PATRIA / LIMBA ROMÂNĂ

Balada- Povestire în versuri care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc.
2. Compoziție muzicală cu caracter epic.

Exemple:
Mioriţa
Mănăstirea Argeşului
Balada lui Pintea
Balada lui Ion Berciu

Odă- Specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeași formă și cu aceeași structură metrică), în care se
exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față de persoane, de fapte eroice, idealuri etc.

Exemple:
Oda ostașilor români ( Vasile Alecsandri)
Odă în metru antic ( Mihai Eminescu)
Patria românã( George Coșbuc)
Oda bucuriei (Nichita Stănescu)

Doina- pecie a liricii populare și a folclorului muzical românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale,
de revoltă, de dragoste etc., preluată și de poezia cultă.

Exemple:
doine de jale: Unde-aud cucul cântând; (Vasile Alecsandri)
doine de dor: Frunză verde lăcrămioară; (Grigore Tocilescu)
doine de haiducie: Voinicul; (Vasile Alecsandri)
doine de cătănie: Maică, maică, draga mea; (Mihai Eminescu)
doine de instruire: Cântecul străinătății. (Mihai Eminescu)

Pastel- Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură.

Exemple:
Concertul în luncă; (Vasile Alecsandri)
Oaspeţii primăverii; (Vasile Alecsandri)
Lunca din Mirceşti; (Vasile Alecsandri)
La gura sobei; (Vasile Alecsandri)

Fabula-  Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul
personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități
cu scopul de a le îndrepta.
Exemple:
Zâna fabulei
Grierul și furnica
Corbul și vulpea
Broasca și boul
 Figuri de stil
I. Figuri de stil fonetice
1. Aliteratia este figura de stil care cobsta in repetitia unei consoabe sau a unyi grup de consoane, cu scopul obtinerii unui efect imitativ, armonic.
Ex: „Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie”
2. Asonanta este figura de stil care consta in repetitia aceleiasi/acelorasi vocale accentuate
in interiorul unui vers sau in mai multe versuri,  pentru a se obtine un efect muzical, eufonic.
Ex: „Iata craiul, socru mare”
II. Figuri de stil semantice
1. Epitetul este figura de stil care consta in evidentierea insusirilor deosebite ale obiectelor, fiintelor sau fenomenelor in stare de a emotiona pe
cititor.
a) epitet cromatic (evidentiaza culori)
Ex: „flori albastre tremur ude”
b) epitete ornante (au grad mic de expresivitate)
Ex: „soarele rotund”
c) epitet cu rol personificator (atribuie o trasatura specifica fiintelor vii obiectelor sau fenomenelor)
Ex: „codrii se zvarcoleau neputinciosi”
d) epitet cu rol hiperbolizator (sugereaza o exagerare)
Ex: „gigantica poart-o cupola pe frunte”
e) epitet cu rol metaforic
Ex: „feti frumosi cu par de aur”
Obs: Epitetele pot fi exprimate prin adjective, substantive insotite de prepozitii, adverbe de mod si rareori verbe la moduri nepersonale.
2. Comparatia este figura de stil care consta in evidentierea trasaturilor a doi termeni, in scop expresiv.
Ex: „ca un glob de aur luna stralucea”
Obs: Comparatia are intotdeauna doi termeni (comparat si comparant), uniti cu ajutorul prepozitiilor „ca”, „precum”, „cat”, „asemenea”, sau cu
ajutorul verbelor „a parea”, „a semana” sau „a se asemana”.
3. Personificarea este figura de stil care consta in atribuirea de trasaturi specifice fiintelor vii obiectelor, fenomenelor, sau in atribuirea de trasaturi
specific umane  animalelor, pasarilor, insectelor etc.
Ex: „Doar izvoarele suspina
Pe cand codrul negru tace”
Obs: Personificarea, spre deosebire de epitetul personificator, are obligatoriu in componenta un verb, de regula la mod personal.
4. Metafora este figura de stil care consta in inlocuirea unui termen cu sens propriu cu unul cu sens figurat, mai expresiv, cei doi termeni avand
insusiri comune.
Obs: Metafora mai este numita o comparatie subinteleasa, o comparatie prescurtata sau o comparatie din care lipseste primul termen.
a) metafora explicita (sunt prezenti ambii termeni, atat cel cu sens propriu, cat si cel cu sens figurat)
Ez: „Luna, tu, stapana marii, pe a lumii bolta luneci.”
b) metafora implicita (este prezent numai termenul cu sens figurat)
Ex: „Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta
Prin care trece alba regina noptii moarta”
5. Hiperbola este figura de stil care consta in exagerarea dimensiunilor unui obiect, ale unei fiinte sau ale unui fenomen, cu scopul obtinerii unui
efect expresiv.
Ex: „In turbarea ei caniculara, arsita miezului inflacarat al zilelor de Iuliu musca cu dinti de foc de pretutindeni”
6. Alegoria
III. Figuri de stil sintactice
1. Enumeratia este figura de stil care consta in insiruirea mai multor termeni, cel putin doi.
Ex: „Aici stejarii, brazii si fagii trufasi inalta capul lor spre cer.”
2. Repetitia este figura de stil care consta in repetarea unor cuvinte sau constructii pentru a se obtine un efect expresiv.
Ex: „Ziua ninge, noaptea ninge; dimineata ninge iar”
3. Inversiunea este figura de stil care consta in topica inversata a cuvintelor; de obicei, inversiunea are in componenta un adjectiv asezat in fata
substantivului pentru a se accentua trasatura evidentiata de adjectiv.
Ex: „Vesela verde campie acu-i trista, vestejita”
4. Antiteza este figura de stil care consta in folosirea alaturata a doi termeni cu inteles opus, pe tru a se sublinia o anumita idee.
Ex: „Viata ori moarte, striga toti”
5. Interogatia retorica este figura de stil care consta in adresarea unei intrebari unei persoane de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: „Cine-o sa vie, trupul tau de-afara,
Sa-l caute si in jur sa sufle cald?”
6. Exclamatia retorica este figura de stil care consta in exprimarea unor sentimente de admiratie, pretuire etc. in cadrul unor structuri exclamative.
Ex: „Cat te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!”
7. Invocatia retorica este figura de stil care consta in adresarea unei chemari unor persoane de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: „Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine”
 Tipuri de rimă
Rima împerecheată - apare atunci când versurile rimează două câte două -
primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea ș.a.m.d.
(1-2, 3-4, 5-6, 7-8)
Rima încrucișată - apare atunci când primul vers al unui catren rimează cu
al treilea, iar al doilea rimeaza cu al patrulea.
(1-3, 2-4, 5-7, 6-8)
Rimă îmbrățișată - rimează primul vers cu al patrulea și al doilea cu al
treilea. Este un tip de rimă mai rar folosit de poeți. Apare la primele două
strofe din sonet.
(1-4, 2-3, 5-8, 6-7)
Monorimă - constă într-o rimă ce apare succesiv la mai multe versuri și
este specifică poeziei populare.
(1-2-3-4, 5-6-7-8)
Rimă albă sau ‘’ Rima variata’’- în poeziile contemporane.
(fără rimă)
"Rimă imperfectă"- apare atunci când rimele alternează.
(1-2, 3-6, 4-5)
Rima Rima Rima Monorima Rima albă
împerechea încrucișa îmbrățișa
tă tă tă  
a a
 a  a  a  
 a  b  b a b
 b  a  b  
 b  b  a a c
 
a d