ARHITECTURA COMPARATA

AN 5
2020-2021

TEMA 6 – PREZENT ȘI (RE)EVALUARE

Ansambluri turistice în comunism - între memoria locurilor și cea a generațiilor
Studiu de caz: LITORALUL MĂRII NEGRE | Ansamblul turistic „10.000 paturi în
Mamaia”, arh. coordonator Cezar Lăzărescu

1. Introducere

Privită ca experiență sau ca proiect, Perioada Comunistă a lăsat urme importante atât în
memoria generațiilor, dar mai ales a locurilor care, până în prezent, își continuă “destinul”
dictat încă de atunci. În tratarea spațiului construit din România de astăzi se resimte puternic
practica politizării arhitecturii specifică ideologiei trecute, prin însăși construcțiile rămase, prin
memorialele construite ulterior, prin caracterul zonelor, s.a.m.d. Din cauza dorinței de aliniere
din timpul regimului totalitar, România a ajuns în anii ce succed momentul ‘89 într-o criză de
identitate, care a dus la o căutare instabilă, avand ca rezultate fie mimetismul, fie negarea și
fuga de trecut, fie un caracter eclectic, hibrid.

Pentru a particulariza studiul, am ales analizarea unui “proiect-far al modernismului

românesc postbelic”1 – litoralul Mării Negre. Concret, îl avem în centru pe arhitectul Cezar
Lăzărescu, fiind o prezență care a dat un chip specific arhitecturii de la malul mării atunci când
aceasta era lipsită de personalitate. Cu precădere, Ansamblul turistic „10.000 paturi în Mamaia”
a marcat puternic deopotrivă spațiul fizic, cariera arhitecților care au luat parte la proiectarea și
construcția sa, memoria colectivă a constănțenilor, dar și pe cea a românilor și străinilor care au
locuit fiecare cameră din acest complex de-a lungul timpului. Raportarea omului de rând la
obiectul de arhitectură reprezintă un aspect important, iar Ana Maria Zahariade vorbește în
postfața cărții Vederi încântătoare: Urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea
Neagră în anii ’60-’70 despre o memorie fals creată, despre cum „…noul echipament turistic la
Marea Neagră a vrăjit memoria colectivă cu un nou mit […]; un mit care s-a clădit prin decizie
politică şi propagandă, dar şi prin case şi oamenii care le-au proiectat şi folosit; un mit al
victoriei şi superiorităţii, care se găseşte astăzi în deconcertant răspăr cu realitatea fizică şi

1
https://arhitectura-1906.ro/2015/09/vederi-incantatoare-urbanism-si-arhitectura-in-turismul-romanesc-de-la-
marea-neagra-in-anii-60-70-2/, accesat la 30.01.2021
 ARHITECTURA COMPARATA
AN 5
2020-2021

socială a ultimilor douăzeci şi cinci de ani…” 2. Conform celor spuse, tema nu este una uitată și
nici încheiată, ci încă face parte din memoria colectivă a locuitorilor, dar și a arhitecților.

Analiza subiectului rezidă în înțelegerea și compararea acestuia - acum și atunci - pentru

observarea influențelor comuniste și a modului în care preluarea capitalismului a conturat
imaginea începând de la nivel urbanistic, până la cel al detaliilor de arhitectură.

2. Studiu de caz

2.1 Context intern și propagandă externă

Începuturile Litoralului românesc sunt puternic marcate de conjunctura politică și

ideologică, de ambiția conducătorilor și de dorința de modernitate controlată și direcționată. La
începutul anilor ’60, în urma lucrărilor de infrastructură finalizate în stațiunile tangente,
Mamaia este și ea vizată de Institutul Central pentru Sistematizarea Orașelor și Regiunilor, iar
implementarea programului de concedii plătite, a făcut necesară crearea într-un ritm alert a
numeroase locuri de cazare. Astfel, echipei de arhitecți condusă de Cezar Lăzărescu i s-a cerut
construcția unui ansamblu cu o capacitate de 10.000 de locuri care urma să includă pe lângă
hoteluri și restaurante, cazinouri, cinematografe și alte funcțiuni care să atragă vizitatori străini,
crescând astfel, notorietatea turismului românesc, cât și capitalul de valută. Ansamblul a fost
compus din 7 corpuri cu până la 12 etaje fiecare, s-au ales volume simple, cu spații verzi
generoase care să contureze compoziția bazată pe principii ale urbanismului liber. Metoda
folosirii pompelor hidraulice și a cofrjelor glisante au făcut posibilă construirea unui etaj în
fiecare zi pentru îndeplinirea așteptărilor dictatorului.

