
- Şi ce ai pierdut în treaba asta?
- Nu am pierdut nimic, dar mă simt complexată faţă de
colegele mele care ies toate, pleacă, se duc în weekend- uri la
distracţie, la muzică.
- Şi pe tine cine te opreşte să nu mergi?
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Da, dar cu cine

382 2
 Graţia Lungu Constantineanu
- ?Cum cu cine? Du-te la biserică, roagă-te, aprinde o
lumânare, ai să întâlneşti un băiat bun, fii sigură că şi acolo
trebuie să fie unul care gândeşte ca tine şi ai să-ţi găseşti un
prieten cu care poţi să mergi în weekend fară să faci grozăvii.
Şi cât de bine o să fie de tine când o să intri curată în altar. O să
vă faceţi cununia şi o să pună Dumnezeu toate darurile în
copilul acela, şi nu mai trebuie să-ţi fie ruşine. Din contra, o să
fii mândră când bărbatul tău o să vadă că tu ai fost nestricată,
nefolosită de altul.
- Nu m-am gândit la asta, dar îmi este ruşine că în anul
I de facultate, la 20 de ani, sunt fecioară şi nu pot să le spun
colegilor.
Să-ţi fie ruşine că eşti moral? Dacă luăm numai câteva
elemente: Ecaterina nu voia să se mărite că II iubea pe Hristos,
sfânta mare muceniţă îi refuza pe toţi care îndrăzneau să vină să
o ceară în căsătorie, după ce le punea cele mai filosofice
întrebări pentru că ei erau toţi de neam păgâni iar ea era
mireasa lui Hristos. Dioscor taie capul fiicei sale pentru că ea
credea în Dumnezeu şi o chinuieşte şi o maltratează. Sfânta
Varvara, apoi Tomaida despre care v-am vorbit, acceptă să fie
măcelărită cu barda de socrul său şi stă ca martiră şi ca
ocrotitoare şi protectoare a oamenilor morali. Să luăm cazuri
concrete: Sfânta Iuliana, cea care trebuia să fie batjocorită de
ostaşi şi îi spune gardianul care o ducea că era creştin: Nu te
lăsa pângărită de ăştia.
- Trimite-ţi trupul cumva la Hristos întreg.
- Ce să fac? Zice ea.
- Gândeşte-te la ceva.
Şi a văzut deodată nişte frunze mari de brusture şi îi
spune ostaşului:
- Tu ştii că asta e iarba fiarelor?
- Taci. Ce prostii creştineşti ai tu în cap?
- Nu crezi? Uite, îţi spun eu. Eu pun două din astea pe
gât şi tu dă cu toată puterea ta şi ai să vezi cum se îndoaie sabia.
382
Despre familia ortodoxă
Şi acela, fără să se gândească, când a dat, a tăiat capul
sfintei. Dar de ce? Pentru că împăratul spusese înainte: Aveţi
grijă că este creştină. Nu cumva să-i tăiaţi capul înainte de a o
necinsti că pentru ei aceasta e mare taină. Citiţi în Vieţile
sfinţilor, pe sfânta muceniţă Iuliana. Şi de ce am dat exemplul
acesta? Noi nu ştim cum să împodobim Biserica cu această
curăţie, cu această feciorie, cu această taină a raiului, care e
starea primordială şi ţie îţi este ruşine să mărturiseşti în sinea ta
că eşti moral!? Vedeţi? Aici se inversează valorile. Să ajungi tu
cel corect să-ţi fie ruşine că eşti corect! Şi atunci de ce trebuie
să ne mai mirăm că avem familii de probă sau concubinaj sau
divorţ sau copii care îşi şantajează părinţii. Fata se duce cu
mama că poate să facă ce vrea şi feciorul se duce cu tata pentru
că are libertatea şi nu-i cere nimeni socoteală.
Dacă Dumnezeu a spus că aceşti copii trebuie să
crească în familie şi sunt oglinda şi rodul părinţilor, păi, nu
se schimbă legile firii. Şi probabil, că v-am spus ce trebuie să se
întâmple. Aceasta este premiza mea - noi românii, în clipa pe
care o trăim acuma, degeaba aşteptăm 666, noi suntem într-o
apocalipsă spirituală. In momentul de faţă noi suntem aliniaţi
pe acel capitol 13 şi 11, cine vrea să facă rău, să meargă să facă
rău, cine face bine, să facă în continuare bine că Dumnezeu
când va veni va plăti fiecăruia după faptele lui. Şi ştiţi unde
va fi trezirea? Ştiţi unde încetează apocalipsa?
Cum v-am mai spus într-o discuţie anterioară, în clipa
în care cei care trăiesc acuma drama libertăţii, se izbesc de toate
relele, sigur îşi vor dori să nu treacă prin aşa ceva copiii lor.
Copiii lor mai prind o oră de religie la grădiniţă, la şcoală,
biserica e liberă, slavă Domnului, nu ne putem plânge, material
religios cât vrei, numai să vrei să citeşti, vom reuşi următoarea
performanţă, generaţia care vine de-abia va fi una sănătoasă. De
ce? Pentru că iese din
1
 Graţia Lungu Constantineanu
cenuşa prăpăstiilor noastre, deci din neglijenţa noastră
că noi propriu-zis acuma am creat o neglijenţă.
Aţi văzut ce spun părinţii acum? în calitate de cadru
didactic, cred că aţi întâlnit lucrul acesta: „Ce să-i fac,
doamnă?" Asta spune: Ce pot să-i fac? Iar părinţii care acum
sunt tineri, de la 20 până la 30 de ani, după ce vor trece prin
toată cenuşa nenorocirilor, vor naşte de-abia copii sănătoşi şi le
vor spune: „Nu faceţi ce am făcut noi că nu e bine." Deci,
trebuie o generaţie de sacrificiu şi de experienţă pentru că
occidentul nu a făcut din Balcani decât o experienţă în
momentul de faţă: Cehoslovacia, Bulgaria, Ungaria, Serbia,
România, Rusia mai puţin că ei au o altă viziune privind
morala, la ei sunt un pic mai categorici încă. Şi de ce spun
lucrul acesta? Spun pentru că ei ce au făcut? După ce ne-au
ţinut sub papuc sub formula: „Nu ne trebuie capul vostru ci
braţele voastre," acuma au spus invers: „Nici capul vostru nici
braţele voastre, sunteţi cobaii noştri." Deci lăsaţi toate viciile să
pătrundă peste ortodoxie. Dar să sperăm, cum spune
Mântuitorul: Nu te teme turmă mică, Domnul a binevoit întru
tine.417 Graţia: Sfinţia voastră aţi vorbit despre acea curăţie pe
care unii, unele sfinte au reuşit să şi-o păstreze. Şi în zilele
noastre, dacă în familie copilul şi-ar putea forma noţiunea de
familie sfântă ca trăire, din experienţa şi exemplul părinţilor,
atunci ar mai dori, ar mai accepta să greşească, să păcătuiască
înainte de căsătorie? Chiar dacă este într-o relaţie de prietenie
cu cineva, dacă ar păcătui, tânărul sau tânăra nu ar şti că
murdăreşte familia, acea viitoare familie care se va închega la
un moment dat, fiindcă ţine la propria familie şi la sfinţenia ei?
Căsătorit sau nu, e bine ca omul să nu păcătuiască?
Părintele Calistrat: Este corect. Ceea ce aţi remarcat este
ideal, dar trebuie să ţinem cont de doi parametri - întâi, faptul
că tentaţiile tinereţii sunt multe şi slobode. Apoi, faptul că
inevitabil, avem un trup biologic care îşi manifestă anumite
ieşiri, ca să spun, fireşti. Dacă educaţia din familie, dragostea
477
Luca, 12, 32.
382
Despre familia ortodoxă
de Dumnezeu, frica de Dumnezeu, dorinţa de spovedanie,
dorinţa de împărtăşanie este cultivată în persoana respectivă, va
birui, ceea ce aţi spus. Şi am întâlnit fată care mi-a spus:
- Părinte, ce ziceţi, să mă culc sau nu cu prietenul
meu?
- Părerea mea, până la căsătorie, corect nu. Dacă te
doreşte să te aştepte.
- Păi nu că-1 ia alta.
- Să fie sănătos, nu-i al tău.
Trebuie aici în primul rând o tărie de caracter. Trebuie
aici o voinţă de fier şi vedeţi, asta este întâmplarea că tinerii
noştri, nemaiavând modele sau modelele fiind puţine, ei tocmai
aici fac greşeala. Că spune, ei lasă să ne cunoaştem mai bine.
Vine o doamnă într-o zi şi-mi spune aşa:
- Părinte, vreau să fac un pomelnic pentru fata mea.
- Da, dar ce problemă aveţi?
- Ştiţi, sunt un pic supărată, fata mea a fost în probe 7
ani cu un băiat şi nu s-au potrivit să se căsătorească.
în clipa aceea eu m-am abţinut, pentru că duci un cal în
probe, duci o maşină în probe, duci o motocositoare, o
combină, o vacă o dai cuiva să o crească să-i ia laptele, dar fata
mea a fost în probe cu un băiat!? Ca şi cum te-ai duce la o
întrecere sportivă. Am zâmbit şi i-am spus:
- Lăsaţi, uitaţi, faceţi canonul acesta că Dumnezeu va
lucra.
2
 Graţia Lungu Constantineanu
Şi bineînţeles, i-am dat Psaltirea, Canonul de pocăinţă,
Canonul de înger păzitor, ca să conştientizeze noţiunea ei
greşită. Simt foarte frumoase aceste rugăciuni, ai ce găsi în ele.
Dar ceea ce cereţi dumneavoastră nu se potriveşte cu un lucru.
Eu spovedesc persoana matură de la 40 de ani în sus. în general
pe duhovnicii tineri i-am lăsat să se iniţieze între cei tineri
pentru că găsesc şi păcate, găsesc şi situaţii şi au unde spori,
când vrea câte unul să înveţe să spovedească. Eu iau persoanele
în vârstă pentru că astea sunt cuminţi şi decente şi e foarte uşor
de lucrat cu ele. Unde nu ştiu ei, vin şi mai întreabă:
- Părinte, cât canon aş da?
- E bine să dai cam aşa, adică să înveţe şi el să
canonisească.
Dar ce mă fac când eu îi spun:
- Doamnă, da' aţi greşit şi nu vă pot împărtăşi.
- Nu contează, Părinte. Dă-mi agheasmă mare.
- Mamă, dar nu acesta e scopul spovedaniei, ca eu să
te spăl pe tine cu agheasmă mare. Spune David: Spăla-mă-vei
şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi 41* dar aşa ai fântână
acasă, bei apă câtă vrei. Eu aş vrea ca dumneata să ajungi să iei
contact cu Dumnezeu, cu Sfintele Taine, că acolo nu spune în
Evanghelie, cel ce bea agheasmă mare, va avea viaţă veşnică,
ci cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă
veşnică şi la judecată nu va veni 419. De ce nu ne cheamă la
judecată când mâncăm şi bem sângele Lui? Pentru că suntem
fără de păcat, ne-am spălat, ne-am curăţit.
- Aa, da, Părinte, lăsaţi, vin eu altă dată, mă duc că
scap autobuzul.
Şi atonei, cum să-i cer eu ca fata ei sau băiatul ei să aibă
noţiunea de adevăr revelat sau noţiunea de curăţie sau de
feciorie, când părinţii sunt în afară, sau celebra expresie
onorabilă a femeilor:
- Dumnezeu ştie, Părinte, ce o mai fi dincolo.
- Da' de ce spuneţi treaba asta?
- Da' parcă ştim cum o să fie?
382 1
Despre familia ortodoxă
- Atunci de ce s-a mai scris Evanghelia? De ce mai
veniţi cu pâiniţa asta la parastas? De ce aţi mai adus prescura
asta?
- Părinte, aşa am învăţat de la părinţii mei.
- Atunci eu frământ şi îţi vorbesc jumătate de oră
duminica şi încerc să fiu cât mai explicit şi caut să fiu cât mai
logic în ceea ce spun şi caut modelele cele mai autentice şi tu
îmi spui că aşa ai învăţat de la părinţi, că aşa se întâmplă?
Deci vedeţi, aici este vorba de trăirea interioară. Fără o
trăire interioară absolută nu vom ajunge la o întărire absolută.
Avem cazuri. Să nu credeţi că Biserica e lipsită de copii
cuminţi, nu. Sunt încă suficienţi, nu are cine să-i îndrume. Sunt
talente din acestea sufleteşti care nu are cine să le descopere.
Eu consider că aici este o crimă spirituală.
Cred că ar trebui pus un mare accent ca în seminariile teologice
să fie cei mai buni duhovnici şi să-i educe pe tineri nu în sistem
educaţional clasic ci în sistem moral. Adică cel care stă în
seminar, nu neapărat că el face şi română şi matematică şi
chimie. Nu e treaba mea. Aceasta e operaţiunea Ministerului
Educaţiei, ne supunem legilor statului. Dar acolo în seminar să
ai duhovnicul sau spiritualul care să fie atât de apropiat şi să fie
atât de implicat, încât să fie ca într-o familie, adică să vină ca la
un tată al lor şi atunci descoperi toate reperele, toate talentele
 Graţia Lungu Constantineanu
.Şi este imposibil ca la fiecare generaţie de tineri care
vin, să nu găseşti unu, doi buni de călugări sau unu, doi cu
vocaţie preoţească. Ca în orice domeniu, sunt harismatici,
oameni care s-au născut harismatici. De exemplu, este om care
este făcut să aibă smerenie, este om care este făcut să aibă
inteligenţă, este om făcut care să aibă dragoste, este om făcut
care să aibă pricepere, este om făcut care să aibă rugăciune.
Cred că aţi observat lucrul acesta şi citind şi scriind
anumite lucruri, toată lumea vorbeşte de rugăciune. Stai,
rugăciunea nu este o meserie, rugăciunea nu e o tehnică, am
luat o linie tehnologică, bat cui aici şi mi-a ieşit şaibă dincolo,
nu. Rugăciunea e un dar. Când nu e atinsă inima de firul
Duhului Sfânt, când nu-i pătrunsă inima de harul acela
dumnezeiesc, poate citi acela 10 Psaltiri pe zi. Bine spune:
- Părinte, am citit Psaltirea.
- E bine că ai citit-o, acuma roagă-te! Rugăciunea să o
simţi, nu citirea. Că aşa citim, toată lumea citeşte.
Am şi spus că sunt rugăciuni ascultate şi neascultate.
Noi putem face rugăciuni la infinit, dar nu ştim care sunt
ascultate. Cele ascultate sunt într-adevăr cele care vin cu o
lacrimă, cu smerenie, cu o străpungere, cu o părere de rău,
adică trebuie să ai vocaţia să te rogi.
Eu rămân uneori mirat, sau ca să spun aşa, puţin lezat
în interior, dar nu m-am manifestat liber ca expresie, când
observ anumite stări din acestea de gheaţă sau reci în cadrul
Sfintei Liturghii, câte un slujitor care nu e în concordanţă cu ce
e pe Sfânta Masă, adică ori nu e atent ori vorbeşte ori nu se
concentrează ori are altă preocupare, adică nici nu cunoaşte
momentele cheie ale liturghiei când trebuie să te transpui tu pe
măsură, că nimeni nu poate să străbată cerul cu mintea, numai
unde vrea Dumnezeu, dar el e rece, adică e absent. Şi îl întreb:
Eşti cu mintea acasă? Asta dă dovada că undeva este fisură şi
de la fisura aceasta se nasc toate celelalte fisuri. Adică,
categoric, un tânăr sănătos pleacă dintr-o mamă sănătoasă.
Vă spun că am întâlnit un caz, zice:
382 1
Despre familia ortodoxă
- Părinte, l-aş da la mănăstire dar el nu vrea. Inima mea
este într-acolo.
Şi băiatul a spus următoarea expresie:
- Mamă, orice, golan mă fac, dar în mănăstire nu mă
duc.
Am spus:
- Şi crezi că e o expresie sănătoasă?
- Nu vreau să trăiesc toată viaţa sub povara că
Dumnezeu mă priveşte. Nu mă interesează mistica.
Iată răspuns! Am spus:
- Bine, atunci, azi de ce ai venit cu mama la
împărtăşit?
- Pentru că ea mă forţează.
Totuşi, o mamă autoritară, ca în clasa a XII-a să-l aduci
la împărtăşit, şi culmea, de ce vă spun că se citeşte autoritatea
unui părinte? Nu fumat, nu băut, nu desfrâu, nu drog, nu plecat
aiurea, nu discotecă, nu umblat, dar rece. Şi a spus:
Părinte, mă rog lui Dumnezeu să-l lumineze că nu ştie
ce-i cu el, dar cât este în casa mea până se însoară, va face ce
spun eu, după aceea, cum l-a lumina Dumnezeu. Dar câte
mame avem aşa? Asta este arta! Şi a spus:
Sunt de acord cu ce spui, dar eu nu vreau
 Graţia Lungu Constantineanu
.Se vede că se luptă voinţa şi dorinţa cu firea. Aici este
vorba de o fire care nu e făcută pentru aşa ceva dar se vede şi
verticalitatea mamei, că l-a dus pe linia care trebuie în forţă,
cum se spune, adică l-a ocrotit de tot răul. Acum aici rămâne
următorul lucru, sunt două paralele care se pot crea, ori
crescând şi în momentul în care mintea se coace, va fi un
familist foarte bun pentru că el e moral şi e sănătos şi obişnuit
aşa, i-a intrat şi în fire disciplina, ori scăpând la o libertate şi
găsind o femeie necredincioasă, să se strice şi să distrugă tot ce
mama a clădit.
Dar de acolo înainte, dăm răspuns fiecare, că va lăsa
omul pe mamă şi pe tată şi vor fi amândoi un trup m adică cu
familia lor, dar cum rânduieşte Dumnezeu. Aici numai Maica
Domnului lucrează. A venit odată o fată la spovedit. Şi în ziua
de astăzi o pomenesc, făcuse prostituţie prin Germania vreo 2
ani de zile. A scăpat de acolo cum a scăpat ea şi a venit în ţară.
Fiind postul mare, cred că a mustrat-o conştiinţa şi a venit la
spovedit şi mi-a picat mie să o spovedesc. Era prin anii '97, '98,
'99, nu ştiu exact, dar oricum până în 2000. Am întrebat-o:
- Eşti bucuroasă de tot ce ai în spate?
- Părinte, zice, sunt doi oameni în mine. Să vedeţi
mărturisire sinceră, de om nepriceput în ale credinţei. Zice,
sunt doi oameni în mine, unul mă face să-mi fie ruşine de tot ce
am făcut şi aş vrea să şterg bucăţica aceea de viaţă, 1 an
jumătate, 2, 3, cât i-am pierdut aiurea, că nu în toţi am făcut
prostii. Eu m-am dus să lucrez la un bar, de acolo de la bar am
fost racolată la o cafenea şi de acolo, după aceea am fost plătită
cu 25 de euro pe zi ca să întreţin un număr de rapoarte trupeşti
pentru care primea şi ea de la fiecare un procent. Şi zice, banii
nu-i am că i-am cheltuit, nu s-a ales nimic de ei că nu poţi să
faci bani cu păcat, foarte conştient, la 26 de ani.
Şi de ce vă spun lucrul acesta? Un lucru foarte
interesant. Adică, pentru mine a fost o chestiune în care am
văzut că Dumnezeu poate schimba inima omului de la rău la
bine dar prin voinţa Duhului Sfanţ, nu prin voinţa noastră.
504
Despre famil i a ortodoxă
Eram şi eu curios, eram duhovnic tânăr şi mă chinuia dracul şi
pe mine şi voiam să cunosc toate lucrurile interesante şi întreb:
- Dar ai avea aşa ca noţiune cam cât ai greşit?
- Părinte, cred că mi-au trecut 3000 de bărbaţi prin pat
în timpul acesta. Dar mă credeţi că de fiecare dată mă rugam la
Dumnezeu să se termine, să plece că-mi era greaţă şi scârbă de
mine? Şi mă rugam la Dumnezeu să mă scoată din locul acela.
Ştiam că nu-i bine dar voiam să mă răzbun pe viaţă. Nu i-am
înţeles expresia, şi zice, cum credeţi că am scăpat? Ca să vedeţi
ce interesant! E o lege, spune, Părinte, între aceşti mafioţi, se
exprimă ea, că dacă cineva te place şi plăteşte o anumită sumă
pentru tine, te ia de acolo. Eu nu aveam bani să plătesc dar nici
voinţă nu aveam să plec dar nici plăcere să stau, dar mă
obişnuisem cu ritmul acesta de viaţă că trebuie să treacă 13-15
bărbaţi într-o zi şi să-mi fac treaba. Căutam şi eu rapid să
termin cât mai repede, să scap de obligaţii şi după aceea, eram
mulţumită că cel puţin aveam un acoperiş.
Deodată m-au luat nişte frământări sufleteşti, am
început să mă rog şi cum mă rugam? Doamne, dacă nu-Ţi place
ceea ce fac aici, lucrează şi scoate-mă de aici! Ca să vedeţi
acolo în întunericul păcatului, adică filă de Pateric, nu o
întâmplare anapoda. Şi, Părinte, zice, vine într-o zi un român
frumuşel şi drăgălaş, nu se culcase cu femeie niciodată. Zice,
eu l-am văzut că nu se pricepe şi habar nu are şi l-am întrebat:
„Tu ce cauţi aici?" El a început să o facă pe interesantul cu
mine dar eu nu m-am lăsat intimidată. El, când a văzut că eu
sunt mai căpoasă, a întrebat: „Tu de unde eşti?" „Sunt din
judeţul cutare din România." Nu era din zona noastră, Iaşi,
Suceava, Botoşani, era din josul ţării. Păi, zice, şi eu sunt din
judeţul cutare. „Tu eşti frumuşică, ce cauţi tu aici?" Şi i-a zis:
„Nu am bani să plec." Spune băiatul: „Cât vor ăştia ca să te ia
de aici? Spun că te iau eu, nu contează, dar nu mai sta aici, du-
te acasă!"
A dat băiatul 1500 de mărci, era pe vremea mărcilor, şi
i-a dat fata de la stricăciunea aceea, de la casa aceea de randez-
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

vous. I-a dat bani, a pus-o în avion şi a trimis-o în România. - Părinte, nici nu i-aş spune, nici nu aş face greşeala
Ştiţi ce i-a spus băiatul? Caută-1 pe Părintele Argatu de la asta, dar să ştiţi, om ca el nu am întâlnit. Mă credeţi că uneori
Ceraica. Şi nu au mai făcut nimic. Ea venind în ţară, s-a dus pe suntem mai mult ca doi fraţi din respect şi din ruşine, eu îi mai
acolo prin zonă pe la mănăstiri şi nu a dat de preotul de care îi spun „să nu iasă şi între noi vreo nenorocire sau ceva, să nu-ţi
spusese. Nu mai ştiu dacă trăia. Important e că nu a ajuns la el. vină în cap să te duci la alte femei". „Lasă, măi că nu ne-am
Dar ajungând prin Iaşi cu nu ştiu ce problemă şi din vorbă în născut numai pentru asta. Nu avem doi copii de crescut?"
vorbă a auzit de Bârnova, pur şi simplu, să se spovedească. în Adică Dumnezeu i-a dat om după credinţă, după lucrare. Şi de
momentul când am luat discuţia cu ea, zic: ce vreau să spun? Aici este esenţa că şi în momentul când cazi,
- Măi, Veronica, dar tu ştii un lucru? Ai citit vreodată dacă ai conştiinţa şi te-ai ridica, tot ar fi o virtute. Dar câţi
Viaţa Măriei Egipteanca? conştientizează când au căzut că trebuie să se uite în sus. Ei se
- Părinte, eu am auzit ceva de genul acesta, dar nu ştiu uită la spânzurătoare, se uită la pastile, se uită la linia de
despre ce e vorba. tramvai, la linia de tren, lâ trecerea de pietoni, la şosea, se duc şi
îi dau o broşurică cu Viaţa Măriei Egipteanca, este se aruncă în faţa maşinii
micuţă, scoasă din Mineiul Paştelui, din postul mare, sinaxarul
acela xeroxat. îi zic:
- Citeşte-o, vino la spovedit şi dacă eşti fată cuminte,
uite, ţine minte, în ziua în care te-ai împărtăşit, eşti curată ca şi
fecioară în ziua dinainte de a se atinge primul bărbat de tine.
- Chiar se poate, Părinte, treaba asta?
A început să postească, să se roage, într-un an şi
jumătate s-a căsătorit, a luat un băiat foarte, foarte bun, au
născut doi copii. Eu nu mai ştiu de câţiva ani de ei pentru că au
plecat cu serviciul în josul ţării, spre Ardeal, nu au mai rămas
prin zona noastră. Dar când a venit ultima dată la mine, a venit
cu doi copii şi cu soţul. Eu l-am întrebat pe el mai mult
ispititor, din curiozitatea mea:
- Dacă tu ai şti că soţia ta ar fi o rea, cu ce ochi a-i
privi-o?
- Nu, Părinte, e o fată extraordinară. Nu vă puteţi da
seama cât mă trage la bine! Nu aş lăsa-o pentru nimic în lume.
Eu îi spun:
- Măi, Veronica, uite care e treaba, ce rugăminte am la
tine, ce ai vorbit cu duhovnicul, duci în mormânt. Să nu te scapi
vreodată să-i spui lui.

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Vedeţi aici, Părintele Cleopa spunea mereu treaba asta:
„Când a pus dracul gheara pe tine s-a terminat totul." E
deznădejdea asta, descurajarea, ieşirea din firesc şi din normal
te duce la distrugere, la fel şi în problema noastră. Ai familie
sfântă, dar ai trei feluri de familie sfântă. Ai sfântă că o vrea
Dumnezeu, ai sfântă că vrei să o faci şi Dumnezeu pune harul şi
ai sfântă uneori când înveţi şi din greşeală. Şi greşelile sunt tot
o încercare a vieţii. Acuma depinde în ce măsură după un
cutremur din ăsta mai rămâne omul întreg. Şi de ce v-am dat
exemplul acesta? Să vedeţi că nu Maria Egipteanca acum 1600
de ani e singura care a trecut Iordanul, unde? în credinţă. Nu
neapărat în pustie. Şi e mamă şi e familist şi e copil şi e soţ şi e
tată. Dar v-am spus, şi rolul duhovnicului. Deci dacă omul ar
conştientiza valoarea preotului sau valoarea Bisericii sau
valoarea predicii sau valoarea trăirii personale, ar fi ceva. Dar
dacă omul nu conştientizează, valoarea nu are valoare! Graţia:
Am urmărit cu nişte ani în urmă un fdm documentar pe
Discovery cu privire la familie în primele veacuri romane. Când
existau neînţelegeri într-o familie şi ajungeau la situaţia de
divorţ, trebuiau să meargă la mai marele cetăţii şi să spună care
era neînţelegerea. Erau trimişi timp de două săptămâni într-o
locuinţă cu strictul necesar numai ei doi şi le era servită masa la
orele corespunzătoare. în aceste două săptămâni, fiind numai ei
doi, trebuiau să se cunoască mai bine pentru a menţine familia.
Cei mai mulţi se împăcau după cele două săptămâni. Alţii,
puţini, dacă nu se împăcau după aceste două săptămâni,
mergeau din nou la mai marele cetăţii şi erau trimişi într-o altă
încăpere extrem de mică, cu un singur pat de lemn şi timp de
alte două săptămâni primeau doar puţină pâine şi puţină apă.
Timp de 400 de ani au fost doar două divorţuri în aceste
condiţii. Foarte frumos explica în acel documentar că lipsurile
îi unesc pe oameni. în zilele noastre oamenii divorţează repede,
imediat altă căsătorie... Părintele Calistrat: Este logic ceea ce
spuneţi. Dar să facem o distincţie, şi aici vreau să fiţi atentă la
următorul lucru. Familia bogată este familia care îl are şi pe
481
Psalm 33, 10.
1 509
Despre familia ortodoxă
Dumnezeu, iar oamenii bogaţi material sunt săraci. V-am
repetat: Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit. 481 Divorţurile acelea
de care vorbeaţi din epoca romană erau divorţuri verificate.
Chiar dacă erau, exista fundamentul problemei respective şi de
obicei, ştiţi în ce constau divorţurile atunci? Se întâmpla
câteodată să plece pe câmpul de luptă, să nu ştia dacă mai
trăieşte sau e prizonier şi femeia dorea să se căsătorească să
facă urmaşi. Era o rânduială a timpului de atunci. Dar în
momentul în care se întorcea soţul, dacă el o ierta, ea se
întorcea la vechiul ei soţ şi îl abandona pe cel pe care îl luase.
Era o cutumă care dădea dreptul, dacă ea a crezut că bărbatul e
mort şi s-a recăsătorit, era iertată.
Dar astăzi nu se fac divorţuri, acestea nu sunt divorţuri.
Acestea sunt nişte farse. Dacă aţi observat, sunt un fel de
telenovele. Ei vor să pară importanţi, vor să pară interesanţi,
vor să pară grozavi, vor să dea impresii, vor să facă imagine,
vor să fie vedete, vor să aibă publicitate. Deci nu e ceva
justificat, pentru că dacă te-ai duce la divorţ să-i întrebi pentru
ce motiv au divorţat, ei nici nu cunosc cauza, dar sunt în faţa
judecătorului.
V-am mai spus, cred că în momentul de faţă, societatea civilă ar
trebui să responsabilizeze câteva lucruri prin legile statului. Mai
întâi valoarea familiei şi motivul pentru care se dă un divorţ.
Trebuie o lege clară, să se cerceteze motivul pentru care trebuie
să dai un divorţ, nu neînţelegere şi nepotrivire de caracter. Şi ce
dacă nu te înţelegi, luptă până te înţelegi, schimbă principiul!
Apoi, neacordarea divorţului cu rapiditate şi cercetarea
îndelungă, deci timp de hotărâre mai lung. Nu prin ordin
prezidenţial, că a spus el da şi ea da, imediat s-a declarat
divorţul, nu aşa. Aceasta nu este motivaţie de divorţ. Trebuie să
vezi motivaţia pentru care doreşti să faci lucrul acesta
 Graţia Lungu Constantineanu
.Pentru că aici, de fapt în spatele acestei legi a
divorţului, se ascunde în mod inventiv şi în mod subversiv în
acelaşi timp, distrugerea celulei de bază a societăţii - familia.
Deci undeva se urmăreşte un interes meschin, ca familia să nu
existe. De ce? Normalizarea societăţii prin viaţa de familie,
ceea ce vă spuneam eu în răspunsul la prima întrebare, ar scuti
o gamă întreagă de servicii pe care statul le oferă acestor
persoane iresponsabile. Şi atunci, sigur, trebuie un număr de
directori, trebuie un număr de fundaţii, trebuie un număr de
ONG-uri, trebuie personal TESA, trebuie un număr de oameni
implicaţi, locuri de muncă, interese mai mici, mai mari,
importante, neimportante şi atunci, ţinând acest lanţ al
slăbiciunilor, se creează şi acea dorinţă de a trăi lejer, pe
suferinţa altuia.
Deci clădesc bogăţie şi cărămidă pe slăbiciunea cuiva,
pe nenorocirea lui, pe incompetenţa lui, pe naivitatea lui.
Pentru că se consideră că oamenii nu-şi dau seama. Dar această
mulţime pe care noi o ignorăm din punct de vedere social sau
moral sau statal sau legislativ penal, civil, cum vrem să o luăm,
s-ar putea la un moment dat să fie ca o avalanşă asupra noastră.
Au făcut glume de conducători? Acuma nu-i ascultă nimeni.
Au făcut glume pe baza legilor statului? Nu le ia nimeni în
seamă. Au făcut glume pe seama guvernanţilor? Nimeni nu
ascultă, nimeni nu vorbeşte, trece pe lângă urechi. Au făcut
glume pe seama a tot ceea ce înseamnă românism, valoare,
istorie? Toată lumea reneagă şi toată lumea râde şi nu bagă în
seamă. Au făcut glume pe propria noastră piele, acum tragem
urmările pe propria noastră piele. Deci, vedeţi?
Să nu credeţi că există ceva în societate ce nu se
întoarce asupra noastră. Deci toate aceste divorţuri au înmulţit
delincvenţii, toate aceste neînţelegeri din familie au înmulţit
criminalii, toate aceste neînţelegeri din familie au înmulţit
numărul de puşcării, toate aceste nenorociri din familie au
înmulţit numărul de violuri. Sigur, au din ce trăi televiziunile,
deci toată mass media prosperă şi atunci, sigur, îţi trebuie din
504
Despre famil i a ortodoxă
ce în ce mai mulţi reporteri că sunt prea dese cazurile, îţi
trebuie din ce în ce mai multe mijloace de transport, îţi trebuie
antene, îţi trebuie canale de undă, unde, ca să poţi avea
frecvenţă. Pe seama cui? Pe seama slăbiciunii noastre
omeneşti.
Noi nu facem altceva decât să ne săpăm singuri
mormântul. Desfiinţarea unei naţii vine din ea însăşi, nu i-o
face altcineva. Noi strigăm, aţi văzut că la noi la români asta e
o lege: Vai, vine Uniunea Europeană, vine NATO, vine
Occidentul, vine! Şi dacă vine, care e treaba? Au venit şi alţii şi
au plecat. Au venit şi ei şi vor pleca, dar ce să găsească în
urmă? Să găsească oameni morali, să găsească tradiţii, să
găsească muncă, să găsească disciplină, să găsească ordine!
Noi ce am făcut? Muzeul satului românesc, deci noi nu mai
avem sate, satul este la muzeu, Muzeul ţăranului român, noi nu
mai avem ţărani, ţăranul e la muzeu, Muzeul de maşini
agricole, deci noi nu mai avem agricultură, avem muzeu,
Muzeul de etnografie şi folclor, deci noi nu mai avem folclor, e
la muzeu. Păi, dacă toate le-am pus în muzeu, acuma trăim pe
seama muzeului.
Să ne întoarcem frumos la obârşia sănătoasă care începea cu
preotul, doctorul, preceptorul, prefectul, jandarmul, învăţătorul
şi dascălul bisericii şi atunci sigur că în momentul respectiv
vom avea şi moralitatea ca atare. Şcoala nu vrea să-şi facă
datoria pentru că tânărul nu ascultă şi nu se va bate vreodată
profesorul cu adolescentul ca să înveţe de un 5. Sigur că rămâne
la latitudinea celui care vrea să înveţe. Armata nu există. Legea
nu există, disciplina nu există
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Putem să înmulţim numărul de jandarmi, putem să
dublăm România cu jandarmi, asta nu înseamnă că am pus
ordine în ţară. Educaţia nu se face din bâtă. Când eram copii,
era o vorbă care ni se spunea mereu acasă: „Măi, numai la
animal îi dai cu bâta în cap, că omul înţelege de vorbă bună."
Era o vorbă folosită foarte des. Ea este valabilă şi în zilele
noastre. Omul trebuie să înţeleagă de vorbă bună. Trebuie să
ne revenim în sine.
e. Decesul unuia dintre părinţi
Graţia: Vorbeam de copiii care trăiesc o dramă prin divorţul
părinţilor. Care este starea lor sufletească, atunci când, din
nefericire, unul dintre părinţi pleacă în lumea cealaltă, fie
mamă, fie tată?
Părintele Calistrat: Să ştiţi că tot un proverb popular spune
aşa: Fiecare om are o stea sub cer şi o bucată de pâine sub
soare. în momentul în care unul dintre părinţi moare la o vârstă
fragedă, Dumnezeu rânduieşte lucruri neobişnuite şi
neînţelese minţii noastre şi din acele persoane chiar ies copii
foarte buni pentru că acolo a intervenit lucrarea Duhului
Sfânt sau lucrarea mântuitoare a Treimii.
Am să vă dau un exemplu. S-a repetat de două ori în
viaţa mea ca duhovnic. Era o fată foarte frumoasă la 30 de ani.
Când am cunoscut-o era necăsătorită, apoi s-a căsătorit. A
nimerit un soţ bun, a rămas însărcinată şi în luna a şaptea de
sarcină şi-a dat seama că are un limfom canceros şi doctorii i-
au spus să dea sarcina afară. I-am spus:
- Să faci cum crezi, dar eu aş întrerupe pentru o lună de
zile citostaticele pentru că nu vor merge nici înainte nici înapoi.
Nu ştii soarta, Dumnezeu ştie, dar nu te duce cu această povară
în mormânt.
Ea a spus:
- Cum adică, nu voi scăpa?
- Dumnezeu ştie ce poate face, noi nu ştim.
Părintele Pahomie era mai ataşat de ea sufleteşte. îi
504
Despre famil i a ortodoxă
citea tot timpul, o împărtăşea. O respecta mult că vedea că e o
suferinţă groaznică. S-a născut fetiţa şi când a împlinit un
anişor şi jumătate, mama a murit într-adevăr de boala
respectivă. N-a cruţat-o moartea. Fetiţa a mers normal până la o
vârstă şi când a împlinit 3 anişori, aşa din senin, fetiţa a murit
fără să-şi dea nimeni seama de ce, tatăl se recăsătorise şi o
creştea bunica. Mama a chemat-o după ea şi Dumnezeu a luat-o
în lumea îngerilor. Ea avea o suferinţă care se pare că s-a
transmis de la mamă prin boala pe care a avut-o. Şi a plecat
fetiţa după mamă. Deci s-au dus amândouă. Dar unde s-au dus?
De-a dreapta lui Dumnezeu. Pentru că ea murind în durerile
facerii şi murind în aceste dureri de a purta sarcină cu o boală
atât de grea, Dumnezeu i-a dat acea stare de mucenicie, spun
Sfinţii Părinţi, n-o spun eu. Vreau să spun că am avut
mulţumirea sufletească şi nu există o dată să se întâmple să
facem liturghie să n-o pomenim: Luminiţa şi Anamaria.
în iarna aceasta, la fel am fost pus în faţa unui caz. De
aceea vă spun că Dumnezeu lucrează, nu noi hotărâm. Acestea
sunt lucruri mai presus de minte şi de fire. O tânără proaspăt
căsătorită, până în 30 de ani, mi-a spus aşa:
- Părinte, am un băieţel, acum sunt gravidă în 5 luni şi
medicul mi-a spus că dacă păstrez copilul, voi muri.
I-am spus:
Faci cum vrei, dar sfatul meu este să ai răbdare şi să duci
sarcina aşa cum este. Nu-ţi încărca conştiinţa cu un suflet. Că tu
te duci să faci cezariană, dar ştii că în momentul în care te
anesteziază nu rămâi pe masa de operaţie? Şi de ce să te duci în
iad de două ori încărcată: cu crima şi cu sufletul
1
 Graţia Lungu Constantineanu
?- Părinte, îl las să se nască.
S-a împlinit timpul de naştere, a născut şi când a
împlinit băieţelul o lună de zile sau două, după ce l-am botezat,
mama a făcut o apendicită, nu şi-a dat seama şi a murit din
apendicita aceea cu o septicemie banală care în ziua de astăzi se
tratează cu câteva perfuzii. Fată simplă de la ţară, şi a rămas şi
băieţelul şi fata. Ea este înmormântată. Stăteam şi mă gândeam
acuma, cât de milostiv este Dumnezeu că a luat-o pe ea la cer în
calitate de mamă mântuită, iar pe copii îi creşte o soră de-a
dumneaei cu soţul ei, i-au împărţit deja între ei, unul are 2-3 ani
şi acesta are câteva luni.
Şi zic, uite cum rânduieşte Dumnezeu pentru unii soartă
grea de mititei şi îi căleşte şi îi formează, îi educă şi îi creşte aşa
prin nevoile sorţii şi tocmai aceştia vor ieşi buni şi uite cum alţii
au toate şansele de mântuire şi au toate şansele de educaţie şi
ies nişte răi. Şi m-am gândit cât de necunoscute sunt cărările lui
Dumnezeu în momentul când deschizi gura să dai un sfat. Cât
adevăr este în cuvântul pe care îl pronunţi în calitate de preot şi
duhovnic şi cât de precis şi atent trebuie să fii la un lucru de
genul acesta şi cât de nedreaptă este soarta uneori când noi nu
înţelegem anumite lucruri! Dar dincolo de toate e mâna lui
Dumnezeu. De asta spun, chiar dacă ar fi o catastrofă pentru un
copilaş căruia îi moare mama sau tata, acolo este mângâierea
Duhului Sfânt negreşit.
Părintele Cleopa spunea o istorioară a cu o mamă care
avea un copil şi acela s-a căsătorit şi i-a pus gând rău şi a luat-o
în adâncul pădurii s-o înjunghie şi mama îi tot spunea: Nu, e
prea aproape, o să ne audă lumea. Hai mai în adânc, hai mai în
adânc. Şi el, orbit în furia aceea mergea tot mai în adânc. La
care mama, la un moment dat, cu bunătatea ei de mamă îi
spune: Aici poţi să mă ucizi că n-o să ştie nimeni, nu vei avea
nici o problemă. Şi spune că el are mustrările acelea de
conştiinţă până i se aprinde candela după vreo 3 ani de
rugăciune că după aceea îl cuprinse groaza pocăinţei că auzea
pe mama prin somn: Puiule, de ce m-ai omorât? Şi el s-a
504
Despre famil i a ortodoxă
mântuit prin jertfa, prin moartea mamei, chiar dacă el a fost
criminalul, pur şi simplu el s-a izbăvit, s-a curăţit.
Graţia: Cum se poate explica lucrul acesta? Părintele
Calistrat: Vedeţi, acestea sunt tainele lui Dumnezeu, sunt
neştiute de noi. Istorioara se chema Inimă de mamă, o ştiu de
prin anii optzeci şi ceva, o povestea Părintele Cleopa. Unde
lipseşte mama lucrează harul Iui Dumnezeu. Acolo El
completează lipsa, noi nici nu ne dăm seama. Ce spune în Viaţa
Sfântului Ioan Iacob? Bunica, Dumnezeu s-o ierte, de timpuriu
mi-a semănat în suflet fapte de credinţă şi rodul lor mă ţine viu.
Mama era moartă, se ducea la mormânt şi spune: Dacă toţi vor
învia înseamnă că şi ea va învia, e o poezie, Ziua învierii de
Maxim, tatăl Sfântului Ioan Iacob. Apoi, de tata îşi aduce
aminte că e în război şi nu s-a mai întors şi cine ajunge Sfântul
Ioan Iacob? Ajunge sfântul cu moaşte întregi din pustia
Hozeva. Crescut de mama mare, cum spunem noi, deci de o
bătrână. Dar cine lucrează în lipsa părinţilor? Harul Duhului
Sfânt, el pune harisma în om.
într-o altă istorioară de care amintea Părintele Cleopa,
spune că la un moment dat, o mamă doreşte să-şi abandoneze
copiii. Tatăl îi spune: Lasă, nu-i nimic, aşa bolnavă cum eşti, tu
stai cu ei în casă că de muncă mă ocup eu. Trecând pe la casa
respectivă, Sfântul Petru, dacă fusese familist şi avea soacră şi
soţie, a băgat mâna în buzunar să scoată un pesmet, un fruct, o
curmală să dea pruncilor care plângeau lângă patul mamei care
era muribundă, era bolnavă, era pe sfârşite, la care spune
Sfântul Petru:
- Doamne, Tu care eşti atât de milostiv şi faci atâtea
minuni pe faţa pământului, fa ceva şi pentru pruncii aceştia! Nu
Te înduioşezi de lacrimile lor, cum stau în jurul patului mamei
că e bolnavă?
- Da, trimite îngerul să o ia, să o aducă la Mine!
Vine îngerul, ia sufletul, îl duce la rai. Şi Petru stă o
zi întreagă şi cârteşte în urma lui Dumnezeu şi spune:
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

- Asta cu adevărat faptă nedemnă de Dumnezeu, prea Dumnezeu şi este cântecul acela: Acolo este Mâna Ta şi Braţul
aspru, prea drept, prea crud, prea de neînţeles. Tău înalt, acolo Dreapta Ta mă va povăţui.
Ii spune Dumnnezeu Sfântului Petru: Noi nu putem face o mişcare în viaţă de care
- Petre, hai cu Mine la malul mării! Cheamă la Mine Dumnezeu să nu ştie. Unde sunt părinţii credincioşi, unde sunt
îngerul care a luat sufletul mamei! părinţii duhovniceşti şi unde au părinţii noţiunea de Dumnezeu
Ii spune: şi unde au părinţii noţiunea de har, copiii sunt binecuvântaţi de
- Te cheamă Dumnezeu. Dumnezeu. Aşa spune: Binecuvântat va fi rodul pântecelui tău.
Vine îngerul şi spune: îi spune Dumnezeu Maicii Domnului, prin înger. Bucură-te
- Da, Doamne, sluga Ta ascultă, porunceşte! Mărie, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată
- Bagă-te în fundul mării aici şi vezi că este o stâncă eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău că
mare, ad-o la Mine! ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre,108 Aşa şi noi, dacă
O aduce îngerul, ditamai bolovanul cât o jumătate de femeia a fost binecuvântată de Dumnezeu, de acolo se naşte un
casă şi o pune în faţa lui Dumnezeu. îi spune Dumnezeu viitor om de nădejde fără problema că familia s-a înjumătăţit.
îngerului: Acolo harul a lucrat şi am să vă mai spun una.
- Despic-o în două! Un băiat stătea într-o mănăstire, ca să vedeţi şi lucrul
O despică în două şi în mijlocul stâncii era o gaură cât o acesta. La un moment dat băiatul ce face? Vede că primeşte o
coajă de nucă şi un vierme alb se mişca acolo, întreabă scrisoare stareţul şi îl întreabă:
Dumnezeu pe Petru: - De ce eşti trist, awa
- Ţi-am văzut suferinţa, ţi-am văzut îndoiala, ţi-am
văzut cugetul înduioşat şi îndurerat. Vezi viermele acela? Ştiai
de el că e în fundul mării?
-Nu.
- Ştiai că e în mijlocul acestui bolovan?
-Nu.
- Ştiai că Eu 'grijesc de el acolo? Ei, aşa şi de copiii
aceia. Harul Meu va avea grijă de ei să ajungă oameni la locul
lor. Mama lor îi încurcă, nu-i ajută. Ea oricum va muri, că e
firească moartea pământenilor, ei nu ştiu că este un Dumnezeu
care ajută. Dar când vor ridica glasul la Mine, Eu voi vărsa
harul peste ei.
De ce v-am spus aceste două istorioare? în ambele
cazuri, indiferent că părinţii mor dintr-o situaţie nedorită sau
mor dintr-o situaţie de Dumnezeu rânduită din întâmplările
vieţii, vorba Părintelui Stăniloae, acolo intervine harul lui
108 Bogorodicinaia, cântare adusă din ceruri de către Arhanghelul Gavriil ca
închinăciune Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

701
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

- ?Sunt în rugăciune, sunt puţin îngândurat, dar de Dar problema esenţială, această răzvrătire care vine din interior,
ce? este legată în primul rând de exagerata afecţiune biologică care
- Mama ta şi tatăl tău sunt bolnavi şi ar vrea să te vadă. vine din iubirea de sine, iraţională, care este maica tuturor
Dar sfatul meu ar fi să nu te duci. relelor, Filocalia VI. După cum ne arată Părintele Cleopa, spune
Zice: că este un stih în psalmi, inspirit de Duhul Sfânt: Toiagul Tău şi
- Totuşi mă duc să-i văd pentru că m-au iubit.
varga Ta m-au îndreptat,110 atunci când m-am depărtat de la
In momentul când ajunge la poarta casei, vede un înger
şi îl întreabă: Tine. Chiar dacă în prima stare ei vin cu această hulă şi cu
- Ce e cu tine aici? această dărâmare sufletească, la un moment dat se vor întoarce
- Eu sunt trimis de Dumnezeu să veghez ograda pentru că psalmistul David spune: Zis-a cel nebun în inima sa,
acestei case şi să am grijă să nu se depărteze harul Lui pentru când păcătuieşte, ,JVu este Dumnezeu/"111înaintea ochilor lui.
că oamenii aceştia au un băiat în mănăstire care se roagă. Deci el nu-L mai vede pe Dumnezeu. De ce nu-L vede? Pentru
- Eu sunt acela. că se împlineşte cuvântul Scripturii: Ochi au şi nu văd, urechi
- Păi, dacă ai venit tu, eu nu mai am nici un rost, am au şi nu aud 112 Este explicabilă problema. Dar când li se
plecat. deschid ochii? Li se deschid ochii în momentul în care
Şi a zburat îngerul la cer. Deci, vedeţi? Dumnezeu ştie epuizează subiectul hulei. întâi se răzvrătesc, apoi se convertesc
unde trebuie să lucreze Duhul Sfânt. Nu rezolvăm noi
probleme în viaţă. Dumnezeu le rezolvă. Graţia: Am întâlnit
situaţii în care cei doi soţi au trăit în bună înţelegere, dar fără
prezenţă la biserică, fără spovedit, fără împărtăşit, aşa după
mintea lor, cu copii şi la un moment dat, dintr-o boală, unul
dintre ei a murit. Ceilalţi apropiaţi s-au îndepărtat atât de tare şi
chiar II hulesc pe Dumnezeu. Ce a avut Dumnezeu şi cu cel
care a murit şi cu copiii? Cum să-i lase Dumnezeu cu un singur
părinte, când au nevoie de ajutor, când au nevoie de sprijin?
Părintele Calistrat: Apropo de situaţia pe care aţi prezentat-o
dumneavoastră, Apostolul Pavel a spus aşa: Nu vă jeliţi morţii
păgâneşte de parcă nu ar fi înviere\ m Părintele Stăniloae109
spunea aşa, Cunoaşterea lui Dumnezeu din împrejurările vieţii
este cea mai grea cunoaştere pentru că acolo omul se răneşte de
cei 3 mari uriaşi: iubirea de sine, părerea de sine şi bizuinţa de
sine. Petru spune în Epistola I: Blestemat cel ce se încrede
braţelor sale, şi spune, acestea m-au ţinut şi m-au crescut
pentru că noi nu putem face nimic fără Dumnezeu.
110 Psalm 22, 5.
109 Stăniloae, Dumitru, pr. prof., Teologia dogmatică, voi 1, 111 Psalm 52, 1.
EIBMBOR. 112 Matei 13, 13.

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Graţia: întotdeauna?
Părintele Calistrat: întotdeauna. Am cunoscut o doamnă pe
care o respect, e femeie în vârstă, mamă la 65 de ani, avea un
băiat la care eu am fost personal la spital când era în comă. I-
am văzut privirea tulbure, i-am văzut chipul terminat, după ce
am citit rugăciunea de ieşire a sufletului, după ce am citit lupta
celui ce se luptă greu cu moartea, după ce am citit dezlegarea
sufletului de durerile morţii, l-am dezlegat, i-am făcut
rugăciunile, am văzut că s-a transformat livid şi chiar am zis
aşa: Doamne, dacă vrei să-l chinui pe pământ şi-l poţi ierta, ia-
l cu Tine, nu-l lăsa să sufere pentru că se vedea că nu va mai fi
un om deplin. A avut un accident destul de îngrozitor care i-a
zdruncinat creierul în cap, totul s-a zdrobit, era ca un ghiveci în
capul lui. El totuşi a rezistat câteva zile în comă.
Mama, la început a spus: „Oare de ce mi-a făcut
Dumnezeu treaba asta, că doar ştie că-L iubesc şi sunt
credincioasă din tinereţe?" Şi i-am spus: „Cred că de data asta
greşiţi. De ce nu vezi prin aceasta o răsplată a muncii tale şi că
l-a luat acolo, să nu se strice la dumneata," că nu era căsătorit,
avea casa lui, avea servici, era un băiat foarte la locul lui, spune
doamna. Eu personal nu l-am cunoscut în viaţă prea mult că el
era băiat de oraş, nu era om care venea prea des la biserică. I-
am spus: „Dacă Dumnezeu vrea prin suferinţa asta să-l mântuie
şi să te ierte şi dumneata cârteşti? Te rog să te rogi pentru
sufletul lui, fă psaltiri, fă rugăciuni, aprinde lumânări, dă de
pomană, străduieşte-te şi spune-mi ce vei visa." Şi l-a visat pe
băiatul ei, spune doamna, ca într-un fel de lumină albă şi i-a
spus aşa: „Mamă, nu mai plânge că mă deranjează. Dacă
Dumnezeu m-a chemat şi ţine la mine, tu de ce te întristezi
atâta? La ce-ţi ajută treaba asta?" Şi-a schimbat deodată starea
din supărarea aceea de cârtire într-o stare de mulţumire. Dacă
aşa a crezut Dumnezeu că-i bine, aşa să fie. Trebuie să mă
împac cu ideea. Nu am ce face. După ce a fost răzvrătirea
sufletească a venit şi mângâierea sufletească.
488
Matei 27, 54.
1 521
Despre familia ortodoxă
Cred că e în firescul nostru biologic, i-am spus odată
cuiva: „De ce noi ortodocşii când murim trebuie să facem atâta
tevatură pe seama morţii, când ştim clar că dacă Hristos a înviat
şi noi vom învia?" Dar noi transformăm totul într-o tragedie,
într-o mare urgie, aţi văzut o înmormântare ce înseamnă. Eu
cred, părerea mea personală, că în momentul în care Dumnezeu
simte nevoia să cheme pe cineva, îl cheamă la El, indiferent de
situaţie, dar ştie de ce o face.
Eu niciodată nu mi-am pus întrebări. Eu, când moare
cineva, exact asta spun: „Treaba lui Dumnezeu, a mai rezolvat
un proces verbal. Ştie El ce conturi au fost de tras, ce socoteli
au fost de făcut, dacă acela şi-a apropiat socotelile cu
Dumnezeu şi l-a luat să nu se pervertească." Sunt lucruri care
nu ţin de noi oamenii. Să ştiţi, cu toată răzvrătirea, cu tot
ateismul şi cu toată zdrobirea aceasta omenească de suflet,
biologică, vine momentul când omul recunoaşte pe Dumnezeu
şi se lasă învins.
Nu uitaţi că noi avem două celebre expresii: în momentul în
care sutaşul care păzea mormântul lui Iisus a văzut lumina de
foc de la pământ la cer şi pe Iisus înviind, a căzut ca un mort dar
a putut exclama: Cu adevărat acesta e Fiul lui Dumnezeul Şi
era împotriva Lui. El păzea mormântul plătit de iudei ca nu
cumva tâlharul să învie sau să fie furat şi sminteala să fie de la
urmă mai rea decât cea dintâi
 Graţia Lungu Constantineanu
.Pe când, dacă ne ducem la altă ipostază, Iulian
Apostatul, când iese Sfântul Mercurie din icoană şi-l săgetează
pe câmpul de luptă, ce spune? M-ai învins, Galileenel Prin
aceste cuvinte unii cred că acesta L-a hulit pe Dumnezeu, nu.
N-a fost numai un refren de hulă, ci în toată mândria lui şi în tot
orgoliul lui păgânesc şi în toată răutatea care îl stăpânea, a avut
puterea să recunoască, că Iisus e mai tare ca el. M-ai învins,
Galileene\ Chiar şi în ciuda răutăţii care îl stăpânea, a
recunoscut că Iisus e mai tare decât el. Cine este Dumnezeu
mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu care faci
minuni,489 Ce spune acolo? Câte a făcut Dumnezeu în cer şi pe
pământ.490 Este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Nu, nu
încap discuţii indiferent de situaţii.
Am întâlnit o persoană care nu a crezut niciodată în
Dumnezeu şi după ce l-am împărtăşit el singur cerând aceasta,
i-am spus să spună aşa: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi mă iartă şi mă ia
la Tine, dacă într-adevăr m-ai iertat de toate păcatele prin
spovedanie." Şi a doua zi la ora 4 s-a stins din viaţă un om care
s-a chinuit ani de zile pe patul de suferinţă, un fost demnitar
comunist cu fluturi în cap, cu materialismul lui dialectic, căruia
când i-am spus: „Vreau să vă fac o molitfă," a zis: „Pronunţaţi
alt cuvânt că mi se face rău." „Bine, atunci o citire, o
binecuvântare." Ei, sună altfel. Nu suporta să-i citeşti molitfa.
Şi eu discutând cu el, propriu-zis l-am spovedit. întrebându-1:
„Aţi făcut rău?" A dat un singur răspuns interesant: „Ştie
Dumnezeu. Şi chiar dacă nu mă iartă, sper măcar că mă duc cu
conştiinţa împăcată că am recunoscut că am greşit." Adică în
demnitatea aceea orgolioasă de om bolnav exista acel statut de
om neînfrânt. Ca şi copacul care mai stă într-o creangă şi când
tai cu drujba să cadă, el stă încăpăţinat şi nu se răstoarnă. De ce
v-am spus exemplul acesta? Oricât de tare s-ar răzvrăti oamenii
împotriva lui Dumnezeu, într-o zi îl recunosc şi nu-L mai pot
nega.
1
Despre familia ortodoxă
f. Rolul duhovnicului în salvarea familiei Graţia: Mi-aţi
vorbit anterior despre importanţa şi rolul duhovnicului de
mănăstire în a împiedica producerea unui divorţ. Mi-aţi vorbit
despre ceea ce ar trebui să facă mai mult un judecător în
procesele de divorţ, dar ar mai fi nişte soluţii şi aş vrea să
înţelegem cum trebuie să le vedem. Ce poate să facă preotul de
parohie care este activ în parohie, ce pot să face părinţii trupeşti
şi naşii? Părintele Calistrat: Adevărat este, dacă le luăm în
ordinea inversă. în momentul unui divorţ, primii care trebuie să
intervină sunt părinţii trupeşti. Dar se pare că foarte multe
divorţuri au în subconştientul sau în lucrarea lor interioară,
chiar amestecul părinţilor şi aici nu este bine. în primul rând
cele două perechi de socri mici şi mari, nu ar trebui să se
amestece în viaţa tinerilor. Graţia: în nici un fel?
Părintele Calistrat: în nici un fel. Nu ei s-au căsătorit cu
tinerii. Tinerii s-au căsătorit între ei. Personal am pus
întotdeauna accentul pe treaba aceasta. Când mi-a venit la
spovedit o soacră sau o mamă şi mi-a spus:
- Uite ginerele e aşa, fata e aşa sau nora e aşa.
Mamă, s-a căsătorit cu dumneata? Nu! De ce te amesteci? Nu te
băga acolo, nu e treaba ta. Şi le-am deschis Sfânta Scriptură şi
le-am arătat negru pe alb: Va lăsa băiatul şi fata pe mamă şi pe
tată şi vor fi un trup,49] scurt
 Graţia Lungu Constantineanu
!Nu avem noi dreptul să ne amestecăm în locul acela. Nu ne
aparţine nouă. Nu e al nostru a ne amesteca acolo.
Aici într-adevăr părinţii sunt cei care pot fundamenta
şi repara o familie cel mai mult, dar se pare că de multe ori
părinţii sunt cei care încurcă cel mai mult problema aceasta şi
se amestecă exact unde nu trebuie, pentru că nu-i nora bogată,
că nu-i nora pricepută. Dar lasă-i, învaţă-i! Eu întotdeauna am
folosit şi mi-a plăcut enorm şi o spun şi o repet iar, cea mai
frumoasă vorbă pe care am auzit-o de la Mitropolitul Antonie
Plămădeală: „într-o situaţie în care trebuie să judeci, pune-te tu
în situaţia celor doi sau a celui unu şi dă-i sentinţa care ţi-ar
plăcea ţie să o primeşti că atunci nu greşeşti." Dacă vrei să
judeci după ban, să judeci după părere, după aparenţe, atunci
vei da un răspuns greşit, dar dacă te pui tu în situaţie atunci cu
adevărat vei vedea că vei da un răspuns bun.
Aşa şi preotul, că aţi spus despre preotul de parohie.
Preotul de parohie are exact aceeaşi îndatorire ca şi preotul de
mănăstire. Sigur că trebuie să le vegheze familia, să se ducă să
vadă despre ce este vorba, să discute cu socrii, să discute cu
tinerii, dacă primesc, că dacă sunt necredincioşi, nu te poţi
amesteca, dar o sugestie pot să dea. Şi el are exact acelaşi rol,
să încerce cât mai mult să distanţeze această etapă, poate, poate,
între timp lucrurile vin pe cărarea cea dreaptă, vin în limanul
liniştit al lucrurilor normale.
Problema naşilor este una mai delicată. De obicei, noi
când ne cununăm nu punem naşi spirituali, ci punem naşi
financiari. în general tinerii caută oameni cu bani care să le
pună un bănuţ pe masă atunci când se căsătoresc. Iar naşul,
pentru ei, după ce a trecut nunta şi s-au numărat banii, nu mai
are importanţă. Este una dintre cele mai mari greşeli creştineşti
care se fac la noi în ortodoxie. Naşul îţi este mai mult decât
părintele care te-a născut şi ori de câte ori ai avea probleme,
tocmai la el trebuie să te duci după cuvânt de învăţătură.
Dar ce este mai nou şi rămâne tragic în familia creştină
şi în relaţia naş-fin, este că datorită acestui stabiliment social pe
701
Despre familia ortodoxă
bază de relaţie financiară, naşa poate să se ducă liniştită cu finul
sau fina cu naşul şi te trezeşti cu alte surprize şi am întâlnit
foarte multe cazuri, unde imediat după nuntă, a fost cu totul
altceva pentru că lucrurile au luat cu totul altă direcţie. Deci şi
aici trebuie foarte mare atenţie.
Naşii întotdeauna trebuie să fie doi oameni model şi de
credinţă, şi de familie, şi de model în societate şi la servici şi în
toate domeniile pentru că cine nu e bun în societate, să ştiţi că
nu e bun nici în biserică şi cine nu e bun în biserică nici în
societate nu-i bun de nimic. Nu trebuie să ne ascundem după
deget, cât am vrea noi să vopsim lucrurile şi să le cosmetizăm.
în general avem tendinţa să spunem: poporul credincios,
poporul bun, poporul dreptmăritor, ei acest popor cu bune şi cu
rele are şi o căruţă de defecte care trebuie îndreptate, şi ele
trebuie îndreptate uneori cu forţa. Chiar dacă omului îi place
sau nu, îi pui fierul roşu pe rană, ai cicatrizat rana şi în clipa în
care ai cicatrizat rana, ai reparat problema, altfel nu faci treabă.
Şi să ştiţi că am avut de multe ori chiar şi duşmani pe
considerentul că am fost aspru. Şi i-am spus: „Nu discutăm, îţi
cauţi duhovnic. La mine cu prostii din astea nu mai vii şi mai
mult pe aici nu calci." Şi atunci m-au urât sau au prins
ranchiună sau chiar au denigrat sau au aruncat chiar vorbe
grele, că cine se crede părintele să se bage în casă la noi? Dacă
vrei să fiu duhovnicul tău sau vrei să mă amestec în treaba ta,
apoi, spune-mi! Eu trebuie să-mi dau cu părerea. Nu vii tu să-
mi dai sfaturi, că tu nu vii la biserică ca să-mi dai tu mie sfaturi,
tu vii să primeşti sfaturi. Graţia: Dar informaţiile le-aţi primit
de la acei oameni, nu le-aţi căutat în alte părţi.
Părintele Calistrat: Exact, dar omului când nu-i spui ceea ce-i
place se supără. Spune Apostolul Pavel în Faptele Apostolilor,
că la vremea de apoi vor vrea învăţători după felul lor de a fi şi
vor vrea să le spună în urechi cuvinte care să le gâdile plăcut
auzului, neprimind cuvintele cele adevărate şi sărate cu sarea
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

