Curs 1- Ioana Adam

Curs 2- Sabina Acatrinei

Curs 3- Andreea Albulescu
Curs 4- Andrei Cristina
Curs 5- Paul Valentin
Curs 6- Avramescu Ioana
Curs 7- Babita Catalin
Curs 8- Tutu Ana- RIC I
Curs 9- Alexia Tutescu - RIC II: Celule NK si apararea antivirala
Curs 10 - Arghir Mihai- LIMFOCITE B
Curs 11- Ursache Flori
Curs 12,13- sunt date de profa
Curs 14- Anelis, Andy
Curs 15 - Mariya

*In acest doc vom lucra toti in acelasi timp. Aveti grija sa nu stergeti ce au lucrat ceilalti pt ca o sa va
luati injuraturi. In dreptul cursului trebuie sa scriem si numele cursului. Mai jos, sunt toate de pana
acum si vom lucra pe ele, vom da un enter ca sa trecem pe randul de mai jos in dreptul cursului pe care ni
le-am asumat si vom incepe.

https://we.tl/t-Lq7Ti5IFGu toate cursurile, fara 10 si 11

Curs1 Introducere
Examen: 50 grile, 1, 2, 3 raspunsuri, nu grupate, nu grile negative

Ne gandim asa, prima data trebuie sa identificam inamicul, pentru sanatatea organismului ar fi de
surse exogene si endogene. Surse exogene: bacterii, virusuri, paraziti, protozoare, fungi ( agenti
infectiosi). Cursul va avea aceasta structura, apararea antiinfectioasa. Inamic extern: substante
chimice sa zicem, de toate felurile, unele sunt introduse in organism cu stiinta noastra,
substantele iatrogene de ex. Radiatii. De cele fizice ap. Imun ne apara mai mult sau mai putin.
Hai sa ne mai gandim la altceva, veninuri ( s. Exogene, depinde de cantitate si tipul de venin,
primul care se va lupta va fi sistemul imun). Mai avem un tip particular de antigene=alergene, ele
pot produce rau organismului.

Substante endogene: boala autoimuna, este un inamic dar problena nu e la sursa, e la sistemul de
aparare insusi- e confuz si rateaza tinta. Practic ce este propriu nu-l mai recunoaste ca fiind
propriu. Patogeni cu localizare intracelulara. Dupa putem spune 2 situatii in care fie sistemul
imun nu mai recunoaste propriul ca fiind propriu=boli autoimune, fie structurile proprii sufera
transformari ( ex: maligne sau sub actiunea virusurilor ) a.i vor fi recunoscute ca straine si vor
declansa un raspuns de aparare.
Cele mai de succes organiste de pe planeta asta nu sunt oamenii, sunt patogenii,
microorganismele. De ce ? adaptabilitate ( poate sa treaca de pe o gazda pe alta, pana cand poate
sa duca la moartea organismului multicelular, inclusiv oamenii pot sa moara in urma unei
infectii), numar foarte mare, rata de inmultire este imensa comparativ cu a oricarui alt
organism.deci organismul are nevoie de un sistem de aparare sau sistem imun=armata.

Imunitate, de la imunitas, din latina care era un termen care insemna scutire de anumite obligatii
a senatorilor romani in timpul mandatului lor. A fost folosit in legatura cu boala intr-o epidemie
de ciuma. Cand a fost descris a spus ca unii oameni, cetateni erau imuni, adica aveau rezistenta
fata de imbolnavire. imunitate=rezistenta fat de imunitate, in special infectioasa. Da, intervine S.I
si in alte agresiuni, dar setarea lui principala e apararea antiinfectioasa.

S.I= totalitatea de celule, tesuturi, organe si sisteme care indeplinesc aceeasi functie, apararea.
Aici am raspuns la intrebarea cine ne apara? Este esential pentru supravietuire.

Legat de adaptabilitatea, si de rezistanta la adaptabilitate, trebuie sa ne facem o idee ca pe masura

ce aceste agenti infectiosi au evoluat, a evoluat si SI, a.i in sistemul uman gasim mijloace de
aparare mai putin complexe, caracteristice organismelor mai putin complexe- la organismele mai
putin dezvoltate pe scara filogenetica si foarte dezvoltate, la om( mai complex de atat nu exista ).
Exista cumva o curs a inarmarilo. Bacteriile dezvolta rezistenta la… atunci organismul uman se
perfectioneaza intr-o directie a.i sa zdrobeasca aceasta rezistenta. De o parte si de alta se dezvolta
“inarmare”, suntem intr-o continua cursa a inarmarilor.

Importanta SI
1. Apararea antiinfectioasa- cea maiimportanta, ne ajuta la supravietuire. Cum ne dam
seama ca e cea mai importanta functie ? daca nu functioneaza bine, nu este asigurata
supravietuirea. Cand ne dam seama de asta ? in doua situatii, daca avem un deficit de
oricare si orice nivel, fie congenital=imunodeficiente de complement, de producere a
celulelor, de orice, acel organism va fi predispus la formarea unei infectii si in functie de
severitate va duce la moarte. Exista si situatia dobandita de imunodeficienta- HIV,
organismul nu se poate bate cu o infectie normala, daca nu ar fi ajutat de mijloace
externe, el ar muri, nu ar putea sa se lupte. Asta e situatia in lipsa, dar noi putem
argumenta importanta SI si prin faptul ca putem sa-l manipulam, cea mai buna
vrianta=vaccinarea. Dar totusi, avem niste argumente, vezi tabel slide 8. La polio- intre
cel doi ani, a existat un program de vaccinare extrem de bine pus la punct, care in 2014 a
dus la 0 cazuri. Rujeola- anul acesta, arata 600 cazuri in romania. Oare de ce ? care e
diferenta intre momentul ala ( perioada interbelica si inainte de 1990) si 2014? Un
program national de vaccinare bine pus la punct in care nu aveai posibilitatea sa spui NU.
Voi in 2005, cand ati intrat la scoala, se cerea acordul parintilor pentru orice. Explici tot
parintelui si ceri consimtamantul. Nu are nicio logica sa ceri asta unui parinte care nu are
 minimul de cunostinte medicale, cand ai de a face cu parinti care nu stiu sa citeasca nu ai
ce sa ceri. Aceasta diferenta este din cauza acestei schimbari. Vaccinarea de la un anumit
moment ramane responsanilitatea parintelui, care nu stie pe ce lume se afla, mai ales ca
fiul trebuie sa faca vaccinul. Deci 1- adresabilitatea-nu mai sunt asigurate dozele de
vaccin, zonele nu mai sunt la fel de bine asigurate. 3- consimatamantul informat-este bun,
dar in acest caz e foarte dificil pentru ca tu trebuie sa informezi foarte bine pacientul.
Consecinta- a scazut foarte mult nivelul de vaccinare in grupa de varsta sub 80%, deci nu
mai este asigurata si imunitatea de turma ( care e asigurata daca avem un nivel de
vaccinare peste 95%, si cei 5% nevaccinati vor avea o protectie de grup. In momentul in
care scade sub 90-80, la noi a ajuns sub 60, nu mai exista aceasta protectie de turma si nu
mai e atat de eficienta nici protectia pentru copiii vaccinati, avand in vedere ca pot exista
si tulpini variabile, si poate face o forma usoara de boala, dar mamica nu recunoaste ca e
usoara. A facut boala si eu l-am vaccinat. Concluzia- trebuie sa schimbam asta.
2. Apararea antitumorala- extrem de importanta. Observi ca atunci cand ea este neOK,
observi dezvoltatea de cancer, evident, dar exista si reversul-manipularea apararii
antitumorale a dus la descoperirea unor tratament e- imunoterapie- si atunci se poate
lupta impotriva tumorilor prin mult mai multe mijloace prin care se lupta acum 20 de ani
de ex.
3. Alt aspect, bazat pe cuvantul specificitate= capacitatea de a recunoaste exact secventa
( Ac recunoaste exact secventa de aminoacizi). Aceasta specificitate a permis dezvoltarea
unor tehnici noi de dgn - ELISA. Tot bazat pe specificitate avem si mijloace de tratament
nou=tratamente biologice, care si recunosc si au si capacitatea de a produce Ac
monoclonali cu specificitatea aceea a.i noi sa nu mai administram clasicele pastile, in fine
nu conteaza numai forma de administrare si faptul ca tu tintesti un mecanism de aparare
mult mai general si mul mai specific tintesti o molecula. Tratamentele biologice tintesc o
molecula, anti l6, anti ce, a.i tu vei trata boala tintind o molecula la nivelul careia exista
un dezechilibru.
4. La fel de bine SI e capabil sa recunoasca tesutul transplantat, si moleculele proteice
introduse in organism cu scop curativ, in cazul in care vrei sa faci terapie genica si asta iti
reduce posibilitatea de a avea un tratament eficient in anumite cazuri.

Cum este organizat si cum functioneaza SI?

Sazicem ca asta e un joc in care va propun sa va ganditi la SI ca fiind organizat multistrat, acolo
avand o bacterie si ne propunem ca printr un joc, prin ce obstacole trebuie sa treaca ca sa ajunga
sa produca o infectie in organismul uman. George. Prima data ar trebui sa treaca de bariere
naturale- piele si mucoase. La acest nivel avem ce mijloace de aparare? fizice ( izolare, nu permit
penetrarea ), chimice ( ph, enzime-lizozim, defensine, catelicidine, Ac naturali), biologice
( microbiom- bacterii comensale care traiesc bine mersi si ne ajuta). Pana acum avem destule
bariere ca sa ne ajute ca georgel sa nu treaca, insa daca el este prea puternic si va reusi sa treaca,
va intalni a doua bariera care va apartine tot imunitatii innascute ( ca pana acum ce am
mentionat, toata lumea are acele bariere, nu sunt specifice fiecarui individ). A doua bariera va fi
formata din celule ( macrofage, NK pentru ca amenintarile sunt extracelulare si intracelulare) si
substante umorale, complement.

Ce elemente comune are aceasta prima bariera a imunitatii innascute ( unii includ si barierele,
altii le sxclud)? Le avem cu totii- sunt nespecifice=recunosc patogenul, anumite patternuri
moleculare pe care ele le recunosc ca fiind NU E AL NOSTRU, E NONSELF. Patternurile
acesteA SUNT CARACTERISTICE Microbului, in momentul in care le gasesc e clar ca nu este
al organismului uman, deci diferenta e nonself-self. In mod nespecific, cu totii avem aceste
celule, toate celulele acestea au acelasi tip de receptori, modul de recunoastere se face prin
intermediul unor receptori. Receptorii recunosc ligandul.

Recunoasterea =la nivel de structura exista o compatibilitate de structura cheie broasca,

legaturile sunt necovalente, fizice. In cazul in care avem un deficit de functionare a acestei linii
de aparare, sarim direct la apararea specifica. O sa trecem direct la bariera cea mai complexa,
denumita bariera inteligenta- ne referim la limfocite T si B.

De ce sunt inteligente ? pentru ca recunosc specific=recunoasterea pe secvente, fie ea de aa, fie

de alta structura care e caracteristica unui anumit microb, deci aici incepe lucrul complex si
foarte frumos.

Ce mijloace avem ? celulare si umorale. Celulare: limfocitele T si B. Cele T sunt de mai multe
feluri si mastermind este LTh, el face diferenta. Dar la fel de bine si mijloacele umorale care sunt
reprezentate de Ac si Ac recunosc specific. Diferenta este- Ac distrug patogenul ? Nu, Ac
neutralizeaza iar celulele distrug. Distrugerea poate fi directa-prin distrugerea membranei ( ce fac
citotoxicele ), sau distrugerea indirecta-transmitand mesaje de sinucidere, sarutul mortii, prin
intermediul unei perechi ligand receptor =fastligand, fast receptor, care induce apoptoza.
Finalitatea acestui proces este moartea patogenului. Acest proces in totalitate este insotit de
inflamatie.

Ce ne-am dat seama pana acum ?

Sistemul imun este comple, este organizat multistrat, are bariere externe si interne, este de la
simplu la complex si este permanent dual=avem mecanisme innascute si adaptate, mecanisme
nespecifice si specifice. Termenii acestia de specific si nespecific se refera la recunoastere.
Recunoasterea cum poate sa fie ? cele nespecifice recunosc exclusiv nonself cele specifice fac
discriminarea intre self si nonself. Aceasta inseamna ca stabilesc legaturi atat cu structurile self
cat si cu cele nonself, stabilesc mult mai multe legaturi, numeric vorbind cu structurile self decat
cu cele nonself. Care sunt structurile self? MHC urile, despre ele vorbim.

Intotdeana RI este dublu, umoral si celular.

Imunitatea - activa si pasiva, naturala si artificiala.
Poza slide 13- foarte important de evidentiat totul, evolutia lucrurilor in functie de timp.
Intalnirea microb-organism=momentul 0. Din momentul 0 incep sa intre in actiune si barierele si
celulele si faptorii umorali care apartin imunitatii innascute, nu au nevoie de activare, ele sunt
acolo, sunt capabile sa recunoasca NONSELFul, ca strain si sa si actioneze. Modul de actiune al
SI este recunoasterea- ca fiind ceva potential ceva inamic, al doilea- il distrug, se activeaza.
Sistemul nespecific nu are nevoie de activare, ele sunt direct gata sa distruga patogenul, drept
pentru care ele vor actiona in primele 12 ore. In cazul in care nu l-au distrus, doar in acest caz, o
parte din macrofage vor prelucra, pe langa faptul ca vor actiona ca niste fagocite. Vor prelucra
patogenul in fragmente foarte mici, vor juca rolul de APC si vor prezenta catre persoanele
inteligente=celulele inteligente “acesta este inamicul. Cine il recunoaste, sa il distruga “. pentru
ca de acolo, fiecare celula limfocitara=limfocit va fi capabil sa produca un singur tip de receptor,
capabil sa recunoasca o singura secventa. De abia de aici incolo, dupa etapa de prelucrare si
prezentare, am nevoie de recunoastere de activare a.i eu pot sa am mijloace efectorii ale
imunitatii adaptate abia de la 7-10 zile de la momentul 0. Atat ne trebuie ca sa producem niste
banali Ac. In viata reala- o raceala banala in cat timp trece ? cu medicamente in 7 zile si fara
medicamente intr-o saptamana. Ce tratati intr-o raceala cu medicamente ? inflamatia, dar ea este
un proces de aparare, ceea ce ne deranjeaza pe noi, reducem inflamatia pentru ca peste un anumit
prag ne supara pe noi, dar de fapt ea face ce trebuie sa faca, acolo se duce un razboi, fie la nivelul
mucoasei nazale, fie mucoasei gastrointestinale- unde razboiul este pe doua cai,ca sa zic asa.

Componente.
Avem imunitate innascuta si adaptata, ca ambele au ramura celulara ( fagocite si NK la
innascuta; LT si LB la adaptata) si umorala ( o ramura, doua ale complementului pentru
innascuta; ramura a complementului pentru adaptata ). Ce naiba spune aici ? care ramura a
complementului care apartine imunitatii adaptare- cea care e activata prin recunoasterea AC, ca
aceea este o recunoastere specifica, am nevoie de o recunoastere specifica ca sa activez
complementul. Si ne dam seama ca lucrurile nu sunt asa de didactice cu schema, avem elemente
care joaca in ambele tabere ( ex complementul si mai sunt si altele) si unele sunt la granita ( ex
macrofagele- care fac mai mute lucruri ). Tot aici, la umorala adaptata o sa avem citokinele si
chemokinele. Citokinele sunt secretate si ce fac ele ? acestea se ocupa cu comunicatiile. La fel de
bine si chemochinele sunt waze = aici trebuie sa ajungi.

Slide 14- Tipuri de imunitate adaptata- umorala si celulara. Umorala se ocupa cu patogenii
extracelulari. Asta inseamna ca avem activare de limfocite pana la celula activa, celula efectorie
este plasmocit, produsul activ de lupta, arma este Ac. dar Ac nu ucide, doar marcheaza si
neutralizeaza. Pe de alta parte imunitatea celulara presupune 2 aspecte.1- pentru patogenii care
sunt fagocitati si aceasta va duce la activarea LT, acele LT din care se vor dezvolta LTh. 2-
pentru patogenul care este intracelular va duce la activarea Lt, acele LT care sunt capabile sa
ajunga ca celula efectorie, ele sunt arma, sunt LTcitotoxice, ele vor distruge in mod direct celula
infectata. Spre deosebire de LTh care vor directiona cine ce face.
Imunitatea activa naturala- prin boala, voi obtine mijloacele de lupta adica Ac sau LTcitotoxice.
Imunitatea activa artificiala- vaccinare-ii prezint direct determinantul Ag si determin RI adaptat
care va duce la formarea mijloacelor de lupta= Ac si/sau LTc capabile sa recunoasca patogenul.

Imunitatea pasiva naturala=Ac de la mama

Imunitate pasiva artificiala.

Slide 18 tabel-Imunitate innascuta, nativa, naturala, nu are specificitate, deci are molecule
comune, spre deosebire de cea adaptata ATENTIE!! Nu are activare in prealabil ( cea
innascuta ), pe cand cea dobandita are nevoie de activare, este mult mai specifica, mult mai
eficienta, dar dureaza mai mult timp pana o putem face. Vaccinarea scurteaza acea parte, dau
timp sa se activeze din nou si eu am deja o cantitate de Ac pana sa parcurga toate etapele.

Slide 19- principiul general de actionare. Cum actioneaza ?

Avem nevoie de 2 brate. recunoasterea= potrivire conformationala care poate fi facuta de

receptori care pot fi solubili sau membranari. Ca urmare a acestei recunoasteri au loc
transformari fie ale factorului solubil, fie in celula care vor duce la activarea lor, forma efectorie,
cea capabila sa lupte, sa distruga, sa faca ceva, sa fie activa. Daca vorbim de celule, Receptorii
( R) asa cum ne-am dat seama, sunt de 2 tipuri.
1=aia care recunosc doar nonselful, deci recunoasc doar patternuri =PRR!!! Ce avem ? PAMP’s,
sunt structurile moleculare.
2= receptorii care sunt generati somatic. Ce inseamna ? R a carui structura de recunoastere este
unica pentru fiecare limfocit, pentru fiecare individ avem alt set,vor proveni din recombinarea
genica undeva cu 2 matrite una de la mama si una de la tata peste care facem si noi alte
recombinari. Care va fi partea efectorie? Distrugere su secretie- de citokine sau Ac. slide 22-
paralela intre R- cei generati somatic recunosc si selful si nonselful, numarul lor este teoretic
infinit pentru ca teoretic infinita este posibilitatea de rearanjare genica. Fiecare individ are
propriul set, poate recunoaste orice secventa, orice molecula.

Cine are de luptat?

Ag=orice molecula, substanta care indeplineste 2 conditii. 1= sa fie recunoacuta, in mod specific.
2= sa poata sa declanseze un RI specific.
Dintr-un Ag, cea mai mica portiune care poate fi recunoscuta este determinant
Antigenic=epitop=secventa intre 8-15,20 aa. Aceasta este dimensiunea de recunoastere de la
nivelul R, fie BCR fie TCR. cei mai multi Ag au structura proteica, dar exista si polizaharide.
Strcutura poate fi conformationala=recunoasterea unui det AG care nu e in structura primara a
proteinei, a secventei, ci este in structura tertiara a.i daca intind proteina, daca denaturez proteina
si pierd str. Tertiara sau cuaternara si obtin secventa primara, liniara, nu vei avea aa consecutivi,
dar in str tertiara sau cuaternara, cea foldata acesti aa sunt apropiati unul langa altul ( vezi slide
24 schema ) sau secventiala=determinantul Ag este format dintr-o secventa de aa care e
recunoscuta asa cum este. In cazul secvential putem avea 2 cazuri. Secventa sa fie la capatul
lantului de aa, este recunoscuta foarte usor, sau la interiorul proteinei=det Ag sechestrat . de ce
avem nevoie de toata discutia asta ? ca sa realizam ca avem nevoie de procesare, ca sa poata sa
secventieze, sa puna intr-un fel si sa poata fi prezentat intr-un anumit fel. Una este ca secventa sa
fie la interior-trebuie prelucrata si alta sa fie la exterior. Vezi slide 27-poza. D1-unul la exterior,
liniar-varianta cea mai simpla, va fi recunscut repede, usor. Pe cand varianta A5- e la interior,
liniar, sechestrat, nu poate sa fie recunoscut de un BCR sau TCR, el trebuie prelucrat si
prezentat. Asta inseamna de fapt cele 2 situatii. Pentru prelucrare, prezentare avem nevoie de
APC, pe de o parte dar implica si recunoasterea de LTh, cele care se vor dezvolta LTh vor fi cele
LTCD4+, deci sunt antigene T dependente. Ele pot da nastere unui raspuns imun celular, umoral,
pentru ca LTh avem si LTh1 si LTh2, depinde in ce parte de duce. Vom vedea cat de complexa
este selectia si cat de greu se selecteaza calea pe care o va lua LT in functie de structura Ag. pe
de alta parte cel care e la exterior este un det Ag functional, dominant, el nu are nevoie de atata
prelucrare, deci poate fi recunscut foarte usor de un BCR simplu, el face parte din categoria Ag T
independente. Va produce exclusiv RI umoral.

Det Ag liniari secventionali sunt mai scurti, se realizeaza la nivelul structurii primare,
recunoasterea se realizeaza de catre LT, pe cand ceilalti cu structura cuaternara, daca sunt
localizati pe Ag nativ la exterior pot produce Ac.

Clasificare Ag
Dupa localizare, structura, tipul de RI pe care-l produc care e condus de structura si localizare.

Exogene( bacteriene- corpusculare, membranare, flagelare, dar si exotoxine, endotoxin

paraziti- ag care tin de corp=somatice interne, externe, dar si de secretie ;
Fungice;
Alergene-au niste caracteristice particulare, sunt antigene conformationale si avand aceasta
structura exista posibilitatea de crossreactivitate, au posibilitatea de a avea secvente omologe
ceea ce inseamna ca desi dezvolta un RI de tip hipersensibilitate de tip 1, adica produc Ac pentru
o anumita structura, avand in vedere gradul de homologie, sa fie recunoscuti si de alti Ac, a.i sa
declanseze manifestarile acelea si Ag care au omologie suficient de inalta a.i sa fie recunoscuti.
Pana acum am vorbit de Ag exogene.

Exista si Ag endogene- Ag virale, cele bacteriene cu habitat intracelular, Ag tumorale-de 2

categorii. 1- exprimate exclusiv pe celulele tumorale, utilizate in scop diagnostic. 2- prezente in
mod normal si in conditii fiziologicein cantitate mica pe celulele tesutului, care in conditiile unei
transformari maligne isi cresc expresia si acestea sunt utilizate in monitorizarea tratamentului.

Conform definitiilor imunologice, un Ag trebuie sa aiba specificitate, adica sa fie recunoscut si

sa poata declansa un RI specific, adica sa declanseze activarea celulelor specifice. In functie de
gradul de indeplinire al acestor 2 caracteristici o sa avem 2 categorii de Ag. 1- cele care au doar
specificitate, sunt recunoscute, dar recunoasterea lor face imposibila declansarea unui
RI( datorita structurii, avem nevoie de anumite particularitati structurale, care tin de Ag, deci de
niste structuri care tin de organism si de niste structuri care tin de interactia dintre Ag si
organism=haptene/Ag incomplete. 2=ag complet/imunogen care are si specificitate si
declanseaza si un RI. trecerea de la stadiul de incomplet la stadiul de complet poate sa fie facuta
prin adaugarea de masa, a unei proteine care poarta denumirea de Carrier. Deci o haptena +
proteina carrier=imunogen.

Care sunt factorii care influenteaza calitatea de imunogen ? tabel slide 32

Factori caracteristici intrinseci adica cu cat molecula aceea este mai mare, cu atat va avea
capacitatea mai mare de a declansa un RI. de ce ? Pentru ca ea va fi procesata. Ceea ce
organismul nu vede, nu poate lupta cu el. Daca este foarte mic si nu poate sa fie recunoscuta
trece, face ce are facut si descoperi mai incolo. Deci o molecula mare este procesata, poate sa fie
vazuta, poate sa fie bine procesata, poate sa declanseze RI.
Cu cat e mai complexa cu atat are imunogenicitate mai mare. Pe acelasi principiu, poate sa fie
procesata.
Forma particulata este mai imunogena decat forma simpla solubila din acelasi motiv-nu o vezi.
Forma denaturata este mai imunogena decat forma nativa. Denaturata inseamna ca am procesat-o
deja.
Cu cat o proteina este mai departata de scara filogenetica fata de moleculele proprii umane, cu
atat ea este mai imunogena, va declansa un RI mai puternic.