2.2 Evaluare – atunci

Ce reprezenta pentru arhitecți?

Anul 1960 este cel în care începe construcția stațiunii Mamaia, iar clădirile cu un regim de
înălțime ridicat pe care arhitectul Cezar Lăzărescu le-a propus fară succes pentru Eforie, sunt
ridicate în noua stațiune, devenind cea mai frecventată de către turiștii străini. Echipa de
specialiști numită de dictator a fost direcționată de politicile turistice ale momentului care
duceau către o arhitectură cu efectul mise-en-scène, totuși aceștia au conștientizat cele mai
2
Alina Șerban, Kalliopi Dimou, Sorin Istudor (ed.), Vederi încântătoare: Urbanism și arhitectură în turismul
românesc de la Marea Neagră în anii ’60-’70, Asociația pepluspatru, București, 2015
 ARHITECTURA COMPARATA
AN 5
2020-2021

importante aspecte (o promenada largă la malul mării și direcția N-S) și au creat cel mai mare
ansamblu turistic de la acea vreme, care a fost distins apoi cu Premiul de Stat. Acest proiect a
marcat cariera arhitecților care au participat la construcția sa și a le-a oferit o doză de libertate
în gândire de care nu s-au mai bucurat nici înainte, nici după (până în momentul ’89), deoarece
dezvoltarea sa s-a suprapus parțial cu perioada “Dezghețului”, după cum explică Magda
Predescu în cartea Arhitectură și artă monumentală pe litoralul românesc în perioada
«Dezghețului» politic. Dezvoltarea taberei de tineret de la Costinești (1970-1972).

… dar pentru turiștii români și străini?

Din punct de vedere intern, proiectul litoralului a fost o componentă în planul direcționat de
implementare a sistemului socialist în mentalitatea poporului, prin asigurarea că statul are grijă
acum și de concediile românilor. Mecanica noii sistematizări de la malul Marii Negre
promovează cosumul de masă, iar cei care au beneficiat de vacanțe în cel mai mare și complex
ansamblu (Ansamblu turistic 10.000 paturi în Mamaia), simțeau că fac trecerea, chiar și pentru
scurt timp, către modernitate, li se oferea mirajul occidentului. Totuși, acest proiect nu a fost la
fel de important pentru toți romanii, doar o parte dintre ei beneficiau de implicarea statului în
concediul de odihnă, o categorie semnificativă, cea a țăranilor, nu aveau oferit acces către
hotelurile, restaurantele și cazinourile pe care echipa lui Cezar Lăzărescu le-a proiectat.

Din punct de vedere extern, informația despre litoralul românesc îmbogățit cu noul
complex, începe să ajungă și în ofertele de turism ale străinilor. Reviste precum “Holidays în
Romania” sau “România Pitorească” (tradusă în germană, franceză și engleză) prezentau
occidentalilor referințe fotografice și promiteau servicii de înaltă calitate. În cartea Amnesia,
Nostalgia, and the Politics of Place Memory, Diana Georgescu vorbește despre petrecerile de la
malul mării care au contribuit la preferința turiștilor străini pentru litoralul Mării Negre , aceștia
le descriau ca fiind “a homemade version of Woodstock”3. Totuși, occidentatii observau lipsurile
din sistemul românesc, serviciile nu se ridicau la nivelul așteptărilor, doar atmosfera specifică
fiind cea care îi făcea să revină.

… dar pentru localnici?