învăţăturii şi se vor răzvrăti celor care nu le va spune pe i-am întrebat tot timpul următorul lucru: „Cununia aceasta o
plac.113 Deci dacă-i place îi place, dacă nu-i place, nu-i place. faceţi numai pentru acuma, pentru scurtă durată sau o faceţi
Eu întotdeauna le-am spus: Am două lucruri la care nu cedez, pentru mai mult timp?" Adică să înţeleagă că nu ţine cununia o
le consider ca fiind apoftegmele mele şi le păstrez ca embleme săptămână sau două sau până se termină banii de 1a nuntă. Aţi
personale. Vin oamenii şi spun, nu am timp şi i-am spus: „Tu văzut că acuma cununia nu începe cu rugăciune şi cu
nu ai timp că l-a făcut Dumnezeu. Tu îl foloseşti, chibzuieşte-1 mulţumire, cununia începe cu luna de miere şi se termină cu
să-ţi rămână şi pentru rugă. Nu ai tu dreptul să împărţi timpul divorţul, da. Deci, este mai importantă luna de miere decât să
că nu l-ai făcut tu." Iar a doua, le spun întotdeauna, „nu-Şi faci o mulţumire lui Dumnezeu că te-ai văzut căsătorit la casa
schimbă Dumnezeu religia şi legile că nu-ţi convine ţie ta. Şi cu darul lui Dumnezeu, în ultima vreme, sunt peste 20 de
ortodoxia". Eu le spun deschis în faţă: „îţi place, nu-ţi place, familii de tineri căsătoriţi care au trecut pe la noi la spovedit şi
asta-i ortodoxia. Vrei s-o primeşti, primeşte-o; nu vrei s-o deja toţi aşteaptă copii, alţii îl aşteaptă pe al doilea. Zic:
primeşti, n-o primi. Dar Dumnezeu nu schimbă religia Lui şi - Dar nu vă temeţi de foamete, de criză?
legile că nu-ţi place ţie ce a scris în ele." Şi zice: - Stai liniştit, dacă munceşti, trăieşti, nu moare
- Dar de ce mă luaţi aşa, Părinte? nimeni.
- Păi trebuie să pui mâna să te rogi şi să laşi figurile! Adică e curajul acela tineresc plin de viaţă, toate se fac la timpul
Bineînţeles că pleacă supărat şi după o vreme se lor. Nu prăşeşti toamna şi nu semeni la Crăciun
întoarce fie mai îndreptat, fie mai supărat, fie mai necăjit, fie
mai întristat, fie mai nemulţumit dar să ştiţi că rezultatele au
fost şi pro şi contra. Unii au venit şi au spus:
- Părinte, s-a întâmplat exact ce ne-aţi spus.
- Poate Dumnezeu v-a spus, că eu nu ţin minte ce am
spus.
Chiar nu stai să ţii minte. Alteori vine şi spune:
- Părinte, n-am făcut ce aţi spus şi am ieşit rău.
- Fă de acuma să ieşi bine!
Deci trebuie să fii aspru pentru că altfel nu se îndreaptă
nimic şi într-adevăr şi preotul şi naşul şi mama şi tata şi ruda şi
oricine, trebuie toţi să fie pentru ca familia să rămână centrul
de greutate. Eu personal sunt împotriva divorţului. Dintre toţi
pe care i-am cununat de când mă ştiu eu, din 1996, când am
participat ca invitat pe la tot felul de cununii, fii duhovniceşti
prin tot felul de parohii, pe oriunde am fost, nu s-au despărţit
decât 3 sau 4 perechi. Restul, toţi au rămas împreună pentru că

113 Cf. II Timotei 4, 3-4.

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Graţia: Sunt tineri, tineri?
Părintele Calistrat: Da, toţi între 20-25 de ani, depinde cum s-
au căsătorit dar toţi deja sunt în pâine, cum se spune, au servici.
Unii şi-au luat casă, unii şi-au luat apartament, unii şi-au făcut
credit, unii muncesc prin străinătate. Graţia: îmi vorbiţi de
aceste ultime familii întemeiate. Ce puteţi să-mi spuneţi despre
părinţii lor în general, atitudinea faţă de copiii lor tineri
căsătoriţi şi naşi? Concret. Părintele Calistrat: în general, ca
să vorbesc de ultimele 20 de familii căsătorite, toţi sunt oameni
de biserică, toţi se spovedesc şi se împărtăşesc, dar mai mult
decât atât, naşii lor toţi sunt de la biserică, părinţii sunt tot
oameni de biserică şi chiar eu le-am recomandat naşii: „Luaţi
familia cutare că e cuminte. Luaţi familia cutare că-s
credincioşi." Graţia: îi cunoşteau dinainte?
Părintele Calistrat: Nu, eu i-am împrietenit la biserică. Am
făcut un fel de înrudire între ei tocmai pentru a fi ca o familie
mai mare. Le-am spus: „Uite, aceştia sunt nişte naşi cuminţi,
aceştia sunt nişte naşi cumniţi." Şi într-adevăr am vreo 10-15
perechi care se cunosc între ei, şi-au botezat unul la altul, s-au
cununat unii pe alţii, adică o pereche de tineri i-au cununat pe
aceştia, aceştia le-au botezat la ceilalţi, ceilalţi au cununat la
alţii. Chiar şi acuma am avut o familie din Anglia care au spus
aşa: „Părinte şi mâine ne-am cununa, dar toţi naşii pe care i-am
găsit ne-au spus aşa: Am pretenţii, vreau restaurant, vreau
mâncare de lux, vreau nuntă cu artificii, vreau nuntă cu aere, cu
nu ştiu ce." Şi am zis: „Vă recomand eu o pereche de naşi care
vă dăruiesc o icoană şi două lumânări de ceară curată." Şi am
vorbit cu doi tineri foarte buni, foarte cuminţi, tineri până în 26-
27 de ani, căsătoriţi cu doi copii şi le-am spus:
- Am o rugăminte, vreau să cununaţi doi copii de-ai mei
că nu au naşi.
- Părinte, da' ştiţi că nu stăm prea grozav cu banii.
- Aici nu-i vorba de bani, e vorba de credinţă.
Ca în final, când naşa a venit să cunune, şi-a dat seama
că fata pe care o cununa i-a fost colegă de facultate când erau ei
504
Despre famil i a ortodoxă
în anii tinereţii. Şi a spus: „Eu te ştiu pe tine şi chiar mă miram
de ce nu te-am mai văzut pe la Părintele." Dar ea lucrează în
Anglia. Acolo e căsătorită cu soţul ei român, îşi duc viaţa în
străinătate. Civil erau cununaţi de vreo câteva luni dar nunta n-
o făceau că nu găseau naşi fară fiţe din astea. Şi atunci prietena
ei din facultate i-a devenit naşă fară să-şi dea seama. Mi-au
spus după nuntă:
- Părinte, sunt doi oameni excepţionali.
- De asta v-am luat şi eu pe voi, tot pentru că sunteţi
excepţionali.
Şi s-a terminat frumos. Naşii au dăruit o icoană mirilor
şi mirii au dăruit o icoană naşilor, şi-au luat numerele de
telefon, au luat un preot, s-au dus la un restaurant, la un
separeu, a binecuvântat o masă, au mâncat jumătate de oră,
aceia au luat avionul spre Anglia, ceilalţi s-au întors în familie.
Deci sunt şi lucruri frumoase.
Fişier 17 p. 10-12 Graţia: Femeia cu 3 copii, de aici din
biserică, despărţită de bărbatul ei de o vreme, am văzut-o
împreună cu soţul ei şi cu cei 3 copii. Am remarcat, copiii erau
acum cu o stare sufletească echilibrată. De două ori l-am văzut
pe tatăl copiilor. Am întrebat-o pe femeie dacă s-au împăcat şi
mi-a răspuns afirmativ cu o seninătate extraordinară. I-am spus
că se vede o stare de bine în familia lor şi femeia mi-a spus că
niciodată anterior despărţirii nu fusese astfel şi soţul nu se
purtase atât de frumos. Femeia a spus că a cerut ajutorul sfinţiei
voastre. Cum i-aţi ajutat
1
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: în momentul în care ea s-a ţinut de
Sfântul Maslu, de Psaltire, de mersul la biserică, de rugăciuni şi
canon, sigur că Duhul Sfânt i-a schimbat mintea. Eu personal
nu am stat de vorbă de când s-au împăcat. Nu am abordat
problema, am tratat-o ca şi cum ar fi ceva normal ca să nu creez
acea ruşine ca omul să se depărteze. Lucrurile s-au aşezat căci
cu frica de Dumnezeu se abate tot omul de la rău,114 Isus Sirah.
Adu-ţi aminte de cele de pe urmă ale tale şi niciodată nu vei
greşi\A9A
Cred că la un moment dat lucrează Duhul Sfânt, aşa
cum mintea s-a pervertit la rău, se poate converti la bine. Nu
am pus-o pe seama unei minuni, ci am pus-o categoric, spune
tot Sfântul Ioan Gură de Aur: Preotul să deschidă gura că
Dumnezeu şi harul lucrează. Faptul că ea s-a străduit şi s-a
luptat şi s-a chinuit şi s-a canonisit ea în felul ei şi a ascultat,
Dumnezeu i-a răsplătit. Eu am cazuri de creştini care vin şi-mi
spun simplu:
- Părinte, să ştiţi că am fost şi la dumneavoastră dar am
mai fost şi la alţi preoţi.
- Mergeţi unde vreţi, pe mine nu mă deranjează.
- Da, dar ştiţi, la dumneavoastră am fost de multe ori şi
nu am rezolvat.
- Nu sunt eu competent să rezolv problema
dumneavoastră. Este pur şi simplu treaba lui Dumnezeu, datoria
mea este să vă pomenesc. Dar dumneavoastră faceţi din
canonul pe care l-aţi primit?
- Am mai făcut.
Atunci le spun:
- Nu numai în mai, trebuie şi în iunie făcut şi în iulie şi
în august că dacă faceţi numai în mai, atunci nu mai este canon,
trebuie permanent.
- Da, am să mai fac.
1141 Cf. Pilde 1, 7. 1 Sirah 7, 38.
504
Despre famil i a ortodoxă
- Nu şi în mai, şi în iunie şi în iulie, adică trebuie să
faci permanent rugăciune. Nu te-ai rugat o dată şi ai rezolvat
problema. Nu ai citit o dată Psaltirea şi ai rezolvat problema.
O persoană îmi spune:
- Părinte, eu cred că am învăţat Psaltirea pe de rost.
- Nu e nici o problemă, las-o să o uiţi şi o iei din
nou.
- Aa, nu, aşa nu-mi convine, mai bine fac 2-3 catisme
permanent.
La un moment dat îmi spune:
- Ştiţi că s-au mai reglementat din probleme.
- Cred că aţi început să învăţaţi Psaltirea sau să o
uitaţi.
- Nu, nu am uitat-o, o citesc mai cu seriozitate.
Ştiţi ce nu am reuşit noi să-i învăţăm pe credincioşii
noştri? Asta consider din partea mea chiar o slăbiciune
personală. Nu am reuşit să-i fac pe toţi să înţeleagă ce valoare
are rugăciunea. Aceasta este singura deficienţă cu care mă lupt
permanent. Sfaturi şi canoane ştim toţi preoţii să dăm. Nu e o
greutate de a pune poveri. Dar dacă l-ai putea face pe samarul
respectiv care cară povara să ştie de ce o duce şi pentru ce o
duce, atunci el ar duce-o cu plăcere, nu ar mai răsturna căruţa,
nu ar mai da jos povara din spate, nu ar mai umbla aiurea din
cărare, ar ţine numai drumul drept şi cu povara în spate pentru
că la final, sigur, ar apărea şi răsplata. Dar foarte mulţi
abandonează când e vorba de rugăciune. Regula jocului este
foarte strictă şi atunci foarte mulţi pierd pe parcurs, nu ajung la
final. Părinte, vă spun drept, nu am mai făcut canonul, mi s-a
părut mult, mi s-a părut greu. Dar de ce nu ai luat pe rând, azi
una, mâine alta? Da, dar mai sunt probleme, mai sunt servicii,
mai sunt şi alte griji
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.Sau la un moment dat, chiar răspunsuri concrete: - Dar de ce le-aţi cumpărat?

Părinte, atunci v-am spus că aş vrea să se rezolve problema - Sunt frumoase.
aceea, dar e multă rugăciune, parcă nu mă mai interesează aşa. încă nu au conştientizat ei, dar cel mai interesant că vin
Doar pentru că e greu să se roage sau să se obişnuiască cu şi te întreabă: „Părinte, am citit în Scriptură şi nu am înţeles
rugăciunea, e o greutate, nu-i mai trebuie lucrul respectiv, se asta. Eu le zic că acuma nu am timp. Mă duc şi citesc că eu nu
lasă păgubaş. Dar asta ţine de voinţa omului. am avut timp să citesc ce a citit el şi apoi vin şi îi spun despre
Mie îmi este chiar ruşine câteodată, de foarte mulţi ce e vorba.
creştini pe care îi cunosc care chiar cu adevărat sunt rugători
extraordinar de buni. Pur şi simplu ei mă copleşesc de multe ori g. Duhovnicul menţine echilibrul în familie
când vin şi spun: Părinte, am făcut Psaltirea de 2 ori, am citit Spuneaţi cum poate duhovnicul să menţină echilibrul în
din Acatistier cutare, cutare, cutare, asta fac dimineaţa, asta fac familie? Este primul şi singurul care poate face lucrul acesta.
seara. Zic, bine, bine, Dumnezeu nu Se uită cât ai făcut, fa După mamă şi după tată, într-o familie duhovnicul este cel care
acolo să fie de valoare. Rămân totuşi mirat că într-o lume menţine echilibrul. Şi când vă spun lucrul acesta mă refer la
modernă unde e permis şi liber orice, tu stai să răsfoieşti pagină faptul că Biserica are rolul cel mai mare în formarea
familiilor şi păstrarea lor pentru că oamenii sunt legaţi în
cu pagină Psaltirea, sau să citeşti Scriptura sau Noul Testament
străinătate doar de câteva lucruri, sunt legaţi de casa
sau Acatistierul sau Ceaslovul, toate cărţile care sunt, sau să vii
părintească, dacă sunt mai tineri şi au părinţi în urmă. Sunt
să stai la biserică.
legaţi de locul natal, de locul de naştere
Vă spun un lucru care chiar m-a marcat şi mi-a plăcut
că şi în ziua de Crăciun495 au fost oameni la împărtăşit şi în ziua
de Anul Nou au fost oameni la împărtăşit şi în ziua de
Bobotează au fost oameni la împărtăşit. în toate sărbătorile au
exista câte câţiva şi am întrebat: „Nu aţi mâncat de dulce?"
„Lăsaţi, Părinte, mâncare nu avem noi acasă? Avem timp să
mâncăm. La aşa o sărbătoare mare să rămân neîmpărtăşit?"
Faptul că ei conştientizează folosul şi rostul Sfintei împărtăşanii
înseamnă că îşi caută cu adevărat împărăţia lui Dumnezeu
înăuntrul lor. Eu aşa consider. Dar este muncă, 80% din oameni
văd în rugăciune povară, nu binecuvântare, asta e cel mai grav.
Au icoane frumoase, au cărţi, au tot ce vor. îmi mai spun când
vin la spovedit:
- Părinte, am bibliotecă acasă, am o mulţime de
cărţi.
- Dar câte aţi citit din ele?
- Aa, nu, m-am mai uitat câte oleacă aşa, duminica, dar
nu am avut timp să le citesc. Sunt multe, sunt grele, Părinte.

1
 Graţia Lungu Constantineanu
.în vremurile mai de demult, copiii erau luaţi şi daţi la
turci tribut, de către anumiţi domnitori, iar unii domnitori mai
cu suflet şi mai cu putere, mai cu conştiinţă naţională, spuneau:
„Nu, mai bine plătim câţi galbeni trebuie, dar copii nu dăm
pentru că sunt sângele şi truda acestei ţări." Din acei copii daţi
şi transformaţi în ieniceri, ostaşi în oastea otomană, o parte
dintre ei, când creşteau mari, erau trecuţi la islam cu forţa, erau
trecuţi la mahomedanism cu sila, fară să-şi dea seama după
vârsta şi copilăria lor, dar rămâneau cu o noţiune de conştiinţă
în minte. Când ajungeau mai mari şi veneau să lupte peste
locurile care trebuiau cucerite şi îşi aduceau aminte de locurile
natale, se întorceau la casa părintească. Deci ei se întorceau la
locul unde s-au născut, de unde fuseseră duşi. Ei îşi aduceau
aminte de locul naşterii şi de familia lor. Aceasta îi aduce pe
români din străinătate, dorul de locul natal.
Ultimul lucru care îi ţine atât în străinătate cât şi în ţară
pe români în unitate, este în Biserică. Chiar dacă uneori se
încearcă să se demonstreze răutatea unor preoţi, greşelile unor
slujitori, decadenţele unor evenimente petrecute la nivel
bisericesc, asta nu înseamnă că instituţia divino- umană -
Biserica, condusă de Dumnezeu şi sub ocârmuirea Duhului
Sfânt îşi pierde din autenticitate.
Numai un român care nu are fire de român, numai un
român care nu are conştiinţă românească, numai un român care
nu are în el simţul naţional şi patriotic poate arunca cu piatra
sau cu vorba rea în preotul satului lui sau în duhovnicul lui sau
în păstorul sau în povăţuitorul lui. Ai dreptul să alegi aşa cum
alegi un medic bun, să-ţi alegi un duhovnic bun, aşa cum îţi
alegi un avocat bun, îţi alegi un preot bun, cum îţi alegi un
profesor bun, aşa îţi alegi un păstor bun. Toate acestea rămân la
buna chibzuinţă a omului şi omul, odată ce s-a legat sufleteşte
de un preot, nu se desparte de el niciodată.
în Iaşi sunt din 1991 şi cunosc oameni care au
frecventat mănăstirea permanent, aproape ca un abonament, aş
putea să spun, începând din 1992, 1993, 1994, până în prezent,
504
Despre famil i a ortodoxă
15 ani, 16 ani, 18 ani, 20 de ani, şi au spus aşa: „Părinte, nu
putem veni des în ţară, dar nu ne putem lepăda de sărbătorile
de iarnă şi sărbătoarea învierii. Nu ne simţim bine dacă nu
venim să ne spovedim, nu ne simţim bine dacă nu venim să
dăm nişte pomelnice pentru tot anul cât nu vom fi acasă. Nu ne
simţim bine dacă nu facem învierea lângă dumneavoastră,
lângă duhovnic, lângă preot, lângă biserica unde ne-am
spovedit, ne-am împărtăşit şi ne-am format." Şi mai mult decât
atât, vin cu toată familia, îşi aduc copiii, îşi aduc nepoţii şi ştiţi
ce fac? Singurul lucru bun pe care l-a făcut ştiinţa la ora
actuală, ştiinţa modernă, că au inventat acest telefon mobil şi
poţi vorbi în orice clipă din orice direcţie şi chiar sună zilnic.
Nu aş spune-o sub formă de reclamă sau ca o laudă, ca să
primeşti ca la 150 sau 170 de apeluri pe zi la telefon şi cel
puţin 10-15 telefoane din străinătate, nu ai timp să le răspunzi
că eşti la biserică sau spovedeşti, dar aceste sms-uri pot fi de
folos. O altă performanţă foarte bună este oportunitatea de a
vorbi prin internet, scrii mesaje sau se văd prin camere de luat
vederi şi se „întâlnesc" unii cu alţii. La ora actuală, în Toronto,
Montreal, Dallas, chiar am vorbit lucruru de suflet prin telefon.
A spus:
- Părinte, nu am cum să vin acasă din America, dar 3
păcate pot să vă spun prin telefon.
Spune-mi. Dumnezeu să te ierte şi să nu mai greşeşti. Şi când
vii şi ne vedem în România, o să ţi le dezleg
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.S-a spovedit în decembrie la postul Crăciunului,
muncind tocmai în Dallas, în inima Americii. Iar în iunie când
a venit acasă, primul lucru pe care l-a făcut când a venit de la
aeroport, a venit la biserică şi a zis: „Părinte, am venit cu lista
să-mi dezlegaţi păcatele pe care vi le-am spus în iarnă, să nu
rămână asupra mea că după ce vi le-am spus, m-am uşurat."
Iată un mod de a păstra unitatea de familie, de a păstra
legătura. Sau de multe ori, au alt mod de a păstra legătura,
soţul vine la biserică şi femeia mă întreabă: „A adus copiii la
împărtăşit? A venit să se spovedească? A venit la liturghie, a
purtat parastasele, a adus jertfa la morţi, a plătit pomelnicul?"
Şi eu vorbesc şi transmit dincolo: „Da, da, da. Staţi liniştiţi, i-
am văzut la biserică, sunt bine, sunt sănătoşi, nici o problemă."
Acesta este un mod de existenţă, spun eu, şi de a
supravieţui departe de ţară. Dar cât? Cât Dumnezeu va îngădui
să treacă şi aceste perioade tranzitorii, în care şi cei care
conduc trebuie într-o bună zi, cum spunea Simion Mehedinţi,
să-şi dea seama că ei sunt ai ţării şi nu ţara e a lor, să-şi dea
seama că ei sunt puşi în fruntea ţării nu numai să se
îmbogăţească ci să facă ceva pentru români, adică să asigure
un loc de muncă, să creeze un spaţiu al locurilor de muncă, o
piaţă a dezvoltării, pentru că de aceea sunt puşi miniştrii, să
creeze noi locuinţe, să creeze noi sectoare de dezvoltare. Să nu
te bucuri doar că vine un străin în ţară şi a mai deschis nu ştiu
ce unitate de muncă, că mâna de lucru a românului e ieftină, ci
să existe şi o competivitate economică din care ţara să poată
câştiga.
Oare cum puteau domnitorii să trăiască din comerţ şi
din relaţiile cu toate celelalte ţări şi acuma când avem atâtea
domenii şi avem atâtea lucruri minunate care se pot face şi ne e
ştiinţa la îndemână, noi acum suntem legaţi la mâini şi la
picioare!? Numai nefrica de Dumnezeu! Numai lipsa de
credinţă! Numai lipsa de comunicare! Numai lipsa de legătură
cu cerul îi întunecă şi îi aduce în măsura în care ajungi să spui
ca un conducător sau ca un mai mare peste obştea pe care o
504
Despre famil i a ortodoxă
conduci în societate: „Descurcaţi-vă cum ştiţi că pe noi ne
depăşeşte situaţia!" Acesta nu este un răspuns, mergeţi în afară!
Şi cei din afară au o organizare, au o lege statutară, au o lege
teritorială. Deci, nu trimiţi familia creştină să bată la porţile
Europei! Descurcaţi-vă!
Nu! Faci legături diplomatice între miniştri, faci legături
diplomatice cu conducătorii altor ţări: Oferiţi-ne şi nouă locuri
de muncă până vom ieşi din criză sau până vom redresa ţara
economic. încă o mizerie care distruge familia creştină sunt
birurile şi impozitele puse cu nesocotinţă şi cu neorânduială
pe spinarea ţării gândind că, „lasă, vor vedea ei cum se
descurcă sau de unde fac rost de bani, important e că trebuie
să-i dea." Nu se gândeşte aşa, chiar dacă românul vinde 3
zarzavaturi la piaţă sau câteva ouă de găină sau câţiva litri de
lapte sau câteva kg. de brânză sau un viţel sau o vacă sau un
purcel sau un zarzavat sau o legumă.
Noi românii suntem fericiţi că ţăranii nu fac agricultură
dar am avut grijă prin protecţia socială şi prin Ministerul
Agriculturii şi prin Ministerul de Dezvoltare şi prin Ministerul
Economiei şi Comerţului să ne distrugem proprii ţărani. Ce au
făcut ei pentru ţară? De la revoluţie încoace au mărit numărul
locurilor în facultăţi, dar l-au mărit într-un aşa mod încât au
rămas locuri. Deci nu mai erau cei care trebuiau să se înscrie.
La un moment dat nu mai erau candidaţi. A fost nevoie să se
desfiinţeze facultăţi pentru că nu mai aveau pe cine pregăti în
ele. Cu ce scop? De a distruge ţăranul autentic român care să
ştie să pună un zarzavat, să cultive un pământ şi tu te plângi că
lucrurile merg rău într-o ţară ca a noastreă. Noi nu suntem ca
Japonia care e numai pietre, nu cum e China care e numai
nisipuri, nu cum sunt alte ţări care sunt numai munţi sau Grecia
care e numai piatră, ci o ţară în grânarul şi inima Europei care a
hrănit cu cereale în regimul comunist timp de 30-40 de ani
toată lumea a IlI-a.
Cineva a făcut o afirmaţie: „Cum aţi îndrăznit să
lăudaţi sistemul comunist, când a făcut atâtea victime şi a ucis
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

atâţia intelectuali?" Da, adevărat este, a distrus intelectuali şi a incompetenţi. Şi atunci, sigur, dacă trăim într-o astfel de ţară,
făcut victime, dar a dezvoltat o agricultură şi o industrie, fie că am distrus lucrurile esenţiale: fondul familial, fondul moral,
în mod artificial, fie că în mod temporar, fie că în mod fondul sufletesc şi fondul spiritual. Preotul este luat în râs la
tehnologic sau ştiinţific, în care a dat la 22 de milioane de televizor şi este imitat şi se fac caraghioşenii pe seama lui,
români de muncă. Nu a ţinut în ţară 4 milioane de şomeri şi 3 preşedinte ţării este luat în râs şi se fac caraghioşenii pe seama
milioane de pensionari pe spinarea a 4 milioane de lui, nu ne ducem mai departe, ne ducem într-un singur punct şi
contribuabili, ci 22 de milioane de oameni munceau. Copiii doar fac o comparaţie, nu dau o soluţie.
făceau muncă patriotică în şcoală, elevii făceau muncă Care era respectul altor popoare faţă de monarhia şi
patriotică în licee, studenţii făceau muncă patriotică în conducătorul care îi conducea? Plecăciuni până la pământ,
universităţi, armata făcea muncă patriotică în unităţile militare, respect şi nu aveai voie să vorbeşti de întâiul om al ţării, pentru
ministerele şi ţara şi din toate domeniile făceau muncă că se considera o crimă de stat. Iar tu faci emisiuni întregi în
patriotică. care îţi baţi joc de cei ce te conduc, exact după principiile acelui
Nimeni nu avea dreptul să comenteze şi ne-am dezvoltat mare chinez, care spunea că pentru desfiinţarea unei ţări, întâi
economic prin timbre UTC şi ale Fondului Democraţiei şi trebuie să-i denigrezi conducătorii, să arăţi că legile nu sunt
Unităţii Socialiste, timbru FDUS care era 3 lei. Şi când nu bune de nimic, să oferi compromisul, să oferi corupţia, să
aveai din ce să-1 strângi, te obliga să faci bani strângând sticle încurajezi prostituţia, să denigrezi pe cei ce conduc, ca lumea să
reciclabile, borcane reciclabile. Aţi fost cadru didactic şi vă nu mai aibă încredere şi să creezi haos. Şi aşa ai cucerit o ţară
aduceţi aminte de la şcoală, colectaţi carton, fier vechi. Deci economic, moral şi financiar
ajungi tu după 21 de ani de la revoluţie să faci bani de salarii
într-o întreprindere tăind utilajele din întreprindere şi vânzându-
le la fier vechi?! Fierul vechi se strângea ce era în plus prin
gospodăria omului, nu se tăiau utilajele ca să plătească salarii.
Numai unii şerpi, după ce eclozează, puii mănâncă pe
mama şi pe tata ca să trăiască ei. Exact aşa facem noi astăzi.
Nici nu se poate gândi că un sistem totalitar a fost atât de
incompetent şi atât de decăzut să nu-şi poată crea propria
imagine! Măcar la imagine au ţinut, că nu au avut nu ştiu care
performanţe, dar au ştiut să ţină la imagine. Azi nici măcar la
imagine nu se ţine.
Astăzi intelectualul este luat în râs. Glumele făcute la
adresa familiei creştine considerată o familie de retardaţi în
emisiunile de divertisment, unde Leana şi Costel cu copiii e
familia dată ca exemplu societăţii. Aceea este familia
românească. Noi nu avem modele de familie românească, aceea
este modelul de familie românească, de retardaţi şi

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Acelaşi lucru se urmăreşte în momentul de faţă pentru
familia creştină. întâi i s-a dat familiei creştine dreptul de a
divorţa, apoi dreptul de a pleca în străinătate pentru a putea trăi,
că e firesc, nu ai ce face, e lupta de supravieţuire, nu înseamnă
texte, înseamnă hrană şi repet, cel mai greu lucru nu este să faci
industrie sau economie, ci este să fii mamă de copii şi să pui
masa de atâtea ori pe zi cât este nevoie pentru numărul de
persoane pe care le ai în casă şi să te gândeşti cu ce îi hrăneşti
în fiecare zi. Acesta este primul criteriu de competenţă în
familie pe care ar trebui să-1 ştie cei care ne conduc ţara, care
mănâncă la restaurant în fiecare zi şi în viaţa lor poate nu au
pregătit o ciorbă sau nu au făcut dintr-un kg de cartofi mâncare
pentru 10 guri sau nu au împărţit 2 pâini. De-abia atunci ai
putea să-ţi dai seama care este criteriul de jertfa şi de
competenţă în familie. Atunci de-abia poţi să-ţi dai seama cine
e profesoară adevărată, mama e primul matematician în familie.
Ea chiverniseşte un salariu de nimic, care este ultima ruşine,
dacă stai să o pui în topul ţărilor dezvoltate, să hrăneşti familia
creştină din 400 sau 500 de lei şi să mai ai tupeul să iei 25% pe
motiv că se dezvoltă ţara şi să pui în 5 farfurii sau 4, că un
copil, doi are toată lumea, dacă mai ai un socru sau pe cineva
bătrân, părinţi în casă, deci 5 farfurii în fiecare zi măcar de
două ori dacă nu, de trei ori, şi să ai cu ce le umple din acei
bani o lună de zile, ţinând cont că acea familie creştină mai are
şi îndatoriri sociale: curent electric, un telefon, un abonament la
autobuz pentru servici, o îmbrăcăminte şi o încălţăminte pentru
desfăşurarea activităţii, că nu umbli în salopetă ca în sistemul
chinezesc, căldura, apa şi celelalte, ceea ce înseamnă hrana de
toate zilele, sau medicamentul, ceea ce înseamnă sănătatea.
Şi atunci pun întrebarea, mai ţine cont familia creştină
de ruşine sau mai are timp familia creştină să ţină cont de
competenţa profesională? Nu este adevărat. Se duce omul unde
ar vedea cu ochii, pentru că aceasta este lupta şi jertfa, iar cei
care te conduc îţi dau sfaturi: „Da, sunteţi liberi să mergeţi în
străinătate!" Ar trebui cu adevărat şi foarte inteligent ar fi ca în
504
Despre famil i a ortodoxă
fruntea statului să conducă oameni care au stat întâi şi au
muncit câţiva ani de zile în Italia la betoane, la construcţii, la
muncă grea, să vadă cum se câştigă un ban şi apoi, când l-ai
pus într-o funcţie de stat să se gândească la cei de jos. Aşa a
spus Simion Mehedinţi: „Patriot şi conducător este cel ce îşi
pune sufletul pentru neam cum şi l-a pus Hristos pentru
umanitate." Deci nu te-ai pus într-o funcţie să-ţi fie cald şi bine
şi trebuie să ai şi responsabilitatea funcţiei respective. Aceasta
este ceea ce duce la criteriul de competenţă, aceasta este
salvarea, iar statul ar trebui în primul rând Bisericii să-i
mulţumească la orice pas şi la orice oră, că Biserica este
singurul factor de menţinere a echilibrului spiritual şi
social, pentru că omul crede în Dumnezeu, crede în morală,
crede în iubirea creştină, crede în preceptele filantropice!
Tu vii şi distrugi economic un sistem şi apoi faci
reclamă în mass media: Donaţi pentru cei inundaţi, donaţi
pentru cei bolnavi! Ce să donezi? Sufletul din tine? Să doneze
cei care gestionează banul. Familia creştină la ora actuală este
umilită şi adusă la stadiul, nu de familie, câteodată la stadiul de
incompetenţă creştină.
A crescut numărul de sinucideri. Oare de ce a crescut numărul
de sinucideri? Unii spun, din cauză că e greu. Unii spun, nu, din
cauză că e criză, din cauză că nu mai făcea faţă problemelor.
Nu, din cauză că societatea a denigrat toate treptele ierarhice
ale modului de trăire în societate. în societate nu trebuie să
asculţi de nimeni, faci ce vrei, e un mod de a trăi. în societate nu
mai ai nevoie de Dumnezeu şi de Biserică, eşti liber să faci ce
vrei, în societate nu mai ai nevoie de familie. Deci, ce s-a făcut?
S-au călcat toate standardele de viaţă, s-a arătat că există ieşiri,
sau compromisuri, sau căi de refulare, atunci când nu vrei să te
încadrezi într-o ordine socială şi s-a demonstrat, conform legii,
toţi murim, deci nu respectaţi legea, că dacă o respectaţi nu e
bine
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dar pe lângă lege toţi trăim, adică fiecare să facă ce
vrea el că aşa cere democraţia. Vedeţi? Această democraţie a
alterat întâi ordinea statutară şi socială, apoi a alterat ordinea
morală. Uitaţi-vă la un singur lucru. Pe ce principiu merge
societatea? E rău în România? Du-te să vezi că plaja e plină,
du-te să vezi că restaurantele sunt pline, du-te să vezi că
barurile sunt pline, du-te să vezi că discotecile sunt pline! Şi
spune: E rău în România? Nu aşa se raportează lucrurile.
Faci studiu, nu sondaj, nu pe eşantioane, pe zone şi vezi
unde trebuie o investiţie mai mică sau mai mare, exact ca şi un
om care repară o casă. Dacă e putredă temelia, schimbi
temelia, dacă e putred geamul, schimbi geamul, dacă e putredă
o podea, schimbi o podea. Dar nu mă apuc şi dărâm toată casa
şi o fac din nou că mi-era lene să văd ce este stricat sau mă
apuc şi vopsesc peste ce este stricat şi zic că este frumos aşa.
într-adevăr reclama e mama comerţului, dar în acelaşi
timp proverbul popular spune aşa: La tot ce este lăudat să nu te
duci cu sacul. Şi atonei eu mă întreb, tu mai vrei criteriu de
competenţă creştină într-o ţară unde creştinismul este luat în
derâdere? Mai vrei competenţă familială într-o ţară unde ai
80% divorţuri dintre cei care se căsătoresc? Tu mai vrei
competenţă morală într-o ţară unde prostituţia este predată la
şcoală din clasa a I-a. Şi vă dau exemplu: Ana Muntean,
Facultatea de Vest care spunea că sexualitatea trebuie introdusă
de la grădiniţă. A fost un scandal la vremea respectivă.
Tu vrei un criteriu spiritual când în top sunt emisiunile
cu preoţi şi cu păstori de suflete că au făcut cutare sau cutare
greşeală? Nu. Trebuie întâi şi întâi să ne restaurăm ca oameni
că aşa spune şi Patericul egiptean: De toate te-ai făcut, dar om
când te faci? Deci întâi trebuie să regăsim calea şi calea e una
singură. Hristos a spus: Cine nu adună cu Mine, risipeşte şi
cine nu este cu Mine este împotriva Mea,496
Şi mai este un criteriu de a trăi, este vorbă populară dar
este adevărată: creşterea copiilor ca în sânul lui Avraam. Aici
este tot un criteriu care ţine de domeniul familial, care
496
Matei 12,30.
1 543
Despre familia ortodoxă
înseamnă cultivarea inocentă a personalităţii pruncilor care
duce la cultivarea vagabondajului de mai târziu fără puterea de
supraveghere a părinţilor. De exemplu, copiii când sunt în
familie sunt ca Adam şi Eva în grădina raiului, frigiderul este
plin, întreţinerea este plătită, casa este caldă, şcoala este la
îndemâna elevului, vrea învaţă, vrea mănâncă, vrea doarme,
vrea se odihneşte, vrea stă, face ce vrea el.
Când i s-a cultivat personalitatea şi nimeni nu măsoară
gradul de jertfă la care sunt asigurate aceste lucruri, în general,
toţi părinţii au acest criteriu: Ce e mai bun să-i dau băiatului,
profesorul cel mai bun să i-1 pun băiatului, bănuţul acesta e
pentru băiat, să-i fac băiatului casă, să-i iau haina cea mai
bună, să mănânce ce e mai bun, să-i iau medicamentul cel mai
bun, să-1 duc la doctorul cel mai bun. De ce? Pentru că, copiii
sunt oglinda părinţilor. Iar în momentul în care greşesc, ei nu
mai ştiu să asculte de părinţi, pentru că părinţii le-au adus
toleranţa şi compromisul şi astfel apare delincvenţa. Copiii nu-
şi mai respectă părinţii şi îi tratează ca pe nimic. Părinţii nu
mai au autoritate în faţa copiilor.
Şi din toată această lipsă de autoritate ajungem la o discuţie de
altă dată. începe de acum pentru părinţi reeducarea cu interesul:
Dacă îţi dau astea îmi faci aceea, dacă îţi dau atâta rezolvi
problema aceea, adică un fel de schimb de servicii iar din acest
contra schimb s-a format plaga cea mai grea a societăţii pe care
astăzi nimeni nu o poate îndrepta - industria drogurilor,
industria libertinajului, industria băuturii, industria viciilor de
orice fel, industria proxenetismului şi ce întâlnim în societate
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

?Mame care au plecat cu fetele în străinătate şi au ajuns grindină, distrugere şi calamităţi naturale de nu am ales nimic
prostituate, părinţi care au plecat cu copii în străinătate şi au din munca noastră?
ajuns proxeneţi şi nu mai pot repara situaţia, indiferent de Apoi, au venit lăcustele şi toate nenorocirile acelea. Nu avem
funcţie şi de grad. noi la ora actuală dezvoltată această industrie a chimicului, de a
Unii trăiesc cu o impresie greşită şi spun aşa: Ei sunt da peste tot numai pesticide, fungicide, insecticide, ne mănâncă
ţărani, sunt oameni proşti de rând, au crescut copiii cu cartofi şi ţânţarii de vii, tot felul de bărzăuni prin culturile pe care le
cu mămăligă sau cu borş de fasole. Dar aceia mai muncesc în avem? Oare nu este o plagă? După aceea spune, le-a ucis
străinătate, vin acasă şi pun un gard, mai repară un perete, mai dobitoacele. Oare ce este pesta porcină, ce este boala vitelor,
pun un acoperiş, deci încă mai au mentalitate sănătoasă, că moartea păsărilor, distrugerea fermelor, ce este? După aceea
trebuie să-şi facă o casă, să pună 3 pomi, să-şi facă fântână, să spune că dacă a văzut că nici aşa nu merge, i-a luat pe cei întâi
se însoare, să facă un copil, pe când copiii multor intelectuali născuţi ai lor. Ia să ne uităm noi ce face Dumnezeu între tinerii
ajung un fel de rataţi ai societăţii. Pentru că pe aceia nu mai au noştri!? Nu este o jertfă a întâilor născuţi, adică nu cumva
cum să-i crească, le-au oferit toate şansele, au experienţa plăgile lui Faraon? Şi la un moment dat, când vede că nici aşa
calculatorului, experienţa drogului, experienţa viciilor, nu se îndreaptă oamenii, îi dă în robia altora ca să-şi bată joc de
libertinajul. ei, exact cum spune Psaltirea: Şi de M-ar fi ascultat Israel pe
Ştiţi ce spunea într-o dimineaţă un copil unei mame, în Mine şi de ar fi umblat în cărările Mele, întru nimic aş fi smerit
timp ce discutam probleme de drog, pentru că nu se mai putea pe vrăjmaşii lor,115 dar i-am lăsat să meargă după mintea lor,
înţelege cu el? „Şi ce satisfacţie îmi oferi tu că mi-ai luat după izvodirile lor şi merge-vor după vicleşugul inimii lor
maşină, casă şi îmi dai bani la discreţie? Uită-te la mine cum
sunt un ratat!" Copilul în faţa mamei, în faţa duhovnicului! „Ce
îmi foloseşte mie că mi-ai dat toate acelea dacă eu sunt un
ratat? Ce să fac cu ele? La ce îmi folosesc?" Mama se plângea
şi spunea:
- Da, dragul mamei, dar drogurile nu-s bune, te
nenorocesc, îţi dai seama că o să ţi se tragă moartea?
- Mai bine mor decât să trăiesc aşa!
Acesta era răspunsul copilului faţă de părinţi. Oare ce
este aceasta? Nu cumva e o plagă a lui Dumnezeu? Eu mereu
m-am dus cu mintea la lucrul acesta şi v-o spun cu sinceritate:
Dacă vă aduceţi aminte de plăgile lui Faraon, prima dată le-a
prefăcut apele în sânge. Oare la câte avorturi se fac în
societatea de astăzi, apele noastre nu sunt înroşite de sângele
pruncilor? A doua oară i-a bătut grindina şi gheaţa şi le-a
fărmat holdele şi recoltele. Oare nu am avut noi asemenea
pacoste peste Ţara Românească? Inundaţii, alunecări de teren,
115 Psalm 80, 12-13.

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Oare acest exod, plecarea aceasta în străinătate şi
sclavia aceasta în Italia, Portugalia, Spania, Franţa, America,
oare, nu este o sclavie din aceasta faraonică în care se duc
sănătoşi şi se întorc nesănătoşi? Să vă puneţi această întrebare!
Eu mi-am pus-o de multe ori în medii restrânse, dar consider că
poate fi un semnal de alarmă pentru noi înşine ca oameni:
Copiii ni i-am distrus, ţara ne-am distrus-o, de vândut ne-am
vândut, de distrus Dumnezeu ne distruge şi El după legile Lui
şi după păcatele noastre, pruncii tineri îi distrugem, altarul
familiei l-am alterat, nu mai avem nevoie de familie, se poate
trăi oricum, putem să avem şi 10 femei şi 20 de femei, nu
contează, poligamia e o normalitate. Să nu uităm că urmează
focul, ca astă vară sau de 2-3 veri încoace Sahara Moldovei şi a
Ţării Româneşti şi toată această arşiţă în termometre, cum îi
spun ei caniculă, nu este altceva decât Sodoma şi Gomora
acestor păcate şi fărădelegi care au devenit o normalitate şi
chiar îţi spune persoana la spovedit:
- Părinte, nu-mi puneţi întrebări indecente că nu vă
răspund. Este viaţa mea intimă de familie şi fac ce vreau eu.
- Mergeţi şi vă împărtăşiţi tot cum vreţi
dumneavoastră, nu e nici o problemă. Noi personal nu vă putem
spovedi şi împărtăşi.
Aceasta este concluzia la care vreau să ajung şi cu care
vreau să închei. Nu cumva, noi îndărătnicindu-ne exact ca
Faraon oarecând, Dumnezeu ne dă încercări exact cum a dat
atunci lui Faraon şi poporului egiptean? Atunci, îi prigonea dar
acum ne prigonim noi singuri.
Spuneaţi la un moment dat - creştinii în străinătate fără
Dumnezeu şi fără biserică se urăsc între ei, se duşmănesc între
ei, se chinuiesc între ei, îşi fac rău unii altora, îşi fac necazuri,
au orgolii, ambiţii. Adevărat este! Noi, românii, suntem un
neam cu tendinţe trădătoare, linguşitoare, cu tendinţe de
prefăcătorie, de perversitate, neam ucis conducătorii, ni i-am
urât, ni i-am trădat, de la Decebal încoace, aşa cum se arată în
504
Despre famil i a ortodoxă
cărţile „Istoria trădării la români"116 şi „Istoria beţiei la
români"117. Sunt 4 volume, 2 cu trădarea şi 2 cu beţia, se găsesc
la Biblioteca BCU. Le-am citit.
Fac excepţie şi dovedesc verticalitate în gândire, în
comportament, Decebal care a fost rege, Ştefan cel Mare,
domitorul Moldovei, care a fost credincios, a construit biserici
şi mănăstiri şi a dus lupta pentru credinţă, i-a rămas numele în
calendar şi în istorie. Petre Ţuţea spunea că Vlad Ţepeş care a
fost un domn, a adus dreptatea la rang de ţeapă şi dacă capul lui
Brâncoveanu nu ar fi stat la Stambul, România, Ţara
Românească, poporul nostru, nu ar fi avut vreodată emblema
creştinătăţii. Dacă Ţepeş sau Mihai Viteazu sau Ştefan nu ar fi
existat, istoria românilor ar fi fost un câmp de mieluşei.
Deci vedeţi, mari domni, Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare
au fost modele absolute de domnitori creştini şi de oameni care
au avut un cuvânt de spus în istorie. Dar exceptându-i pe Mihai
Viteazu, pe Constantin Brâncoveanu, pe Miron Barnovschi, ce
domnitori, ce emblemă creştină mai avem noi de la Mihai
Viteazu până în zilele noastre? Ce domnitor de valoare s-a mai
ridicat, în afară de acel neamţ care a venit să ne conducă din
străinătate, din dinastia de Hohenzollern, care a venit şi a pus
bazele României moderne?
Am fost un popor care am avut toate potenţialurile, am
avut toate valorile, le-am dat în străinătate, doar dumneavoastră
aţi citit enciclopediile acestea ale lumii, aţi văzut ce savanţi am
avut: Palade, Racoviţă, Paulescu, Ţiţeica, matematicieni cu
greutate, Aurel Vlaicu, Coandă ş.a.m.d. Dar ce am făcut noi cu
geniile? Le-am pus în cenuşă ori le-am expediat peste hotare:
Nae Ionescu, Brâncuşi, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Cioran,
George Enescu, eu nu am o memorie ca să-mi aduc aminte
toate aceste culturi înalte. Dar noi am avut genii! Ce am făcut
116 Bălan, Mircea, Istoria trădării la români, voi. I şi II, Editura
Eurostampa, 2006, 800 pag.
117 Bălan, Mircea, Istoria beţiei la români, voi. I şi II, Editura
Eurostampa.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
cu ele? Le-am expediat peste graniţă, ne-am spălat pe mâini de
ele, am trăit după formula, lasă că e bine aşa, se poate şi mai
rău şi am ajuns la compromisul de a fi supuşi acestor plăgi în
care primul lucru care s-a alterat la noi în momentul de faţă este
familia creştină.
Şi de ce s-a alterat familia creştină? în primul rând
datorită legiferării acestor căsătorii cu bărbaţi sau cu femei de
altă religie. Cum să căsătoreşti un om de altă religie cu un
creştin? E un amestec de sânge. Deja e un sacrilegiu faţă de
jertfa lui Hristos la cruce. Au reuşit! O parte din creştinele
noastre mai stăruitoare au făcut până la urmă ca Nona lui
Grigore Teologul, i-au făcut din păgâni, creştini. Dar câte, 1%,
2%, 3%?
în rest, totul e permisibil, este voie, totul este îngăduit.
Şi cine a avut de suferit? Celula fundamentală a societăţii -
familia creştină. Cine a avut de suferit? Urmaşii celulei
fundamentale - copiii. Cine sunt? Bazele moderne ale societăţii
de mâine. Şi atunci, rolul duhovnicului este mai mare decât
al preşedintelui ţării. Rolul duhovnicului este mai mare decât
al unui ministru. Rolul duhovnicului este mai mare decât al
unui procuror. Rolul duhovnicului este mai mare decât al unui
judecător. Rolul duhovnicului este mai mare uneori şi decât al
unui profesor sau dascăl. Dar în acelaşi timp, unite toate la un
loc pot face un tot unitar şi ce pot da? Omul ştiinţific, omul
modern, omul religios, omul moral, omul educat, omul de care
are nevoie societatea, adică, creştinul adevărat!
h. Refacerea relaţiei în familie
Primul lucru pe care ţi—1 spune duhovnicul când vii în
faţa lui, acesta este: „Stai liniştit. Nu este începutul cu tine, nu
este sfârşitul cu tine. Să vedem ce putem repara," dar reparaţia
în ce constă? în metoda de a-i apropia din nou pe soţ şi pe
soţie, în metoda de a încerca să-i împaci şi să comunice
amândoi, să se sfătuiască unul cu altul. Şi în al 3- lea rând, să
vină pe linia credinţei, spovedanie, rugăciune, împărtăşanie şi
504
Despre famil i a ortodoxă
bineînţeles cimentarea familiei prin naşterea de prunci, nu
familia planificată. Vreau eu un copil peste 5 ani, îl fac peste 5
ani că acum sunt student. Vreau copil peste 10 ani că atunci îl
vreau eu că îmi fac casa. Vreau copil peste 15 ani că îmi termin
cariera şi atunci îl fac că aşa vreau eu. Nu sunt copiii lui
Dumnezeu, sunt copiii noştri.
Dumnezeu a dat rodul pruncilor şi lucrul acesta îl ştiu
de la un părinte bătrân din Mănăstirea Sihăstria, Părintele
Ilarion, dar cred că tot de la Părintele Cleopa era informaţia
preluată de-a lungul timpului, spunea aşa: Darul iubirii are mai
multe trepte. în primul rând, când tânărul şi tânăra s-au
căsătorit şi în plăcerea lor tinerească de a se cunoaşte, nasc
cele mai bune vlăstare pentru că sunt curate, sunt lipsite de
ură, egoism, răutate, interes meschin, interese financiare,
materiale, orgolii, duşmănii, intrigi. Acela este un copil fericit.
Paisie Aghioritul spune aşa: Dacă mama este curată în timpul
sarcinii, dacă este credincioasă, dacă este înfrânată, dacă este
veselă, dacă este rugătoare, dacă este evlavioasă, dacă este
destinsă, dacă se relaxează prin ascultarea cântărilor
duhovniceşti, prin slujbe, prin împărtăşanie, prin comunicarea
cu Dumnezeu, copilul se naşte foarte liniştit, foarte curat, foarte
bun
2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dacă mama, în mod contrar, este o femeie de moravuri
uşoare, automat toate acele moravuri se implantează copilului.
Dacă despre Iisus Hristos, spune Scriptura că sugea la sânul
maicii Sale şi copilul creştea şi se întărea cu duhul 118, acuma
putem spune despre un copil de moravuri uşoare că toate
patimile şi plăcerile ticăloase ale mamei le preia copilul prin
sângele mamei, prin supt şi prin manifestările ei.
Am avut parte de atitudini diferite când le-am explicat:
Mamelor, vă rog, fără ţigară, fără cafea, fără băutură, veniţi la
Sfânta împărtăşanie că purtaţi prunci în pântece, pentru că veţi
plânge mai târziu pentru ei. Cele care au ascultat, vin şi spun:
Părinte, avem un copil liniştit, parcă nu avem copil în casă.
Cele care nu au ascultat, spun: Este agitat, are autism, are
lumea lui, nu mă înţeleg cu el, are agitaţie psiho-motorie,
aceasta este denumirea medicală. Nu este agitaţie psiho-
motorie, sunt demonii mamei care s- au transferat copilului, cu
toate că el s-a botezat şi cu toate că este dus la biserică. Păi,
cum ne explicăm faptul că unele mame vin cu copiii la
împărtăşit şi ei cască gura precum puii de rândunică, iar unii
ţipă şi urlă când îi împărtăşeşti, de ai impresia că aduci jertfă
pe altarul lui Baal, atunci crezi că-1 taie în cuţite. Ce este?
Necredinţa părinţilor.
Acest lucru se manifestă şi peste atitudinile tatălui. La
acelaşi capitol, un tată adevărat, dacă în momentul în care soţia
este gravidă o păstrează în curăţenie, nu o agită, nu urlă, nu
ţipă, nu o loveşte, nu o bruschează, este drăgăstos, este tandru,
folosim cuvântul tandreţe în intercomunicarea sufletească, să
spunem, mai intimă, o mângâiere, un sărut, o vorbă dulce, o
vorbă bună, un sfat bun, o amintire, un ton calm. Tandreţea ţine
de fineţea sufletească. Atunci, acea mamă şi acel tată, prin ceea
ce face el, transmite copilului lui acele calităţi. Toate mamele
care au fost agitate vor naşte copii agitaţi.
118
Luca 1, 80.
504
Despre famil i a ortodoxă
Aici intervine exact ce stă la baza familiei distruse,
lipsa de credinţă care întâi rupe familia din punct de vedere
spiritual. O scoate dintr-un spaţiu bio-etic şi moral bisericesc
şi o plasează într-un spaţiu sălbatic, sau cum ne place nouă să
auzim la televizor - jungla urbană. Adevărat este, nimeni nu
contestă. Avem în junglă pisici, câini, maşini, tractoare,
tramvaie, trenuri, autobuze, motociclete, tot ce vreţi, beţivi,
fumători, dar acea junglă se limitează la un singur lucru, la
intimitatea familiei, unde dincolo de pragul uşii când am închis
yala sau dincolo de pragul când am păşit la casa scării, unde
sunt?
în raiul lui Adam pe care l-a trăit cu Eva atunci când
era sub ascultarea lui Dumnezeu - o căndeluţă aprinsă, o
icoană, o anafură, o agheasmă, care cimentează căsniciile şi
stau la baza efortului prelungit de împreună-convieţuire.
După ce trece elementul atipic, individualismul şi
amestecul colateral al celor care vin şi îşi bagă nasul în
treburile de familie, mai intervine sfatul celor din jur. Este cea
mai mare greşeală într-o căsnicie ca cineva să cunoască
„rufele" casei. Ai nevoie de o treabă, te duci la preot şi întrebi.
Ai nevoie de o treabă strict personală despre care nu trebuie să
ştie nimic, te duci tu ca fiică la mama ta şi întrebi: Mamă, cum
ai făcut de te-ai împăcat cu tatăl meu şi convieţuiţi de atâţia
ani? Sigur îţi va spune o vorbă bună. Nu începi să întrebi de
vecinul, de vecina, de rudenii, de prieteni, de coleg.
La noi la români este şi această defecţiune de a ne
spovedi public, adică de a spune tuturor ceea ce e în casa
noastră. Dacă stau la autobuz şi cineva stă pe scaun, eu
povestesc întâmplările din casa mea. Dacă sunt la alimentară şi
aştept la rând, povestesc întâmplările din casa mea. Este
incorect. De ce? Casa ta este casa ta. Familia ta este o taină.
Familia ta este ceva sacru.
Să rămână mărturie ce spun poate până la sfârşitul
veacului. Nu se potrivesc elementele de familie dintr-o familie
în alta, nici dacă ai încerca să le pui şablon. De ce? Pentru că
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

orice om este o unicitate în felul lui şi nu am spus-o eu, a spus- mediul de acolo nu e convenient sufletului. Şi atunci ce să
o Eccles, un mare om de studiu, care a arătat categoric, fiecare facă?
om are un fel aparte de a fi. Deci, noi avem toate genotipurile Trebuie să refacă acest cuib familial. în familie, orice lucru
astea şi fenotipurile cu care neam născut, sunt universale, dar făcut cu dragoste contează începând de la cele mai neînsemnate.
sunt individuale, nu mai pot fi copiate. Depinde şi de cum sunt aşezate lucrurile în casă, depinde ce
Poate că dacă doi oameni ar semăna perfect şi ar face carte citeşti, un mod de petrecere a timpului, un mod de a servi
ceva identic unul cu celălalt, tot unul ar clipi înaintea celuilalt, masa, un mod de a comunica, un mod de a aborda anumite
nu ar putea clipi amândoi odată sau nu ar putea mânca amândoi probleme, un mod de a fi cât mai aproape unul de celălalt sau
odată sau nu ar putea dormi amândoi odată sau râde amândoi crearea unui factor care să ţină cuplul cât mai mult împreună.
odată. Aşa este şi într-o căsnicie. Nu se potriveşte sfatul meu de Graţia: Cine poate face aceste lucruri? Părintele Calistrat:
la soţul meu sau de la soţia mea cu sfatul de la soţia ta sau de la Cei doi, nimeni altul, soţia pentru soţ, dacă constată lucrul
soţul tău. Pentru că încerci să aplici aceste terapii împrumutate acesta sau soţul pentru soţie dacă constată lucrul acesta. Iar la
şi ce faci? De fapt nu faci altceva decât să induci familia mai mijloc ştiţi cine este? Duhovnicul. Şi am să vă spun că am
mult în eroare şi să o duci într-un teren şi mai străin. Care e întâlnit cazuri în care soţia mi-a spus: „Să ştiţi că am reuşit să-
următorul teren străin? mi determin soţul să fie ca înainte. Cum? L-am lăsat în pace, m-
Următorul teren străin în familie este indiferenţa. am rugat dar am încercat să mă apropii de el făcându-i toate
In momentul în care apare indiferenţa, întâlnim cazuri concrete tabieturile, i-am servit când a vrut masa, i-am strâns masa, i-am
explicate prin următorul lucru: Tânăra soţie îi spune soţului ei: pus masa, i-am vorbit frumos, am avut răbdare cu el şi la un
Mă duc să-mi văd puţin colegele sau mă duc puţin în discotecă moment dat mi-a recunoscut: Uite, tu eşti bună cu mine şi eu
sau mă duc oleacă să mă văd cu fetele în anumite locuri de sunt rău. îţi promit că am să mă schimb. Şi s-a schimbat îr
oine. Deci în momentul în care apar accesele de furie, ceartă,
întâlnire, fie o terasă, fie un pahar de ceai, fie o răcoritoare, fie
accesele de isterie, accesele de gelozie
un weekend la margine de pădure, ceva de genul acesta. Sau el
spune: Vezi, eu plec un pic să mă întâlnesc cu băieţii. Aici ce
apare? Aici intervine deja factorul răceală.
Indiferenţa aduce răceala, nu mai simte unul pentru
celălalt nimic. Eu nu mai simt să te prezint prietenilor mei, îmi
devii povară. Eu nu mai simt să te prezint prietenelor mele că
deja eşti în plus, mă încurcă. Deci noi începem să devenim
independenţi unul de celălalt. Iar această independenţă aşa-
zisă particulară, este nocivă. Noi ne înţelegem, soţul meu nu se
amestecă în treburile mele, eu nu mă amestec în treburile lui,
nu ne amestecăm, fiecare cu viaţa lui, noi ne iubim, dar nu
avem nici o treabă unul cu celălalt. Nu este adevărat, este o
mare minciună. Tocmai acest refugiu individual arată că acolo
ceva scârţie. Tocmai această ieşire într-un alt mediu arată că

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

,reproşurile, atunci mergem spre o altă etapă - căutarea unui alt luată la ora cutare sau trebuie preparat sau pregătit ceva, dar ei
cuib şi altei celule individuale, adică concubinajul. lucrează împreună, unul dintre ei s-a plictisit, iar celălalt,
bineînţeles intervine irascibil prin consumul şi încărcătura
i. Factorul social nervoasă de acolo de unde el nu a dat randament nici mai
Graţia: Se întâmplă în vremurile noastre să apară aceste înainte. Deci el este deja epuizat psihic pentru că pe el timpul l-
discuţii şi irascibilitate datorită greutăţilor şi eforturilor foarte a obosit.
mari de la serviciu, al unuia sau al altuia? Părintele Calistrat: Poate aţi auzit de elevi care adorm în bancă, sau de oameni care
Ajungem la factorul social. Graţia: Sunt în interdependenţă. se plictisesc la muncă. Te plictiseşti când nu-ţi place ce faci, te
Părintele Calistrat: Nu întotdeauna. Aici vorbim de plictiseşti când nu-ţi place să înveţi că dacă nu te plictiseşti, este
deformarea profesională. Intelectualul de la catedră are imposibil într-o oră de vorbit sau 40 de minute de predare să nu
surmenajul intelectual prin ceea ce predă şi oboseşte zilnic auzi o idee nouă, adică să fii cât de cât interesat măcar de o
făcând aceeaşi materie. De ce vorbim noi de profesori buni şi chestiune generală. Şi atunci, acea rutină de care vorbiţi, vine şi
de profesori slabi? Profesorii buni, la aceeaşi lecţie aduc de se amprentează pe familie şi se cheamă defect profesional. Că
fiecare dată ceva nou şi lor li se pare lecţia nouă, exact ca el, dacă este obişnuit să ţipe sau să corecteze pe cel care îl irită
preotul în liturghie. Cineva a pus odată următoarea întrebare: sau modul de unde provine factorul iritant, el acasă continuă cu
Un preot nu se plictiseşte făcând zilnic aceeaşi liturghie ani de acelaşi lucru
zile? Nu se plictiseşte pentru că în fiecare zi simţi altceva şi în
fiecare zi trăieşti altceva şi liturghia este altfel decât cea de ieri
chiar dacă e acelaşi om pentru că aceasta este taina. Un înotător
nu face exerciţii la înot pentru că nu ştie să înoate ci vrea să
descopere ceva nou, să aibă o performanţă.
Asta este şi la intelectual. Intelectualul devotat va fi
întotdeauna un profesor consacrat, iar intelectualul de rutină ce
face? Predă aceeaşi lecţie în 4 cifre, 4 scheme, 4 idei şi spune
„pregătiţi, aveţi cartea, pregătiţi materia". Şi el, pe lângă faptul
că e surmenat de oboseală şi de plictiseală, intervine factorul
stres că timpul lui este mort că l-a copleşit, l-a apăsat deja
timpul respectiv pentru că nu poate fi consumat şi atunci acea
stare de încărcătură nervoasă vine acasă unde te întâlneşti cu
acelaşi factor.
Indiferent că eşti soţie sau eşti soţ, poţi să te întâlneşti
cu următorul lucru: Deschide frigiderul şi adă-mi cutare lucru.
Oh, iar asta? Du-te şi fa cutare lucru, dă-mi o mână de ajutor.
Oh, iar eu? Chiar dacă el ştie sau ea ştie că şerveţelul trebuie
pus pe masă sau farfuria trebuie pusă pe masă sau masa trebuie