Alte proprietati care tin de gradul de maturitate al SI al gazdei. Ce naiba am spus aici ? ca un
copil va fi mai predispusa sa dezvolte o infectie pentru ca SI al lui e mult ai putin dezvoltat.
Imunocompetenta. Batranii o sa dezvolte inf mult mai usor pentru ca SI nu mai are aceeasi
capacitate de a fi activat si de a avea aceeasi activitate, deci nu mai are aceeasi putere de a ajunge
la mijloacele efectorii. Aceeasi capacitate ca la un sistem viguros. La fel poate fi si in cazul unei
infectii dobandite cu HIV.
Va fi cu atat mai imunogena cu cat relatia dintre acesti doi factori ( Ag si individ) va fi de un
anumit fel. Cum ? doza cu care vine n contact organismul. Nu va asteptati ca cu cat doza e mai
mare cu atat creste RI. aici se va intra intr-o zona de toleranta. Cea mai imunogena doza este cea
nici prea inalta ca sa depaseasca capacitatea de procesare a organismului, nici prea joasa, ca sa
nu o vad.
Calea de administrare, prin care intra Ag in organism. Care e aceea cu gradul cel mai mare de
imunogenicitate ? Daca l-ai dus direct in sange, acolo o sa ai limfocite leucocite, cum le recunosc
ele ? Ca sa poata recunoaste un Ag, trebuie sa fie prezentata o bucatica.tu daca ai bagat
patogenul direct in sange, organismul o sa zica TRECI. Cel APC sunt mai multe, dar ce stim deja
sunt macrofagele deci subcutanat. Dupa care ar mai fi intraperitoneal, avem sistem limfatic. Sa
gandim pe scurtatura! Cate vaccinuri sunt administrate iv? Oare aia care au facut vaccinurile nu
s-au gandit pe unde obtin eu RI cel mai eficient ? ati auzit voi de vaccin administrat iv ? nu, dar
intradermic, sublingual da.
Adjuvantii=o substanta care se adauga intr-un vaccin pe langa ceea ce reprezinta Ag, dar cel mai
simplu adjuvant este emulsia de ulei in apa=emulsia Freud. Dar de ce ? de ce am nevoie de
adjuvanti ca sa ii adaug intr-un vaccin? Eu am nevoie sa imi parcurga partea de prelucrare
prezentare sa ajunga la Lt, plasmocite si dupa sa produca Ac. sa prelungeaca prezentarea
determinantilor Ag. un patogen poate fi secventiat in numeroase secvente, mai multi det Ag, dar
pe fiecare limfocit am un singur R. nu o sa se activeze intr-un RI doar un singur limfocit care sa
faca o singura clona de celule. O sa avem o multime de det ag care au fost recunoscuti fiecare de
un reprezentant limfocitar care s-a activat si la sfarsit vom avea din fiecare limfocit, daca am
activat un Lb sa faca Ac. deci prin adjuvanti voi prelungi fie expunerea, voi mai prezenta unul
care era ascuns. Dintre adjuvanti - apa cu ulei, apa cu ulei cu adaos de bacil, Al ( cat al se gaseste
in lapte matern, se transfera din doza de bere). Al se gasesteintr-o cantitate extrem de mica si mai
nou ultimele vaccinuri nu mai contin Al.

Ag complete daca sunt t independente structura lor trebuie sa fie polizaharidica, nu au nevoie de
LTh, vor fi recunoscute doar de BCR, care se pot activa in anumite conditii si dau doar RI
umoral, doar Ac.
Varianta cealalta, cu cat e mai complex, trebuie prelucrat, trebuie prezentat, deci cu ajutorul LTh,
si se poate duce pe 2 cai-celular si umoral. Ca si arme, forme efectorii, atat LTc cat si Ac.

Curs5: Limfocite T
Unde suntem? In ce pozitie suntem? Microbul nostru a trecut de bariere, a trecut de imunitatea
innascuta si nu s-a rezolvat problema ca in 12 ore sa fie distrus, inseamna ca suntem la acest
moment: avem celule prezentatoare de antigen care au procesat antigenul (microbul nostru) pana
cand l-au transformat intr-un determinant antigenic pe care il prezinta limfocitelor, iar acestea
sunt atat de mofturoase ca nu vor asa, ele vor pe farfurii, sunt civilizate, trebuie sa stea pe farfurii
si sunt si farfurii diferite: limfocitele T de un fel vad numai pe farfurie de MHC de clasa I, iar
celelalte vad doar pe MHC de clasa II. Asta este recapitularea scurta pentru ce am vorbit pana
acum.

Limfocitele, spre deosebire de celulele granulocitare, deriva din linia limfoida. 1% din toate
celulele organismului sunt limfocite. Intr-un ml de sange cate limfocite avem? Intre 1500-4000
celule limfocite sunt intr-un ml de sange in conditii normale si reprezinta 25-40% din celulele
albe aflate intr-un ml de sange, deci proportia este mare. Evident ca cele mai multe vor fi soldatii
de linia I, care si mor: neutrofilele. Limfocitele sunt de doua categorii: ? si NK (20%) si 80%
sunt limfocite si atat. Cum facem distinctia dintre ele? Buletinul de analize nu va mai spune de
care sunt, va spune ca sunt limfocite. Nu poti sa le deosebesti prin mijloace simple, adica MO.
Amandoua sunt agranulocitare, au un nucleu cat toate zilele, ocupa aproape toata citoplasma,
cum sa le deosebesti? Si totusi unele sunt 6-9 microni si unele sunt 9-15 microni, adica aproape
dublu, deci prin MO tot poti sa faci o difereta: large (mari) - NK si mici - celelalte. Pe masura ce
am avut mijloace mai performate am putut sa facem diferenta si am putut sa pricepem despre ce
e vorba. Deci suntem in stadiul in care putem sa le diferentiem si sa spunem: limfocitele mari
sunt aproape duble ca dimensiune fata de cele mici. Limfocitele mici nu sunt populatie omogena:
sunt impartite in limfocite T si limfocite B. Cum le diferentiem? In acest moment morfologia nu
ne mai ajuta, dar stim ca au functii diferite, deci evident ca ar trebui sa le diferentiem pe criterii
functionale. Primul test pe care l-au inventat a fost testul rozetarii: trebuie sa ne imaginam
celulele astea cu tot felul de moate pe ele - moatele sunt niste molecule care fiecare face ceva. Eu
vad celulele astea ca pe niste personaje: comunica, primesc informatii, se transforma, se
specializeaza. Toata activitatea asta este mediata de moleculele aflate pe suprafata lor si de
informatia pe care o primesc. Tot pe acest principiu au fost diferentiate si T si B. Au pus toate
limfocitele mici in contact cu eritrocitele de oaie si au constatat ca unele rozeteaza, s-au atasat de
eritrocitele de oaie si unele nu. S-a ajuns la concluzia ca alea care au molecule de adeziune
intercelulara fac lucrul asta, sunt T-urile. Oamenii astia au constata ca nu numai ca au pe
suprafata molecule diferite care le permit sa mearga in directii diferite, ci si fac lucruri diferite.
Deci functia creeaza organul sau functia are legatura cu o molecula. Dupa toate astea s-a
observat ca nici limfocitele T nu sunt populatie omogena. S-a observat ca sunt limfocite T pe
criteriile de mai sus, dar nu fac acelasi lucru si au constat ca unele contribuie la raspunsul umoral
-> helpere si unele contribuie la raspunsul celular -> citotoxice. Cum facem sa le diferentiem de
la inceput, nu sa le incercam? Inseamna ca pe suprafata lor au molecule care mediaza functii
diferite. Cum sa identific moleculele alea? Moleculele s-au identificat abia in momentul cand au
putut sa produca in laborator anticorpi monoclonali. Ce sunt anticorpii monoclonali? E clar ca
imi spune doua lucruri certe: unul ca e anticorp si unul ca e monoclonal. Functia anticorpilor e
specificitatea, adica recunoasterea specifica a unei secvente exacte de aminoacizi, daca s-a
schimbat un AA s-ar putea sa nu mai fie acelasi. Monoclonal - Ac monoclonali sunt produsi in
laborator si ideea a fost asa: avem nevoie de o cantitate foarte mare de Ac care sa aiba functia
despre care am vorbit, sa recunoasca o secventa specifica. Am facut prin hibridizare o celula care
are viata vesnica, deci o celula canceroasa si am unit-o cu un plasmocit care poate sa produca un
Ac cu o anumita specificitate. In acest mod am capacitatea sa fac in laborator un Ac in cantitatea
foarte mare care poate recunoaste o anumita secventa. Abia cand am avut aceasta posibilitate de
recunoastere a unei secvente, deci practic a unei molecule, abia atunci am putut sa fac diferente,
pe care de altfel o vedeam functional la limfocite, ca exista o molecula care face diferenta dintre
ele: limfocitele helpere au CD4 pe ele, iar celelalte au CD8=diferenta fenotipica. De ce zic CD?
CD=Cluster Differentiaton. Cluster Differentiaton este practic un protocol. Cand se descoperea o
molecula se denumea dupa functie. De ex. TNFalpha se cheama si casexina si in multe alte
feluri, dar si-au dat seama in functie de functia mediata ca este aceeasi molecula. Abia cand au
avut acesti Ac monoclonali la dispozitie au putut sa stabileasca un protocol prin care sa
denumeasca moleculele in mod programat, astfel incat fiecarui Ac monoclonal ii corespunde o
molecula si ii dau un nr care este aleatoriu. Combinarea protocolului+tehnologiei a permis sa se
stabileasca aceasta regula, deci de asta spunem CD…
Sa ne intoarcem la limfocitele noastre T. Suntem in faza cand li se prezinta un determinant
antigenicunor limfocite T. Ce an nevoie, ce trebuie sa faca pentru a se activa? Pentru a se activa
trebuie sa recunoasca. Recunoasterea reprezinta activarea celulei, care activare are drept
finalitate cresterea ratei de sinteza a proteinelor care au rol efector, acesta este scopul. Astazi
descriem tipurile majore de receptori de pe suprafata limfocitelor T. Vom avea 4 categorii mari:
receptori cu rol in recunoasterea antigenica, receptori cu rol accesor in activarea limfocitelor
(vedem ca deja lucrurile se complica, nu e suficient sa recunoasca pentru a se activa), receptori
cu rol in adeziunea celulara si receptori sau molecule de interactiune celulara - citokine si
chemokine.
1. Receptori cu rol in recunoasterea antigenica
Ne vom concentra asupra prezentarii si activarii limfocitelor T, prezentarea de catre APC-urilor
profesionale, deci prezentarea va fi pe MHC II. Ne aducem aminte cum sunt MHC II: are doua
lanturi, alfa si beta imunoglobulin-like, asta inseamna ca are loop-uri (bucle) de secvente care
sunt organizate in domenii: alfa1 si beta1 incepand din capatul N-terminal care sunt variabile si
alfa2 si beta2 care sunt al doilea rand de bucle si sunt constante. La randul de bucle variabile se
gaseste situsul de prezentare al antigenului care expune determinantul antigenic …?. Tineti minte
mijloacele de evadare a patogenului? Dca reuseau sa produca niste molecule care reuseau sa tina
MHC-ul in interior, ei reuseau sa scape recunoasterii si declansarii unui raspuns adaptat. Deci
tragem concluzia ca recunoasterea este dubla: recunoaste non-self-ul reprezentat de
determinantul antigenic si self-ul reprezentat de MHC. Deci recunoasterea este dubla si
asociativa: recunoaste self-ul si nonself-ul. Cum arata structura pe partea cealalata, a TCR-ului,
adica cum trebuie sa fie receptorul asta ca sa raspunda la aceste cerinte. Si el este format din
doua lanturi alfa si beta cu dimensiune aproximativ egale: 40-45 kDa, sunt codificati in zone
diferite, alfa in cromozomul 14, beta in cromozomul 7. Primul lucru in functie de localizare
identificam 3 domenii: extracelular, transmembranar, intracelular. Mai identificam ca au
structura imunoglobulin-like, adica au secvente, subdomenii de aprox. 100 AA care sunt tinute
impreuna conformational cu ajutorul puntilor disulfurice. Domeniul extracelular are functie de
recunoastere. Pornind de la capatul N-terminal vo sti ca primul domeniu este variabil, deci
secventa de AA se schimba pt fiecare celula, fiecare limfocit este reprezentantul unei clone,
fiecare are un TCR, o secventa de AA specifica, va recunoaste doar o secveta a determinantului
antigenic - asta e specificitatea. Urmeaza un domeniu tot de aprox. 100 AA, dar asta este
constant, este atat pe alfa, cat si pe beta. Mai avem domeniul tranmembranar care este scurt, 20-
25 aa, rolul lui este sa ancoreze acest receptor la suprafata membranara, dar trebuie sa mai
obersvam ceva sfecific TCR-ului, aceasta secventa este incarcata pozitiv. Secventa
intracitoplasmatica are de obicei rolul de a transduce semnalul activator; e foarte scurt - 5-12 aa.
E prea scurt! Nu transduce semnalul activator. Conditia ca o molecula sa fie receptor este 1. Sa
recunoasca, 2. Sa transduca semnalul activator. Dupa aceasta definitie, acesta nu este receptor
pentru ca indeplineste doar jumatate de functie: recunoaste, dar este incapanil sa transduca
semnalul activator. Ce solutie gasim pentru amaratul asta de limfocit? Pana acum am luat si am
desfacut cum arata doar secventa variabila, adica situsul de recunoastere a antigenului si am
constatat ca secventa asta variabila nu este liniara, ea este indoita, pliata (nu este dreapta, ea sta
pliata). Ca sa fie lucrurile si mai complicate, in interiorul acestei cavitati virtuale evident ca
protubereaza niste varfuri de secvente (8-16 aa). Ganditi-va cat are determinantul antigenic -
maxim 16 aa; daca vorbim de MHC II au maxim 20 aa. Este evident motivul pt care este necesar
ca aceasta secventa din partea variabila trebuie sa fie pliata, pt ca contactul cu determinantul
antigenic va fi facut cu varfurile de pliere si sunt 3 puncte de contact: complementary
determining regions si au fost numerotate 1-spre capatul terminal (in interior), 2, 3, dar de fapt ai
cate o pereche pt fiecare. Ai o pereche de CDR1, o pereche de CDR2, o pereche de CDR3.
Totalitatea acestora - adica 6 puncte de contact - se numeste paratop. Noi trebuie sa ne aducem
aminte: aveam MHC si determinatul antigenic in mot - deci va face contact cu CDR3, celalalte
CDR vor face contact cu MHC-ul variabil (ne aducem aminte ca alfa1 si beta1 de la MHC sunt
variabile). Deci avem un contact cu determinantul antigenic si doua contacte, contact dublu, cu
secventa variabila a MHC-ului (una pe alfa si una pe beta). Recunoasterea antigenului este
asociativa pentru ca trebuie sa recunoasca nonself-ul reprezentat de determinantul antigenic care
va fi facuta de CDR3, dar si self-ul care va fi reprezentat de secventa polimorfica a MHC-ului II
de pe partea variabila alfa1, beta1 - doua. -> Asociativa intrareceptorial, asta inseamna ca mai
avem o asociativa extrareceptorial. (x ideea de pliere) Ne-a mai ramas sa explicam asocierea
MHC restrictionata extrareceptorial, dar haideti sa terminam cu TCR-ul. Desi are acest sistem
extraordinar de complex de recunoastere, el singur nu ar face nimic, deci are nevoie sa se
asocieze - se asociaza cu CD3. Aici este o neconcordanta: unii autori considera ca CD3 este
format din 3 tipuri de lanturi, adica gamma, delta, epsilon si considera ca zeta-zeta sunt o
structura complet separata, alti autori considera ca CD3 este gamma, delta, doua de epsilon si
doua de zeta. Dpmdv nu are nicio importanta pentru ca de fapt noi trebuie sa stim ca structura
care ajuta TCR-ul sa recunoasca, sa faca functia de receptor, este un CD3 care are lanturi toate??.
Cum ar trebuie sa fie astea? Am zis molecule, moate pe celule. Si astea daca ne uitam iar sunt
niste lanturi: gama, delta, epsilon, zeta zeta. Si acum daca ne gandim ca functia lor trebuie sa fie
transducerea semnalului activator, atunci ne gandim ca structura lor ca si localizare ar trebui sa
fie: extracelular - putin important, transmembranar - ne trebuie ca trebuie sa se ancoreze, partea
intracelulara - ar trebui sa fie destul de lunga si sa prezinta o anumita conformatie care sa
permita transmiterea acestui semnal activator, ca toata povestea asta este conformationala, si
recunoasterea, si transducerea semnalului activator. Gamma, delta, epsilor prezinta toate cele 3
domenii: extracelular, transmembranar, intracelular lung, zeta-zeta are si mai lungi lanturile
intracelulare. Astea sunt codificate in cromozomi diferiti: g, d, e sunt in 11, z-z sunt in 1.
Lungimea difera si difera si conformatia; ca sa poata sa transmita semnalul activator, asta se
bazeaza pe o conformatie care in repaus inseamna impaturire, elicoidal, structura cuaternara, care
acopera in interior reziduu tirozinic care a fost denumit imunoreceptor tyrosine based activation
motif=motiv activator bazat pe un reziduu de tirozina. Conformatia asta tine reziduul de tirozina
la interior. De ce? Pentru ca daca s-ar expune, adica situatie care corespunde activarii, el ar putea
sa fie fosforilat si forforilarea reprezinta baza transmiterii semnalului activator din aproape in
aproape. Vedem ca lanturile intracitoplasmatice g, d, e au cate un motiv activator tirozinic, pe
cand z-z are 3 motive activatorii tirozinice => eficienta lui z-z este mai mare. In repaus, structura
acestui lant tine tirozina in interior. Ca urmare a recunoasterii, acomodarea structurii prezentate
de celula prezentatoare de antigen cu receptorul de la limfocite o sa produca niste modificari
conformationale in TCR care va despaturi, va desface intr-un fel conformatia asta cuaternara,
care modificare conformationala se va transmite de sus in jos in tot lantul. Cum va transmite
modificarile de pe lanturile astea pe lanturile celelalte? Eu v-am atras atentia ca secventa
transmembranara este incarcatapozitiv, iar sectentele transmembranare ale lanturilor g,d,e,z-z
sunt incarcate negativ, ceea ce inseamna ca ele vor sta f apropiate si modificarile de conformatie
cuaternara vor fi transmise si in aceste lanturi si in acest fel ele se vor despaturi si vor expune
tirozina care in acest moment poate fi fosforilata, evident cu conditia sa aiba pe aproape niste
fosforilaze. Cum stau fosforilazele ca ele sunt enzime? E clar ca avem nevoie de alte molecule
care sa le tina aproape. Vedeti ca din aproape in aproape se creeaza functia. Deci receptorul de
recunoastere a antigenului de pe limfocit este complexul TCR-CD3-zetazeta. Recunoasterea
antigenica este dubla si asociativa, ne-am prins de ce e asociativa, dar nu ne-am prins de ce e
dubla.
Trecem la partea a 2-a: CD4, CD8. Am spus ca avem 2 soiuri de limfocite. Ca si dimensiuni sunt
aproximativ egale (60 SI 72). Ca si structura este o diferenta, unul e monomer, unul e dimer.
Structura este tot imunoglobulin-like in sensul in care are secvente, bucle care sunt impaturite
intr-un anume fel prin punti disulfurice. Din capatul N-terminal vom avea intotdeauna secventa
variabila pt ca aceea va avea functia de recunoastere. Asta se cheama V1V2, celalalt alfa si
beta ?. Are secventa transmembranara si are secventa intracitoplasmatica. Secventa
intracitoplasmatica este suficient de lunga ca sa transmita semnalul activator pe de o parte, si
este in apropierea unor fosforilaze, protein tirozin kinazele LCK P56? = proteina cu 56 kDa
LCK, LCK este o prescurtare de la linia de la care a fost descoperita. Dar ce recunosc astia ca am
recunoscut antigenul? CD8 va recunoaste MHC I. MHC I are structura alfa cu situsul de
recunoastere, alfa 3 - secventa constanta, al doilea lant este beta2 microglobulina care este
extracelulara si are functie doar sa sustina structura. Deci CD8 va recunoaste alfa3, pe cand CD4
va recunoaste MHC II (alfa1beta1, alfa2beta2). CD4, respectiv CD8 sunt coreceptori de
recunoastere. Indeplinesc in mod cert functia de receptor pt ca pot sa faca si recunoastere si
transducere, cu atat mai mult cu cat coada intracitoplasmatica a oricaruia dintre ei se afla in
apropiere de aceasta protein tirozin kinaza care este capabila sa fosforileze (se activeaza la
modificari conformationale) ZZ. Aceasta recunoastere nu numai ca contribuie la discriminare
self-nonself (dublu asociativa si MHC restrictionata). Aceasta este recunoastere interreceptoriala
(cealalta este intrareceptoriala) - sunt 2 receptori diferiti care recunosc structurile MHC. In plus
creste sensibilitatea limfocitelor T fata de acest complex. Daca ne uitam la pozitie observam ca
practic le obliga sa intre in contact, sa isi micsoreze dimensiunile dintre cei doi receptori
respectivi, cei cu care prezinta si contribuie la aceasta apropiere -> creste aceasta sensibilitate de
aprox. 100 de ori. In concluzie, faciliteaza transmiterea semnalului pe mai multe cai. Deci nu
numai ca face recunoasterea selfului, dar faciliteaza transmiterea semnalului activator, odata ca
micsoreaza dimensiunea si creste sensibilitatea TCR-urlui pt MHC, 2. Mai transmite si el
semnale activatoare pt ca are coada si are si contact cu protein tirozin kinazele.
Concluzie. Recunoasterea antigenica este asociativa, este dublu asociativa intrareceptoriala;
vedeti ca Ag este recunoscut de un singur cuplu de CDR=CDR3, pe cand selful este recunoscut
de doua cupluri in interiorul TCR-ului, CDR1 SI CDR2 si de inca o recunoastere
interrecepptoriala realizata de CD4 si CD8. Este restrictionata MHC. Ce inseamna asta? Nu pot
fi recunoscute de limfocitele T antigenele solubile. MHC-urile recunosc doar antigele
membranare si trebuie sa fie prezentate intr-un anume fel, fie ele self sau nonself. In acest fel pe
MHC I pot sa fie prezentate si Ag proprii care din diverse motive nu mai sunt recunoscute drept
proprii si ajung sa fie exprimate, prezentate. Aceste motive activatorii bazate pe reziduul
tirozinic, in urma recunoasterii expus tirozina, dar nu e suficient, ele trebuie sa se afle in
apropierea unor fosforilaze. Tineti minte, semnalele activatorii sunt transmize de fosforilaze
(care adauga fosforul), semnalele inhibitorii sunt transmise de fosfataze (care scot fosforul).
Pana acum ne-am luptat atat si doar am recunoscut bietul antigen. Am activat limfocitul? Nu.
2. Receptori cu rol accesor in activarea limfocitelor T.
Adnotare: nu am putut activa limfocitele naive, dar exista; limfocitele cu memorie pot fi activate
mai pe scurt, pt ca limfocitele cu memorie sunt un produs al activarii, ele sunt deja celule
efectorii, deci nu mai trebuie sa treaca prin etapa aceea cand trebuie sa sintetizeze moleculele
efectorii, ele deja e au, au nevoie doar de impuls.
Primul mentionat dintre receptorii cu rol accesor este CD45 care joaca rol de fosforilaza.
Localizare: pe toate leucocitele, pe 10% din suprafata leucocitelor. Structura: sunt 6 izoforme cu
greutatea moleculara intre 180-240. Ce ne spune povestea asta? Daca sunt 6 inseamna ca e
nevoie de toate 6. Ele nu vor fi toate 6 variante exprimate pe acelasi limfocit pt ca cele 6 variante
sunt exprimate pe limfocite in diverse etape de dezvoltare. De altfel, izoforma de CD45
reprezinta un marker al activarii, vei recunoaste in ce stadiu se afla limfocitul. Daca nu s-a
intalnit niciodata, cele naive au CD45RO cu 240, pe cand cele cu memorie, care au parcurs ciclul
de activare si au o calitate deosebita, supravietuiesc mai mult, au o alta izoforma: CD45RO cu
180. Este o fosforilaza -> va contribui la fosforilare, stabileste legaturi cu ZZ, care dupa ce si-a
modificat conformatia a expus tirozina. Pe de alta parte stabileste legaturi cu proteina 56 LCK
care si ea este fosforilaza si mai stabileste legaturi cu ZAP 70. CD45 transduce semnale
activatorii si vom vedea ca el si scurtcircuiteaza o cale (transmite pe o cale mai scurta).
2: CD28. Localizare: mai mult sau mai putin pe toate limfocitele in functie de tipul de limfocit,
de gradul de activare; citotoxicele au pe 50% din suprafata. CD4 are rol accesor, deci avem
nevoie de mai mult sau mai putin. Ce tip de limfocite va avea nevoie mai mult si care nu vor
avea nevoie deloc? Cele naive vor avea nevoie de mai mult. Va recunoaste moleculele
costimulatorii B71 (CD80) si B72 (CD86). De unde au aparut astea? ??? Membrana….
Cand au aparut? Va povesteam ca celulele dendritice la forma imatura aveau receptori de
recunoastere, iar una din consecintele activarii lor si trecerea la forma matura, cea efectorie era
exprimarea de molecule costimulatorii. Moleculele costimulatorii exprimate de APC-uri, sunt
absolut necesare semnalele transmise prin aceasta pereche pt ca doar asa pot fi activate
limfocitele T naive, deci ele vor avea loc in cooperarea celulara si vor contribui la activarea
limfocitara. Suntem pe drumul asta - pe membrana asta. Urmeaza CTLA4 - cytotoxic T-
lymphocyte-associated protein 4 - daca ne uitam mai bine in desen vom vedea ca are drept ligand
aceeasi molecula B71, B72. Si acum ne punem intrebarea: de unde stim care, cand, cum, ce fac
astea aici? Indiciu: CTLA4 sau CD152 transduce semnal inhibitor. CD28 si CTLA4, abele
recunosc acelasi ligand, CD28 transduce semnal activator, CTLA4 transduce semnal inhibitor.
Avem nevoie de amandoua, nu se bat cap in cap? E o secventiere, initial este nevoie de semnale
activatorii care vor fi transmise prin CD28, pe de alta parte nu poti sa transmiti semnale
activatorii la nesfarsit in celula, epuizeaza capacitatea de sinteza, dupa ce a ajuns la nivelul de
maturitate trebuie sa opresti procesul si atunci trebuie sa intre in actiune un proces invers, de
inhibare, adica intervine CTLA4. Ce ne facem insa ca moleculele B7 (moleculele costimulatorii)
sunt ocupate de CD28? Prin diferenta de afinitate: CTLA4 are afinitate de 100 de ori mai mare
decat CD28, dar una din consecintele transmiterii semnalelor activatorii prin CD28 este si sinteza
CTLA4. Cand sunt destul de multe CTLA4 disloca CD28. CTLA4 moduleaza raspunsul de
activare.
Avem inca o molecula, CD40 ligand - se numeste ligand pentru ca ea de fapt este ligandul unei
molecule pereche de pe partea cealalta, CD40. Deci pe APC este CD40, pe partea cealalta este
liganul, asadar aceasta molecula transduce semnal activator, deci contribuie si ea la cooperarea
celulara, dar ea amplifica semnalul activator (e ca o bucla de amplificare). Cum poate sa fie
bucla de amplificare? Prin aceasta se transmit semnale in APC care cresc expresia de molecule
costimulatorii, adica cele care transmit prin CD28, pe de alta parte in limfocitul T prima
consecinta a activarii este sinteza si secretia de IL2. Bucla -> se transmit semnale activatorii intre
cele 2 celule, fiecare celeilalte astfel incat sa amplifice raspunsul activator. Acum trebuie sa ne
imaginam cele 2 celule (iesim de la nivel molecular), imaginati-va: sunteti in zona T dependenta,
sunteti un APC care stati (am spus ca APC-ul prezentator prezinta molecule de adeziune care
fixeaza, pe partea cealalta prezinta), iar pe partea cealalta, in fata, trec in circulatie limfocitele T
naive. Credeti ca doar asa vede limfocitul ce expune APC-ul? E clar ca mai avem nevoie de ceva
- sa le facem sa se opreasca si sa stabileasca un contact initial. *povestea cu speed dating*:
stabileste un contact si vede daca se potriveste; daca se potriveste se angajeaza contacte ceva mai
aprofundate, daca nu se potriveste se duce la urmatorul. Asa ne imaginam ca vor comunica si
cele doua celule: APC-ul sta, isi prezinta determinantul antigenic, sunt multe APC-uri, dar si
multe limfocite T. APC-urile sunt acolo, prezinta, dar cum facem ca limfocitele sa se opreasca?
Este nevoie de molecule de adeziune celulara exprimate pe limfocite T naive care trebuie sa fie
liganzi sau receptori pt ce exprima APC-urile pt a avea cupluri. Prima data ar fi sa micsoreze
dimensiunea, ele conform incarcaturii lor electrice de la suprafata ele se resping, prin urmare ar
avea nevoie de o atractie printr-un cuplu de molecule de adeziune care macar sa micsoreze
distanta, sa nu se mai respinga, deci am avea nevoie de mai multe feluri de molecule de
adeziune. CD2 localizata pe limfocitul T, pe toate limfocitele T, deci toate limfocitele T vor trece
din circulatie prin zona T dependenta, dar mai multe sunt pe naive. Acestea vor recunoaste
CD58, LFA3 (lymphocyte function-associated antigen 3) - stabilizeaza legatura dinte TCR pe o
parte si MHC pe partea cealalta, atat cat sa vada daca exista minimul de potrivire
conformationala. Urmatorul cuplu este LFA1 (care este mai fistichiu pt ca este format din 2
lanturi si fiecare lant a primit o denumire CD: CD11A si CD18 pt ca au secvente diferite, au fost
recunoscute de Ac monoclonali diferiti. Acesta stabileste legaturi cu ICAM (intercellular
adhesion molecule). Deci primul cuplu de adeziune micsoreaza distanta, al doilea cuplu de
adeziune face sa fie mai ferm. Deci suprafata de contact - e o problema. Atunci se va misca prin
rafturile lipidice si se va aglomera si practic va inchide ….? pe o suprafata cat mai larga apropie
cele doua celule - asta se numeste sinapsa imunologica - suprafata de contact este mai mica in
margine, mijlocul acestei sinapse este sferic, este distanta cea mai mica pentru ca acolo este
TCR-ul si MHC-ul. … ? De aceea spunem ca CD4 si CD8 contribuie, pentru ca el trage de
celalalt..? Deci functiile celor doua cupluri de molecule este de a stabili contacte intre celule si de
a favoriza stabilirea de contacte intre MHC si TCR. Noi am pornit discutia cum facem diferenta
intre limfocitele T. Deocamdata nu stim pentru ca am identificat aspectele funcionale. Aspectele
functionale au fost: alea care au CD4 in urma activarii se tranforma in Helper, dar helper nu e
doar unul, sunt multe tipuri de helpere. In plus helperele pot fi efectorii si cu memorie. Pe de alta
parte din CD8 se va dezvolta forma efectorie citotoxica, dar si aceasta poate fi: limfocit citotoxic
si limfocit citotoxic cu memorie. Diferentele dintre cele naive, efectorii si cu memorie o sa fie
observate tot pe suprafata celulei, vor exprima molecule diferite pt ca vor avea functii putin
diferite sau vor avea inca o functie. Identificarea lor se face tot pe baza CD-urilor, iar metoda
este prin … citometrie care le separa si le identifica. Aici suntem la faza in care avem….
Ce concluzie am tras pana acum? Toate limfocitele T vor avea CD3 pt ca fara el nu recunoaste
TCR-ul, cele naive vor avea CD28 pt ca fara ele nu se pot activa; de aici avem CD3 SI cd28
naivele, dupa care le impartim, unele au CD4 si unele CD8. Cele efectorii au nevoie de CD28?
Vedem data viitoare ce au ele nevoie.
3. Receptori de interactiune celulara.
Toate celulele comunica intre ele si comunicarea se realizeaza prin intermediul chemokinelor si
citokinelor, deci vom avea niste receptori pt citokine pt a primi informatii, mesaje de la citokine.
Avem 5 tipuri de receptori pt citokine: tipul 1 si tipul 2 sunt pt majoritatea IL-lor si factorilor de
crestere, dupa care avem familia receptorilor pt TNF, dupa care avem familie separata a
receptorilor pt IL-1 si in fine avem o varianta, receptorii pt chemokine, ei au o forma cu totul si
cu totul particulara, se cheama G-proteine. Toti au motive activatorii, dar nu sunt bazate pe
tirozina: JAK, STAT.