Pentru constănțeni, cu precădere cei care locuiau în zona unde se află astăzi Stațiunea
Mamaia, construcția celui mai mare ansamblu turistic de la acea vreme a însemnat un miraj al
apropierii de occident. Contactul cu turiștii străini, rulajul de valută datorat lor și noua imagine
modernă care făcea parte din mecanismul de propagandă au contribuit la ridicarea calității
locuirii din acea zonă. Memoria colectivă joacă un rol important în cadrul analizei, iar oamenii
locului conturează o amintire aparte asupra litoralului: “Era Mamaia pe care am iubit-o noi,
3
Margaret E. Farrar, Amnesia, Nostalgia, and the Politics of Place Memory, 2008
 ARHITECTURA COMPARATA
AN 5
2020-2021

constănţenii, pentru că ne aparţinea în egală măsură. Era locul ideal al vacanţelor […]
Reprezenta spiritul liber, neîngrădit, tinereţe, dragoste…”4

Ca rezultat final, acest proiect are o ambivalenta specifica perioadei totalitare – a servit
politicii, dar a avut si un rol pragmatic, Irina Băncescu numeste in lucrarea sa de doctorat drept
“o dimensiune spaţială tipică şi impregnată ideologic, dar, pe de altă parte, şi în aceeaşi
măsură, prin conjunctura sa favorabilă, se înscrie într-o evoluţie generală a societăţii, a
turismului de masă şi a arhitecturii europene”5.

2.3 (Re)evaluare – acum

Ce reprezintă pentru arhitecți?

Proiectul Litoralului românesc nu este nici astăzi uitat de către arhiecti și urbaniști și
reprezintă un studiu de caz care revine în memorie atunci când este studiat efectul regimului
comunist asupra construirii și tratării spațiului care se resimțite până în prezent. Apărută în
2015, cartea Urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii ’60-’70
reprezintă o dovadă a recurenței acestui subiect, fiind o încununare a expoziției de success cu
același nume care a avut loc în lunile octombrie-noiembrie 2014 în Sala Dalles din București.
Teoretizarea acestui proiectului care făcea legătură pentru prima dată cu turismul de masă din
afara granițelor, este, de asemenea, prezentă și în lucrarea de doctorat a dr. arh. Irina Bancescu
Problematica frontului la apă. Aspecte ale evoluţiei litoralului românesc în perioada comunistă,
dar și în mai multe scrieri ale prof. dr. arh. Ana Maria Zahariade.

… dar pentru turiștii români și străini?

Atmosfera de libertate descrisă de turiști, atât străini, cât și romani, este astăzi doar o
amintire, din cauza dorinței de exploatare excesivă, de maximizare a profitului. Investitorii au
“împânzit” zonele adiacente Ansamblului turistic cu noi construcții, iar prețurile mari atât la
cazări, cât și în cadrul funcțiunilor complementare fac din litoralul românesc o opțiune de
vacanță frecventată, dar nu fezabilă.

… dar pentru localnici?

4
https://www.ziuaconstanta.ro/in-constanta/constanta-de-odinioara-in-imagini/constanta-de-odinioara-mamaia-
vacantelor-noastre-acasa-galerie-foto-636333.html, accesat 30.01.2021
5
Băncescu, Irina, Problematica frontului la apă. Aspecte ale evoluţiei litoralului românesc în perioada comunistă,
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Bucureşti 2012
 ARHITECTURA COMPARATA
AN 5
2020-2021

Poziționarea la malul mării dictează Constanței un ritm de viață specific, o dinamică proprie
care imprimă locuitorilor împărțirea timpului în două moduri: în timpul sezonului și în afara
sezonului. Caracterul estival le oferă astăzi posibilitatea unei surse de venit completă sau
parțială prin opțiunea de a găzdui turiști și prin afacerile care se bazează pe fluxul de oameni din
cadrul stațiunii.

3. Cazuri comparative

În ciuda notorietății lui Cezar Lăzărescu și a aprecierii pe care a primit-o pentru Ansamblul
turistic „10.000 paturi în Mamaia”, acesta a trecut printr-o anchetă politică din cauza unei altei
construcții din cadrul aceluiași mare proiect – Litoralul românesc. La mijlocul anilor ’50, în Eforie
Nord s-a cerut într-un termen scurt și cu un buget redus un complex hotelier cu funcțiunile
aferente, care a fost tratat fară să respecte clasicismul socialist al vremurilor. Toate clădirile
erau moderne, cu spații mari vitrate și denotau concepția proprie a arhitectului, Restaurantul
Perla devenind un reper al epocii.