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Ei, în momentul când ai intrat pe uşa casei nu mai eşti
nici muncitorul de la strung, nu mai eşti nici intelectualul de la
catedră. Vă dau o pildă simplă, un dialog citit într-o revistă în
care două personalităţi, psihologi amândoi vorbeau despre
individualismul care primează şi individualismul care cedează.
Spune unul: Adă-mi ceaiul. Şi celălalt spune: Da' de ce să nu-1
aduci tu? Iar celălalt îi răspunde: Aşa cum l-aş putea aduce eu,
aşa poţi să-1 aduci tu. Şi lucrul acesta ar putea continua până la
bătaie, până la ceartă sau priă la mica înţelegere: Azi adă-1 tu
că mâine îl aduc eu. Vedeţi? De aici poate să apară acest factor
care să uzeze familia, dacă dintre cei doi unul nu cedează sau
cel puţin, unul nu primează şi celălalt nu secondează: Da, încep
eu astăzi să fac şi mâine tu continui, o zi tu şi o zi eu. Aceasta
este o înţelegere, mica înţelegere. Dar dacă ea nu există, atunci
factorul stres creşte cu fiecare zi.
Poate vi s-a confirmat vreodată de persoane care spun:
Mi-e lehamite să mă duc acasă. Vă daţi seama cam ce familie
poate să fie aceea când ţie îţi este lehamite să ajungi acasă.
Acelaşi lucru cu cel care depune un efort fizic greoi, cărat,
spart, construcţii. Normal că acolo se vine cu un bagaj şi de
oboseală pe lângă celula nervoasă surmenată. Dar aici se ţine
cont de alt factor. Dacă cel de acasă e odihnit, el automat preia
conducerea gospodăriei. Ioan Gură de Aur spune: ,.femeia este
limanul bărbatului". Ea linişteşte furtuna pe mare precum
Hristos a certat valurile. Atunci, în momentul în care cel de al
doilea a intrat în casă, fie că ea, fie că el, nu contează, celălalt îl
odihneşte, Mântuitorul a dat o pildă: Simone, în casa ta am
intrat, apă pe picioare nu mi-ai dat; în casa ta am intrat, cu
untdelemn picioarele nu Mi-ai uns; în casa ta am intrat, să
beau nu Mi -ai dat sau să Mă hrăneşti. 119 Aşa este şi în viaţa de
familie, cel care este acasă îl odihneşte pe cel care a sosit:
Poftim gustă ceva, poftim odihneşte-te, poftim relaxează-te,
119 Cf. Luca 7, 44-46.
504
Despre famil i a ortodoxă
poftim trage-ţi sufletul, cum spunem noi. Ia un repaos ca să-ţi
revii şi apoi vedem ce mai este de făcut.
In clipa în care unul a intrat în casă şi celălalt trasează
directiva: Fă-mi aia, aia, aia, lasă că mănânci mai acuşi, stăm
de vorbă mai apoi, normal că acolo se creează haosul. Aici e
vorba de o chestiune practică a casei, ce priveşte atât femeia cât
şi soţul. Să spunem că amândoi vin din acelaşi mod de muncă
şi împart aceeaşi oboseală, trebuie să împartă şi acelaşi confort
familial, adică: Uite, tu pregăteşte masa că eu aduc de acolo, tu
fa aia că eu fac asta şi împărţind atribuţiile, scurtează acel efort
care apare în plus. Şi celălalt spune: Eu strâng masa, tu spală
vasele, eu dau cu aspiratorul, tu fa ordine acolo, deci este o cale
până la urmă.
încă un factor pe care l-aţi amintit reprezintă greutăţile,
sunt de acord. întru nimic nu vă contrazic că greutăţile nu ar fi
un factor de ceartă în familie, dar ce face femeia gospodină?
Merge şi se aprovizionează din piaţa cea mai ieftină. Când el
apare tot de pe drum, primul lucru pe care îl face, îi pregăteşte
masa în 3 minute, 2 ochiuri, o felie de pâine şi o cană de ceai ca
să-l liniştească pe celălalt, ca după aceea începe să bată
covorul, să pornească maşina de spălat, să spele vasele în
bucătărie, şi celelalte. Adică e o bună chibzuinţă a lucrurilor, nu
toată lumea trăieşte cu fripturi, nu toată lumea mănâncă la
restaurant, nu toată lumea îşi permite un lux. Greutăţile sunt
nenumărate. Eu cunosc foarte multe persoane care mi-au spus
că în momentul în care iau pensia, primul lucru pe care îl fac,
cumpără 10 kg de cartofi şi 2 kg de carne pe care le duc acasă şi
ştiu că acelea sunt baza până mai prind din nou un ban în mână.
Spune: „Părinte, mă credeţi, sunt 4 duminici într-o lună, şi dacă
mai este o sărbătoare, împart bucăţica aceea de carne în câte
sărbători sunt şi n-o fac bucăţi pentru că ştiu că nu ar ajunge, o
toc, o dau prin maşină şi fac o mâncare mai delicată, cu gust
mai bun, să pară mai multă, să ni se pară că am mâncat mult, să
fie gustoasă dar să ne încadrăm şi în sărăcia pe care o trăim, că
nu-mi permit mai mult.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
"Dar în momentul când pe lângă acea sărăcie, tu îmi vii
cu un pachet de ţigări în mână care costă 10 lei pe zi sau tu îmi
vii cu 50 gr de vodcă care costă şi alea 10 lei sau 8 lei şi mai vii
cu o brichetă şi mai vii şi cu o bere şi mai vii cu 50 gr de aromă
tare, înseamnă că tu nu ţii la familie, aici nu mai intervine
Dumnezeu. Aici intervine factorul de care v-am spus, ori
intercomunicarea ori individualismul. De obicei, să ştiţi că sunt
femei care conduc casa din banul lor, iar bărbaţii nu dau nici
măcar o jumătate sau o treime din salariu pentru că ei îl cară pe
banul de tramvai, pe sandviciul de care are nevoie la servici,
ţigările pe care le fumează sau şpriţul pe care îl beau şi atunci,
aici nu mai intervine factorul moral, aici intervine factorul
religios. Dacă tu nu ai credinţă, normal că îl sabotezi pe cel de
lângă tine.
Ea se duce în piaţă, şi dintr-un 500 salar de lei, doar
vedeţi constrângerile pe care le trăim în jurul nostru. Ea nu ştie
cum să care două sacoşe de cartofi să aibă toată luna. Eu am
mai spus şi repet - într-o căsnicie este foarte, foarte, foarte greu,
în călugărie este greu dar mântuirea este şi mai grea. Să ştiţi că
mântuirea din căsătorie începe, nu din călugărie. De ce vă spun
lucrul acesta? închipuiţi-vă că sarcina unei femei creştine este
cea mai grea numai dintr-un singur punct de vedere, poate unii
o neglijează sau nu-i dau importanţă. Eu personal vorbesc cu
plăcere de el, pentru mine bucătăria este o delectare. Nu e uşor
ca soţie, indiferent că sunt 2 sau 3 sau 4 sau 5 farfurii, să le
aşezi pe masă de 2-3 ori pe zi sau chiar o dată dar cu
chibzuinţă. Dacă cu adevărat ar fi responsabilitate în familie,
atribuţia cea mai mare şi respectul cel mai mult ar trebui să-1
aibă femeia.
Când spun lucrul acesta mă refer la tot ceea ce întâlnesc
la spovedanie, în care femeia spune: „Părinte, pentru mine mai
mare calvar decât să am grijă să fie pregătită mâncare de azi pe
mâine nu există. Dacă mai prind să fac o rugăciune sau să fac o
catismă din Psaltire sau să fac ceva din Ceaslov, să bat câteva
metanii sau să mai citesc dintr-o carte este suficient. Nu
504
Despre famil i a ortodoxă
permite timpul. Spune: Când îl văd că iese în balcon şi bea ca
nenorocitul şi fumează, îmi vine de acolo să-1 arunc." Vedeţi
iresponsabilitatea? Factorul de care vă spuneam. Nu contează
că este greu la servici, oricât de greu ar fi la servici dar când te
întâlneşti acasă şi e voie bună şi e vorbă bună, parcă şi greul
acela trece chiar dacă depui un supra efort - ai un şef pe care îl
suporţi, mai e un individ căruia îi place să fie cârcotaş, să se
lege de unul, de altul sau mai întâlneşti câte unul care mai face
şi acela anumite greutăţi prin neputinţele lui sau prin felul lui
de a fi. Dar când ai intrat în casă şi altoieşti factorul stres social
cu factorul stres familial...
Foarte mulţi întrebau ce este sinuciderea, poate aţi văzut. Ştiţi
ce este sinuciderea? Epuizarea tuturor metodelor de întâlnire cu
Dumnezeu. Când nu mai ai nici o metodă să te întâlneşti cu
Dumnezeu, chiar te duci şi te sinucizi. De aceea, la baza
sinuciderii stă necredinţa şi păcatul. Pentru că oricât de greu
ţi-ar fi, te raportezi la patimile lui Iisus şi niciodată nu ai face
aşa ceva, dar dacă nu e credinţă! Factori destabilizatori sunt
suficienţi, sărăcia, un copil obraznic, un bărbat neisprăvit, o
casă neîngrijită, cu lipsuri, cu probleme. Luaţi numai atât,
factură de lumină, factură de apă, factură de întreţinere, factură
de menaj, gunoi, scară, impozit, factură şi la geam şi la uşă şi la
izolaţie şi la acoperiş şi la pardoseală şi la tot ce vrei
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dacă nici nu găseşti o mângâiere de vreun fel şi din
urmă acestea te presează şi se adună şi nu ai puţină credinţă în
Dumnezeu, într-adevăr atunci te duci şi iei o decizie din aceasta
pripită. Se va spune: Nu a mai putut săracu'! Nu a mai putut,
dar s-a dus de la rău la mai rău, pentru că şi-a pierdut vremelnic
osteneala şi greutatea pe care o suferea până la un punct şi a
intrat într-o greutate care nu se mai termină niciodată, munca
cea veşnică. De aceea, factorul principal, factorul stres în
viaţa de familie, chiar dacă vine din interior spre exterior, el
trebuie delimitat la uşă. Tot la uşă trebuie să lepădăm şi
defectul profesional, asta dintotdeauna.
Am întâlnit persoană care mi-a spus: „Părinte, soţul
meu e ofiţer şi el are impresia că e la armată. Stai, omule, dar tu
faci armată cu mine în casă?" Sau: „Soţul meu are funcţie de
conducere şi el acasă doar vine şi dă ordin, nu ştie să mute un
pai." Zic: „Aţi greşit că i-aţi permis lucrul acesta. Dar de ce nu-
i faceţi lista cu atribuţii, uite ce am eu de făcut, uite ce ai tu de
făcut, hai că ne prinde seara şi nu am terminat." „Mi-aţi dat o
idee." „Dar trimite-1. Pune-1 să facă ceea ce poate, du coşul de
gunoi, du-te de cumpără o pâine, cumpără o apă minerală, du-te
şi du un plic la poştă, plăteşte o factură la întreţinere, iar tu
liniştită stai acolo şi faci cele ale casei, dai cu aspiratorul,
pregăteşti masa, pui masa, speli, calci, faci lecţii cu copiii sau
câte atribuţii sunt."
în felul acesta, când la uşă se termină factorul exterior,
acea familie rezistă. Dacă v-aţi uitat, hai să luăm oraşul Iaşi, un
oraş mort industrial, dar ce observăm? Oameni care s-au
acomodat cu viaţa grea prin ce? O bucată de pământ la ţară.
Graţia: Dacă au bucata de pământ la ţară. Părintele Calistrat:
S-au străduit, cunosc oameni din oraş care s-au dus pur şi
simplu prin sate, au găsit câte o familie şi au spus:
- Aveţi pământ de lucru?
- Da, avem.
504
Despre famil i a ortodoxă
- Daţi-ne şi nouă o bucăţică să lucrăm şi vă dăm
jumătate din ce se face ca să aveţi şi dumneavoastră şi să avem
şi noi şi pe noi ne costă tot, tot.
Au pus grădină, au pus una, alta şi proprietarul le-a spus
după aceea:
- Sunt foarte mulţumit de ce aţi făcut, vă aştept şi la
anul.
Adică s-a făcut o colaborare. Dar când nu vrei să faci
chiar nimic! De exemplu, am întâlnit profesoară, cadru didactic,
care a spus aşa: Părinte, să ştiţi că eu, ca să-mi ajungă banii,
calc rufe cu 100 de lei pe zi la oameni mai mari decât mine, dar
nu le-am spus niciodată că sunt profesoară, am spus că sunt în
şomaj şi nu mi-i ruşine să muncesc, nu-mi ajungeau banii. îmi
trebuiau bani pentru plăţile pe care le am. Ea mai aducea într-o
lună încă 800 de lei din acest menaj ca să-şi dreagă problemele
casei dar soţul ce făcea? Soţul se ducea la ţară şi uda grădina şi
creştea nişte pui şi mai nu ştiu ce şi venea cu portbagajul cu tot
ce trebuie ca să nu mai meargă în piaţă să dea pe firul de
pătrunjel 1 leu. Vedeţi? Adică o bună organizare a familiei,
până la urmă.
Asta ţine de ce spuneaţi dumneavoastră odată: Eu am fost
prietenă 3 ani cu soţul meu, întâi ne-am sfătuit cum o să facem
dacă e greu în viaţă, că bineînţeles, căsnicia nu-i chiar floare la
ureche, sunt responsabilităţi. Şi din clipa în care apare primul
copil, căsnicia este piatră de moară. De acolo încolo nu mai ai
pretenţiile tale sau pretenţiile lui, sunt pretenţiile noastre, pentru
că acela micuţ nu ştie, acela vrea îngrijit la timp, tratat la timp,
hrănit la timp, dormit Ia timp, acela consumă cel mai mult în
familie. Acela nu te mai întreabă dacă tu ai sau nu ai salariu,
acela plânge şi atunci, sigur că intervine intercomunicarea
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.8. (RgCuC rugăciunii să-L copleşească pe Dumnezeu şi să-L facă să verse mult şi mai
intens iubirea. însă spre deosebire de rugăciunea particulară sau
Cereţi şi vi se va da', căutaţi şi veţi afla', în comun în familie, rugăciunea de obşte în biserică are nu
bateţi şi vi se va deschide (Matei 7, 7). numai un rol eclezial şi de sfinţenie ci şi un rol catihetic de
formare şi informare a creştinului. Pentru că în biserică nu faci
a. Rugăciunea individuală şi în comuniune Graţia: Dacă s-a numai rugăciune, în biserică înveţi importanţa Euharistiei,
întemeiat familia, trebuie să ducă o viaţă creştină. Care este importanţa simbolului ritului credinţei, importanţa prezenţei lui
importanţa rugăciunii individuale şi în comuniune? Sunt situaţii Dumnezeu în viaţa noastră, importanţa împărtăşaniei în viaţa
când membrii familiei citesc împreună acasă rugăciuni şi în credinciosului, importanţa părăsirii păcatelor, importanţa unirii
afară de aceasta e rugăciunea de comuniune în biserică. Care cu Hristos, importanţa unirii cu rugăciunea. Deci aici este şi o
este importanţa atât a rugăciunii individuale cât şi a rugăciunii şcoală a rugăciunii, acesta este cuvântul - biserica este o şcoală
în comuniune în special în biserică? a rugăciunii. In biserică învăţăm să ne rugăm, iar acasă ne
Părintele Calistrat: Răspunsul este simplu. Când te rogi în rugăm. Acesta este răspunsul
mod particular, te rogi pentru sufletul tău. în momentul în care
te rogi între doi şi trei în numele Meu 502, cum spune Iisus
Hristos, te rogi pentru sufletul tău. în momentul în care te rogi
între tine şi mai mulţi în sobor, te rogi pentru sufletul tău.
Deosebirea este că cea particulară are rolul de a demonstra
iubirea ta faţă de Dumnezeu, că atunci tu personal discuţi cu El
în mod particular, tainic şi ascuns şi are loc o legătură tainică
între suflet şi Dumnezeu, adică între inimă şi minte, cum spun
Filocaliile, şi omul se regăseşte în taina minţii cu Creatorul,
deci pur şi simplu tu dialoghezi cu Dumnezeu cum dialoga
Adam în rai. în momentul în care se roagă toată familia,
simbolizezi sfatul Sfintei Treimi, care este iubirea întreită sau
iubirea divină care nu are margine, ea se varsă în talazuri, e ca
un adânc fără fund. Dragostea Tatălui se revarsă veşnic în
iubirea Fiului, iar iubirea Fiului se revarsă veşnic în dragostea
Tatălui.
Aşa şi aici, un părinte se roagă pentru copilul lui şi pentru soţia
lui, soţia pentru copil şi pentru soţ, copiii pentru ambii părinţi,
că este rugăciunea pentru tata, rugăciunea pentru mama,
rugăciunea pentru părinţi, rugăciunea pentru copii, de fapt noi
ne rugăm unii pentru alţii, că aşa spune: Datori suntem a ne
ruga unii pentru alţii,503 Această rugăciune nu face altceva decât

502
Matei 18, 20.

1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Cine se roagă numai acasă greşeşte, cine se roagă
numai în familie greşeşte, cine se roagă numai individual
greşeşte, dar cine se roagă numai în biserică şi nu se roagă
acasă tot greşeşte. Datoria noastră este ca prelungirea Sfintei
Liturghii să se facă în familia noastră. Prin ce? Prin anafura
şi agheasma pe care o luăm dimineaţa, prin uleiul de la Maslu
până la următorul Maslu şi prin rugăciunile pe care le facem.
Că aşa spune la venirea în biserică: Binecuvântarea Domnului
peste voi toţi cu al Său dar şi a Sa iubire de oameni. La fel ni se
spune şi la plecarea din biserică: Binecuvântarea Domnului
peste voi toţi cu al Său dar şi a Sa iubire de oameni. De ce? Ca
noi să avem prelungită binecuvântarea rugăciunii până la o
nouă întâlnire cu Euharistia lui Hristos care este una pentru toţi.
Cineva spunea odată într-un dialog:
- Bătrâna Biserică, Biserica este învechită, Biserica
trebuie înnoită.
I-am spus:
- îmi pare rău, trebuie să vă corectez şi să vă amintesc,
Biserica este mai nouă decât credeţi.
- Cum argumentaţi?
- Biserica are o zi, nu are 2000 de ani.
-Cum?
Prin venele Bisericii curge sângele Sfintei Liturghii mai
proaspăt şi mai tare şi mai pătrunzător şi mai sfinţitor în fiecare
zi. Astăzi dimineaţă am înnoit Duhul Sfânt: Doamne, Cel ce ai
trimis pe Preasfântul Duh în ceasul al 3- lea al apostolilor Tăi,
pe Acela nu-L lua de la noi, ci înnoieşte-L nouă celor ce ne
rugăm Ţie.120 Dacă eu m-am înnoit, cum pot să fiu vechi? Nu
există aşa ceva. Biserica este mai nouă decât credem noi, o zi
are, atât. Nu există o zi fără Dumnezeu. O zi dacă ar înceta
Liturghia pe pământ, ar înceta mântuirea. Deci nu există aşa
120 Pregătirea pentru Sfinţirea Cinstitelor Daruri.
564
Despre familia ortodoxă
ceva. Spun şi Sfinţii Părinţi în profeţiile apocaliptice, când nu
va mai fi Liturghie pe pământ, sfârşitul se apropie, ceea ce este
imposibil pentru că pe faţa pământului sunt mii de mănăstiri şi
de biserici şi sunt mii de locaşuri şi de altare care, eu sunt ferm
convins că de la 12 ziua până la 12 noaptea, în fiecare zi se face
Liturghie, pentru că se schimbă şi fusul orar şi când dormim noi
fac alţii Liturghie şi când stăm noi fac alţii Liturghie, când
facem noi stau alţii şi tot aşa! A rânduit Dumnezeu acest ciclu
al Liturghiei, să fie Liturghie după Liturghie, har după har,
fiinţă după fiinţă, veşnicie după veşnicie. Nu există o
întrerupere, să spui de la ora cutare până la ora cutare nu se
face. în momentul în care la noi e ora 12, nu mai ai voie să faci
Liturghie, dacă dai 8 ore înapoi, e fusul orar al Americii, ei de-
abia încep Liturghiile de dimineaţa.
b. Cei 12 psalmi aleşi
Graţia: Când şi cum se citesc cei 12 psalmi aleşi? Părintele
Calistrat: Cei 12 psalmi aleşi sunt psalmii pustniceşti. Eu am
cărticica originală de demult, din timpul lui Mina Prodan, când
era la Neamţu prin anii '50. Spune că aceia îi făceau pustnicii
fix la miezul nopţii, de aceea se numesc psalmii aleşi, aceia
sunt cei mai înalţi ca dogmatică, ca trăire, ca şi comuniune cu
Dumnezeu. Graţia: îi poate citi oricine?
Părintele Calistrat: îi poate citi oricine. Din ceea ce am înţeles
de la Sihăstria, spunea că nu e bine să-i citească femeia în
periodul femeiesc sau atunci când este atingere cu soţul dar în
rest se pot citi pentru că sunt cei mai tari psalmi din Psaltire, de
aceea se numesc psalmii aleşi sau psalmii pustniceşti şi ei se
fac de obicei la miezul nopţii.
Dar am găsit la Sfântul Teofan Zăvorâtul, că am văzut
că aţi tradus din el, un lucru foarte interesant, o cărticică mică
pe care am pierdut-o în timpul lui Ceauşescu, nu ştiu cine a
scos-o, era ca un mic manuscris dactilografiat, se chema
Pravila de chilie de Teofan Zăvorâtul. în acea cărţulie de
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

pravilă scria următorul lucru: Dumnezeu nu iubeşte pravilistul - De ce plângi?

habotnic, Dumnezeu nu iubeşte pravilistul nervos, Dumnezeu - Nu pot să zic rugăciunea Tatăl nostru.
nu iubeşte pravilistul agitat, Dumnezeu nu iubeşte pravilistul - Asta ştiu şi eu să o spun.
care face în silă. Spunea aşa: Rugăciunea trebuie să devină o - Ia să văd, părinte.
respiraţie a lui Dumnezeu. Aşa cum respiri oxigenul aşa Şi părintele începe Tatăl nostru Carele eşti în ceruri,
trebuie să-L respiri pe Dumnezeu, că a zis că o rugăciune cât de sfinţească-se numele Tău ...
mică ar fi ea, dacă este făcută cu ideea că „of iar trebuie să mă - Nu aşa, părinte, aşa o ştiu şi eu. Mă chinui de astăzi
rog", Duhul Sfânt dispare, nu stă acolo. Deci rugăciunea dimineaţă de când aţi început Sfanta Liturghie să înţeleg stihul
noastră din noi trebuie să fie atât de sensibilă şi noi trebuie să acesta Tatăl nostru Carele eşti în ceruri şi mi s-a deschis cerul
avem aşa o delicateţe faţă de rugăciune, încât trebuie să o şi mi s-au arătat milioane de îngeri şi mi s-a arătat tronul
simţim ca pe o artă. Aţi văzut că în general prin Filocalii şi Sfintei Treimi şi slava lui Dumnezeu şi puterea Maicii
prin aceste cărţi de specialitate teologică, mistică şi ascetică Domnului de-a dreapta tronului Sfintei Treimi şi cerurile
spune că să stai pe scăunel şi să bagi bărbia în piept. Nu este cerurilor şi îngerii şi cetele şi miile de arhangheli şi de oşti
adevărat. Acelea sunt tehnici de rugăciune. Adevărata artă a cereşti încât am căzut la pământ şi am plâns toată liturghia că
rugăciunii spune aşa: Să simţi că inima ta toarce rugăciunea nu sunt vrednică de asemenea vedere.
precum gospodina caierul. Graţia: Şi Arhimandritul Sofronie Şi a zis preotul:
de la Essex spune acelaşi lucru. - Eu aşa nu mă pot ruga!
Părintele Calistrat: Şi spune Teofan Zăvorâtul aşa: Dacă ai râs - Părinte, să ne străduim pentru că aşa trebuie să ne
prea mult, Duhul Sfânt a plecat, dacă ai mâncat prea mult, rugăm
Duhul Sfânt a plecat, dacă ai întristat pe cineva, Duhul Sfânt a
plecat, dacă ai mâhnit pe cineva, Duhul Sfânt a plecat, dacă ai
lăcomit, Duhul Sfânt a plecat. Trebuie să fii cald, adică
Dumnezeu pururi să găsească în tine acea afinitate, să simtă El
nevoia să vină spre tine. Tu îl chemi dar El trebuie să vrea să
vină şi zice că acel a vrea este tocmai starea noastră interioară.
Nu vă luaţi pravile grele pe care nu le puteţi face, luaţi
nişte pravile mici dar faceţi-le cu credinţă, spune Teofan
Zăvorâtul. Şi el arată că Dumnezeu iubeşte pe cel care se roagă
constant, puţin, cu dragoste dar la ore constante, ca rugăciunea
să devină o obişnuinţă şi nu o obligaţie. De aceea trebuie să ne
muncim în lucrarea aceasta mistică a rugăciunii, nu trebuie să
fim nişte contabili ai rugăciunii, mi-am făcut numărul de
metanii, mi- am făcut numărul de catisme, mi-am făcut
numărul de acatiste, am terminat, nu! Spune că o femeie a intrat
în biserică şi a plâns toată slujba. A întrebat-o preotul:

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
!Deci, dacă ne uităm la marii mistici, lor li se
deschideau ochii minţii şi vedeau lucruri minunate. Gheron
Iosif, Părintele Cleopa, Părintele Paisie, Antim Găină, marii
mistici, marii trăitori, cum au reuşit să-L pătrundă pe
Dumnezeu? în minte! Nu trebuie să-L vezi pe Dumnezeu, să
vină El şi să-ţi spună: Da, felicitări că ţi-ai făcut pravila! Nu.
Pravila să fie o a doua hrană, mâncarea e a trupului, rugăciunea
e a sufletului şi citirea e a minţii, pentru că numai aşa ne
întărim. Şi atunci, când tu lucrezi toată ziua, îţi mai rămâne să
faci pravilă de calitate? Nu! Faci pravilă de cantitate ca
Dumnezeu să vadă că-L iubeşti, iar când El vede că tu te rogi,
El îţi aduce picătură cu picătură calitatea fără ca ai să-ţi dai
seama că ai primit-o.
c. Doamne, ajută!
Graţia: Am întâlnit la Sfinţii Părinţi îndrumarea că atunci când
întâmpini greutăţi, te afli în neputinţe şi le conştientizezi şi vrei
să depăşeşti momentul, să te rogi scurt cu rugăciunea:
Doamne, ajută neputinţei mele! Eu am găsit-o de mare folos.
Când, cum, în ce situaţii, în ce părţi ale zilei poate fi spusă şi
de câte ori! Părintele Calistrat: Exceptând pravila citită,
rugăciunea ascultată în biserică, vecerniile, privegherile şi toate
celelalte, exceptând pravila de acasă, noi mai avem împrejurări
ale vieţii de fiecare zi. M-am dus să cumpăr ceva: Fac cruce şi
zic Doamne ajutai Am de plecat la un drum, Doamne ajutai
Am de început ceva de lucrat, Doamne ajutai Trece un om pe
lângă mine şi mă salută, Doamne ajutai La mine la ţară chiar
se spunea cuvântul acesta, dacă prăşeai sau făceai ceva,
spuneai unuia care trecea: Doamne ajutai Dă-i spor să meargă!
La care el spunea: Mulţumim lui Dumnezeul Adică deja îi
mulţumea că îi ajută. Deci acesta era răspunsul. Mai era o
formulă mai scurtă foarte des folosită: Mulţumim nitale 505 că te
rogi pentru noi, adică, pentru că ai zis Doamne ajută pentru ei
ca să le meargă lucrul. A existat această formulă şi la scos apă
1
Despre familia ortodoxă
din fântână şi la săpat şi la treierat şi la vânturat şi la spălat şi la
orice.
îmi aduc aminte când eram copii, mergeam la şcoală,
era o chestiune foarte simplă dar spuneam aşa:
505
Nitale este o formă populară pentru dumitale.
568
Doamne ajută să luăm note bune sau Doamne ajută să nu fie
greu, să nu luăm note rele. Sau când era o oră mai grea,
Doamne ajută să aibă profesorul gând bun, să nu aibă gând
rău. Acestea sunt formule foarte des folosite în toate
împrejurările vieţii. Şi în piaţă dacă te-ai dus, până la un vecin
dacă te-ai dus, chiar şi cu liftul, dacă te cobori sau urci, poţi să
spui Doamne ajută că poţi să rămâi acolo în el sau poate să se
întâmple o nenorocire.
Aceasta este singura rugăciune la îndemâna omului,
chiar şi Doamne miluieşte, dar la Doamne miluieşte am auzit
următoarea explicaţie teologică spusă tot la Sfinţii Părinţi.
Primii creştini se rugau aşa: Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi
Cuvântul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii
Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noii Pe parcurs ce
lumea a slăbit în credinţă, s-a spus: Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noii Apoi, unii au împărţit-
o şi au spus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale miluieşte-ne pe noii
Sau alţii pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, miluieşte- ne pe
noii Pe urmă au început să zică Doamne Iisuse Hristoase,
miluieşte-măl Doamne Iisuse, miluieşte-măl Iisuse, miluieşte-
măl
La un moment dat au început să spună: Doamne, miluieşte-măl
Dar spun în aşa fel, încât la un moment dat ei simt nevoia să
spună, miluieşte-mă, adică, simplu şi atunci spun Sfinţii Părinţi:
Oare de ce se face această confuzie, când noi ştim cu adevărat
că Cel care S-a întrupat şi S-a coborât din cer este numai şi
numai Fiul lui Dumnezeu, Cel adevărat, născut mai înainte de
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

toţi vecii, şi adevărata formulă curată aşa este: Doamne Iisuse

Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosull
Mai scurtă de atâta nu este

2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.Dar când spui, Doamne, miluieşte-mă sau Doamne, cruce şi începi să faci o a doua metanie - acelea sunt metaniile
ajută-mă, bineînţeles că îi spui lui Dumnezeu, dar zice Simion adevărate.
Noul Teolog: Pentru cei din veacul din urmă, al căror Cele pe care le facem noi la viteză sau ne facem canonul, aşa se
dumnezeu este satana, când spune, Doamne, miluieşte-mă, spune, noi facem sport, aşa spun unii duhovnici. Chiar şi eu le-
înseamnă că ei cer ajutorul în relele pe care le fac, dar în am spus de multe ori, eu mai intru prin biserică când slujesc şi
momentul în care spun: Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi mai spun: Fitness faceţi acasă, aici, vă rog să faceţi ce trebuie
Cuvântul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, făcut în biserică. Ţine tot de decenţa din biserică, nu te duci să-
arată clar că vorbesc de Dumnezeul Savaot. Aceasta este o ţi faci canonul la sfintele icoane şi la Sfântul Altar, te apuci şi
formulă foarte populară, foarte des întâlnită, chiar nu aş putea faci câte o căruţă de metanii la fiecare icoană
să vă spun dacă în zilele noastre se mai practică între oameni,
dar în vremea copilăriei mele, acesta era răspunsul: Mulţumim
lui Dumnezeu, când spunea: Doamne ajută, fie-vă cu spor
lucrarea, treaba sau ce lucraţi acolo şi acela spunea: Mulţumim
lui Dumnezeu, mulţumim şi dumitale! Acesta era răspunsul.
d. închinăciunea şi metania
Graţia: Mulţumim, Părinte. Am găsit pe un site ortodox
american o precizare foarte utilă şi interesantă. Atunci când se
face închinăciunea se porneşte din poziţia corpului drept, se
face închinăciunea până la pământ, cu mâna dreaptă se atinge
podeaua, apoi se ridică corpul în poziţie verticală şi se face
crucea şi spunea acolo aşa: în nici un caz nu se rămâne în
poziţia cu corpul îndoit ca să se mai facă semnul crucii,
explicând că trupul simbolizează crucea dreaptă. în momentul
în care tu faci crucea cu trupul îndoit, acesta simbolizând
crucea frântă a diavolului, tu batjocoreşti crucea. Tu nu eşti
conştient că faci semnul crucii pe crucea frântă dar diavolul ştie
şi poate acţiona asupra omului. Părintele Calistrat: Da, poate
acţiona asupra omului. în primul rând ceea ce aţi spus
dumneavoastră ţine din nou de decenţa creştină în ritualul
orthodox. O metanie care înseamnă transformare sau smerenie
până la pământ, cum se face? Ai făcut frumos cruce în poziţia
în picioare, te-ai aşezat în genunchi, ai atins cu fruntea
pământul, te-ai ridicat şi ai spus Doamne Iisuse Hristoase Fiul
lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine, păcătosul\ Şi ai făcut

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Dacă nu este nimeni în biserică, este gol şi nu a
început slujba, închină-te cât vrei că e timpul tău liber şi îl
dedici lui Dumnezeu, dar când biserica plină de oameni, nu te
mai apuci de făcut metanii în faţa sfintelor icoane. Ai făcut
frumos o cruce dreaptă de la frunte până la stern, aşa spunea
Părintele Cleopa, între furca pieptului şi buric. Când ducem
mâna la frunte binecuvântăm partea raţională cuvântătoare şi
inteligibilă, când ducem sub stern binecuvântăm partea
poftitoare, să fie sub porunca lui Dumnezeu adică trupul să fie
stăpânit duhului şi când ducem pe umărul drept binecuvântăm
îngerul bun, apoi pe umărul stâng alungăm diavolul, aşa se
spune, că pleacă diavolul şi nu stă la noi că ne-am însemnat cu
semnul sfintei cruci. în partea stângă ne binecuvântăm partea
raţională, inima, de unde pleacă irascibilitatea, mânia şi
răutatea. Aşa spune, omul rău scoate cele rele din vistieria
inimii sale. Şi atunci noi de asta însemnăm umărul stâng cu
semnul sfintei cruci. Iar batjocorirea crucii, batjocorirea
metaniilor, batjocorirea cuvintelor nespuse clar în rugăciune,
batjocorirea închinăciunilor, a plecăciunilor, arată lipsă de
respect faţă de Dumnezeu. Dumnezeu nu numără aşa ceva.
Era o poezioară la Sfântul Ioan Iacob în care arăta un
călugăr care făcea mult canon şi la un moment dat el se
mândrea că e mare nevoitor şi i s-a arătat îngerul şi i-a spus:
Nu te bucura cu canonul tău şi cu metaniile pe care le- ai făcut
că nu sunt la Dumnezeu primite decât doar 3 la început, pentru
că restul toate când le făceai, tu cu mintea şi cu trupul mări şi
ţări cotrobăiai, adică nu mai era atent. El era acolo la număr,
nu. Eu le şi spun credincioşilor, aici chiar mă pot bucura că aţi
afirmat acest lucru, pentru că eu le-am spus de fiecare dată: 7
metanii, 10 metanii, 12 metanii, 15 metanii, 20 de metanii şi
au zis: Dar numai atât? Faceţi-le frumos şi corect, faceţi-le cu
evlavie şi credinţă şi aceasta am învăţat de la Părintele
Damaschin Schipor de la Putna, un bătrân mititel. El spovedea
pe un vecin de-al meu. Eu aveam de la duhovnicul meu 40 de
701
Despre familia ortodoxă
metanii şi le cam măturam. El m-a văzut în biserică şi mi-a
spus:
- Măi Costică, nu aşa se fac. Ce faci tu acolo e bătaie
de joc, acelea nu sunt metanii.
- Dar mata câte faci?
- Eu am 12 de la Părintele Damaschin, câţi apostoli
sunt în biserică.
Era un om la 50 de ani, Dumitru îl chema şi l-am
văzut, făcea o cruce mare, frumoasă atingea fruntea şi iar se
scula în picioare, cât era el de 2m şi iar făcea o cruce mare şi a
zis:
- Aşa se face, Dumnezeu nu e chior, vede şi scrie, îţi
iei osândă.
Şi erau oameni simpli, fără carte. Din poziţia-
respectivă de atunci, întotdeauna când dau metanii oamenilor
în vârstă, trecuţi de 40 de ani, eu nu dau niciodată mai mult de
10, 7, 15, 20 şi le spun: Faceţi-le cu credinţă că au valoare cât
100 în bătaie de joc, adică permanentă e atenţia. Ţine tot de
buna noastră educaţie. Tot ce e de calitate îi place lui
Dumnezeu. Nu vedeţi? Noi vrem de obicei pâine albă. Pâinea
albă se obţine printr-o rafinare a fainii. Vrem pâine
intermediară, este o faină măcinată la o calitate mai slabă.
Vrem pâine neagră, mâncăm o pâine făcută din orice fel de
făină. Aşa e şi cu rugăciunea, vrei o rugăciune de calitate,
urcă-te sus cu calitatea, vrei o rugăciune obişnuită, un fel de
joaca de-a rugăciunea, faci ceva în bătaie de joc, în repezeală,
vrei să faci în glumă sau în plictiseală, faci ce vrei tu acolo.
îmi place când vin credincioşii şi spun aşa:
- Părinte, să ştiţi că mi-am citit pravila.
- Bun, de acum încolo să vă şi rugaţi. Adică tu nu faci
cantitate, eu nu ţi-am dat să lecturezi Shogun sau Fraţii Jderi,
ţi-am dat să te rogi unui sfanţ. Ţi-am dat să citeşti o catismă
din Psaltire. Ai înţeles ceva?
- Nu am înţeles, dar am citit.
- Aceea nu este o rugăciune.
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Bineînţeles că dracul ştie ce citeşte creştinul, de aceea

îi şi întunecă mintea să nu înţeleagă, oricum îl arde. Dar ţine de
buna noastră decenţă. Acel puţin pe care îl dăruim lui
Dumnezeu, chiar să-1 facem din tot sufletul, din tot cugetul şi
din toată inima, pentru că atunci îl iubim cu adevărat pe
Dumnezeu.
Graţia: Se poate veni la biserică pentru Sfânta Liturghie şi în
timpul Sfintei Liturghii să se citească un acatist sau un paraclis

701
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: Niciodată. La orice alte slujbe ai sta în
biserică şi poţi sta atent, foarte bine. în general creştinii nu
cunosc rânduiala sfintelor laude din mănăstiri. Era acea ceată
renumită de credincioşi numiţi măndiţenii, cei instruiţi de
Părintele Nicodim Măndiţă care trăiau cu toată pravila celor 7
laude zilnic. Eu am prins şi în satul meu acel fel de oameni
foarte educaţi, foarte evlavioşi, cu rugăciune multă, cu
prăvilioara după ei, cu barbă, cu chip ordonat, cu haine cernite,
erau ca un fel de ostaşi din Oastea Domnului, dar erau net
superiori măndiţenii că ostaşii mai mult cântau, pe când ceilalţi
făceau pravila toată.
Eu pentru prima dată, în 1985 am auzit termenul de
vecernie, de ceasuri, nu ştiam ce înseamnă. Acest creştin
Dumitru mi-a deschis mintea: Da' tu ai citit vecernia? Dar eu,
ca să nu mă fac de râs am zis: Da, am citit-o. După aceea,
foarte curios, am venit şi am răsfoit acasă Ceaslovul mic, pe
care îl aveam la vremea respectivă, cumpărat din munca mea,
să văd ce este vecernia. Era acel Psalm, Psalmul vecerniei dar
în care intra şi Psalmul 9. Şi atunci mai citeam şi eu ca să fiu în
rând cu el că e sporit, dar nu ştiam ce citeam.
Oamenii când nu ştiu, mai vin în biserică şi unii mai
scot o cărticică şi se roagă, se cheamă supra rugăciune, cea din
biserică nu e suficientă, mai face el una. Nu e, dar în timpul
Sfintei Liturghii, nu se mai face nici un fel de rugăciune. De la
cuvântul: Binecuvântată este împărăţia Tatălui, a Fiului şi a
Sfântului Duh, până la Binecuvântarea Domnului peste voi toţi
cu al Său dar şi a Sa iubire de oameni, nu mai avem dezlegare,
ca să folosesc termenul bisericesc sau binecuvântare să citim
absolut nimic. Noi suntem atenţi la jertfa cerească care este
sublimul divin dăruit de Dumnezeu omului - Trupul şi Sângele
Lui. Noi acolo asistăm propriu-zis din nou la răstignirea
Mântuitorului, deci toate patimile şi toată jertfa Mântuitorului
o rememorăm în cadrul Sfintei Liturghii. Nicidecum să stai tu
să mai citeşti altceva. Ce poate fi mai înaltă ca Sfânta
504
Despre famil i a ortodoxă
Liturghie? Ce, mai există altfel de rugăciune? Nu spune că e
cununa tuturor tainelor?
e. Rânduieli creştine
Graţia: Tot în familia creştină, când se spală candela, unde se
aruncă acea apă?
Părintele Calistrat: Corect este să nu aruncăm la chiuvetă,
dar pentru că suntem în oraş, cei mai evlavioşi ştiţi ce fac?
Curăţă întâi paharul de la candelă cu hârtie igienică, apoi îl
clătesc cu săpun la bucătărie, dar tot acel ulei din candelă îl
pun şi chiar i-am văzut pe mulţi că vin şi aduc şi pun în sobă la
biserică şi nu greşesc. Aceea se dă în foc, nu trebuie aruncată
oriunde. Dacă stai la bloc, pui într-o punguţă şi dai undeva pe
apă, pentru că acolo este ulei sfinţit, deci nu trebuie aruncat.
Cărbunele de la tămâie se pune la flori dacă aveţi un
ghiveci cu flori, că acela e îngrăşământ, nu deranjează cenuşa
aceea cu nimic. De obicei pietatea începe, nu vorbim de un
pietism bolnav, ci de respect. Evlavia începe de la
respectarea oricăror lucruri mici. Părintele Pamvo avea o
vorbă, şi asta o ţin minte numai de la el. Când veneam noi pe
la el şi ne spovedeam, spuneam, am făcut cutare lucru. Şi el
spunea:
- E păcat, nu ar trebui să mai faceţi aşa.
- Părinte, e chiar aşa de mare păcat?
Şi atunci, s-a oprit odată aşa şi s-a uitat şi a spus:
- Uite ce copii, eu vă spun un lucru şi voi luaţi-1 cum
vreţi. Te-a înţepat o albină, s-a umflat un pic, nu ai dat
importanţă, te-au înţepat două, s-a umflat mai mult, te-au
înţepat trei, zece, te-au înţepat o sută. Pot provoca moartea?
Pot. Aşa şi păcatul, faci unul, ţi se pare neimportant, faci altul,
ţi se pare neimportant, dar tot făcându-le şi neîncercând să
scapi de ele, de năravuri, de obiceiuri, de lucruri mărunte, de
tot felul de slăbiciuni din acestea puerile care ni se par uşoare,
chiar şi vorbe nesocotite şi gesturi nesocotite şi orice, la un
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

moment dat, adunându-se, te omoară, te vatămă. Tu devii Asta are harul stătut, lasă să mănânce animalul nişte tărâţă
vicios în mod lent. sfinţită, să se facă sănătos. Şi se făcea animalul sănătos. Ce
El ţinea cu precădere la treaba aceasta şi mereu ne părere aveţi? Sau era câte un om, nu putea muri în sat şi spunea
amintea vorba aceasta. Un singur ac de albină nu te omoară, dar bătrâna: Ia să mergi la 10 femei vădane sau curate să-ţi dea câte
mai multe te pot omorî. Mai spunea aşa: Să nu uitaţi că Adam un pic de agheasmă mare să-i daţi să vedeţi cum se uşurează. Şi
nu şi-a pus mere pe iarnă din pomul binelui şi răului, o gură a la o zi, două, murea. Deci credinţa poate totul, indiferent câtă
luat şi a murit. vechime ar avea. Orice lucru care este sfinţit nu-şi mai pierde
Graţia: Tot în familia creştină, când şi unde se aruncă crengile harisma sfinţeniei niciodată. Să spunem că noi călcăm nişte
de salcie şi de tei sfinţite în biserică? Părintele Calistrat: Cele busuioc sfinţit în picioare, el tot sfinţit rămâne. Nu schimbă
care se aduc de la biserică, se practică, ceea ce v-am spus mai nimic faptul că l-am aruncat noi şi ne-am bătut joc de el. Eu
înainte, ori le dai într-un loc curat, pe o apă sau undeva la ţară chiar spun câteodată către părinţei, aţi văzut, la parastas unii
le dai foc, să nu profanezi, că au fost sfinţite. Eu cunosc pe aruncă colăcel, pâine: Nu fă risipă de har. Acolo s-a coborât
cineva, aceasta este tot o glumă. Uneori, poate, L-am încercat Duhul Sfânt, nu e orice. Dă-o într-un loc curat să mănânce
eu pe Dumnezeu cu năstruşniciile minţii mele. Cineva mi-a păsările, nu aşa la întâmplare.
spus odată: Părinte, mă doare capul. Şi i-am spus: Du-te în
ogradă, ia nişte frunze de tei din faţa bisericii, că l-am sfinţit la f. Slujbe în casa familiei creştin ortodoxe Graţia: Ce slujbe
Pogorârea Duhului Sfânt şi nu te mai doare capul. A mâncat o se săvârşesc în casa unei familii creştin ortodoxe şi în ce
frunză de tei, dar cu atâta evlavie, eu m-am uitat, am zâmbit, nu împrejurări, sfinţirea casei, sfeştania, Sfântul Maslu
am spus nimic. Vine la un sfert de oră şi spune: Să ştiţi că m-a
lăsat capul. Deci, chiar dacă ele par neimportante, dar lucrurile
sfinţite au puterea lor. Orice lucru sfinţit ne ajută, nu ne
distruge şi atunci nu-1 putem profana, nu-1 pot da în
tomberonul de gunoi, e o lipsă de respect. De exemplu, să vă
spun un lucru, de Sfânta Cuvioasă, aţi văzut că se impart flori,
vată, busuioc, crizanteme, tot felul de plante care se ating de
Sfânta şi oamenii le iau acasă. La un moment dat, se adună.
Oamenii mă întreabă: Părinte, ce fac cu ele? Dacă nu ai unde să
le dai foc, adă-le aici la biserică să le ardem, nu arunca oriunde
că este păcat, iar busuiocul lasă-1 în casă undeva la o icoană că-
ţi prinde bine acolo. Graţia: Se pot păstra, eventual, de la un an
la altul? Părintele Calistrat: Se pot păstra. Bunica mea avea
agheasmă mare de 72 de ani, albă ca cristalul, în sticlă pusă în
cui pe perete şi era însemnat anul, de 10 ani, de 20 de ani. Şi
ştiţi ce făceau cu ea? N-o să vă vină a crede. Dacă se
îmbolnăvea un animal, punea agheasmă mai veche şi spunea:

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
?Părintele Calistrat: După rânduiala şi învăţătura din
Molitfelnic, sfeştania se poate face la fiecare început al lunii,
dar pentru că nu ai avea timp să mergi la mii sau sute de
credincioşi care abordează biserica, şi vă daţi seama că preotul
este unul singur în parohie sau chiar şi în mănăstire, oriunde ar
fi, atunci se practică de obicei facerea sfeştaniei o dată sau de
două ori pe an, cum simte omul nevoia sau cum simte
chemarea.
Chiar şi la sfânta agheasmă, dacă v-aţi uitat atent în
canonul de agheasmă, către cine îndreptăm noi rugăciunile? O
lăudăm pe Maica Domnului care este izvor al tămăduirii. Aţi
văzut la Izvorul Tămăduirii, când s-a sfinţit Izvorul Maicii
Domnului şi Leon121 a făcut sănătos un orb şi apoi întâmplarea
cu biserica. Deci nu întâmplător facem noi agheasmă, ciţim o
Evanghelie, o ectenie şi am făcut agheasmă, nu.
Trebuie să o faci cu simţ de răspundere pentru că este
vindecătoare şi binefăcătoare şi izgonitoare de duhuri rele. Aşa
se şi spune: Se sfinţeşte casa aceasta prin stropirea cu apă
sfinţită în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Se
binecuvintează şi se sfinţeşte casa aceasta cu untdelemn sfinţit
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh de izbăvire şi
curăţire de toată spurcăciunea şi toată şovăirea. Deci cu nimic
nu este mai prejos o agheasmă făcută în biserică pe care o iau
credincioşii din bidonul bisericii faţă de agheasma făcută acasă,
aceeaşi valoare are.
■Sfântul Maslu se face doar pentru rugăciune de obşte,
de sănătate, de sporul casei şi de ferirea de rele. în concepţia
popular se spune: Nu, nu fac Maslu că nu vreau să mor. Nu se
face ca să mori Sfântul Maslu. Sfântul Maslu tocmai ca să
trăieşti se face, nu ca să mori. Deci, noi trebuie să avem grijă ca
121 Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii este legată de o minune şi aminteşte de
sfinţirea bisericii Maicii Domnului, de lângă Constantinopol, care a fost
ridicată pe locul unui „izvor purtător de viaţă", în sec. al V-lea, de către
împăratul Leon cel Mare. întâlnind un orb, l-a uns cu apă din acel izvor şi
orbul a văzut.
1 Corinteni 11, 5-6.
504
Despre famil i a ortodoxă
acest Sfântul Maslu să fie făcut tocmai pentru binele nostru şi
dezlegarea păcatelor grele sau a blestemelor grele sau a
legăturilor neştiute, dar pe lângă acestea mai sunt anumite
slujbe.
Se poate face o slujbă de mulţumire, se poate face o
slujbă de sfinţire a casei, o slujbă de sfinţire a fântânei, o slujbă
de sfinţire a ogorului, o agheasmă pentru insecte, o sfinţire
pentru furajele animalelor, o slujbă de coacere a viilor, o slujbă
de culesul viilor. Sunt nenumărate slujbe, este plin
MolitfelnicvX. Toate sunt la îndemâna şi la cerinţa omului. Dar
pregătirea necesară şi suficientă sau esenţială este aceasta -
omul să fie credincios, să simtă nevoia să o facă, să-i cunoască
efectul şi să dorească să o facă şi să simtă bucuria facerii ei,
adică să nu fie ca o obligaţie.
în general, aţi văzut că se mai practică această metodă, eu nu ţin
la ea şi sunt uneori aprig pentru problema aceasta şi le spun:
Dragii mei, nu veniţi la Maslu ca la târg. Vă rog să fiţi postiţi şi
să fiţi pregătiţi să vă puteţi spovedi şi împărtăşi ca să aibă efect
Maslul în casa dumneavoastră. V-am spus, a avut şi are efect.
Nu poţi să faci Maslul dacă s-au strâns 10 babe, bine că am o
sticlă de ulei, o bucată de pâine sau o făină. Nu aşa! Maslul este
o Taină şi trebuie tăcut cu toată seriozitatea. E o Taină ca toate
celelalte, trebuie dată toată atenţia cuvenită
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.g. Reguli de conduită în sfânta biserică. Graţia: Părinte,
familia creştină, cum trebuie să-şi educe copiii să aibă un
comportament potrivit în biserică, începând de la păşirea în
pridvor, la ce icoane se închină şi le sărută şi în ce ordine
întrucât trebuie să se aplice nişte principii dogmatice, nu le
luăm la întâmplare? Care ar fi nişte reguli minime de conduită
în sfânta biserică? Părintele Calistrat: La început trebuie să
afirmăm două lucruri. Biserica este instituţia divino-umană care
concretizează locul şi felul rugăciunii pentru fiecare persoană în
parte, iar familia este instituţia divino-umană care
fundamentează ceea ce este moral, normal şi corect într-o
societate şi modernă şi creştină şi morală şi umană. Deci
chiar dacă ar fi şi de altă religie. Să ştiţi că şi cei de altă religie
respectă locaşul lor de cult. Cel puţin la musulmani se intră
descălţat, este o curăţenie şi un respect faţă de cuvintele lui
Moise, locul pe care calci este sfânt, iar la biserica catolică,
ruptura este de la 1054 din Biserica Universală, unde ei sunt de
o disciplină şi o educaţie morală atât de serioasă încât nu simţi
că oamenii vin în biserică.
în Biserica Ortodoxă lucrurile stau un pic mai altfel.
Spre deosebire de celelalte confesiuni, Biserica Ortodoxă
creştină are multiple aspecte pozitive dar şi multiple
inconveniente. Cel dintâi inconvenient pentru care foarte multă
lume comentează, este acela că în Biserica Ortodoxă nu este
ordine. Ce înseamnă că nu este ordine? Lumea este prea multă,
slujba este prea lungă, se stă mult în picioare şi atunci, de la
aceste inconveniente începe indisciplina din biserică.
învăţătura Sfinţilor Părinţi spune aşa: în Biserica slavei
Tale stând, în cer ni se pare a sta. 507 Iată ce frumos, în Ceaslov
găsim lucrul acesta. Deci noi când suntem în biserică suntem în
cer. Şi aici, cum vă aminteam odată, este vorba de delicateţea şi
modul la care noi creştinii îl abordăm pe Dumnezeu. Şi am să
vă spun, disciplina din biserică începe încă de acasă. Ce
înseamnă că începe încă de acasă? Mama şi tata care sunt
fundamentul familiei şi au copii de diferite vârste, vor organiza
1
Despre familia ortodoxă
felul de a se comporta în Biserică. Vine cu un copil în braţe, un
copil în burtă, unul vine de mână, unul e în cărucior, unul este
mărişor.
Pleacă de acasă cu următoarea idee, copilul meu să nu
deranjeze slujba. O mamă adevărată şi un tată adevărat îşi
cunosc copilul pe care îl aduc la biserică pe următoarele
considerente. Dacă este micuţ, îl aduc cu ei cu pacheţelul, îl
duc frumos, îl împărtăşesc, se retrag în spate pentru a nu
deranja. Dacă în momentul în care copilul este puţin
neastâmpărat, să poată ieşi frumos afară sau spre pridvor,
pentru a nu deranja pe ceilalţi credincioşi la slujbă. Când a
ajuns cu copilul în uşa bisericii, aici sunt câteva reguli de
conduită şi disciplină interioară.
De pildă, primul lucru de care ar trebui ţinut cont, într-o bună
manieră şi într-o bună disciplină s-ar putea rezolva pe principiul
unei ordini desăvârşite - datul pomelnicelor la altar. Este prima
formă de dezordine din biserică prin faptul că, credinciosul e
obligat să traverseze toată biserica, să deranjeze slujba şi pe cei
din jurul său, ducând pomelnicul cu lumânarea şi prescura. în
viaţa de mănăstire, în biserica mănăstirească, slujba poate
începe în sărbători la ora 7 sau la ora 8. Dar tu, dacă eşti un
creştin ordonat, te-ai sculat puţin mai devreme, ţi-ai scris de
acasă pomelnicul pentru vii sau pentru morţi, ai venit, ţi-ai
cumpărat lumânările şi prescura, te-ai apropiat liniştit la altar şi
ai dăruit obolul, darul tău la altar pentru sufletul celor vii, celor
morţi, ce dai acolo, o prescură, o lumânare, 1 leu sau o pâine, o
sticlă de ulei, ce duce credinciosul. Apoi ţi-ai găsit liniştit locul
în biserică şi de acolo nu te mai mişti, până nu se termină Sfânta
Liturghie şi se ajunge la împărţirea anafurei. Aceasta este o
formă prin care am putea păstra datul pomelnicelor la Sfanţul
Altar
 Graţia Lungu Constantineanu
.Pentru mănăstirile mai ordonate şi mai disciplinate şi
chiar pentru bisericile care respectă programul divino- liturgic,
se procedează în felul următor: Un preot se ocupă de slujire, se
dedică întregii concentrări asupra slujbelor şi a laudelor care
urmează şi sunt făcute dimineaţa - Acatistul, Ceasurile, Utrenia,
Canoanele, toate slujbele pregătitoare, proscomidia şi apoi
inclusiv Sfânta Liturghie.
Din clipa începerii Sfântei Liturghii s-a sistat datul
pomelnicelor la altar şi acest rimai poate continua în pridvorul
bisericii unde de obicei există un pangar sau un punct de
distribuire a lumânărilor, a tămâii, a prescurilor şi de acolo se
preiau toate aceste daruri, se adună pomelnic peste pomelnic şi
din când în când, preotul sau slujitorul sau cine este rânduit
acolo le duce într-o mare linişte la altar pentru a nu destabiliza
liniştea şi armonia slujbei. în schimb, creştinul când vine
dimineaţa, nu intră în biserică oricum, are un anumit ritual. Cel
dintâi lucru, dacă vii dintr-o zonă mai puţin curată, curăţi
pantofii. Am văzut mănăstiri şi biserici, unde la uşa bisericii
există un vas cu apă, există o cârpă, există o mătură să dai
zăpada, să dai praful, să intri ordonat pentru că este casa lui
Dumnezeu.
Dacă 100 sau 200 de oameni vor intra toţi cu mizerii în
biserică, atunci, după sfârşitul slujbei acea biserică va arăta ca
un grajd, lucru care nu e permis în casa lui Dumnezeu, pentru
că este locaşul unde noi ne descărcăm inima lui Dumnezeu şi
comunicăm cu El prin sfânta rugăciune.
în momentul în care ai ajuns în pridvorul bisericii,
primul lucru pe care trebuie să-1 spună creştinul este acesta:
(Face cruce şi zice) Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţiel
Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în sfânt locaşul Tău\ Dacă
este slujitor, când ajunge la mijlocul bisericii, cel care face
Sfânta Liturghie, spune: în mijlocul bisericii Te voi lăuda.
Credinciosul nu ştie dar poate să spună rugăciunea Tatăl nostru
în gând, Preasfântă Treime şi se apropie pentru că de obicei
504
Despre famil i a ortodoxă
între pridvor, naos şi pronaos există nişte etape, avem nişte
iconostase.
în primele veacuri creştine, în faţă stăteau copiii, apoi
cei mai tineri, iar bătrânii în spatele lor pentru a-i educa şi
coordona atitudinea în biserică. Deci biserica nu este numai o
casă de rugăciune, biserica este şi locul nostru de instruire
spirituală unde învăţăm comportamentul în faţa lui
Dumnezeu: Nu căsca, nu te întinde, nu te uita înapoi, nu vorbi,
nu deranja, nu ţine pe celălalt de vorbă, nu-1 deranja când te-ai
apropiat de el, nu-1 călca pe picioare, nu te impinge peste el.
Indiferent cât de aglomerată poate fi o biserică, cu puţin bun
simţ şi cu puţină atenţie, poţi să spui: Vă rog să-mi faceţi puţin
loc că este aglomerat. Atunci omul de lângă tine mai face o
jumătate de pas înainte sau în stânga sau în dreapta şi te-ai
lipit, pentru că de obicei în biserică este ca într-un raft de
magazin, oamenii se cunosc între ei şi cam fiecare, fiind
împământenit în parohia sau în locul respectiv, el îşi cunoaşte
locul în biserică. Unii preferă să stea mai în faţă, alţii preferă să
stea mai la mijloc, alţii sunt mai în vârstă, stau mai pe o
margine lângă sfintele strane să se odihnească. Dacă oboseşte
puţin în anumite momente ale slujbei stă jos, alţii stau mai în
pridvor să iasă afară că au un copil de supravegheat sau
altceva.
Dar când au intrat pentru prima oară, dacă în pridvor
există icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului, sărută
icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului cu condiţia să nu
fie începută slujba. Va înainta mai departe şi se va închina spre
tetrapod şi spre acel baldachin al Maicii Domnului, special în
foarte multe biserici, unde icoana Maicii Domnului tronează cu
candele aprinse, deci acel tetrapod mare, iar dacă nu, deja şi-a
găsit locul în biserică.
Femeile stau de o parte a bisericii, în stânga şi bărbaţii
stau în dreapta. Mai întâi pentru a nu face o sminteală biologică
pentru că nu este corect să fie de sexe diferite unul lângă altul
în biserică pentru a nu stârni gândul, imaginaţia, curiozitatea
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

sau altceva şi aceasta ţine de limita bunului simţ. Dacă în pe cap să nu se vadă capul descoperit, este simbolul smereniei
biserică a început slujba, nu saluţi pe nimeni, nu faci atent pe faţă de soţul ei sau semnul că este sub autoritatea lui
nimeni că ai sosit, doar printr-o uşoară atingere pe umăr, în Dumnezeu.
sensul că l-ai salutat în semn de respect sau ai înclinat puţin Capul descoperit înseamnă în primul rând o lipsă de pietate.
capul. Cineva m-a întrebat: Şi nu va fi primită rugăciunea? Nu putem
Dacă nu este începută slujba, cel care s-a închinat la şti. încă nu scrie nicăieri că este primită rugăciunea, descoperită
icoana sfântului zilei sau a praznicului sau a hramului, ce este în biserică sau acoperită. Dar încă nu am văzut nicăieri pe
acolo, se întoarce, sărută icoana Maicii Domnului, vine în Maica Domnului, care este întâiul model al mamelor şi al
mijlocul bisericii sub policandru, face frumos o închinăciune cu sfintelor femei sau al mironosiţelor sau al cuvioaselor, al
o cruce dreaptă, frumoasă şi clară şi se înclină uşor cu capul mucenicelor sau al orice înseamnă chip feminin în biserică, în
spre dreapta şi spre stânga, în sensul că te-ai iertat cu toată care să fie descoperite. Deci este respectul faţă de autoritatea
lumea, pentru că atunci chiar aşa se şi spune: Iertaţi-mă şi divină Dumnezeu şi faţă de autoritatea umană - bărbatul din
Dumnezeu să vă ier tel familie, pentru că el să fie cap femeii iar femeia să se supună
Clericul mai are îndatorirea de a face o metanie la bărbatului şi să respecte cum a iubit Hristos şi a respectat
strana arhierească. Se numeşte strana arhierească pentru că Biserica
acolo stă Arhiereul Hristos, Care veghează slujba din biserică.
Apoi este icoana Maicii Domnului care este Intâistătătoare în
orice Biserică şi protectoarea Bisericii şi ocrotitoarea şi
mântuitoarea noastră şi atunci faci din respect o închinăciune
către Maica Domnului. Există fotografia, emblema arhiereului
locului, ea propriu-zis e o insignă, e un însemn al mai-marelui
tău, unde tu în chip de respect te pleci, iei binecuvântarea de la
el şi aceasta denotă că tu respecţi pe cel care te are în autoritate,
în stăpânire sau te-a hirotonit şi te-a investit în biserica
respectivă, de la caz la caz, fiecare cu eparhiotul şi episcopul
locului său.
în momentul în care ai intrat în biserică, trebuie să fii
pregătit. în primul rând femeia trebuie să aibă un voal subţire
pe cap sau un batic508 care să o arate acoperită precum este
Maica Domnului în icoană. Foarte des am întâlnit răspunsul:
Scrie în Sfânta Scriptură că trebuie să intri acoperită pe cap?
Da, spune Apostolul Pavel: Bună cuviinţa femeii nu este numai
părul împletit şi podoabele509 ci şi smerenia şi plecăciunea iar
acel voal sau batic finuţ sau mai gros dacă e frig afară, pe care
îl pune femeia ca acoperământ pe creştet sau o căciulă îndesată

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Când ai intrat în biserică, o condiţie fundamentală este
ţinuta decentă şi mă refer că în timp de iarnă, oricum toată
lumea se îmbracă gros, se pot face vociferări pe problema
purtării pantalonului, ceea ce după Sfântul Apostol Pavel şi
după învăţătura morală a Scripturii spune că este interzis femeii
să poarte pantalon, dar aici se poate face o specificare. în
momentul în care haina de deasupra, pardesiul, paltonul, vesta,
bluza, cojoc din piele sau ce o fi, este lung până la genunchi,
ceea ce denotă că acoperă formele corpului, nu este interzis
dacă eşti bolnav, ai reumatism, ai o suferinţă, poţi să te îmbraci
cum vrei, cu pantaloni de trening, cu pantaloni de stofa, cu ce
doreşti, nu e o problemă.
Ruşinos şi obraznic este să vii în biserică cum este în
timp de vară, tu parte feminină cu cămăşuţă transparentă sau
rochiţă transparentă sau haine foarte subţiri şi uşoare în care să
iasă în relief formele corpului, fiind, cum spunea Părintele
Cleopa, cursa tuturor dracilor din iad, sminteala bărbaţilor,
pentru că nu este decent, nu ţine de bunul simţ al moralei
creştine, aceasta înseamnă umblatul cu pantaloni sau fără
pantaloni. Pentru că poţi să porţi pantaloni dar fiind în vârstă,
să fii caraghios, ca forma trupului sau ca mărime sau greutate
şi poţi să fii drăguţ pentru că n-o să deranjeze o copiliţă, un
copilaş, un băieţel, că este în pantaloni sau nu. Dar când vezi
un om matur în vârstă, o femeie la 50-60 de ani şi ea este mare
şi masivă şi este în pantaloni şi vine în biserică în faţa
credincioşilor, trece, se închină pe la icoane, se închină pe la
tetrapoade, dă prescură, trece în stânga, trece în dreapta, ea
creează acea imagine neconformă cu ortodoxia, adică de lipsă a
moralei ortodoxe sau a moralei creştine ţinând de conduita din
biserică. Trebuie să avem grijă de acest lucru.
Sau în momentul în care ţii foarte mult la modă, eu am
învăţat pe foarte multe persoane şi le-am spus aşa: Să vă luaţi
acoperământ pentru creştet în gentuţă, în maşină, în poşetă, în
sacoşă, iar când aţi ajuns la intrarea în biserică în incinta
mănăstirii, v-aţi acoperit frumos. Dacă aveţi o haină mai
504
Despre famil i a ortodoxă
transparentă sau aveţi o haină subţire sau ceva scurt sau mai
indecent, vă luaţi ceva, un pardesiu sau o haină de vară pe care
o puneţi pe dumneavoastră cât timp staţi la slujbă pentru a nu
crea o imagine nepotrivită faţă de cei din jur sau atragere de
atenţie, iar în momentul în care aţi ieşit din biserică, deşi
Dumnezeu e şi acolo, nu e numai în biserică, atunci ţi-ai
descoperit frumos capul în parcare la maşină, ţi-ai dat jos haina
respectivă, te faci comod şi te duci mai departe în drumul tău
unde ai treabă în societate.
La mănăstirile mari de obicei s-au pus halate, batice,
şorţuri pentru că este interzis bărbatul să vină în pantaloni
scurţi sau în maieu în biserică. Eu am avut ocazia odată să fiu
în vizită la Mănăstirea Techirghiol, şi mai era puţin şi întrau în
incinta mănăstirii acolo la Părintele Arsenie, aproape aşa cum
vii de pe plajă. Chiar dacă suntem familiarizaţi sau fenomenul
este amplu, pentru că suntem la plajă, din respect pentru
Dumnezeu şi pentru evlavia ortodoxă, te duci şi te îmbraci, te
duci în biserică, apoi te duci şi te dezbraci şi ale plajei le faci cu
plaja iar ale lui Dumnezeu cu ale lui Dumnezeu.
Niciodată, chiar şi în familie când se face rugăciunea, tot de
ţinuta din biserică ţine. Bărbatul trebuie să fie îmbrăcat atunci
când face rugăciunea şi femeia trebuie să fie îmbrăcată şi
adevărat şi corect este, femeia când stă acasă şi se roagă frumos
în genunchi nu în 4 labe, la fel în biserică, aprinde frumos
candela, stă în genunchi, se acoperă şi face sfânta rugăciune,
pentru că Dumnezeu e de faţă, coboară în inima ei. Dumnezeu
nu lipseşte de acolo. Dacă sunt în faţa directorului la birou, mă
duc în costum, în cămaşă, cu cravată, ordonat, cu o vorbă
educată, cu manieră decentă ca să obţin prin cerere ceva ce mă
interesează. Asemenea trebuie să-I ceri şi lui Dumnezeu.
Aceasta ţine de buna cuviinţă faţă de sfinţi, se cheamă
delicateţea comportamentului în biserică. Trebuie să ai o
anumită delicateţe, o anumită fineţe, un anumit bun simţ, nu se
mai numesc 7 ani de acasă, poţi să ai 10 de acasă dar dacă anii
sunt seci ca fructele goale, nu ai făcut nimic. De ce vă spuneam
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

lucrul acesta? Pentru că şi ţinuta dă nota locului de rugăciune

din biserică

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.Unii în loc să intre folosiţi, pot ieşi smintiţi sau unii în cireş, de lăcrămioare sau de liliac şi stropeam dimineaţa
loc să intre liniştiţi, pot ieşi tulburaţi. Şi chiar sunt oameni care biserica să domine un singur miros, când vin oamenii şi se
au folosit foarte des expresia: Părinte, căutăm şi noi locuri mai încinge un pic atmosfera, se încinge un pic căldura din cauza
liniştite şi căutăm locuri mai puţin aglomerate şi unde oamenii aglomeraţiei, să nu se stârnească acel miros urât, obositor care
sunt atenţi la slujbă. Iată încă un lucru de care trebuie avut grijă să nu te ţină atent la slujbă.
în biserică. Ce înseamnă atenţi la slujbă şi ce înseamnă Cred că una dintre îndatoririle slujitorilor, a dascălului, a
ordinea? Cum v-am spus, după ce s-a dat pomelnicul şi a cântăreţului, a îngrijitorului bisericii, este ca dimineaţa la prima
început slujba, a încetat tot şi închinat şi foit şi mers din stânga oră, biserica să fie tămâiată pentru a crea atmosfera de
în dreapta. rugăciune. De pildă, sincer mărturisind, sunt mare acuma, eu nu
Avem biserici largi, mari şi încăpătoare, biserici medii mai simt într-o biserică când mă închin, mirosul specific pe care
şi normale cu un număr de credincioşi. De obicei orice preot îl avea biserica satului în care mă duceam şi mă rugam. Era un
face o biserică într-o parohie, ştiind cam ce creştini vin şi cât fel de tămâie, nu ştiu din ce era făcută dar mirosul era unicat şi
loc este în biserică. Cu precădere în sărbători mai mari este ştiam, părintele a pus tămâie de dimineaţă ca să fie plăcut în
aglomerat dar pentru aceasta s-au inventat staţiile de biserică. Cine mă ducea la biserică îmi spunea aşa: Vezi, S-a
amplificare, microfoane, staţii de emisie că se aude slujba până coborât Dumnezeu să vadă dacă e curată biserica. Să nu dai
la 1 km, dacă vrei. hârtii pe jos, să nu arunci vreun cotor, să nu arunci ceva, vezi,
Dar referindu-ne la ceea ce ţine de programul strict pune în buzunar, nu e voie să faci mizerie în biserică, curăţă
liturgic, în momentul în care am intrat în biserică, trebuie să încălţămintea, fă cutare. Era o instrucţie simplă, educativă
ţinem cont de câteva lucruri. Şi în biserică în timpul slujbei
trebuie să ai o anumită atitudine. Te uiţi drept în faţă şi cum
spune Teofan Zăvorâtul, te concentrezi asupra unei icoane sau
asupra unei lumânări aprinse să nu ţi se distribuie atenţia.
Cel care are biserica în grijă trebuie mai întâi să
deschidă un geam sau o aerisire pentru a nu se încălzi
atmosfera şi a crea acea stare de rumoare, de forfotă, unul intră,
unul iese, unul transpiră, unul nu are răbdare, etc. Aici se mai
specifică ceva, tot legat de disciplina din biserică, vii de acasă
spălat pe picioare şi cu pantofii curaţi, nu să miroase în biserică
a toate mirosurile în afară de cel de tămâie. Ţi-ai schimbat
toate hainele, ţi-ai făcut o baie ordonată spălând trupul şi unii
spun în îndreptarul de spovedanie, mi-am parfumat trupul.
Este foarte bine că l-ai parfumat dar nu în măsură obraznică şi
indecentă pentru că parfumul din biserică trebuie să aibă miros
de tămâie sau lămâiţă sau busuioc, acesta este parfumul decent.
Erau vremuri când cumpăram apă de colonie cu parfum de