Curs3: Celulele prezentatoare de antigen

Fagocitele sunt celulele imunitatii innascute..
Determinantul antigenic a trecut de bariere si de fagocite. El este extracelular, prin urmare,
celulele NK, nu se vor ocupa de el. NK-urile sunt responsabile de apararea antivirala.
Mijloacele de aparare innascuta nu au facut fata, asa ca determinantul antigenic a inceput sa se
multiplice. Prin urmare, e necesara declansarea unui raspuns imun adaptat.
Pentru asta, trebuie sa intalneasca niste limfocite. Limfocitele pot recunoaște patogenul.
Limfocitele nu pot sa vada determinantul deoarece: pentru a declansa un raspuns imun adaptat,
avem nevoie ca limfocitele sa fie activate, dar ele au 2 probleme:
Una tine de structura determinantului antigenic. Ca este antigen
nativ/intreg/solubil/membranar/fragmentat, el nu e recunoscut de limfocitele T.

Limfocitele sunt cele care exprima pe suprafața lor receptori generati somatic. Receptorii vor
recunoaște secvențe, nu structuri. Determinantul antigenic nu prezinta secvente, deci trebuie
descompus.

O prima conditie pentru declansarea unui raspuns imun adaptat este ca antigenul sa fie prezentat
sub forma de determinant antigenici, sau epitopi.

Mecanism:

Receptorii generati somatic (specifici), ca sa faca recunoaștere, au nevoie de mai multe

informații, nu numai de cele care tin de determinantul antigenic. Ei fac discriminare intre “self”
si “non-self”. Determinantul antigenic e non-self, dar asta inseamna ca receptorul trebuie sa
recunoasca si self-ul. La ce ne gandim cand spunem “self”?

Ca sa declansam răspunsul imun adaptat, avem nevoie de niste conditii care tin de antigenul in
sine. Anume: trebuie sa fie prezentat determinantul antigenic împreuna cu MHC, pentru ca asa e
construit receptorul de pe limfocitul T.
Receptorii recunosc doua secvente de pe determinantul antigenic si 4 de pe MHC. Asa se face
recunoasterea. Acest proces presupune contact direct.

Drept urmare, mai avem nevoie de o conditie care tine de organism, si anume prezentarea
determinantului antigenic in modul potrivit: trebuie sa fie facuta in organele limfoide secundare.
Este nevoie de ceva care sa fie capabil sa:

1. Proceseze determinantul antigenic

2. Sintetizeze MHC-ul

3. Transporte din punctul A in punctul B si apoi sa fie capabil sa se localizeze in organele

limfoide secundare si sa-l prezinte.

Toate astea se fac prin intermediul unor celule, numite celule prezentatoare de antigen, si prin
modificarea unor molecule expuse pe suprafata lor.

Am prezentat doua categorii de patogeni: avem determinantul antigenic, care e corpusculat, care
va fi la porțile de intrare, mucoase sau la nivel cutanat. Acolo vor fi localizate celulele
prezentatoare de antigen. Important, acolo sunt localizate majoritatea fagocitelor de tip
macrofage. Fagocitele neutrofile trebuie sa faca ceva ca sa ajunga acolo. In procesul inflamator,
macrofagele recunosc patogenul, se activeaza si vor descarca citokine proinflamatorii. Acestea
vor modifica endoteliul vascular de la nivelul portii de intrare, astfel incat sa permita
chemotaxisul si sa ajunga acolo neutrofilele.

Urmează sa fie preluat patogenul si sa fie transportat: se proceseaza, se sintetizeaza MHC-ul, se

transporta, il duc la organele limfoide secundare, unde vor fi prima data prezentat limfocitelor T.
T-ul naiv este, pana sa ajunga helper sau cytotoxic, un anumit tip de T. Acesta este diferentiat in
subpopulatii, in functie de receptor, CD4 sau CD8. De abia dupa recunoașterea si parcurgerea
întregii etape de activare, se ajunge la forma efectorie a celulei T (helper sau citotoxic).

In cazul determinantului antigenic particular, va trebui sa stimulam CD4, pentru ca de acolo ni se

vor diferenția un T helper (1 sau 2), care va favoriza fie un raspuns imun umoral, fie unul celular.

Daca determinantul antigenic este solubil, vor fi implicate limfocitele B care recunosc
substantele solubile (toxine).

Important: celulele prezentatoare de atigen reprezinta veriga de legatura dintre imunitatea

innascuta si cea adaptata.

Macrofagele, nu numai ca vor distruge patogenul, dar vor pastra fragmente si se vor activa.

Activarea oricarei celule inseamna, de fapt, sa isi creasca rata de transcriptie pentru anumite
molecule, in functie nevoile ei.

Pe de-o parte, vom avea nevoie, daca vorbim de macrofag, sa distruga, deci va avea nevoie de
mijloace directe: va secreta cytokine, chemokine si in final va functiona chiar ca o celula
prezentatoare de antigen. Ea va prezenta acel antigen pana cand va fi recunoscut de un anumit
receptor, de un anume limfocit.

Celulele prezentatoare de antigen o funcție foarte complexă. Unele sunt celule profesionale:
macrofagele, celulele dendritice si limfocitele B. Exista si celule care funcționează ocazional ca
celule prezentatoare de antigen.

Sunt unii autori care considera ca singurele celule prezentatoare de antigen cu adevarat
profesioniste sunt celulele dendritice, intrucat macrofagele si limfocitele B mai au si alte sarcini
de indeplinit. Pentru ca o celula sa fie prezentatoare de antigen profesionista, ea trebuie sa fie
capabila sa:

1. recunoasca patogenul

2. aiba echipamentul necesar, sa fie capabile sa proceseze

3. sa sintetizeze MHC de clasa II daca vrem raspuns umoral, TH2-mediat.

Dacă vrem un răspuns celular, trebuie sa activam CD8+. Un patogen extracelular, poate sa
exprime niste PAMPs, iar o celula infectat o sa exprime niste DAMPs; semnalele de pericol.
Printre aceste semnale de pericol, in afara de moleculele specializate, sunt si MHC-urile, care nu
vor mai fi exprimate in aceeasi cantitate (a fost afectata sinteza proteica).

Conditiile ca o celula, a carei functie este una diferita, sa funcționeze ca celula prezentatoare de
antigen:
Teoretic, orice celula infectata viral sau transformata malign, va expune pe suprafața sa același
lucru: semnale de pericol si MHC modificate. Orice celula infectata viral sau trasformata malign
va deveni o celula prezentatoare de antigen.

In mod particular, se considera ocazional, celule epiteliale si mezenchimale pentru ca teoretic

celulele endoteliale prezinta niste receptori si pot sa recunoasca anumiti patogeni. Prezinta
antigene pentru limfocitele T, insa nu pot fi celule prezentatoare de antigen pentru ca nu se pot
deplasa. Pentru ca nu pot sa plece de acolo. Ele vor putea sa prezinte doar unor limfocite T care
sunt in zona. Totusi, ca ele sa poata sa recunoasca, înseamnă ca ele trebuie sa fi fost deja
activate.

Primele celule prezentatoare de antigen care au fost descoperite au fost macrofagele. Pot sa
recunoasca patogenul, deci sa exprime PRR-uri si sunt capabile:

1. sa se miste

2. sa expuna, sa sintetizeze MHC-uri.

Macrofagele exprima pe suprafața lor toate cele 4 tipuri de receptori PRR: Toll Like Receptori,
Scavanger Receptor, mezo formil metionin 5 fenilalanin receptor si C Type Lectin-like receptor.
Ele mai exprima o categorie de receptori care pot recunoaste antigenele opsonizate.

Limfocitele B exprima receptori specifici BCR pe suprafata lor. Drept urmare, ele nu ar putea să
recunoască antigenul în forma de Ig. Poate nici nu recunosc antigenele corpusculate. Ele pot
recunoaste anumite structure pentru ca exprima pe suprafata lor Toll-like receptors, primii
receptori PRR.

Celulele dendritice sunt considerate a fi cele mai importante celule APC, singurele profesionale,
din 2 motive:

1. asta e singura lor functie

2. sunt cele mai evoluate pentru a îndeplini aceasta functie, in sensul in care sunt foarte utile
pentru a activa un limfocit naiv.

Termenul de limfocit naiv face referire la faptul ca acest limfocit nu s-a intalnit cu nimeni.
Pentru acesta nu avem nevoie numai de recunoașterea structurilor patogene non-self si self, dar si
de stimuli activatori accesorii, prin moleculele CD28.

Singurele celule care pot sa exprime în cantități suficiente molecule costimulatoare, B7I, B7 II
(CD 80, CD86), sunt celulele dendritice. Ele pot sa activeze limfocitele T naïve care au nevoie
de stimuli suplimentari pentru a fi activati.

In general, functia de APC profesional presupune niste etape de desfasurare:

1. recunoașterea transpusa în plan fizic – captare, endocitare, indiferent de metoda. Daca

antigenele sunt corpusculare, activitatea celulelor de captare ar fi directa, mediata prin receptorii
nespecifici; respectiv in mod indirect, prin fagocitoza, a antigenelor opsonizate. Pentru cele
solubile, captarea direct ava fi tot mediata prin PRR-uri si indirecta prin pinocitoza.

Orice celula, dupa ce a venit in contact cu patogenul sau cu alta celula, o sa se activeze. Celulele
dendritice o sa se activeze doar pentru a procesa si a sintetiza MHC-ul, deci doar pentru functia
de prezentare a antigenului. Macrofagele o sa incerce sa le si distruga. In ceea ce priveste functia
asta de prezentare a antigenului, ca urmare a activarii acestor celule, va trebui sa faca
determinanți antigenici, sa sintetizeze MHC-uri, sa pastreze o parte din determinantii antigenici
imunodominanti ca sa ii prezinte si, mai tarziu, in cazul in care infectia nu s-a terminat, va
continua aceasta prezentare. Ceea ce inseamna ca, de fapt, va fi o monitorizare a persistentei
infectiei.

Celulele care circula au nevoie de doua lucruri: de semnal si de directie.

Semanlul o sa fie dat de cytokine si directia o sa fie data de chemokine. Ele vor pleca prin
gradient chemokinic si se vor stabiliza acolo unde intalnesc ligandul pentru o chemokina pe care
o exprima. Asta inseamna ca vor asigura si transportul. In acelasi timp, isi schimba moleculele de
pe suprafata pentru a se duce in aria T-dependenta. Acolo, chemokinele corespunzatoare, ca sa se
poata stabiliza, au terminat de sintetizat MHC-urile si expun MHC-urile cu determinantul
antigenic. Asta inseamna prezentarea determinantului antigenic limfocitului CD4+.

Originea APC-urilor profesionale, ambele tipuri, in afara de limfocitele B, monocitele si celulele

dendritice in formele lor imature, provin din linia mieloida. Sunt eliberate in sange, sub forma
imatura, monocite sau de precursori de celule dendritice. Abia dupa ce trec in tesuturi ating
forma lor de maturitate. Nu o sa le gasim in sange in forma matura.

Macrofagele, vor fi localizate in tesuturile conjunctiv si limfoid si in cavitati, deci tot ce

margineste portile de intrare.

Complement Recetor (CR) de tip 1, 3, 5 vor recunoaste particulele opsonizatoare, care au fost
eliberate.

Complementul s-a activat nespecific ca urmare a detectării prezentei unui patogen. Cascada
activarii prezinta, pe parcursul ei, eliberare de opsinine. Se va forma complexul de atac, ce va
tinti determinantul antigenic. Celelalte opsonine vor recunoaste si ele determinantul antigenic si
vor semnaliza, respectiv vor facilita recunoasterea lui de catre macrofag.

FC epsilon receptor, gamma, miu receptor - vor recunoaste fragmentul cristalizabil de tip
gamma, epsilon. Ca sa fie recunoscut, va trebui sa existe acolo un anticorp care a recunoscut un
patogen. Deci va functiona doar in situatia in care este un raspuns imun secundar si avem deja
anticorpi.

Cine poate sa capteze antigene corpusculare? Poate sa fie procesul mediat prin receptor sau prin
de tip PAMPs? Ce o sa recunoasca?

O sa recunoasca lipopolizaharide, mai simplu TLR4.

Important: CPG-urile care sunt TLR7.

2, 5 si 6 recunosc glicoproteine (fucoza, manoza) si scavenger recunosc. Pot sa recunoasca si
particulele opsonizate.

Asta e patogenul care poate sa fie opsonizat prin prezenta de IgG-uri sau prin C3B. Datorita
prezentei acestor receptori pe suprafata macrofagului, este capabil sa ii preia.

Urmatorul punct, dupa captare, activarea: aici avem procesarea. De retinut ca macrofagele sunt
capabile sa conserve o parte din epitopii imunodominanti.

Celulele dendritice exprima pe suprafata lor si PRR-uri si MHC-uri si pot sa si prezinte limfocite.
Se cheama celule dendritice pentru ca pseudopodele lor sunt lungi, de 4-5 ori mai lungi decat
diametrul corpului lor. Chiar daca nu toate au acelasi aspect, tot se numesc celule dendritice. O
sa le diferentieze teritoriul in care se afla.

Primele, cele cu aspect stelat si pseudopode puține si groase se găsesc intratisular, in apropiere
de portile de intrare. Exista 2 familii mari: interstitiale si Langerhans. Langerhans se gasesc la
limita dintre derm si epiderm, la nivelul mucoaselor. Cele interstitiale sunt ubicuitare in
interstitii.

Următoarele cu acest aspect morfologic au o dispozitie particulara, intracirculatorie. Fie in

circulatia limfatica si atunci se numesc “valuroase” (ca un val), fie in circulatia sangvina.
Aspectul lor este foarte asemanator.

Varianta care se gaseste in tesuturile limfoide este reprezentata de celule dendritice limfoide. Au
aspectul tipic. Unele se gasesc in ariile T-dependente si altele se gasesc in ariile B dependente.
Acestea din urma, foliculare, prezinta pe suprafata lor si receptori, sunt capabile si sa recunoasca
antigenele solubile. Antigenele solubile trec direct in sange si vor ajunge si la organele limfoide
secundare.

S-a observant ca celulele Langerhans si interstitiale prezinta 2 aspecte functionale: recunoasterea

si capacitatea efectorie. Recunoașterea se face prin receptor si capacitatea efectorie prin
expunerea determinantului antigenic cu MHC.

Intratisularele, si Langerhans si interstitialele, prezinta o cantitate mare de receptor pentru

Complement si de FC gamma receptor, dar nu prezinta MHC-uri. Cele intracirculatorii nu
prezinta nici receptori, nici MHC-uri.

Cele limfoide, interdigitatele, care ajung in zonele T dependente, nu mai prezinta receptori, dar
prezinta MHC-uri. Este vorba despre acelasi tip de celule, in diverse stadii de functionare.

Recunoasterea e legata de receptor si functia efectorie e legata de molecula efectorie. Activarea

inseamna sinteza moleculelor efectorii care, in acest caz, sunt MHC-urile. Printre moleculele
efectorii sunt cele care asigura transportul, adica chemokine, citokine si molecule de adeziune
celulara.

Exemplu: celula dendritica care e eliberata in sange, trece in forma imatura, a ajuns la limita
dintre derm si epiderm, deci arata ca un Langerhans. O sa aiba pseudopode. Pseudopodele
trebuie sa aiba suprafata cat mai mare ca sa poata sa expuna receptorii pe care ii au, astfel incat
sa creasca suprafata de contact cu posibilul patogen. Ca si receptori specifici, TLR4
(lipopolizaharid) si TLR9.