Pentru a extinde studiul comparativ și în afara României, fac referire la cartea Comparing
Perspectives: Writing about Communist Architecture and Urbanism at the Seaside (edited by
Elke Beyer, Anke Hagemann and Michael Zinganel, Berlin, 2013) în care se vorbește despre
evoluția malului mării din Europa comunistă care era asemănătoare cu cea a omologilor
occidentali, fiind găsite multe similitudini, se remarcă influența asupra arhitecților români.
Proiectul litoralului Mării Negre este descris de Carmen Popescu ca fiind “o interfață între
lumea socialistă și cea capitalistă”6, ca o legătură imediata. În apropiere, litoralul bulgar a avut
o planificare aproape identică, în timp ce în cazul celui croat, poziția geografică a făcut
diferența, acesta nu a avut o planificare la fel de centralizată ca vecinii săi, ci a beneficiat de o
libertate mai mare și un spectru mai larg și a rămas atipică în cadrul celor din fostele regimuri
comuniste. Pe Coasta Mediteraneean, litoralul românesc își găsește corespondent în Franța, în
Languedoc-Roussillon, unde se observă asemănări în dezvoltarea ansamblurilor de la malul
mării, atât la nivel compozițional, dar și al influențelor arhitecturale.

4. Concluzii
Proiectul Litoralul românesc a fost un pas către occident, către ideea de “om modern” care
începuse să se propage la începutul anilor ’60. În urma studiului am identificat două tipuri de

6
Dana Vais, Comparing Perspectives: Writing about Communist Architecture and
Urbanism at the Seaside, oct. 2016, p. 18, DOI: 10.18352/hcm.500
 ARHITECTURA COMPARATA
AN 5
2020-2021

crearea a locurilor – extindere urbană și conservare istorică în relație cu memoria, fiind un

sprijin pentru demersul de (re)evaluare a trecutului în raport cu prezentul. În România anilor de
comunism, politicile turistice duceau către o arhitectură cu efectul mise-en-scène, în proiectare
era prezentă constant părerea politică, fiind cea care dădea verdictul final. Acest mare proiect a
reprezentat o “continuitate a traditiei de dezvoltare a statiunilor balneo-climaterice si litorale,
una dintre cele mai interesante ale urbanismului antebelic”7.

Bibliografie & webografie

 Ana Maria Zahariade, Arhitectura in proiectul communist, Editura Simeria, Bucuresti,

2011
 Dana Vais, Comparing Perspectives: Writing about Communist Architecture and
Urbanism at the Seaside, oct. 2016
7
Ana Maria Zahariade, Arhitectura in proiectul communist, Editura Simeria, Bucuresti, 2011 p. 69
 ARHITECTURA COMPARATA
AN 5
2020-2021

 Băncescu, Irina, Problematica frontului la apă. Aspecte ale evoluţiei litoralului românesc
în perioada comunistă, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Bucureşti
2012
 Margaret E. Farrar, Amnesia, Nostalgia, and the Politics of Place Memory, 2008
 Alina Șerban, Kalliopi Dimou, Sorin Istudor (ed.), Vederi încântătoare: Urbanism și
arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii ’60-’70, Asociația
pepluspatru, București, 2015

 Ion Mircea Enescu, Arhitect sub comunism, Editura Paideia, Bucuresti, 2007

 https://arhitectura-1906.ro/2015/09/vederi-incantatoare-urbanism-si-arhitectura-in-
turismul-romanesc-de-la-marea-neagra-in-anii-60-70-2/
 https://revistaarta.ro/ro/o-carte-incintatoare/
 https://www.ziuaconstanta.ro/in-constanta/constanta-de-odinioara-in-imagini/
constanta-de-odinioara-mamaia-vacantelor-noastre-acasa-galerie-foto-636333.htm
 https://constanta.ro/2019/09/19/mamaia-a-fost-proiectata-ca-statiune-parc-
manifestul-modernismului-tacut-al-anilor-60/#prettyPhoto
 https://www.connections.clio-online.net/article/id/artikel-4767
 https://artmargins.com/staging-visuality-seaside-architecture-of-socialist-romania-
around-an-exhibition-and-beyond/