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.Ceea ce nu mai creează la ora actuală atmosfera din se iese la Evanghelie, neputând sta în genunchi, apleci frumos
biserică, este adevărat şi luminile acestea orbitoare, policandre, capul în jos şi asculţi cu evlavie. Dacă se trece la Sfintele
tot felul de lampioane, tot felul de aplice, de luminătoare Daruri apleci frumos capul să poţi fi atins cu Sfintele Taine, iar
electrice care strică acel iz de rugăciune al sistemului de dacă se spune Crezul, apleci capul sau la epicleză, din respect
biserică ortodoxă care are acele geamuri prin care pătrunde o pentru că nu ai putut să stai în genunchi să-ţi arăţi pietatea
anumită cantitate de lumină, sau o anumită formă difuză a trupească cea vizibilă, o arăţi pe cea sufletească.
luminii, în care biserica este şi într-o lumină, dar este şi într-o Dar în momentul în care vii şi te-ai aşezat ca o cloşcă în
semiluminaţie care dă atmosfera de sobrietate. Ori în biserică, că aceea nu este poziţie de stat în biserică în genunchi,
momentul în care intri într-o biserică şi te orbesc ochii de la nu e normal. Poziţia corectă în genunchi este chiar pe rotule, cu
policandru, deja nu mai ai starea de rugăciune. Acela trebuie corpul drept, cu mâinile pe lângă corp sau cu mâinile
aprins într-un anumit moment, poate al Evangheliei sau poate împreunate la rugăciune, aceea este poziţia în genunchi, nu vii
al sfintelor daruri sau poate la predică, ca să-1 vadă şi pui geanta sub tine, mai pui o pernă, te aşezi acolo, pui
credincioşii pe preot dar nicidecum în frumuseţea ritualului cojocul în jurul tău, umpli tot cu haina groasă, broboada, ce mai
cultic-divin al Sfintei Liturghii, când omul trebuie să fie ai tu acolo, coşul cu daruri şi 4 m2 i-ai ocupat acolo, sau dacă te-
cuprins de acel tumult, de acel freamăt al stării de rugăciune, ai mai plictisit, duci capul şi fruntea pe mâini în faţă şi stai
pentru că oamenii creează în biserică o stare de rugăciune acolo de parcă eşti cine ştie unde. Este inadmisibil pentru că dă
împreună, atunci când cântă toţi, atunci când se roagă toţi. o notă discordantă
Pe lângă curăţenia bisericii este şi igiena noastră
personală care ţine tot de ordinea în biserică şi în momentul în
care ai intrat în biserică, cum spuneam, mare, mică, medie,
trebuie să te orientezi, dacă sunt oameni puţini şi ai unde să te
aşezi frumos în genunchi, stai în genunchi, nimeni nu-ţi
opreşte pietatea sau nimeni nu-ţi atacă religiozitatea
sufletească pentru a nu lua contact cu pietismul, cu starea de
smerenie.
Dar în momentul în care biserica este aglomerată şi tu
te-ai aşezat în genunchi şi ocupi l,50m în spate prin întinderea
picioarelor, în faţa ta nu mai poate sta nimeni că dacă stă lângă
tine, tu stai şi îl miroşi pe el, deci acela trebuie să se mai dea
lm în faţă, în lateral trebuie să mai pui geanta, în stânga e
pernuţa de pus sub genunchi şi pur şi simplu e un focar, să
spunem, de dezordine pentru cei din jur.
Dacă este loc şi toată lumea stă în genunchi, stai în
genunchi, dacă nu este loc, stai în picioare şi asculţi slujba din
picioare pentru buna cuviinţă şi decenţă. Iar în momentul când

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.De aceea v-am spus că în biserica catolică s-au rânduit
acele bănci pe care ei le au şi le păstrează. Biserica Ortodoxă a
avut bănci înaintea Bisericii Catolice - stranele. Dar pentru ce
sunt stranele? Noi trebuie să ştim. Stranele sunt pentru
oamenii vârstnici, pentru cei care nu pot sta în genunchi. Dar
noi de obicei când venim în biserică trebuie să stăm şi să
arătăm o anumită evlavie şi o anumită nevoinţă faţă de
rugăciunea şi harul Duhului Sfânt care vine asupra noastră. Nu
am venit în biserică să stau ca la şcoală şi să casc a somn şi să
mă plictisesc. Chiar dacă în unele biserici sunt scaune nu e o
greşeală, depinde câţi bătrâni au, dar corect sunt stranele iar
cei mai în vârstă se lipesc de o strană. Dacă unul e mai puţin în
putere chiar se sprijină de o strană dar stă acolo în picioare. El
stă într-o strană şi pune mâna pe ea ca un sprijin, ca un baston.
Dar nu neapărat trebuie să umplem toată biserica de scaune şi
de bănci doar de dragul de a sta comod. Pentru că aceasta este
jertfa, cum spune acolo Mântuitorul: Nici sânge de taur nu voi
bea, nici carne de ţap sau de boi sau de viţei, ale Mele sunt şi
dobitoacele ţarinii, păsările cerului şi ierburile câmpului. 122
Zice: Ce-I va plăcea lui Dumnezeu, sânge de taur şi de ţap sau
carne de miel? Nu. Adă Domnului jertfa buzelor tale 5U şi va fi
jertfa bine primită, proorocul David. In momentul în care ai
venit în biserică tu aduci o jertfa.
Ce mi-a plăcut acuma recent, chiar culeasă de la o
bătrână, pentru că eram la capitolul biserică, şi zic: Bunică, dă-
mi o idee despre biserică. Ţine de o etică foarte populară dar
foarte interesant modul la care mi-a prezentat-o. Am vrut să
văd părerea unei bătrâne, chiar gândindu-mă la carte. Zic,
Bunică, cum îl saluţi mata dimineaţa pe Dumnezeu? Părinte,
vin mai devreme, iau prescura, îmi iau pomelnicele şi
lumânările şi dau la altar. Deci dacă eu I-am dat bună
dimineaţa lui Dumnezeu înseamnă că am dat prescura cu
liturghia.'Dacă nu am dat-o înseamnă că am intrat în casa Lui
122 Psalm 49, 10-12.
504
Despre famil i a ortodoxă
ca un sălbatic, fără să-L salut. Mi-a plăcut ideea. Faptul că
omul se duce la Sfântul Altar şi deschide uşa, de fapt îi dă bună
dimineaţa lui Dumnezeu sau îl salută pe Dumnezeu prin
preotul care este acolo. El spune: Primeşte, Doamne, jertfa
aceasta sau pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi adormiţi cu
neamul lor cel adormit. Şi a spus: Părinte, acesta este modul
meu personal de a da bună ziua lui Dumnezeu când intru în
biserică. Apoi mă duc la locul meu şi ascult slujba. Foarte
simplu şi frumos. Am vrut să aflu părerea unui bătrân, cum
vede lucrurile.
Toate acestea pe care vi le-am enumerat sunt motive
pentru care noi în Biserica Ortodoxă uneori primim observaţii.
Că la voi în biserică lumea vorbeşte, că la voi în biserică lumea
se foieşte, că este ca în piaţă, că este ca la stână, că este ca într-
un târg. Aşa este, nu ne putem ascunde. Dar trebuie să corectăm
aceste lucruri încă din familie. Ceea ce vă spuneam: pentru
părinţii care au copii, mai am şi următoarea regulă, după ce l-ai
împărtăşit şi l-ai scos afară sau ai ieşit cu el în pridvor, îi dai să
guste ceva dacă e flămând sau nu are răbdare să aştepte, iar
apoi tu, în calitate de părinte, îţi găseşti un loc al liniştii tale în
primul rând unde să poţi ţine copilul lângă tine, să stea atent la
slujbă şi să-l înveţi disciplina bisericească.
Biserica nu este un loc de joacă. E o mare „realizare"
pentru unii creştini care lasă copii mici să umble cum vor prin
biserică, se duc pe la icoane, se duc pe la altar, se duc pe la
uşile împărăteşti, umblă printre oameni, se joacă pe solee în
faţă, deci sunt chestiuni ce nu trebuie tolerate sau încurajate, nu
e grădiniţă. Acolo noi nu am venit să ne expunem slăbiciunea,
pentru că este un act de slăbiciune. Copilaşul acela trebuie să
stea în braţele mamei, în braţele tatei, în braţele bunicii sau cine
îl ţine, adică el nu creează distragerea atenţiei celorlalţi din jur,
pentru că aşa se spunea în proverbul popular - dacă sunt copii,
satana nu are de treabă. De ce? Pentru că copiii fac toată
tulburarea de care este nevoie ca el să se ferească, să nu aibă de
1
 Graţia Lungu Constantineanu
lucru. Copilul nu trebuie lăsat în biserică să facă ce vrea el, să
ţipe, să vorbească şi ţine de buna decenţă.
Mie mi s-a întâmplat, nu m-am manifestat vreodată
pentru că mă gândesc cât de greu se creşte un copil şi cât de
greu îl hrăneşti până îl vezi mare, dar acel copil plânge, urlă,
zbiară, ţipă, nu stă cuminte, mama stă uitată acolo liniştită în
biserică, pierdută într-ale ei, sau stă concentrată la rugăciune iar
acela face o gălăgie de tulbură toată biserica. Nici nu poţi să
slujeşti, nici nu poţi să ţii predica. La un moment dat devine
iritant şi stresant, dar interesant este că nimeni nu spune: Vă rog
mergeţi mai în spate sau mergeţi afară sau faceţi ceva că ne
deranjează. Toată lumea tace, e mulţumită cu acel vacarm. Deci
aceasta ţine tot de buna educaţie.
Tu trebuie să ştii, dacă copilul e de sân, nu ai ce să-i
faci, te retragi uşor printre credincioşi şi te duci undeva unde
nu deranjezi dar în momentul în care tu stai acolo primul în
faţă şi copilul se manifestă în fel şi chip, nu este o chestiune de
logică. Este ca şi cum te-ai duce într-o şcoală şi în timp ce se
predau ore pui muzică, într-un spital unde se operează, pui să
pornească o drujbă sau un circular. In tot locul stăpânirii Lui,
binecuvintează suflete al meu pe Domnul, 123 acesta este
cuvântul psalmistului. Deci şi la servici te poţi ruga şi acasă te
poţi ruga dar nicăieri ca în biserică. în biserică toată viaţa
noastră lui Hristos
513
Dumnezeu să o dăm .
h. Purtarea creştinilor în biserică
De ce vă spun lucrurile astea? între a te duce acasă şi a
da televizorul încet, să nu te deranjeze când citeşti, dar cu ochii
să fii atent să vezi ce programe urmează sau ce se mai face
acolo, între a sta tolănit între perne şi a citi din Psaltire sau a
sta culcat pe pat şi a citi un acatist, între a sta pe un scaun sau
la masă cum înveţi la şcoală şi răsfoieşti un acatist sau o
123 Psalm 102, 22.
504
Despre famil i a ortodoxă
rugăciune şi a aprinde candela, a pune o lumânare în sfeşnic, a
tămâia casa, a te pune în genunchi pe o pernă înaintea
icoanelor sau dacă eşti neputincios într-un scaun dar cu 3
închinăciuni frumos şi apoi te aşezi şi citeşti cu toată cuviinţa,
e o diferenţă. Mă întreabă o femeie, foarte interesant:
- Părinte, cum trebuie să stăm la rugăciune?
- Cum? Frumos.
- Ce înseamnă cuvântul frumos?
- In nici un caz n-o să te poţi ruga înaintea lui
Dumnezeu în chilot, în pijama sau pe jumătate gol.
Ei stau în maieu şi în chiloţi şi fac rugăciune. Nu este
posibil. E o chestiune de bun simţ în primul rând faţă de
Dumnezeu. Când te duci la un director şi ceri ceva, intri in
birou oricum? Sau vă dau o pildă, iarăşi o formă de rugăciune
interesantă. Eu le observ, doar le comentez. Vă spun lucrurile
acestea ca să vedeţi cât de mici sunt elementele care ne despart
de Dumnezeu. Noi nu vorbim de nişte elemente sacre, vorbim
de nişte elemente vizibile. Intră omul dimineaţa în biserică, dă
liturghia şi prescura, pomelnicul, şi vezi femeia destul de
masivă sau bărbatul destul de masiv, se trânteşte în mijlocul
bisericii, ridică fundul în sus, pune capul în jos şi doarme,
ascultă slujba. Mie îmi este jenă şi atunci zic: „Dar ce v-aţi
ploconit aşa ca cloştele? Ia concentraţi-vă că e multă lume şi
nu încap." Dar de ce?
Tocmai că nu suport acea stare, nu e o stare care-i place lui
Dumnezeu. Adevărata stare care este plăcută lui Dumnezeu este
scrisă în psalmi: Ridicarea mâinilor mele jertfă de seară.514 Aşa
trebuie să te rogi lui Dumnezeu, Doamne, mă poţi asculta? Stai
cu şezutul în sus şi cu capul în jos, parcă e mai greu capul decât
fundul, şi tu începi să faci rugăciuni!!! Şi în biserică la fel.
Astea le ia Dumnezeu drept blasfemii. Cum ar fi să te duci în
audienţă în faţa unui director, să bagi capul la picioarele lui sub
masă şi cu fundul în sus şi să-i spui: Domnule director, vă rog,
vreţi să-mi semnaţi şi mie o cerere de încadrare. Acela crede că
eşti anormal sau anunţă ambulanţa
2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.Cu atât mai mult, intrarea în camera de rugăciune a lui puterea şi slava, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu, şi asta este valabilă chiar şi la noi la monahi. Aceasta este rugăciunea care ne desparte de Dumnezeu. Aceea
Monahul trebuie să stea frumos în chilie, să aibă candela nu se mai cheamă rugăciune. Aceea se cheamă un fel de citire,
aprinsă, să aibă lumânarea aprinsă, să dea cu tămâie, dacă este aşa spun oamenii: Părinte, am citit ce mi-aţi dat. E un fel de
preot, să-şi pună epitrahilul când se roagă, dacă este ieromonah lectură suplimentară.
să-şi pună mantia când se roagă, dacă este monah când citeşte Această delicateţe faţă de sfinţi îţi aduce la un moment dat şi
Psaltirea, să-şi pună mantia când se roagă, să facă 3 umilinţa, îţi aduce acel tremur inimii, adică începe inima să
închinăciuni când începe rugăciunea. Eu personal cel mai bine vibreze prin faptul că te rogi, îţi concentrezi atenţia. Atât Teofan
mă rog în altar. Acolo nu mă sâcâie nimeni. Am intrat Zăvorâtul, cât şi Părintele Stăniloae în Experienţa Duhului
dimineaţa când am de făcut slujbă, vin la ora 6 30-7, am intrat, Sfânt124 zice: Adevărata rugăciune este să stai atât de atent în
stau în picioare în faţa sfintei mese, îmi zic tot frumos ce am de biserică încât să priveşti în flacăra unei lumânări ca privirea să
zis acolo, că ştiu că sunt echipat, nu mă mai sâcâie nimeni, nici nu-ţi umble anapoda, deci atât de concentrat trebuie să fii
nu răspund la uşă indiferent cine este, trimit, că sunt oameni.
- Ştiţi că aş vrea cu Părintele.
- Aşteptaţi să termine slujba.
Adică acela e timpul care e al lui Dumnezeu. Nu mă
mai interesează că Ion se grăbeşte şi scapă autobuzul. Mi-am
zis rugăciunile de împărtăşit, mi-am zis canonul de
împărtăşanie, mi-am zis Rugăciunea de dimineaţă sau mi- am
zis Canonul de pocăinţă, ce am de zis, molitfele cele 12 care se
fac la împărtăşit şi după aceea mă apuc de liturghie. După
aceea, de când se dă binecuvântarea şi până la Evanghelie stau
şi pun părticele pentru acela, pentru acela, pentru acela, pentru
acela, încep să mi-i aduc pe toţi aminte, acela vrea aceea, acela
vrea aceea, acela vrea aceea, şi încep să le pun până umplu
discul de părticele. După aceea mă concentrez strict spre
liturghie, nu mai fac absolut nimic, iar în momentul în care am
terminat liturghia, fac rugăciunea de mulţumire şi după aceea
vin şi discut cu credincioşii diferitele probleme care sunt. Deci
nu amesteci timpul lui Dumnezeu cu timpul tău.
Nu poţi să spui Tatăl nostru Carele eşti în ceruri; ai
mâncat, te-ai dus la şcoală? Sfmţească-Se numele Tău, vie
împărăţia Ta; ai închis frigiderul, n-ai pus mâncarea aia
fierbinte că se strică frigiderul? Ţi-ai făcut patul? Vezi să nu 124■15 Stăniloae Dumitru, pr., Rugăciunea lui Iisus şi experienţa Duhului
scapi autobuzul. Ţi-ai luat sanvişul? Că a Ta este împărăţia şi Sfânt, Ed. Deisis.
Bălan, Ioanichie, arhimandrit, Rânduiala Sfintei Spovedanii şi a

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Nu tot stau să văd, cine a mai venit, aa, Ileana, oo,
Doamne ajută, Vasile: Doamne ajută. Stai şi te saluţi cu toţi în
biserică, jumătate de liturghie, că aceia tot intră pe rând. Şi acel
obicei de a sta la poveste la biserică în spate e supărător, că
uneori mai ies preoţii şi spun: Ori ţin eu slujba ori ţineţi
dumneavoastră problemele din sat pe care le aveţi. Adică
trebuie să arătăm o bunăcuviinţă prin care Dumnezeu să vadă
că noi suntem la biserică. Era o istorioară în Pateric în care
spunea cum ispiteşte dracul pe om. Simplu îl ispiteşte, întâi vin
dracii înaintemergători dimineaţa şi fac tulburare în casă ca să
nu poată pleca toată familia la biserică. Pe parcurs aduce dracii
înainteştiutori şi întărâtă spiritele în sat şi spune: Aa,
vrăjitoarea aceea merge la biserică, uite, şi asta care face
farmece merge la biserică. Aceia sunt dracii.
Ştiţi ce carte trebuie citită? Aş recomanda fiecărui
creştin care este în Biserica noastră să citească cartea lui Nifon
al Constanţianei. Este un ierarh minunat, să vedeţi acolo cum el
era văzător cu duhul şi avea puterea pur şi simplu să vadă cum
dracul îşi bate joc de oameni în biserică, cum îi înşeală, cum îi
învrăjbeşte, cum îi chinuieşte, cum îi întărâtă pe unul împotriva
celuilalt şi atunci sigur că omul se pierde. După ce ajunge în
biserică, spune că în primul rând, în biserică trebuie să scârţie
uşa şi să fie gălăgie şi să fie dezordine. Apoi spune Sfântul
Andrei cel Nebun pentru Hristos, unii apăreau cu cap, unii fară
cap, unii apăreau că sunt prezenţi în biserică, alţii, ei erau în
biserică dar locul lor era gol. De ce? Şi explică: Cei fară cap
erau cu mintea acasă, cei care nu erau în biserică, erau undeva
pe dealuri.
Şi chiar spune că doi prieteni foarte buni, unul s-a dus
la biserică în zi de sărbătoare că el respecta sărbătoarea şi unul
s-a dus la vânătoare, dar cel care s-a dus la vânătoare l-a luat
mustrarea de cuget, s-a oprit în vârful dealului şi a spus aşa: De
la 9 la 11 e liturghie, aceste două ore stau şi mă rog. Celălalt îl
vede în biserică deodată, se apropie de el şi-i spune: „Da' de ce
m-ai minţit că mergi la vânătoare şi tu stai în biserică?" Ăsta
504
Despre famil i a ortodoxă
nu-i răspunde. Acela se supără imediat, se irită, se duce la el
după amiază când pleacă de la biserică şi îi spune aşa:
- Bine, măi, Ionică, tu mie mi-ai spus că te duci la
vânătoare. Ce căutai astăzi la biserică?
- Eu n-am fost la biserică, am fost la vânătoare.
- Gata, am terminat prietenia, dacă mă iei şi de prost în
faţă, mă duc şi te salut şi nici nu mă bagi în seamă.
- Măi, Vasile, eu nu am fost astăzi la biserică. Eu am
fost la vânătoare pe dealul cutare.
- De la ce oră la ce oră?
- îţi spun drept, la ora 9 am ajuns în vârful dealului şi
m-a luat mustrarea de cuget, cum tu în biserică şi eu la vânat?
M-am pus în genunchi şi m-am rugat până ce am auzit că s-a
tras clopotul de parastas. După aceea m-am dus să vânez.
Cine era în biserică? îngerul lui păzitor îi adusese
sufletul la biserică cu toate că el era acolo pe deal. De ce? S-a
dus cu mintea în biserică, adică acolo s-a concentrat. Sfântul
Andrei cel Nebun pentru Hristos îi vedea pe unii că nu sunt în
biserică, că ei erau în biserică dar mintea lor era pe tarla. Şi
spune că pe care nu-i poate scoate de acolo, după aceea îi bagă
în drum spre casă în scandaluri, în certuri, în crâşme, să se certe
cu vecinii, ca folosul să fie cât mai mic. Pentru că în momentul
când a mers avva Pitirim în pustie, ce a văzut? într-o cetate
dracii, stătea unul pe un bloc şi se scărpina pe burtă, i-a zis:
- Da' ce faci înrăutăţitule aici?
- Ce să fac? Păzesc cetatea să nu se ridice.
- Cum să nu se ridice? Ce nu ştii, aici sunt toţi
căzuţi.
- Cum, adică sunt toţi căzuţi?
Da' ce, creştinii mai ştiu rânduielile de odinioară? Acum totu-i
un formalism
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Bătrânul s-a speriat şi a luat-o rapid spre biserică. Când
a ajuns în mijlocul pădurii unde era o mănăstire de câteva
măicuţe, erau dracii ca ciorile peste tot şi a zis: Doamne, al
cerului şi al pământului, dar ce e asta aici? Şi se aude glasul
îngerului Domnului: A început dumnezeiasca liturghie şi îi
arde, nu suportă şi vin să aducă ispite să tulbure liturghia. Vă
daţi seama câţi erau la biserică şi unul singur păzea cetatea?
Deci pentru 10-50 de oameni la biserică trebuie batalioane de
draci, iar pentru un oraş întreg îţi trebuie un singur diavol.
Asta trebuie să înţeleagă credincioşii noştri că dacă i-
am putea sensibiliza în punctul acesta, să înţeleagă valoarea şi
esenţa din rugăciune, atunci i-am sensibilizat şi i-am scos şi
din urmările păcatelor strămoşeşti. Pentru că ei învaţă
singuri că trebuie să se ducă să primească rugăciunea de
dezlegare de blestem. De ce? Nu ştiu cum procedează alţi
preoţi, dar când se citeşte molitfa, toată lumea spune: Vai, mă
duc că-mi citeşte molitfa de dinainte de spovedanie. Aceea nu
este molitfa, aceea este dezlegare de blestem, pentru că dacă nu
ai mers 3 duminici la biserică, eşti sub afurisanie, dacă nu ai
mers un an de zile la biserică, deja eşti sub afurisanie, nu te poţi
împărtăşi, dacă nu ai postit miercurea şi vinerea nu te poţi
împărtăşi.
Este o gamă întreagă de canoane, care, dacă nu sunt
cunoscute, omul zice: Vai, mi-a făcut farmece. Ce farmece să-i
facă lui, când el nu-i cu Dumnezeu? El nu ştie de anafură, nu
ştie de agheasmă, nu ştie de rugăciune, nu ştie de candelă, nu
ştie de icoană, nu ştie de smerenie, nu ştie de ceaslov, nu ştie de
Psaltire, nu ştie de Acatistier, nu ştie de liturghie, nu ştie de
Maslu, nu ştie de spovedit, nu ştie de împărtăşit, ce farmece să-i
faci? Acolo e cuibul diavolului, nici nu are nevoie. Ce farmece
să-i vină lui la uşă, când el e nespovedit şi neîmpărtăşit? Toţi
dracii sunt acolo, vorba Părintelui Cleopa: Asta înseamnă de
viu în iad cu dracii. Era şi o istorioară cu un copilaş care, când
se certa tata cu mama, mama spunea: M-am săturat de iadul
ăsta. Şi un călător îl întreabă odată pe copil:
504
Despre famil i a ortodoxă
- Măi, tu de unde vii, unde mergi?
- Mă duc la şcoală.
- Dar de unde vii?
- Din iad.
- Cum adică vii din iad?
- Păi, eu aşa o aud pe mama mereu zicând când se
ceartă cu tata, că s-a săturat de iadul ăsta. Şi cred că din iad
vin.
Deci, vedeţi? în momentul în care noi conştientizăm
astea, de la sine dăm la o parte toată urgia, primejdia şi nevoia,
exact cum spune în liturghie, şi ne izbăveşte pe noi de tot
necazul, de toată mânia, de toată urgia, de toată primejdia, de
toată nevoia. Noi nu ştim ce se poate atrage dar astea vin ca un
lanţ. Şi v-am spus, pedeapsa vine pe copii, că aici doare cel
mai mult şi întoarcerea este cea mai calitativă. De asta
Dumnezeu nici nu se uită, cum El a jertfit pe Fiul Lui până
la suferinţa morţii şi a crucii, aşa jertfeşte pe copiii noştri
până ne aduce la suferinţa crucii şi la cunoaşterea învierii.
9. TaineCe şi sCuj6eCe (Bisericii
Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi
dreptatea Lui şi toate celelalte se
vor adăuga vouă (Matei 6, 33).
a. Spovedani
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

aSpovedania, la fel, ceea ce spuneam. Vorbeaţi mai

înainte de măsura păcatelor, da. Tocmai spovedania este cea
care ne demonstrează care sunt păcate de moarte, păcate
împotriva Duhului Sfânt şi păcate capitale. Ce înseamnă? In
clipa în care eu am ajuns la păcate care au trecut de faza
morală, deja sunt în păcate care mă omoară, iar când am
epuizat tot ceea ce înseamnă păcat de moarte, desfrâu, dezmăţ,
urgie, necredinţă şi toate celelalte, zgârcenie, lăcomie, răutate,
răzbunare, trec în a treia etapă, păcatele capitale şi mai presus
de fire, pe care noi le dezlegăm astăzi cu mare uşurinţă şi cu
nepăsare şi spunem: Dar cine are dreptul să intre în viaţa
intimă a omului? Are dreptul duhovnicul. M-a întrebat o
doamnă odată pe mine la spovedit, sus poziţionată ca funcţie,
dar slabă de minte şi a spus:
- Părinte, dar cum i-aţi învăţat pe ucenicii aceştia ai
dumneavoastră să mă întrebe pe mine intimităţile patului
conjugal?
- Doamnă, vă deschid Molitfelnicul să vedeţi ce scrie
aici: Trăire peste fire cu soţul sau soţia sau femeie străină,516 5
ani. S-a întâmplat sau nu?
- Păi, nu ştiu ce să vă spun.
- Dacă nu ştiţi, înseamnă că nu s-a întâmplat. Doamne
ajută, dar sunt obligat să vă întreb.
Nu pot eu să evit o întrebare care trebuie să aibă şi
bunul simţ şi decenţa. Vă mai spuneam odată, noi nu facem oră
de biologie sexuală, facem oră de spovedanie - păcatul, scurt, la
obiect, da, când, cum, de ce, pentru ce. în momentul în care tu
vii şi ascunzi păcatele sau ai 7 duhovnici şi vii şi te împărtăşeşti
la fiecare şi ieşi basma curată la fiecare în felul lui, atunci ţi-ai
pierdut sufletul.
b. Sfintele Tain

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
eCum adică să nu le faci astea? în momentul în care ai
primit Sfintele Taine cu nevrednicie, în momentul în care ai
primit Sfintele Taine cu o spovedanie incompletă, în momentul
în care ai primit Sfintele Taine în nepăsare, cu rugăciunea
nefăcută, cu pravila nefăcută, cu nemersul la biserică, atunci
nici nu ne mai putem numi creştini. Uitaţi-vă în canoanele de
demult, care sunt canoanele Bisericii, care sunt pedagogice şi
educative şi morale, spun aşa: Cine nu merge 3 duminici la
biserică să se pună sub afurisanie, adică să fie oprit de
împărtăşanie. Cine ţine cont acuma câte duminici vine omul la
biserică? îi împărtăşeşte pe toţi care vin. De ce? în ideea să nu-i
îndepărteze de Hristos. Şi atunci, care este efectul acelei
împărtăşanii? Care este efectul sacru a ceea ce numim noi
unirea cu Hristos, cu Trupul Lui şi cu Sângele Lui? Spune
Mântuitorul Iisus Hristos în Evanghelie: Cel ce mănâncă
Trupul Meu şi bea Sângele Meu, Eu sunt întru el şi el întru
Mine,125 la judecată nu va veni ci s-a mutat din moarte la
viaţă,126 şi atunci rămâne întrebarea: Dacă omul s-a mutat din
moarte la viaţă, atunci când moare nu moare, pentru ce avem
noi toate manifestările acestea „ortodoxe", plânsul, bocetul,
disperarea, nenorocirea, întristarea, scârba, teama,
deznădejdea, dramatismul şi toate celelalte? Ca să arătăm, cum
spune Apostolul Pavel, că noi ne plângem morţii păgâneşte şi
spunem a avut la înmormântare 18 preoţi, 20 de preoţi, 15
preoţi, 40 de preoţi. Contează ce preoţi ai avut la înmormântare
sau contează ce fapte ai avut tu în viaţa ta? Contează cum ai
murit sau cine te-a îngropat? Deci, în ce te voi găsi în aceea te
voi judeca,127 în dezastru te-a găsit în dezastru te desăvârşeşti,
în nenorocire te-a găsit în nenorocire te desăvârşeşti. Iată o altă
urâciune şi iconomisire bolnavă a Tainelor lui Dumnezeu. Că
spune Apostolul Pavel: Să se ispitească omul pe sine dacă din
125Sfintei împărtăşanii, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1993
126p. 103.
127 Luca 19,22.
504
Despre famil i a ortodoxă
pâine să mănânce şi din pahar să bea, să nu-şi ia lui foc şi
osândă]128 Vedeţi?
c. Pregătirea pentru Sfântul Maslu Graţia: Cum se face
pregătirea membrilor familiei creştine pentru Sfântul Maslu fie
la biserică, fie acasă? Părintele Calistrat: Poate am mai atins
subiectul dar să ţineţi minte un lucru. Sunt mai multe
împrejurări în care se face Sfanţul Maslu - de obşte în biserică,
pentru tot satul sau toată comunitatea de credincioşi, de obşte
în mănăstire într-o anumită zi a săptămânii şi practicabil este
miercurea şi vinerea pentru că sunt zile de post. în alte
mănăstiri şi în alte zile este treaba şi rânduiala celui mai mare
şi personal în familie sau în biserică. Când aţi venit
dumneavoastră, aţi văzut că am programat Sfântul Maslu
pentru urgenţă unui băiat bolnav. De obicei, s-a împământenit
această tradiţie, că la Sfântul Maslu trebuie să se strângă bani
de la nu ştiu cine, să se adune de la nu ştiu câţi ca să fie primit,
nu e adevărat. Aceste tradiţii populare nu ţin de credinţă.
Sfântul Maslu se poate face unei singure persoane. Pentru
acela invoci Duhul Sfânt şi sfinţeşti untdelemnul. Aşa spune la
Scriptură: Când este cineva bolnav, să cheme preoţii
521
bisericii să se roage pentru el.
în momentul în care îl faci acasă, de obicei poate fi
programat dimineaţa, dacă nu este slujbă la parohie, ca să fie
pe nemâncat, să poată preotul să-i spovedească pe toţi, să le
dea sfânta agheasmă mare. Graţia: Numai în ziua respectivă
nu mănâncă? Părintele Calistrat: Numai în ziua respectivă,
da. Dacă vor să se împărtăşească se pregătesc cu o zi, două
înainte, preotul îi anunţă, el decide. Eu întotdeauna ţin cu mare
stricteţe la lucrul acesta şi cum v-am spus, am cunoscut puterea
Sfântului Maslu făcut la adevărata lui valoare. Nu doar Sfântul
Maslu ca să mai vedem ce mai este pe acolo. Să mai mergem
128 1 Cor. 11,28-29.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

la Sfanţul Maslu că sunt mulţi preoţi sau că a venit multă lume.

Nu aşa, nu în aceasta constă valoarea Sfântului Maslu.
Arsenie Boca, duhovnicul Ardealului spunea aşa: Nu m-au
impresionat niciodată mulţimile, ci calitatea rugăciunii lor.
Degeaba vin la Sfântul Maslu 1000 de oameni dacă pentru ei
Sfântul Maslu e ca o adunare populară când îşi serbează ei fiii
satului. Nu mă încântă cu nimic. La Sfântul Maslu trebuie să
întruneşti toate Tainele laolaltă, să fii botezat, să fii ortodox, să
fii creştin practicant, să fii spovedit, să fii dezlegat de păcatele
tale, să fii în rugăciune, să fii în pocăinţă, să asculţi Sfânta
Liturghie şi să primeşti Sfintele Taine. De aceea, dacă aţi văzut,
noi practicăm acest mod de Sfântul Maslu. întâi sfacem
dimineaţa Sfânta Liturghie, spovedim, îl împărtăşim pe cel
bolnav, apoi facem Sfântul Maslu

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă
.Ei singuri vin şi spun: Părinte, m-am pregătit pentru
împărtăşit, ştiţi că trebuie să particip la Sfântul Maslu că sunt
bolnav de cancer sau fac chimioterapie. De obicei aceştia sunt
cei mai frecvenţi, săracii, care vin cu această suferinţă grea, cu
aceste boli nenorocite, plăgile acestea care vin acum peste noi.
Stau frumos la Sfântul Maslu şi ei ştiu că din faina de la
Sfântul Maslu şi din uleiul acela se fac acele turtiţe care se
mănâncă după anafiiră. Mai nou, s-a împământenit să se pună
o pâine şi ulei la Sfântul Maslu ca să nu mai facă el acasă. Dar
Părintele Nazarie la Mănăstirea Sihăstria spunea, aici nu e
parastas, faină îmi aduci, nu pâine. Nu primea , era foarte
scrupulos la această chestiune. Le-am îngăduit cu pâine pentru
că la oraş nu are cine să stea să coacă turtiţe. Oamenii îşi
sfinţesc acea pâine pe care o cumpără tăiată felii împachetată,
o iau acasă şi o mănâncă în cursul săptămânii până la Maslul
următor. De obicei, unii vin miercurea, alţii vin vinerea, după
posibilitatea locului de muncă. Sfanţul Maslu este o Taină la
fel de mare ca Sfânta Liturghie, nu vii mâncat, băut. Chiar mi
s-a întâmplat odată să am ocazia, cineva mânca afară. Zic:
- Aţi stat la Sfântul Maslu?
- Nu, că stau după aceea.
- Dar mâncaţi? Nu a trecut Sfântul Maslu, de-abia e
ora 9.
- Mănânc, că nu sunt obişnuit să stau flămând.
- Fie, dar data viitoare luaţi-vă pacheţelul cu
dumneavoastră şi aveţi răbdare să treacă Sfântul Maslu, ca să se
prindă rugăciunea de tine, să găsească un suflet în pocăinţă.
Nu spune Mântuitorul: Milă voiesc iar nu jertfă 129? Şi
tot El sjDune: Eu nu am venit să pierd lumea, ci să o
mântuiesc. 130 Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă
129 Matei 12,7.
130 Ioan 12, 47.
525
Luca 9, 13.
606
şi smerită,131 Dacă tu mănânci o pâine şi mai bei o cană de apă
şi mai mănânci un pachet de biscuiţi şi mai mănânci un măr,
chiar dacă e de post, şi te duci cu stomacul plin la Sfântul
Maslu, care e efectul? Sunt mănăstiri unde se face fix la miezul
nopţii pentru a-i prinde pe oameni la 12 noaptea nemâncaţi
pentru ziua liturgică următoare. E greu să-i oboseşti, nu se
poate, cei râvnitori o vor face cu precădere, dar cei care au
servici şi cei mai tineri, trebuie să găseşti metode. Dinamica
rămâne a preotului, a omului rămâne dogmatica şi Dumnezeu şi
Tainele. Preotul trebuie să aibă dinamica să-i poată acapara şi
prinde pe toţi în aşa fel ca să le croiască un drum drept în viaţă,
pentru că oamenii nu ştiu. Mântuitorul, privind mulţimile, îi era
milă
S9
S
de ei şi a spus odată apostolilor: Daţi-le voi să mănânce.
Chiar şi Mântuitorul a trăit această compasiune, această stare
de milă, văzându-i cum se îmbulzesc, văzându-i cum nu au
răbdare, cum se împing, cum se îngrămădesc. Pur şi simplu
L-au umilit ca şi Creator, ca Dumnezeu şi a zis:, „Doamne,
cât de mult ar fi trebuit să semene ei cu Mine şi uite care este
manifestarea lor." Le-a spus apostolilor să le
dea să mănânce.
Deci, această rugăciune pe care noi o facem în Taina Sfântului
Maslu este o hrană pentru trup şi pentru suflet, iar Liturghia este
numai hrana sufletului pentru că îl hrăneşte efectiv pe suflet
131 Psalm 50, 18
 Graţia Lungu Constantineanu
.Graţia: Dacă este dificil să se facă acele turtiţe din făina şi
uleiul de la Sfântul Maslu, se pot pune în mâncare? Părintele
Calistrat: I-am mai învăţat pe credincioşi acest lucru şi îl
practică, când îşi termină mâncarea acasă, să pună picături de
untdelemn sfinţit în mâncarea pe care au gătit-o, în ciorbiţă,
în felul doi, dacă nu, pe anafură dimineaţa sau în ce mănâncă
ei. Cineva mi-a spus: Dacă arunc resturi? Să nu fim
scrupuloşi, Duhul Sfânt nu stă în resturile de mâncare. Că aşa
întreb eu, nu mergem pentru toaletă, pentru nevoile
fiziologice? Nu avem voie să profanăm Sfintele Taine, nu
avem voie să profanăm anafura, nu avem voie să profanăm
agheasma. Cineva mi-a pus odată o întrebare şi chiar vreau să
v-o specific pentru că mi s-a părut obraznică:
- Din orice fel de apă se poate face agheasmă?
• - Da, am spus.
Şi el a spus:
- Dacă mă duc şi iau dintr-o baltă unde poate cineva s-a
urinat?
Atunci eu am spus:
- îmi pare rău, trebuie să vă dau un singur răspuns,
dumneavoastră nu beţi ceai din oala de noapte. Când vorbim de
bunul simţ faţă de respectul Tainelor şi harismelor Bisericii, noi
ştim că există vase sfinţite pentru agheasmă, ştim că există
fântâni sfinţite pentru agheasmă. Noi nu luăm apă din baltă şi
facem agheasmă. Dar dacă mă duc şi sfinţesc un iaz cu peşte
sfinţesc toată apa, dacă cineva acolo ar fi făcut treaba aceasta,
dar nu înseamnă că s-a spurcat Duhul Sfânt, ci din contra, apa
s-a curăţit şi tu dacă o bei, te sfinţeşti. Dar nu trebuie să
mergem pe ipoteze absurde.
Biserica merge până la harisma binecuvântării şi sfinţirii
a tot ce este curat şi neştiut. Ce făceau înainte creştinii? Pentru
că puteau mânca mâncări idoleşti, de aici s-a şi inventat
sfeştania şi sfinţirea lucrurilor necurate, ca nu cumva să fi
mâncat carne jertfită la idoli sau altceva, ei stropeau cu sfânta
agheasmă, curăţeau. Spune Apostolul Pavel, toate se sfinţesc
504
Despre famil i a ortodoxă
prin binecuvântare şi cuvânt dumnezeiesc132. Aşa este şi cu
acest ulei de la Sfântul Maslu. Chiar dacă tu fierbi carne în
oală, dar dacă ai pus untdelemn sfinţit, se sfinţeşte toată
mâncarea. Pe mulţi i-am învăţat şi mai iau pe limbă o gură de
untdelemn şi o înghit. Dacă ai pus în mâncare, poate ai unul
mai ateu în casă, unul mai necredincios, îl sfinţeşti în mod
involuntar şi pe el. I-am spus odată cuiva, tot o teologumenă,
nu trebuie luată ca lege. Mi-a spus aşa:
- Soţul m-a prins că-i dau agheasmă dimineaţa şi mi-a
aruncat sticla.
- Ce-i place lui cel mai mult? Zic eu.
- Părinte, soţul meu, dimineaţa, bea mai întâi cafeaua.
- Taci din gură, duci între sticlele de la bucătărie unde
ai apă plată de băut şi sticla cu agheasmă dar să ai un semn
după dopul pe care îl ai la ea, ca să nu ştie el. Las-o între acelea
şi când ai să vezi că el va bea din sticla respectivă, să ştii că de
atunci încolo nu-ţi va mai arunca niciodată agheasma.
Am avut două efecte diferite. Cineva a băut agheasmă
şi i-a spus soţiei:
- Ce fel de apă a fost în sticla aceea că după ce am
băut parcă m-am liniştit?
El fiind necredincios. Femeia i-a spus:
- Ce fel de apă să fie? Apă de la magazin.
Zice:
- Nu ştiu, a avut un gust deosebit.
Nu, e apă obişnuită
132 I Timotei 4, 4-5.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Şi a mai băut din sticla respectivă lăsată acolo,
dimineaţa. Altei femei i-am spus aşa: Pune-i soţului câteva
picături de agheasmă în cafeluţă, fără să ştie ce ai făcut. A
gustat cafeaua şi nu a băut-o. A spus: Nu pot să beau această
cafea, tu ai pus ceva în ea, nu e cafea normală. Diavolul din el
simţea puterea agheasmei. Agheasma nu este orice, este apă
sfinţită, asta să ţinem minte, are putere vindecătoare,
duhovnicească şi spirituală, nu e orice fel de apă. El a simţit şi
nu a băut. Căci sunt şi oameni care au starea de demonizare a
necredinţei şi starea de credinţă relativă, adică el e necredincios
din nepăsare, din nesimţirea lui dar îi fac bine efectele
secundare ale evlaviei şi credinţei celor din familie, că aşa
spune: Femeia credincioasă îl sfinţeşte pe bărbatul
necredincios şi bărbatul credincios pe femeia necredincioasă.
Dar în momentul în care femeia e credincioasă şi ea e limanul
casei şi îi trage pe toţi la mântuire, trebuie să caute orice
metodă de a-i putea băga în rai. Care e scopul nostru? Să ne
ajutăm, să ne iubim şi să ne mântuim. Dar sunt şi ticăloşi care
au starea de demonizare sufletească şi te miroase că i-ai pus
agheasmă în mâncare sau i-ai pus untdelemn de la Maslu sau i-
ai pus ceva în cafea. Simte ticălosul. Mi-a spus aşa:
- Părinte, am o stare de nelinişte, dar era necredincios
total şi i-am spus:
- Da, o să scăpaţi într-un singur mod. Dacă veţi lua o
gură de agheasmă.
- Da, dar eu nu pot să înghit agheasmă, mie îmi face
rău. Zice el.
- Vă rog să o ţineţi în gură cât spuneţi Tatăl nostru de
7 ori şi veţi vedea că va dispărea acea stare.
După aceea a început să bea agheasmă cu sticla. Dar l-
am amăgit numai să găsesc o metodă să-l fac să ţină agheasmă
în gură, să poată dracul să iasă din el. Dinamica rămâne a
preotului, nu este o dogmă. Nu greşeşti nici aşa, nici aşa.
Corect e legea cea dreaptă, dar şi legea este interpretabilă cu
articole şi alineate. Aşa şi în Biserică. Canon 112, Cheia
canoanelor, orice mijloc al oricărui canon care duce la
504
Despre famil i a ortodoxă
mântuire, la folos sufletesc şi la creştere duhovnicească şi la
bucuria şi slava lui Dumnezeu şi a Bisericii, foloseşte-1 că nu e
păcat.
d. Sfântul Maslu
Şi vedeţi la Maslu la fel. Vin oamenii la Sfântul Maslu
dar nimeni nu înţelege rostul Sfântului Maslu, mă chinui să-i
învăţ de mai multă vreme. La Sfântul Maslu trebuie să vii
postit măcar 2 sau 3 zile. Dacă eşti bolnav, stai măcar în ziua în
care ai venit la Maslu, nu cu burta plină, nu plin de
medicamente, nu mâncat, nu sătul, nu dormit, pentru că taina
nu are valoare, e taină. Când ai venit la Sfântul Maslu trebuie
să fii obligatoriu spovedit şi împărtăşit, trebuie să ai spovedite
păcatele. In momentul în care ai venit la Sfanţul Maslu trebuie
să fii cu rugăciunile făcute. De ce? Că mult poate rugăciunea
celor mulţi, de aceea ne rugăm împreună. Toată lumea spune
Doamne, miluieştel Nu ştii pe cine pică harul, dar pe cineva
ridică. Noi nu ştim pe cine merge untdelemn sfinţit dar pe
cineva tămăduieşte. Era o femeie mare cât un munte, a venit cu
tot felul de metastaze la ficat şi i-am spus: Doamnă, ce pot să
vă recomand? Maslu şi împărtăşit. Dar clar să fie, în ziua în
care veniţi la Maslu, veniţi postită, nemâncată şi pregătită. S-a
dus la medic după 4 luni de Sfântul Maslu, s-a târât aşa cum a
putut. Şi eu i-am spus: începe să-mi placă cum arătaţi, nu mai
aveţi acea faţă vânătă, nu mai arătaţi aşa slabă, v-aţi împlinit un
pic, v-aţi revenit. A întrebat-o medicul:
- Ce tratament aţi luat în afară de ce v-am dat eu?
- Domnu' doctor, în afară de Sfântul Maslu la biserică
şi împărtăşanie nu am făcut nimic.
- Dacă crezi mata că îţi ajută, du-te în continuare! Să
ştii că e foarte bine, pe lângă faptul că ţi-au dispărut din
metastaze şi cele pe care le mai ai sunt foarte mici.
Vedeţi ce a putut să facă Sfântul Maslu? Dar cu
credinţă. Adică nu vii la Sfântul Maslu să ne întâlnim ca la
strânsură doar de a fi în taină. Hai că ne-am mai întâlnit, am
mai mâncat un corn, o banană, am mai făcut un parastas, am
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

mai discutat şi am povestit, nu. Valoarea reală a Sfântului Psaltiri, ceea ce înseamnă că s-au făcut rugăciuni pentru
Maslu - mult poate rugăciunea cea fierbinte a dreptului. De sufletul mortului ca să poată trece prin acele vămi ale
este cineva bolnav să cheme preotul văzduhului. Aceasta este de la Părintele Nicodim Măndiţă şi de
i • • • 528
la Părintele Cleopa.
bisericii. e. Apoi, în fiecare sâmbătă se citeşte integral Catisma 17 a
morţilor, pentru cel mort năprasnic, fie că este soţul sau soţia,
Pomelnicul depinde cine a săvârşit uciderea, nenorocirea. Apoi, în fiecare
seară facem canonul de pocăinţă^ pentru uşurarea muncii pe
Graţia: Cum se face pomelnicul? numele celui care a murit. în felul acesta arătăm noi nu l-am
Părintele Calistrat: Vă dau întâi un răspuns scolastic. uitat. Nu cum spun unii: Acesta s-a spânzurat, nu mă mai
Pomelnicul trebuie să fie o hârtie bine îngrijită albă, tăiată, interesează, nu-1 pomenesc, nu este chiar aşa. Dacă ţi-a rămas
scrisă citeţ cu prenumele din familie în care, dacă îl pui la de la el casă, masă, ogor, pământ, toate muncile pe care le
proscomidie pentru Sfânta Liturghie, trebuie să treci numai pătimeşte şi blestemele pe care sufletul le pune acolo în iad uitat
oameni care pot fi pomeniţi. Să nu pui pătimaşi, oameni cu de Dumnezeu se întorc împotriva familiei tale şi se alege praful
fărădelege la Sfânta Liturghie, pe aceia îi pui într-un pomelnic şi cenuşa de toată munca şi averea aceea pentru că el stă şi
la Psaltire, la curăţirea de patimi. Bineînţeles la morţi acelaşi suferă şi nimeni nu se gândeşte la el
lucru. în pomelnic scriem morţii care au murit creştineşte,
pentru că aşa se încheie proscomidia: Şi pe toţi cei care în
nădejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit cu împărtăşirea
Ta, Stăpâne. Deci nu putem să trecem acolo iehovişti, baptişti,
penticostali, beţivi, desfrânaţi, sinucişi ş.a.m.d., nu. Scrie în
Scriptură: Nimic necurat nu va intra în împărăţia lui
Dumnezeu 133
Când avem morţi năprasnic, vom face următorul lucru.
Eu această rânduială o dau sinucigaşilor, pentru că şi
sinucigaşii se pomenesc dar nu în orice fel. Se trece mortul la
Psaltire pentru că Psaltirea ţine locul de puterea şi lucrarea
Duhului Sfânt, se scrie jos că e mort năprasnic şi nepregătit şi
se scrie mare direct uşurarea muncii, pentru că noi facem
rugăciuni pentru ca lui să-i fie pătimirea uşoară acolo unde se
chinuieşte pentru că el şi-a ales osânda. Aceasta arată un semn
de iubire din partea noastră faţă de Dumnezeu. După ce am
făcut aceasta, cei care au mortul respectiv, în fiecare lună îi fac
o Psaltire sau două, ca la sfârşitul anului el să aibă citite 24 de
133 Cf. Apocalipsa 21, 27.

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Iar sâmbăta se pot împărţi colăcei cu lumânări aprinse
sau pâine cu lumânare aprinsă, fără a se face parastas, fără a se
pune părticele la proscomidie, fără a se sălta colivă, fară a se
face Trisaghion, fără a se citi Evanghelie sau rugăciuni de
dezlegare şi se spune aşa: Hrană şi lumină pentru uşurarea
muncii robului lui Dumnezeu Ion, Gheorghe, Vasile, cine o fi
fost el şi în felul acesta tu ai respectat pe cel care a murit. Să
ştiţi că eu am dat la foarte mulţi oameni această rânduială,
pentru că o am de la stareţul Leonid de la Optina din cartea
Stareţii de la Optina şi auzită din gura Părintelui Cleopa care
vorbea despre sinucigaşi că nu trebuie pomeniţi la Sfânta
Jertfa, la dumnezeiasca Liturghie. Biserica se îndură de ei după
spusa Sfântului Macarie, care mergea prin pustie şi lovind o
tigvă cu piciorul, la un moment dat a spus: Nu mă lovi Macarie
că atunci când voi ortodocşii faceţi epicleza se luminează tot
iadul şi pentru o clipă noi ne uşurăm. Vă daţi seama puterea
Sfintei Liturghii?
Spune Petru Damaschin: Dacă apa mării ar fi cerneală
şi dacă cerul ar fi hârtie de scris, nu poţi să scrii totul despre o
Sfântă Liturghie. Vă daţi seama ce putere tainică are o Sfântă
Liturghie!? Atunci şi ei se bucură, spune mai departe în Viaţa
Sfântului Leonid de la Optina despre un bărbat care s-a sinucis
şi era tatăl unui călugăr. Şi călugărul se ruga pentru el, l-a visat
într-o noapte în flăcări numai până la genunchi spre brâu şi a
zis: Fiule, pomeneşte-mă că rău pătimesc dar tot simt o
uşurare de la rugăciunile tale pe care le faci pentru sufletul
meu, nu este munca atât de grea. Alţii pătimesc mai greu ca
mine. Vă daţi seama câtă taină, cât ascunziş, câtă esenţă. Deci,
pomelnicul nu este chiar o glumă. Pomelnicul este chiar o
responsabilitate. Cei care iau pomelnice şi nu le pomenesc sau
cei care iau pomelnice şi le ignoră, nu fac liturghiile sau nu
pun părticelele la proscomidie au mare răspuns la judecată.
Sunt două pilde foarte frumoase şi vreau să le aveţi în
memorie. Un preot bătrân murise într-o parohie şi când a venit
unul tânăr, vedea în fiecare zi la Sfânta Liturghie pe o ladă
504
Despre famil i a ortodoxă
mare de pomelnice un cioroi, un corb urât. A făcut cruce, a
stropit cu agheasmă şi corbul a spus:
- Nu mă prigoni! Ajută-mă!
- Dar cine eşti?
- Sunt sufletul preotului de dinainte care zace în iad
pentru nepomenirea pomelnicelor.
- Şi cu ce pot să te ajut?
- Fă 40 de liturghii şi aşa cum poţi tu, pomeneşte
pomelnicele de câteva ori de-a lungul acestor 40 de liturghii că
mulţi stau în flăcări şi strigă pentru că ei aşteptau nădejdea de
la mine şi eu nu le-am dat-o.
Vă daţi seama? Şi spune că în momentul în care s-au
terminat cele 40 de liturghii, cioroiul acela a dispărut,
pomelnicele din ladă s-au aprins, au ars ca şi cum nu au fost
niciodată. Deci erau păcatele oamenilor şi Dumnezeu le-a
iertat, le-a şters, pur şi simplu le-a făcut ca scrumul şi spune că
preotul s-a culcat şi a avut un vis că zburau porumbei albi la
cer. A zis că tot iadul era plin de flăcări cum porumbeii ieşeau
şi se duceau la cer. Erau de fapt sufletele care pătimiseră până
atunci pentru nepomenirea pomelnicelor. Aţi văzut, la noi, în
practica ortodoxă, avem această formulă frumoasă:
Pomeneşte-mă, părinte! Şi noi spunem: Dumnezeu să te
pomenească, lăsaţi că vă pomenesc în sfintele rugăciuni.
E de datoria preotului când slujeşte, să pună părticele pe sfântul
disc şi să spună aşa: Pomeneşte, Doamne, pe cei care mi-au
poruncit mie nevrednicul, să mă rog pentru dânşii, după cererea
şi ajutorul şi împlinirea lor, pentru că Dumnezeu ştie ce trebuie,
El ştie exact pentru ce ţi-a cerut omul acela. Tu când ai pus
lucrul acesta, îngeraşii duc rapid harismele la acela pentru care
tu ai pus acolo şi are loc Liturghia, unde se spune: Spală,
Doamne, păcatele robilor Tăi. Eu nu am spus: Ileana proces sau
Vasile bolnav. Am spus: Pomeneşte pe toţi cei ce mi-au
poruncit. îngerul ştie, împărtăşeşte pe toţi în chip haric pe cel
din spital, pe cel din puşcărie, pe cel din proces, pe cel din
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

câmp, pe cel din şcoală, pe cel paralizat la pat, el ştie ce are de

făcut. Şi atunci suntem datori a ne ruga unii pentru alţii

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Iată iarăşi o întâmplare frumoasă legată de această
taină a pomelnicului. Se spune că tot nişte morţi uitaţi, pe la o
parohie unde preotul era puţin dezordonat, nu era prea atent la
unele obiceiuri ale sale, nedemne de tagma preoţească. în
schimb avea o părere extraordinar de bună despre pomenirea
morţilor. El nu lăsa niciodată morţii nepomeniţi, putea să fie nu
ştiu ce. Până nu pomenea morţii, nu lăsa. Un cârcotaş, un
răufăcător l-a pârât episcopului şi i-a spus: Cutare bea, cutare e
neserios, neglijează slujba, sminteşte parohia şi episcopul s-a
dus să-1 schimbe. Când să facă procesul verbal, se aude glasul:
Nu, nu, nu. Prima dată s-a uitat împrejur, nu i-a venit să creadă.
A ascultat a doua oară, iar nu i-a venit să creadă, a ascultat a
treia oară şi atunci l-a întrebat pe preot:
- Părinte, tu ce faci? Ce nevoinţă ai tu la Dumnezeu?
Şi zice:
- De când m-ai pus în parohie fapte bune nu am făcut
că nu am putut să fac, sunt un om dezordonat, sunt un om sărac
cu sufletul, nu am acea trăire curată care trebuie, dar ştii ce am
făcut, Părinte? Tot timpul m-am străduit şi am pomenit morţii.
Şi îi spune:
- Iată, cei vii te-au judecat şi cei morţi solitori te-au
câştigat şi nu i-a mai dat sentinţa, i-a zis: Stai în parohia ta şi
slujeşte mai departe pentru că morţii şi-au cerut dreptul la
episcop prin semn dumnezeiesc, nu te atinge de el pentru că ne
ajută pe noi şi ne face nouă bine.
El îi pomenea şi îi ajuta să iasă din iad şi la Dumnezeu
a luat îndrăzneală pentru lucrul acesta. Vedeţi, pomelnicul este
într-adevăr un lucru extraordinar de serios. Cine crede că, am
luat pomelnicul, am rezolvat, nu.
Şi am mai găsit într-o carte când stăteam în Sfântul
Munte, un stareţ care primea foarte multe daruri, le aduceau
oamenii: Părinte, pomeneşte-mă, pomeneşte-mă. Aţi văzut cum
vin băbuţele, cu o pâine, cu un măr, cu ulei, cu faină şi ţi le lasă
acolo. Tu eşti obligat să le pui părticele pentru cei care m-au
miluit şi mi-au poruncit să mă rog pentru dânşii. Pentru că tu ai
504
Despre famil i a ortodoxă
primit din mâna lor cu păcat, cu durere, cu suferinţă, nu
contează, dar ai primit şi atunci trebuie să ai grijă de sufletul
lor. Zice că acest stareţ avea o trăire impecabilă, ireproşabilă şi
a venit vremea să se săvârşească din viaţă dar toată lumea îl
vedea uşor abătut şi nimeni nu îndrăznea să întrebe ce o fi
fiind. Un ucenic mai tânăr îl întreabă:
- Părinte, totuşi ai o mâhnire în suflet, ceva se
întâmplă.
- Da, sunt un pic îngrijorat pentru mântuirea mea.
- Dar de ce spui treaba aceasta?
- Frate, eu multe daruri şi ajutoare am primit la
mănăstirea mea cu gândul cu mă voi ruga pentru cei care m-au
miluit, dar dacă eu nu am făcut câtă rugăciune a trebuit pentru
acele daruri, tu ştii câtă muncă zace asupra mea?
Când a auzit acea taină, călugărul respectiv s-a rugat la
Dumnezeu să i-o descopere. Şi ce credeţi? Când s-a săvârşit
stareţul din viaţă, îngerul a luat lada cu fapte bune, în chip
duhovnicesc, sicriul cu fapte bune şi urca scara vieţii. în timp
ce urca scara vieţii, de sub scară striga: „Dă-mi şi mie că te-am
miluit, dă-mi şi mie că te-am miluit, dă-mi şi mie că te-am
miluit." îngerul tot băga mâna în ladă şi tot arunca. La un
moment dat sufletul stareţului s-a îngrozit şi a spus: „Ce faci,
îngere? Acelea sunt pentru mine, nu sunt nici la jumătatea
scării, am văzut că ai aruncat sub scară cu nemiluita." „Părinte,
ai primit, tu eşti nădejdea lor. întâi aproapele, apoi tu, aşa
trebuie să te jertfeşti! Tu pentru dânşii te judeci astăzi şi lucrezi
înaintea Domnului, nu pentru tine."
Stareţul s-a înspăimântat atunci de întâmplarea în sine şi
a spus: „Doamne, îngăduie-mi o clipă de viaţă să mă pot pocăi
sau lasă-mă pe pământ până la sfârşitul vieţii, zilnic să fac
Liturghie şi mai dă-mi alţi doi ochi şi alte gene să-mi cadă de
plâns şi umilinţă câtă rugăciune ar trebui să fac pentru cei care
m-au miluit şi eu i-am neglijat cu nepăsarea."
Unul îţi aduce o bluză, unul îţi aduce un măr, unul îţi
aduce un caiet, unul îţi aduce o carte, unul îţi aduce un pantof.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

Eşti obligat să te rogi pentru aceste suflete vrând- nevrând, Treci în faţa mea şi fă 100 de metanii la icoana Maicii
trebuie să geamă discul de părticele, nu pui acolo 3 părticele şi Domnului. Şi l-am pus acolo între oameni. Fă acolo că îţi dau
ai terminat. bani
în Sihăstria, de exemplu, preoţii cu trăire cum au fost
Părintele Cleopa, Ambrozie, Varsanufie, aceşti oameni grei care
au fost modele ale Sihăstriei, se sculau de pe la 4, 5, mergeau în
biserică, începeau proscomidia, pomeneau teancuri de
pomelnice ce aveau de pomenit. Noi veneam la Acatist la ora 7,
8, continuam cu pomenitul până pe la Heruvic când se înceta
pomenitul şi ei de-abia terminau Liturghia şi terminau de pus
părticelele pe disc şi de pomenit pomelnic cu pomelnic, adică să
pună pentru numele celor care i-au miluit. Spune că atunci când
jertfa este curată şi duhul este curat. Atunci este şi pacea în
mănăstire, este şi lucrarea duhovnicească, este şi sporul, este şi
binecuvântarea, este şi bogăţia. Iar dacă rugăciunea este seacă,
stearpă, searbădă şi avem acel aer că eu m-am făcut călugăr
pentru mine, fiecare să se roage pentru el, nu facem un lucru
bun. Este şi această ipocrizie de a crede că toţi sunt necuraţi
numai noi suntem curaţi şi atunci e cel mai mare păcat.
Mântuitorul a spus: Voi căutaţi la faţă, Eu caut la
inimă.134 Noi ne uităm la faţa omului, că acela e ţigan, că acela e
nenorocit, că acela e nu ştiu cum, dar noi nu ştim în taina lui
Dumnezeu că sufletul din acel om este la fel de greu şi
cântăreşte ca al oricărui împărat sau ca al oricărui credincios.
Deci trebuie să ai grijă. E un canon al meu, eu aşa îl consider.
Când vine un cerşetor, îl întreb:
- Ştii Tatăl nostru?
-Nu.
- Să-1 înveţi şi să-1 ştii, că nu-ţi dau de pomană.
Mă gândesc că poate la judecată, tocmai acest Tatăl
nostru îi va cântări în balanţă. Unul mi-a spus într-o zi:
- Părinte, eu nu ştiu rugăciuni.