Dupa ce au captat patogenul o sa se transforme. Nu mai au nevoie de receptori atat de multi; in

schimb au nevoie sa se deplaseze. Isi modifica forma (morfologia), dar inca nu au apucat sa isi
sintetizeze si moleculele MHC. Au plecat in circulatie sub forma de celule valuroase, timp in
care, sintetizeaza si exprima pe suprafata lor chemokine si molecule de adeziune.

Cand vor ajunge in ggl limfatic, se vor atasa intre moleculele de adeziune celulare si le vor
stabiliza in limfocitul T, in zona T dependenta.

De exemplu: Langerhans imature, cele tisulare, exprima MHC de clasa I. Foarte putine MHC cls
II, dar exprima receptori pentru Complement, exprima decorine. Astea sunt niste PRR-uri. Mai
exprima si molecule de adeziune celulara. Ele stau la nivel vascular. In urma captarii
patogenului, cand ajung in tesutul limfoid, ia uite ce avem, o chemokina! Un receptor care le-au
adus pe ele acolo. Avem alte molecule de adeziune, IFAM2 si LFA1 (lymphoid factor antigen 1),
ce duc intr-o anumita zona moleculele de costimulare B7 I, B7 II. Prezenta lor le da posibilitatea
sa activeze si un limfocit T naiv.

Traseul celulele interstitiale este oarecum similar. Ele se pot transforma, deci dispunerea lor
ubicuitara permite recunoasterea diverselor tipuri de antigen si a multor receptori de tip PRR, iar
ele se pot transforma. Au doua variante de transformare si nu il duc numai in ggl limfatic; il pot
duce si prin artera splenica pentru a prezenta catre limfocitul T CD4.

Limfocitele B: ar trebui sa aiba receptori specifici, dar asta nu este suficient pentru a le califica
drept celule prezentatoare de antigen. Este o diferenta intre limfocitul B si plasmocit - care a
terminat procesul de activare si care e capabil de sinteza si secretie de anticorpi.

Limfocitele B prezinta pe suprafata lor, receptori care le permit sa actioneze ca celule

prezentatoare de antigen, de tip FC gamma. Deci ei vor recunoaste FC de la IgG. O sa exprime
TLR 5,7,9 (7 si 9 fiind la interior) si BCR-urile. Sunt un anumit tip de BCR-uri capabile sa
recunoasca structurile solubile (toxinele).

Avem un BCR care recunoaste o structura solubila. Ca sa se activeze, poate sa fie endocitata,
trebuie sa fie mai multe BCR-uri. Legat de structurile determinantilor antigenici, sunt cei liniari,
repetitivi - acesta este tipul de receptor, de secventa, care poate sa fie recunoscut de BCR-uri.
Pentru ca BCR are 2 structuri de recunoastere, identice pe un BCR, iar BCR-urile sunt la distante
egale. Deci antigenul care trebuie sa fie recunoscut trebuie sa aiba secventa liniara si secventele
de recunoastere sa fie dispuse la distante egale. In urma activarii, o sa fie capabila, in stadiul de
limfoblast, sa secrete, sa sintetizeze MHC cls II si sa expuna determinantul antigenic la
suprafata.

Concluzii:

Functiile generale APC-urilor in dezvoltarea raspunului imun: sa declanseze raspunsul imun

adaptat si sa il mentina atata timp cat patogenul este inca in organism. Asadar, modulează si
intensitatea, in functie de cantitatea de patogen.
Functiile specifice: capteaza, transporta, proceseaza si prezinta.

Sfarsit! 😊

Curs4 : Moleculele Prezentatoare de Antigen

Complexul Major de Histocompatibilitate
Cand spunem MHC ne gandim la GENE, cand spunem HLA ne gandim pe deoparte la
antigenele (moleculele) expuse pe suprafata celulelor proprii (pe astea au fost descoperite prima
data, dupa aceea au fost descoperite pe celulele sangvine), care sunt niste proteine. Cum le-au
descoperit? Au descoperit ca exista o legatura intre prezenta acelor molecule pe suprafata
celulelor si rejectul de organ transplantat. Dupa aceeaau ajuns la concluzia ca acele proteine sunt
foarte diversificate si ca sut codificate de niste gene. Deci in mod curent cand spunem „Antigene
HLA” ne referim la antigenele de pe suprafata celulelor (la molecule), iar cand spunem „HLA-
uri” ne referim la gene (Daca va duceti si vorbiti la imunologie, la transplant si ziceti „Faceti-mi
un HLA B27!” ce naiba face?! Face gena! Aia cauta! Ahaaa... nu cauta antigenul de pe suprfata
unei celule, desi asa a pornit ideea). Si de fapt HLA B27 care o fi DR A B C... ne gandim de fapt
la genele care codifica moleculele de pe suprafata celulelor. Initial Antigenele HLA - asta au
descoperit prima data, ce era mai usor accesibil dpdv tehnologic; dupa care au constatat ca
fiecare dintre aceste molecule este codificata de niste gene care sunt extrem de polimorfice
(variabile) interidividual (individul are acelasi set pentru ca toate celulele le va exprima). Cu atat
mai mult, pentru fiecare set de gene (ca e HLA A,B sau C) fiecare are doua alele si fiecare vine
cu una de la mama si cu una de la tata deci posibilitatile de recombinare sunt foarte mari, ganditi-
va ca numai la alea A,B,C ai 3x2=6 cel putin 6 variante, ca sa nu mai spun ca incepem dupa
aceea cu Dp Dq Dr fiecare x2... EHEEE ca sa puteti sa vedeti voi cam cum arata individul ala.
Si cand tu spui MHC te gandesti la gene HLA care se impart in clasa I si de clasa II, si de fapt
MHC se refera la acest situs(probabil ne arata ceva pe pereti) care cuprinde toate genele dintr-o
clasa.
MHC I include HLA-urile de tip A, B, C. E,F,G,K,L
MHC II include HLA-urile de tip DP, DQ, DR. DM,DO
Acum o luam invers ca n-a fost destul : pe cromozomul 6, pe bratul scurt s-a descoperit un situs
(6p21.3) si acolo s-a descperit ca exista 3 cluster-uri genice care au dimensiuni relativ
asemanatoare in care genele blocate in pozitiile acelea codifica molecule implicate in respunsul
imun si in ordinea descoperirii acestor situsuri au fost descrise de MHC de clasa I spre capum M
terminal (cel mai mare de 2000kb), de clasa II spre capatul C terminal (de 1000kb) si intre ele
sunt de clasa III (1000kb). Ca functie – genele acelea codificau proteine care interveneau in
declansarea raspunsului imun (teoretic) adica in codificarea HLA. In MHC I avem HLA cls I cu
A,B,C – cele mai cunoscute, dar si E,F,G,H carora li s-au descoperit functii in desfasurarea
normala a RI. In MHC Iisunt genele HLA de tip DP,DQ, DR. Retinem ! ca aceste gene sunt
extrem de polimorfice! MHC III sunt mai putine si s-a descoperit ca acolo sunt localizate genele
care codifica molecule care contribuie la functionarea RI, nu neaparat in prezentare; sunt genele
care codifica TNF-urile (citochinele) si receptorii lor, molecule apartinand Sistemului
Complement (C4,C3,C2), molecule implicate in transporturi.
MOLECULE. Cand zic molecule ma gandesc ca sunt produsele genelor MHC (9:18)
MHC I
• Localizare: pe toate celulele organismului,
• Structura: moleculele sunt glicoproteine heterodimerice expuse pe membrana.
• Functie: prezinta antigenele endogene (o sa vedem noi ca nu e chiar asa)?!?!?
• Rol: in respingerea grefelor
MHC II
– sunt DP, DQ, DR, (pe astea le stim) DM, DO.(pe astea le aflam azi. Super)
– Localizare: exprimate pe celulele care prezinta antigene
– Structura : glicoproteica
– Fct: prezinta antigenele exogene
MHC III
• Structura: sunt niste proteine care contribuie la functionarea si reglarea sistemului imun
(complement, TNF)

STRUCTURA GENERALA
Daca vorbim de MHC (deci de moooolecule) si ne uitam la ele o sa vedem ca au structura
similara. Amandoua tipurile de molecule au o structura heterodimerica, fiecare fiind formata din
cate doua lanturi.
MHC I = lant alfa + lant beta (lantul alfa este transmembranar si are 3 domenii (similare cu
majoritatea receptorilor cu care o sa ne intalnim): 1 extracelular + 1 transmembranar + 1
intracelular.
MHC II = lant alfa + lant beta (ambele lanturi au 3 domenii)
Legatura dintre structura asta si functie: domeniul este acel... L ? la ambele. Il vedem ca este
foarte voluminos, este cea mai lunga secventa de aminoacizi. Ne aducem aminte ce fct aveau?
Ce poate sa fie o molecula din asta? Poate sa fie ori receptor, ori , in cazul nostru, este un
prezentator – el va prezenta Determinantul Antigenic (DA). Deci asta e fct cea mai importanta:
de prezentare antigenica- asta e evident legata de cea mai lunga, cea mai larga structurala. Partea
transmembranara are mereu acelasi rol : sa ancoreze molecula la membrana. Segm.
Intracitoplasmatic e foarte scurt ceea ce inseamna ca nu transmite niciun semnal activator. (ca sa
transmita un semnal activator, deci ca sa indeplineasca functia de receptor trebuie ca acest
segment intracitoplasmatic sa fie suficient de lung si sa aiba niste motive activatoare ca sa
permita atasarea de moleculele aflate in cascada aceea care transduce semnalul activator).
Prin urmare: daca domeniul intracitoplasmatic este scurt, deci nu transmite nimic; este atasat
membranat, deci este fix; si daca partea cea mai larga structurala este in domeniul extracelular
inseamna ca ori prezinta, ori recunoaste.
Dar ce poate face Lantul beta? Ce functie poate avea? (in ppt, lantul beta al MHC I e doar
extracelular).=> este stabilizator pentru ca nu poate sa falfaie alfa pe deasupra mebranei. Beta
este o proteina, este impaturita, ba mai mult, are punti disulfurice, deci este o proteina
imunoglobulin like.
Dpdv chimic, cele de clasa I si cele de clasa II seamana.

MHC I
Format din lantul alfa si lantul beta. Lantul β este micro si este globulina =Beta2 microglobilina.
Lantul α este cel lung si pornind din capul N-terminal fiecare domeniu (asa se cheama buclele
astea : domenii) are aproximativ 100 aa. Ideea este ca avem aici domeniul alfa 1 si alfa 2 , iar
intre acestea secventa l este foarte polimorfica (variaza secventa de aa intre indivizi). Domeniul
alfa 3 este constant si acesta va fi recunoscut de catre CD 8 (receptorul aflat pe suprafata unui
subtip de limfocite T – din care se vor dezvolta, in urma activarii, forma lor efectorie = ).
Alfa 1 si alfa 2 sunt codificate de genele intens polimorfice din zona HLA A,B,C. Asta este
situsul de prezentare al DA. Aici am spus ca este situsul de legare pt CD8 (este constant pt ca si
CD8 este constant).
Lantul 2 beta2 microgobulina este scurt, exclusiv extramembranar si functia lui exclusiva este de
a stabiliza.
Exprimarea MHC I are loc doar daca aici avem pus ceva. Pentru ca altfel este instabil.
MHC I – functii :
1. prezinta antigenul
2. cooperare celulara
3. declansarea respingerii grefelor.
Sinteza MHC I. Locatia : in RE. Primul lant care se va sintetiza este alfa, numai ca in afara de
secventa in sine, el trebuie sa se impatureasca si este cam instabil, prin urmare se va lega de
CALNEXINA ( o proteina shaperon cu rolul de a pastra structura aceasta). Urmatoarea etapa
este sa se secrete beta2microglobulina care o sa stabilizeze structura alfa, DAR nu suficient!
Deoarece situsul de prezentare antigenica este descoperit. Si pentru ca inca nu este suficient, este
ceva mai bine impaturit, dar nu suficient, schimba pe CALNEXINA cu o alta proteina saperon :
CALRETICULINA. De asemenea, scopul sintetizarii MHC I este de a prezenta antigenul pe
suprafata membranara.
Dar noi ne aflam in RE, drept urmare se va forma un complex din ce este nevoie:
- CALNEXINA si CALRETICULINA – cele doua proteine saperon
- niste enzime Erp57 proteina reticulului endoplasmic ce are 57 kDa si ERAP este o
enzima. Avem nevoie de cele doua pentru a adapta secventa determinantului antigenic (DA) in
capul MHC-ului, adica intre alfa1 si alfa2. Deci aceste doua proteine vor fi ajustorii.
- mai avem nevoie de ceva pt a ajuta DA sa intre in RE unde sa fie atasat si adaptat acelui
situs. Deci vom avea nevoie de 2 molecule cu rol transportor (Transporter Associated with
Antigen Processing) Dar pentru a se putea aseza corespunzator, aceste molecule comunica prin
diverse alte molecule...
- tapasina este o proteina cu rol adaptor, adica configuratia sa este de asemenea natura
incat se potriveste pe o parte cu MHC, pe o parte cu transportorul.
Avem un intreg complex, dar care nu este gata de export pentru ca ii lipseste antigenul. Deci
complexul o sa stea aici pana cand va ajunge un DA acolo in interior ca sa fie adaptat. Deci avem
: doua saperoane calnexina si calreticulina, tapasina e proteina adaptor, transportorul si un sistem
de adaptare al epitopilor la situsul de prezentare format din cele doua proteine Erp57 si ERAP.
Pe de alta parte sintetizam DA. Etape: 1.Captam antigenele, care ajung intracelular (pt ca vb de
MHC I), care trebuie 2. degradate, fragmentele trebuie aduse in RE si dupa aceea trebuie
3.cuplate cu MHC I, apoi prezentate pe membrana (26.00)
Exeplu: (SLIDE 14) Virus in citoplasma.
Virusurile vor determina sinteza de proteine virale,dar ele vor fi marcate cu ubiquitina ceea ce va
permite sa fie atras si dus inspre proteazom (unitatea de degradare).
Proteazomul este o dubla helice, e format din doua lanturi: unul intern, unul extern. Cel din
exterior are rolul de a-l tine pe cel intern helicoidal, iar cel intern va avea niste enzime care ar
trebui sa fie in forma inactiva (proenzimatica in mod normal) si sa existe un stimul care sa
transfore proenzima in enzima atunci cand ajunge in interiorul proteazomului ceva de degradat
(proteina virala).
Proteazomul arata asa: are 28 de enzime, lantul alfa structural, la interior lantul beta functional.
Are 3 situsuri catalitice in care afla niste proteaza legate de niste proteine LMP2 si LMP7. LMP
= LowMolecularProtein = proteina cu masa joasa de 2, respectiv 7 kDa.
Deci avem proteinele care sunt ubquitinate, au ajuns in interior. Exista doua motive pentru a
activa enzimele. Enzimele se cheama catepsine B, D si L. Ele se afla s f de proenzime, iar pt a
trece in forma activa au nevoie de pH acid. Modificarea pH-ului se face sub influenta tipului de
proteina si prin intermediul interferonului. Interferonul gamma este secretat de celulele infectate
viral. De ce? Cu scopul de a:
1. modifica pH-ul pt a se activa enzimele din proteazom,
2. stimuleaza sinteza de MHC I si exportul lor, deci amplifica expunerea de DA si in felul
asta cresem stimularea antigenica; stimulam limfocitele care vor recunoaste DA.
(dar aceeasi procese le sufera si proteinele proprii ale organismului care au imbatranit, sunt
defecte, sunt reglatorii in cantitate prea mare.)
Acum avem DA de o lungime potrivita. Deci trebuie sa transportam aceste fragmente in
interiorul RE unde asteapta MHC-ul. Transportorul sunt moleculele TAP care au un capat spre
lumenul RER si un capat spre citosol. Au proteinele acestea (LMP-urile) cea mai mica e pe
interiorul RE si cea mai mare e pe citosol. Acestea au rol de adaptor prin peptida aia (una dintre
peptide)si o transporta, isi modifica conformatia. Acest transport este activ, se realizeaza cu
consum de ATP si aceste proteine au un domeniu de care se leaga ATP-ul (ATP Binding). Deci
trebuie sa se lege proteina si sa se lege si ATP-ul ca sa poate sa transporte.
Am ajuns in RE. Numai ca secventa noastra s-ar putea sa nu fie in conformatia potrivita sau de
lungimea potrivita si pentru asta avem nevoie de cele doua enzime ERAP (care ajusteaza
dimensiunea) si ERP57 (ajusteaza forma) a.i. vom avea MHC I cu DA pe ea.
Trebuie sa il exportam printr-o vezicula a aparatului Golgi si va fi transortat pana cand va ajunge
sa fie exportata pe suprafata membranei celulare.
Soarta MHC I in RER. Ce se intampla cu ea daca nu are ce sa exporte? Este instabil, deci el nu
poate sa plece e acolo decat daca este complet (cu DA). Daca nu , va fi degradat de proteazom.
DAR s-au prins si virusurile de chestia asta! Unele au dezvoltat niste mijloace prin care sa
blocheze prezentarea DA. De exemplu, virusul sincitial respirator este capabil sa sintetizeze
proteine care blocheaza transportul prin TAP. Herpes simplex, HIV, varicela, CMV aceste vir
pot sa blocheze prezentarea DA prin blocarea MHC-ului in interiorul RE. Rezultatul = MHC vor
fi distruse. Adenovirusuri, CMV sintetizeaza proteine care ancoreaza si dupa ce s-a pus DA,
ancoreaza MHC-ul la embrana si nu mai poate sa fie exportat. Deci blocheaza prezentarea.

MHC II
- are doua lanturi de dimensiuni relativ egale de 30 kDa
- ambele lanturi au aceeasi structura cu 3 domenii: intracel, transmb si extracel; in capatul
N terminal este structura imunoglobulin-like; avem domeniile alfa 1, beta1 in capatul N terminal
au structura variabila, acolo este locul dde prezentare antigenica.
- Remarcabil : cum arata situsul de prezentare antigenica la MHC II – e compus din
ambele lanturi alfa1 si beta1 si se poate adapta la DA cu secventa mai mare.
Genele care codifica alfa1, beta1 sunt polimorfice, cele care codifica alfa2,beta2 sunt non-
polimorfice – sunt constante. Verificarea de „SELF” va fi facuta de un CD 4 pe un domeniu
constant pe beta2.
SINTEZA MHC II
Vor fi sintetizate cele 2 lanturi alfa si beta, iar in forma lor imatura vor fi imperfect impaturite,
drept urmare vor fi si instabile, deci vor asocia o proteina care are o parte saperon, si o secventa
micuta „ invariant chain”. In totalitate, capacul acela (Slide 30) se numeste CLIP (Class II
associated Inhibitory Peptide) si are rolul de a ocupa situsul de prezentare a antigenului cu scopul
de a stabiliza molecula.
Este sintetizat in RE, numai ca dupa ce am facut aceasta structura cu doua lanturi si CLIP-ul
(deci cu situsul ocupat) structura aceasta este exportata, pentru ca MHC II sunt exprimate pe
APC (Celule prezentatoare de antigen) ; ele vor avea rol sa prezinte DA exogeni, deci nu or sa se
gaseasca acele structuri antigenice in RE.
Procesarea Antigenelor extracelulare exogene: Captarea prin fagcitoza – fagozomi –
fagolizozomi - degradarea structurii respective.
Pe de alta parte avem sintetizat in RE lantul alfa, lantul beta si ca sa stabilizam structura am pus
CLIP-ul. Acum il transportam via Golgi si il ducem in fagolizozom. Aici, enzimele lizozomale
(cathepsina L) „i-au mancat piciorul CLIP-ului” ,insa se pastreaza intact capacul „invariant
chain”. Ca sa nu fie complet destabilizat, complexul se va asocia cu un HLA DM. HLA DM este
un dimer, are o strctura constanta, invariabila, nu poate parasi structura, ramane mereu in
interior. Fct lui este doar de a stabiliza HLA DR. Totul se petrece pe etape: Enzimele lizeaza
piciorul, apoi HLA DM stabilizeaza HLA DR, ezimele distrug invarant chain (situsul antigenic
ramane gol, deci acolo vor fi adaugate fragmentele de proteine care se gasesc acolo, adaptate pt a
se potrivi cu secventa situsului antigenic)

CE RETINEM : Limfocitele T cand ajung sa le fie prezentat Antigenul, ele nu fac diferenta
daca antigenul este intra sau extracelular si nici daca este endo sau exogen, ci diferenta o face
MHC-ul.
Desi sinteza ambelor MHC are loc in RER, MHC I se incarca cu DA in RER, MHC II nu se
poate incarca in RER ot ca are capac, deci MHC II se va duce strict acolo unde va fi procesat Ag
extracelular.
Ag endogene sunt sintetizate intracelular si trebuie sa intre din citosol in RER (fac asta cu
ajutorul TAP). Chiar daca acolo intalnesc si MHC II, acesta are capac, deci nu pot fi incarcate
decat pe MHC I. MHC I, cf structurii lor, au alfa1, alfa2, alfa3 (alfa 3 e recunoscut de catre CD
8). Atentie! Intracitoplasmatice nu sunt doar virusuri, ci si proteine imbatranite,disfunctionale.
Listeria monocytogenes este o bacterie care desi e preluata in fagolizozomi, e mai desteapta si
sintetizeaza o enzima care rupe mb si iese din el. Deci va fi ubiquitinata si va fi preluata de
proteazom, deci va urma calea MHC I.
Ag extracelulare sunt degradate in veziculele lizozomale, se cupleaza cu MHC II imatura in
veziculele lizozomale, deci pot fi recunoscute doar de CD 4.
SFARSIT. CAM BRUSC ASA.

Curs5 - Receptori ai limfocitelor T

Ne aflam pe ‘hartă’ acolo unde antigenul extracelular va fi devenit determinant antigenic, expus pe o
moleculă MHC. Acest detag e pus pe (gandim ca vb de un patogen extracel) MHC II. Daca era endogen,
virus, ar fi fost pe MHCI. Ideea e că trebuie să fie recunoscut în partea cealaltă, de limfocit.

Câte feluri de limfocite cunoaştem? Raspunsul e simplu : limf pornesc de pe linia limfoidă; cam 1% din
celule sunt limfocite. Într-un mililitru de sange avem 1500-4000; la rândul lor, limfocitele sunt 25-45%
din LEUCOcite. Ulterior le împărţim în:

· NK-uri (20% din limfocite) – mari 9-15um

· Limfocite(80% din limfocite) – mici : 6-9 um, între care diferentiem LB de LT in functie de
moleculele de adeziune.

o LB

o LT: au molec de adeziune care se cuplează cu molec expuse pe hematiilor de oaie,

aglutinându-le. Este, totuşi, necesară o ulterioară clasificare a lor, deoarece nu e o
populatie omogena. Functional, s-a decelat ca există:

§ LT helper - contribuie la răspuns imun, fie el umoral sau celular

 § LT Citotoxice – distrug direct celula infectată viral.

Acestea sunt celule efectorii, la care se ajunge în urma activării. Dintre acestea, exista o categorie
care trăieşte mai mult : LT cu memorie.

Ulterior acestei diferentieri, este necesar sa le identificam, ceea ce vom face prin gasirea moleculelor de
adeziune, tehnica imposibila pana la descoperirea anticorpilor monoclonali.

Acesti anticorpi sunt produsi in laborator, cu scopul fix de identificare, si din care e nevoie de cantitati
mari; Tehnica implica obtinerea unui raspuns imun de la capra in urma transfuziei, ceea ce va genera
clone de limfocite B activate ce vor emite anticorpi deosebit de specifici pentru fiecare molecula de pe
fiecare celula antigenica. In continuare, pentru a nu pierde aceasta populatie producatoare constanta de
anticorpi, vom hibridiza plasmocitul cu celulă canceroasa( ! singura celula cu durata de viata nelimitata
pe care o cunoastem).

Bun, minunat, exceptional. Dupa ce a fost stabilit protocolul si cum se pot obtine Ac monoclonali, care
pot recunoaste orice molecula(1)Am constientizat ca fiecare Ac leaga o singura secventa tinta(2).Din (1)
si (2) rezultă că pot numi orice moleculă.