134 1 Regi 16,7.

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.De ce? M-am gândit că poate la judecată îi prinde bine
şi suta aceea de metanii îl poate scoate din muncă. El nu-şi dă
seama ce face acum, dar îi va prinde bine mai târziu.
întotdeauna mă gândesc, cum să vă explic? Pomelnicul e o
biserică întreagă. Aţi văzut că acum, mai nou, a apărut o
tehnică a pomelnicului - să nu aibă 7 nume, să nu fie scrise câte
2 nume, să fie scrise cu literă mare, acestea sunt poveşti, nu au
valoare. în clipa în care ai scris Ion, Vasile, Maria, Aurel,
Gheorghe şi ai dat înşiruirea aceea la altar şi preotul a spus:
Primeşte, Doamne, jertfa robului Tău, din clipa aceea el e
liturgic, face parte din Liturghie, deci el e în biserică. De aceea
se şi spune că pomelnicele nu au voie să se atingă decât de
Sfânta Masă pentru a se sfinţi când le pomeneşti. Aşa era
tradiţia în Sihăstria, erau într-o cutie, se atingea de Sfânta Masă
şi se dădea la pomenit, să aibă comuniune cu Liturghia. Apoi le
treceau preoţii la pomenit prin sfânta proscomidie şi le
pomeneau cu epitrahilul la gât cu toată evlavia şi cu toată
seriozitatea, iar după aceea se făceau intrări, se făceau ieşiri la
pomelnic, se facea slujba de mulţumire pentru împlinirea
cererii. Adică nu ai aruncat un pomelnic şi zici Dumnezeu să vă
ajute\ Nu. Un pomelnic are o istorie întreagă. Pe seama unui
pomelnic poţi să faci 5 pagini de pateric.
Pomelnicul are în el toată responsabilitatea harică a
îngerului tău păzitor, a celui care ai dat pomelnic, a tronului lui
Dumnezeu din cer şi a preotului care te pomeneşte. Şi aici 3 se
condamnă. Se condamnă îngerul dacă într-o zi nu duce la
Dumnezeu jertfa din potir, că aşa spune: „Nu defăimaţi pe cei
mici ai voştri, că îngerii lor văd pururea faţa lui Dumnezeu în
cer." De ce? Coboară şi ia părticica din potir, o duce la tronul
dumnezeirii, o duce în sufletul credinciosului şi îl împărtăşeşte,
aşa arată Simion Tesalonicul, când vorbeşte despre
împărtăşirea prin miride, care e cea mai mare în Biserică după
împărtăşirea cu linguriţa şi apoi cu Rugăciunea lui Iisus, şi apoi
cu milostenia şi apoi cu ascultarea urechilor a Sfintei Liturghii.
Nu e chiar aşa de simplu, sunt numeroase aspecte, care se
504
Despre famil i a ortodoxă
găsesc în tratatul liturgic al Sfântului Simion Arhiepiscopul
Tesalonicului. Spune acolo mai departe, în momentul în care
îngerul nu ar face lucrul acesta, el se condamnă şi intră sub
incidenţa certării Domnului.
El este obligat să îndeplinească această ascultare, nu
contează, tu eşti la birou, faci acte, eşti chirurg, tai şi coşi, dar
îngerul tău participă la Liturghie şi vine şi te împărtăşeşte, tu
eşti în comuniune cu Biserica. „Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei
care în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit,
pomeneşte, Doamne, pe toţi dreptmăritorii creştini care azi s-au
pomenit la acest sfanţ jertfelnic. împlineşte cererea cea de folos
şi pentru păcatele mele, nu opri harul Preasfântului Duh peste
aceste sfinte taine." Este o frumuseţe, adică Liturghierul e o
bucată de cer deschis pe masă la proscomidie. Nu putem
spune că am făcut o Liturghie cu 5 prescuri şi 1 litru de vin şi
am terminat treaba. Nu, e multă treabă. Şi în momentul în care
îngerul te-a împărtăşit, eşti în comuniune direct cu Treimea.
Dacă tu în acea zi ai murit, eşti în rai, nu te judeci pentru că tu
ai fost împărtăşit, că tu dimineaţă ai luat anafură, ai luat
agheasmă până la 9 nu ai mâncat, ţi-ai făcut rugăciunea când te-
ai sculat.
Dacă atunci când te-ai sculat ai aprins ţigara, ai băut o cafea şi
ai mai tras o înjurătură sau te-ai mai uitat o oră la un film porno
şi apoi pleci la servici, e normal că te găseşte îngerul spurcat,
întoarce mirida înapoi, o pune în potir şi pleacă în treaba lui şi
merge la Dumnezeu şi spune: „Al meu suflet iar e rătăcit."
Primeşte certarea Domnului, se întoarce înapoi şi plânge şi
aşteaptă întoarcerea, că spune în Rugăciunea de seară: îngerul
cel bun dat mie de la sfântul botez, care mult te-am întristat cu
păcatele mele şi te-am depărtat de sufletul meu. E o frumuseţe
acest Canon al îngerului Păzitor. Eu tot timpul îl dau la oameni
să citească dar ei nu ştiu de ce. Eu le dau pentru că acolo e toată
dogmatica ortodoxă pusă pe înţelesul omului. Dacă ştii Canonul
de puteri cereşti, Canonul de înger păzitor şi Canonul de
pocăinţă, intri în rai, omul poate să le înveţe pe acestea 3 pe de
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

rost. Aceasta este şansa mântuirii lui pentru că acolo e toată

dogma Treimii şi a mântuirii noastre. Totul e pus acolo. E o
frumuseţe această rugăciune

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Când s-au împlinit termenul pentru care ai dat
pomelnicul, cele 40 de zile sau 1 an, urmează scoaterea
pomelnicelor. Dacă în biserică e aglomerat, tu nu ai timp să
scoţi toate pomelnicele, doar le alegi şi le pui grămadă. Tu ai
împlinit 40 de zile de când eu te pomenesc, dar până când
preotul trece din nou pomelnicele prin mână să facă
proscomidia şi să facă ieşirea pomelnicelor, tu eşti în
comuniune cu biserica, cât stă el în sertar la biserică, chiar dacă
nu e scos pentru că lui îi trebuie slujba de ieşire, aşa se spune
ieşirea pomelnicelor, alege ieşirile pentru că acestea se
pomenesc din nou la Liturghie şi se mulţumeşte lui Dumnezeu
pentru ceea ce a dăruit credinciosului şi pentru ceea ce s-a
făcut. E o frumuseţe. Nu e o hârtie, am scris-o, am pus-o pe
masă şi am plecat.
Aţi văzut, ei vin câteodată, se îngrămădesc, eu cât stau
acolo mă gândesc şi îmi pun ce am nevoie şi îmi pun datele şi
îmi pun ce are el nevoie. în acelaşi timp, le scriu ce rugăciuni
să citească, iar dimineaţa când mă duc la proscomidie, pe acei
sfinţi îi pun la treabă: Hai, voi sunteţi cu căsătoria, voi cu
paguba, voi cu serviciul, voi cu boala, voi cu sănătatea, voi cu
ajutorul. Hai să-i ajutăm să iasă aceştia din necaz, pune acolo
părticele. Sfinte Spiridoane, împlineşte cererile de folos, Sfinte
Nicolae, împlineşte cererile de folos, pentru ca să aibă
comuniune cu ce face omul acasă. Şi spune: Părinte, am reuşit.
Altul spune: Părinte, eu nu am reuşit. Dar ai făcut canonul? Aa,
nu prea l-am făcut. Păi, când te-a găsit sfântul că tu nu te rogi,
el vine şi îţi aduce cererea să ţi-o împlinească, să o trimită la
Dumnezeu prin înger, dar tu te uiţi la televizor. Normal că nu
se împlineşte. Tu trebuie să-ţi faci canonul. El este un canon
facultative, efectul lui nu e unul pedepsitor. Adică dacă ai
primit un canon de la preot şi nu vrei să-1 faci, nu te
pedepseşte Dumnezeu, dar nu-ţi ajută.
Spunea Arsenie Boca, că întreabă Dumnezeu: „Ce să
fac? Să-i ascult pe oameni cum Mă roagă ei sau să-i ajut pe
oameni aşa cum se roagă ei Mie?" Vedeţi? E foarte cu tâlc.
488
Matei 27, 54.
1 521
Despre familia ortodoxă
Dacă tu te rogi lui Dumnezeu, El se străduieşte să te ajute, dar
dacă tu numai vrei ajutat dar nu te rogi, nu-i bun. Este
proverbul acela, eu îl folosesc foarte des: „Jucaţi-vă cu
canonul, voi vă prefaceţi că vă rugaţi şi Dumnezeu Se preface
că vă ajută!" Eu le spun deschis, pomelnicul nu lucrează, el
este mort, e ca o faşă sterilă pe care o bagi într- o rană dar nu
cureţi microbul. Aşa şi aici, pomelnicul nu lucrează dacă omul
nu vrea să citească o rugăciune, că spun unii: „M-am rugat."
Spune în Pateric, unul s-a rugat foarte mult şi i se arată îngerul
şi zice: „Ce cârteşti, măi?" „De 7 ani mă rog lui Dumnezeu să
mă asculte." Şi a spus: „Da, am văzut că te rogi, acuma mai
roagă-te 7 ani ca să-i vină vremea să se împlinească cererea ta,
că sunt altele la rând," îi spune îngerul. în momentul când a
văzut acela că s-a mai rugat încă 7 ani şi nu i s-a împlinit
cererea, a zis cu îndrăzneala pe care a avut-o şi Iov: "Doamne,
ce faci, dormi?" Şi ce-i spune Dumnezeu? „Scoală-te, încinge-te
să stăm de vorbă!" Sfântul de la Pateric îi spune: „Doamne, de
acuma nu mai e păcatul meu că nu mă asculţi," fiind convins că
Dumnezeu poate şi vrea şi nu e nimic cu neputinţă, numai
trebuie voinţă. Când crede Dumnezeu, pune voinţa. Că de ce
spune: Voi nu ştiţi ce cereţi531 sau nu ştiţi să vă rugaţi. Că aşa
spune, nici nu trebuie să ne rugăm că Dumnezeu ştie ce ne
trebuie, numai să ne gândim ce ne trebuie că Dumnezeu ne dă
 Despre familia ortodoxă
Graţia Lungu Constantineanu
.Foarte frumos spune în cartea Viaţa Sfântului Simion
al Amasiei, Simion şi Ion cel Nebun pentru Hristos: Dumnezeu
nu are nevoie de rugăciunile noastre, ştie exact ce are de făcut
pe pământ: câtă ploaie trebuie să dea, cât soare, pe cine să ia,
cine să se nască, pe cine să îmbolnăvească. Nu are nevoie de
sfaturi. Dar vrea să vadă dragostea dintre oameni. Că Maxim
Mărturisitorul a spus: Dacă oamenii ar arde de iubirea lui
Dumnezeu cum arde Dumnezeu de iubirea faţă de oameni,
pământul s-ar topi de iubirea divină şi de căldura Duhului
Sfânt. Dar oamenii nu au Duh Sfânt, nu se roagă, ei mai mult
sunt plini de patimi decât de rugăciune, unii se roagă formal.
Intr-o zi un preot se supărase cu cineva şi a făcut
următoarea afirmaţie: „Lasă că îi pun eu părticele, să vadă el
când i-o da Dumnezeu o boală!" Un altul care era mai hâtru
spune către celălalt: „Deja îmi închipui cum o să fie mâine
dimineaţă la proscomidie: Doamne, Atotbunule,
Atotputernicule, Atotmilostivule, dă-i aceluia o boală că nu-1
suport eu." Şi spunea, oare ce trebuie să facă acuma
Dumnezeu? „Acesta Mă face şi bun şi drept şi blând dar Mă
pune să dau o boală. Ia să i-o dau lui să vadă cum e."
Noi nu putem să facem aşa. Atunci când cerem, trebuie
să cerem numai ce e bun şi frumos şi de folos. Noi nu ne putem
ruga de moarte, de pedeapsă, de mânie, că ştie Dumnezeu ce
are de făcut. Când nu ştii ce să te rogi, trebuie să spui:
„Doamne, trimite semn dumnezeiesc în lucrarea şi problema
cutare, Doamne, fie dreptatea Ta în lucrarea cutare." El ştie cel
mai bine cum să aleagă. Niciodată nu trebuie să spunem
„aceasta vreau eu". Noi vrem, adevărat este, dar El ştie ce ne
trebuie şi atunci Mântuitorul spune că nu ne dă decât cererile
cele de folos. Răspuns bun la înfricoşata judecată a lui Hristos
să cerem, sfârşit creştinesc, cealaltă vreme a vieţii noastre, ziua
toată sfântă în pace fără de păcat. Aţi văzut câte cereri? Dar
sunt serioase!
624
1
f. Numele pe pomelnic
Graţia: In ce ordine se trec numele pe pomelnic? Se trece întâi
duhovnicul, se trec întâi părinţii? Sunt unele mame care din
iubire faţă de unul dintre copii sau copilul unic are o suferinţă,
atunci se roagă numai pentru acel copil, numai pentru durerea
respectivă. Mama sau tata nici nu se trece în pomelnic, sau dacă
se trece, se trece ultimul. Am găsit la Sfinţii Părinţi că
obligatoriu părinţii se roagă în primul rând pentru iertarea
păcatelor lor pentru că din păcatele lor vin durerile asupra
copiilor şi trebuie întâi ei să se curăţească de către Dumnezeu şi
apoi se roagă pentru copii. Cum e bine? Părintele Calistrat:
Părerile sunt împărţite. Corect este aşa, cel dintâi se trece
părintele spiritual, se trece preotul, dacă îl ştii pe cel care te-a
botezat, duhovnicul sau cel care te-a cununat pentru că e cel
care te-a pus pe calea dreptei credinţe, acela e îndrumătorul
familiei. Apoi se trece tatăl, membrul principal al familiei, care
e „patriarhatul familiei", că aşa se merge în linie, apoi se trece
mama, care este „limanul casei", cum spune Ioan Gură de Aur.
Apoi urmează, dacă vrei să treci toţi copiii sau pot fi trecuţi la
Sfânta Liturghie, îi înşirui pe toţi. Apoi ai două obligaţii
categorice, tu ca mamă şi ca tată trebuie să-ţi treci părinţii tăi
care sunt bunicii copiilor, aşa este frumos a ne ruga unii pentru
alţii. Apoi e obligatoriu, naşii de botez şi de cununie care sunt
părinţii sufleteşti sau spirituali care te-au dus în faţa iui
Dumnezeu atunci când ai avut evenimentele vieţii, botezul,
logodna, cununia. De ce se trec aceştia? Pentru că şi ei la rândul
lor sunt obligaţi să se roage pentru cei pe care i-au botezat sau
cununat.
De pildă eu personal, am mai spus, niciodată nu fac
proscomidia până nu-i pomenesc pe toţi cei care ştiu eu că m-au
dus pe drumul spre biserică. Nu acuma că aş fi sfânt, nu. Sunt
ca orişicare, dar faptul că acela m-a pus să mă rog, acela mi-a
spus să merg la biserică, acela m-a împins să merg la biserică,
acela m-a atras să citesc cutare carte, de la fiecare care am ţinut
minte, l-am pus acolo, dacă e viu la vii, dacă e mort la morţi.
Poate să se facă pe disc un morman de părticele, dacă e nevoie
 Graţia Lungu Constantineanu
încă mai pun. Dar de ce lucrul acesta? Pentru că este datoria
noastră. Aţi văzut că acum biserica un pic s-a perfecţionat, ca să
spun aşa, că să nu fie 7 nume, că să nu fie 10 nume, sau unii au
simplificat treci Ion, Maria cu toată familia, şi aşa e primit.
Dar de obicei, când sunt cereri şi probleme importante,
în cadrul Sfintei Liturghii poţi să faci în felul următor: pe un
pomelnic treci Vasile - operat, Ion - bolnav, Maria - proces şi îl
laşi acolo, iar pe celălalt bileţel treci familia toată pentru
sănătate şi mântuire, acesta e scopul pentru care să mă rog.
Când spunem sănătate nu ne referim la faptul că noi neapărat
fugim de boli, că dacă Dumnezeu vrea, El ne dă boală, că e în
mâna Lui. Aceasta nu înseamnă că noi trebuie să ne neglijăm
sănătatea, trebuie să avem grijă de ea, ea e şi de natură
spirituală, şi mentală şi duhovnicească şi trupească. Putem
vorbi chiar şi de sănătatea mentală că dacă nu gândeşti sănătos
faci o eroare şi în credinţă şi în familie şi la servici şi oriunde.
Aţi văzut, cutare contabil a delapidat firma de 50.000.000, şi
aceea e tot o boală, să nu fii responsabil de ceea ce faci,
înseamnă că eşti în incapacitate de gândire şi e nevoie de
rugăciune.
Dar în general, nu trebuie amestecat. Oamenii fac o
confuzie, unii vin şi spun Liturghie, alţii vin şi spun Acatist,
alţii scriu pomelnic. Eu nu ţin cont de aceasta. Când discut cu
ei, întreb un singur lucru: „Ai vreunul cu vreo problemă?" „Am
unul cu un proces, unul care e vicios, bea, fumează, am unul
care e necununat." Atunci, fără să mai întreb, eu scriu în dreptul
lor fără părticele, adică aceia nu se pun la Sfânta Proscomidie.
Restul, în general, îi proscomidesc pe toţi, pentru că cea mai
mare comuniune a credinciosului cu Sfânta Liturghie, după
Simion Tesalonicul, este proscomidia, miridele, nu o poate
înlocui nimeni. Sunt atâtea minuni şi întâmplări din cer care au
arătat ce valoare şi putere duhovnicească are această Sfântă
Proscomidie în îndreptarea legii, are valoare fundamentală în
Biserica Ortodoxă.
504
Despre famil i a ortodoxă
Dacă Biserica Catolică pierde undeva, este lipsa acestei
proscomidii pe care ei nu o cunosc, comuniunea cu Dumnezeu
prin miride, care este partea cea mai puternică din Sfânta
Liturghie, sau Liturghia pregătitoare. Aşa este frumos în
pomelnic, să-i pui pe cei din casă, în special naşii, părinţii,
bunicii care sunt părinţii mamei şi ai tatei, copiii, şi dacă ai un
prieten şi ai pe cineva şi vrei să te rogi pentru el, îl treci acolo.
Eu le spun altfel: Puneţi-i pe cei care nu au treabă cu biserica pe
un pomelnic, că trebuie să-i pomenesc special, ca să nu-i spun
că-i pun la Psaltire sau nu-i proscomidesc. Şi puneţi-i pe cei
care merg la biserică şi se roagă pe alt pomelnic, ca să-i am eu
separat, să nu mai pun prea multe întrebări sau să rănesc. Sunt
preoţi care spun: „Pe acesta nu ţi—1 pomenesc." Nu se face aşa.
Şi acela ticălos are nevoie de rugăciunea noastră, când spunem
ecteniile dintre liturghii, când spunem ecteniile la vecernie,
ecteniile la utrenie, ecteniile la Acatist, şi pe aceia îi putem
pomeni că şi aceia sunt fii ai Bisericii, chiar dacă sunt răniţi sau
în război cu diavolul, e prăpăd pe câmpul de luptă şi sunt numai
stârvuri adică oameni morţi dar trebuie înviaţi, că aşa spune:
Morţii vor auzi glasul lui Dumnezeu şi vor învia. Deci şi ei
trebuie aduşi. Cum spune Mântuitorul? Am şi alte oi care nu
sunt din staulul acesta şi pe acelea se cade să le aduc 135, deci
nu trebuie rătăciţi
135Ioan 5, 25. ' Ioan 10, 16.
2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Pomelnicul are un rol important dar rolul trebuie
cunoscut bine şi determinat şi de viaţa credinciosului. M-au
întrebat într-o zi doi părinţi:
- Părinte, am observat că faceţi un lucru, unora le daţi
rugăciuni mai multe, altora le daţi rugăciuni mai puţine.
- Da, am să-ţi explic pe ce principiu merg. Celui care
îmi lasă bani mai mulţi îi dau o rugăciune în plus, celui care îmi
lasă bani mai puţini îi dau o rugăciune în minus.
- De ce faceţi treaba aceasta?
- Cel care mi-a dat bani mai mulţi crede că dacă mi-a
dat mai mult problema lui se rezolvă mai repede şi s-ar putea să
nu se rezolve şi atunci îi dau o rugăciune în plus ca să se
rezolve şi a lui. Iar cel care mi-a dat puţin îi dau cu o rugăciune
în minus că acela ştie că a dat puţin la părintele şi trebuie să se
roage că dacă nu, nu se îndeplineşte pomelnicul. în felul acesta
echilibrez la Dumnezeu voinţa cu putinţa şi în momentul în
care rugăciunile ajung la Dumnezeu, se împlinesc amândouă.
Asta ştiu de la Părintele Cleopa, el spunea: „Săracului să nu-i
dai să bată numai metanii şi rugăciuni, să-l pui să facă o jertfa,
că mai mult îl doare jertfa decât rugăciunea. Rugăciunea o face
că ştie că e datoria lui. Dar bogatului dacă nu-i dai rugăciune
greşeşti, că el se lasă pe ideea că dacă a dat banul la biserică,
Dumnezeu trebuie să-l ajute. Nu, zice, dă-i o rugăciune că mai
mult îl împovărează acea rugăciune decât banii pe care i-a dat."
g. Botezul Mântuitorului
Graţia: După Tăierea împrejur a Pruncului a urmat la vârsta
maturităţii, la 30 de ani Botezul Mântuitorului. Părintele
Calistrat: A respectat botezul legii celei vechi ca să se
împlinească cele scrise în Scriptură, aceasta este
epifania Treimii sau arătarea Treimii la Iordan. Este unul dintre
semnele care confirmă sau una dintre minunile şi tainele care
confirmă întreita lucrare a dumnezeirii - Tatăl din cer a
504
Despre famil i a ortodoxă
mărturisit, Fiul din ape a încuviinţat şi Duhul în chip de
porumbel S-a arătat136
Graţia: Vă rog să precizaţi de ce există această diferenţă între
botezul Mântuitorului la vârsta maturităţii şi botezul creştin al
pruncilor care se face, aţi spus, până în 40 de zile. De ce este
această diferenţă?
Părintele Calistrat: Foarte simplu. Mântuitorul se botează la
30 de ani ca să arate că e fără de păcat, că este bărbat desăvârşit.
Spune că Ioan îi chema la Vitavara, ei intrau în apă, ei îşi
mărturiseau păcatele, acolo îi afunda şi se spălau. Acesta era
botezul pocăinţei cu apă. Dar Mântuitorul când a intrat în apă,
ce s-a întâmplat? A mărturisit vreun păcat? Nu! A tăcut, a arătat
desăvârşirea maturităţii şi plinătăţii bărbăteşti, a demnităţii
dumnezeieşti pe care o avea ca Fiu al lui Dumnezeu din Tatăl şi
ca Fiu al Omului. Şi atunci ce face? El tace şi mărturiseşte Tatăl
din cer: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit, 137
pe El să-L ascultaţi! Acesta este Fiul Meu cel iubit, noi de unde
ştim? Lucrul acesta este certificat nu de glasul Tatălui, ci
acţiunea Duhului Sfânt care vine şi se varsă peste Fiul
136 Matei 3, 16-17.
137 Matei 3, 17.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Deci dacă Ioan îi boteza pe ceilalţi şi Duhul Sfânt nu se
vedea, în momentul în care a venit şi a intrat în apă Fiul omului
Iisus Hristos, Duhul Sfânt a venit în chip văzut, s-au deschis
cerurile şi El a stat deasupra Fiului în apă. Dar de ce deasupra
Mielului lui Dumnezeu? Ca acei care aveau ochii curaţi şi
inima curată să vadă că Duhul Sfânt există şi că stă deasupra
celui ce s-a botezat. Să nu credem noi că botezul e ceva la nivel
de simbol, să nu credem noi că botezul e ceva pueril. în
momentul în care noi botezăm astăzi pruncii de mititei, avem
mărturia a ceea ce a spus Mântuitorul Iisus Hristos: De nu se va
naşte cineva din apă şi din Duh nu va intra în împărăţia lui
Dumnezeu.138 Aici avem mărturie în Faptele Apostolilor: casa
lui Corneliu s-a botezat toată odată, casa lui Ştefana s-a botezat
toată odată,139 casa lui Anania s-a botezat toată odată 140. Acolo
intrau şi copiii. Când a venit legea harului nu a mai fost nevoie
de aşteptat 30 de ani.
Nici Mântuitorul nu a aşteptat 30 de ani, El a fost
botezat şi I s-a pus numele Iisus chiar a 8-a zi când a fost tăiat
împrejur. La acel botez, împrejurul prepuţului se tăia cu cuţitul
de piatră să curgă sânge. Aceasta era regula iudaică rămasă de
la Avraam, poruncă din cer. Dar în momentul în care El s-a
botezat la 30 de ani, a vrut să arate că şi la 30 de ani este fără
de păcat. Deci este Cel fără de păcat, Mielul lui Dumnezeu
fară de păcat, ridică păcatele lumii: Miluieşte-ne pe noi Cela
ce ridici păcatele lumii141ceea ce avea să urmeze, învierea, o
treaptă superioară. Iar noi când botezăm pruncii până în 40 de
zile, îi botezăm pentru a lucre asupra lor harul Duhului Sfânt.
Cum v-am arătat în Faptele Apostolilor: casa lui Ştefana din
138 Ioan 3, 5.
139 I Corinteni 1, 16.
140 Fapte 9, 17-18.
141 Ioan. 1,29.
504
Despre famil i a ortodoxă
Corint s-a botezat cu tot cu copii 142 şi casa lui Anania şi casa
lui Corneliu143 ş.a.m.d.
Graţia: Sfântul Ioan Botezătorul, când L-a botezat pe
Mântuitorul Iisus Hristos...
Părintele Calistrat: A fost singurul învrednicit de această
putere dar şi de această înainte vedere, pentru că el a fost
singurul care a văzut cerurile deschise, a fost cel care a văzut
Duhul Sfânt coborându-se, pentru că i s-a şi spus peste Care
vei vedea Duhul Sfânt pogorându-se543, Acela este, că el nu-L
cunoştea. Dar cine a mai văzut aceasta? Cei care erau curaţi cu
inima, aceasta spusesem mai înainte. în clipa în care Ioan a
spus: Iată Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii,544
Duhul Sfânt a fost văzut de toţi cei curaţi, care s-au botezat
cinstit, adică intrau în apă şi îşi
mărturiseau păcatele.
La un moment dat unii o făceau formal şi atunci Ioan
le-a spus: Pui de năpârcă şi de viperă, dar cine v-a spus vouă
că scăpaţi de osânda care vinei545 Credeţi că dacă v-aţi muiat
în apă, cu aceasta aţi rezolvat totul? Nu. Urmează să vă
îndreptaţi viaţa şi faptele, adică securea stă la rădăcina
pomului. Nu face roadă, se taie şi se aruncă în foc. Adică era
foarte categoric. Dar în momentul în care Ioan vede această
taină atât de mare, el afirmă: Nu sunt vrednic să dezleg cureua
încălţămintei.546 Ioan vrea să spună de fapt: Drumul spiritual
spre care mă impingi Tu, mistica spre care mă îndrepţi este
peste măsura priceperii minţii mele. îngerul nu m-a învăţat aşa
ceva. Graţia: Sfanţul Ioan Botezătorul, prin acţiunea pe care o
săvârşeşte, a udării cu apă a Mântuitorului simbolizează
preotul actual sau naşul?
543 Ioan 1,32-34.
1421 Corinteni 1, 16.
143 Fapte 10, 47-48.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

544 Ioan 1, 29.

545 Cf. Luca 3, 7-8.
Ioan 1,27

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Părintele Calistrat: De fapt împlineşte legea şi simbolizează
mai mult naşul decât preotul, pentru că aici, preotul botezului
era Tatăl din cer, El spune: Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru
Care am binevoit144 pe El să-L ascultaţi. Ioan este martorul. în
momentul în care Ioan pune mâna în creştet şi se atinge de
Stăpânul, de fapt, ce primeşte? Primeşte şi el puterea botezului,
se botează direct prin Iisus prin legea darului. Nu scrie de Ioan
că a fost botezat undeva şi băgat într-o cristelniţă. în momentul
în care a pus mâna în creştetul Stăpânului s-a umplut de Duhul
Sfânt şi a luat asupra lui deja puterea botezului creştinesc. Aşa
spune: Eu am nevoie de botezul tău, şi El spune: Lasă să se
împlinească legea,145
h. Botezul creştin
Graţia: Creştinii privesc botezul cu seriozitate? Părintele
Calistrat: Va spune cineva: Ce treabă am eu cu botezul? Sigur
că nu ai nici o treabă, dar spune acolo: Dă-mi mie haină
luminoasă, cel ce te îmbraci cu mila ta ca şi cu o haină, 146 iar
când te ţine naşul în braţe, spune aşa: Trimite Duhul Tău cel
sfânt şi sfinţeşte apa aceasta şi să se zdrobească toate relele
satanei sub semnul crucii Tale, ca nu cumva să intre în apa
aceasta vreun duh viclean care să vatăme trupul sau sufletul.
Şi iarăşi spune acolo: Şi fă pe el oaie cuvântătoare a turmei
Tale păzindu-l până la sfârşit vrednic ostaş al lui Hristos. Cine
a ascultat această mărturie? Preotul, părinţii, Hristos şi naşul.
Ce iese din acest copil? Un botez făcut pe fugă că se grăbesc.
Ce iese din acest copil? Un copil care nu are nici o treabă cu
biserica, nu e spovedit, nu e împărtăşit, nu-1 duce nimeni la
biserică. Ce creşte el, ostaş bun al lui Hristos, oaie
cuvântătoare a turmei, haină luminoasă?
144 Matei 3, 17.
145 Cf. Matei 3, 14-15.
146 Tropar, glasul 8 în Slujba botezului.
504
Despre famil i a ortodoxă
Nici vorbă! El creşte un copil dezordonat. Cu ce începe
însă Taina Sfântului Botez? Cu nişte lepădări. Ce sunt acele
lepădări? Izgonirea demonului. Dacă eu fac păcate ce se
întâmplă? Nu ar trebui să mi se citească acele lepădări în
fiecare zi? El vine şi spune: Părinte, mie să-mi faceţi Molitfele
Sfanţului Vasile cel Mare. Stai băiatule, de ce să te dau eu pe
tine cu vopsea când tu eşti tot ruginit? Hai să o luăm de jos, să
curăţim întâi rugina. Şi atunci, începe o asiduă muncă pe care
Biserica o face de 2000 de ani dar nimeni nu ascultă, de a te
chinui să explici rostul Sfanţului Botez? Ei fac botez că se face
cumetrie. Deci banul să iasă! Şi atunci e o proastă iconomisire
a Tainei lui Dumnezeu.
i. Mirungerea
Graţia: Cum înţeleg creştinii mirungerea? Părintele
Calistrat: La fel e şi cu mirungerea, nu ştiu câţi înţeleg rostul
şi Pecetea Duhului Sfanţ? Iarăşi o proastă iconomisire a
tainelor lui Dumnezeu. Şi cum îţi dai seama? Spune cineva, ce
e şi cu mirungerea? Vă spun eu ce este cu mirungerea.
Mirungerea trebuie făcută când te duci la vrăjitor. A plecat
Duhul Sfanţ din tine. De unde ştiu lucrul acesta? Deschidem
Sfânta Scriptură, Saul mare rege şi împărat în Ierusalim s-a
dus la vrăjitoarea de la Endor550 să vorbească cu profetul care
era mort, dar de fapt vorbea dracul, dar i-a spus adevărul, zice:
A luat Dumnezeu duhul de la mine? L-a luat de la tine. Deci în
clipa în care tu te-ai dus la vrăjitor mai ai Duhul Sfanţ în tine?
Iată că ar trebui
550
Cf. I Regi, cap. 28, 7-21
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.făcută mirungerea. Când te duci şi faci yoga, iată că ar trebui nu este naş. Naşul este martorul adevărat care mărturiseşte
făcută mirungerea, când te duci şi faci reiki, radiestezie, ar dreapta credinţă sau simbolul dreptei credinţe pe care în timpul
trebui făcută mirungerea, când te duci la secte, ar trebui făcută botezului îl repetă de 3 ori. Ca drept dovadă că nu vă spun o
mirungerea, când te duci la stadii de iniţiere şi iluminaţi şi minciună, ţineţi minte cazul de la televizor, când naşii erau
străluciţi şi de tot felul de treimici şi teandrici şi tot felul de neştiutori şi nu ştiau ce era cu ei şi au indus în eroare sau ce au
mişcări revoluţionare, paranormali, la toate trebuie reuşit să facă de l-au derutat pe preotul acela Alexandru Moţoc
mirungerea. Spune: ca să spună: Te lepezi de Hristos şi de toate poruncile Lui? Ei,
- Părinte, mă doare capul de înnebunesc. dacă naşii ar fi fost nişte oameni consecvenţi şi cunoscători, nu
- Păi, dacă e dracul în capul tău! duceau caseta la OTV să facă poveste, ci ar fi spus: Vedeţi
- Părinte, nu mai am gândire coerentă. părinte că nu aţi fost atent, aşa se spune, l-ar fi corectat. Acesta
- Normal că tu eşti o legumă, dacă Duhul Sfânt nu mai este rolul naşului, este un martor, dar l-a lăsat să meargă în
este că ţi-a întunecat dracul simţurile. greşeală. Ei, tocmai în aceasta constă greşeala
Şi atunci, care e iconomisirea tainelor lui Dumnezeu?
Mergem şi ne spovedim, spunem cu nonşalanţă dezarmantă:
Părinte, am fost la vrăjitoare, am rezolvat problema, preotul
dezleagă, tu, liniştit, te-ai dus şi te-ai împărtăşit şi ai rezolvat
problema. Şi pentru vinovata împărtăşire, nespovedania
sinceră, nespovedania curată, nespovedania completă,
neevlavia la spovedanie vei păţi toate relele. Eu am întâlnit
mulţi care râd la spovedit, dar să ştiţi că şi eu râd cu ei. Şi ştiţi
de ce râd? Spunea un sfanţ în Pateric, nu sunt pregătiţi de
moarte, dar îi poate găsi oriunde. Şi atunci ştiţi ce spune?
- Părinte, dar nu am ştiut că sunt aşa de multe reguli la
spovedanie!
- Sunt şi mai multe. Du-te frăţia ta şi ia un îndreptar şi
citeşte ce scrie în el!
Şi ştiţi care este răspunsul? Uăăă, Părinte, dar cine poate face
tot ce scrie aici?

j. Naşii de botez
Graţia: Cine poate boteza un copil - bărbat, femeie sau
oameni căsătoriţi? Care este rolul naşilor?
Părintele Calistrat: Principalele aspecte în botezul creştin sunt
ca acesta să fie botezat în religia ortodoxă, să aibă părinţi
ortodocşi şi naşi ortodocşi. Acum mai este la modă şi naşi de
altă religie, aşa ceva nu există, botezul rămâne valabil dar naşul

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Când îţi iei un naş economic sau un naş financiar sau
un naş din interes politic sau din interes personal sau din
interes pedagogic sau moral sau comunitar, cum vrem să o
luăm, atunci faci o greşeală din start. Naşul trebuie să fie o
persoană sinceră, curată şi credincioasă care să-i fie de folos
pruncului. Naşul nu are rolul de a aduce cadouri sau de a face
distracţii pe seama pruncului. Naşul are rol de a-1 povăţui pe
prunc pe calea cea duhovnicească. Aşa cum naşul de
cununie îndrumă familia creştină nou formată pe drumul vieţii,
aşa şi naşul de botez îndrumă pe fin cum să meargă pe drumul
credinţei. Dacă naşul este credincios şi finul va fi credincios
pentru că aşa are dreptul să-1 crească din părinţi credincioşi şi
cu naşi credincioşi. Nu este o lege ca naşul să fie familist sau
nefamilist. Prima datorie este să fie un bun creştin, acesta
este rolul autentic al naşului. V- am spus, aşa cum a fost şi
acea greşeală pe care eu am contestat-o mult. S-a făcut multă
discuţie pe seama ei dar eu nu aş fi dat-o la televizor: „Părinte,
fiţi atent că aţi spus invers." Au lăsat să greşească şi din aceea
au făcut o întreagă tevatură.
Graţia: Se obişnuiesc mai mulţi naşi pentru prunc? Părintele
Calistrat: La fel, nu sunt de acord. Povestea cu mai mulţi naşi
este tot un principiu economic financiar. Cel mai corect şi cel
mai adevărat este să fie un singur naş sau maxim doi, să
spunem unul este din partea soţului şi unul este din partea
soţiei, nu e ceva greşit, dar prea mulţi naşi, în momentul în care
se încumetresc între ei, pe viitor se ajunge la rudenii spirituale
şi năşindu-se între ei tot satul, 10 naşi la acela, 10 la acela, 10
la acela, copiii lor nu se mai pot lua, se fac acele rudenii de
grad spiritual despre care spune îndreptarea legii Pedalionul şi
Pravilele Bisericii şi la un moment dat ne întrebăm într-un sat
de ce se nasc oligofreni, de ce se nasc bolnavi, de ce se nasc
paranoici, de ce se nasc copii debili, pentru că s-au înrudit
spiritual şi s-au făcut ca fraţii. Fraţii de credinţă, de
spiritualitate sunt ca fraţii de sânge. Nu ai voie să iei pe fata
naşei, pe fiul naşei, pe fata cumetrei, pe fiul cumetrei. Ei se iau
504
Despre famil i a ortodoxă
cumetrii între ei, nu au nici o treabă, botează împreună, se
cunună. Aici este puţină neglijenţă din partea autorităţii
bisericeşti care atunci când vin la botez trebuie să le spună
categoric: Voi nu sunteţi corecţi prin faptul că aţi venit 10 naşi
la acelaşi copil, deoarece copiii voştri când vor creşte, se vor
încuscri între ei şi nu e bine. Lăsaţi doi la următorul copil, doi
la următorul copil. Este timp dacă vrei neapărat să faci un bine.
Nu este corect cu naşi mulţi nici la botez nici la cununie, un
singur naş sau maxim doi.
k. Numele copilului
Graţia: Câte nume se pun copilului? Mai sunt situaţii când în
certificatul de naştere civil, copilul are un nume şi la botez
naşii susţin să mai aibă un nume sau chiar încă două. Părintele
Calistrat: Legat de problema numelui, aţi pus punctul destul
de atent pe „i". Am să vă spun un lucru, ce scrie în certificatul
de naştere mai puţin contează, aceea îl interesează pe cezar,
aceea ţine de legea socială şi ţara de origine a omului, dar eu
personal practic acest lucru de mai multă vreme. Când au venit
părinţii cu pruncii mici, şi mulţumesc lui Dumnezeu, că am
reuşit să reînviez tradiţia şi chiar am înnodat-o frumos cu multă
străduinţă şi cu multe convingeri şi cu multe greutăţi, am reuşit
să o aduc pe calea cea dreaptă. Foarte multă lume a pus la copii
nume creştineşti din calendarul creştin. Am marea mulţumire
că există numele: Anastasie, Filaret, Vladimir, Vasile,
Gheorghe, Ioan, Nicolae, Gabriel, Mihail, numai nume din
acestea. A venit cineva şi mi-a spus:
- Băiatului nostru i-am pus Rareş.
- Nu am nimic împotrivă. Eu când îl bag în cristelniţă,
să ştiţi că o să-i spun un nume ortodox.
- Ziceţi-i ce vreţi dumneavoastră.
Rareş Ioan. Nu am nimic cu Rareş, e un nume frumos, dar lasă-
1 şi pe Ioan acolo. Trebuie să aibă sfânt şi ocrotitor. Sfântul
Rareş nu-1 avem, avem doar domnitorul Petru Rareş, la el Rareş
era nume de familie cum e la noi Ciobanu sau Vieru, pentru că
se trăgea din Răreşoaia Hârlăului. Foarte frumos că i-ai pus un
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

nume istoric şi plăcut, dar pune un nume ortodox, să aibă

copilul un sfânt în calendar, căruia să-i citească viaţa, căruia să i
se închine. Legat de această problemă, Părintele Cleopa când
trăia, spunea aşa: Copilul are un singur nume că are un singur
suflet, să-i puneţi un singur nume

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Legat de problema numelui, ea ţine tot de conduita
noastră socială. Nu este atât de implantată sau nu este atât de
împământenită în structura dogmatică problema numelui, că
dacă spun Arhanghelul Mihail sau dacă spun Filaret cel
Milostiv sau dacă spun Ioan Gură de Aur nu înseamnă că sunt
două nume, sau Grigore Teologul, sau Maria Magdalena.
Aceasta nu este o greşeală, nu este un fundament. Noi
obişnuim să punem un singur nume pentru că este frumos. De
exemplu eu când pun Maria e Maria, când este Domnica e
Domnica, când e Elisabeta e Elisabeta, nume pur ortodoxe.
Dar am reuşit să aduc în autenticitate Anastasia, Tecla,
Iosefîna, Gabriela, Mihaela, Maria, Vladina de la Vlad, de la
Vladimir. Graţia: Tomaida.
Părintele Calistrat: Nu am pus încă Tomaida dar vreau să
pun cuiva. Este foarte frumos. Graţia: Teona, e bărbat.
Părintele Calistrat: E din calendar, dar este şi femeie. Vă
spun de aceste nume că în momentul în care copilul are un
sfânt protector are ce învăţa din viaţa lui. îmi cer iertare, nu am
iubit niciodată numele de Roxana, Gina, Adalmina. îmi place
Alexia, am văzut că este acum o modă să se pună. La băieţi am
văzut că se pune David, Nicola. Graţia: Sara, Rebeca. Au
început să se folosească foarte mult nume din Vechiul
Testament. Părintele Calistrat: Da, e plin, nume frumoase,
Teodora. Au început să se folosească şi chiar am forţat nota şi
am spus să nu mai pună la copii tot felul de nume caraghioase,
nu au valoare, sunt nume nereprezentative. După ce au văzut
un fdm, un serial, rămân marcaţi de un personaj, într-o zi a
venit o doamnă cu fetiţa la împărtăşit şi am întrebat cum o
cheamă.
- Carina.
- Vă rog să-mi spuneţi cum i-aţi spus din botez.
- Părinte, din botez este Elena.
- Elena se împărtăşeşte, nu Carina. Nu folosiţi nume
ciudate.
- Părinte, nu ne-a făcut nimeni observaţie.
504
Despre famil i a ortodoxă
- Eu îndrăznesc să vă fac. Când împărtăşiţi fetiţa, vă
rog să-i spuneţi cum o cheamă pe ea, Elena.
Graţia: Să înţeleg că atunci când a fost scufundată de preot a
fost rostit doar Elena sau Carina Elena? Părintele Calistrat:
Carina e pus în certificatul de naştere, Elena când este băgată
în cristelniţă de către preot, nefiind mulţumit de acel nume.
Este mai autoritar numele acela. La judecata de Apoi ea se
prezintă cu numele de Elena. Numele care a fost rostit în botez
în momentul afundării în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, acela este numele adevărat.
Graţia: Dacă atunci când copilul este scufundat în apă de
către preot, preotul rosteşte două prenume, după aceea, în
pomelnic, omul acela este trecut cu ambele prenume ca şi cum
ar fi unul singur?
Părintele Calistrat: Da, se trec amândouă ca şi cum ar fi unul
singur, la Dumnezeu numele nu contează. Aţi văzut la popoarele
acestea orientale că au mai multe nume, aceea este rădăcina
cunoaşterii individului respectiv. înaintea lui Dumnezeu, el are
un singur suflet. Când eu am spus Elena Maria sau Cristina
Georgeta sau Florentina Ioana sau Ana Teodora, acela este
numele pentru un singur suflet. De obicei noi nu punem multe
nume pentru a nu profana numele. De exemplu am văzut Ana
Maria Elena Roxana. Zic: Dar de ce aţi pus atâtea nume? Unul
l-a vrut naşa, unul l-a vrut mama, etc. Am participat la un botez
de genul acesta şi îmi asum neatenţia şi zic eu că atunci am fost
puţin exagerat în sensul că cineva i-a pus băiatului lui 3 num
1
 Despre familia ortodoxă
Graţia Lungu Constantineanu
eAndrei Gabriel Ştefan. Şi am zis că dacă vă place, lasă aşa.
După aceea mi s-a părut absurd să pui atâtea nume la un copil.
Dar dacă au fost puse, au rămas. El este tot o singură persoană,
un singur om.
Graţia: Aş mai dori să comentaţi un lucru cu privire la nume.
Am constatat în ultimul timp că într-adevăr, în mare majoritate,
se pun nume creştine autentice, nume de sfinţi, dar am mai
constatat că nu se mai folosesc diminutive atunci când se
adresează copiilor, ci numele întreg, dacă e Nicolae e Nicolae,
Ioan, Alexandra. Are vreo importanţă rostirea numelui întreg în
viaţa de zi cu zi? Părintele Calistrat: Când trecem în pomelnic
numele trebuie scris întreg. Vin unii, acuma ţine de ţinuta
preotului. De exemplu eu am pomelnice unde scrie Culiţă,
Tinca, Adi, Gabi, Mişu, Edi, dar eu ştiu ce e cu ele, lui Adi îi
spun Adrian, lui Tinca îi spun Ecaterina, lui Mişu îi spun Mihai.
Eu când pomenesc la proscomidie folosesc numele întreg, eu
îmi dau seama că ei trec aşa cum îi alintă. Eu permanent
pomenesc numele întreg şi chiar îi corectez. Eu m-am născut
într-o zonă unde sunt nume ca Trifon, Precup de la Pricop,
nume numai din calendar, ce nume era în acea zi în calendar îl
punea la copil, Haralambie, Istrate, Eustaţie, Tiron, Victor, fară
să se comenteze.
Graţia: Are vreo semnificaţie pentru copil numele pe care îl
aleg părinţii? Am citit că da.
Părintele Calistrat: Să vă spun un lucru, are o semnificaţie dar
nu e legată de numele în sine, pentru că aşa cum noi, de
exemplu, spunem: Nu-i pun Mihai că nu-mi place, cunosc eu
un Mihai şi e om rău. Nu are nici o treabă, acel Mihai e rău, nu
Mihail Arhanghelul care este patronul spiritual. Aici ţine şi de
credinţa omului. Are semnificaţie atunci când ai schimonosit
numele copilului, el începe să crească şi îi este ruşine cu
numele său. Atunci are semnificaţie şi vă spun de ce, când ai un
nume frumos nu-ţi este ruşine cu el. A mai ieşit acuma o modă,
nu ştiu dacă aţi fost atentă. S-au învăţat oamenii să nu mai
vorbească cu cuvinte întregi. Am întâlnit aici în pridvor, întâi
624
1
am crezut că sunt oligofreni: Hai, îe împartă? Mergi la grădi?
„Ce aţi spus acolo că nu am înţeles?" „Am întrebat fetiţa dacă
se împărtăşeşte şi dacă merge la grădiniţă." „Nu aţi întrebat aşa.
îmi pare rău! Omule, învaţă-1 să vorbească corect." Graţia:
Ştiţi de unde vine aceasta? Părintele Calistrat: Nu ştiu.
Graţia: De la comunicările prin messenger, acolo nu mai există
vreau să te văd ca să vorbim, ci k vbm, de exemplu, şi atunci
strică cu totul exprimarea.
Părintele Calistrat: I-am corectat şi le-am spus: învăţaţi copiii
să vorbească pur româneşte! învăţaţi copiii să vorbească pur
oprtodox! învăţaţi copiii să aibă limbaj literar! învăţaţi copiii să
aibă limbaj teologic! învăţaţi copiii să aibă limbaj familial!
învăţaţi copiii să aibă limbaj educat! învăţaţi copiii să aibă
limbaj social! Eu le spun tot timpul, zic: Dacă nu ai timp,
predă-i măcar 10 cuvinte pe săptămână, învaţă-le corect. Un
limbaj neadecvat vatămă atât în lume, în exprimările de zi cu
zi, cât şi în întreaga educaţie. Copiii de genul acesta în educaţie
nu vor fi oameni serioşi. Se învaţă alintaţi şi din această
alintătură cresc dezordonat.
Graţia: E o notă de superficialitate a întregii conduite?
Părintele Calistrat: Nu, e o notă de iresponsabilitate.
Superficialitatea e când tratezi un lucru cu nepăsare, dar aici nu
e vorba de nepăsare, se străduiesc să se prostească, să
schimonosească, fac mari eforturi. Nu-1 cheamă Antonie, el e
Toni. Eşti Antonie, nu a venit cineva la avva Toni. Eu le spun.
Unii mai spun, Sile. Nu e Sile, e Vasile. Au învăţat, în
momentul în care insişti asupra unei probleme, ea se corectează
încet, încet. Dar aici trebuie să avem grijă să ne respectăm pe
noi înşine. Spunea Sfântul Isaac Şirul: Atunci când te respecţi
pe tine, pe cei din jur i-ai câştigat, desigur.
1. Taina Sfintei Cununii
Graţia: Ca să începem să vorbim despre taina Sfintei Cununii,
mai întâi trebuie să vorbim despre logodnă, slujba de logodnă.
Unde se săvârşeşte atât slujba logodnei cât şi a cununiei, în
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

biserică, în casă, într-un spaţiu deschis? Părintele Calistrat: în posibilităţii spirituale de întemeiere a unei familii între cei doi
primul rând, trebuie să ştim următorul lucru, biserica este casa copii şi dacă ei ar putea să vieţuiască împreună şi să poată duce
de rugăciune, cum spune şi Mântuitorul Iisus Hristos: Casa mai departe o familie. Se discutau apoi probleme strict
Tatălui Meu casă de rugăciune se va chema 5151 sau este locul economice, ce poate avea un băiat, ce poate avea o fată sau ce
autentic sfinţit prin puterea Duhului Sfânt şi prin mâna poate să ofere un părinte şi ce poate să ofere celălalt. Cel mai
episcopului pentru săvârşirea tuturor sfintelor taine. De la caz la potrivit lucru pe care poate să-l ofere un părinte este educaţia şi
caz, se pot face anumite pogorăminte. De pildă, dacă este un cei 7 ani de acasă. Cel mai bun lucru pe care poate să-l ofere un
bolnav, îi faci Maslu acasă că nu poate veni la biserică, dacă e părinte este buna educaţie. Dacă copilul este învăţat gospodar, el
cineva paralizat îi faci o slujbă acasă sau îl împărtăşeşti acasă. va fi gospodar şi după căsătorie, dacă fiica este învăţată
La fel, cununia este tot o taină. Locul Sfintei Cununii este gospodină sau cinstită sau onestă sau modestă, va fi o vrednică
numai şi numai în biserică. soţie şi mamă, cum spune Apostolul Pavel în Faptele
Se poate cu pogorământ instala altar mobil, dar aceasta Apostolilor: Frumuseţea femeii nu este numai împletirea
în cazuri excepţionale, când nunta poate fi făcută, dacă este părului sau podoabele ci şi buna cuviinţă, smerenia, tăcerea,
cazul, în aer liber, dar acolo trebuie să existe masă care ţine loc evlavia, credinţa,147 ş.a.m.d
de Sfânta Masă, sfântul antemis, Sfânta Evanghelie, chivotul cu
Sfintele Taine, care să simbolizeze prezenţa lui Hristos, cruce,
sfeşnic, cădelniţă, tot ce trebuie. Dar nu este îngăduit după
canoane pentru că datoria celor doi miri este a veni să se
unească în faţa lui Dumnezeu în biserică. Biserica este locul
sacramental al acestei taine, inclusiv logodna, care se face tot în
biserică.
Ce este de fapt logodna? în vechime, înainte de nuntă,
se folosea un termen, tocmeală sau angajament între părinţi.
Părinţii fetei veneau şi vorbeau cu părinţii băiatului, sau părinţii
băiatului cu părinţii fetei şi îşi prezentau copiii unii altora. Aici
întâlnim două feluri de tocmeli - politiceşti, când unii împăraţi
sau regi sau voievozi sau conducători sau oameni de stat luau
de exemplu fete de la case regale, de la case împărăteşti, de la
case voievodale tocmai pentru a stabili anumite legături
economice, politice, ş.a.m.d. şi atunci ele aveau şi un efect
pacifist în vederea liniştii şi a păcii, băiatul împăratului cutare
cu fata împăratului cutare trebuie să asigure liniştea, cum era în
vremea voievozilor.
Aceste încuscriri, aceste înrudiri, aveau şi un rol politic, dar în
general, la această întocmire, părinţii discutau problema
147 1 Timotei 2, 9-10.

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.In momentul în care se facea această întocmire, după - Părinte, ne faceţi o logodnă că am auzit că e
Pravilele mari, nu se mai răzgândeau. Cel care se logodea şi jumătate de cununie.
strica o logodnă, primea un anumit canon pentru că necinstea - Nu e nici jumătate nici un sfert. Logodna este cu
onoarea şi demnitatea persoanei pe care o abandona, fie fată treaba ei, este o simplă ierurgie de sfinţire a inelelor şi de
sau băiat, depinde de conjunctură. Aceste logodne erau socotite consfinţire a noii familii şi ea se face în cadrul cununiei. Deci
ca sfinţite înaintea lui Dumnezeu pentru că ele consfinţeau ori vă cununaţi ori vă logodiţi nu e tot aceea. Una e taina, alta e
legământul înaintea lui Dumnezeu că cei doi vor fi una. ierurgia.
Ce rol mai avea această logodnă? Această logodnă avea Unii mai înţeleg, unii mai sunt căpoşi şi consideră că
în faţa ei o etapă în care cuscrii, socrii se cunoşteau mai bine după ce s-au logodit pot să trăiască unul cu altul că nu e păcat.
între ei, vedeau şi modul de comunicare, atât al copiilor cât şi Aceasta e o mare blasfemie şi o mare greşeală. De ce? Intră
al lor, în vederea stabilităţii familiei şi a nunţii ce avea să necuraţi în biserică, ca să folosim un termen lumesc.
urmeze. Mai târziu s-a investit această putere cu inelul, darea De ce nu se face cununia în altă parte? Prin faptul că în
inelului. S-a luat din Evanghelie rugăciunea de Taină a momentul când cei doi tineri vin în faţa Sfântului Altar, ei vin
Cununiei: Precum a primit inel fiul risipitor, precum a primit de fapt în faţa cerului. în momentul când ei vin în biserică, vin
Avraam, e o întreagă rugăciune în Molitfelnic, 148 prin inel s-au în casa lui Dumnezeu şi atunci şi Dumnezeu este mai aproape
făcut toate, le înşiruieşte frumos acolo. Spun lucrul acesta ca să de ei
se înţeleagă că inelul este simbolul nemuririi. Verigheta pe care
noi o purtăm pe deget la cununie, pusă de preot, sfinţită pe
Sfânta Evanghelie şi binecuvântată în timpul Tainei Cununiei,
când se face slujba logodnei şi apoi cununia, este tocmai
esenţa. Să se înţeleagă că ea nu este o podoabă sau o bijuterie,
ci este un semn distinct prin care cei doi şi-au legat viaţa în
veşnicie.
V-am explicat care este de fapt esenţa acestei logodne,
ei ştiu că vor fi unul pentru altul şi încep să depună eforturi să
fie plăcut unul altuia, să folosească un limbaj adecvat, să aibă o
comportare adecvată, o comunicare adecvată, o conlucrare
adecvată, pentru că în momentul în care vor fi soţ şi soţie,
bineînţeles că sub supravegherea părinţilor, ei vor fi cei care
vor cârmui casa şi locul şi rostul lucrurilor pe care le fac. Dar
pentru aceasta trebuie şi puţină bunăvoinţă. în ziua de azi se
întâmplă şi acest fenomen:

148 Moiitfelnicul apărat la EIBMBOR, 1998, p. 64.

1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Un alt motiv pentru care nu se face slujba la
întâmplare sau oriunde, este pentru a-1 familiariza pe cel care
vine la cununie, să înţeleagă că locul de întâlnire al lui cu soţia
este în biserică. Unde am găsit consemnat lucrul acesta? Când
Mântuitorul s-a dus în Cana Galileii, să ştiţi că aceea nu era
undeva la întâmplare, în sinagogă s-a petrecut. Acolo era o
sinagogă, unde s-a consfinţit în faţa rabinului de atunci sau
cine era învăţătorul legii de atunci sau arhiereul anului sau
levitul şi acolo s-a făcut Taina Cununiei la nunta din Cana
Galileii149. Iar Hristos a venit de faţă ca să schimbe sensul
tablelor legii de pe piatră cu sensul tablelor legii de pe inimă:
Voi, cei netăiaţi împrejur şi tari la cerbice, 150 spune
Arhidiaconul Ştefan. Mântuitorul a venit tocmai ca să-i taie
împrejur la inimă şi nu ca să-i taie împrejur la trup, adică să-i
facă să înţeleagă adâncul Tainei. De aceea s-a şi spus, vedeţi
Apostolul Pavel foloseşte clar formula: Mare este taina
aceasta în Hristos şi în Biserică. 151 Nu se referă numai la
Biserică în treapta preoţiei, în exploatarea tainei ca hirotonie,
pentru slujirea cununiei, ci se referă că în biserică se face
lucrul acesta.
Pentru cazuri speciale şi pentru cazuri deosebit de rare
s-a admis şi s-a considerat validă taina datorită faptului că
Dumnezeu este oriunde prin altarul mobil, prin prezenţa
Evangheliei, a preotului, a Sfintelor Taine şi a antemisului, dar
acestea au fost cazuri pur speculative, foarte rare, prin faptul
că au trăit toată viaţa necununaţi şi au fost găsiţi în timpul unei
spovedanii sau li s-a făcut o agheasmă în casă şi i-ai găsit.
Am avut odată o întâmplare, eu o consider frumoasă,
dar şi uimitoare. Vine o femeie, nu-i ştiu numele, de aici din
oraş, atâta ştiu că pe mire îl chema Ştefan. Acesta era bolnav
la pat de multă vreme. Femeia a auzit de Mănăstirea Bârnova
cum era atunci şi a spus:
149644
150 Faptele Apostolilor 7, 51.
151 Efeseni 5, 32.
504
Despre famil i a ortodoxă
- Părinte, vreţi să veniţi să-mi spovediţi soţul la pat şi
să-l împărtăşiţi, pentru că el a fost mai ateu şi nu a primit
niciodată rânduiala Sfintelor Taine?
- Vom încerca. Eu îmi iau ce-mi trebuie la mine, mata
să nu-i dai să mănânce că eu vin şi mă ocup de el.
Am intrat în casă, văd un schelet, vă daţi seama ce
înseamnă omul muribund la pat, pentru că el la 3 zile a şi
decedat. Este un caz concret în care se vede clar că Taina
Cununiei lucrează oriunde. Spovedindu-1, îl întreb:
- La ce vârstă v-aţi cununat cu soţia?
- La 27 de ani.
- Aţi trăit cu ea înainte de cununia religioasă? El mă
întreabă foarte mirat:
- Cum adică înainte de cununia religioasă?
- După ce aţi fost la biserică şi v-aţi pus pirostriile pe
cap şi v-aţi declarat soţ şi soţie. S-a întâmplat şi înainte?
- Dar noi nu am făcut niciodată treaba aceasta.
Şi atunci o chem pe doamna care era în casă şi
întreb:
- Dumneavoastră nu aţi fost cununată religios cu
soţul?
- Părinte, dacă mă gândesc bine, să ştiţi că nu.
- Vai, nu pot să omit o asemenea greşeală la o femeie
de biserică. Dumneavoastră vă împărtăşiţi?
- Da. Mă spovedesc, mă împărtăşesc. Şi atunci întreb:
- De câţi ani sunteţi în curăţenie trupească? Acesta e
primul motiv pentru care preotul din
parohie i-ar fi dat o asemenea dezlegare. Am aflat în final că
aveau 15 ani de când între ei era o curăţenie totală. Nu aveau
nici un fel de problemă trupească. Preotul din parohia
dumnealor a spus: Dacă el este bolnav la pat, ea îl îngrijea de
câţiva ani, şi nu vă mai atingeţi unul de altul, taina nu mai are
sens de acuma. Păstraţi-vă curăţenia, dacă el nu primeşte. Eu
i-am spus: Moş Ştefan, mata eşti bolnav pentru că nu vrei să te
cununi cu soţia. Mirat, cu nişte ochi mari, el mă întreabă: Dar
1
 Graţia Lungu Constantineanu
dacă mă cunun, mă fac bine? Sigur, negreşit. Postiţi 3 zile, vin
şi vă împărtăşesc, şi cu ajutorul lui Dumnezeu o rezolvăm.
Aveam un frăţior, un băiat care făcea seminarul, care cânta cu
mine, l-am pus pe post de naş. Am mai găsit o vecină care
avea soţul plecat la muncă şi am pus-o cu lumânare să stea
lângă bunelu' acolo la pat, am pus femeia în genunchi lângă
pat şi le-am citit întâi Taina Cununiei, după care am
administrat taina Sfântului Maslu, după care am administrat
Taina Spovedaniei frumos, am făcut dezlegarea, l-am
împărtăşit şi i-am spus aşa: Vin din nou la 3 zile să-ţi mai
citesc o dată şi cu Dumnezeu înainte!
Când am venit a 3-a zi şi l-am împărtăşit, chiar în acea
noapte a murit. I-a părut rău, s-a căit, şi-a cerut iertare, mi-a
spus că el a fost credincios în sinea lui. La noi în România sunt
3 feluri de credinţe, credinţă activă, credinţă adevărată,
credinţă formală dar mai este un fel de credinţă - credinţa în
sine. Acesta e şinele de care vorbeşte în Filocalie, iubirea de
sine care distruge foarte multă lume. Eu de multe ori le spun:
Ce s-ar întâmpla dacă iarba ar creşte în sine, pacea ar rodi în
sine, ploaia ar ploua în sine, noi ce am mai face? Dacă ar da
Dumnezeu căldură în sine, apă în sine? Şi ce am făcut? Am
forţat nota, l-am împărtăşit şi i-am spus aşa: „Moş Ştefan, să
ne vedem sănătoşi de acuma." El a zis: „Părinte, mă simt uşor
slăbit." „Cum va rândui Maica Domnului. Ea discută de acuma
cu mata, eu mi-am făcut datoria."
Dar ce a visat soţia lui? II visează soţia la 2 sau la 3
zile şi îi spune aşa: „Mărie, dacă nu mergeai la Părintele, mie
nu mi se deschidea fereastra la lumină. Acuma am lumină." Şi
s-a mântuit moşul. Nu l-a luat Dumnezeu din patul de suferinţă
pentru că undeva în inima lui era curat sau bun la suflet sau o
fi plăcut cu ceva lui Dumnezeu în vremea tinereţii lui şi
Dumnezeu nu a vrut să-1 ia nepregătit. A plecat cu taina
administrată. Eu încă râdeam după ce am plecat pe drum. Zic:
„Uite, săracu' om, lui îi fierbe coliva încet la aragaz şi noi îi
cântăm Isaia dănţuieşte la pat. Ce o mai fi socotind Dumnezeu
504
Despre famil i a ortodoxă
din toată treaba aceasta? Dar dacă scrie că trebuie făcută,
trebuie făcută." L-am pus în rânduială şi s-a săvârşit bătrânul
cu toată corectitudinea dogmatică strictă, exact după carte, aşa
cum cere religia ortodoxă.
Iată, sunt şi cazuri când putem să facem excepţie, nu
se prea practică pentru că toată lumea îşi doreşte să fie mire şi
mireasă în biserică. Foarte rar, ocazional, o căsătorie de-a
doua, concubinaj instantaneu, dar eu şi pe aceia i-am învăţat:
Ascultă, nu-ţi iau nici o taxă, nu-mi trebuie nimic, adă-ţi
mireasa, adă-ţi doi prieteni, adă o sticlă de vin şi o prăjitură şi
haideţi să administrăm cununia, nu staţi aşa că nu este bine.
încet, încet, i-am învăţat şi vin şi ei la biserică, nu ţin cont de
vârstă.
Chiar am avut odată, ca să vedeţi satana cum lucrează,
din Fălticenii Sucevei, o pereche de oameni care au trăit 40 de
ani în curăţenie, erau bătrâni, domnul avea 78, doamna avea
75, 40 de ani în curăţenie, dar nu s-au cununat că nu erau
convinşi dacă se iubesc unul cu altul şi aveau 4 copii mari. Au
zis că întâi să fie ei convinşi, au fost spusele bătrânului, că l-
am spovedit, mi l-a adus băiatul lui. A zis: „Părinte, poate
dumneavoastră îl convingeţi. Merge la biserică, posteşte, se
roagă, dar nu vrea să-şi citească cununia cu mama mea pe
motiv că nu este sigur dacă el ţine la ea şi el nu vrea să uzeze
de Taina Cununiei." La 80 de ani le-am citit cununia I-a şi l-
am întrebat:
- Bunelule, acuma eşti convins că o iubeşti?
Acuma, Părinte, la vârsta mea, şi dacă aş vrea să o las nu pot.
Am nevoie de ea să mă îngrijească. Acuma sunt convins că nu
fac batjocură de Taina Cununiei
2
 Graţia Lungu Constantineanu
.Acesta e tot un abuz şi o obrăznicie, nu-i place lui
Dumnezeu. Că ai trăit în curăţenie, foarte bine, ţi s-a absolvit
păcatul. Dar nu este admis să consumi o Taină fără să te
foloseşti de validitatea ei. Adică această validitate a Tainei
rămâne Taină, nu trebuie să schimbăm nimic din ea. Că vrei să
trăieşti în curăţenie, că vrei să trăieşti în împreunare, că vrei să
naşti fii, că nu vrei să naşti fii, dar trebuie să ai grijă să
administrezi Taina la timpul şi la vremea ei. Bineînţeles că
aici este categoric treaba duhovnicilor şi a preoţilor din
parohie şi peste tot să suspecteze şi să supravegheze cu
stricteţe acest lucru, să nu se facă rabat. Dar biserica este locul
de cinste şi de toată valoarea şi de toată spiritualitatea unde
trebuie să facem acest lucru, adică să îndeplinim Taina
Cununiei, după spusa Sfântului Ioan Gură de Aur: în biserică
Duhul Sfânt stă de faţă şi cinsteşte pe miri binecuvântăndu-i
cu harul. Iar Apostolul Pavel spune: Această Taină este mare
în Hristos şi în Biserică.
Graţia: Sunt unii preoţi duhovnici care îşi sfătuiesc ucenicii să
îşi săvârşească Sfânta Cununie în biserica cu hramul Sfântul
Nicolae, spunând că Sfântul Nicolae este ocrotitorul familiei.
Este de preferat? Părintele Calistrat: Nu, toţi sfinţii sunt
ocrotitori. Cultul Sfântului Nicolae legat de protecţia familiei
aparţine Părintelui Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria care,
întotdeauna cu foarte mult farmec şi foarte multă frumuseţe
spirituală, povestea cum Sfanţul Nicolae în viaţa lui a ajutat 3
fete să se mărite fără să se desfrâneze şi venea noaptea în
ascuns şi arunca câte o pungă de bani la fiecare fată când îi
venea vremea de soroc de căsătorie, ca tatăl să aibă zestrea şi
pregătirea de nuntă pentru ca ea să nu trăiască în desfrâu sau în
concubinaj, cum spunem noi astăzi, familie dezmăţată, dar nu
aceasta este esenţa. Sfântul Nicolae este la fel de mare ocrotitor
al familiei cum este şi Sfântul
Spiridon. Sfântul Nicolae nici măcar nu a fost căsătorit. El a
fost de mic hărăzit şi aforesit lui Dumnezeu de la sânul maicii
lui şi vas ales.
504
Despre famil i a ortodoxă
Dar Sfântul Spiridon al Trimitundei a fost şi căsătorit, a
avut şi fiică, a avut şi soţie, i-au murit şi mai mult decât atât, a
fost protectorul familiei. Este în Viaţa Sfântului Spiridon o
întâmplare în care o femeie şi-a înşelat bărbatul care era pe vas.
Bărbatul a venit şi s-a spovedit la Sfântul şi a spus: „Părinte, eu
sunt plecat de 10 luni pe vas, cum e posibil ca femeia mea să
nu nască în timpul acesta, când o femeie, de drept, duce atâtea
luni de sarcină?" Ea îi spune Sfântului Spiridon: „Nu, copilul,
pentru evlavia tatălui său că nu era acasă, nu a vrut să se nască
până nu a venit tata şi de asta a stat mai mult în pântece."
Sfântul i-a cunoscut şiretlicul, i-a binecuvântat burta şi i-a spus
aşa: „Să nu se nască pruncul tău până nu vei mărturisi
adevărul!"
Când au venit durerile facerii şi vedea că nu naşte şi se apropie
moartea, s-a dus la Sfântul şi i-a mărturisit păcatul desfrâului,
iar Sfântul a dezlegat-o şi i-a spus: „Nu necinsti această Taină
care are rădăcină până în rai! Dumnezeu, dacă nu ar fi ştiut că
bărbatul trebuie să fie om al unei singure femei şi femeia soţia
unui singur bărbat ar fi ştiut cum să aşeze această Taină, dar de
vreme ce a făcut om şi femeie, ştie de ce i-a pus împreună şi nu
ai voie să necinsteşti." A pedepsit-o pe femeia respectivă până
şi-a mărturisit păcatul
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Sunt mai mulţi sfinţi, Sfântul Mina ocroteşte familia,
Sfântul Haralambie, Sfanţul Vasile ^ cel Mare, Sfinţii împăraţi
Constantin şi Elena, pentru că împărăteasa Elena, mama
împăratului Constantin este tot protectoarea familiei pentru că
ea a fost prima care a construit biserici creştine şi a fost de
acord cu ritualul celor 7 Taine în biserică.
Acuma spun un lucru, legat de Biserica Sfântul Nicolae
Domnesc, unde vor toţi să-şi facă cununia. E mai mult de
frumuseţea locului şi de fastul bisericii, că este îngrijită şi este
în centrul laşului şi este un loc de cultură - Casa Dosoftei, Trei
Ierarhi, Mitropolia, deci este un ambient plăcut încărcat de
istorie.
în schimb am să vă spun un lucru. Duhul lucrează şi
pronia lui Dumnezeu ne ocârmuieşte. Dacă vă duceţi în judeţul
Vaslui, care este un oraş sărac şi un judeţ mai sărac, dacă vă
duceţi în judeţul Botoşani, veţi vedea că majoritatea bisericilor
domină cu hramul Sfântul Nicolae.
Şi dacă mă veţi întreba vreodată, de ce am pus la
Vlahuţă hramul Sfântului Nicolae, când s-a făcut paraclisul de
iarnă, nu am să ştiu să vă răspund, pentru că biserica iniţial
avea hramul Naşterea Maicii Domnului şi Sfântul Gheorghe,
dar aşa mi-a venit mie, zic: „Hai să punem Sfântul Nicolae că e
milostiv şi e tatăl săracilor." în felul acesta ne-am trezit că şi noi
am făcut acelaşi lucru, iar în zona mănăstirii noastre sunt 4
biserici cu hramul Sfântul Nicolae: în Ivăneşti - Sfântul
Nicolae, în Vlahuţă - Sfântul Nicolae, în sat - Sfântul Nicolae şi
la Bogdăniţa - Sfântul Nicolae, toate una lângă alta. Deci,
Sfântul Nicolae singur îşi alege locurile unde trebuie să
ocrotească şi să miluiască. El este un sfânt mult popular, este
foarte popular nouă şi drag prin faptul că noi i-am cunoscut
viaţa şi e mai accesibilă şi foarte multă lume îi poartă numele.
Pot să spun, fără să vreau să mă mândresc, am
contribuit şi eu la evlavia faţă de Sfântul ierarh Spiridon
manifestată de ieşeni. Biserica Sfântul Spiridon s-a umplut
datorită unei întâmplări. Eu am citit Viaţa Sfântului Spiridon în
504
Despre famil i a ortodoxă
1988, când eram la Mănăstirea Sihăstria pe chirilică pe vechi,
când eram la vaci. Atât de tare mi-a plăcut, că de atunci nu am
mai lăsat, întotdeauna mă rugam la Sfântul Spiridon.
Bineînţeles că s-au întâmplat nenumărate minuni. în momentul
în care eu tot le-am spus oamenilor: „Faceţi Sfanţul Spiridon,
faceţi Sfântul Spiridon." La început oamenii nu au avut
noţiunea de canon şi atunci ce au făcut? Se duceau şi dădeau
pomelnic la biserica Sfântul Spiridon în oraş, ei aşa luau
canonul. La un moment dat, Sfântul Spiridon a devenit foarte
cunoscut, iar biserica a devenit neîncăpătoare. Bineînţeles că
m-am împrietenit cu Părintele Stoian care era la vremea
respectivă paroh şi el a vrut să mă cunoască: Cine este acel
părinte care îi trimite toată ziua oameni la Sfântul Spiridon?
Oamenii ce făceau? Nu se duceau acasă să citească din
Acatistier, Acatistul Sfântului Spiridon, se duceau şi dădeau
pomelnic la Sfântul Spiridon şi citeau Acatistul acolo în
biserică. Părintele, la un moment dat, a văzut că oamenii vin la
biserică. în felul acesta s-a creat afinitatea faţă de Sfântul
Spiridon şi au început oamenii să-1 iubească şi mulţi spun:
„Părinte, îl citesc că îmi este drag."
Vă dau o pildă, simplu, cine a auzit până acuma de Sfântul
Nectarie? De când s-au adus moaştele la noi în Iaşi şi este
biserică, câtă lume nu este acolo la biserică? Mai frumos acuma,
când vin copilaşii mici la împărtăşit, cum îl cheamă? Nectarie.
Cum o cheamă? Nectaria. Făcându-se cunoscută valoarea
Sfântului, viaţa lui, trăirea lui, smerenia, evlavia, oamenii
imediat au prins drag şi sfântul a trimis harul rapid şi oamenii
au început să-1 iubească şi să-i poarte numele
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.Sfântul Andrei, la fel, când s-au adus moaştele, Sfântul start cu păcatul strămoşesc iertat. Deci putem vorbi de la
Casian. E inutil să vorbim. Uitaţi-vă numai Sfântul Ioan Rusul. început de lucrarea Duhului Sfânt asupra fiecărui membru al
Cine a auzit până acum 10 ani sau până la revoluţie de Sfântul familiei.
Ioan Rusul din Evia? Acum are biserică închinată cu hramul Dar din punct de vedere al cununiei, deşi ea se aplică la toţi la
Sfântul Ioan Rusul. Ca drept dovadă că sfinţii, pe măsură ce se fel, consider şi constat că Taina- Cununiei este lucrativă şi
descoperă lumii, sunt cinstiţi cu evlavia cuvenită, pe care o activă în familie exact cum este şi în taina călugăriei. De
merită. Şi toţi ne ajută. exemplu, toţi monahii depun votul călugăriei şi sunt ferm
Eu ştiu şi aceasta rămâne pentru mine cea mai scurtă convins că o fac cu toată sinceritatea, doar nu o face cineva din
idee. Un călugăr oarecare din Pateric avea evlavie la un sfânt, nesinceritate şi atunci pe parcurs, motivaţiile spirituale pe care
dar el îşi dorea toată viaţa cât a stat în mănăstire, ca pictorul le-ai făgăduit, le-ai cerut, le-ai căutat, le împlineşti, Taina se
mănăstirii să-i picteze o icoană mare. Pictorul l-a tot amânat şi adânceşte în tine tot mai mult şi tu devii din ce în ce un călugăr
el mereu era nemulţumit şi avea iconiţa sfântului dar micuţă la tot mai bun sau mai profund sau mai religios sau mai
chilie, şi tot spunea: Nu am eu parte de o icoană mare să mă spiritualizat sau mai înduhovnicit, la fel şi în cununie
rog eu aşa cum trebuie la sfântul acesta, nu am eu o icoană pe
sufletul meu. într-o noapte vine satana şi se dă la el ca să-l
atace, să-l chinuie duhovniceşte, să-l bată, să-l necăjească. El
se duce şi ia iconiţa sfântului în mână şi spune: „Sfinte,
ocroteşte-mă, te rog eu salvează-mă!" La care, sfanţul
întreabă? „Tu crezi în mine dacă sunt aşa de mititel? Nu ai o
icoană aşa mare, să te rogi tu din toată inima." „Da, sfinte,
salvează-mă!" „Uite, te pot salva şi aşa mititel cum sunt, dar să
nu mă necinsteşti, că nu mărimea icoanei dă puterea mea, ci
evlavia ta."

m. Slujba cununiei religioase

Graţia: Cele mai multe familii au la bază slujba cununiei
religioase. Cum lucrează slujba cununiei având în vedere că
mersul unei căsătorii este foarte diferit, înţelegere sau
neînţelegere, stare de bine şi de echilibru sau stare de
dezordine. Pe lângă slujba cununiei, cum lucrează şi slujba
botezului atât la părinţi, deci soţi, cât şi la copii, toţi membri ai
familiei?
Părintele Calistrat: Aici este vorba de un lucru foarte
important. Botezul este baza. Din punct de vedere ortodox,
faptul că toţi sunt botezaţi, este un atu în plus că pleacă toţi din

558
II Timotei 2, 5.

1 655
 Graţia Lungu Constantineanu
.Cu cât elementul primordial, adică esenţa acestei taine,
harul Duhului Sfânt, iubirea, comuniunea cu Hristos, Biserica,
trăirea în Hristos, trăirea aprofundată a vieţii de familie, ce am
discutat mai înainte, cu cât este mai bine aplicată în familie,
cu atât cununia devine mai lucrătoare. Eu aş vrea să
subliniez că Taina Cununiei e ca un extemporal, adică este o
lecţie predată, ne este însuşită în faţa preotului, a Duhului Sfânt
şi a martorilor cununiei - naşii, iar noi trebuie să mergem cu
ea ca la un concurs. Apostolul Pavel a spus: Cine nu se luptă
după legile jocului pierde cununa.558 Şi cine merge după legile
jocului se încununează. Aşa este şi în cununie. De ce se spune
cununia de argint, cununia de aur, cununia de diamant?
Tocmai, sunt ca nişte concursuri în care cei doi se alinează la
standard, plecarea din biserică, care este absolut modelul
fundamental al familiei creştine, modelul Hristos. Şi avem ca
modele pe Avraam, Sara, Moise, Semfora, Ioachim şi Ana,
Zaharia şi Elisabeta, ş.a.m.d. Dar pe parcurs, cu fiecare faptă
pe care o săvârşim în Taina Cununiei, noi înaintăm în har la
Dumnezeu în această taină şi suntem răsplătiţi pe măsura
Tainei.
Aş putea să spun aşa, cu cât oamenii se înţeleg mai
bine cu atât harul e mai aproape de ei, cu cât oamenii se iubesc
mai mult cu atât harul e mai lucrător, cu atât copiii sunt mai
reuşiţi, cu atât împlinirile duhovniceşti sunt mai mari, cu atât
realizările sunt mai profunde şi chiar şi materiale. într-adevăr
în căsnicie e şi acel proverb popular: Dacă pui doi buni, nu-i
lăsa că aceia fac avere şi nu se mai opresc. Trebuie să pui unul
rău şi unul bun ca să aibă o măsură. Cu cât mai mult ei
respectă Taina Cununiei, se cunosc roadele prin copiii
copiilor lor, adică au copii reuşiţi, nepoţi reuşiţi, deci se vede
că au lucrat Taina. Atunci automat se vădeşte lucrarea
Duhului Sfânt despre care Hristos a spus clar: Cine adună cu
Mine nu
■• 559
risipeşte.
504
Despre famil i a ortodoxă
Iar în partea opusă, ceea ce spuneaţi, pentru cei ce se
despart, pentru cei ce necinstesc, se află ceea ce stă la baza
distrugerii Sfintei Cununii - infidelitatea, neîncrederea,
blestemat patul întinat şi nunta spurcată, pentru că
binecuvântat e patul neîntinat şi nunta neîntinată, 560 spune
Apostolul Pavel. Şi atunci, automat, fiecare punct negru nu
face altceva decât să altereze o părticică din Taina Cununiei - o
bătaie, o jignire, o vorbă urâtă, un nerespect, o despărţire
temporară, o ceartă permanentă, o nerespectare a programului
intim legat de tainele şi sărbătorile Bisericii, o lipsă de viaţă
duhovnicească, un program lipsit de spovedanie şi
împărtăşanie, fac o nuntă sterilă, deci o nuntă fără fructe.
Avem frunze şi roade, nimeni nu se plânge că nu avem
- casă cu 6 camere, ogradă, pământ, averi, maşini, distracţii,
frumoşi, bogaţi, bine îmbrăcaţi, înzorzonaţi, înauriţi cu tot ce
vreţi. Dar ei la urmă ce fac? Se despart, adică ajung în tribunal
să împartă ce au muncit. Unde este sterilitatea nunţii? Fructul
nu s-a copt. Ei nu s-au desăvârşit în Duhul Sfânt, s-au
desăvârşit în cele pământeşti, adică au rămas exact la fraza pe
care a spus-o Mântuitorul în Evanghelie: Nebune, cele pe care
le-ai adunat cui vor rămâne că în această noapte iau sufletul
de la tine ? La un moment dat, ei adună fără să ştie ce adună.
n. Nunta din Cana Galileii
Unde întâlnim lucrul acesta? întâlnim chiar la nunta
din Cana Galileii. Aici mă motivez că ceea ce am spus până
acum este adevărat. Vine Maica Domnului şi se implică ca o
mamă şi ca o iubitoare de semeni, pentru că Hristos la vremea
respectivă era ca un brand, cine îl chema pe Iisus la nuntă, ştia
că vin mulţimile după El. Şi ce au zis? Cu cât vor veni mai
mulţi iudei la nuntă, se vor aduna mai mulţi bani. Cum spunem
astăzi: Lasă că aduc eu artistul cutare şi vei vedea câtă lume
vine. La vremea respectivă L-au adus pe Iisus. El era cel care
umplea imediat spaţiile publice. In momentul când au intrat la
nuntă, mama, din respect pentru nuntaşi a spus: Fiule, nu mai
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

au vin 562 Era o chestiune de ruşine să nu fii pregătit pentru Dar Iisus ce frumos spune! Ceasul Meu nu a venit încă.563 Eu nu
atâţia musafiri câţi a putut Hristos să atragă. Mulţimile îl am venit să-i satur cu vin, pentru cu totul alt
îmbulzeau, mergeau după El.
561 ăLuca 12,
564 Efeseni 20-21.
12,30.
565 Evrei 13,4. 562 Ioan 2, 3.
563 Ioan 2, 4.

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
treabă am venit aici. în momentul în care Iisus s-a exprimat aşa,
automat că Maica Domnului a simţit măsura de la care trebuie
să vorbească despre Iisus. Şi atunci ce frumos le-a spus celor de
la nuntă! Ca drept dovadă că Simon Zilotul a ajuns apostol, iar
femeia lui a ajuns creştină şi muceniţă. Ce face Simon Zilotul?
Lasă nunta şi se face apostol după Hristos. Dar ce spune Maica
Domnului? Faceţi tot ce vă va spune E1\ 5M Deci, iată ce îndemn
avem pentru nuntă. Eu cred că asta ar trebui să fie pe invitaţia
de nuntă, nu chipul copiilor sau inelele, sau numele rudelor,
părinţilor, sala unde se face dansul, asta ţine de partea
pământească. Să fie icoana lui Hristos şi a Maicii Domnului pe
un colţişor iar dedesubt să scrie cu litere mari de aur Faceţi tot
ce vă va spune El\ Aceasta este Taina Nunţii, acolo este esenţa.
Pentru că în clipa următoare când ei au încuviinţat că
sunt de acord să facă ce le spune Iisus, ce fac? El le preface apa
în vin. Deci, le arată, vedeţi că este cu putinţă omului
duhovnicesc din nimic să aibă? Luaţi o întâmplare simplă, doar
aţi lucrat printre oameni, dumneavoastră prin natura serviciului,
cum se întâmplă cu oameni cu bănuţi puţini şi cu familie grea
supravieţuiesc în Dumnezeu şi nu s-au mai despărţit, cu 8 copii,
cu 7, cu 6, cu 5, cu 4, şi s-au despărţit cei care nu au copii sau
au unul singur sau s-au despărţit mai mult cei care au averi.
Eu chiar râd câteodată, vine câte o doamnă şi spune:
Părinte, sărăntocii ăştia nu mai nasc nişte copii că aş vrea să
botez, am un canon. Dar de ce să puneţi sărăntocii să nască?
Naşteţi dumneavoastră care sunteţi plină de bani! De ce tocmai
sărăntocii să nască? De ce să puneţi povara tot pe umărul celui
ticălos şi neajutorat? Şi aici se împlineşte cuvântul Scripturii:
Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit,152sau în cântarea care se cântă
noaptea, pe cei bogaţi i-a scos afară în deşert, când se cântă
Ceea ce eşti mai cinstită, la cântarea a 9-a, la mărimurile Maicii
Domnului. Şi de ce spune că bogaţii au sărăcit şi au flămânzit?
Pentru că, cu cât eşti mai lacom, niciodată n-o să-ţi ajungă şi
mai vrei şi mai vrei şi mai vrei. De aici se naşte şi neîncrederea
152 Psalm 33, 10.
504
Despre famil i a ortodoxă
şi începe soţia să facă acte şi pe ea şi pe copii şi pe mama ei şi
pe tatăl ei şi soţul pune şi el pe rude şi pe prieteni şi la urmă se
trezesc că au agonisit, şi acela îi spune: Ce, mi-ai dat mie? Du-te
şi mă dă în judecată, nu-ţi dau nimic înapoi. Adică risipeşte pe
partea cealaltă.
Iar săracul şi când spun săracul mă refer la familia
modestă, care fierbe 3 ouă şi o mămăligă mare şi au mâncat toţi
5, fierbe un ceaun mare de cartofi şi au mâncat toţi acolo cu ce
au putut, cu o pâine şi nu a murit nimeni dar au ajuns oameni
mari. De ce? Faceţi ceea ce vă va spune El\ Aceasta este
temelia, dacă vor să facă într-adevăr ceva. Aceasta este lege de
fier, nu o schimbă nimeni din Sfânta Scriptură.
Aşa se explică, dacă luăm logic toată Taina Cununiei: Să aveţi
bucuria pe care a avut-o fericita Elena când a aflat cinstita
cruce, să fiţi păziţi ca Noe în corabie, să fiţi binecuvântaţi ca
Zaharia şi Elisabeta, ca Ioachim şi Ana, familiile sfinte ale
Vechiului Testament. Dacă acelea ar fi fost nişte familii
desfrânate erau date azi de model? Aşa se explică şi aici, când ei
se destrăbălează, folosim termenul de destrăbălare nu în sens de
sexualitate, asta este treaba lor personală. Mă refer la această
destrăbălare socială, libertatea de a nu te ruga, libertatea de a nu
te închina, libertatea de a nu fi moral, de a nu crede î
3
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

nDumnezeu, de a nu-L căuta pe Dumnezeu, de a nu te duce la Taina Cununiei.

biserică, de a nu te spovedi, de a nu te împărtăşi, de a nu sfinţi Oi fi dumneata băiatul doctorului, al inspectorului, al
casa, de a nu-ţi face un Maslu în casă, de a nu te închina la directorului, al ministrului, al inginerului, artistul, mă rog, ce
culcare, de a nu te închina la sculare. Mi-a zis într-o zi o vrei dumneata să fii ca funcţie, dar asta nu înseamnă că funcţia
doamnă: ta îl aduce pe Iisus în biserică la Taina ta, atâta vreme cât tu nu
- Părinte, da' eu sunt credincioasă! o faci în Hristos. Dacă o faci în Hristos, El nu va lipsi
- îmi pare rău, doamnă. Omul credincios nu fumează, niciodată de acolo. Aceasta este mărturia.
omul credincios nu înjură, omul credincios nu bea, omul Dacă cineva vrea să spună că s-a căsătorit în Hristos,
credincios nu fură, omul credincios nu dă în cap, nu urăşte, nu să-1 întrebi: Câţi ani de căsătorie aveţi? 10, 15, 20 9, 8, 30, 40,
pizmuieşte. Văd că la dumneavoastră stau ciorchine.
- Dumneavoastră nu ştiţi credinţa mea. 50. în momentul în care vă spune: Sunt la a 2-a cununie, la a 3-
- Nu-mi doresc să o cunosc. a, la a 4-a. Aţi fi fost, nu-i nici o problemă, bine că puteţi, dar
Ea era credincioasă şi Dumnezeu nu-i ajuta. I-am nu mai sunteţi cu Hristos. îmi pare rău! Hristos trebuia să fie
spus: cândva. Că L-aţi găsit mai târziu şi v-a binecuvântat că bine-i
- O să vă ajute în măsura în care o să vă arătaţi faptele omul să se căsătorească şi neputând purta zăduful şi greutatea
credinţei.
zilei vin la însoţirea nunţii a doua 154 ca Rahav desfrânata, îi
Nu există o credinţă fără fapte, nu există cununie fără
ceartă acolo şi pe femeie şi pe bărbat în molitfa cununiei a
fapte şi nu există o cununie neîncununată cu fapte, că aşa
doua, asta e cu totul altceva. Dar asta nu înseamnă şi faptul că
spune - omul după fapte se cunoaşte şi pomul după roade.
Hristos stă de faţă. Veghează, dar de data asta doar îngăduie, nu
Atunci, sigur că în felul acesta ne dăm seama, am mai folosit
acest termen. Noi am mai discutat odată şi am spus aşa: Toţi se e obligat să binecuvinteze.
cunună în biserică şi în Hristos, dar nu toţi rămân în biserică şi o. Iconomisirea Tainei Cununie
în Hristos. Se pare că la unii a fost Hristos ca la nunta din Cana
Galileii, iar la unii nu a fost Hristos ca la nunta din Cana
Galileii. Că aşa spune: Precum acolo şi aici, doamne, de faţă,
binecuvintează pe robii Tăi.
Se pare că în momentul în care au ajuns la divorţ nu era
acolo Iisus, că de-ar fi fost Iisus acolo, ei nu L-ar fi lăsat. Nu a
spus destul de clar Iisus: Azi s-a făcut mântuire casei acesteia?
566
Şi automat când i-a atins inima lui Zaheu, ce a făcut? Tot ce
am greşit întorc împătrit şi jumătate din avere o dau săracilor.
153
Cum putea un bogat plin de avere şi plin de el să rămână
mirat de un învăţător liber care umbla cu 12 oameni flămânzi şi
nepregătiţi după El şi predica Evanghelia, dacă nu lucra Duhul
Sfânt? Aşa-i şi în

153 Luca 19, 8. 154 Molitfelnic, EIBMBOR, 2002, p. 109.

566
Luca 19. 9.

1 661
 Graţia Lungu Constantineanu
iUltima taină pe care o blasfemiem este Taina
Cununiei care este baza fundamentală a familiei, se cunună
când îşi aduc aminte. Chiar şi astăzi am avut fericirea să
întâlnesc doi tineri de 10 ani căsătoriţi şi au spus:
- Părinte, noi nu am făcut cununia religioasă dar am
crezut că nu e aşa de importantă.
- Nu e importantă deloc. Ştiţi care e diferenţa între
noi şi necuvântătoare. Şi ele sunt necununate dar sunt
pereche, nu trebuie să vă supăraţi.
- Da, Părinte, să ştiţi că aveţi dreptate. Acum
conştientizăm, că doar noi nu suntem animale.
- Aşa cred şi eu că nu sunteţi animale.
- Părinte, şi cum trebuie să facem?
- Veniţi să vă cunun. Veniţi să vi se citească Taina
Cununiei.
- Dar ce ne trebuie?
- Ce vă trebuie decât doi naşi, două lumânări şi două
verighete?
- Părinte, să ştiţi că nu ne-am dat seama. O să o
facem, parcă prea ne-aţi lovit.
- Nu v-am lovit, dar spuneţi-mi şi mie: Nu trebuie să
ne comportăm ca nişte creştini?
- Da, Părinte, într-adevăr, cred că de aici nici nu ne
merge bine.
- Aţi găsit răspunsul!
Deci altă batjocură a tainelor! Şi atunci Apostolul
Pavel a spus clar: Pentru proasta iconomisire a tainelor lui
Dumnezeu, morţi şi boale la norod.155 De ce? Cade omul din
picioare ca bradul şi nu mai este. De ce? Ca să ne arate că
plata păcatului este moartea. Şi nu din mânie, nu din răutate,
ca să-i trezească pe alţii, pentru că a constatat, din cuvânt nu
ne mai trezim, din faptă nu ne mai trezim, din conştiinţă care
e subţire, nu ne mai trezim, din morală nu ne mai trezim, de
ruşinea semenilor nu ne mai trezim, loviţi de soartă nu ne mai
155 Cf. I Corinteni 11,29-30.
Ioan 17,21.
504
Despre famil i a ortodoxă
trezim, loviţi de necazuri nu ne mai irezim, şi atunci: Dacă-1
lovesc şi moare, se trezeşte. Şi atunci, unul pică pilda
multora. Vedeţi? Sunt încercări care arată că o cauză a
suferinţei este lipsa de credinţă. Deci suferinţa nu este o
virtute. Ea devine virtute dumnezeiască când este jertfelnică şi
se încununează cu roadele Bisericii: Fericit cel ce va răbda
până la sfârşit că acela se va mântui,570 după legile jocului, ne
spune
Apostolul Pavel.
în rest, suferinţa şi moartea şi sinuciderea sunt de
sorginte atee, au rădăcina în diavol. Diavolul a vrut primul
să sufere, a vrut să fie deasupra lui Dumnezeu şi mai mare
ca El, s-a enervat că nu ştie el ce discută Dumnezeu în
Sfânta Treime, a vrut să-şi pună tronul mai sus de
Dumnezeu. Şi Adam a vrut cam acelaşi lucru. Şi Dumnezeu
l-a potolit, putea să-l distrugă, să-l desfiinţeze, să nu mai
existe, să-l treacă în nefiinţă, dar nu a făcut lucrul acesta.
L-a tolerat. Părintele Arsenie Papacioc spune foarte frumos
- dracul este un tolerat. Dar ştiţi când prinde puteri? Astăzi
i-am certat pe oameni şi le-am spus:
- Fraţilor, dacă aţi crede în Dumnezeu cât credeţi în
dracu', lumea aceasta ar înflori.
- Da' de ce spuneţi, Părinte, treaba aceasta?
- Veniţi cu nişte scenarii din astea atât de bine
construite, cu vrăjile, cum s-au prins de casa voastră!
Să ştiţi, foarte mulţi oameni snobi şi chiar necredincioşi sau fals
credincioşi vin şi îşi motivează o parte din neputinţele lor şi din
incapacităţile lor dar pe care nu le-au experiat, nu le-au verificat
ci s-au mulţumit aşa în starea aceea: Vai, diavolul mi-a dat ispită.
Diavolul m-
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

aîncercat. De la farmece, de la vrăji, ştiu eu că mi-a făcut vrăji. cununaţi ortodox, cunoscători ai celor 7 taine şi împărtăşitori ai
Deci ei cred în vrăji mai tare ca în Dumnezeu. Să vă explice celor 7 taine ale Bisericii. Deci ei trebuie să aibă contact
cum au găsit lumânarea la uşă şi băţ de chibrit şi uşa avea 3 nemijlocit cu Biserica, pentru că naşul este o călăuză
puncte şi pe geam era un punct şi pe masă în bucătărie era un spirituală. Aşa cum noi luăm un ghid când mergem la
punct şi sub lustră era un punct. Eu cred că dacă iei o casă mănăstiri, aşa avem nevoie de un ghid în viaţă atunci când
găseşti o infinitate de puncte, atunci înseamnă că e tot iadul călătorim pe marea vieţii.
acolo? în general, la capitolul naşi, fac 3 observaţii. 1. întotdeauna naşii
Dar în acelaşi timp, nu poţi găsi liniştea de care ai e bine să fie un pic mai mari decât finii ca să aibă autoritate
nevoie în suflet, să înţelegi că tu eşti neputinciosul care l-ai asupra lor în cuvânt şi în lucrare. 2. Trebuie să fie evlavioşi ca să
cuibărit pe diavolul în inima ta. Tu i-ai făcut lăcaş, tu l-ai învelit poată da cuvânt de folos finilor în lucrare. 3. Să fie autoritari, să
în scutece, ta l-ai pus să doarmă pe pernuţă, ta l-ai alimentat, ta poată domina asupra finilor atunci când greşesc şi să înţeleagă că
l-ai hrănit şi el creşte ca un prunc la sânul maicii sale. Când ta ei sunt într-o greşeală iar naşii întotdeauna trebuie să fie foarte
faci ceva bun, el numai scânceşte şi ta îi alini dorul, el numai evlavioşi ca să aibă ce imprima finilor lor. Spre deosebire de
scânceşte şi ta iar îi alini dorul şi el râde de întreaga societate, îi ceea ce am spus, marea dramă este că naşii sunt căutaţi astăzi
învrăjbeşte pe oameni, îi înrăieşte pe oameni, îi tulbură pe doar un punct economic. Iau naş pe cutare pentru că îmi dă bani
oameni şi ce le face? „De acum rezolvaţi problemele!" în mulţi la nuntă
schimb culege ca şi căpetenie toate sufletele şi umple iadul,
pentru că spune că el strigă mereu, gool, gool. De ce?
Pentru că Hristos a golit foarte mult la înviere prin jertfa
crucii şi nerespectarea jertfei crucii e mânia cea dreaptă a lui
Dumnezeu. De aceea, Iisus Hristos, se spune că este Supremul
iubirii divine şi de aceea spune că adevărata viaţă veşnică
pentru un om nu e să ştie Scripturile, ci să Te cunoască pe
Tine Iisus Hristos care ai fost trimis în lume să mântuieşti
neamul omenesc. Noi trebuie să ştim voia Fiului care a fost om
ca noi, trup ca noi, sânge ca noi, carne ca noi, nu voia Tatălui,
voia Tatălui o ştie Fiul care e, El ştie, El spune: Eu ştiu unde
merg şi de unde vin. Voi nu ştiţi unde mergeţi şi ce cereţi şi
nici nu ştiţi ce vreţi.
p. Părinţii spirituali
Graţia: Care este rolul naşilor? Naşii trebuie neapărat să fie
căsătoriţi şi să fi trecut şi ei la rândul lor prin Taina Cununiei
sau există şi situaţii care fac excepţie? Părintele Calistrat:
Corect şi adevărat, după pravila şi învăţătura Bisericii, naşii
trebuie să fie părinţi spirituali ortodocşi, convinşi religios,

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Discutam zilele trecute cu cineva care mă întreba:
Părinte, cum să fac, am mai mulţi prieteni care vor să mă
cunune. I-am spus: Ca să nu superi, nu lua pe nici unul. Puneţi
un singur naş. Pentru ce ai nevoie de o căruţă de naşi? Ca să
faci încumetriri şi încuscriri, ca apoi prin căsătoria fiilor lor,
care nu-şi dau seama sau nu mai ţin cont de aceste reguli
bisericeşti, să te trezeşti într-o întreagă încrengătură de rude
spirituale şi apoi te întrebi de ce merge rău într-un sat sau într-o
comună? Nu este admisibil aşa ceva. îţi pui un singur naş sau
dacă mirele vrea un naş, pui un naş din partea mirelui şi pui tu
un naş din partea ta. Este suficient, nu este nevoie, nunta nu
este un bâlci, vorba Părintelui Cleopa nunta nu este o târlă, e o
taină. In momentul în care ţi-ai pus naş, naşul are cu adevărat
responsabilitate.
în zona de unde vin, naşii primesc la sărbători pe fini la
casa lor, îi cinstesc la masă, discută împreună despre problemele
de căsnicie, gustă împreună masa, iar finii sărută mâna naşilor şi
îi cinstesc cu toată onoarea cuvenită indiferent unde s-ar întâlni
pe stradă. Sărut mâna naşă! Sărut mâna naşule! Este o chestiune
de respect. în ziua de astăzi, după ce s-au cununat, după o lună,
două, un an, nici nu se mai văd, nu se mai aud. Cel mai
„frumos" lucru pe care l-am întâlnit şi am râs singur, m-a
întrebat cineva:
- Ce pot să fac să-mi schimb naşii de cununie?
- Cum să-i schimbi dacă tu ai fost o dată la cununie?
- îmi mai citiţi o dată cununia cu alţi naşi.
- Tu crezi că aceasta se face în toată ziua, măi fiule?
Opreşte-te!
- Noi ne-am certat cu ei şi nu vrem să ne mai fie
naşi.
- Ba, vă duceţi frumos la ei cu flori şi vă cereţi iertare şi
ei vă rămân naşi până la sfârşit. La judecată, ei vă aşteaptă la uşa
tronului lui Dumnezeu. Ei vă prezintă lui Dumnezeu, indiferent
cât i-aţi potlogărit sau i-aţi vorbit de rău voi. Nici să nu discutaţi
lucrul acesta, nici prin vis să nu vă treacă!
504
Despre famil i a ortodoxă
- O să mergem la alt părinte să vedem, căci cu mata nu o
scoatem la capăt.
- Mergeţi unde vreţi, dacă cineva vă admite acest lucru.
Eu nu am întâlnit asemenea cerinţă. Cum să-ţi schimbi naşul
când tu de bunăvoie l-ai ales? Eu pot anula cununia sau botezul?
Am făcut odată, pentru evlavia unei fetiţe de 5-6 anişori,
îi murise naşa şi ea suferea foarte mult că naşa nu mai venea să-i
aducă cadou, probabil la aniversare sau onomastică. Şi mă
întreabă mama:
- Părinte, există vreo rugăciune ceva ca fetiţa mea să
aibă o naşă?
- Da, pot să-i fac o mămică spirituală să aibă şi ea.
Ce am făcut? Am pus pe cineva care o iubea pe
fetiţă, să vină cu o lumânare, să postească 3 zile cu tot cu fetiţă,
le-am spovedit, le-am împărtăşit şi am citit acelei prietene
apropiate rugăciunea de înfiere, cea care se face atunci când tu
iei un prunc să-l creşti. Este o rugăciune a Bisericii de înfiere,
când devii părinte spiritual. I-am făcut acea rugăciune împreună
cu rugăciunea de mulţumire şi i-am spus fetiţei: Uite, de acum
ea este naşa şi mămica ta spirituală, de acum are cine să-ţi aducă
cadouri. Efectiv, am văzut bucuria nu numai pe chipul copilului,
chiar al celor maturi, erau bucuroşi că fetiţa şi-a găsit liniştea.
Se întâmplase ceva grav şi doamna care botezase fetiţa murise şi
ea suferea că la toţi copiii vine nana numai la ea nu vine. Zic:
Lasă că vei avea şi tu o nănuţă, îţi facem şi ţie una. Am apelat la
această „uşă", cum să spun, ca să aibă şi o legătură de suflet, să
aibă şi o legătură spirituală care să-i facă să fie uniţi. într-adevăr
se respectă şi au grijă de acel copilaş. îi aduc daruri, îl aduc la
biserică, îl împărtăşesc. Părinţii comunică între ei, sunt prieteni
şi, spun eu, că deşi nu scrie în cele 7 taine, e în dragostea lui
Dumnezeu trecută pe lista binefacerilor
1
 Graţia Lungu Constantineanu
.De aceea vă spun, naşii au un mare rol şi naşii trebuie să
fie ortodocşi. Părerea mea rămâne aceeaşi, aici spun deschis: Nu
mă amestec în problema căsătoriilor mixte, nu am nimic de
reproşat la adresa altor religii, fiecare îşi va lua plata în rândul
cetei sale dar Ioan Gură de Aur a spus clar: Mirii să fie
ortodocşi, naşii să fie ortodocşi. Nu poţi să ai naşi catolici şi
miri ortodocşi, sau un mire de un fel unul de un fel, un naş de un
fel şi unul de un fel.
Am mai văzut acum că s-a îngăduit că se întâlneşte şi
preotul de la religia catolică cu cel de la religia ortodoxă şi fac
împreună cununia. Dumnezeu să aleagă şi Duhul Sfânt! Ce o fi
însemnând aceasta mai greu îmi vine să înţeleg, personal am
evitat acest lucru. Pur şi simplu am făcut în felul următor, este
tot o taină a mea lucrată, tot de mine şi spun că am avut succes
mai mare decât cu acest mixaj.
O doamnă nu făcea copii şi a rămas gravidă de la
rugăciunile noastre ale ortodocşilor. Tot i-am făcut lepădări, i-
am făcut rugăciuni, a venit la Masluri, i-am dat agheasmă de
zămislire, rugăciuni de zămislire. Şi a născut o fetiţă. După ce a
născut fetiţa, soţul fiind pur catolic, au dus-o la religia lor şi au
botezat-o. Femeia înţeleaptă a tăcut din gură, a venit şi mi-a spus
aşa:
- Părinte, mie Dumnezeu din Biserica aceasta mi-a dat
copilul. Ce pot să fac eu ca să-1 împărtăşesc cum văd eu că faci
dumneata cu copiii mici?
- Caută-ţi o naşă şi vii cu copilul la mine.
I-am completat mirungerea şi toate celelalte ale
botezului şi i-am spus:
- La voi nu se împărtăşeşte până la 10-11 ani, nu mă
interesează. O aduci şi o împărtăşeşti tot timpul dar când creşte,
fetiţei să-i spui că este ortodoxă.
în timp şi în vreme, ce credeţi? Bărbatul i-a zis femeii:
Dacă tu tot ţii cu ortodoxia, trece-mă şi pe mine să fim toţi pe o
singură baricadă. A venit şi soţul şi s-a trecut cu soţia la religia
ortodoxă.
504
Despre famil i a ortodoxă
Un alt caz de genul acesta: am avut o fetiţă de catolic
care în urma unui accident a avut o problemă, paralizie. Tatăl mi-
a spus:
- Părinte, fă-i ceva numai să se facă sănătoasă.
- Eu îi fac, nu te priveşte ce-i fac dar să ştii că aici
Dumnezeu lucrează, nu tu.
I-am făcut mirungerea, tot, tot, am împărtăşit-o şi a ieşit
sănătoasă din spital, picată în cap de la etajul 2 sau 4. Deci a
scăpat fetiţa, erau din zona Roman. Iarăşi un caz în care am
lucrat la fel. Doi prieteni foarte buni se spovedeau amândoi la
mine, dar unul era catolic şi unul ortodox. Catolicul se spovedea
adus de prietenul lui tot la noi la ortodocşi. Eu îi ascultam
păcatele. îi dădeam canon Paraclisul Maicii Domnului, Canonul
de pocăinţă. în rest, îi dădeam tot timpul agheasmă mare, că îi
spuneam: Dacă vreţi să vă împărtăşiţi, vă împărtăşiţi la religia
dumneavoastră, ca să nu vă supăraţi preotul. Eu ştiam că nu e
corect şi nu doream nici pe preot să-1 supăr, nici pe el să-1 forţez
să devină ortodox cu sila. în momentul când el a mers o vreme
aşa, s-a căsătorit. Cred că s-a căsătorit la catolici că m-a întrebat:
- Are dreptul prietenul meu să mă cunune?
- Dacă îţi este prieten, de ce să nu-ţi ţină lumânarea?
Nu am nici o problemă.
L-am chemat pe băiat şi i-am spus:
Tu, ca să fii corect, te duci acolo ca martor, dar la ce? Pentru că
tu nu eşti de religia lui. Roagă-1 pe prietenul tău să-şi pună şi doi
naşi de-ai lor. Lasă-i pe aceia să stea lângă aceşti tineri, să fie soţ
şi soţie cu naşul lor, cu treaba lor, şi tu stai la margine. Staţi şi
ascultaţi, nu vă daţi cu părerea, nu vă amestecaţi, staţi liniştiţi
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.S-a făcut cununia şi după cununie, el vine şi îmi aduce Aţi văzut cum spune Părintele Arsenie Papacioc - Singură
un pomelnic de mulţumire şi-mi spune: Ortodoxial Dacă apostolii au fost ortodocşi şi au fost creştini
- Părinte, eu nu ştiu dacă Dumnezeu e ortodox sau e în Hristos, înseamnă că Biserica este doar apostolească şi
catolic dar ştiu un singur lucru, că mata ai fost singurul preot sobornicească. Am făcut aceste lucruri simplu, fără forţă, fără
care nu mi-ai dat cu piciorul sau nu m-ai flituit. Mi-ai vorbit şiretlicuri, fără nimic şi eu consider că adevărul pur şi adevărul
frumos, m-ai ascultat, mi-ai dat rugăciuni, mi-a mers bine, m-a revelat este cel pe care îl trăieşte şi îl simte omul, pentru că
ajutat. dacă el a simţit cu adevărat că trebuie să fie ortodox, să ştiţi că
- Da, este foarte uşor. Dacă aţi văzut Cine vă ajută, nimeni nu-1 mai clinteşte din credinţa ortodoxă. Unii vin şi spun:
rugaţi-vă în continuare Lui! Nu am spus la ortodocşi sau la Uite, ai voştri ortodocşi se duc la secte. Nu se duc la secte, se duc
catolici. în căutarea lor, ei nu se regăsesc pe ei şi atunci se caută. Ce
El a prins cumva imaginea din zbor şi mi-a spus aşa: spunea Fericitul Augustin? Doamne Dumnezeul cerului, te rog
- Când se va naşte copilul meu, să ştiţi că eu voi ţine ajută-mă să găsesc în mine liniştea Dumnezeului meu. Deci până
cont de ce mi-aţi spus. nu voi găsi liniştea pe care o caut, nu mă liniştesc. Şi unde a
Şi a botezat copilul ortodox şi a spus aşa: găsit-o? A găsit-o în ortodoxie. De aceea e trecut în calendar -
- Părinte, dacă o fi păcat că sunt catolic, mă voi mântui Fericitul Augustin. Graţia: Există şi o cununie la 25 de ani de la
prin acest copil ortodox, dar dacă e păcat că s-a făcut el săvârşirea Tainei Sfintei Cununii
ortodox, se va mântui prin mine că sunt catolic. Dar dacă mata
ai fost bun cu mine şi mi-ai arătat bunăvoinţă, înseamnă că
religia aceasta nu e de dat cu piciorul. Copilul meu lasă-1 să
fie ortodox!
Părinţii sunt botezaţi la religia catolică, tatăl ştiu sigur
că este catolic, băieţelul este ortodox. Ca să vedeţi! E o formă,
spun eu, de ecumenism, mult mai rafinată. Adică nu trebuie să
forţăm nota, treceţi la noi că la noi e adevărul sau mergeţi la ei
că la ei e adevărul, nu! Din fapte, din trăire, din autenticitatea
credinţei, din minunile şi experienţele pe care omul le trăieşte
singur, omul ştie în ce direcţie trebuie să o ia. Aceasta este
părerea mea personală, acesta este adevăratul ecumenism, ca
lumea să te cunoască pe Tine, singurul şi adevăratul
Dumnezeu,571 dar singur, nu împins de cineva de la spate, că aşa
spune Mântuitorul: Eu vreau ca toţi să fie una? 12 Până nu se
propovăduieşte Evanghelia la toată făptura, nu vine nici un
sfârşit şi nici o apocalipsă. De ce? Pentru că noi singuri trebuie
să cunoaştem că există un singur Adevăr, o singură Biserică,
un singur Domn şi un singur botez.

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.Părintele Calistrat: Aceea este o slujbă de binecuvântare. Se
numeşte cununia de argint şi de aur la 50 de ani. Propriu zis nu
se face o cununie. Dacă mai trăiesc naşii care te-au cununat
prima dată, vin cu două lumânări, se iau două inele din argint,
se binecuvintează, se face rânduiala slujbei de mulţumire, iar
înainte de Evanghelie, se iau acele inele şi se spune aşa: Se
binecuvintează robul lui Dumnezeu Ion şi Maria, cum îi cheamă
pe fiecare şi se pune peste inelul de căsătorie acel inel de argint.
De ce? Ca să arate că au trecut 25 de ani de împreună vieţuire.
Şi se pun cununiile pe cap, dar aceasta în mod simbolic ca o
înnoire şi ca o amintire a Tainei. Deci ea nu este Taină. Este o
simplă ierurgie, nu specifică nimic, nu reprezintă nimic, nu
atacă cu nimic sau nu alterează Taina propriu-zisă a Cununiei
sau alte rugăciuni care au fost făcute asupra cuplului căsătorit.
Ele pur şi simplu sunt ca o amintire şi ca o mulţumire că ei au
stat împreună 25 de ani. La fel, la 50 de ani, acelaşi lucru.
Graţia: Dacă nu mai trăiesc naşii?
Părintele Calistrat: Se pot lua alţi doi martori, tot o familie de
oameni tineri care sunt buni familişti şi buni credincioşi -
megieşi, rude, prieteni, cunoscuţi.
în acelaşi timp, o moartea năprasnică poate veni şi peste
un drept, că spune Solomon: Părutu-s-a nebunie celor
573
din lume plecarea lor dintre noi, dar ei sunt în pace. De ce?
Pentru mici păcate Dumnezeu a îngăduit o încercare dură ca să-i
cureţe şi ultimul păcăţel rămas. Vă dau o pildă: Se scufundă un
vapor, cade un avion, explodează, e un cutremur, pruncii
nevinovaţi sau lumea care moare în aceste catastrofe. Credeţi că
moartea lor năprasnică este o osândă? Nu. Este pentru umplerea
sinaxarelor de îngeri care au căzut atunci când au căzut diavolii
şi e nevoie de completare, plini-va căderi,156 spune psalmistul
David. Deci e nevoie de drepţi. Nu aţi văzut chiar şi în zilele
noastre, dacă aţi fost atenţi, cât de seci suntem noi?! Vine câte
cineva şi spune: Vai, dacă aţi şti femeia aceasta cât e de bună şi
uitaţi, a murit de cancer. Oare de ce a luat-o Dumnezeu că tare
era credincioasă? A luat-o pe ea că dacă ceilalţi sunt răi, pe ea g
îmbolnăvit-o şi a luat-o să mai completeze un drept în ceată, că
nu avea cu ce

q. Moartea mucenicească şi moartea năprasnică Graţia:

Cum este moartea în familia creştină şi care sunt slujbele care se
fac, stâlpii care se citesc? Am găsit la sfinţi părinţi că moartea
năprasnică este moartea care l-a prins pe om nepocăit?
Părintele Calistrat: Nu întotdeauna, să ştiţi. La moartea
năprasnică avem mai mulţi termeni. Poate veni o moarte blândă
şi peste omul păcătos, ca să primească toate cele bune din viaţă,
ca dincolo să se osândească, fără comentariu, nu mai are motiv
să spună: Doamne, am suferit şi eu, m-a durut o măsea. Nu te-a
durut nimic. Poate să fie o moarte bună şi a dreptului care îl
aşteaptă pe Dumnezeu, cum spuneau sfinţii: Pro Hristo Domine,
în mâinile Tale îmi dau sufletul Hristoase, pentru Tine, Doamnei
Şi ce făceau? Cu pace, spune, s-au săvârşit, ce frumos spune!
Cu pace s-au săvârşit, pur şi simplu, îngerul le ia sufletul şi îl
duce la Dumnezeu. Acestea sunt mari harisme şi mari taine. 156 Psalm 49,5.

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Zice: Vai, dacă aţi şti cât de evlavios era şi cât de
rugător era şi uite aşa a dat un accident peste el şi l-a luat. Oare
cu ce a greşit la Dumnezeu? Nu a greşit cu nimic. Dumnezeu l-a
luat să mai completeze unul în ceată dar noi nu înţelegem lucrul
acesta. Moartea e întâlnire cu Hristos. Aţi văzut la ortodocşi,
moartea e mai ceva ca obiceiurile de la Anul Nou, plânsete,
lacrimi, trântituri, tot felul de invenţii, de paraconfecţionări
tradiţionale, acestea trec, groapa rămâne. Acolo se pecetluieşte
soarta omului, la groapă când se pecetluieşte mormântul şi
zboară sufletul la cer. Până acolo colăcei şi lumânări şi ştergare,
sunt tradiţii populare care ţin de buna conduită şi respect faţă de
mort, dar ele nu influenţează pozitiv sau negativ faptele lui, ci
doar intră la pure milostenii, la binefacere dacă nu sunt date la
neamuri.
In momentul în care avem o moarte năprasnică la omul
păcătos, acolo este vorba de răsplătirea păcatelor fară de măsură,
fară de oprire şi fară de îndreptare ca să sperie pe cei din jur cu
moartea lui, să-i îngrozească, să-i aducă la dreapta credinţă.
Acolo este un fel de dreptate a lui Dumnezeu. Deci nu în toate
cazurile moartea năprasnică este o moarte cumplită pentru cel
drept sau neapărat pentru cel păcătos, nu. Pentru cel păcătos
când i-o dă, i-o dă ca să-l spulbere, spune, pierit-a ca fumul s-au
dus sau s-au stins ca tina în faţa uliţelor,157 cum spune
psalmistul, şi încă: Şi-au scris numele lor pe pământ şi pe
averile lor şi pe moştenirile lor, dar casa lor e iad în veacul
veacului. 6 S-au dus ca dobitoacele şi ca oile de junghiere în iad.
In schimb, când vorbim despre o moarte năprasnică la
un drept, atunci vorbim despre mântuirea sigură a iui, că
Dumnezeu i-a dat aceea ca să-l încerce pentru ultima clipă. Şi
acum întreb: Dacă Sfanţul Gheorghe a murit torturat de
ighemon, nu a fost sfânt? Dacă Sfântul Dimitrie a murit cum a
murit, nu a fost sfânt? Sfântul Teodor Tiron, Sfântul Mina sau
toţi mucenicii aceştia mari Trifon, Panteleimon, Sfântul Petru,
Sfântul Pavel? Deci, aceste morţi, aceste torturi, aceste
157 Psalm 36, 20.
504
Despre famil i a ortodoxă
încercări, indiferent ce catastrofe au fost, Sfanţul Atanasie al
Atonului a căzut de pe schelă, s-a prăbuşit şi a murit în timp ce
lucra biserica, la Athos. Graţia: Şi Brâncovenii noştri.
Părintele Calistrat: Exact, Brâncovenii, la fel. Deci aceste
morţi cumplite sunt o curăţire de păcate. Eu cred despre
Constantin Brâncoveanu că Dumnezeu i-a rânduit pentru inima
lui largă, să moară martir. De fapt turcii voiau de la
Brâncoveanu bani că ştiau că el bătuse monedă la vremea
respectivă şi ce spuneau? Dacă acesta a făcut atâtea biserici şi a
dat atâta aur şi atâtea podoabe şi atâtea palate şi atâta lux,
trebuie să fie putred de bani şi pentru bani l-au omorât dar i-au
dat şansa să scape ca şi lui Barnovschi, prin turcire, adică
trecerea la mahomedanism. Şi el a spus: Facă Dumnezeu ce o
vrea, nu mă las de legea mea. Şi urmează tot martiriul.
într-adevăr, aceste morţi muceniceşti, aceste morţi
martirice nu sunt decât încununarea jertfei şi răsplăţii
duhovniceşti. La noi în creştinism, moartea este o artă. în primul
rând noi la moarte ar trebui să fim veseli. Dacii, strămoşii
noştri mureau cu pumnul de ţărână în mână, zâmbind cu faţa la
soare. Spuneau că sus e cerul şi de acolo îi priveşte Zamolxis că
ei aveau pe preotul Deceneu care aducea jertfe şi aţi văzut cum
aduceau jertfele, cel mai frumos tânăr, cel mai frumos flăcău, îl
aruncau în suliţe, după ce dădeau întreceri, lupte, ca să fie cel
mai primit, să vadă că nu dau orice, era un fel de cult al lor, cum
se spune. Şi la noi, trecerea de la monoteism, la credinţa
creştină, a fost foarte uşoară, prin Filip, prin Andrei, prin Pavel
ş.a.m.d.
Dar moartea a fost privită cu mai multe păreri. Pavel spune clar:
Nu vă jeliţi morţii păgâneşte. Noi trebuie să ştim că moartea e
somn şi întâlnire cu Hristos. Şi dacă cu adevărat omul creştin
crede în Dumnezeu, nu face toată această scamatorie pe care o
vedem noi la înmormântare: trântit peste sicriu, plânsete
nesăbuite. Eu personal sunt foarte rece la capitolul moarte, nu am
sentimente. Când moare cineva, indiferent cine ar fi, îl
pomenesc, mă bucur, e în inima mea, îl am în grijă, nu-1 uit din
pomelnic. Chiar şi unul străin, vine câte cineva şi spune
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

- :Părinte, să ştiţi că a murit cutare. viaţă, dacă nu ai semnat contractul cu Dumnezeu? Şi ce a făcut?
- Dă-1 aici, şi îl pun pe un an, lasă-1 să fie pomenit, Cât a trăit, din viaţă, timp de 1 an de zile a împărţit numai
Liturghia merge înainte. pomană, biscuiţi, pâine, lumânări, făcea ea un fel de slujbe de
De ce fac lucrul acesta? Ştiu că mi-am făcut datoria. mulţumire, de parastas. Ea nu pomenea maica Alexandra cu
întreb:
Elena şi Vasile, ci cu tot satul. Păi, eu nu sunt la mănăstire decât
- A murit spovedit?
fiica satului, tot satul trebuie pomenit, cum să-i uit? Pentru toţi
- Da, Părinte.
pun o pâine. Ştiu eu cine a murit pe front ca eu să trăiesc azi
- Era credincios?
liniştită? Avea nişte concepţii foarte frumoase despre viaţa
- Da, Părinte. duhovnicească. Apoi şi-a citit psaltirile ca să aibă ea tot făcut. La
- Mergea la biserică? urmă a spus: Cred că am să fac şi nişte parastase, când voi muri,
- Am chemat preotul, l-am pus în rânduială, staţi
sigur nu mai are nimeni grija, că eu sunt bătrână şi nu am pe
liniştit, tot după tipic.
Mai este şi o „metodă" populară tradiţională nimeni şi eu avere nu am să las în urma mea
românească. Zice:
- M-am pregătit de moarte.
- Cum v-aţi pregătit de moarte?
- Ştergare mi-am luat, poduri mi-am făcut, mi-am
pregătit masă, mi-am pregătit pat, mi-am pregătit dulap, am cu
ce să mă îmbrac, mi-am pus bani la CEC, pot să mor şi mâine.
- Nu aceasta e, mamă, pregătirea pentru moarte.
Pregătirea pentru moarte este să schimbi relele cu bunele,
să-ţi îndrepţi viaţa, să fii spovedit, să fii împărtăşit, să fii plăcut
lui Dumnezeu, să fii împăcat cu Dumnezeu, să fii în pururea
rugăciune.
Vă spun două întâmplări frumoase apropo de
Mănăstirea Dragomirna pentru că eu am trăit în ea. Maica
Alexandra, o bătrână care mi-a dat Filocaliile, care a trăit acolo
în mănăstire, avea un duh deosebit. Ea la sfârşitul vieţii a avut o
încercare, Dumnezeu i-a dat o stare de nebunie, un fel de
Alzheimer amestecat şi cu luciditate dar amestecat şi cu stări
depresive. Nimeni nu ştia ce e cu ea, acuma gândea bine,
acuma nu gândea bine.
în aceste lucidităţi spunea nişte lucruri care, cine era atent,
descoperea mari adevăruri. Spunea: Mamă dragă, pregătirea
pentru moarte înseamnă să-ţi faci totul din viaţă. Când pleci, nu-
I spui lui Hristos mai am bani în pungă, urmează să-mi fac totul,
trebuie să fie făcut la cheie. Păi cum recepţionezi tu plecarea din