Da, fratilor, dar T helpere, nu sunt o populatie omogena: exista Th1, Th2, Th3.. diferentiate tot prin
functie.Modalitatea prin care le putem, totusi, denumi pe toate este prin apartenenta unora din moleculele
sale la superfamilia TNF, acestea fiind CD40ligand; noi il stim drept TNF. El a fost identificat dupa
functie – vedeti ca il gasiti si denumit Caşexină – pentru ca unul din efect este că duce la amplificarea
catabolismului.

In ordinea recunoasterii, moleculele legate de Ac au fost numite CD=Cluster of Differentiation, urmate de

numere stabilite cronologic. Astfel vom obine o clasificare in functie de structură(fenotip), şi nu una în
funcţie de rol. Avansarea tehnologica a permis o aditionala clasificare a subtipurilor prin tehnica
flowcitometriei, insemnand marcarea anticorpilor cu substante care reacţionează la lumină schimbându-şi
culoarea, respectiv scurgerea celulelor din populaţia de analizat, una câte una, prin faţa unui
laser.Rezultatul va fi colorarea celulelor dintr-un preparat în funcţie de subtip, făcând măsurabilă tehnica
identificării prin Ac monoclonali.

Revenim la limfocite:

LT au nevoie de nişte receptori pe care îi împărţim in 4 categorii, în funcţie de rol:

o Rol in recunoastere antigenica

o Rol accesor in activarea limfocitelor

o Rol in adeziune celulara

o Rol in interactiunea celulară – prin intermediul citokinelor şi chemokinelor.

Limfocitele vor prezenta fie cito/chemokine, fie receptori pentru ele, fie pe
amândouă.

Amintim că funcţia LT este să combată determinantul antigenic. Amintim şi că determinanţi antigenici

importanţi pentru LT sunt acei determinanţi care sunt şi vitali pentru patogeni. Ca orice celulă imună,
pentru a se activa, trebuie să recunoască, să se activeze(să sintetizeze molecule efectorii ca să îşi
îndeplinească funcţia) şi să fie eficientă

Receptorii de recunoaştere:

APC expune pe suprafaţă un MHCII cu ag expus,care are 2 lanţuri: alfa şi beta; la capătul N-
terminal,variabil, e prezent detAg. Celelalte două porţiuni – alfa2, beta2, sunt nonpolimorfice, fixe. In
partea cealaltă, ca să activăm LT, trebuie să avem receptorul celular T – TCR. Ulterior, în funcţie de ce
avem – CD4 sau CD8, amintim: Limfocitul recunoaste dublu, asociativ, atât non-selful reprezentat de
detAG de pe MHC, cât şi selful, deoarece recunoaşte APC în porţiunile sale polimorfice şi
nonpolimorfice. Selful este recunoscut la nivelul.

o Alfa2-Beta2: daca vorbim de MHCII

o Alfa3: daca vorbim de MHCI.(alfa 1, alfa 2 fac situs, cu alfa 3 monomorfic şi cu beta3
susţinere)

TCR

E format din doua lanturi : a şi b, cu domenii extracelulare, transmembranare şi intracelulare.

Domeniul extracelular este cea mai largă porţiune a lanţurilor, care sunt oarecum egale între ele şi sunt
codificate pe crz diferiţi – unul pe 14, unul pe 7. Are o structură Ig-like, însemnând că are o structură cu
bucle= subdomenii(~110 aa) legate prin punţi disulfurice. Am mai spus, dar nu-i nimic, mai spunem.
Aceste bucle exista pentru ca au roluri diferite:

o Pornind dinspre versantul N-terminal, primele bucle sunt variabile, astfel că fiecare TCR va
recunoaşte un singur determinant antigenic. Teoretic, noi avem câte un limfocit cu o secvenţă
receptoare oricărei secvenţe antigenice, la acest nivel. Tot acesta este situsul de prezentare antigenică,
care se va adapta la antigenul expus lui.

o Urmatorul domeniu este constant, acelaşi la toate limfocitele

Secvenţa polimorfică mai are o calitate: este foldată, atât pe lanţurile α, cât şi pe β. Acea secvenţă din
subdomeniu care e variabila nu este liniară : pliindu-se face nişte vârfuri care protruzionează în interiorul
acestei cavităţi şi aceste vârfuri au 8-15 aa. Stă în această poziţie tot datorită punţilor disulfurice. Acest
detaliu este important întrucât contactul cu detAg, respectiv cu secventele de MHC se face doar la nivelul
acestor vârfuri. Fiecare acest vârf poarta numele de CDR(Complementary Determining Region) – regiuni
determinante de complementaritate. Daca le numărăm dinspre capul N-terminal, le vom denumi CDR1,
CDR2, CDR3, lăsând CDR3 ca cel mai profund complex. Aceste 3 perechi poarta denumirea de paratop;
aici se realizează recunoaşterea. In contextul organizării lor spaţiale, mentionam ca doar CDR3 vine in
contact cu detAg, iar CDR1 si CDR2 vin în contact cu secvenţe ale MHC-ului, rezultând un total de o
pereche de legături TCR-detAG şi două perechi de legături TCR-MHC, dublând ideea făcută precedent
cum că recunoaşterea este dublă, asociativă

Reminder: MHC are două lanţuri – α şi β, simetrice fiecare cu 2 subdomenii verticale, respectiv cu un
detAg în vârful α2-β2. DetAg are 20 aa la MHCII si mai putin, la MHCI

Domeniul transmembranar – este scurt. Are functie de ancorare in plasmalemă.

Domeniul intracelular este, de asemenea, foarte scurt.

o Aceasta aduce dileme în denumirea sa ca receptor, deoarece o extremitate intracelulara atat de

scurta nu ajunge pentru a transmite semnale intracitosolic. El este un receptor incomplet; are nevoie
să se asocieze cu alte molecule, capabile să transmită semnalul activator, care se vor numi CD3-ⱫⱫ.
Acestea sunt supuse mai multo teorii:

1. CD3 e format din 3 tipuri de lanţuri, γ, δ şi 2xε, diferit de ζζ

2. CD3 e format din γ δ 2xε şi ζζ

Moleculele CD3

Toate lanţurile sale – ε, γ, δ – sunt identice morfologic, având domeniul extracelular structura
unui receptor, iar intracelular, un Reziduu activator bazat pe un reziduu de tirozină: ITAM. Aceste lanţuri
conţin un reziduu de tirozină, foldat în interior, însemnând că atunci când sunt activate, tirozina se va
expune, apărând astfel substratul pentru fosforilare. Va fi găsit de fosfatază şi are loc activarea.

ZZ are chiar 3 motive din astea, însemnând că este chiar şi mai eficient, dar e nevoie de un
mecanism care să le ţină împreună de TCR. Lanţurile alfa şi beta ale TCR sunt încărcate pozitiv în
porţiunile lor transmb, datorită unor reziduuri de aspartat. Celelalte lanţuri – ale CD3 şi ζζ, sunt încărcate
negativ, aducând nu numai o legătură electrică ci şi o cale de transmitere a modificării de conformaţie, de
la TCR la celelalte, ducând astfel la expunerea tirozinei lor

Curs6 - Activarea limfocitelor T

Intrebari referitoare la activarea limfocitelor T:
1.Unde se activeaza limfocitele T?
La nivelul organelor limfoide secundare, cu precadere la nivelul ganglionilor limfatici, are loc
activarea limfocitelor T naive. Celulele dendritice imature de la nivelul tesuturilor ce au
recunoscut un antigen pe seama receptorilor Toll exprimati pe suprafata acestora vor prelucra
respectivul antigen astfel incat sa se obtina determinantii antigenici. Celulele dendritice
prezentatoare de antigen migreaza apoi pe seama cailor aferente limfatice catre ganglionul
limfatic ce dreneaza respectivul tesut unde s-a localizat antigenul. Celulele dendritice APC ce s-
au maturizat in traiectul lor spre ganglionul limfatic se vor cantona in zona T dependenta a
ganglionilor limfatici, corespunzatoare paracortexului ganglionului limfatic. Aceasta migrare a
celulelor APC dendritice catre paracortexul ganglionar se realizeaza din 2 motive:
-Limfocitele T naive se vor regasi la acest nivel
-Celulele dendritice, in cadrul procesului de maturare si implicit de prelucrare si prezentare a
antigenului vor suferi modificari fenotipice si vor exprima chemokine ce vor fi recunoscute
exclusiv de receptori specifici din zona T-dependenta corespunzatoare paracortexului ganglionar.
Receptorii sunt localizati pe suprafata celulelor epiteliului vascular inalt din paracotex. Astfel se
stabileste calea de migrare a celulei dendritice de la tesutul de unde a recunoscut Ag catre
ganglionul limfatic ce dreneaza limfa tesutului respectiv.
Deci raspuns: Zona T dependenta, echivalenta paracotexului ganglionului limfatic.
2.Cum se activeaza limfocitele T?
Procesul de activare a limfocitelor T cuprinde mai multe aspecte, care pot fi grupate astfel:
1.Aspecte intercelulare globale - privesc sinapsa imunologica, modul de desfasurare a procesului
numit supraveghere imunologica si cooperarea celulara dintre APC(antigen-presenting cell) si
limfocitul T naiv.
2.Aspecte intercelulare molecular-receptoriale - Acestea au in vedere modul in care
interactioneaza moleculele MHC ce expun determinantul antigenic(DA), molecule ce se afla pe
suprafata APC, si moleculele TCR de pe suprafața Limfocitelor T naive.
3.Astpecte intracelulare - acestea privesc procesele ce se desfasoara la nivelul limfocitului T
odata ce a avut loc recunoasterea conformationala dintre DA din cadrul MHC expus de APC si
TCR ale limfocitului T naiv. Practic, acest proces de supraveghere imunologica are la baza
interactiunea dintre APC si limfocitele T: daca are loc recunoasterea conformationala, limfocitul
T se activeaza. Daca nu, limfocitul T se va desprinde de APC, urmand ca urmatorul limfocit T
circulant sa se ataseze de APC cu antigenul prezentat. La randul lor, aspectele intracelulare de
activare a limfocitelor T se impart intr-o faza intracitosolica si o faza nucleara.
1.Aspecte intercelulare globale de activare a limfocitului T naiv
Aceste aspecte au la baza sinapsa imunologica si cooperarea celulara dintre o celula dendritica
prezentatoare de antigen pe de-o parte si un limfocit T naiv pe de alta parte. Intre cele 2 celule
implicate se stabileste un schimb de semnale activatorii: transductia de semnale activatorii de la
celula APC catre limfocit T(LT) reprezinta activarea anterograda, iar transductia de semnale
activatorii de la LT catre APC reprezinta activarea retrograda.
La randul ei, activarea anterograda prezinta 2 componente/2 cai:
-o componenta principala, ce cuprinde interactiunea dintre TCR atasat de proteinele CD3 si
lanturile proteice zeta-zeta de pe suprafata LT pe de-o parte, si pe de alta parte moleculele MHC
ce inglobeaza determinantul antigenic de pe suprafața APC(celula dendritica). Acestia reprezinta
receptorii de recunoastere antigenica, la care este esentiala potrivirea conformationala.
-o componenta secundara/accesorie, ce implica moleculele co-stimulatorii ale APC reprezentate
de CD80(denumita si B71) si de CD86(denumita si B72), dar si proteina CD28 de pe suprafata
LT.
Referitor la calea de activare retrograda, LT va sintetiza IL-2 care va stimula APC si va induce o
crestere a productiei de molecule costimulatorii CD86 si CD80 si o crestere a expunerii de DA in
contextul MHC(deci creste sinteza moleculelor MHC). Aceasta activare retrograda serveste
cresterii stimularii LT de catre APC, LT necesitand semnale activatorii semnificative astfel incat
sa atinga pragul de activare necesar desfășurării mai departe a activarii LT.
Deci, cooperarea celulara ce reprezinta aspectele intercelulare globale presupune o activare
anterograda dinspre APC spre LT ce se face pe 2 cai, principala si accesorie, dar si o activare
retrograda, dinspre LT spre APC, pentru a sustine cascada proceselor de activare a LT.
In urma acestei cooperari celulare, rezultatele se vor observa la nivelul limfocitului T. Limfocitul
T sufera o maturizare functionala, care presupune cresterea sintezei de proteine intracelulare si
extracelulare necesare LT in a-si desfasura functia, chit ca se maturizeaza un LT CD4+ sau un
LTCD8+. De asemenea va fi indusa expansiunea clonala a LT activat, cu obtinerea unei clone de
LT ce recunosc acelasi determinant antigenic.
Deci, in urma activarii LT se produc:
-maturizarea functionala
-expansiunea clonala
2.Aspectele intercelulare, molecular-receptoriale, a activarii LT
La nivelul paracortexului, respectiv zonei T-dependente a ganglionului limfatic, se distinge
celula dendritica APC cantonata si limfocitele T naive ce stabilesc contacte cu celula APC pana
cand un LT naiv va stabili o recunoastere conformationala pe seama TCR cu DA expus in cadrul
MHC al APC.
Cele 2 celule exprima pe versantul membranar extern forte electrostatice de respingere, intrucat
la acest nivel exista sarcini electrice negative. Pentru a favoriza adeziunea celulelor si stabilirea
sinapsei imunologice, o prima etapa in acest proces consta in expunerea de molecule proteice
specifice, atat de LT cat si de APC, pe seama carora se se invinga fortele de respingere
electrostatice si care sa induca apropierea celor 2 celule. Acesste molecule vor consitui cupluri
de adeziune.
Un prim cuplu de adeziune este format din moleculele CD2+CD58, numit si cuplul LFA2-
LFA3(LFA2=CD2, expus pe suprafata membranara a LT naiv si CD58=LFA3, expus pe
suprafata membranara a celulei dendritice). Pe seama acestui prim cuplu de adeziune, celulele
vor fi apropiate intre ele in ciuda fortelor electrostatice de respingere. Aceste molecule de
adeziune, CD2 respectiv CD58, se exprima pe toata suprafata celulelor implicate in cooperarea
celulara, insa pe suprafetele celor 2 celule la nivelul carora se stabileste contactul se creeaza o
legatura tip fermoar (se spune ca celulele acoleaza - gen o==o).
Odata ce LT si APC au fost apropiate de un prim cuplu de adeziune, intra in actiune moleculele
celui de-al doilea cuplu de adeziune, format de LFA1+ICAM (LFA1 este exprimat pe suprafata
LT, iar ICAM e exprimat pe suprafata APC). Moleculele de adeziune din al doilea cuplu de
adeziune au o afinitate mai mica una fata de cealalta, insa au o stabilitate mai mare odata ce
legaturile sunt formate.
Deci, ca prima etapa in stabilirea cooperarii celulare este necesara apropierea si adeziunea
celulelor. Acest lucru se realizeaza prin cuplurile de adeziune:
-primul cuplu de adeziune ce intra in actiune: CD2(LFA2)+CD58(LFA3), ce a apropiat celulele
-al doilea cuplu de adeziune ce intra in actiune: LFA1+ICAM, mult mai stabil ca primul, ce
stabilizeaza legatura dintre cele 2 celule.
Odata ce s-au stabilit premisele initierii sinapsei imunologice si a procesului de recunoastere
conformationala, este necesara stabilirea pozitiei pe suprafata membranelor celulare a
moleculelor de adeziune si a moleculelor de recunoastere antigenica, adica MHC cu DA si TCR
cuplat de proteinele CD3 si lanturile zeta-zeta. Aceste molecule proteice implicate in semnalizare
sunt atasate plutelor lipidice(lipid rafts) din membranele celulare, plutele lipidice fiind zone
specializate din membrana celulara cu fosfolipide si colesterol care sunt inzestrate cu mobilitate.
Pe seama mobilitatii plutelor lipidice, se constata ca moleculele de adeziune ce organizeaza
cuplurile de adeziune se vor dispune la periferia sinapsei imunologice, avand rolul de a stabiliza
contactul celular si de a-l largi pe o suprafata cat mai mare apartinand ambelor celule; pe de alta
parte, proteinele MHC si TCR se vor organiza in centrul sinapsei imunologice, acolo unde este
necesara legatura cea mai stransa si distanta cea mai mica intre cele 2 celule. Zona centrala se
afla de asemenea in contact cu proteina PKC-izoforma teta, dispuse pe versantul intern
membranar, in citosolul LT; aceasta are rol important in etapa intracelulara a activării LT.
Deci in structura sinapsei periferice distingem zona periferica unde s-au reorganizat cuplurile de
adeziune si zona centrala unde se afla moleculele de recunoastere antigenica si unde legatura este
cea mai puternica. Daca distanta dinte celule LT-APC la nivelul zonei centrale este de 15 nm, la
nivelul zonei periferice distanta dintre celule este de 40 nm, intrucat moleculele de adeziune
trebuie sa asigure in primul rand stabilitatea conexiunii intre cele 2 celule.
Sinapsa imunologica are astfel rolul de a stabiliza contactul dintre APC si LT naiv si de a
structura spatiul necesar desfasurarii cailor de activare anterograda si retrograda in cadrul
cooperarii celulare. Sinapsa imunologica se afla la baza procesului de supraveghere imunologica,
distingandu-se 2 situatii in urma stabilirii cuplurilor de adeziune:
-daca are loc recunoasterea conformationala dintre MHC ce inglobeaza DA(determinantul
antigenic) si TCR, atunci sinapsa imunologica se stabilizeaza si se defasoara caile de activare
anterograda si retrograda
-altfel, cuplurile de adeziune se desfac si LT initial circula mai departe.
Practic, aceasta a fost etapa Antigen-independenta.
Urmeaza etapa Ag-dependenta a activarii limfocitului T. Aceasta la randul ei presupune 2 faze:
-faza extracelulara, in care are loc recunoasterea conformationala dintre LT si APC
-faza intracelulara, ce se desfasoara odata ce TCR sufera modificari conformtionale menite a
transduce semnalul activator. Aceasta faza intracelulara de activare a LT reprezinta aspectele
intracelulare ale activarii LT mentionate mai sus, cu etapele respective: intracitosolica si
intranucleara. Toate acestea se vor solda cu o crestere a transcriptiei unor gene ce codifica
proteine esentiale functionalitatii celulare, cu precadere IL2.
In faza de recunoastere antigenica extracelulara, TCR stabileste legaturi cu DA inglobat in MHC,
iar moleculele CD4 sau CD8 in functie de tipul de LT vor lega de asemenea MHC.
-> In continuare, TCR sufera modificari conformationale ce vor fi transmise proteinelor CD3 si
lanturilor proteice zeta-zeta atasate de TCR. In portiunile lor intracelulare, proteinele CD3 si
lanturile zeta-zeta exprima reziduuri tirozinice numite ITAM(immunoregulatory tyrozine
activation motif). Si portiunile intracelulare ale CD4/CD8 ce leaga MHC exprima ITAM, astfel
incat semnalul activator poate fi transmis si pe aceasta cale.
Urmeaza faza intracelulara intracitosolica a activarii LT, ce cuprinde o cascada a fosforilarilor
->in continuare intervin 2 tipuri de enzime numite protein-tirozin-kinaze: LCK si Fyn. LCK e
pozitionata in apropierea proteinei CD4/CD8, iar Fyn e pozitionata in apropierea CD3. Odata ce
protein-tirozin-kinazele sunt activate, ele vor fosforila reziduurile ITAM.
->in continuare intervine o proteina esentiala numita ZAP-70. Aceasta proteina are rol de
proteina adaptor, apropiind enzimele Fyn si LCK si motivele ITAM, dar pe de alta parte poate fi
substrat de fosforilare pentru Fyn, capatand la randul ei functie de kinaza pentru reziduuri
tirozinice. Proteina ZAP-70 ataseaza si lanturile zeta-zeta la protein-tirozin-kinaze, favorizand
fosforilarea motivelor ITAM si accentuarea cascadei de semnalizare. Un alt rol al proteinei ZAP-
70 este de a cupla si urmatoarele proteine adaptor in cadrul cascadei de semnalizare, respectiv
proteinele LAT(linker for activation of T-cells) si SLP76(proteina cu rol de linker de 76kDa).
Deci proteina ZAP-70:
-favorizeaza apropierea LCK si Fyn cu motivele ITAM de pe cozile zeta-zeta
-este substrat de fosforilare
-odata fosforilata de Fyn, capata functia de kinaza cu fosforilarea altor ITAM si amplificarea
cascadei de semnalizare
-cupleaza celelalte proteine adaptori LAT si SLP76, ce continua calea de semnalizare
Experimental, s-a dovedit ca absenta sau deficitul de proteina ZAP-70 este incompatibil cu viata,
intrucat LT nu se poate activa. Proteina ZAP-70 reprezinta si un element important in
imunoreglare, in reglarea intensitatii activarii limfocitare.
->mai departe, proteinele LAP si SLP76 mediaza legatura cu principalele cai de semnalizare
biochimica din LT naiv, si anume:
1.Calea PLC-izoforma gamma. Enzima fosfolipaza C hidrolizeaza fosfatidilinozitolul din
structura lipidica a membranei celulare, rezultand IP3 si DAG
-IP3, molecula hidrosolubila, se leaga de receptorii specifici de pe versantul citosolic al
endomembranei REN, unde se stocheaza Ca2+. Legarea IP3 de receptori va duce la eliberarea Ca
in citosol, cu cresterea concentratiei Ca intracelular. Ca2+ in concentratie crescuta va activa
proteina numita calcineurina. Calcineurina activeaza factorul de transcriptie numit NFAT. In
forma sa activata, NFAT strabate membrana nucleara si se leaga de promoterul unor gene
importante ce codifica proteine necesare LT matur.
-DAG, molecula liposolubila, activeaza PKC ce va media in primul rand activarea factorului
de activare NF-kB. Ca urmare a activarii, inhibitorul Nf-kB este clivat, iar NF-kB strabate
membrana nucleara si se leaga de promoterul unor gene specifice.
2.Calea MAP-kinazelor(Mitogen activator proteins). Aceasta cuprinde proteinele SGP(Small G-
proteins -Ras,Rac- capabile sa transfere guanina) ce activeaza kinazele MAP, care la randul lor
vor activa factorii de transcriere din familia AP-1(Fos si Jun).
In continuare urmeaza faza intranucleara a activarii LT. Toti factorii de transcriptie activati -
NFAT, NF-kB, AP-1 - vor induce cresterea ratei de transcriptie cu precadere a genei de codifica
IL-2, cu cresterea nivelului de ARNm corespunzator acesteia in citosolul LT naiv.
Aceasta este calea principala si lunga de semnalizare. Exista si o cale scurta de semnalizare ce
implica proteinele CD45, ce vor suferi modificari conformationale transmise lanturilor zeta-zeta,
ce prezinta motivele ITAM si vor interactiona cu proteina ZAP-70.
Pe langa aceasta cale principala mediata de moleculele de recunoastere antigenica exista si calea
secundara in cadrul sinapsei imunologice, in care sunt implicate moleculele de co-stimulare,
impartite in 2 categorii:
1.CD86/B72 si CD80/B71 de pe suprafata celulelor dendritice APC, respectiv CD28 din
membrana LT. La capatul intracelular al CD28 se disting reziduuri tirozinice ITAM ce vor fi
fosforilate, iar CD28 se afla de asemenea in legatura cu LCK. De la acest nivel, cascada de
semnalizare se desfasoara similar cu cea principala. Calea accesorie serveste unei amplificari
suplimentare a factorilor de transcriptie, cu aplificarea transcrieirii genice.
2.CD40 exprimat pe membrana APC si CD40L exprimat pe suprafata LT. Cuplul Cd40-Cd40L
de molecule co-stimulatorii serveste la structurarea unei bucle de amplificare, astfel incat acestea
se exprima tardiv, in urma cuplarii moleculelor co-stimulatorii CD28-Cd80 si CD86. Moleculele
CD40 si CD40L servesc structurarii caii de transmitere retrograda de semnale activatorii de la
LT catre APC, fapt necesar cresterii expresiei de CD80, CD86 si a expresiei de MHC ce
inglobeaza DA. Aceasta transmitere retrograda este necesara pentru ca LT sa primeasca stimuli
activatori suficienti pentru a atinge pragul de activare necesar parcurgerii restului de etape.
Odata cu finalizarea procesului de activare a LT, vor fi necesare mecanisme de inhibare a
activarii limfocitare. Se distinge astfel molecula CTLA-4, care va fi expusa pe suprafata
membranara si care prezint afinitate de 100 de ori mai mare pt CD28 decat CD80 sau CD86.
Practic CTLA-4 disloca moleculele CD80/CD86 de pe CD28, cu inhibarea acestui mecanism de
co-stimulare. Pe de alta parte exista si motive inhibitorii tirozinice numite
ITIM(immunoregulatory tyrosine-inhibiting motif). ITIM cupleaza fosfataze ce defosforileaza
proteinele cailor de semnalizare, cu inactivarea acestora.

Curs7- Inca nu stiu numele

Dotarile limfocitului T pentru a putea recunoaste determinantul antigenic - despre receptori-.
Procesul de activare poate fi privit la mai multe niveluri:
1.intercelular- interactiunea/cooperarea celulara dintre APC si LT CD4+. De CD4+ avem nevoie
atat in RIU, ca sa putem activa LB mai departe si sa avem produs final anticorpi. Ca sa putem sa
activam LT CD8+ (celulele efectorii pentru RIC), avem nevoie tot de T helper.
In interactiune APC - LT CD4+, la nivel intercelular, primul lucru esential este sa stabileasca
niste contacte suficient de apropiate astfel incat sa fie mai puternice decat tendinta de respingere
naturala a celulelor.
Exemplu: sinapsa imunologica - presupune contactul celor 2 celule pe o suprafata mai larga. In
mijlocul acestei sinapse, distanta este foarte mica (15 nanomicroni), deci este un contact foarte
strans intre MHC si determinantul antigenic, intre TCR cuplat obligatoriu de CD3 - altfel nu
transduce semnalul activator, intre MHC si CD4.
La niv celular, cele 2 celule coopereaza atat anterograd, cat si retrograd:
1. anterograd - transmit semnale activatorii de la APC catre LT, prin faptul ca prezinta
determinantul antigenic
2. Retrograd - LT CD4+ odată ce a primit primele semnale activatorii, va descarca citokine
in sinapsa imunologica, care vor transmite semnale suplimentare activatorii catre APC
(cooperarea la nivel celular).
Cooperarea la nivel receptorial, molecular, este intre MHC si determinantul antigenic si intre
TCR-CD4-Caile accesorii.
Caile accesorii sunt reprezentate de moleculele co-stimulatorii din partea APC (CD80,86),
cunoscute si sub denumirea de B7-I, B7-II si pe partea cealalta este CD28.
Dupa ce am avut cuplarea receptor ligand, am avut transmiterea semnalului activator la nivel
citosolic si acum angajam caile inozitor trifosfat (pe hidrosolubil), diacil glicerol (pe liposolubil),
MAP Kinaze in vederea:
- transmiterii semnalul activator : de la supraf celulei la nucleu, pana la gena in zona promoter
- amplificarii semnalului
Avem un receptor, 3 cai de transmitere a semnalului activator care se duc pe 3 factori de
transcriptie NFKB, NFAT si AP1.
Privind global acest fenomen, avem un APC care prezinta catre CD4+; in unele cazuri, prezinta
si catre CD8.
Prima etapa, activarea, presupune 3 aspecte daca vorbim de limfocite:
1.activare metabolica= sinteza de proteine (molecule efectorii sau molecule exprimate pe
suprafata sau secretate, molecule de adeziune, chemokine, citokine). Ele sunt mesageri si mai
trebuie sa faca ceva: vom avea nevoie de mai multe limfocite care sa recunoasca acelasi
determinant antigenic si sa produca acelasi efector.
Efectorii sunt la fel, insa recunoasterea este diferita pentru fiecare. O sa avem nevoie de
expansiune clonala si, in cazul LT CD4+, stim deja ca T helperele sunt de tip Th1 si Th2. Th trb
sa fie gata la setarea tipului de raspuns, care depinde de tipul de antigen. Vom avea RIU sau RIC,
in functie de stimul. LT nu fac diferentierea, ele nu stiu ca antigenul e exogen sau endogen, ele
fac diferentierea pe tipul de MHC pe care sunt prezentate.
Activarea sintezei proteice duce la maturizarea functionala care presupune:
1. Modificarea fenotipului morfofunctional, profiferare, diferentiere
2.Activare metabolica - sinteza proteica
Modificarea fenotipului inseamna secretie de citokine deoarece sunt molec efectorii a
limfocitelor CD4+, respectiv Th. Th sunt forma efectorie a celulelor, iar pe suprafata au tot ce le
trebuie ca sa comunice si sa se deplaseze. Ca si localizare ne aflam in zona T dependenta a org
limfoide secundare si stau acolo pt ca realizeaza supravegherea imunologica. Limfocitele trec si
verifica ce prezinta APC-ul, stabilind contacte prin molec de adeziune. Fac sinapsa, iar daca nu
exista potrivire conformationala, se detaseaza, dar ajung suficient de aproape incat sa vada daca
se potrivesc.
Presupunem ca a stabilit contact, exista potrivire conformationala si incep sa se transmita
semnala activatorii - cale principala, caile accesorii. Pentru ca limfocitul sa parcurga etapele de
activare, sa sintetizeze moleculele, sa inceapa ciclul celular, sa prolifereze si sa se diferentieze,
este nevoie sa intareasca legatura. Pot stabili contacte si moleculele care nu are potrivire
conformationala. Diferenta se face pana in 8h.
In primele 2h incepe sinteza de CD69 - acesta este un receptor care reduce expresia sau
blocheaza un receptor care mediaza plecarea: Sfignozina receptor 1. Acest CD69 blocheaza si nu
mai permite sa se exprime.
Trebuie sa faca foarte rapid: Avem nevoie de IL2, dar ca sa primesc semnale de la IL2 avem
nevoie de receptor. In mod constitutiv, exista si secretie de IL2 si receptor de IL2, dar in cantitate
extrem de mica. Deci trebuie sintetizat atat receptorul pentru IL2, cat si IL2. Toate acestea vor
permite avansarea cascadei de activare. Este un moment cheie dpdv a maturizarii fenotipului,
dpdv morfofunctional, cat si al proliferarii.
Incepem sa sintetizam receptori suplimentari care transmit semnale activatorii: unul e 40 lingand,
dar ne pregatim si pentru etapa urmatoare in care am obtinut nivelul de maturitate pe care ni-l
dorim si trebuie sa oprim procesul.
Un singur receptor transmite semnale inhibitorii: CTLA4. El va recunoaste moleculele co-
stimulatorii, adica 80,86, care sunt cuplate pe CD28. CD28 trimite semnale activatorii, fiind cea
mai importantă calea accesorie.
Prima data va transmite semnale activatorii prin cuplarea la 80,86 (B7I, B7II). Dupa ce a fost
atins nivelul de maturitate in limfocit, se opresc aceste semnale. Vor incepe sinteza si expresia
unui receptor care sa blocheze transmiterea acestor semnale.Va incepe transmiterea de semnale
inhibitorii prin scoaterea lui CD28 de acolo si, in schimb, cuplarea lui cu 80/86 (au afinitate
nativa de 100 de ori mai mare decat CD28).
Limfocitul acum este matur, in forma sa efectorie, diferentiata si cu memorie. El trebuie sa fie
capabil sa sintetizeze molecule efectorii (citokine) si sa se deplaseze catre poarta de intare. Va
secreta chemokine si molecule de adeziune.
Pentru a putea comunica, este nevoie sa aiba pe suprafata lor si receptori pentru citokine, nu
numai sa secrete citokine. Receptorii pentru citokine sunt de 5 feluri si au fost diferentiati in
functie de segmentul exterior, de modul de recunoastere, de modul de transmitere al semnalului
activator.
Este important tipul 1 de transmitere al semnalului activator. Receptorii pentru citokine de tip 1
vor avea in comun o zona de homologie, caracterizata de prezenta unori reziduuri cisteinice, vor
avea o zona de recunoaștere particulara. Toti receptorii au in comun cisteine.
Calea de transmitere a semnalului este JAK STAT.
In primele 2h, transducerea semnalului activator, dupa recunoastere, presupunea si activarea
factorului de transcriptie care va activa AP1. Avem nevoie de sinteza de FOS si JUNE, dar
JUNE trebuia activat. Ambele se cuplau asemenea unui fermoar. Cu alte cuvinte, in primele ore
vom avea o sinteza maxima de proteine care intra in structura factorilor de transcripție.
Mai departe va incepe sinteza de molecule CD69, IL2 si de receptori pentru IL2, care permit
avansarea acestei activari.
IL2 are structura glicoproteica si dimensiuni mici (15kDal), formata din 4 alpha-helixuri si este
produsa, in mare parte, de limfocitele T CD4+. Va fi secretata numai in sinapsa imunologica si
va transmite semnale de supravietuire, de proliferare si de diferentiere. Celulele T regulatorii,
care sunt si ele CD4+, vor primi semnale activatorii de la IL2.
Receptorul pentru IL2 se gaseste pe limfocitele T naive si activate, pe celulele efectorii si pe cele
cu memorie. Receptorii pentru IL2 de tip 1 au 3 lanturi (chains-C) : alpha, beta, gamma.
Functiile lanturilor beta si gamma sunt de transducere a semnalului activator. Specific pentru
recunoastere, pentru IL2, este doar alpha, care initial are afinitate scazuta. In urma porcesului de
activare, creste si afinitatea. Alpha se numeste CD25. Este important de retinut deoarece exista si
sub forma solubila; este un marker de activare limfocitara.
Beta C face transducerea semnalului activator pe calea JAL STAT si se numeste CD122.
Gamma C este CD132 ai are afinitate mare. Este comun pentru IL4, 7, 9, 15, 21,22. Este
necesara pentru activarea tuturor celulelor CD4+, dar 15 si 21 sunt specifice pentru Th17.
Am recunoscut, am parcurs etapele initiale de activare (am sintetizat lantul alpha pentru IL2, am
secretat IL2). Limfocitul T se activeaza, transmite semnale de supravietuire si proliferare, dar si
catre APC pentru cresterea expunerii de molecule costimulatorii (80, 86; B7I si B7II). Avem deja
complexul receptorial cu afinitate inalta.
IL2 permite supravietuirea, care este controlata si de proteinele din familia BCL, care transmit
semnale opuse (unele transmit semnale de apoptoza si unele inhiba apoptoza).
In cazul in care limfocitul T a primit semnale de la IL2, vor fi inhibate proteinele P27 care
transmit semnale proapoptotice si vor fi stimulate proteinele BCL2 si BCL X, care transmit
semnale de supravietuire.
Mai departe, limfocitul T trebuie sa prolifereze. Ciclul celular este reglat de cicline, care permit
deblocarea ciclului, dar si de proteine cu rol inhibitor.
Dupa diferentiere, in cadrul cascadei activatoare, obtinem celulele efectorii. Singura diferenta
dintre ele si celulele cu memorie este durata de viata, care este scurta pentru celulele efectorii.
Un numar mic vor avea durata de viata lunga, conditia principala fiind sa recunoasca acelasi
determinant antigenic. A doua conditie este sa nu mai aiba nevoie de un timp atat de lung de
activare. Pe baza lor se va realiza raspunsul imun secundar.
Intr-un raspuns imun primar, avem nevoie de 7-10 zile din momentul intalnirii cu un agent
patogen. Vom obtine un numar de celule capabile sa supravietuiasca si sa recunoasca patogenul
in viitor. Etapa de prezentare nu poate fi scurtata, insa etapa de activare poate.
Limfocitele T regulatorii au si ele durata lunga de viata.
Toate aceste observatii au fost facute in vivo. In vitro, s-a observat ca IL2, adaugata la culturi de
NK-uri sau de limfocite B, stimuleaza acelasi lucru: proliferarea si diferentierea.
Proliferarea celulara presupune expansiunea clonala. Semnalele care mediaza expansiunea
clonala sunt aceleasi ca si in cazul activarii limfocitului: recunoastere (pe cale principala,
secundara si cai accesorii). Semnalele accesorii sunt 80,86/B7I, B7II. Avem nevoie si de factori
de crestere autocrini, adica de IL2.
S-a facut un experiment privind specificitatea celuleor si s-a observat ca in urma infectarii cu
virusul Ebstein Barr, numarul de celule CD4+ a fost de 1:100 sau 1:000. Dupa stimularea
ulterioara cu virus Ebstein Barr, raportul a ajuns la 1:10. Celula efectorie va fi CD8, deoarece
virusul este un patogen intracelular. CD8 masurat inainte de infectie era de 1:10.000 sau
1:1.000.000. Dupa stimulare cu virus, raporturile au ajuns 1:3 sau 1:10.
Celulele au fost diferentiate. CD4 se diferentiaza functional, ca efectori , ca memorie. CD8 se
diferentiaza doar ca efectorii si ca memorie.
Diferentele morfologice si functionale intre CD4: naive, efectorii si cu memorie. Se diferentiaza
prin moleculele aflate pe suprafata lor, care sunt legate de functia lor. Pe celulele CD4 naive vom
avea, in afara de TCR (receptori de recunoastere), obligatoriu CD3 si CD28. Pe CD4 efector si
pe cel cu memorie nu mai avem nevoie de CD28.
CD45 - sunt 6 izoforme care difera intre ele prin marime si afinitate. RA+ sunt caracteristice
pentru naive, au afinitate redusa. RO+ sunt caracteristice pentru efectorii si pentru cele cu
memorie si au afinitate crescuta. Ele transmit semnale activatorii suplimenatre.
CD25 - sunt lanturile alpha de la IL2. Celulele naive au CD25 in cantitate mica, cele efectorii au
CD25 in cantitate mare, cele cu memorie au in cantitate mica.
Diferenta dintre celule cu memorie si cele efectorii, in afara de durata de viata, este
supravietuirea. Ea este asigurata de un receptor (CD127) si un semnal (dat de IL7). CD127 va fi
caracteristic celulelor cu memorie. Naivele si celulele efectorii au si ele CD127, cu mentiunea ca
in cele efectorii nu mai este nevoie de el. Pe celulele naive si pe cele cu memorie, CD127 se afla
in cantitate mare. Celulele cu memorie si cele efectorii se vor duce in locuri diferite, au molecule
de adeziune diferite.
Naivele se duc in organele limfoide secundare, unde o sa gaseasca receptori pentru chemokina7

Curs7- ultimele minute

CD4 pozitiv= Thelper 0 in acest moment pentru ca nu s-au diferentiat.Procesele au loc simultan,
simultan si sintetizeaza moleculele si declanseaza proliferare si tot simultan se diferentiaza.
Abordam a3a parte: de DIFERENTIERE
Subseturi functionale (7 subseturi) !stam linistiti ca nu le prezinta pe toate, ci cum se
diferentiaza si care sunt cele principale
Evenimente initiale:
-dupa ce au primit primele semnale activatorii acestea sunt Thelper 0 sunt imature, precursoare,
au set complet de citokine (au gene pt toate citokinele posibile)- secreta interleukina2 in cantitate
foarte mica (in momentele initiale ale activarii) dupa stimularea antigenului ele se diferentiaza
din precursor in zero,inseamna ca pot sa sintetizeze toate genele. Cum selecteaza setul?
(fiecare subset e caracterizat de un set de citokine- exemplu: TH1=IFN+ILK2, TH2=
interleukine 4,5,13; TH17=interleukine 17,22 astea sunt seturi speciale de citokine) Unde
actioneaza TH1?Vor face raspuns imun celular, efect functional: distrugerea virusului sau
bacterii cu cavitate intracelulara.
Interferon gamma-aparare antivirala. Cine fac aparare antivirala? Fac CD8(citotoxice in forma
lor efecttorie, NK si macrofagele)
TH2=4,5,13
IL4si IL13 stimuleaza producerea de IgE- impotriva helmintilor, velmintilor; Ig E si
eozenofilele sunt mijloace efectorii ca sa ne apere impotriva helmintilor;
IL5- stimuleaza productia de eozenofile.
Datorita modificarilor schimburilor de viata in care nu ne mai intalnim cu viermi dar exista
dereglari care in prezent IgE si prezenta eozenofilelor in cantitate mare este caracteristica pentru
boala ???? a tusit cineva…
IL17,22-proinflamatori; ele actioneaza pe cel epiteliale si neutrofile(cel.imature, primii soldati)
stimuleaza productia lor,iar pe epiteliu/endoteliu vor modifica care premit acumulare de
neutrofile.
TH0 pot sa activeze transcriptia tuturor.
Daca incep sa secrete citokinele unui set vor fi inhibate productia celorlalte citokine.
Exemplu: daca incep sa secrete interferon gamma, unul dintre raspunsurile la aceasta secretie va
fi inhibarea secretiei pt IL4,IL5 si IL13.
Etapele diferentierii:
-inductie
-angajare
-amplificare
Inductie: cum ajung sa se directioneze ASTEA, cum ajung sa se duca spre setul caracteristic
Thelper specific. Etapa care face din tot sa ma duc spre un set caracteristic.
Amplificarea: e deja pe parcursul acela.Mecanism: sinteza si selectia setului caracteristic ihiba
sinteza si secretia celorlalte citokine. Amplificarea este cresterea productiei
Exemple: intracelular un anumite celule care prezinta dar care au trecut de etapa imunitatii
innascute, inainte au fost stimulate NK, simularea NK duce la productia de citokine antivirale
adica interferon gamma si TNF alfa, adica mediul citokinic e deja format. Intelegeti? :)))
Deci avem limfocitul ala care poate sa produca orice. Avem in afara de stimulii care permit
activarea lui si interferon gamma mediu general, deci inductia va fi spre TH1
Daca avem extra celular o sa avem interleukina 12 care e produsa de macrofag si va duce
inductia spre TH2.
Citokinele polarizante dependente de inflamatie 12 si interferon gamma se duc spre TH1
raspunsul este celular, antigenul e intracelular, vrem sa distrugem celula in sine, nune folosim
Ac.Avem la dispozitie NKin imunitate innascuta si citotoxice in imunitatea adaptata.
TGF beta-produs constitutiv indutie spre T regulatorii sau T17(inflamatii).
rasp inflamator 6 produs de endoteliu si hepatocite-> inductie-> IL6 duc spre TH2
Raspuns rezultat este umoral
Angajarea: in momentul in care a inceput sa se activeze trascriptia unor gene automat semnalele
sunt inhibitori, se descarca citokinele respective, ele vor da semnale inhibitorii pentru celelalte
genuri. Promoveaza propria dezvoltare si supreseaza dezv celorlalte seturi.
Factori care influenteaza amplificarea sunt:
-factori transcriptionali
-profilul distinct
Factori care influenteaza diferentierea sunt:
-tipul de agenti infectiosi care va influenta inductia
-celulele producatoare de citokine, care la randul lor sunt influentate de tipul de agenti infectiosi
Sunt in legatura
-setul de citokine prorii o sa influenteze angajarea, iar aplificarea e data de setul de trasnscriptie
si de fondul genetic al gazdelor (boli alergice- predispozitie genetic in a dezvolta un rasp imun de
tip TH2) In mod normal raspunsul de tip TH2 este specific organismului imatur-copil dupa
primele infectii ale copilariei o sa aiba un raspuns preponderent tip TH1. Aceste persoane care
dezvolta alergii, la ei persista preponderenta rasp de tip TH2, iar asta e determinata genetic.
In mod particular pt TH1- celulele care influenteaza inductia sunt:
-virusuri: NK ( secreta interferon gamma), macrofage si cel dendritice (secreta interleukina 12,
IL12 va fi transudus semnalul pe STAT4, 1 si TIBET? Care vor duce la secretie de interferon
gamma, IFN gamma o sa inhibe transcripria celorlalte seturi de genuri si se vor dezvolta numai
TH1.
In realitate lucrurile nu sunt stricte! Sunt preponderent si pot trece dintr-un tip in altul de raspuns
desi sunt prezentate didactic, In relitate nu o sa gasim sa aiba ALA doar interferon.
Functiile TH1
-prima citokina: interferonul care va actiona pe macrofagele activate, activandu-i functiile
microbicide pe limfocitul B o sa stimuleze schimbarea din IgG(IgG2 se va duce in IgG2C)
-o sa inhibe schimburile IL4 dependent (IL4 e citokina care favorizeaza schimbul din IgG in IgE)
Prezenta interferonului va scadea prezenta interleukina 4, deci va scadea posibilitatea de a se
transformain IgE
-CD4 se vor diferentia in tip de TH! Dar intr o mai mica masura. In mai putine semnale IL2 si
17, iar pe APC o sa faca stimularea exprimarii antigeni determinanti antigenici imunodominanti.
-IL10 ( mai e secretata si de T regulatorii)- sigura care are efect antiinflamator
Efect proinflamator sunt: IL1,IL6 si TNF
-antigene extracelulare citokine polarizante IL4 care va duce pe STAT si GATA? factorii
trasncriptionali- functiile schimburile de clasa
IL13 IL4- au receptor comun ,e diferit doar capul care face recunoasterea
IL13 mediaza reparare tisulara si fibroza, gastrointestinal si in celule tractuluiresp face secretia
de mucus. Boli alergice: astm si alergii alimentare( astm-maifestari chimice in comun
hipersecretie de mucus cu manifestare clinica: tuse si dispnee; alergii alimentare-pristaltism si
hipersecretie de mucus)
IL5- citokina responsabila de productia de eozenofile( ezoenofilele au fost date sa ne apare de
helminti, in mod particular: productia lor din granule produc enzime cationice, care sa lizeze)
Th2 in prezent cea mai importanta asociere a lor este cu boala alergica si cu bolile helmintice
IL17- cel care determina diferentierea sunt dentriticele si 17; antigenele sunt extracelulare ele
merg maimult cu inflamatia, bacteria si fungi
Polarizante, proinflamatorii: 6,1
IL21 e proprie a lui TH17
TGF beta este considerat factor care stimuleaza diferentierea lui TH17 datorita faptului ca TGF
beta stimuleaza calea ROR gamma T, e factorul specific pentru |TH17
IL17 avem mai multe forme de la a la f, actioneaza pe: neutrofile(creste recrutarea,creste
regenerarea) si pe tesuturi ( inflamatie, creste capacitatea de aparare)
IL22 ?
IL21?
TH17 merge si pe stimulare umorala si pe stimulare celulara (NK)
Procesul inflamator insoteste orice tip de infectie
Porprietatile citokinelor produse de limfocitele CD4 ?
*pleotrafism:citokinele nu au un singur substrat, actioneaza pe tipuri diferite de celule
*reduntanta: pe o celula ca sa produca un anumit efect ea primeste info cu acelasi sens de la
diferite citokine (cica e logic pt ca organismul isi asigura mecanism de BECCA? Prin ambele )
O citokina face mai multe efecte si o celula isi modifica comportamentul prin primirea de
semnale pe mai multe cai.

*sinergism: pot sa cresc expresia MHCI atat prin stimuli mediati de interferon cat si mediati de
TNFalfa
Ex: celula substrat care primeste informatii de la acestea, Cine ar putea sa fie? Raspuns: NK, dar
NK la randul lor secreta si interferon si TNFalfa, casi citotoxicele pentru ca si iterferon si TNF
alfa alaturi de fast fast ligant? mediaza apoptoza dintr-o celula infectata.
Antagonist:
Exemplul cu IL10 care are efect antiinflamator, inhiba activarea macrofagelor.
Curs8- Raspunsul Imun Celular
Ultima data am ajuns la maturizarea lui CD4+ și ăsta s-a făcut T helper.
T helper e veriga centrala atat pentru RIU cat si pentru RIC.
RIC
Cu ajutorul lui T helper putem sa activam complet limfocitul T naiv CD8+, asta inseamna ca la
sfarsitul procesului de activare noi vom avea celula efectorie care va fi limfocitul T citotoxic.
Limfocitul T citotoxic poate sa fie la randul lui diferentiat in celula efectorie si celula cu
memorie.