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.A murit săraca făcând rugăciune, cu nişte găuri în
picioare, cu nişte răni, cum suferea, cum stătea la pat, dar nu a
cârtit niciodată să spună că o doare, că nu mai poate. Pur şi
simplu a răbdat exact aşa ca martirul. Dar pe vremea când ea
era sănătoasă cu maica Fevronia, o altă maică sporită de acolo
de la mănăstire, făceau parastase. Dar cum făceau parastase?
Veneau oamenii şi pentru că ele erau două maici mai bătrâne,
mai vechi, rămase de pe vremuri cu tradiţii, ele încă făceau
lumânări la roată, că spuneau, lumânarea nu trebuie să o
cumperi, lumânarea trebuie să o faci din ceară de albine, să
vadă că e o jertfă la Dumnezeu, aveau principiul lor. Parastasul
trebuie să-1 faci pentru că nu ştii ce morţi se pomenesc în ziua
respectivă şi e bine să găsească acolo. Chiar şi eu când eram în
Dragomirna le spusesem: Măicuţelor, haideţi să facem o colivă
de obşte şi să punem toţi morţii de la mănăstire să-i pomenim
într-un caiet, să avem cum e rânduiala la Sihăstria. în fiecare zi
colivarul ştie că trebuie să pună coliva la morţi pentru morţii
mănăstirii. Ea a spus, punem colivă dar eu am să pun şi vreo
doi biscuiţi şi pâine.
într-o vreme oarecare, ori fiind preotul bolnav ori fiind o
mică schimbare prin mănăstire, s-a dat ordin să nu se mai pună
biscuiţi la parastas. Maica Fevronia cu maica Alexandra aveau
hol comun şi chiliile perete în perete. Şi ce faceau? Sub mesele
de afară de unde dormeau ele, era ticsit cu pachete de biscuiţi şi
cu lumânări şi cu pâiniţe, probabil cumpărate de la magazin sau
le aducea cineva din Suceava, le facea aprovizionarea pentru
parastase. O altă maică, care dormea vecină cu ele, visează
noaptea că de la biserica de la altar până la geamurile celor
două maici erau numai copii tineri şi frumoşi, fete, băieţi şi a
întrebat:
- Ce e cu voi?
- Ne este foame.
- Dar de ce?
- Hai să-ţi arătăm.
504
Despre famil i a ortodoxă
S-au dus până la geam la Alexandra şi până la Maica
Fevronia şi arătau pe hol cu degetul pe geam sub masă şi
spuneau, sub masă, sub masă. Ea nu şi-a dat seama, a luat visul
ca atare. Şi întreabă prin somn: De când nu aţi mâncat? De o
săptămână nu mai mâncăm. De o săptămână nu ne mai dă
nimeni de pomană. Aceasta se duce a doua zi la Maica şi o
întreabă:
- Ce aveţi sub masă în hol, Maică?
- Ce pot să am? Biscuiţi pentru parastase.
- Maică, să duceţi la biserică, că uite ce am visat astă
noapte.
A început să facă iarăşi parastas, să pună acolo biscuiţi,
să le dea de pomană la săraci şi la câteva nopţi a visat că toţi
acei copii se jucau prin curtea mănăstirii, mâncau biscuiţi,
mâncau pâine şi erau bucuroşi că erau sătui. Deci erau sufletele
pe care ele le pomeneau acolo la parastas permanent. Vedeţi ce
putere mare are moartea dreaptă, moartea adevărată, când nu te
temi, când nu îţi este frică?
Şi spune că Părintele Sava bătrânul, eu l-am prins, l-am
cunoscut. El m-a instruit pe mine vreun an de zile, mi-a fost
mentor, eu cu dânsul am învăţat în altar. La Sihăstria nu am
făcut practică în altar deloc. Odată a spus: Lăsaţi-mă atâta cu
colivă şi cu biscuiţi, facem parastasul şi gata. El avea vreo 78
de ani şi o visează pe mama lui şi îl întreabă: Parastas mi-ai
făcut dar pe masă nu mi-ai pus nimic. Pentru ce te-ai rugat
astăzi? De a doua zi a dat poruncă să se pună tot timpul pe
masă, după visul pe care l-a avut. Dacă te rogi şi eşti credincios,
te ajută morţii, ei îţi arată unde greşeşti sau îţi arată ce au
nevoie. Aceasta este adevărata comuniune, să poţi fi pregătit de
moarte.
Eu cred că toţi ne bucurăm de viaţă şi oricine îşi doreşte să vadă
răsăritul soarelui, asfinţitul soarelui, florile, iarba, munţii, tot ce
ne înconjoară, dar în momentul când te întâlneşti cu Hristos
trebuie să fii bucuros pentru că odată întâlnit cu Hristos nu mai
suferi niciodată, eşti totdeauna numai cu El, nu-ţi mai lipseşte
nimic. Ce poate fi mai mare ca Hristos? Aceasta este moartea
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

dreptului, aceasta e moartea creştinului, cu lumânarea în

mână, cu sufletul curat, spovedit, împărtăşit şi săvârşit cu
pace

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
.îmi place cum scrie la Mănăstirea Moldoviţa, unicul loc
unde se păstrează acest epitaf la morminte: Fost-a chemat la
judeţul din veac, la cereştile locaşuri în faţa tronului lui
Dumnezeu, vel vornic cutare la anul cutare, jupâneasa cutare,
boierul cutare, domnul cutare, toate mormintele voievozilor, la
judecata din veac, la scaunul judeţului, la tronul lui Dumnezeu.
Fost-a chemat, deci s-a mutat la cele cereşti, foarte frumos. Nu
aici a murit sau aici a decedat. Şi desacralizarea morţii este o
mânie pentru Dumnezeu.
în momentul în care tu îţi faci probleme la moartea
cuiva ca şi cum tu ai conduce destinele lucrurilor din jur, deja îl
superi pe Dumnezeu. Era o istorioară, spune că o femeie săracă,
după multe, multe suferinţe, are ocazia să treacă pe la ea
Dumnezeu şi Sfântul Petru. Sfântul Petru scoate din buzunar
bombonele, dă la prunci, îi miluieşte el, le poartă de grijă şi
Dumnezeu cheamă un înger şi îi spune de faţă cu Petru: Ia
sufletul acesta şi du-1 la rai, nu-1 mai chinui pe aici. Petru
spune:
- Doamne, e nedrept, laşi aceşti copii fără mamă?
- Petre, Eu sunt Dumnezeu.
După o vreme, cei de pe pământ, văzând discuţia lui
Petru cu Dumnezeu, cumva nu I-au dat dreptate lui Dumnezeu,
L-au găsit vinovat, adică aspru, cum a putut Dumnezeu să facă
aceasta? E cea mai frecventă întrebare: Doamne, cum ai putut
să o iei pe mama? Cum ai putu să-mi iei fiul? Cum ai putu să-
mi iei copilul? Cum ai putu să-mi iei tata, sora, bunicul? Şi
Dumnezeu spune îngerului: Pentru că aceştia atâta Mă hulesc şi
atâta Mă ponegresc, du sufletul acesta în iad. Se arată mama,
noaptea, copiilor şi soţului şi spune: Nenorociţilor şi
nepricepuţilor la minte, dacă aţi şti cât rău mi-aţi făcut cu
plânsul vostru!? în loc să daţi slavă lui Dumnezeu pentru
odihna ce am câştigat şi pentru răsplata suferinţelor pe care le-
am îndurat, voi mai tare mi-aţi îngreuiat munca!? Ei întreabă, în
somn, în dialog: Ce s-a întâmplat, mamă? Dumnezeu când a
trecut pe aici i-a spus îngerului să mă ia să mă ducă la bine, iar
pentru plânsul vostru am ajuns la rău. Acum au început cei de
504
Despre famil i a ortodoxă
pe pământ să facă rugăciuni: Doamne, iartă-ne că am greşit şi
am nesocotit legea Ta. Nu ne socoti nouă păcatul, ai grijă de
mama noastră, ai grijă de sufletul ei. Fă cum crezi Tu că e bine,
uite, noi nu mai plângem, nu ne mai pare rău. Cum crezi Tu, aşa
e bine. Şi spune Dumnezeu: Duceţi-o înapoi la bine că e
nevinovată, dar bine că s-au întors şi ei.
r. Stâlpii înmormântării Graţia:
Pentru ce se citesc stâlpii?
Părintele Calistrat: Stâlpii sunt selecţiuni din Sfânta Evanghelie
a celor 4 evanghelişti Ioan, Luca, Marcu şi Matei legate de
proorociile învierii şi simbolurile învierii tot cu scop catehetic, ca
atunci când oamenii vin la înmormântare la priveghi, pentru a nu
se ţine cuvânt de învăţătură se citesc aceşti stâlpi din Evanghelie,
ca oamenii să poată medita la viaţa cea veşnică şi viitoare, să
nu creadă că mortul de lângă ei este un cadavru cum îngropi vita,
câinele, pasărea şi am terminat, s-a sfârşit. Noi nu mergem la
nefiinţă, noi mergem în viaţa cea fără de sfârşit. Stâlpii au acel
rol catehetic, pentru că la sfârşitul stâlpilor se face rugăciunea de
trisaghion, litia mică a mortului şi se fac rugăciunile de
dezlegare. Sunt 12 stâlpi care se fac acasă, cele 12 Evanghelii ale
învierii şi apoi de acasă până la cimitir se mai obişnuieşte să se
facă celelalte 24 de Evanghelii, se fac după numărul de poduri,
adică după numărul de vămi, în uşă, la uşă, în ogradă, la poartă,
la fântână după tradiţia populară - pe unde a muncit, pe unde a
avut prieteni, adică toată lumea să ia aminte la taina morţii. Dar
puţini înţeleg din taina morţii pentru că de obicei oamenii nu sunt
atenţi la Evanghelii
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.Eu am avut odată ocazia să îngrop o bătrânică şi
bineînţeles, neştiind cine o pune, unde o pune, că nu avea pe
nimeni. M-am trezit la casa ei: Părinte, hai să o îngropăm că nu
are cine să o îngroape. Hai să o îngropăm. Până s-a strâns toată
lumea cred că am citit vreo 30 de Evanghelii şi au zis oamenii:
Doamne, aşa înmormântare frumoasă nu am văzut niciodată.
Dar ei nu-şi dădeau seama că eu le citeam din Sfânta
Evanghelie. Eu intonam Evangheliile, le spuneam rar, când
citeam cuvântul îl citeam răspicat, spuneam pe înţeles, nu
spuneam Evanghelia brut, cum e în carte, spuneam cuvântul în
aşa fel ca să-i înţeleagă sensul: Când vedeţi că mlădiţa
măslinului este aproape, să ştiţi că se apropie vremea. Când
vedeţi vulturul unde este stârvul, atunci este sfârşitul. Ei au
înţeles, au început să deducă din asprimea cuvântului meu şi din
accentuarea pe slovă. Şi au spus: Părinte, aşa înmormântare
frumoasă nu am văzut în viaţa noastră. Eu de fapt le citisem toţi
stâlpii că nu aveam ce face. Nu ştiam ce să fac, nu ştiam care
sunt rânduielile, până au venit nişte oameni care ştiau cine e cu
crucea, cine e cu colacul, ca să mergem la cimitir unde era
groapa.
exact cum îi murise mama în anii copilăriei ei şi i-a spus aşa:
Saveta, roagă-te, dar fă linişte că aici e Dumnezeu. Era sicriul
într-o biserică dar era linişte şi mama vorbea din sicriu. Nu a
mai visat-o nici până atunci şi nici de atunci.
Ea murise cu vreo 40 de ani în urmă. Aşa ne-am apucat noi de
citit Psaltirea, murise pe vremea tifosului în vremea refugiului,
cum era războiul şi ea nu mai ştia nimic de mormântul ei şi
spunea mereu că i-ar face mormântul, că i-ar pune o colivă şi i-
am spus: Adă un colăcel, adă colivă, adă vin, adă tot, facem
rânduiala înmormântării toată de la a la z să ştim că e făcută şi
pornim un rând de slujbe după rânduială. Avem tot anul până la
postul mare să mergem exact. Când s-a împlinit, aşa a visat:
Roagă-te dar fă linişte că aici e Dumnezeu. Sufletul celui mort
comunică cu cei vii

s. Citirea Psaltirei
Graţia: Cine citeşte Psaltirea şi de când până când? Părintele
Calistrat: Psaltirea, de obicei se citeşte în cele 3 zile cât mortul
este pe masă, acesta este de fapt rolul priveghiului, nu glumele
şi toate vorbele de clacă, băutura ş.a.m.d. Dar Psaltirea poate fi
citită şi până la parastasul de 40 de zile care se face la 40 de zile
de la moarte. Pentru evlavie poţi să o citeşti toată viaţa. Nu te
opreşte nimeni să te rogi pentru un mort.
Graţia: In timp ce se citeşte se pomeneşte numele?
Părintele Calistrat: Se pomeneşte numai numele mortului,
ajutor de la Dumnezeu, iertarea păcatelor şi uşurarea sufletului
din munci, după fiecare catismă. Aşa se spune că noi nu putem
şti că ne mântuim, aceasta e mila lui Dumnezeu. Eu am dat unei
femei să citească Psaltirea pentru mama ei. După ce a citit 40
sau 24 de Psaltiri, a visat-o pe mama ei într-o biserică în sicriu,

1
 Graţia Lungu Constantineanu
.Graţia: Unde petrece sufletul până la înmormântare? Părintele
Calistrat: în primele 3 zile stă lângă trup, nu pleacă nicăieri. I
se arată toată viaţa ca într-o clipă, ce a făcut de la naştere până
în clipa morţii, atinge şi vizitează toate locurile pe unde a fost
cât a trăit în viaţă, este închinat la Sfântul Mormânt - este lege.
Lucrul acesta e arătat de Sfinţii Părinţi577. A treia zi când se duce
în biserică, se duce lângă trup, stă acolo, primeşte dezlegările,
vede cum trupul se face ţărână, că aţi văzut, când îi citeşti,
mortul se schimbă, deja trece într-o altă stare de putrefacţie, a
descompunerii în pământul din care a fost luat. în clipa în care
se pecetluieşte groapa, zboară spre cer. Primele 6 zile stă în
frumuseţile raiului, le vede toate şi apoi 30 de zile în muncile
iadului fără să se atingă de ele. Abia a 40-a zi se stabileşte
sentinţa păcatelor, cântărirea lor la judecata particulară.
Graţia: Se mai face o slujbă, un parastas la 9 zile? Părintele
Calistrat: Da, se obişnuieşte, sfinţirea casei şi o mică litie a
morţilor. Se face şi la 20 de zile, unii fac la 40 de zile. Unii fac
masa atunci la 3 zile şi dau daruri, alţii fac doar masă şi la 40 de
zile mai repetă o dată masa şi atunci dau acel pom, cum se
spune, cu haine, cu îmbrăcăminte, adică să fie mortul îmbrăcat,
cum sunt rugăciunile acelea din Molitfelnic.
Graţia: Unele persoane care nu au convingerea că vor
beneficia de slujbele corespunzătoare după moartea lor, îşi fac
totul din viaţă. Vreţi să ne povestiţi? Părintele Calistrat: E
simplu, nu e greu deloc. Din Sihăstria este această tradiţie, o
ştiu de la Părintele Cleopa. Tu alegi morţii din neamul tău, îi
pomeneşti la morţi, le faci parastas cu pomelnic frumos, pui
colivă, pui colac, pui vin, prescuri, tot ce trebuie. Când se
împlinesc 40 de zile tot vii cu colivă, cu ceva cald şi tot faci
câte o ridicare. Eu aici i-am învăţat pe toţi să facă de 7 ani. Am
mers câte 7 ani cu slujbele la morţi. Şi anul acesta mi-au ieşit
vreo 14 familii, chiar au făcut foarte frumos.
în cei 7 ani de zile, tot la 40 de zile, ei poartă permanent
cu colivioară, cu puţine sarmale, cu o leacă de mâncare caldă,
un colac, ieftin, nu încărcat. Mortul nu are nevoie de vagoane
504
Despre famil i a ortodoxă
de mâncare ci de dragoste. Pe pomelnic se trec numai cei morţi.
Cei vii din familie se trec în pomelnic separat la cei vii din casă,
soţul, soţia şi copiii, eu aşa i-am învăţat. Se pune la sfârşitul
parastasului slujba de mulţumire la vii şi celui viu i se cântă
slavoslovia: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu. La vii se
cheamă vămile văzduhului, iar la morţi, vămile văzduhului la
morţi. La morţi purtăm parastase pentru cei morţi, iar la vii
purtăm pentru cei vii slujbe. Cei vii trebuie să fie spovediţi şi
împărtăşiţi la 40 de zile sau la o lună, să fie un bun pravilist, să
fie un bun practician la biserică.
Dacă vă duceţi dimineaţa la Trei ierarhi sau la Golia, la
Cetăţuia sau la Mitropolie şi vedeţi babe bătrâne stând în
genunchi la Sfânta Liturghie zi de zi şi v-aţi obişnuit cu ele
acolo, să ştiţi că acelea sunt ale mele, îşi fac vămile văzduhului,
se duc şi stau să aibă liturghiile. Am babe care au câte un an de
Liturghie nelipsit zi la zi, au scos abonament la biserică şi zic:
Părinte, până nu fac 7 ani de Liturghie nu mă las. Ele se duc
zilnic şi ascultă Sfânta Liturghie. Decât să facă prostii şi păcate
mai bine aşa. Şi atunci, după ce el se întâmplă şi moare, chiar
dacă nu l-ar pomeni nimeni, el a lucrat singur pentru sufletul
său. Bineînţeles, când a terminat nu se apucă de făcut prostii că
el şi-a făcut vămile. El rămâne în continuare un creştin
adevărat, evlavios, nu-i mai scoţi din biserică. Câteodată nu
scapi de ei, vin prea des.
în momentul când a murit, jumătate din jertfa aceea pe
care el a purtat-o la cei morţi, i se întoarce lui, poate să nu-1
pomenească nimeni. Este ca şi făcut. Numai trebuie să afli
numele lui şi să-1 pui la morţi, pentru că el şi-a împărţit. El îşi
împarte tot ce trebuie dat la o înmormântare la împlinirea celor
7 ani. Unii fac în fiecare an, alţii fac la 7 ani, depinde de
posibilităţile pe care le au. Ce se pune? 24 m de pânză, 24 de
batiste sau de prosoape, 24 de castronele, 24 de căni, 24 de
colaci. în căni se pune vin, lumânare, în castron se pun sarmale
calde, coliva colacul, vinul. Ei mai pun cruciuliţe, iconiţe, cărţi
de rugăciune unii au mai dat. Alţii au dat batice, alţii au dat
1
 Despre familia ortodoxă
Graţia Lungu Constantineanu
prosoape frumoase, alţii au dat pături, ce au vrut ei. Eu nu le-am
cerut nimic. Acestea sunt vămile pentru cei morţi.
După ce s-a slujit toată acea jertfă, pe un alt colac cu
colivă cu cruce albă, se face slujba de mulţumire şi
binecuvântare a tot ce s-a adus acolo pe numele celui viu. Apoi
se împarte în jumătare, 12 rămân la biserică şi 12 le împart cui
vor ei, la orice străin e în biserică atunci, îi miluieşte. Când
moare, el nu are nevoie de acele alergături cu colăcelul pe sub
maşină, pe sub căruţă, sunt toate făcute.
Am, de exemplu, nişte bătrâne, care încă din viaţă, au
venit şi mi-au spus: Părinte, ai 700 de lei, când mor, mă
pomeneşti 7 ani. Părinte, ai 1000 de lei, când mor, mă pomeneşti
7 ani. Trimit eu pe cineva să te anunţe, afli mata. Am pe tanti
Ortansa şi Vasile Roşu de la Valea Lupului, de ani de zile, din
1994 îi ştiu, nu i-am uitat, totdeauna îi pomenesc, sunt morţi
amândoi. Au trecut 20 de ani de atunci, dar eu nu i-am uitat
niciodată pentru că ei au fost oameni de biserică. Pe vremea
când erau banii mari ne-a adus la Bârnova 80.000 de lei, erau
bani de o maşină prin 1993, 1994, bani grei, luaseră înapoi de la
colectiv ce le confiscase şi ei au adus banii la mânăstite: Părinte,
luaţi ce vreţi din ei, noi când vom muri să nu ne uitaţi. îi ştiu pe
mulţi, am un Dumitru, am un Ion, Elisabeta, Ecaterina, Mircea,
Domnica, nu i-am uitat pe nici unul.
Când uit şi nu mi-aduc aminte pun părticele la morţi şi
spun aşa: Pomeneşte, Doamne pe toţi cei care mi-au poruncit să
mă rog pentru ei, toţi cei care s-au pregătit de împărtăşirea Ta şi
de nădejdea învierii, fiecare după numele şi neamul lor cel
adormit şi care îmi voi aduce aminte. Toată Liturghia cât se
cântă celelalte stau şi mă gândesc şi încep să-i mai pomenesc de
care îmi aduc aminte. De
exemplu i-am făcut aceste slujbe şi voievodului Simion
Barnovschi, şi lui Eustaţiu Dabija Vodă şi Doanmei Dafina şi
Anastasia. Noi pe toţi i-am purtat în pomelnic şi în ridicare.
Dacă sunt ctitorii mănăstirii nu poţi să-i laşi la întâmplare.
Cine i-o fi pomenit sau cum i-o fi pomenit? Noi ne-am
624
2
învăţat. Eu nu-i mai pomenesc, că sunt la această mănăstire,
dar la Bârnova la daruri, eu tot timpul îi pomeneam. Şi acum
îi ţin minte pe dinafară la proscomidie. Niciodată nu-i omit. îi
ştiu exact după cum erau în caiet, în registru. Tot timpul i-am
pomenit, dacă ei s-au chinuit să facă biserica aceasta şi ne-a
dat-o să stăm în ea, noi măcar atâta datorie avem să nu-i uităm
la Liturghie.
t. Nădejdea învierii în Hristos -1 Corinteni 15, 22. Graţia:
Părinte, vreţi să ne vorbiţi despre semnificaţia celei mai mari
sărbătoari creştin ortodoxe, învierea Domnului
nostru Iisus Hristos?
Părintele Calistrat: Cel dintâi lucru cu care trebuie
legitimată întrebarea este cuvântul Apostolului Pavel: Nu-mi
este a mă lăuda decât în crucea Domnului,158Apostolul Pavel
spune aşa: Dacă Hristos a înviat şi noi vom învia. Dacă
Hristos nu ar fi înviat, credinţa noastră ar fi
S7Q * *
fost zadarnică. In primul rând sărbătoarea învierii este
sărbătoarea biruinţei morţii şi dacă aţi văzut cum se cântă
imnul pascal în noaptea de înviere cu moartea pe moarte
călcând, vedeţi că Hristos nu se abate cu nimic de la porunca lui
Adam cel vechi, Adam cel dintâi în care toţi mor şi Hristos,
Adam Cel de pe urmă în care toţi înviază. Din ce cauză? Cum
spune şi scrisoarea către Diognet în Scrierile Apostolilor, în
primele scrieri creştine, arată cla
158 Galateni 6, 14.
 Graţia Lungu Constantineanu
rcă Adam a făcut prin căderea lui loc răului în om şi în
conştiinţa Iui prin faptul că el a vrut să-L cunoască pe
Dumnezeu prin mintea sa, nu prin mintea lui Dumnezeu
pentru că Dumnezeu, în momentul în care l-a chemat pe Adam
la sfat, a vrut să-1 formeze ca pe un rege al creaţiei, întâi o
formare duhovnicească desăvârşită, lucru pe care îl găsim
întâlnit la înălţare, când Mântuitorul Iisus Hristos stă la fiecare
treaptă îngerească la cele 9 cete şi le stabileşte definitiv în har.
Ele nu vor mai cădea niciodată şi nu vor mai avea
schimbabilitate. Aşa trebuia să fie şi Adam că el atunci când a
fost creat, a fost creat cu liber arbitru şi cu voie de sine
stăpânitoare şi chiar aşa consemnează Sfânta Scriptură, A fost
lăsat omul în mâna sfatului său.159 Nu l-a îngrădit, ci l-a pus cu
voie de sine stăpânitoare, prin liberul arbitru.
Atunci, în momentul în care Adam a ales căderea,
gustarea din pom, un pom oarecare zice Inocenţiu de Odesa, a
suferit şi consecinţele. Aici era vorba de porunca Apostolului pe
care Sfântul Ioan Gură de Aur o confirmă şi spune: Postul este
de o vârstă cu Adam, iar roadele postului s-au cunoscut după
înviere, când Hristos a biruit moartea flămânzind şi
însetând, iar Adam a pierdut viaţa veşnică mâncând,
gustând.
In momentul când are loc învierea, se spală păcatul
strămoşesc, cum auzim cântând în fiecare sâmbătă seara la
vecernie, lacrimile Evei întru bucurie le-ai întors şi pe Adam l-ai
scos din stricăciune. Stricăciunea de care vorbim în Adam este
tocmai această cădere din harul dumnezeiesc, din ceresc în
pământesc. Omul primordial nu s-a alterat total, ci o parte din
el, s-a întunecat, s-a transformat în om cu dimensiuni şi
caractere şi însuşiri pământeşti. De acum cunoştea moartea,
cunoştea durerea, păcatul, suferinţa, frigul, foamea, lucru pe
care îl confirmă şi Sfântul Atanasie cel Mare: Hristos chip de
rob luând, S-a făcut rob ca să-l facă pe om dumnezeu sau
împărat, să-l aducă la starea cea dintâi.
159 Isus Sirah 15, 14.
504
Despre famil i a ortodoxă
Iar în Jertfă şi răscumpărare, cartea Părintelui Galeriu,
teză de doctorat, spune aşa: învierea nu este rodul căderii
adamice, ci este rodul dragostei dumnezeieşti, pentru că dacă
Adam nu cădea, Hristos tot S-arfi arătat în lume. El nu avea să
ne lipsească de prezenţa Sa ca ipostas, ca înger de mare sfat nu
avea să fie lipsit de la faţa oamenilor, dar găsea Dumnezeu o
altă cale tainică necunoscută nouă. La fel spune, şi întruparea
nu este rod al căderii adamice, chenoza nu este rod al căderii
adamice, învierea nu este rod al căderii adamice, ci Dumnezeu
putea să arate pe Fiul Său lumii într-un mod cu totul diferit dar
în raport de starea duhovnicească a omului, putea să fie o stare
în care omul să-L cunoască pe Dumnezeu fără să sufere, cum
au fost Enoh şi Ilie care nu au gustat moartea ci au fost răpiţi la
cer.
Cu viaţa lor sfântă şi înaltă, Dumnezeu i-a luat şi i-a proslăvit
încă din viaţă, luându-i în împărăţia cerului, dar acolo unde sunt
ei răpiţi şi stau ei, se vor întoarce şi vor gusta din moarte ca să se
asemene lui Hristos că nimeni nu e mai presus de Hristos. Dacă
Hristos a gustat moartea şi noi trebuie să gustăm moartea. El nu a
gustat-o că a meritat, ci a gustat-o ca s-o ucidă. Spune frumos în
noaptea de înviere: Unde este moarte boldul tău, unde este
biruinţa ta? Unde este iadule boldul tău şi biruinţa ta şi spune
frumos mai departe, amărâtu-s-a că s-a surpat, amărâtu-s-a că
s-a golit. Din ce cauză
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

?Pentru că în momentul în care lumina lui Hristos a replică nesănătoasă de la ţară pe care o ştie tot ţăranul: Da' vine
pătruns în întunericul iadului, s-a ajuns la unul dintre cuvintele cineva de dincolo să spună ce este? Da, a venit Hristos şi ne-a
Scripturii, lumina nu se amestecă cu spus ce este dincolo -este scrâşnirea dinţilor, este tartarul, este
* 581
gheena de foc, sunt flăcările iadului, este viermele neadormit.
întunericul . Dar aici nu era o amestecare în lucrare, ci
Deci este pregătit loc de osândă celor care au făcut rele, spune
întunericul era păcatul morţii şi depărtarea de Dumnezeu, iar
în Evanghelie. Şi atunci cei care au făcut bine vor învia spre
lumina venea să caute urmele celei pierdute, sufletele celor care
odihna vieţii iar cei care au făcut cele rele spre învierea
nădăjduiau în înviere în străfundurile iadului, pentru că în
osândirii. Nu că învierea e o osândă, ci ei vor învia ca să se
laturile celor vii, în sânurile lui Avraam stăteau profeţii
unească trupul cu sufletul, iese trupul din mormânt şi se duc
Vechiului Testament, drepţii Vechiului Testament şi cei care
împreună şi se chinuiesc. De ce? Pentru că sufletul îşi cere
aşteptau mântuirea şi ştiau că va să vină Hristos după cum
socoteală de la trupul care l-a purtat şi spune: Dar eu de ce să
spuneau proorociile mesianice. Trebuia să Se întrupeze Mesia şi
mă osândesc că sunt de natură duhovnicească? Să vină trupul
ei aşteptau această nădejde. Aceasta era nădejdea lor de
care m-a împins la toate relele şi nu a vrut să mă asculte
ridicare.
niciodată de câte ori i-am bătut ciocănelul conştiinţei. Şi atunci
învierea a venit să ridice tocmai această aşteptare de mii
stă trupul şi îl chinuiesc demonii.
de ani în pântecele iadului, despre care Mântuitorul le spune
Spune Ioan Maximovici, fraza aceasta mi s-a părut
apostolilor foarte simplu: Voi sunteţi fericiţi că aţi văzut, dar
întotdeauna interesantă, el face o afirmaţie excepţională, rar
fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut,160 pentru că ei M-au
întâlnită în lumea patristică, zice de păcatele noastre pe care le
aşteptat cu sutele sau cu miile de ani, dar voi M-aţi văzut de ieri
poftim pe pământ dar nu le putem împlini dar murim cu dorul
până astăzi şi nu Mă cunoaşteţi. Adică împreună am făcut
de ele. De exemplu, unul ar vrea să fie numai bogat, unul ar
minuni, împreună am mâncat, am înmulţit pâinile, am vindecat
vrea să fie numai frumos, unul ar vrea să fie cel mai tare, unul ar
bolnavii, iar astăzi, în momentul în care Mă vedeţi înviat, nu
vrea să aibă toate femeile din lume, unul să bea până nu mai
Mă cunoaşteţi.
poate, fiecare după viciul lui, dar el rămâne cu dorul de acel
Sunt şi cele două ipostaze, cele două momente
viciu şi moare cu acest dor, cu această neconcretizare. Faptul că
evanghelice consemnate în Evanghelia lui Ioan: întâi vine
el nu a pocăit acest viciu cât a trăit, în iad, viciul se înmieşte ca
Hristos dis de dimineaţă şi Se arată mironosiţelor în timp ce vin
poftă şi plăcere. în schimb este flacăra şi lipsa de putere de a-1
la mormânt, ele îi sărută picioarele, îl îmbrăţişează şi se bucură,
îndeplini, el rămâne la nivel de intelect şi spune că dracii, cu cât
iar nu la scurt timp, aceeaşi Maria Magdalena care era cu Ioana,
văd la noi mai multă înverşunare, cu atât ne chinuiesc mai mult
femeia lui Huza care era cu Salomeea, cu cealaltă Mărie, cu
pentru că şi ei la rândul lor sunt chinuiţi de Dumnezeu pentru că
Magdalena, cu Maica Domnului, vine în grădină şi spune: L-au
ne-a înşelat pe noi. Şi atunci, ei, ca să se răzbune, ne chinuiesc
furat pe Domnul şi nu ştiu unde L-au pus,161
şi mai amarnic sufletele, şi care sunt deja încărcate de poftă,
Exact ceea ce spuneam, aici ne împărtăşim şi gustăm
zice că într-adevăr iadul este un calvar nesuferit în care prezenţa
învierea, aici îl mâncăm pe Hristos şi mai încoace dăm acea
lui Dumnezeu nu se simte dar se ştie că există.
Pentru că spune, de mă voi pogorî în iad, de faţă eşti.
160 Ioan 20, 29. De ce? Că e sufletul, care e mărturia lui Dumnezeu. De mă voi
161 Ioan 20, 2.

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

sui în cer în rai, acolo eşti.5*4 Şi la marginea mării dacă mă
duc, dreapta Ta mă va povăţui, şi în pustie, oriunde ai fi, tot
Dumnezeu te povăţuieşte. Rămâne valabil ceea ce spune
troparul învierii, rodul învierii este rodul biruinţei morţii
celei veşnice şi o stăpânire între diavol şi om. Deci nu mai
poate diavolul niciodată să-l atace pe om din punct de vedere
spiritual, chiar dacă noi suntem atacaţi prin ispite pentru că
acestea sunt un fel de căliri, de doctorii pentru noi, sunt un fel
de medicamente ale slăbiciunii.
Aşa cum iei un reactiv ca să faci o analiză a sângelui să
afli un factor din organism în linia metabolismului, aşa sunt
ispitele pentru drac, să ne arate cât de slabi suntem. Când ai
mâncat prea mult, eşti lacom, când ai furat, eşti hoţ, când ai
desfrânat, când eşti tâlhar, desfrânat, toate calităţile. Spune
acolo, dacă s-ar ridica ispitele de la noi, atunci nu ne-am putea
mântui. Dar Dumnezeu nu numără ispitele sau încercările, ci
numără cununile şi atunci, noi suntem obligaţi la judecată să ne
prezentăm ori cu cununa biruinţei, a războiului pe care l-am
dus, ori cu lacrimile şi cu sudoarea ostenelii pe care ai făcut-o
ca să poţi să o biruieşti dar totuşi ai fost înfrânt. Adică nu mergi
la judecată şi spui: Doamne, eu am fost neputincios şi atâta am
putut, nu. Abia atunci vin sfinţii şi spun: Am fost oameni ca voi,
am mâncat ca voi, am dormit
noi şi dacă Dumnezeu e în noi, toată împărăţia e în noi, că El e
înconjurat de mii de heruvimi, de serafimi, de îngeri.
El nu stă acolo în stomac peste mâncare şi sedimentele
biologice ce se creează în momentul consumului de alimente ci,
El automat, în clipa în care l-am înghiţit, se dispersează în toate
puterile sufleteşti. Deci el nu se duce acolo la rumegat cu acidul
clorhidric din fiere, El pur şi simplu intră în toate mădularele -
mâna noastră e mâna lui Hristos, ochiul nostru e ochiul lui
Hristos, urechea noastră ... De ce? S-a sfinţit trupul, v-aţi făcut
mădulare
co /■
sfinţite fiecare în parte, spune Apostolul.
în momentul în care împărăţia e în noi, ce cântă Biserica?
Această aleasă şi sfântă zi a săptămânii, împărăteasă şi
doamnă.5*1 Ea domină peste toate, e începutul unei zile pe care
nu o mai poate opri nimeni. Este ziua cea veşnică a mântuirii.
Aici se cântă frumos, Praznic al praznicelor şi Sărbătoarea
sărbătorilor. Tot în Penticostar spune aşa: Acum toate s-au
umplut de lumină şi cerul, adic

584
Psalm 138, 7-8.
ca voi, am trăit ca voi şi iată, am înviat spre odihnă, în sensul că
au făcut voia şi poruncile lui Dumnezeu.
Iar ce are tainic învierea în ea, are cele unele elemente
principale: învierea este începutul zilei a 8-a, deci este
pregustarea vieţii celei veşnice, pentru că de acum încolo
oricum vom avea viaţă veşnică, indiferent dacă spre osândă sau
spre bucurie dar până atunci aveam doar osândă veşnică. Este
începutul lumii celei nevăzute şi a împărăţiei lui Dumnezeu
pentru că aşa spune: împărăţia lui Dumnezeu e înăuntrul
vostru.5*5 De câte ori ne împărtăşim cu Hristos, Dumnezeu e în

701
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

ăHristos stă pe scaun cu Tatăl dar şi pe pământ, că era în păcate, el doarme, dar aceasta nu înseamnă că e eliberat. Aşa
mormânt cu trupul, dar se face lumină de la mormânt până la era şi în religia până la Hristos. Nouă nu ni se cere să stăm.
cer şi până la cele de dedesubt că El stă şi în iad cu sufletul. „Am păcătuit." „Nu mai păcătui." Nu. înlocuieşte păcatul cu
Şi spune: Iar cei din iad se grăbeau cu paşi repezi spre fapta bună. Vino şi arată că ai trecut într-un plan superior din
lumina cea neapropiată, adică, cu cât se duceau spre Hristos, viaţă, ori Hristos tocmai aceasta instaurează, viaţa cea veşnică
lumina se extindea tot mai tare, dar nu era aproape de ei să o bazată pe ce? Să fiu flămând şi să-Mi dai să mănânc, să fiu
pipăie pentru că Hristos era Ziditorul. Ei vedeau lumina, faceau însetat, să-Mi dai să beau, să fiu bolnav, să Mă cercetezi, să fiu
parte din lumină, alergau spre lumină, dar nu puteau încă să o închis, să vii la Mine, gol, să Mă îmbraci ş.a.m.d.
îmbrăţişeze, că nu era El înălţat. în casa Tatălui Meu multe Deci ne impinge spre o filantropie, am spus într-o predică pe
locaşuri sunt588, iar Eu Mă duc vouă să vă gătesc loc în care am făcut-o după ideea unui grec, Vasile Gontikakis - cel ce
împărăţia cea pregătită vouă mai înainte de întemeierea lumii.5 îmbracă pe cel gol, îmbracă sufletul lui cu rugăciunea, celui
9
însetat îi dă slujbele Bisericii, cel ce hrăneşte pe cel flămând este
Iată câtă grijă a avut Dumnezeu de om! A pregătit de fapt Hristos Cel flămând din noi, pe care noi îl hrănim iar
împărăţia cea veşnică mai înainte de întemeierea lumii. Când e când a strigat pe cruce că îi e sete, voia sufletele noastre, iar când
mai înainte de întemeierea lumii? Prin care toate s-au făcut, Cel noi ne împărtăşim, Hristos îşi potoleşte setea. Dar ce fel de sete?
ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul e închinat şi slăvit. Deja când Dorul după sufletele care sunt de la Tatăl din cer şi de care El are
Fiul S-a născut din veci mai înainte de toţi vecii, în sânurile nevoie, că: Am venit să nu pierd pe nici unul, ci pe toţi să-i
Tatălui dimpreună şi au lucrat, au şi pregătit împărăţia că ştia că mântuiesc, în afară de fiul pierzării,162 pentru că acela şi-a
Fiul va trebui să stea pe tron şi acolo va fi locul celor drepţi. semnat singur sentinţa. Nu i-a semnat-o Hristos. Putea să fie ca şi
Lumea aceasta nu e făcută la întâmplare, hazardul Petru: Doamne, am greşit, să plângă. Nu, s-a sinucis
biologic, Discovery, National Geographic, care vin şi spun că
descoperă câte o celulă sau un fir de păr de la un mamut şi au
impresia că au găsit viaţa Potopului. Sunt lucruri mult mai
înalte din punct de vedere bisericesc şi dogmatic. Dar în clipa
în care am gustat învierea, iarăşi vine Penticostarul şi spune tot
în Canonul învierii: Veniţi să bem băutură nouă, deci nu mai
bem apă făcută din piatră cu minuni, pentru că aceea era o
minune pe care a făcut-o Dumnezeu să arate că există. Acum
bem din izvorul milostivirii - Hristos, din care cine bea, în veac
nu mai moare. Odată ce ai mâncat viaţă veşnică, eşti veşnic,
acesta e singurul reper prin care Hristos a putut să identifice
mântuirea noastră şi învierea noastră faţă de celelalte religii ale
lumii.
Ceilalţi discipoli au adus fericirea, eliberarea, meditaţia,
contemplarea, dar Hristos nu e de acord cu aceasta. El spune
aşa, are cuvântul Sfântului Vasile cel Mare: Mortul nu mai face 162 Cf. Ioan 10, 28; 17, 12.

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

.în momentul în care noi înlocuim această filantropie,
pe care la nivel material, o vedem prin ajutorare, în Biserică ne
autoajutorăm. Deci noi prin Biserică facem filantropie cu
împărăţia dinăuntrul nostru - îmbrăcăm sufletul care e gol şi
plin de patimi, îl adăpăm că e însetat de rugăciune, îl hrănim că
e flămând, el cercetăm că e bolnav, prin spovedanie, deci toate
au o legătură. Când stă în temniţă înseamnă că e în patimi grele
şi trebuie să-l cerceteze duhovnicul, cu iscusinţă să-l dezlege
din robie şi să-l scoată din celula patimii de acolo din
închisoare, în psalmul de la vecernie, scoate din temniţă
sufletul meu, să se mărturisească numelui Tău,163 Doamne.
Iar când vorbim de învierea propriu zisă, vorbim de ce
am explicat într-o predică, de ce noi, în momentul de faţă
suntem eliberaţi. Dintr-un singur motiv, pentru că Hristos,
imediat după înviere S-a dus la Tatăl, a ajuns pe scaun cu El şi
pe lângă faptul că toate împreună le-au lucrat pentru mântuirea
noastră şi El S-a descoperit lumii, S-a arătat lumii, S-a jertfit
lumii: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că pe unicul Său
Fiu L-a dat la moarte164 Şi ce fel de moarte? Pe cruce. Dar ce a
strecurat de fapt Hristos Tatălui? Tată, aceasta e firea
muritorilor de pe pământ. Vezi, Eu am purtat-o, ştiu cum este.
Te rog, mântuieşte-i şi ridică-i la Tine. Şi Tatăl spune: Iertate
îţi sunt păcatele, să
CQT
nu mai greşeşti, o întâlnim în parabola fiului risipitor . Chiar
Mântuitorul spunea de fiecare dată, iertate îţi sunt păcatele,5y4
să nu mai greşeşti sau fie după cuvântul tău sau mare este
credinţa ta59 .
Ne arată că există această şansă. Dar de ce există?
Pentru că în clipa în care Fiul a luat acceptul Tatălui de
mântuire a lumii, primul lucru pe care l-a făcut Hristos, i-a
spus: Tată, este nevoie de un semn ca lumea să Mă cunoască şi
să ştie că e împărăţia Ta - crucea. Aşa cum pomul vieţii stătea
în mijlocul raiului, cum ar fi ca un catarg pentru vapor, vela
când bate vântul să o ducă pe drumul care trebuie, la fel stătea
şi pomul vieţii în mijlocul raiului ca şi crucea, cum ar sta în
mijlocul pământului, pentru ca toată lumea care vede să nu
moară ci în veac să trăiască.
Dar de data aceasta nu mai era vorba de crucea pe care
o punem noi la cap, prin aceasta ne identificăm cu îngerul care
va însemna pe cei vii şi aleşi când va fi sfârşitul, să se ştie care
au fost creştini, să se ştie că pe acolo sufletul urcă la
Dumnezeu în împărăţie. Prin braţele crucii e iubirea şi
libertatea, iar prin înălţime verticalitatea, urcarea în sus prin
virtute. în loc de heruvimul cu sabie de văpaie ce stătea la uşa
raiului, acum stă crucea. Nici nu se poate apropia diavolul de
uşa raiului! De ce? Pentru că se spune: Doamne, armă asupra
diavolului, crucea Ta ai dat-o nouă - aceasta e cântarea de la
Maslu. Deci Biserica e împărăţia lui Dumnezeu iar crucea de la
uşă nu este altceva decât semnul de care diavolul fuge, nici nu
se apropie. Nu mai trebuie să stea heruvimul să păzească, când
o vede, se
arde de puterea ei

163 Psalmul 141, 10.

164 Ioan 3, 16.

596
Ioan 8, 46.

1 697
 Graţia Lungu Constantineanu
.Şi atunci Hristos tocmai aceasta a făcut, a dat sens şi
putere crucii, a dat sens învierii, adică adevărata înviere, pentru
că Adam a dat sens şi putere morţii. Şi atunci, când Hristos a
adus la echilibru neamul omenesc, să fie în concordanţă cu El,
El fiind rob, dar fiind izbăvit, spune: Cine dintre voi Mă
vădeşte de păcat,596 să spunr3 Era fară de păcat pentru că era
născut fără de plăcere, totul era din lucrarea Duhului Sfânt.
Spune în praznicul Crăciunului: Nu te teme, Iosife, a lua la tine
pe Maria pentru că ceea ce este într-însa este de la Duhul
Sfânt.591 Deci se confirmă prin cuvântul îngerului, nu se
confirmă prin cuvântul omului. Şi atunci, în momentul în care
noi avem confirmarea că Acela e Fiul lui Dumnezeu, avem
confirmarea că învierea e autentică. De ce este autentică?
Pentru că nu se desparte Hristos de cruce.
Aici îmi place să fac această afirmaţie şi chiar ţin la ea
cu mare drag. Toţi hristoşii au înviat la toate religiile, dar nu toţi
au înviat lângă cruce şi lângă Maica Domnului. Când El S-a
suit pe cruce, Maica Domnului era lângă cruce, iar când S-a suit
la cer, crucea era lângă Mântuitorul, o ducea tâlharul în spate,
n-o mai ducea Simon din Cirene598. Hristos S-a eliberat de ea, i-
a dat sens spiritual. Dar tâlharul încă nu-i înţelegea sensul
spiritual, trebuia să o care în spate la uşa raiului, că aşa intră -
Hristos, tâlharul cu crucea ca să vadă că acela e semnul de
intrare în rai şi apoi intră drepţii Vechiului Testament care au
stat şi au pătimit, că de acum cunosc creştinescul semn despre
care le spusese Moise în pustie. Prooroc ca şi Mine se va înălţa
şi îl veţi avea ca semn. Este vorba despre proorocia făcută prin
înălţarea şarpelui în pustie de către Moise. când înalţă şarpele
în pustie 599 la capitolul înălţării şarpelui în pustie când îi
muşcau şi dacă se uitau Ia şarpe se vindecau.6C0
Arată categoric că Hristos nu este un „hristos"
vagabond. Dacă nu are cruce şi nu are maică, el nu este
identificat cu Hristosul care păzeşte legea Vechiului
504
Despre famil i a ortodoxă
Testament, care arată că trebuie să vină din Fecioară: Fecioara
va lua în pântece,165 Aşa ne spune profetul Isaia, şi arată că pe
cruce va fi răstignit, pentru că spune şi ce fel de moarte, moarte
pe cruce, deci nu orice fel de moarte. Graţia: Spuneaţi că
Hristos înviind S-a dus în împărăţia ... Părintele Calistrat: Da,
pe scaun cu Tatăl, a urmat tâlharul şi apoi cei din Vechiul
Testament, proorocii şi drepţii care s-au eliberat prin ruperea
peceţilor uşilor iadului. Graţia: Unde au mers aceştia?
Părintele Calistrat: în raiul pământesc care a fost înălţat la cer
înainte de Potop, deci în raiul înduhovnicit, are mai multe
denumiri. Denumirea reală a descrierii frumuseţilor raiului o
găsim în Proloage, la pilda Sfântului Cosma de la apa
Sangarului166. Este vorba de un stareţ sporit care a murit şi el a
fost răpit în rai şi a văzut frumuseţile raiului, palatul noului Sion,
corturile drepţilor, turnul Constantinopolului, raiul desfătării,
sânul lui Avraam, toate le-a văzut. Pentru că sânul lui Avraam a
rămas pentru bunătatea lui de patriarh şi ascultător desăvârşit faţă
de Dumnezeu, atât în iad a fost latura celor vii unde munca nu- i
atingea, că spune Solomon, drepţii sunt în mâna lui Dumnezeu şi
munca nu se atinge d
165 Isaia 7 14.
166 Vedenia lui Cosma Monahul în Proloagele pe octombrie, Ed.
Mitropoliei Olteniei, Craiova, p. 14-16.
1
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

eIar în rai, Avraam, în momentul când s-a suit, la fel, a Calistrat: Iadul rămâne, iadul nu se desfiinţează şi iad se va
primit aceeaşi stare, sânul lui Avraam, deci bunătatea lui este chema în vecii vecilor. Apocatastaza aceasta, adică iertarea şi a
răsplătită celor care au fost buni şi au avut bunătatea ticăloşilor, cum se spune, şi a nedrepţilor şi a necredincioşilor,
patriarhului Avraam, milostivi, lepădaţi de sine. Aţi văzut în este doar o îmbrăţişare falsă şi mincinoasă din care a gustat puţin
viaţa patriarhului Avraam, el, când a primit poruncă să iasă din şi Origen, şi Tertulian a simpatizat puţin, şi Grigore de Nyssa. Au
pământul de unde era, a lăsat tot şi dus a fost. Nu s- a mai simpatizat şi teologii moderni Bulgakov şi Berdiaev. Mai mulţi
gândit ce ia, ce rămâne, ce câştigă, nu. Când i s-a spus: Ia fiul sunt cei care au încercat să vorbească despre un Dumnezeu
şi du-1. L-a pus pe asin, a pus lemne şi „hai la jertfa". 167 Este milostiv care la o vreme îi va mântui pe toţi. De la rădăcina
primul model absolut de desăvârşire a Vechiului Testament acestei apocatastaze s-a creat şi purgatoriul catolic, spunând că
care arată categoric că omul poate urma porunca lui vom sta o vreme în purgatoriu şi apoi vom merge la bine. Noi,
Dumnezeu. Şi atunci Avraam este închipuit ca fiind primul dacă am sta să explicăm purgatoriul din punct de vedere ortodox,
drept al Vechiului Testament care a reuşit să cucerească i-am găsi o explicaţie dar sub ce formă? Cei care nu au murit
bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu, pentru că Avraam suficient de pregătiţi şi vremelnic stau în muncile iadului, iar noi
înseamnă al înălţimilor, iar în momentul în care el pleacă din le facem parastase, psaltiri, slujbe, liturghii, pomeniri, panacide,
casa tatălui său, pleacă pentru că este singurul şi primul din praznice şi îi putem uşura, confirmă că unele suflete pot fi
speţa lui care nu mai suporta închinarea la idoli. Chiar arată că izbăvite şi duse la lumină. Dar nu putem folosi termenul de
a intrat în atelierul tatălui său şi i-a sfărâmat pe toţi cu purgatoriu, ci putem vorbi de iad vremelnic pentru că de fapt nu
ciocanul, i-a distrus. Şi-a dat el seama că pietrele şi fierul şi ei se curăţesc. Ei nu mai au puterea să se cureţe. Pe ei îi curăţă
doar mila lui Dumnezeu şi faptele repausaţilor celor care au
aurul nu pot îndeplini nimic. El căuta un Dumnezeu spiritual
rămas de după ei. Pentru ei uşa milostivirii s-a închis
cu care să comunice şi L-a găsit.
Graţia: Este acelaşi rai de care vorbeaţi acum, în care sunt
rânduiţi la judecata particulară credincioşii cei îmbunătăţiţi?
Părintele Calistrat: Da, cei buni. Este raiul duhovnicesc răpit
la cer, care a fost între Tibru şi Eufrat, în Mesopotamia de
astăzi, în zona arabă. Graţia: La judecata cea de obşte unde
vor merge?
Părintele Calistrat: La judecata cea de obşte, acest rai îşi pierde
valoarea, este locul drepţilor de acum. După aceea va fi cer nou
şi pământ nou, slava şi împărăţia lui Dumnezeu cea veşnică. Şi
aici îmi plăcea cum Părintele Cleopa făcea întotdeauna o
afirmaţie: Aşa cum stau butonii pe o haină, aşa vor sta drepţii în
slava lui Dumnezeu pe nemărginita lui haină de iubire. Graţia:
Unde va fi împărăţia diavolului cea veşnică? Părintele

167 Facerea 22, 2-3: Dumnezeu i-a zis: ,Ja pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul
tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l

701
 Graţia Lungu Constantineanu
.în momentul în care au ajuns în iad a încetat pocăinţa,
acolo nu mai există pocăinţă. De ce nu există pocăinţă? Pentru
că se calcă cuvântul Scripturii: în ce te voi găsi în aceea te voi
judeca. Nu se schimbă termenul scripturistic. De aceea nu are
fundament purgatorial. Avem în Vieţile sfinţilor, în Mântuirea
păcătoşilor, avem în Patericul lavrei Pecerska, în Patericul
Peşterilor, în Patericul Sinaitic, avem foarte multe pilde. Chiar
un tânăr care avea mama desfrânată, s-a dus şi s-a rugat la
Dumnezeu să i-o izbăvească şi i-a spus Dumnezeu: Eu îţi voi
arăta râul de foc, tu fa cum crezi şi l-a dus îngerul la râul de
foc, a cunoscut pe mama sa, a băgat mâna în foc, a tras-o afară,
dar mâna i-a rămas cu mirosul acela de iad. Când a venit în
mănăstire, toată lumea a căzut într-un fel de leşin, de adormire
de acel miros urât de iad. Atunci îngerul i-a dat un fel de pânză
albă dumnezeiască, nimeni nu ştie ce era cu ea, şi cât ţinea
mâna învelită nu mirosea, iar când oleacă scădea râvna în
mănăstire sau oamenii erau necredincioşi, el iar îşi dezvelea
oleacă mâna şi iar umplea tot acel ţinut de duhoarea aceea de
iad şi lumea iar îşi aducea aminte de munca iadului.
Dacă vedeţi, Mântuitorul, după înviere a mâncat fagure
de miere. Iadul este foarte amar, munca iadului este foarte
amară, spun Sfinţii Părinţi. Şi atunci, de aceea Hristos a
mâncat miere, ca să îndulcească simţul acela care a suportat
cruzimea iadului. Dar S-a pregătit de iad, în momentul când
era pe cruce I-au dat fiere, care este tot amară. El din viaţa
aceasta a arătat că e în stare să guste şi să preguste munca
iadului. Deci Hristos a fost pregătit când a spus: Tată, treacă
de la Mine paharul acesta,168 nu că I-a fost frică de moarte, că
168acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu\" Sculăndu- se
deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine
două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfa, s-a ridicat şi a
plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu. Sfântul Pavel îi va acorda
evenimentului şi o dimensiune simbolică, Isaac prefigurând jertfa şi învierea
Iui Iisus, în Evrei 11, 17-19: Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a
adus pe Isaac {jertfa). Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfa pe fiul său
unul născut\ Către el grăise Dumnezeu: „Că în Isaac ţi se va chema ţie
488
Matei 27, 54.
1 521
Despre familia ortodoxă
sunt fel de fel de exegeze şi de explicaţii, că a vrut să treacă
peste, sau ceva de genul acesta.
Nu e adevărat, nu ştia dacă această jertfa nu este cumva
inutilă. De ce spun aceasta? Pentru că şi astăzi Biserica are o
îngrijorare, nu ştim dacă miile de locaşuri de cult, miile de
slujitori, miile de liturghii, miile de slujbe vor folosi cu ceva
poporului, dacă el merge pe cărarea cea rea, pe calea pierzării,
adică degeaba unul zideşte şi unul dărâmă. La aceasta se
referea şi Hristos când spunea treacă paharul acesta. Ştia că va
fi grea încercarea, nu grea pentru El, ci pentru lume şi ştia că
va fi piatră de poticnire, dar se temea pentru cei ce nu vor
înţelege jertfa aceasta. Cum vor scăpa din iad? Şi iată că nu toţi
au scăpat de iad.
Unii L-au cunoscut. Unii M-au cunoscut dar alţii nu M-au
cunoscut. De ce? Pentru că dacă ai fi din lume, lumea Te-ar iubi
dar lumea Te urăşte pentru că nu eşti din lume. Lumea ştie că nu
sunteţi ai ei şi de aceea vă urăşte606 şi atunci s-au format cele
două elemente - binele şi răul. Dar Hristos care era prezentul,
trecutul şi viitorul, că era cuvântul Tatălui din veac, ştia şi pentru
veşnicie tot ce se întâmplă, dar era prea mare jertfa durerii, era
prea mare suferinţa iubirii dumnezeieşti pentru răstignirea Fiului
din dragoste, ca lumea să întoarcă spatele acestei dragoste: Ei şi
ce dacă e înviere, şi ce dacă e Liturghie, şi ce dacă este slujbă, şi
ce dacă sunt Taine? Vedeţi cum spun: Eu nu le am cu Biserica, eu
nu le am cu preoţii, nu mă interesează
urmaş." Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze şi din
morţi; drept aceea l-a dobândit înapoi ca un fel de pildă (a învierii) Lui.
Ioan 15, 18-19. Citatul exact: Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al
său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de
aceea lumea vă urăşte.
 Graţia Lungu Constantineanu
.Nici pe noi nu ne interesează că nu Ie are, dar ne
interesează că este păcat de atâtea mii de suflete care se pierd
fară să-şi dea seama cât de uşoară e mântuirea, nu că Biserica
pierde. Biserica oricum va face Liturghia şi dacă este un
credincios şi dacă nu este un credincios, este datoria sacră a
Bisericii de a înălţa permanent slavă lui Dumnezeu. Dar este
datoria credinciosului să guste împărăţia care vine. De ce îi
spune Sfintele Sfinţilor când se termină Sfânta Liturghie? Ca să
înţelegem noi că este o împărăţie fară de stricăciune şi fără de
sfârşit. Aici Hristos îi spune Apostolului: Paharul pe care îl
beau Eu şi botezul cu care Mă botez Eu, voi nu-l puteţi lua. 601
Ei spun: Nu, Doamne, paharul pe care îl bei Tu îl bem
şi noi,608 Şi într-adevăr au băut paharul muceniciei, pentru că
moartea lui Hristos a fost pur şi simplu o jertfă, o mucenicie.
Dar spre deosebire de moartea martirilor care prin sânge şi-au
spălat păcatele lor şi au strălucit în bolta Bisericii, Hristos, prin
sângele Lui, a spălat păcatele întregii lumi. Pentru că sângele
Lui de la Cruce a avut un mare rol - să cadă pe pământul
spurcat de Adam şi pe căpăţâna lui Adam care era sub cruce, de
aceea se cheamă Golgota, dealul Căpăţânii. Acolo era chiar
capul lui Adam, muntele s-a despicat ca picăturile să ajungă la
căpăţâna lui şi să ierte, să facă legătura între primul părinte
Adam cel vechi şi Adam cel Nou - Hristos care stătea pe cruce,
biruitor. De ce? Cu moartea pe moarte călcând şi celor din
morminte viaţă dăruindu-le. E ceva depăşit de matematică. în
momentul în care pui două morţi să se bată şi ele ajung să se
înfrunte, să răsară din ele tocmai viaţă şi înviere. Este contrar
oricărei premise, dincolo de moarte, tu să descoperi viaţa.
Graţia: La moartea fizică, moartea trupească, credincioşii cu
adevărat trăitori privesc acest eveniment sau această
612 Marcu 10,
38.
613 Maieu 10,
39.
504
Despre famil i a ortodoxă
împrejurare cu bucurie întrucât ei văd în aceasta nădejdea
învierii în Hristos, cum spune la I Corinteni 15, 22.
Părintele Calistrat: Da, moartea este somn şi întâlnire cu
Hristos, ne spune Apostolul Pavel. Psalmistul David are câteva
mărturii despre moarte: Cumplită este moartea păcătosului. 609
Şi tot în Psaltire: S-a stins viaţa mea întru dureri şi anii mei în
suspinuri.610 Deci în momentul în care ai greşit trebuie să şi
plăteşti. Sunt reguli care nu sunt de natura umană, ci sunt de
regulă divină în care Dumnezeu vrea să te mântuiască încă din
lumea aceasta şi atunci îţi dă încercări să te aducă cu
picioarele pe pământ.
Dar ce este interesant aici la moarte, nu faptul că murim că toţi
murim. Chiar într-o emisiune pe care am avut-o, cineva a spus că
e un genocid naţional să decuplezi mortul de la aparate, să
eutanasiezi, să intervii în viaţa omului, pe bază de semnături să-i
scurtezi zilele. Atunci eu i-am dat un răspuns simplu: E treaba
noastră că am complicat treaba lui Dumnezeu, nu e treaba lui
Dumnezeu. Dumnezeu a lăsat un ghem, un mosor. Aţa din care e
făcut ghemul vieţii noastre poate fi făcută dintr-o aţă tare care,
când o întinzi se rupe. Aţi văzut, mor la o anestezie pe un scaun
scoţând o măsea, dar poate fi şi elastică, când noi mai putem
lungi ghemul vieţii cu ceasuri, cu zile, cu săptămâni, uneori chiar
cu ani, dar de ce? Spune acolo Dumnezeu, de M-ar fi ascultat
Israel pe Mine întru nimic aş fi smerit pe vrăjmaşii lor 6 u dar i-a
lăsat după mintea lor. Aţi inventat voi terapia intensivă, aţi
inventat aparatele de ventilare şi de vieţuire artificială? Foarte
bine, pe Mine nu Mă deranjează, dar dacă vreţi să Mă depăşiţi pe
Mine ca Dumnezeu, depăşiţi-vă conştiinţa voastră. Eu am vrut
să-i iau zilele ş
609 iPsalm 33,
21.
610 Psalm 30, 10.
611 Psalm 80, 12-
13.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
să-l mântuiesc. Voi l-aţi mai ţinut în viaţă că vreţi să-l vindecaţi
- mă refer la bolile incurabile, cronice.
Acuma, ştiţi ce le spune Dumnezeu? Hotărâţi voi când
îl luaţi sau când îl lăsaţi. Şi atunci l-a pus pe om în cea mai
mare dilemă. Că dacă tu îi lungeşti viaţa, ai făcut un bine, nu e
nimic rău în aceasta, dar dacă tu hotărăşti când trebuie să-i iei
viaţa, deja eşti propriul lui criminal, pentru că tu vei rămâne cu
conştiinţa încărcată că dacă nu-1 decuplam de la aparat, că dacă
îi mai puneam perfuzia aceea, că dacă îi mai făceam
tratamentul cutare. Deci tu ai fost cumva cu un pas deasupra lui
Dumnezeu. Dar Dumnezeu a vegheat pentru că la Dumnezeu
tot acela e standardul, tot acela e ceasul şi clipa, că aşa spune
Ioan Gură de Aur: Doctor e un cleşte în mâna lui Dumnezeu.
Dar când tu vrei să înlături moartea...!?
Ioan Iacob era mai simplu, ţăran din Botoşani, dar cu
concepţie sănătoasă: Oricât unelteşti, atee, / Viaţă nu vei fabrica
/ Insă de osânda morţii / Negreşit nu vei scăpa... De n-ai
cunoscut în viaţă / Pe Binefăcătorul tău / Ai să vezi doar după
moarte / Şi puterea „celui rău". 169 în sensul că Dumnezeu se
retrage şi îl lasă pe om şi-i spune: Tu ştii multe, ai raţiune, ai
inteligenţă, eşti deştept, ai fost cândva cu Mine în rai, am stat
de vorbă, se pare că nu mai ai nevoie de sfatul Meu, rămâi în
mâna sfatului tău!
Aţi văzut cazuri când au stat 30 de ani în aparate, 50 de
ani. Dar se pare că şi noi vom da socoteală de durerea fizică pe
care i-am provocat-o, de cheltuielile inutile din care puteau alţii
să trăiască sau puteau alţii să se nască şi banii s-au investit într-
un mod absurd, veghind o „legumă" care putea să fie un suflet
în împărăţia lui Dumnezeu.
Aţi văzut, acuma bioetica a pus puţin piciorul în prag cu
problema transplantului de organe. Noi trebuie să dăm o
semnătură din viaţă dacă să ia organe din noi sau nu. Răspunsul
corect în faţa conştiinţei este acesta: Dacă vreun organ este
169 Poezia Luceferii ştiinţei de Sf. Ioan Iacob.
706
1
Despre familia ortodoxă
sănătos şi eu am murit de moarte naturală, ia-1. Dar tu ca să iei
organul, trebuie să mă omori de viu, să-l poţi extrage şi atunci
iar intervii peste Dumnezeu şi iarăşi poţi deveni propriul tău
criminal, că tu eşti obligat să faci anumite operaţiuni
chirurgicale care ţin de viaţa omului că nu toate organele rezistă
în starea muribundă, ele trebuie să fie în starea activă până le ia
şi le congelează. Ştiinţa a progresat în aşa măsură, încât
Dumnezeu i-a spus omului: Urcă-te până unde vrei, dar la
Tronul Meu nu poţi să ajungi că nu ştii unde l-am aşezat.
Este interesant că Dumnezeu a lăsat şi altfel de morţi pe care noi
le avem consemnate în religia creştină şi în împărăţia lui
Dumnezeu şi în Slava lui Dumnezeu şi în tot ceea ce facem noi
de obicei şi citim şi vedem. Ce? Avem morţile sfinţilor, erau
oameni care doreau să se întâlnească cu Hristos, vedeau cum vin
îngerii şi iau sufletul, vedeau cum vin sfinţii să însoţească
sufletul în lumea cealaltă, veneau sfinţii să vadă cum se face
despărţirea sufletului de trup, să nu se înspăimânte de demoni,
priveau moartea cu bucurie. Aici, episodul cel mai frumos este cu
Sfântul Sisoe. Zice că în momentul în care el era pe patul de
moarte, au venit ucenicii să-l vadă, bătrânul a zâmbit. Au venit şi
a doua oară ucenicii şi au cerut cuvânt de folos, el iar le-a
zâmbit. Au venit şi a treia oară şi bătrânul iar le-a zâmbit. Atunci,
unul foarte indignat a spus: „Tu, pe patul de moarte, fiind la
sfârşitul vieţii, râzi în loc să ne dai cuvânt de folos?" „Da. Am râs
că nu sunteţi pregătiţi de moarte, am râs că vă temeţi de moarte şi
am râs că nu ştiţi ce este moartea." Vedeţi ce frumos!? Când şti
 Despre familia ortodoxă

Graţia Lungu Constantineanu

ice este moartea nu mai aştepţi să iei un calmant sau o Adică, nicăieri nu se vor cultiva cele mai serioase caractere,
perfuzie ci aştepţi să te întâlneşti mai repede cu Hristos. nicăieri nu se vor cultiva cele mai serioase calităţi, nicăieri nu va
Au fost cazuri de sfinţi şi de oameni care au ştiut ft o educaţie mai aleasă, nicăieri nu va fi o creştere mai
exact ceasul şi clipa morţii şi şi-au vestit moartea. Chiar în duhovnicească, o mai mare calitate a rugăciunii, o mai mare
Mănăstirea Sihăstria, la Neamţ, unde am fost mai la tinereţe, calitate a moralei creştine decât în familia creştină autentică, care
şi acolo au fost părinţi care au ştiut ceasul şi clipa morţii lor astăzi este frământată de mari balauri: Nesinceritatea şi
prin faptul că Dumnezeu le-a descoperit datorită trăirii lor infidelitatea soţilor între ei, neîncrederea şi dragostea soţilor între
curate şi autenticităţii vieţii lor. Pur şi simplu, au înştiinţat: ei şi individualismul în familia creştină, care desparte prin idei pe
Vom pleca, ne vom duce. A fost părintele Veniamin mamă de tată, iar când s-a produs ruptura, spune Apostolul
Barbacaru, părintele Nazarie. Oricine îl întreba, spunea: Mie Pavel, când un mădular suferă, tot trupul suferă6M. Asemenea
îmi spune Preasfânta Făcătoarea de minuni când trebuie să lucru citim astăzi în familia creştină
plec. Şi seara i-a spus stareţului că îi este poftă de o bucăţică
de peşte şi de un pahar de bere şi i-a spus stareţul: „Părinte
Nazarie, matale trebuie să prinzi suta." „Nu, nu, mâine
dimineaţă eu mă duc. Aşa a spus Preasfânta din icoană." Şi
dimineaţa la 6 a murit.
Acestea sunt morţile creştinilor. Acestea sunt morţile
despre care Pavel spune: Ce vă jeliţi morţii păgâneşte? Ce vă
temeţi de moarte parcă aţi fi păgâni? Moartea este somn, este
întâlnirea cu Hristos, când ai închis ochii în lumea aceasta,
deja i-ai deschis dincolo în faţa Lui. Deci Cine te aşteaptă?
Cel ce te-a creat. Cum frumos încheie Apocalipsa: Pace vouă,
Eu, iată, vin. Harul
ft 1 ^

Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţii Amin.

ConcCuzii

Graţia: Părinte, ce concluzii putem trage cu privire la familia

creştin-ortodoxă în această perioadă de mari frământări sufleteşti,
sociale, politice, economice? Părintele Calistrat: Această
concluzie, de data aceasta nu o voi adresa dumneavoastră, ci o
voi adresa şi celor care poate nu vor găsi cartea sau n-o vor citi
vreodată. Trebuie să ţineţi minte următorul lucru şi nu numai noi
şi eu ci şi urmaşii noştri, că unitatea fundamentală de
funcţiune a unei societăţi morale va rămâne pentru
totdeauna şi în veci familia creştină. Viaţa pe pământ a început
tot din familia primordială Adam şi Eva, protopărinţii noştri.

624

1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.în momentul în care suferă tata, suferă şi mama şi mamă şi tată. Dacă înainte erau plini de încărcătură spirituală şi
copiii, în momentul în care suferă mama, suferă şi tata şi copiii, în ei găseai o adevărată istorie ca într-o carte de istorie, de
dacă suferă copiii, suferă şi mama şi tata. Iar când s-au dezbinat arheologie veche, acum în bunic, în bunică, în mamă şi în tată
aceste 3 elemente, liantul acesta prunci- părinţi, s-a distrus totul. găseşti şi elementul negativ păcatul, dezmăţul şi dezordinea.
Deci unitatea fundamentală de funcţionare a societăţii Graţia: Generaţia noastră a prins familia creştină în perioada
pentru toate veacurile şi toate vremurile rămâne numai comunistă, sfinţia voastră ca prunc în familia celor maturi unde
familia creştină. Să ne uităm la mass media, la ştiinţă, la aţi primit educaţia, ce ne spuneţi din propria experienţă şi din
cultură, toate împing spre ceva, spre discriminarea familiei ceea ce aţi văzut în jur în familia satului bucovinean?
creştine şi a familiei sociale în general şi spre distrugerea acestei Părintele Calistrat: Trebuie să înţelegem aici două lucruri.
celule, pentru că numai în modul acesta se poate ajunge la lipsa Chiar am avut anumite replici pe această idee şi cineva mi-a spus
de identitate socială, morală, spirituală şi duhovnicească. aşa: Aţi fost blând când aţi vorbit de comunişti. Şi am spus: Eu
Aceasta este pentru clipa pe care o trăim acum şi avem 3 semne: nu am vorbit de comunişti. Eu am vorbit de epoca şi de doctrina
divorţul - o modă, familia de probă sau concubinajul - o modă e lor. Ce s-a întâmplat? Comunismul a avut două feţe, una umană
şi desfrâul. Aici mi-amintesc, eram elev în clasa a VH-a, prin oamenii care au condus această mişcare, acest partid,
expresia unui duhovnic nu ştiu dacă mai trăieşte, era de prin această doctrină şi ideologie, şi a fost şi aspectul acela de
partea Munteniei, spunea aşa: „Ce păcat, a pătruns desfrâul până deranjare a Bisericii
la cele mai fragede suflete, ca să arate satana lui Hristos că
fecioria e o ruşine şi nu o virtute." Vă spuneam cândva într-o
discuţie, cum spunea o tânără că îi este ruşine că este fecioară.
Deci curăţenia în familie şi morala din familia creştină dă
cele mai frumoase elemente şi caractere creştine. Aşa s-au
născut sfinţii din familia creştină, aşa s-au născut mucenicii. De
multe ori, îi spuneam unei mame de călugăr care plângea pe aici
şi spunea:
- Vai, poate nu ar trebui să se facă călugăr.
- Să te duci acasă şi aşa să te rogi: Ajută-mă, Doamne,
să fiu mamă de mucenic. Citeşte la cei 40 de mucenici din
Sevastia, cum striga mama mucenicului Meliton, toţi erau arşi,
lui i-au rupt picioarele dar nu l-au omorât, nu l-au aruncat în
foc. Şi ea alerga după ighemon cu fiul în spate şi striga: Vreau
să fiu şi eu mamă de martir, aşa să te duci să te rogi acasă, că nu
ştii ce vrei.
Numai din morala şi familia creştină vor ieşi sfinţii
neamului şi duhovnicii neamului şi profesorii neamului şi
educatorii neamului şi părinţii neamului, şi moraliştii şi bunicii
noştri. A fost denaturat până şi termenul de bunic, bunică,

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
.în Rusia, bisericile au fost făcute grajduri şi familia
creştină a fost adusă la starea de animalicitate şi aceasta ne- o
demonstrează Părintele Dimitrie Bejan, care boteza cu miile
când mergea cu frontul170. Unii nici nu ştiau să-şi facă cruce sau
ce este acela botez, pentru că preoţii erau în temniţele şi
închisorile comuniste ucişi, împuşcaţi în cap. A fost perioada
agresivă când Biserica a fost batjocorită dar ca instituţie umană,
nu ca instituţie spirituală. De ce vă spun lucrul acesta? Marele
avantaj al epocii comuniste în România, luăm teritoriul patriei
noastre, ţară creştin- ortodoxă, în care doctrina Bisericii a fost
batjocorită la nivel de ideologie prin fundamentalismul marxist-
leninist şi învăţământul ideologic. în schimb nu au reuşit să
distrugă embrionul spiritual al familiei creştine. Aici este marea
taină, noi veneam în comunism cu o pregătire spirituală
profundă de la marii noştri mistici şi de la marii noştri
duhovnici părinţi şi din parohii şi din mănăstiri pe principiul
unei perioade postbelice sau interbelice care a avut valori
spirituale autentice.
Să nu uităm că în perioada comunistă au existat acei
duhovnici în mănăstiri, care la vremea respectivă aveau 50, 60
de ani, 40 de ani, dar erau formaţi pe lângă marii duhovnici ai
vremurilor de dinaintea primului şi celui de al II-lea război
mondial, când mănăstirile au cunoscut o etapă de înflorire, iar
pentru noi comunismul a fost blând.
Şi am să vă spun de ce folosesc acest termen. Chiar
dacă marii duhovnici au stat în închisori, pentru că au stat, s-a
vărsat sânge de studenţi, sânge de intelectuali, sânge de
scriitori, sânge de medici, de tot felul de clase sociale înalte,
dar s-a vărsat pe o cauză spirituală sub ce fond? Păstrarea
doctrinei sănătoase. Şi cineva va spune: Şi aceasta e o laudă la
adresa comunismului? Da, e o laudă. Comunismul, fără să-şi
dea seama, ne-a umplut sinaxarele şi martirologiile de sfinţi.
Dacă noi astăzi avem sfinţii închisorilor, îi avem datorită
comunismului, care a lucrat în mod negândit, cum a lucrat Ana
170 Bejan, Dimitrie, pr., Bucuriile suferinţei, pag. 8-9, Tipografia centrală
Cartea Moldovei, Chişinău, 1995.
504
Despre famil i a ortodoxă
şi Caiafa la răstignirea Mântuitorului, vărsându-şi ura şi
pornirea doctrinară materialistă dar nu au ştiut că ne-au
îmbogăţit Biserica. Deci prin chin Biserica s-a întărit. Prin
chin Biserica s-a fundamentat. Noi am fost mai tari, mai de
neclintit, mai luptători şi mai apărători ai dreptei credinţe.
Familia creştină a fost protejată social - casa,
apartamentul, cu o cameră, cu două, cu trei, serviciu
obligatoriu, învăţământ obligatoriu, şcoală obligatorie, armată
obligatorie, deci instituţii sociale de formare a caracterului
funcţionau. Au fost, nimeni nu poate nega lucrul acesta.
Indiferent ce ar spune, fiecare îşi păstrează punctual lui de
vedere, este doar opinia mea şi eu o păstrez.
Ei au păstrat familia la nivel ideologic socio-uman, în
schimb au scăpat un lucru, au scăpat rămăşiţele divino- umane
ale familiei, bunicii şi străbunicii noştri, pentru că familia post-
comunistă a venit în spate cu o încărcătură puternică, suferinţa
a două războaie mondiale, ce a însemnat sărăcie, necaz,
văduvie, suferinţă, muncă grea şi educaţie în familie prin
jertfă şi a creat caractere sănătoase. Aşa au luat naştere şi
poeţii şi eroii şi oamenii de valoare şi clasa socială care acuma
este la asfinţit, deci cei care ne lasă deja moştenirea pe umerii
noştri în plină glorie, pentru că noi trăim o glorie în momentul
de faţă. Noi nu putem spune că România nu a avut valori, sau
nu a avut talente.
Este şi faţa inumană a comunismului care a avut efect
negativ asupra familiei creştine. Ştiţi care a fost? Ne- au atacat
într-un singur punct, au slăbit familia creştină din punct de
vedere moral. Şi care au fost elementele nemoralei creştine sau
a lipsei de morală creştină în vremea comunismului? Au
încercat să stopeze mersul la biserică şi a prins tot în raport de
educaţie. Au încercat să stopeze mersul la biserică cu motivaţia
„ştiinţifică", arătând prin evoluţionism apariţia vieţii pe pământ
şi evoluţia omului dar sub aspect moral au prins sau nu au
prins, adică au avut efect pozitiv şi negativ, în mică sau mare
parte, în schimb au dat un uşor avânt moravurilor uşoare.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Comunismul a venit cu ceva nou, comunismul a creat
acel drept al omului, acesta este punctul nevralgic în
comunism, drepturile omului care în democraţie au dus
până la sălbăticia omului. în comunism a început să apară
pentru prima oară divorţul dar sub formă mai acută, nu
cronicizată, s-au înmulţit oarecum prin apariţia aşa-ziselor
programe culturale care mai târziu din ironie, din glume, din
emisiuni de proastă calitate, adică de divertisment şi
amuzament, au transformat la un moment dat societatea
ortodoxă într-o derâdere în masă. Aici a avut comunismul uşor
şi subtil de lucrat până au dus la dezmăţ şi la desfrâu.
Ultima etapă comunistă ce a adus? Şi o spuneţi
dumneavoastră care sunteţi mai în vârstă ca mine. Până în
1980, nu se ştia de cuvântul discotecă, se ştia de horă sau de
bal. Era forma populară de manifestare a satului iar în
momentul în care a apărut forma modernă a programelor
culturale ale căminelor culturale, discoteca sau seratele sau
petrecerile sau reuniunile, a început să apară acel dezmăţ al
tinerilor care primiseră între timp două drepturi în comunism -
majoratul la 18 ani şi statutul de flăcău cu armata făcută la 20
de ani.
Deşi aveau un efect benefic pe de o parte că dădeau
voie să întemeiezi familia, aveai dreptul să ai casă, aveai
dreptul să te duci în câmpul muncii, aveau şi un efect negativ,
că ridica dreptul părinţilor de a mai avea autoritate asupra
copiilor.
Şi ce a făcut Dumnezeu? Ultimii ani de sărăcie care au
venit peste ţară la vremea respectivă pentru marile realizări
comuniste, cu foamea, cu lumina, cu apa, cu căldura, i-a făcut
pe oameni să aibă preocupări spirituale, mai mult decât
preocupări materiale sau imorale. Pentru noi sărăcia a fost o
virtute a neamului românesc şi nu o patimă sau un viciu.
Dar în momentul în care a încetat perioada comunistă,
eu nu vin să spun de-ar fi iarăşi comunism să o ducem rău, ca
să fim credincioşi, nu. Nu exagerez dacă spun, că după al Il-ea
război mondial puşcăriile şi închisorile şi războiul au decimat
504
Despre famil i a ortodoxă
peste 2.000.000 de suflete creştine. Cu asta nu se poate mândri
nici o ideologie. Este o pată. Că mi-a plăcut expresia unui
bătrân pe care l-am întrebat:
- De ce susţineţi că pământul e al dumneavoastră şi nu-
1 vindeţi să scăpaţi de el, că vă aduce numai cheltuieli şi
necazuri?
- Părinte, Părinte, dă-ţi peste gură că nu ştii ce
vorbeşti. Ştii de ce e al meu pământul şi nu vreau să-l vând şi
indiferent cât aş cheltui, nu-1 dau? Pentru că e făcut din carnea
şi sângele strămoşilor mei, nu e adus de undeva. Acesta este
pământ din carnea părinţilor mei şi nu e de dat. Unde a stat
carnea de tun şi unde a stat carnea de puşcă? în armata română.
Acolo nu au murit moşnegi. Acolo a murit tot tineretul patriei
şi de aceea pământul e sfânt şi e scump.
Vorbă de om la 78 de ani care avea un proces şi i-am
zis să-l vândă odată şi să scape de el, dar i-am zis ca să-l irit şi
el mi-a dat acest răspuns care nu mă aşteptam să-l primesc.
Ştiam că bătrânii ţin extraordinar la acest cuvânt - pământ, dar
mi-a dat şi răspunsul, nu e adus de undeva, e făcut din carnea şi
sângele fraţilor şi părinţilor mei. Vedeţi?
Aceasta este mentalitatea.
Ei, comunismul a dezmoştenit această calitate, a reuşit să ne facă
să înţelegem ce înseamnă agricultura socialistă, ce înseamnă
industria socialistă, ce înseamnă zootehnia socialistă, dar nu ne-a
învăţat simţul proprietăţii spirituale, numai simţul proprietăţii
materiale. Acesta a fost marele defect al comunismului
2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.Faptul că noi am crezut şi credem în Dumnezeu a fost restabilită decât doar pe principii morale şi sănătoase. Cine a
rodul părinţilor noştri, bunicilor noştri şi al educaţiei vrut să fie după această cernere, moral, a rămas moral, cine nu a
sănătoase din familia creştină, păstrată cu jertfă. Aceasta vrut să fie moral, şi-a arătat, cum se spune în termen popular,
este părerea mea ca şi concluzie despre familia creştină. arama şi oglinda pe faţă, cine este şi ce este.
Comunismul a întărit-o, a fortificat-o şi a facut-o să fie mai în momentul în care a trecut această libertate sau acest desfrâu al
sfinţită decât era. Era sfinţită la nivel de ideologie dar ei au democraţiei, am trecut la o a doua etapă - experienţele
sfinţit-o la nivel de existenţă, biologic, prin toate greutăţile pe occidentale pe spatele şi pe populaţia poporului român. Adică,
care le-au pus asupra poporului, fără să-şi dea seama. Au încercările sectelor care au umplut stadioanele, încercările
umplut calendarele de sfinţi. De aceea avem noi astăzi ce moravurilor uşoare care au răspândit întreaga societate, războiul
scrie despre mişcarea legionară, despre primul război mondial, drogurilor, războiul prostituţiei, războiul libertăţii graniţelor şi
despre al II-lea război mondial, care au trecut şi de fapt, pe ce contactul direct cu occidentul, cu lumea „liberă"
s-au format? Pe oasele şi pe plămada fraţilor şi strămoşilor
noştri care le-au trecut, le-au trăit şi pur şi simplu s-au contopit
odată cu ele în istorie. Graţia: Ce ne puteţi spune despre
familia creştină în peroada democratică post revoluţionară,
având în vedere că aveţi o experienţă îndelungată ca preot
duhovnic şi cunoaşteţi familia creştină cu multe exemple care
pot fi convingătoare pentru toţi cei care vor să prindă putere?
Părintele Calistrat: Sunt 21 de ani. Odată cu evenimentul '89,
odată cu eliberarea de sub jugul roşu, de sub domnia
comunistă, familia creştină a intrat în mod involuntar, într-o
perioadă de decădere şi vă voi explica cum. Cineva va spune:
Vai, Părinte, dar gândiţi pesimist! Nu. Gândesc cât se poate de
ortodox, gândesc cât se poate de realist, dar gândesc cât se
poate de clar. Vă explic la ce mă refer.
Dacă noi am fost protejaţi de acele legi manipulabile,
grele, umane, ce însemna morala cu sila, la ora 22 programul la
televizor terminat, la ora 20 toată lumea în casă, nu aveai ce
căuta pe străzi aiurea, nu aveai ce umbla, era tot timpul
paznicul satului, poliţistul satului, agentul satului, securistul
satului sau cine erau ei, cei care verificau ordinea publică. Tată
că odată cu revoluţia democratică din '89, familia creştină s-a
trezit ca o casă de gospodari fără împrejmuire şi a început
lupta experienţelor capitaliste occidentale şi democratice.
Primul val sau prima maree care a venit peste familia
creştină a fost dezordinea socială care nu va mai putea fi

504 1
 I
Graţia Lungu Constantineanu
.Apostolul Pavel foloseşte un termen, păcatul te face
rob, adevărul te face liber171. Acum, noi mai suntem liberi sau
suntem robi ai păcatului? Dar suntem democratici. După aceea,
dezordinea economică, ştiţi toate treptele economic financiare
prin care am fost de atâtea ori târâţi, nu eu personal ci
societatea, în tot felul de elemente negative care nu au făcut
altceva decât să distrugă societatea umană lipsind-o de locurile
de muncă, de obişnuinţa cu munca şi de desfiinţarea cultului
muncii. Adică, omul s-a învăţat că poate să aibă bani fără să
muncească. De aici a început marea avalanşă a inversării
valorilor. Ce este pozitiv şi sănătos nu este bun că este depăşit
şi este de modă veche, iar tot ce este caraghios, tot ce este cu
caracter de înşelătorie, cu caracter speculative - acela e lucrul
bun. Aşa se gândeşte acum. Este o expresie care chiar este
folosită în mass media, „să nu mă întrebi de unde am banii sau
cum i-am produs". Nu este un cuvânt sănătos pentru morală.
înseamnă că ai furat, că e furt intelectual, că e furt economic, că
e furt material, că e furt moral, că e furt spiritual, deci tu ai
furat, ai lipsit pe celălalt de bucuria muncii lui. Şi aici, în
momentul de faţă, ne-am învăţat hoţi, ne-am învăţat să înşelăm,
ne-am învăţat vicleni şi neserioşi.
Ce s-a întâmplat? Odată cu aceasta, ca să fac o
concluzie a finalului familiei creştine, s-au pervertit copiii şi
s-au răzvrătit împotriva părinţilor, iar părinţii, la un moment
dat, s-au înverşunat împotriva copiilor lor şi i-au stricat cu
bună ştiinţă, învăţându-i moravurile uşoare.
în momentul în care îi spui unui băiat „descurcă-te,
nu mă interesează ce faci", tu îl arunci în valul vieţii. Dar în
momentul în care tu îi spui: Munceşte să ai din ce trăi, îl pui
pe calea vieţii.
în momentul în care într-o societate democratică,
cărările precise, cum e în Filocalie, în spiritualitate,
bătătorite de Sfinţii Părinţi sunt trecute cu vederea şi sunt
create noi căi artificiale, ajungem la un rezultat negativ.
171 Cf. Ioan 8, 31-36.
Matei 21,40-41.
1 719
Despre familia ortodoxă
Asemenea lucru a făcut şi acest val democratic, această
maree occidentală, care nu a făcut altceva decât timp de 21
de ani, a făcut experienţă pe pruncii şi pe tinerii acestei ţări
şi au încercat o nouă metodă tot de adaptare a omului
contra om, împotriva om, tot ce au putut încerca, tot au
experimentat.
Dar ştiţi care le-a fost marea neşansă? Biserica.
Biserica a ştiut prin slujitori să facă următorul lucru,
profesorii de religie au reuşit să implanteze din nou copiilor
mici mentalitatea de Dumnezeu. Aceştia au venit acasă şi şi-
au educat părinţii, deja puţin sălbăticiţi. Dacă în perioada
interbelică şi post-belică părinţii i-au adus pe copii pe calea
cea bună, de data aceasta, copiii şi-au adus părinţii la
Dumnezeu prin profesorii de religie. S-a înmulţit numărul
bisericilor şi preoţii şi slujitorii şi seminariile şi facultăţile de
teologie, au reuşit să cuprindă din nou masa populară sub ce
formă? Să o selecteze, de oameni buni, de oameni răi, de
oameni credincioşi, de oameni necredincioşi. Şi acum
societatea, în momentul acesta democratic este antagonică -
avem o luptă a binelui cu răul.
Adică avem şi elemente pozitive, care încurajează şi
fac fondul şi formarea de viitor a naţiei. Chiar am auzit vorbe
care uneori mă deranjează: îmi este ruşine să spun că sunt
român. Nu-mi este ruşine niciodată. De ce nu-mi este ruşine?
Pentru că eu ştiu ce este în ţara aceasta că am trăit în ea 45 de
ani. Dar unul care nu ştie ce înseamnă ţara, poate să spună că
îi este ruşine că este român. îl priveşte direct şi personal de ce
gândeşte astfel. Dar când spun că nu-mi este ruşine că sunt
român, mă gândesc la toate mormintele din toate cimitirele,
care ascund valorile acestui neam, care nu sunt deja iarbă şi
cruci putrezite, sunt trecute în cartea vieţii lui Dumnezeu, iar
la judecată sunt judecătorii noştri. Şi atunci vor ieşi familiile
creştine din morminte şi vor întreba pe urmaşii lor: Ce
moştenire v- am dat noi vouă şi ce aţi făcut cu ea? Pentru că
aşa spune in pilda cu lucrătorii viei: Şi venind Stăpânit1 cel
 I

Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

mare va lua via, îi va pierde cu foc pe slujitorii nevrednici şi-i

va ucide şi va da via altor lucrători, să o facă rodnică şi să
aducă struguri în casa lui Dumnezeu 6 X

2 719
 Despre familia ortodoxă
Graţia Lungu Constantineanu
1
Nu se distruge teascul şi nu se distruge turnul şi via
pentru că au fost vicleni slujitorii sau lucrătorii din vie, nu. Ea
rămâne veşnic aceeaşi nuntă a fiului de împărat 172, adică
familia creştină va rămâne la baza modelului absolut şi
pentru toate veacurile. Şi ce vă spuneam? Şi americanii care
sunt un popor adunat din toate naţiile lumii, au ajuns la
concluzia că fecioria, familia, şi toată munca aceasta de
unitate, de duh, înlocuieşte psihologul, înlocuieşte sociologul,
psihiatrul, ş.a.m.d.
Copilul îl educi în familie, nu e educat nici de
moaşă, nici de doică, nici de asistentul maternal, nici de
nimeni. Mama este elementul sacru. De aceea Maica
Domnului este modelul absolut al tuturor mamelor şi
ne-a arătat că e supremul nume, nu-1 poate înlocui nimeni
niciodată. De aceea educaţia vine numai din sângele şi din
laptele mamei şi nu am spus-o eu, a spus-o Karl May, un mare
scriitor. El a spus că din sângele mamei şi din laptele mamei şi
din razele soarelui se nasc şi geniile şi poeţii şi voievozii şi
eroii şi toate celelalte. Deci familia creştină rămâne unitatea
fundamentală a societăţii.
Graţia: Ce concluzie generală puteţi să desprindeţi asupra
spiritualităţii familiei creştine?
Părintele Calistrat: Acum, când încheiem acest dialog, vă
pot spune din ceea ce trăiesc eu şi văd cu ochii mei zilnic,
familiile tinere formate pe lângă biserică sunt foarte
frumoase, sunt foarte sănătoase şi am curajul să spun că, nu
generaţia noastră, dar generaţia celor din braţele mamelor lor,
deja vor fi pentru societatea modernă, pentru că noi înaintăm
către o societate cât mai civilizată, cât mai abstractă, cât mai
non-valorică dar modernă, deci vor fi cele mai sănătoase
elemente creştine şi vor duce mai departe acest tezaur
liturgic, acest tezaur al familiei, aşa cum în folclor există
tezaurul valorilor autentice dintru începuturi până în zilele
noastre.
172 Matei 22, 1-14.
624
1
La ora actuală putem spune aşa, cum între folclorul
autentic şi manele este o diferenţă generală, între valoare şi non-
valoare, aşa între familia creştină şi familia modernă
este o diferenţă. întotdeauna familiile creştine vor triumfa şi
v-am spus, că am această bucurie că la ora actuală am peste
200 de familii tinere formate sub ochii mei, pe care le
supraveghez, le urmăresc, mă uit la ele şi mă bucur de ele, şi
mă bucur de copiii lor şi cum se nasc unul după altul, şi faptul
că-şi pun nume ortodoxe şi îi împărtăşesc de mititei, iar
părinţii prin copii au ajuns să fie frecvent în biserică şi să
devină foarte buni credincioşi, nu în mod manipulabil - bine
că e în biserică şi e biserica plină, ci în mod spiritual, ca să
ajungă un tânăr şi o tânără să te întrebe: „Părinte, cum să
dobândim Rugăciunea lui Iisus? Părinte, cum trebuie citită
Filocalia? Părinte, dar e bine să avem în casă Patericul
egiptean? E bine să avem în casă Vieţile sfinţilor?" Şi am
început să le spun: „Să nu vă lipsească Biblia, să nu vă
lipsească Ceaslovul." Şi mă duc în casele lor şi găsesc icoane
de bună calitate. Tocmai aceasta este arta, nu hârtii şi
abţibilduri, ci icoane pe lemn, cu foiţă de aur, candelă
serioasă, colţ de rugăciune serios, cărţi frumoase, bibliotecă
frumoasă. Şi întreb: „Dar părinţii ce spun?" „Le-a venit mai
greu să se obişnuiască cu această idee, dar i-am atras şi pe ei.
Am început să-i aducem la biserică."
Aici trebuie punctată concluzia generală, încă se trăieşte cu
mentalitatea că Biserica este un instrument de manipulare a
maselor şi nu instituţie de unire a omului cu Dumnezeu. încă se
vrea să se demonstreze că slujitorii Bisericii sunt nişte ipocriţi
care fac legi, reguli şi regulamente de ţinere a maselor sub
întuneric şi sub lipsă de civilizaţie, ştiinţă şi cunoaştere modernă,
lucru care este total neadevărat. Nimeni nu te opreşte să-ţi faci
masterate, să-ţi faci doctorate, să faci facultăţi, să faci tot ce vrei,
dar să fii spovedit şi împărtăşit şi moral. Să-ţi iubeşti familia,
să-ţi iubeşti copiii, să-ţi iubeşti Taina în care te-ai cununat
 Graţia Lungu Constantineanu
.Am avut fericirea şi chiar vă mărturisesc, să cunun în
faţa Sfântului Altar şi anul trecut şi anul acesta peste câte 10-15
familii în feciorie, neîntinaţi până la cununie, deci cu adevărat
primind cununia pe cap ca o cunună neveştejită a faptului
că s-au păstrat feciori şi fecioare până în clipa în care s-au
căsătorit. Deci valori sunt. Graţia: Ce vârstă aveau?
Părintele Calistrat: 25, 24, 27, depinde cum i-a prins vremea,
până în 30 de ani. Deci formaţi nou, modern. Bineînţeles, din
familii sănătoase, repet, familii sănătoase, trunchiul sănătos.
Ceea ce trebuie să facem în continuare, Biserica mai are o
singură misiune. Acum evanghelizare avem, cuvântul
Evangheliei e în tot locul, este TVTrinitas religios, este Radio
Trinitas religios, sunt cărţi de tot felul.
Trebuie să trecem la descoperirea valorilor. Sunt
valori nedescoperite, tineri cu vocaţie, tinere cu vocaţie.
Trebuie să trecem acum la un monahism de calitate, ştiu de ce
spun. Sunt tineri foarte buni, monahii de calitate. Să nu
urmărim neapărat să fie carte, să fie trăire, să fie autenticitate.
Foarte mulţi tineri doresc lucrul acesta, dar au încă nevoie de o
putere de a învinge teama şi frica dincolo de necunoscut. Adică
ei nu sunt convinşi cât de puternică este această armă a misticii
şi a asceticii şi cât de benefică este neamului românesc.
Am fost într-o mănăstire de măicuţe în trecere, în vizită
şi am făcut o Liturghie la miezul nopţii. După o zi istovitoare
de muncă, ştiind că voi trece şi voi face această Liturghie, s-au
pregătit să se împărtăşească şi erau toate istovite de oboseală,
dar citeau frumos la strană, citeau coerent, citeau cu evlavie, nu
grăbeau slujba. Chiar am lăsat la un moment dat să văd dacă nu
sare ceva, dacă nu scurtează - nimic, tot, tot, tot, tot după tipic.
Şi mai mult decât atât, la urmă, au mai rămas în biserică, una
citind Rugăciunea de dimineaţă, una un Canon de pocăinţă.
Terminasem în jur de ora 4 şi am întrebat-o pe maica lor
stareţă: „Câte ai cu carte, câte fară carte?" „Părinte, toate sunt
cu seminar, toate sunt licenţiate şi altele au şi câte două
facultăţi, şi uite aşa muncesc, şi chiar fac cu dragoste, tot ce
vedeţi realizat aici e munca lor." Avem fete care ar putea să stea
504
Despre famil i a ortodoxă
în discotecă să-şi arate valorile „fundamentale" şi avem fete
care îşi arată valoarea spirituală, stau în mănăstire şi fac metanii
şi postesc şi îşi usucă tinereţea pentru Hristos. Deci aceasta este
mare artă acum când noi zburăm de la pământ la lună sau ştim
ce înseamnă atomul sau ştim ce înseamnă plasma sau ce
înseamnă materia vie.
Faptul că Dumnezeu rămâne la fel de simplu şi
frumos în lumina candelei, în spatele icoanei, cu fum, sau
proaspătă, cu foiţă de aur. Faptul că stă în colţişorul altarului,
faptul că stă lângă Ceaslov, că vrea să stea în mirosul de tămâie,
că vrea să stea la lumina candelei, la lumina lumânării şi nu-i
place becul fluorescent sau lumina electrică sau faptul că încă
Duhul Sfânt vibrează de la om la cartea de rugăciune şi intră în
inima omului înseamnă că viu este Domnul Dumnezeu în veci.
Amin.
<Epifog <PSJILMI)L 127
1. Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.
2. Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va
ft!
3. Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca
nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.
4. Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.
5. Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile
Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.
6. Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!
Indice de nume
A
Abel, fiul protopărinţilor Adam şi Eva, p. 14, 21, 29.
Adam, protopărinte, p. 9-19, 21-25, 31, 35-37, 65, 67, 73,
131, 166,182, 190, 209-211, 213, 255-256, 258, 342, 377,
424-425, 438-440, 444, 544, 552, 563, 576, 663, 688-689,
698, 704,709.
Adrian, sfânt, p. 400.
Alexandra, maică, p. 677-679.
Alexandrescu, Grigore, fabulist român, p. 347.
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

Ambrozie al Mediolanului, sfânt, p. 226.

Ana, sfântă, p. 22, 25, 30, 47, 114, 151-152, 156-157, 180-
181, 195,209, 656, 660.
Andrei, cel Nebun pentru Hristos, p. 262, 598-599.
Andrei, sfânt mucenic, p. 654, 676.
Antim Găină, duhovnic, p. 568.
Antonie cel Mare, sfânt, p. 75, 276.
Antuza, sfântă, p. 44-45.
Arsineta, personaj în VT, p. 22.
Aşer, fiul lui Iacob, p. 22, 151.
Atanasie, sfânt, p. 259.
Atanasie al Atonului, p. 675.
Atanasie cel Mare, sfânt, p. 689.
Avraam, p. 21-22, 25, 47, 114, 156, 329, 543, 631, 644, 656,
690, 699-700.
Augustin, Fericitul, p. 226-227, 671-672. B
Barnovschi, Elisabeta, doamna, p. 132

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.Barnovschi, Miron, domnitor, p. 548, 675. Barnovschi, 49-56, 58, 63- 69, 73, 75, 82-84, 86, 91, 94-95, 97, 104-110,
Simion, voievod, p. 687. Bălcescu, Nicolae, istoric şi prozator, 112-113, 115-126, 128, 133-134, 136-146, 150-180, 184-186,
p. 207. Bejan, Dimitrie, preot, p. 711. Berdiaev, Nicolae, teolog 188- 194,196-197, 199-200, 203-204, 209-211, 214, 216227,
modern, p. 701. Brâncoveanu, Constantin, sfânt, p. 132, 548, 231-232, 235-237, 239-240, 244-245, 249, 273, 276, 278,
675. Brâncoveanu, Maria, doamna, p. 132. Brâncuşi, 281-282, 284-285, 291, 293-294, 296-300, 307, 311-325, 329-
Constantin, sculptor, p. 548. Bulgakov, Mihail, dramaturg 335, 337, 342-348, 351-352, 357, 359- 376, 378-379, 382-
sovietic, p. 701. C 383, 387, 389-394, 396-400, 402, 405, 507, 411-413, 416,
Cain, fiul protopărinţilor Adam şi Eva, p. 13, 16-17, 21, 29,
115. 418, 421-4430, 432-453, 455-457, 463, 465468, 482, 484,
Calmaca, fiul protopărinţilor Adam şi Eva, p. 14. 489-490, 494, 496-498, 500-501, 503-506, 508-509, 513-523,
Ceauşescu, Nicolae, p. 89, 376, 454, 494, 566. 527-528, 530-531, 533, 535, 536-537,542, 545- 547, 550, 552,
Chedrinos, Gheorghe, cronicar sec. XI, p. 13-14, 256. 558, 560, 563-575, 577, 581, 583, 585-588, 590, 592-593,
Chiajna, doamna, p. 132. 595-598, 601-602, 604, 607, 611, 613-620, 622-626, 628-631,
Chirii al Alexandriei, sfânt, p. 195. 633-634, 637, 640, 643-646, 648-652, 656-660, 663-664, 667-
Ciobanu, Mircea, ginerele lui Petru Rareş, p. 132. 678, 680-681, 683, 685, 688-690, 692-698, 700-702, 704-708,
Cioran, Emil, scriitor, p. 548. 714, 716, 719, 721, 723. E
Ciprian al Cartaginei, sfânt, p. 253. Ecaterina, sfântă, p. 139, 497.
Cleopa, Ilie, arhimandrit, p. 56, 91, 97, 108, 133, 137, 152, Eccles, p. 225, 274, 552. Elcana, p.
224, 231, 266, 298, 455, 508, 515, 516, 520, 550, 568, 572, 151.
586,601,613-614, 619, 629, 638, 654, 666, 684, 701. Eli, preot la Templu, p. 118-119.
Coandă, Henri, inventator, p. 548. Eliade, Mircea, scriitor, p. 548.
Creangă, Ion, scriitor, p. 207, 487. Elisabeta, p. 22, 25, 47, 114, 151-152, 181, 186, 202, 638, 656,
D 660, 687
Damaschin Petru, p. 614.
Damaschin Schipor, ieromonah Putna, p. 573.
Dan, fiul lui Iacob, p. 22.
David, psalmist, p. 9, 16, 18, 21, 23-24, 41, 103, 116, 131, 147,
160, 168, 179, 192, 222, 224, 270-271, 291, 316, 320, 345,
354, 357-359, 374, 428, 437, 465, 501, 520, 592, 639, 673,705.
Deceneu, mare preot, p. 675. Delbora, fiica
protopărinţilor Adam şi Eva, p. 14. Dimitrie al
Rostovului, sfânt, p. 176. Diognet, p. 688.
Dioscor al Alexandriei, papă, p. 497. Duhul Sfânt, p. 9, 18, 21,
23-24, 46, 104, 131, 147, 152- 153, 178-181, 194, 197, 202-
204, 211, 218, 249, 275-277, 370, 396, 397, 399, 519, 520,
530-531, 565-567, 578, 605, 608-609, 630-634, 650, 657, 661,
668, 698, 723. Dumnezeu, p. 9-25, 28-29, 31-40, 42, 45-46,

504 1
 Despre
familia
ortodoxă

.Emilia, p. 44. 543, 549, 550, 557, 563-564, 585-586, 595, 598-599, 603-604,
Eminescu, Mihai, poet, p. 68, 207. Enescu, 624-625, 630- 631, 633, 635, 642-643, 646, 650, 655-658, 661-
George, p. 548. Enoh, prooroc, p. 17, 689. Etro, 662, 664- 665, 671, 674, 676-677, 680, 687-691, 693-699, 702-
preot în V.T., p. 27. Euharist, sfânt, p. 189. 710. I
Euvul, sfânt mucenic, p. 240. Iachint, duhovnic la Putna, p. 295. Iacob, patriarh, p. 22, 26, 47.
Eva, protopărinte, p. 9-14, 16, 18-25, 31, 36-37, 73, 190, Ilarion cel Mare, sfânt, p. 362. Ile, preot în V.T., Ilia, p. 26.
208-211, 213, 258, 342, 438, 544, 552, 709. Ilie, prooroc, p. 689.
Evghenia, Barbălată, maică, p. 375. F
Fanuel, p. 151-152. Inocenţiu de Odesa, arhiepiscop, p. 9-10, 439, 688. Ioachim,
Faraon, rege al Egiptului, p. 318, 402, 545-547. sfânt, p. 22, 25, 30, 47, 114, 151-152, 156-157, 180-181, 195,
Fecioara Maria, p. 10-11, 13, 47, 152, 155, 178-181, 183- 209, 656, 660.
184, 193, 197,209-210, 495.
Ioan Botezătorul, sfânt, p. 47, 151, 157, 186, 202, 631-632.
Felea, Ilarion, preot, p. 319, 321-322. Fevronia, maică, p.
678-679. Filaret al Moscovei, sfânt, p. 186. Filimon, avva, p. Ioan cel Milostiv, sfânt, p. 219.
296. Ioan Damaschinul, sfânt, p. 155, 179-180, 361.
Fiul, p. 9-10, 12, 27, 91, 118, 120, 155, 178-180, 185, 191, Ioan Gură de Aur, sfânt, p. 9, 26, 33, 38, 42, 45, 54, 159,
196, 225, 241, 251, 259, 261, 276-277, 312, 321-322358, 182, 237, 297, 329, 446. 469, 531, 557, 626, 638, 650, 669
368, 402, 448, 455, 522-523, 563, 570-571, 575, 579, 601,
629-630, 632, 639, 658, 665, 689, 694-695, 697-698, 703.
Freud, Sigmund, psihanalist, p. 276. G
Gad, fiul lui Iacob, p. 22. Galeriu, Constantin, preot, p. 325,
689. Gane, Nicu, scriitor, p. 132. Gavriil, arhanghel, p. 157,
323, 448. Gheorghe, sfânt, p. 368-370, 674. Gheron Iosif,
duhovnic, p. 568. Grigore de Nazianz, sfânt, p. 46. Grigore de
Nyssa, sfânt, p. 701.
Grigore Palama, sfânt, p. 240.
Grigore Teologul, sfanţ, p. 46, 549, 638.
H
Ham, personaj scripturistic, p. 24. Hogea, Nastratin, personaj
popular turc, p. 347. Homiacov, Alexei, teolog rus, p. 86.
Hristos, p. 10, 13, 16-18, 21, 24-25, 28-29, 31, 33-35, 37- 38,
40, 43, 48-49, 57, 67, 90, 94, 103, 108, 111, 114, 120- 121, 127,
129, 140, 148, 153, 174-180, 182-183, 187, 189, 191-200, 202,
204-205, 209-211,216, 220, 225-226, 228, 234-235, 238-240,
242, 253, 259-260, 262, 268, 272, 274- 277, 282, 290, 292, 295,
298, 300, 317-318, 321-322, 330, 334-335, 340-341, 343, 346,
348, 349, 352, 356-357, 365- 366, 368, 392, 395-396, 424-425,
427, 431, 434-435, 437, 439, 455-458, 466, 488, 497, 521, 541,

729

1
 Graţia Lungu Constantineanu

688, 708.

Despre familia ortodoxă

,Ioan Iacob, sfânt, p. 345, 516, 572, 706. Ioan Maximovici,
sfânt, p. 691. Ioan Scăraru, sfânt, p. 349.
Ioan Simion de la Sterea Almaţiei, sfânt, p. 365, 624.
Ion cel Nebun pentru Hristos, sfânt, p. 365, 624.
Iona, prooroc, p. 46.
Ionescu, Eugen, dramaturg, p. 548.
Ionescu, Nae, filosof, p. 548.
Iosif, fiul lui Iacob, p. 22.
Iov, dreptul, p. 18, 68-69118, 181, 221, 250, 254, 265, 329,
624.
Isaac, patriarh VT, p. 21, 47.
Isaac, Şirul, sfânt, p. 96, 227, 228, 356-357, 368, 642.
Isahar, arhiereu, fiul lui Iacob, p. 22.
Isaia, prooroc, p. 295, 649, 699.
Isidor Pelusiotul, sfânt, p. 296.
Ispirescu, Petre, scriitor, p. 383, 485.
Iuda, fiul lui Iacob, p. 22.
Iuda, vânzătorul, p. 17, 120, 266, 433.
Iulian Apostatul, p. 522.
Iuliana, sfântă, p. 497.
Iustinian de la Prodromul, duhovnic, p. 416. L
La Fontaine, fabulist francez, p. 347.
Lazăr, sfânt, p. 38, 263.
Leonid, stareţ, p. 435, 614.
Levi, fiul lui Iacob, p. 22.
Luca al Crimeii, sfânt, p. 104, 445.
Lucifer, înger căzut, p. 10, 424.
M
Macrina, sfântă, p. 44.
Maica Domnului, p. 30, 38-39, 131, 155, 157, 178-180, 182,
184-185, 187, 190-191, 196, 198, 200, 202-203, 209, 211-212,
214, 269, 336-337, 399, 403-404, 505, 578, 585- 586, 649, 657-
658, 691, 698, 720. Maria Egipteanca, sfântă, p. 40, 83, 139,
219, 220, 508.
Maria lui Cleopa, sfântă, p. 38.
Maria Magdalena, sfântă, p. 37-40, 638, 691.
Marta, sfântă, p. 38.
Matei, evanghelist, p. 21, 115, 424, 681.
Maxim Mărturisitorul, sfânt, p. 111, 277, 316, 624.
May, Karl, scriitor german, p. 478, 720.
Mântuitorul, p. 28, 38, 117, 128, 197, 232, 235, 240, 278,
607, 698, 702.
Mehedinţi, Simion, profesor, p. 415, 478, 537, 541. Meliton,
mucenic, p. 710. Mercurie, sfânt, p. 522.
Mihail, arhanghel, p. 127, 323, 448, 637-638, 641. Mina
Prodan, arhimandrit, p. 566. Mina, sfânt, p. 448, 652, 675.
Miniat, Ilie, episcop, p. 179, 191.
Moise, prooroc, p. 22, 25, 27-28, 34, 115, 195, 200, 226,
311,580, 656, 699.
Muntean, Ana, psiholog, p. 233, 543.
N
Napoleon, împărat francez, p. 201.
Natalia, sfântă, p. 400.
Navgratie, sfânt, p. 44.
Nazarie, părinte la Sihăstria, p. 606, 708.
Nebulon, fiul lui Iacob, p. 22.
Neftali, fiul lui Iacob, p. 22.
Negruzzi, Costache, scriitor, p. 89.
Nicodim Aghioritul, sfânt, p. 408, 410.
Nicodim Măndiţă, protosinghel, p. 218, 574, 613.
Nicolae, sfânt, p. 483, 623, 651-653

1 731
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.Nifon, episcopul Constanţianei, p. 450, 598. Nona, sfântă, p. Silvestru de Canev, p. 12, 16, 259.
44, 46, 50, 549. O Silvestru, sfânt, papa Romei, p. 255.
Olimpiada, diaconiţa, p. 38.
Origen, scriitor bisericesc, p. 458, 701. P Simeon, fiul lui Iacob, p. 22.
Pafnutie cel Mare, sfânt, p. 189-190. Simion, Arhiepiscopul Tesalonicului, p. 621, 627.
Pahomie, ieromonah, p. 513. Simion Noul Teolog, sfânt, p. 570.
Paisie Aghioritul, sfânt, p. 218, 273, 385, 550. Simon din Cirene, p. 698.
Simon Zilotul, p. 658.
Paisie, Olaru, ieroschimonah, p. 97, 163, 166, 294, 568.
Palade, George Emil, om de ştiinţă, p. 548. Singlitichia, maică, p. 400.
Pan, Anton, poet român, p. 347. Sit, fiul protopărinţilor Adam şi Eva, p. 14.
Papacioc, Arsenie, arhimandrit, p. 279, 327, 349, 381, 390, Solomon, înţeleptul, p. 9, 64, 270, 274, 286, 317, 395, 428,
663,671. 673, 700.
Paulescu, Nicolae, descoperitorul insulinei, p. 548. Stăniloae, Dumitru, preot profesor, p. 15, 203, 209, 228, 267,
Pavel, apostol, p. 24, 28, 31, 33, 44, 46, 48, 56-57, 68, 75,
277, 325, 440, 465, 518-519, 597. Stelian, sfânt, p. 202.
90, 108, 111, 119-130, 147, 168, 222, 226-227, 236, 239,
244, 363, 419, 429, 431, 438, 457-458, 482, 519, 526, 585-
Ş
586, 604, 609, 644, 646, 650, 656-657, 663, 675-676, 687, Ştefan cel Mare, domnitor şi sfânt, p. 77, 130, 132-133,
705,708-709,717. 310,485, 547-548. T
Pelaghia, sfântă, p. 219-220. Taisia, sfântă, p. 41, 220.
Petru, sfânt, 40, 226, 232, 244, 443, 516-517, 520, 675, 680,
696. Tatăl, p. 9-10, 12-13, 29, 31, 57, 118, 123, 155, 175, 178- 179,
Pitirim, avva, p. 600. Platon, Mircea, scriitor, p. 103. 191, 238, 241, 259, 261, 276-277, 286, 300, 312, 321- 322, 365,
Plămădeală, Antonie, mitropolit, p. 97, 124, 368, 525. Policarp, 430-431, 495, 563, 575, 579, 629-630, 632, 639, 642, 665, 694,
sfânt, p. 46. Puric, Dan, actor, p. 326. R 696-697, 699, 703
Racoviţă, Emil, fondatorul speologiei, p. 89, 548. Rahela, p.
26.
Rareş, Petru, domnitor, p. 132, 638. Rebreanu, Liviu, scriitor,
p. 213.
Rose, Serafim, ieromonah, p. 208. Ruben, fiul lui Iacob, p. 22.
S
Sadoveanu, Mihail, scriitor, p. 89, 213.
Salomeea, mironosiţa, p. 38, 691.
Samuel, profet, p. 119, 151.
Sara, p. 22, 25, 114, 156, 656.
Sava, preot la Dragomirna, p. 679.
Semfora, p. 22, 25, 27, 656.
Sfânta Treime, p. 35, 128, 156, 663.

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

.Teofan Zăvorâtul, sfânt, p. 566-567, 589, 597. - Cuvinte către cei care vor să se mântuiască. Experienţe
Tertulian, gânditor latin creştin, p. 701. Tihon de ascetice, voi. II, Colecţia „Părinţi ruşi" - ISBN 973-99692-
Zadonsc, sfânt, p. 366-367. Tiron, Teodor, sfânt, p. 7-5.
675. Tomaida, sfântă, p. 31-32, 139, 497. - Aripi duhovniceşti pentru cei osteniti şi împovăraţi.
T Experienţe ascetice, voi. III, Colecţia „Părinţi ruşi" - ISBN
Ţepeş, Vlad, domnitor, p. 485, 548. Ţiţeica, 973-8207-08-8
Gheorghe, matematician, p. 548. Ţuţea, Petre,
fdosof şi eseist, p. 548. V - Călăuza rugătorului. Izbăvirea de durerile ostenelilor
Varvara, sfântă, p. 139, 497. zadarnice. Experienţe ascetice, voi. IV, Colecţia „Părinţi ruşi"
Vasile cel Mare, sfânt, p. 43-45, 236, 250, 328, 663, 652, 695. - ISBN 973-8207-17-7.
Veniamin Barbacaru, părinte la Sihăstria, p. 708.
8. Chedrinos, Gheorghe, Hronograf, traducere din chirilică de
Veniamin, fiul lui Iacob, p. 22. Viteazu, Mihai,
domnitor, p. 32, 185, 548. Vlaicu, Aurel, pionier al pr. Gheorghe Băbuţ.
aviaţiei, p. 548. Z Engelhardt, Herman Tristram, Fundamentele bioeticii creştine -
Zabulon, fiul lui Iacob, p. 22. perspectiva ortodoxă, Ed. Deisis
Zaharia, dreptul, p. 22, 25,47, 114, 151/152, 180-181, 186, 656,
660.
Ziditorul, p. 12, 694. X
Xenofont, sfânt, p. 321.
Bibliografie selectivă

1. *** Acatistier, EIBMBOR.

2. Bălan, Ioanichie, arhim., Călăuză în biserică, editată de Sf.
Mân. Sihăstria, 1991.
3. Bălan, Ioanichie, arhim., Călăuză ortodoxă în familie şi
societate, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1993.
4. Bălan, Ioanichie, arhim., Rânduiala Sfintei Spovedanii şi a
Sfintei împărtăşanii, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei,
Iaşi, 1993.
5. Băncilă, Vasile, Iniţierea religioasă a copilului, Ed.
Anastasia, Buc.
6. *** Biblia ortodoxă, EIBMBOR.
7. Briancianinov, Ignatie, Experienţe ascetice (4 tomuri), Ed.
Sophia:
- Despre rugăciunea lui Iisus. Experienţe ascetice, voi. I,
Colecţia „Părinţi ruşi" - ISBN 973-99692-3-2

504 1
 Graţia Lungu Constantineanu
9. .Felea, Ilarion, Duhul adevărului, Predici, Arad, ed. I, 1942,
ed. all-a, 1943.
10. Ford, David şi Mary, Căsătoria, cale spre sfinţenie: Vieţile
sfinţilor căsătoriţi, Ed. Sofia, Bucureşti.
11. Galeriu, Constantin, pr. prof. Predici despre înviere.
12. Gavrilă, Vasile, pr., Cununia, viaţa întru Împărăţie, Ed.
Bucureşti, 2004.
13. Ioan Gură de Aur, sf., Cateheze maritale - Omilii la
căsătorie, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel
Hancheş, Editura «Oastea Domnului» - Sibiu 2004.
14. Ioan Gură de Aur, sf., Cuvântări despre viaţa de familie,
Ed. învierea, 2008.
15. Ioan Gură de Aur, sf., Mărgăritarele, Ed. Libra, Bucureşti,
2001.
16. Hierotheos, Vlachos, Psihoterapia ortodoxă, Ed.
Arhiepiscopia Timişoarei, Ed. învierea.
17. Măndiţă, Nicodim, protos., Oglinda duhovnicească, Ed.
Agapis, 1998.
18. Mărculeţ, Ştefan, Fundamentele bioeticii creştine sunt
Hristos şi Sfânta Treime, în ziarul Lumina, duminică 30 mai
2010.
19. Meyendorff, John, Căsătoria perspectivă ortodoxă, Ed.
Patmos, Cluj-Napoca, 2007.
20. Mihoc, Constantin, pr, Taina căsătoriei şi familia creştina
în învăţăturile marilor Părinţi ai Bisericii din secolul IV, Ed.
Teofania, 2002.
21. *** învăţătură de credinţă creştină ortodoxă, Ed. Trinitas,
Iaşi, 1996.
22. Mitrofan, pr, Viaţa repausaţilor noştri şi viaţa noastră după
moarte, trad. din lb. rusă de Mitropolitul Iosif Gheorghian, Ed.
Anastasia, 1993.
.Cuprins
Introducere 7
1. Istoricul familiei 9
504
Despre famil i a ortodoxă
23. Moldovan, Ilie, pr. prof., Adevărul şi frumuseţea
căsătoriei, Alba Iulia, 1996.
24. Paisie Aghioritul, Cu durere şl ilriigustf pentru omul
contemporan,
25. Paisie Aghioritul, Viaţa de familie, /•.'</ Tvanghelismos,
2003, Bucureşti.
26. Panayotis, Nellas, Omul ani mul îndumnezeit, traducere
diac. Ioan I.Ică jr., Ed. Dcisin, Sibiu, 1994.
27. Papacioc, Arsenie, arhim., articolul „Bflrbatul este capul
care conduce, femeia este inimii cmc înfierbântă", dialog cu
arhim. Arsenie Papacioc, MAnlUltirca „Sfânta Maria",
Techirghiol, realizat de Auguutin l'ftunoiu, în ziarul „Lumina"
din 6 iul. 2008.
Plămădeală, Antonie
29 *** Psaltirea lui David, Ed. Trinitas.
30. Silvestru de Canev, Teologia Dogmatică Ortodoxă, 5
voi., 1896-1906.
31. Stăniloae, Dumitru, pr., Rugăciunea lui Iisus şi
experienţa Duhului Sfânt, Ed. Deisis.
32. Stăniloae, Dumitru, pr., Cunoaşterea Ini Dumnezeu din
împrejurările vieţii,
33. Stăniloae, Dumitru, pr., Trăirea lui Dumnezeu în
ortodoxie, Ed. Dacia, Cluj, 2004.
34. Stăniloae, Dumitru, pr., Teologia dogmatică ortodoxă,
3 voi., Ed. Institutul Biblic, (IBMBOR).
35. Nifon al Constanţianci, în Vieţile sfinţilor pe luna
decembrie, Ed. Mân. Sihăstria.
37. *** Patericul egiptean, Ed. Rcîntregtirea.
38. Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viaţa de familie, Ed.
Sofia, Bucureşti
1
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

a. Familia primordială 9
b. Familia în Vechiul Testament 22
c. întemeierea familiei în Vechiul Testament 25
d. Rânduiala cununiei în Vechiul Testament 27
e. Cununia în Noul Testament 31
f. întemeierea familiei cu dreaptă socoteală 33
g. Exemplele femeilor mironosiţe 37
h. Pildele sfintelor femei mai înainte
desfrânate 40
i. Pildele sfintelor femei mame de sfinţi 44 j. Pilde de familie creştină de azi 47 k. Supravieţuirea socială 55 1.
Protecţia socială a familiei 60 m. Integrarea în societate 69 n. Integrarea în familie şi societate 79
0. BOR despre legalizarea prostituţiei 82 p.Viaţă normală într-o societate anormală 84
2. Cuplul în afara familiei 105
a. Concubinajul 105
b. Concubinajul şi căsătoria de probă 107
c. Concubinajul sau dragostea neasumată 109
d. Uniunea consensuală 113
e. Familia în unul 124
f. Familia monoparentală 126
g. Rolul femeii moderne în familie 129
h. Paza de copii 136
Planificarea copiilor 14

j. Poziţia BOR faţă de planning-ul familial 142

3. Naşterea de prunci 151
a. Naşterea de prunci 151
b. Copii născuţi din rugăciune 156
c. Copii născuţi în afara căsătoriei 160
d. Sterilitate, avort, contracepţie 163
e. Naşteţi copii 165
f. Darurile puse în copii 169
g. Zestrea sufletească moştenită de copii 173
h. Naşterea Pruncului 178
i. Sărbătorirea Naşterii Pruncului în Biserică 195 j. Rugăciunile de 8 zile 197

504 2
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

4. Educarea copiilor 201

a. Educarea copiilor în familie 201
b. Pilde de educaţie a copiilor în familie 208
c. Sfintele femei - pildă vie în educaţie 218
d. Puterea exemplului în educaţie 221
e. Bunul simţ în educaţie 232
f. Rolul formativ-educativ al Bisericii 235
g. Rolul şcolii în educaţie 241
h. Urmările păcatelor 248
i. Necazurile vin din păcate 270
5. Relaţiile în familie 274
a. Iubirea cu dreaptă socoteală în familie 274
b. Toleranţa cu dreaptă socoteală în familie 284
c. Pervertirea sensului lucrurilor 292
d. Iubire cu dreaptă socoteală faţă de afirmaţia din Scriptură nu aruncaţi mărgăritare porcilor, în cadrul relaţiilor
din familie 294
e. Toleranţa în iubire 301
f. Toleranţa şi şantajul 305
g. Purtarea faţă de părinţi 312
h. Măsura iubirii, toleranţei, bunătăţii 316
i. Iubirea agapis 328 j. Virtutea discernerii 329 k. Filantropie educaţională 331 1.
Milostenie şi filantropie 338 m. Relaţia compromis, fericire, fericiri 345 n. Dreptatea şi iubirea
lui Dumnezeu 356
0. Relaţiile din familie în starea de bine 371 p.Relaţiile în familia unde există neîmpliniri 379 q. Relaţiile din familie în starea
de rău 385
6. Stări sufleteşti în sânul familiei 394
a. Starea de sănătate sufletească şi trupească 394
b. Starea de boală dintr-o familie 404
c. Neputinţa sufletească şi trupească 408
d. Neîmplinirea 411
e. Dezamăgirea 416
f. Deznădejdea 418
g. Singurătatea 419
h. Răzvrătirea faţă de Dumnezeu în starea de boală ' 421

504 3
 Graţia Lungu Constantineanu
Despre famil i a ortodoxă

1. Boli sufleteşti 426 j.Suferinţa temporară 427 k. Suferinţe grave 431 1. Sinuciderea 432
m. Sinucidere din mândrie 436 n.Blestemul din familie 445 o. Blestem, afurisanie, anatema 456 p.
Violenţa în familie 458
7. Destrămarea familiei 466
a. Divorţul 466
b. Divorţul e fugă de responsabilitate 475
c. Divorţul părinţilor în viaţa copiilor 479

504 4
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Urmările divorţului părinţilor asupraadolescenţilor487 f. Numele pe pomelnic 624

e. Decesul unuia dintre părinţi 512 g. Botezul Mântuitorului 628
f. Rolul duhovnicului în salvarea familiei 523 h. Botezul creştin 632
g. Duhovnicul menţine echilibrul în familie 533 i. Mirungerea 633
h. Refacerea relaţiei în familie 548 j. Naşii de botez 634
i. Factorul social 554 k. Numele copilului 637
8. Rolul rugăciunii 562 1. Taina Sfintei Cununii 642
a. Rugăciunea individuală şi în comuniune 562 m. Slujba cununiei 654
b. Cei 12 psalmi aleşi 565 n. Nunta din Cana Galileii 657
c. Doamne ajută! 568 o. Iconomisirea Tainei Cununiei 661
d. închinăciunea şi metania 570 p. Părinţii spirituali 665
e. Rânduieli creştine 575 q. Moartea mucenicească şi moartea
f. Slujbe în casa familiei creştin ortodoxe 577 năprasnică 672
g. Reguli de conduită în sfânta biserică 579 r. Stâlpii înmormântării 681
h. Purtarea creştinilor în biserică 594 s. Citirea Psaltirei 682
9. Tainele şi slujbele Bisericii 601 t. Nădejdea învierii în Hristos 687
a. Spovedania 601 Concluzii 709
b. Sfintele Taine 603 Epilog-Psalm 127 724
c. Pregătirea pentru Sfântul Maslu 604 Indice de nume 725
d. Sfântul Maslu 611 Bibliografie selectivă 73
e. Pomelnicul 612
7
Cf. Facere 2,21-22,
8
Cf. Podobie - Acatistul Bunei Vestiri, „Nu mă amăgi cu înşelăciune, că n-am cunoscut dulceaţă, de nuntă nu m-am împărtăşit, deci prunc cum voi naşte?"
24
Rugăciunea înainte de împărtăşanie.
27
Psalm 50, 4.
28
Facerea 2, 17.
f [oan Gură de Aur, sf., Cuvântări despre viaţa de familie, Ed. învierea, 2008.
59 ufgSgfli 5 32
80
1 Corinteni 6, 12.
81
Romani 7, 19.
1. Protecţia socială a familiei
Facerea 2, 16.
96

Cf. Facerea 2, 8-9.

97
99
Psalm 13,1.
103
Luca 11,23.
104
I Tesaloniceni 5, 17.
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Cf. Ioan 14, 20.

107

Moldovei, Chişinău 1995, p. 62-63.

112
Marcu 2, 5; Luca 5, 20.
117
Capete despre dragoste, în Filocalia II, EIBMBOR, Buc., 2009.
118
Iov 1, 4-5; I Corinteni 4, 5; Romani 2, 15.
112
141 142
Cf.Luca 17, 10.
142 143
Luca 11,42.
145
Gane, Nicu, Trecute vieţi de doamne şi domniţe, Ed. Junimea, Iaşi, 1972.
148
Psalm 145, 3.
150
Dezlegare la morţi.
153
Revista de spiritualitate nr. 372, anul 1999.
154
Luca 10, 30.
159
1 Regi 1,20.
lea.
171
Psalm 9, 18.
172
Facere 1,28.
173
Cf. Facerea 3, 16.
174
1 Corinteni 7, 5.
175
Apocalipsa 13, 17-18.
178
Matei 25,21,23.
179
Matei 25, 26-27.
183
Psalm 44, 12-13.
198
Luca 1,31.
200
Ieremia 31, 29.
202
Ilie Miniat, (f 1714) este unul dintre cei mai însemnaţi cuvântători
204
Evrei 2, 6-7.
207
Luca 11, 13.
210
Cf. Solomon 21. 26; Luca 17, 21.
197
211
Rânduiala Sfântului Botez.
213
Luca 2, 34-35.
215
Stăniloae, Dumitru, pr. prof, Studii de teologie patristică, Maica Domnului ocrotitoarea, 1991.
216
Luca 2, 40.
217
Cf. Matei 5,37.
218
Psalm 88, 32.
223
Ieşirea 20, 12.
232
Cf. Numeri 21, 22.
240
Matei 7, 12.
Efeseni 6, 1-3.
241

246
Muntean, Ana, doctor în psihologie, profesor la Universitatea de Vest
din Timişoara, autor al manualelor: „Cartea pentru copii" şi „Cartea pentru
părinţi".
247
Tropar din Taina Botezului, glasul al VlII-lea, textul exact:
„Doamne Dumnezeul nostru, cel cc prin săvârşirea tainei Sf. Botez, cu
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

250
1 Cor. 10,23.
267
Slujba înmormântării.
270
Iezechiel 33, 11.
282
Cele 12 Evanghelii ale sfintelor şi mântuitoarelor Patimi ale Domnului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după fiecare Evanghelie.
283
Psalm 88, 32,
295
Cf. Iov 1,21.
296
Cf. Matei 7,21.
301
Tinere creştine cu vârsta apropiată de 14 ani spun că viaţa biologică nu le permite să participe la Sf. Liturghie.
303
Eccles, John Carew , Fiziologia sinapselor, la Galeriu, Constantin,
313
Matei 12, 7.
317
Iacov 2, 15-26.
319
Solomon, 13, 24; cf. Ibid. 23, 13-14.
321
Psalm 48, 12.
1
Ieşirea 20, 2-17.
325
Cf. Matei 11,21-23.
327
Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evrei în Puţul şi împărţirea de grâu, Bacău, 1995.
328
Stăniloae, Dumitru, pr. prof., Teologia dogmatică, voi. 1, EIBMBOR.
329
Ioan 6, 37.
297
Psalm 52, verset 4.
' Ne vorbeşte Părintele Arsenie Papacioc, voi. 1;, Armonie nu poţi să
35

331
Ioan 12, 47.
335
Efeseni 6,2-3.
340
Psalm 88, 32.
346
Psalm 50, 11.
355
Rugăciunea de după cină.
363
Cf. Matei 5,40.
364
Iacob, Ioan, sf., Hrana duhovnicească, Ed. Lumină din Lumină.
368
Luca 18,11.
370
Matei 5, 11.
374
Psalm 11, 8.
375
Ioan 14, 6.
380
Psalm 74, 8.
391
Ioan Damaschinul, Dogmatica, I, 13.
361
392
Evrei 4, 12.
395
Luca 18, 13.
403
Marcu 11,22-24.
405
Osea 6, 7; I Ioan 3, 4.
410
Cf. Psalm 48, 11.
411
Lungu Constantineanu, Graţia, Crâmpeie de amintiri, Ed. Haritina
413
Mohtfelnic, Dezlegarea mare, arhierească.
379
428
II Timotei; 2, 5.
429
Romani 6, 23.
 Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

441
Ieşirea 20, 13.
466
Psalm 84, 11.
467
Ieşirea 20, 12.
469
Galateni 1, 6-9.
478 478
Psalm 50, 8.
479 479
Ioan 6, 54.
480
Marcu 10, 7-8.
483
1 Tesaloniceni 4, 13, citat exact: Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejdi.
491
Facerea 2, 24; Marcu 10, 7-8; Matei 19, 5-6.
523
495
Dialogul a avut loc în ziua de 07.01.2011.
503
Cf. Ioan 13, 34; 15, 15; Levitic 19, 18.
507
Tropar din Rânduiala Utreniei din timpul Postului Mare.
580
Ectenia mare.
513
521
Iacob 5, 14.
527
Iacov V, 16.
528
Iacov 5, 14.
537
Fapte 10, 47-48.
557
Efeseni 5, 32.
573
Solomon 3, 2-3.
576
Psalm 48, 10-11.
577
Nicodim Măndiţă, Vămile văzduhului, Ed. Agapis, 2005.
683
I Corinteni 15, 12-14.
579
581
Cf. II Corinteni 6, 14: Ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea9
585
Luca 17,21.
586
Cf. Romani 6,13, 22; Romani 12, 1.
593
Luca 15, 11-32.
594
Marcu 2, 5.
595
Cf. Matei 15, 28.
603
Solomon 3,1.
613
Apocalipsa 22,21.