RIC e un Raspuns imun adaptat sau specific pentru ca are recunoastere specifica (adica
recunoaste specific o secventa a unui receptor specific care va corespunde conformational pentru
o secventa a reprezentantului antigenic), spre deosebire de recunoasterea nespecifica care
recunosc PAMS

Putem sa privim scopul 2 puncte de vedere:

1.dpdv al patogenului- distrugem patogenii cu habitat intracelular- virusuri sau bacterii cu habitat
intracelular.
Virusurile pot a infecteze orice celule, inclusiv non fagocitare, și atunci vorbeam noi de celulele
non fagocitare care pot sa devina APCuri ocazional pentru ca ele vor exprima pe suprafata lor
MHC I (explicatie mai clara: virusurile infecteaza celule care se transforma ulterior in APC uri
ocazionale) , dar celulele infectate pot fi fagocitate si se face prezentarea prin fagocit.
Alta varianta e sa avem bacteriile intracitoplasmatice: mycobacterium, Leishmania (uf, ca
leishamnania asta e parazit, sweety, call Ionela Neagoe), ele ajung sa se dezvolte in macrofge
2.Nu stiu daca ma credeti, dar nu am aflat nici acum care este al doile punct de vedere...desi cred
eu ca mai vrea sa privesca si din punct de vedere al mecanismului de distrugere, a se citi in
urmatorul paragraf.

Mecanismul de distrugere se bazeaza pe citotoxicitate

Principiu citotoxicitate
1.Citotoxicitate directa
A. Eliberezi enzime- detemini formare de pori-liza osmotica
B. Faci? Nush ce a zis femeia...dar ea a zis clar ca sunt 2 metode
2.Citoliza indirecta mediata prin citokine (TNF, interferon gamma)

Pe de alta parte distrugerea celulelor ingenice-self care pentru a fi distruse trebuie ori sa fie
infectate si sa prezinte determinanti antigenici ori să prezinte semnale de agresiune/stres
(DAMPs), pe de alta parte distrugerea celulelor alogene-non self ( singura situatie transplant)

Aparare impotriva microbilor cu habitat celular

- infectie viarala----atentie! Daca suntem pe raspuns imun adaptat specific- celula efectorie
va fi Limfocitul T CD8+ care este in forma sa efectorie adica o chema citotoxica
- bacterii cu habitat intracelular----Celula efectorie e macrofagul care are nevoie si de
contributia lui TH1

De ce bacteriile si virusurile o iau pe cai diferite?

Virusurile ajung in citosol iar procesarea antigenelor prin citosol ducea la expunere pe MHC I,
iar acesta era recunoscut de limfocitul T citotoxic CD8+.
Patogenii care ajung prin inglobare in veziculele macrofagului, iar macrofagul va juca in acest
caz rol de APC si va exprima prin MHC II, iar acesta va fi recunoscut de CD4+ si se va
diferentia TH1 .

Veriga centrala pentru dezvoltarea raspunsului adaptat/specifc(adica ala care recunoaste

determinant antigenic) e activarea T helperelor, ele vor face diferenta si vor permite avansarea
cascadei de activare pana la produsul final ( limfocitul T citotoxic)

Activare limfocid CD8+

Pentru aceasta avem nevoie de
-un APC care sa exprime un MHC
-T helpere
A mai zis ceva de NK, dar credeti-ma ca e asa haotica...n-am inteles ce a zis
Etapele RIC
I.Inductia RIC: activarea celulara a
a.Limfocitelor LT CD8+ naive
-APC-CD4+ (OLS): actiivare CD4+ ---- subseturi TH efectoare
-APC-CD8+ ( OLS): activarea* CD8+ (incompleta)
-CD4⁺-CD8 ⁺ → maturizarea completa a LT naïve CD8⁺ → LT CD8 (LTC) & LTC
memorie=> Migrarea LT activate
b. NK cells
II. Dezvoltarea RIC:
1. Generarea unui proces inflamator nespecific local
2. Penetrarea LTC activate in tesuturile infectate →
3. Distrugerea & eliminarea celulei-tinta

Activarea LTC are loc in ganglionii limfatici aria T dependenta

Limfocitele naive se activeaza greu
1 Recunoastere antigenica
O sa recunoasca determinantul antigenic de pe APC ajuns in ganglionul limfatic:
-prima etapa o sa fie: MHC I recunoscut de TCR
-a doua etapa o sa fie: CD80-86 B7- CD28
2. Activarea limfocitului
Primele modificari
-vrem sa ramana acolo ca sa primească toate semnalele activatorii , deci intervine CD69;
-cam in același timp avem nevoie de IL2 pt supraviețuire si proliferare, deci o sa secrete si IL2,
dar avem nevoie si de lanțul alfa al receptorului pt IL2 (le are pe beta si gama deja)

Face la fel ca CD4, diferenta fata de CD4+ e ca are nevoie de mai multi stimuli activatori care
vor proveni de la T helper, asta înseamnă ca in același timp trebuie sa activam si sa avem acolo si
un T helper.

Etapa de inducție se finalizează cu niste limfocite efectorii, adică niste T helpere daca vorbim de
RIC și niste limfocite citotoxice
Urmeaza ca ele sa intre in circulatie

ETAPA 2
Ele trebuie sa ajunga la poarta de intrare unde o sa fie in acelasi timp alte celule care le asteapta.
Au ramas acolo niste macrofage, neutrofile, adica alea nespecifice si nk uri, iar acestea au
incercat sa tina patogenul pe loc, dar ele activandu-se secreta citokine, chemokine si receptori.
Citokinele modifica...ce vor face?citokinele fac inflamatie, adica duc la modificarea fenotipului
endoteliului vascular cu un scop foarte precis: pe acolo trebuie sa permita trecerea celulelor de
care au nevoie, de intariri...bushit cavalerie..ceva exemplu...ma doare capul...am inteles
ideea ...gata.... Firul actiunii se desfasoara pe mai multe planuri: unul se intampla la poarta de
intrare, unul se intampla in ganglionul limfatic.
Asta facem azi.
Hai sa i omoram.

Bun, vorbeam de limfocitul T CD8+, e naiv saracul de el, pe de-o parte avem asa: uite aici avem
o chema sugestiva, de fapt nu e neaparat acelasi APC, o sa fie APC uri diferite, dar prezinta
acelasi determinant antigenic ( ce vrea femeia sa zica e ca in poza nu e un singur APC care
prezinta si la cd8 si la cd4, ci apc uri diferite care au acelasi determinant antigenic, de la acelasi
tip de patogen).
El (APC-UL) prezinta catre CD4+ , l-a activat pe asta, consecințele activării sunt:
1.secretie de IL2 care îi permite atat lui cd4 sa avanseze cascada lui activatorie pana o sa avem o
clona de celule care va fi diferentiata în TH1, de unde ne-a venit ideea ca vrem TH1? Pai
stimulul a fost intracelular, viral, asta înseamnă ca la locul faptei s-au activat și macrofage dar și
NK uri, ele vor secreta interferon, că asta vă ziceam saptamana trecută, cum se induce.În faza
inițială de activare teoretic poate sa se activeze gena oricărei citokine, dar se vor activa doar alea
de care avem nevoie, în cazul acesta interferon, TNF alfa, IL2 .Odată ce au inceput sa se
angajeze pe acea direcție de diferențiere, se va inhiba sinteza celorlalte gene , iar acel TH va fi
diferentiat inTH1 care va secreta IL2, tnf alfa, interferon. (acum continua partea aia cu „ii
permite atat lui cd ....deci in loc de in acelasi timp eu as fi zis „ cat si cd8+”)În același timp si cd
8 a primit semnale activatoare.Repetăm schema cu tcr cu determinant antigenic pe mhc, dupa
care urmeaza semnale accesorii: cd28 cu cd86, intre timp primeste il2 dar incepe si el sa secrete
il2 si R,care i permite avansarea.
Deci avem o cooperare intre apc si cd4, avem a doua cooperare: intre apc si cd8 si avem a treia
cooperare : intre cd4 si cd8 ; a.i. la sf acestei activari o sa avem celulele efectorii. Care vor fi?
TH1 si citotoxice: efectorii si cu memorie. Ce le diferențiază? Durata de viata, timpul de
supraviețuire. Efectoriile sunt multe, de ce ai vrea sa tii atat de multe?Nu vrei sa pastrezi atat de
multe, în schimb vrei sa tii un numar de celule care vrei să aibă aceeași recunoaștere, pt ca pe
baza lor se dezvolta raspunsul imun secundar. Pe baza celor cu memorie se dezolta rasp imun
secundar. Durata de supraviețuire e legată de niște semnale care sunt transmise prin R pt IL7
adică c127 si IL7.

Am ajuns in situatia cand avem citotoxice efectorii si cu memorie.Ce trebuie sa faca ele?
Ca urmare a activarii avem sinteza de molecule efectorii, la citotoxice secretă citokine si enzime.
Pe de alta parte trebuie si sa plece, deci o sa schimbe receptorii pentru chemokine, chemokinele
si moleculele de adeziune, în sensul că le vor schimba pt cele care se vor găsi pe endoteliul
vascular pentru ca acolo trebuie sa ajunga. Deci pe naive o sa avem L selectina, iar pe endoteliu
o sa avem lingandul pt L selectina, dar pe activate o sa Avem E si P selectine, pt ca si endoteliul
vascular la locul faptei isi va modifica fenotipul sub actiunea citokinelor care sunt produse local
si de asemenea mai tineti minte de integrine: LFA-1 VLA-4 si ICAM-1 VCAM -1- cuplu de
adeziune prezent si in sinapsa imunologica.
Si aici (banuiesc ca ne-am mutat la poarta de intrare, nu mai suntem in ganglion) avem diferite
chemokine, cele pe baza cărora se face gradientul(etf ce gradient viseaza femeia asta?)

1.Generarea inflamatiei locale

Warning! Am scris exact ce a zis ea pe desen
Asta va aduc aminte ce se intampla la locul faptei,cand a intrat patogenul :
asta e microbul recunoscut de macrofag,aici s-au schimbat moleculele de adeziune,
un moment important e sinteza si secretia de chemokine, ele sunt pe interior, dar vor trece pe
partea luminala a endoteliului , legandu-se de heparan sulfat și GAG astfel incat sa expuna acel
cap care sa permita ...n a zis ce....
Astea sunt limfocitele activate în forma lor efectorie care vor fi atrase de chemokine....avand in
vedere ca si-au schimbat acei liganzi specifici pentru selectinele și integrinele exprimate de
endoteliul vascular modificat..asta va permite adeziunea și trecerea în țesuturi unde vom găsi
macrofagul care se chinuie sa țină piept dușmanului.
Macrofagul se afla in momentul în care și-a epuizat moleculele efectorii. E blocat , dar trebuie
sa facă ceva.
Ce face TH1?că am zis că la poarta de intrare celulele specifice sunt pe de-o parte th1 pe de altă
parte citotoxice.
TH1 prin cytokine: va crește recrutarea de limfocite de toate felurile si neutrofile și macrofage si
tot ce mișcă; face sinapsa imunologica cu macrofagul; schimba semnale activatorii : th1 va da
semnale macrofagului permitandu-i sa-si crească producția de molecule efectorii și cytokine
astfel incat macrofagul va avea 2 variante își va crește suficient producția de molecule efectorii
pana distruge patogenul sau va muri. Th mai face ceva, cand exista semnale ca patogenul a fost
distrus din situsul inflamator, acesta va sintetiza si secretă IL10 care e singura citokina care are
efect antiinflamator( inhibare RI)

Cum activează macrofagul:

prima data sintetizează cd40 ligand și transmite semnale suplimentare activatorii nu numai prin
citokine dar și prin bucla cd40 si cd40 ligand. Puterile macrofagului: crește capacitatea de
distrugere si crește capacitatea de procesare si prezentare a determinantului antigenic către
TH1(Cooperare bidirectionala)
Macrofagele în RIC cresc producția de molecule efectorii, cytokine ( IL1 si tnf). IL6 e secretat
de endoteliul modificat. Macrofagul își crește capacitatea de stimulare.
După cum ne dăm seama TH1 e o veriga de legătură între RI înnăscut (actioneaza pe macrofag)
și actioneaza pe CD8+ care le duce la citotoxice deci practic actioneaza pe RIC specific. Deci
TH1 actioneaza pe 2 cai: specific-citotoxicul si nespecific-macrofagul si NK.
Atenție mai avem si NK care sunt stimulate de TH1.

Finalizare: distrugerea celulelor infectate și eliminarea rezervorului

Limfocitele citotoxice mature cu toate mijloacele lor:
Recunosc celula si o sa determine distrugere .
Trebuie sa faca sinapsa:
1. Stabilește adeziune de grad 1 și 2 astfel incat sa infrangă forțele electrostatice de
respingere
2. Isi orienteaza citoscheletul in direcția sinapsei imunologice ai granulele sa fie descarcate
exclusiv in spațiul sinaptic
3. Exocitoza granulara directionata- si aici avem 2 categorii de molecule: perforine si
granzimele
Ele vor fragmenta adn ul celulei si distrug mitocondriile, deci practic distrug ce a produs virusul,
materialul genetic, și sursa de energie, dar cu ocazia asta ai distrus si celeula!Atentie se distruge
celeula infectata si afectata, dar nu cea sanatoasa
4. Moartea celulei

Mecanisme intracelulare : activarea pe diferite căi ale apoptozei , prin granzime si prin fas fas
ligand- sărutul morții .
Cascada caspazelor are mai multe etape: de exemplu aici au fost perforinele , s-a format un por,
ele polimerizeaza într o structura similara cu c9, care era cireasa de pe tort la complexul de atac
membranar. Da? Ăla e .Ultimul element din complexul de atac membranar. Prin por intra
granzimele care vor activa la nivelul caspazelor niste procaspase. Ideea de baza e distrugerea
mitocondriala si distrugerea adn ului format. Nu are rost sa va mai vorbesc despre perforina, este
polimer tocmai ce v-am spus . Perforinele sunt prezente in celulele citotoxice si nk.

Granzimele sunt de 2 categorii :

Granzima B : caspaze, au rolul de activare a caspazelor.
Granzima A: nu se stie.
Aicea este sinapsa. Asta este celula țintă, asta e celula citotoxica si noi am descarcat perforine si
granzime aici.

Mecanisme de protecție a membranei citotoxicului:

Împotriva perforinei: catepsina B care împiedica construirea porilor pe mb citotoxicului.
Protectia anti granzima este data de Serpina (un inhibitor)actioneaza direct pe granzima,o
inactivează înainte de a pătrunde, astfel incat aceasta chiar dacă pătrunde nu mai poate sa
activeze caspazele deci celula citotoxica va supraviețui.

Răspunsul imun cu memorie

Se bazează pe limfocitele t citotoxice cu memorie
Diferențele fenotipice dintre cele efectoare și cu memorie vi le-am spus.

Curs9 -Celule NK si Apararea antivirala

 Răspunsul imun celular se adresează virusurilor și patogenilor intracelulari. Până acum
am arătat cum acționează LT citotoxice, singurele care aparțin imunității adaptate, cum
acționează macrofagele, ca parte a imunității înnăscute, dar cu ajutorul imunității adaptate, și au
mai rămas două mijloace ale imunității înnăscute : interferonul și NK. Acestea sunt elementele
principale din apărarea antivirală. Apărarea antivirală se realizează prin mijloace nespecifice și
specifice !

Apărarea antivirală se poate împărți în:

- Umorală

o Înnăscută: sinteza și secreția de IFN

o Adaptată : sinteza și secreția de anticorpi

- Celulară

o Înnăscută : celule NK

o Adaptată : LT citotoxice

De la momentul contactului cu virusul, avem prima dată

un maxim atins de imunitatea antivirală înnăscută, după 2 zile,
timp în care se sintetizează IFN. Activarea NK-urilor se petrece
aproximativ în același moment. După 6-7 zile încep să
acționeze LT citotoxice, ele având nevoie de acest interval de
timp pentru a se activa. Observăm că, în prima parte, deși
producția de IFN și NK a crescut, și titrul de virus a crescut.
Cantitatea de virusuri începe să scadă după ce a intrat în
acțiunea imunitatea adaptată.

Interferonii

Au structură proteică și glicoproteică. Sunt de două tipuri :

- Tipul I : α, β, ξ, ω, κ ; cele mai cunoscute sunt α și β ; sunt produse în

principal de celulele infectate viral (de aici titrul mare de IFN din primele
zile), dar mai sunt produse de asemenea de celulele dendritice, leucocite (α) și
fibroblaste (β).

- Tipul II : γ ; produs doar de celulele răspunsului imun celular, adică LT

citotoxice, LTh1, NK.

Cel mai important stimul este infecția virală, pentru oricare dintre interferoni. Pentru IFN
γ există și stimulul inflamator. Se întâmplă așa pentru că IFN este produs de celulele imunității
specifice, dar trebuie să mai aibă o altă sursă ca să permită angajarea lui CD4 către LTh1.
 Receptorii : unul comun și unul specific pentru γ.

Efectele sunt similare: crește transcripția genei activate de interferon.

Principalele roluri:

- dacă virusul a încercat să preia sinteza de proteine, IFN blochează acest

fenomen ;

- activează macrofagele și NK-urile

Celula infectată viral, pe lângă sinteza proteinelor virale, va începe să sintetizeze și IFN.
Acest IFN va fi recunoscut de receptorul de pe celula vecină, sănătoasă, și va face ca aceasta să
nu înceapă sinteză de proteine virale, chiar dacă este infectată după distrugerea vecinei ei
bolnave; deci această celulă nici nu moare, nici nu trăiește, pentru că este infectată și va fi
distrusă de LT citotoxice. Mecanismul blocării sintezei de proteine virale se face prin niște
proteinkinaze dependente de ARNds viral (PKR).

Există virusuri care au reușit să dezvolte mecanisme de evaziune a acțiunii IFN :

- leagă proteinele în citosol, deci nu se vor mai putea activa PKR-urile

- recunoașterea PKR și blocarea lor

*Practic scopul este să blocheze activitatea acestor PKR în toate etapele activității lor,
pentru ca ele să nu mai blocheze sinteza de proteine virale.

Celulele NK

Ele acționează asupra celulelor infectate viral, a celor transformate tumoral și a celor care
conțin patogeni intracelulari. În afară de imunitatea antivirală, ele mai sunt implicate în rejetul de
grefă, autoimunitate și în avortul spontan (una dintre localizările specifice pentru NK este la
nivel uterin). Se numesc natural killer datorită funcției lor citotoxice.

În ceea ce privește fenotipul lor :

- nu au CD3 deci nu pot fi confundate cu limfocitele mici (NK-urile sunt

limfocitele mari) ; nu au CD3 pentru că nu au nici TCR, deci nu au nevoie

- au CD16 : este un receptor pentru Fcγ (fracția cristalizabilă a IgG-urilor) ;

NK-urile, în afară de mecanismele comune cu citotoxicele (perforine,
granzime și citotoxicitate indirectă mediată prin citokine, IFN, TNF și Fas-Fas
ligand), ele mai au un mecanism mediat de anticorpi

- au CD56 : nu se știe exact ce rol are, pare să aibă rol de moleculă de adeziune

În funcție de fenotipul lor, NK-urile pot fi împărțite în 3 subseturi majore :

 - majoritatea : CD16+, CD56+, CD3- ; conțin perforine și granzime=> funcție
citolitică ; dar pot să moduleze și secreția de citokine

- minoritate: CD16- (=> sunt incapabile să producă citotoxicitate mediată prin

anticorpi), CD56+, CD3-; secretă cantități mari de citokine, deci au
citotoxicitate indirectă, mediată de citokine

- rare: CD3-, CD56-, CD16+; nu secretă citokine, nu au activitate citotoxică,

nu se știe exact ce pot să facă

Receptorii specifici ai NK-urilor sunt KAR (killer activator receptor) și KIR (killer
inhibitor receptor), aceștia fiin receptori care activează, respectiv inhibă citotoxicitatea. Ele
mereu recunosc celule proprii (infectate, modificate, transplantate)! Mai precis, vor recunoaște
PAMPs și DAMPs, dar și MHC de clasa I. Aceste celule recunosc prezența și absența self-ului !
Celulele NK primesc permanent semnale activatorii și inhibitorii, depinde care sunt
preponderente. În final, celulele NK distrug celule și secretă citokine care au activitate antivirală.

NK-urile sunt importante mai ales în infecțiile cu arenovirusuri, herpesvirusuri,

orthomyxovirusuri (v. gripal), picornavirusuri (Coxsackie). Este nevoie de ele în apărarea
antivirală pentru că ele se activează mult mai repede decât LT citotoxice.

NK-urile recunosc :

- MHC I (HLA –A, -B, -C, -G)

- Self-ul modificat (proteine expuse de celula supusă unui stres): Hsp (heat
shock proteins), MIC-A și MIC-B (MHC I chain related proteins type A, B) –
produse de celulele infectate viral

KIR sunt receptori Ig-like și vor recunoaște HLA-urile. KAR recunosc MIC-A și MIC-B.

Pe celulele nucleate, self, sănătoase, legarea MHC I de KIR nu produce activare. Dacă
NK-ul vede că celula are MHC I în cantitate suficientă și nu are altceva expus, se detașează.
Dacă celula este infectată sau transformată malign, ea își va scădea sinteza de MHC I. Așa
verifică NK-urile prezența sau absența self-ului.

*Observație: KIR nu au ITAM, au ITIM (immunoreceptor tyrosine-based inhibitor

motif).

KAR:

- C-type lectin: leagă MIC-A/B

- Ig-like = CD16: leagă Fcγ

Celulele nucleate, self, sănătoase nu au molecule de stres deci KAR nu are semnal. O
celulă infectată viral sau transformată va exprima pe suprafața ei molecule de stres care vor fi
recunoscute de KAR și se va transduce un semnal activator pentru celulă.
 NK-urile vor distruge celula prin citotoxicitate :

- Directă : perforine, granzime

- Indirectă : TNF, IFN, Fas-ligand, toate activând căile caspazelor și distrugând

celula infectată, dar și cea afectată,
adică cea care a blocat replicarea
virusului

Este importantă asocierea alelică dintre KIR

și alelele HLA. De exemplu, într-o infecție HIV,
pentru o anumită asociere alelică boala poate să
evolueze mai încet sau mai accelerat, printr-o
inhibiție mai mare sau mai mică. Într-o infecție cu
virus hepatitic, dacă genele și pentru KIR și pentru
HLA sunt homozigote, boala este mult încetinită. În
melanomul malign, o anumită asociere de alele poate
duce la o evoluție mult accelerată.

Mecanisme de eludare a răspunsului imun:

- Variație antigenică : v gripal, HIV, rhinovirus

- Producție de modulatori imuni

o Receptori solubili pentru citokine (IFN și TNFα) și scad concentrația

acestora (poxvirusurile)

o Citokine imunosupresoare (EBV produce IL-10)

- Angajarea unor căi de inhibare : produc niște proteine (HIV – PD-1)

- Infecția celulelor imune (HIV)

- Inhibarea procesării antigenelor pe calea MHC I : blochează transportul

(CMV, HSV, EBV, adenovirus)

Curs10 - Limfocitele B
Particularitatea la limfocitele B este ca ele pot recunoaste mai multe tipuri de antigene, atat in
ceea ce priveste natura lor (solubile sau corpusculare), cat si in ceea ce priveste structura lor
(antigene liniare sau conformationale), si tipul de antigen (antigenele T dependente - cele care au
nevoie de sustinerea prin semnale T helper pentru a se activa complet si antigenele T
independente).
Limfocitele B (asemenea tuturor limfocitelor) provin dintr-o celula stem progenitoare, care are
originea in maduva hematogena. Limfocitele B sunt limfocite mici fiindca au diametrul de 6-9
microni (spre deosebire de NK, care au 9-15 microni). Limfocitele T migreaza spre timus pentru
a se maturiza, iar limfocitele B se maturizeaza in maduva. Dupa maturizare, limf. B sunt
eliberate in sange si circula pana la organele limfoide secundare, pentru recunoasterea specifica.
Deosebirile fata de celelalte limfocite mici: durata vietii este scurta; rata de recirculare este mai
redusa; sunt implicate in rasp. imun mediat umoral (forma maturata=plasmocit; produsul
lor=anticorpi). Caracteristicile fenotipice ale limf. B: prezinta pe suprafata lor CD19 (specific) si
CD45+ (si la limf. T; e un receptor accesor cu rol in activare). Nu sunt o pop. omogena! S-au
identificat 2 tipuri majore de limf.: B1 (sunt “1” fiindca sunt primele aparute filogenetic) si B2
(varianta mai sofisticata a B1).

B1 nu sunt produse in maduva hematogena, ci in ficatul embrionar, in sapt. 8 de gestatie. Nu se

mai produc dupa nastere, dar au o mare capacitate de reinnoire mitotica. B1 au receptor BCR,
doar ca el nu recunoaste specific determinantul antigenic (precum B2). Au mai multe
caracteristici comune cu receptorii innascuti, PRR, care recunosc PAMPs. BCR de la B1
recunoaste lipopolizaharidele (LPZ; Ag independente), asadar limf. B1 sunt mai apropiate de cel.
imunitatii innascute. N-au nevoie de LTh pentru a se activa. BCR-ul de la B1 e de structura IgM,
iar cel de la B2, IgD. B1 produc “anticorpii naturali”, anticorpii produsi fara o stimulare
antigenica (ex: anticorpii alfa si beta din sange; sunt IgM-uri). B2 se afla in org. limf. secundare
si in circulatie, iar B1, la nivelul mucoaselor (mucoasa respiratorie, tract gastric). B1 produc
IgM-uri si jumatate din productia totala de IgA-uri. B1 sunt o etapa de tranzitie dintre imun.
innascuta si cea dobandita.

Limf. B2 (limfocitele conventionale) au originea comuna cu celelalte limf., in maduva

hematogena; BCR-ul lor e de tip IgD si este divers, variabilitatea aa in situsul de recunoastere a
antigenelor fiind foarte mare. Recunoasterea este specifica, deci recunoasc Ag T dependente,
asadar au nevoie de colaborare cu LTh. La finalul colaborarii o sa avem cel. efectoare =
plasmocit. Plasmocitul produce Ac in functie de tipul stimularii: primara - IgM; secundara - IgG
(schimbarea IgM in IgG si cresterea afinitatii si cantitatii Ac = switch izotipic). In urma rasp.
imun avem LB cu memorie (lucru neexistent la B1) si durata de viata a B2 este mai mare fata de
B1. B1 se reinnoiesc prin mitoza.

Nici LB2 nu-s o pop. omogena. Avem LB2 foliculare si marginale (au niste rec. ce le permit o
acivare suplimentara).

B2 sunt produse si maturate in maduva hematogena si apoi sunt eliberate in circulatie. Se opresc
in zona B dependenta, unde asteapta intalnirea cu un Ag. Org. limf. secundare: splina si ggl.
limfatici:
1. Splina: Pulpa rosie, unde sunt distruse hematiile si trombocitele, si unde avem tesut limfoid
repartizat ca niste mansoane in jurul vaselor: zona periarteriolara int. cu LT si zona
periarteriolara ext., cu foliculi limfoizi in jurul ram. arteriale (cu LB), si sinusul marginal (un mix
de cel.). In zona T dependenta ajung APC-urile cu determinatii antigenici, spre a fi prezentazi
limf. T naive. Rezulta activarea LT si diferentierea lor in LTh (CD4+; din LTh0 rezulta: LTh1,
ce secreta interferon gama si TNFalfa, si sustin LT citotoxice; LTh2, ce secreta interleukina 4, 5,
13, si se ocupa se switch-ul izotopic si producere de IgE; LTh17, care produce interleukina 17 si
21???, ce mediaza rasp. inflamator; LT reglatorii, ce produc TGFbeta si IL10; LT folicular, ce
vor fi implicate in activ. LB).
LB pot sa fie activate de catre Ag T dependente: prezentare, recunoastere, activare partiala pana
la limfoblast; LTh si limfoblastele vor migra catre sinusul marginal, pentru cooperare T-B, ce vor
permite limfoblastelor primirea stimulilor suplimentari necesari parcurgerii ultimelor etape; in
acest fel limfoblastul ajunge plasmocit.
2. Ggl. limfatici: capsula, LB in zona subcapsulara, LT in zona mediana, mix de celule in zona
medulara. Subcapsular avem foliculi limfoizi de tip 1, cu LB naive (locul expunerii Ag de catre
APC si transformarea in limfoblasti) si foliculii secundari unde avem un mix de LB naive si
limfoblasti (locul de intalnire cu LTh pt. coop. cel.).

Anatomia rasp. imun umoral

RI. umoral poate fi declansat de 2 tipuri de Ag: solubile si corpusculare. Cele corpusculare
patrund in corp prin piele si mucoase, intalnind cel. dentritice (Langerhans). Cel. dentridice
preiau Ag, il proceseaza, produc MHC-uri de clasa 2, apoi ajung in org. limfoide secundare, in
zonele T dependente, prezentand Ag la LT naive.

Ag solubile pot intra in circulatie si sa ajunga in splina, spre a fi prezentate limfocitelor.

Dpdv. imunologic putem recunoaste 2 soiuri de Ag: T independente (n-au nevoie de LTh; produc
doar RI umoral; au structura polizaharidica; au aceeasi forma repetata la o distanta fixa; produsul
activarii este IgM) si T dependente (pot declansa RI umoral si celular; produsii recunoasterii lor
sunt IgM, IgG, IgA; sunt de natura proteica). Ag T indep. sunt impartite in T1 si T2
(conformationale, tridimensionale sau liniare). T2 sunt recunoscute de BCR-urile specifice (doar
de LB2), iar aceasta recunoastere specifica duce la activarea monoclonala a LB (un LB ce are un
BCR specific pt. un Ag se va inmulti si va produce Ac monoclonali). T1 sunt recunoscuti de
BCR-uri nespecifice (fiind o structura tridimensionala, mai multe LB-uri vor recunoaste parti din
Ag, rezultand activarea policlonala a LB cu producere de Ac policlonali).

LB are pe suprafata rec. pt. recunoastere, BCR, rec. accesori pt. activare (pt. moleculele de pe
suprafata LTh sau citokinele secretate de LTh), cupluri de adeziune (pt. a lega celulele in vederea
formarii sinapsei imunologice).

Structuta BCR-ului: este o imunoglobulina, cu structura asemanatoare cu Ac, diferenta fiind

ancorarea de membr. LB. Imunoglobulina are o struct. formata din 2 lanturi grele (aprox. 400 kd)
si 2 lanturi usoare. Struct. lanturilor: domeniu intracel., trascel., extracel. (cu rol de
recunoastere). Situsul de recunoastere antigenica e format in buclele variabile de la capatul N
terminal al lantului usor si greu. Buclele sunt de aprox. 100 de aa., si sunt tinute in pozitie
prim ??? (n-am inteles ce zice) si avem un domeniu variabil la ambele lanturi urmate de domenii
constante. Pot fi 4 sau 5 domenii constante pe lanturile H. Buclele sunt tinute in pozitie cu
ajutorul unor punti disulfurice (de asemenea leaga si lanturile H intre ele). Exista si o zona in
care aceste lanturi sunt mobile, lucru important deoarece, chiar daca sunt 2 situsuri de
recunoastere pe o molecula, ele recunost acelasi determinant Ag (au o singura specificitate).
Daca avem un Ag cu determinanti antigenici repetitivi, portiunea mobila permite adaptarea
situsurilor de determinantii antigenici.

Domeniul intracel. al BCR e foarte scurt (3 aa: lizina-valina-lizina) si nu are tirozina ce urmeaza
a fi fosforilata pt. transmiterea mesajului, spre deosebire de domeniile intracel. de la alti
receptori. O kinaza din fam. SRC fosforilazelor nu poate fosforila domeniul, lipsind tirozina.
Deci BCR este un receptor incomplet (recunoaste mesajul, dar nu-l transmite mai departe). El
functioneaza doar daca are alaturi molecula care sa fie capabila sa transduca semnalul activator.
In cazul LT aceasta molecula este CD3 ??? (si parca a zis ceva si de CD45, cu rol in semnalele
accesorii). CD79a, care e format din 2 lanturi, alfa si beta, cu dimensiuni aprox. egale. Acest
receptor are si el parte extra, trans si intracel., dar rolul lui e de transducere a semnalului
activator, fiindca segm. intracel. este suficient de lung pt. a permite foldarea lui, cu reziduul de
tirozina in interior si apoi defoldarea lui, cu expunerea tirozinei, in cazul stimularii. CD79a exista
in cadrul limfocitelor naive.

Functia BCR este de recunoastere a Ag, dar aceste Ag difera foarte mult dpvd. al: starii de
agregare (LB trebuind sa recunoasca Ag solubile si corpusculare); naturii chimice (LB vor
recunoaste proteine si polizaharide; proteine-Ag T dep. si o parte din Ag T indep.; polizaharide-
Ag T indep.; BCR are madalitati diferite de recunoastere a Ag, fiindca, in functie de struct.
chimica a Ag, pot coopera sau nu cu LTh). Dupa recunoastere Ag (de oricare fel) urmeaza
initierea transducerii semnalului, care presupune activare de cai transductoare, de ITAM ??? (n-
am auzit prea bine), de familie de fosforilaze, cu transmiterea din aproape in aproape a
semnalului activator (semnalul este si amplificat). Avem calea MAP-kinazelor, fosfatidil
inozitolilor si AP-urilor ??? Semnalul amplificat ajunge pana la activarea factorilor de
transcriptie nucleari, ce vor intra in nucleu si se vor cupla in zona promotor a genelor ce codifica
acele molec. de care avem nevoie.

Recunoasterea poate fi de Ag T dependente sau de T independente.

In functie de tipul de Ag o sa avem stimul mitogenic pt. T1 independente, iar pt. T dependente si
T2 independente o sa avem activarea factorilor de transcriptie nucleari, care o sa aiba ca rezultat
sinteza proteica: Ac, chemokine, molec. de adeziune si citokine, dar si stimularea multiplicarii
limfocitului. Ag T1 indep. (conformationale, polizaharide; ex. lipopolizaharide) n-au nevoie de
LTh si nu parcurg calea pe care o stim noi de activare. In fct. de cantitatea de Ag T1, exista
modalitati diferite de activare: la concentratie crescuta de Ag T1, o sa avem acelasi Ag
conformational, lipopolizaharidic, care va fi recunoscut de BCR-ul lui LB1; mai multe LB1 vor
recunoaste parti diferite din Ag T1, rezultand producerea mai multor tipuri de Ac (activare
policlonala a limfocitelor). Recunoasterea Ag T1 e nespecifica (exista si BCR de la LB2 si TCR
ce pot recunoaste Ag T1; mai putin important) si structura recunoscuta se numeste activator
policlonal; are o structura de asa natura incat se poate lega de o componenta mitogenica. Deci Ag
T1 e recunoscut prin 2 parti: o legare de BCR si de componenta mitogenica (site mitogenic), care
e separata!!! Acest lucru permite activarea limfocitului FARA sa mai fie nevoie de trasducere
celulara (oricum, LB1 nu se pot activa si inmulti decat mitotic, spre deosebire de celelalte
limfocite). Aceasta recunoastere este foarte semanatoare cu cea a PRR-urilor.

Ag T2 indep. sunt liniare si inat repetitive la o distanta bine determinata, pt. a fi recunoscute de
2 situsuri de recunoastere a Ag de pe un BCR. Repetitivitatea Ag T2 indep. suplineste lipsa de
semnale accesori de la LTh necesare pt. activarea LB2: activarea se face prin recunoasterea MAI
MULTOR STRUCT. AG., de catre MAI MULTE BCR-URI, cu aceasi specificitate, care vor
migra pana la atingerea unui prag la care se activeaza celula (este o adaptare de a economisi
energie, pt. un anume Ag). Acest lucru e posibil doar daca Ag e liniar, inalt repetitiv si daca e
recunoscut de suficiente BCR-uri (cu afinitate mare pt. Ag) , ce au 2 situsuri de recunoastere. Tot
acest proces este o adaptare pt. patogenii greu digerabili (ironic, Ag nefiind unul complex, ci
liniar, nu poate fi digerat de APC), ce nu pot strabate calea clasica: APC-LT etc. Cand sunt
suficiente semnale de la suficiente BCR-uri, prin cross-linkare se determina activarea celulei:
sinteza proteica, proliferare, sinteza Ac etc. Cross-linkarea produce modificari in structura
intracitosolica, determinand activarea SRC-kinazelor, si o sa avem nevoie si de semnale
activatorii de pe CD45 (are coada cu fosforilaze si activeaza fosfolipaza C gama).

Exista si Ag T2 indep. CORPUSCULAR, care atunci cand circula in sange este interceptat de
macrofage si activeaza si calea alterna a complementului (se activeaza spontan in cantitate mica;
se elibereaza C3b, care opsonizeaza, iar cascada continua activandu-se C3 si eliberandu-se
fragmente de opsonine). Fragmentele de C3b si C3d eliberate vor fi recunoscute de Ac (dar nu
suficient pt. a se activa BCR), dar si de receptorul 2 pt. complement (receptori exprimati pe
suprafata LB). Receptorul 2 nu poate functiona singur fiindca n-are “coada”, deci v-a functiona
intr-un complex cu CD19 si CD81. CD19 are structura imunoglobulin-like, dar e suficient de
lung si patrunde suficient de adanc in citoplasma si prezinta un ITA (motiv activator
imunoregulator bazat pe tirozina). CD81 e o molec. ce intra si iese si stabilizeaza complexul.
Deci Rec2 - recunoastere; CD19 - transducere; CD81 - stabilizator.
Acest complex e exprimat mai degraba e limf. mature. Trasducerea se va face prin CD19 si
CD81, vor parcurge faza citosolica, faza intranucleara -> activare metabolica, proliferare si
maturare.

Ag. T dependente sunt preluate de cel. dendritice, sunt prezentate (dupa prelucrare) in zona T
dependenta la un CD4+. LT se diferenteaza in LTh, in functie de ce necesitati avem: LTh 4 si 5,
din LTh2 si T foliculare, fac switch izotipic. Ag. este prezentat si la LB, care ajunge sa se
matureze si sa-si modifice chemokinele, moleculele de adeziune si rec. pt. chemokine, pentru a
coopera cu LT in zona mixta. LB activat: isi va creste supravietuirea, prin sinteza proteinelor din
fam. BCL ???, antiapoptotice; va exprima molec. cu rol accesor in activare: B71, B72 - pe APC-
uri; pe LTh ai CD28, care recunosc B71, B72 sau CD80 si CD86 (nu prea inteleg ce vrea sa
spuna sincer). Deci limfoblastul secreta aceste molec. accesorii si primeste stimuli suplimentari
de la CD28, pentru a continua procesul de activare. De asemenea, in aceasta perioada de
stimulare suplimentara pt. activare, avem perechea CD40 - CD40 ligand. Etapele sunt parcurse
pana cand limfoblastul incepe sa secrete Ac (si face si switch izotopic: schimba lantul greu miu
de la IgM cu lantul greu gamma de la IgG). IL7 si CD127 - cresc supravietuirea limfocitului.

Profa arata pe slide: limfocitul B naiv are imunoglobuline pe suprafata lui, cu rol de receptor;
are si MHC-uri daca joaca rol de APC; nu secreta Ac pana ce nu se activeaza pe una din aceste
cai descrise mai sus: activarea specifica este similara cu cea a LT si duce la formarea
plasmocitului, ce nu mai are imunoglobuline pe suprafata, ci le secreta ca Ac.
Ac. are rol de neutralizare si marcare a patogenului. El isi expune coada si activeaza
complementul.

Curs11- SISTEMUL COMLEMENT

Cum este organizat sistemul immune:în două brațe în imunitate înnăscută și imunitate adaptată
ambele brațe cuprind atât o componentă celulară cât și una umorală

Diferența dintre imunitatea înnăscută și ce adaptată se referă la( un coleg spune

specificitatea,profa cere definiția si incerca sa ii dea un hint ca sa zica singur)Profa: orice
componentă a sistemului imun ne gândim că funcționează așa odată recunoaște și eu odată
recunoaște ceva adică funcție efectori

În mare ele sunt împărțite așa înnăscută și adaptată și ne gândim la cele două componente deci
diferența este de specificitate Cum Hai să definim specificitatea astfel că recunoașterea poate
să fie făcută nespecific sau specific Ce înseamnă recunoaștere nespecifică:PAMPs si
DAMPS(pathogen ) vor recunoaște structuri care nu sunt caracteristice individului dar sunt
caracteristice speciei

Exemple PAMPs: lipopolizaharide altele manoza

Cele ale imunității adaptate recunosc individul recunosc secvența adică determinantul
antigenică și pentru a ajunge să aibă un determinant antigenii aveau nevoie de preluare
prelucrare(de către:APC: dentrice macrofage câteodată limfocite b) cele din paranteză preluau
se luptau în mod nespecific recunosc că nu ești de al meu în concluzie nespecific înseamnă că
recunosc ceva străin non self e că au niște structuri care nu corespund celulelor eucariote cele
din paranteză o să ia structura în anself o face bucăți și nu se poate descurca cu ea mai
departe așa că o prezintă șefului Cine este șeful limfocitul t acum limfocitul t trebuie să
hotărască De ce parte e să fie th1 dacă are nevoie de ceva să se apere antiviral sau dacă
trebuie să fie teh 2 ca să se apere de parazite

Dacă ne uităm în tabelul din PPT noi deja am discutat aspectele celulare în totalitate la
imunitatea înnăscută adică pe parte de apărare antibacteriană am discutat despre fagocite cu
accent pe macrofage și pe partea de apărare antivirală am discutat despre nk(cauta in cursul
anterior)

Pe partea cealaltă la Imunitatea adaptată celulară am discutat și nu am făcut de cap cu

limfocitele t cu helper și cu CD 8 Care erau exclusiv efectuării adică Acestea se ocupau cu
patogenii intracelulari fie că sunt virali sau bacterieni

Partea umorală în ambele tipuri de imunități: un moral înnăscută am discutat despre moleculele
microbicide(vezi discuția despre bariere) și apare acolo unul roșu sistemul complement Și dacă
ne uităm la imunitatea adaptată umorală nu am discutat încă anticorpi discutăm săptămâna
viitoare dar am discutat despre citochinine atunci când am gândit că acestea sunt moleculele
efectuării ale limfocitelor te helper direcționează tipul de răspuns immune și uite ia stimul
complement

Să îmi spuneți voi de ce apare complementul în ambele părți(profa: oare am gresit,îndrăznește

cineva?)

Ce am spus eu că le diferențiază pe astea două specificitatea astfel că complementul poate să

fie activat pe două căi una specifică încăt va recunoaște în mod specific determinantul antigenic
prin intermediul anticorpilor și aceasta este Calea clasică și a doua variantă activare nespecifică
când recunosc PAMPs adica calea alterna si o cale lecitinei fixare de manoza: considerată de
unii autori o formă particulară de activare alternativă

Hai să vedem ce este sistemul ăsta complement este un sistem alcătuit din aproximativ 30 de
proteine care nu se găsesc nu numai în plasmă așa cum am fi tentați Să credem ci și în fluide

Sunt secretați de hepatocite de celule endoteliale din tractul gastrointestinal de către monocite
macrofage tisulare toate Acestea fiind surse

Cum arată: cea mai mare parte dintre ele sunt sub forma inactivă adică zimogenic(: precursori
inactivi a enzimelor) motivul pentru care este justificată necesitatea enzimelor este foarte logic
deoarece acest sistem compliment funcționează în cascadă

Dacă componentele acestui sistem complement ar fi active de la forma lor inițială nu ar mai
exista nici un control asupra căror structuri trebuie să atace să nu uităm că acestea sunt enzime
proteolitice care ar putea să distrugă structuri proprii ale organismului astfel secreția în formă
inactivă este o măsură de autoprotecție aceste structuri zimogenice se vor activa doar în
anumite condiții(:excepție FACTORUL D care este o esteraza )

Acum să vedem de ce sunt notate cu atâtea litere majuscule și așa mai departe: avem trei
variante de notare două dintre ele se referă la formele native una dintre variante este atunci
când este notată cu litera mare c și este urmată de o cifră de la 1 la 9 numărul nu face referire
la ordinea în care acționează Ce este de fapt ordinea în care au fost descoperite avem o altă
categorie de factori tot plasmatici care sunt notați cu majuscule de exemplu b d p i h (: aparțin
căi alterne adică celeilalte modalitati de activare a complimentului,calea alterna este cea mai
veche din punct de vedere filogenetic ) pe lângă acestea mai avem ceilalți factori care sunt
notați cu litere mici a mic sau b mic care sunt fragmente rezultate în urma cleaver II formelor
active

Astfel cele notate cu a mic sunt cele mai mici și sunt solubile adică difuzează și joacă rol de
Factor Pro inflamatori iar celelalte fragmente notate cu b mic sunt fragmente mai mari care din
punct de vedere funcțional sunt proteaze adică acele forme care cliveaza factorul următor iar
din punct de vedere chimic Aceștia sunt factori instabili și astfel au nevoie să se atașeze de o
structură adică pe un substrat pe care vor acționa

Pentru că noi activăm niște proteze trebuie să existe și un mod de reglare și Haideți să vedem
unde ar trebui să acționeze acești factori de reglare în sistemul nostru complement pe de o
parte trebuie să protejezi celulele de acțiunea acestor proteaze astfel rezultând niște factori
membranari și pe de alta parte au nevoie si de o componentă care să fie fluida ce se va gasii
intracirculator.

Concluzie complementul este un sistem format din aproximativ 30 de proteine care poate să fie
activat în mai multe feluri trei principale din acestea 2 sunt nespecifice adica: calea alterna și
calea de legare a Manos a să nu uităm că aceasta activare nespecifică presupune
recunoașterea de pom Pe de altă parte Poate să fie activată în mod specific de către molecule
care au fost desemnate aparținând căi clasice această cale clasică se activează datorită
recunoașterii fragmentului C al unui Ac IgG sau IgM legat la suprafață patologenului.

Calea de avansare a cascadei complementului este comuna după ce activăm c3b Și avem și
convertazele iar produsul final care se obține și Își exercită efectul este de asemenea comun de
fapt se vor obține un produs final și niște produși secundari

Produsul final este reprezentat de un complex polymeric circular ce reprezintă un complex de

atac membranar care se inseră în membrana patogenului ce va produce un por determinând
astfel aliza osmotică adică va determina intrarea apei în celulă cu pierderea de electroliți
blocând astfel capacitatea de funcționare
Produsele secundare sunt eliberate pe parcursul activării aceste cascade a complementului
sunt reprezentate de acele fragmente despre care am vorbit A și B (a anafilatoxine si b
opsonine)

Proteine cu rol în calea clasică de activare a complementului: Complexul C1 Ce este un hetero

dimmer mai exact este un multimer ca re include 3 tipuri de molecule C1q C1r C1s

C1q are funcție de recunoaștere iar C1r si C1s au funcție de serinproteaze vor cliva proteine la
reziduul de serina

C1q va recunoaște fragmentul c al anticorpul igG si igM(:Fc: are doar partea constantă a
lanțului greu)

C1s si C1r care sunt serinproteaze vor cliva substraturile si vor permite avansarea acestei
cascade pana la formarea convertazelor

C4 si C2 sunt substratul iar c3 este molecula veriga de la care începe activarea pe oricare
dintre cai

C3b se leaga de membrana microbiana si define opsonina iar pe de alta parte face parte din
compozitia convertazelor

C3a este o anafilatoxina(soc anafilactic:vasodilat.,edem,reacție inflat)

C1q(care aparține cai clasice )-----C1=hexamer in umbrela (vezi ppt cu cele 2 capete unul legat
prin colegen si unul cu structurii dispune distanțat ~45°àce se termina cu un capat globalar care
va recunoște Fc din Ac)structura acesta a C1 are rolul de a proteja serinproteazele(: acoperite
ca de o umbrelă) până când va întâlni o structură ce o poate recunoaște,mai exact 2 Ac (: câte
unul pe fiecare braț al molecule ce seamănă cu umbrelă). C1q va recunoaște doar anticorpi
atașați ce vor duce la modificări ale moleculei sub formă de umbrelă ducând la expunerea
enzimelor

IgM este o structură pentamerica ,solubila care când circulă liber este plat bidimensional, dar în
momentul în care se atașează pe o structură își modifică conformația scoțînd fragmentul FC
având acum aspect tridimensional iar astfel C1q îl poate detecta

După acest pas de recunoaștere molecula în formă de umbrelă își va expune serinproteazele si
astfel trecem la faza următoare -àTaiem C2 si C4

În urma activării lui C2 și lui C4 vor fi eliberate un fragment mic și un fragment mare că așa am
stabilit că este modelul. Aici lucrurile o să stau un pic diferit pentru că C2a se va lega de C4b si
vor forma o structură ce va cliva C3
Cum este organizat sistemul imune:în două brațe în imunitate înnăscută și imunitate adaptată.
Ambele brațe cuprind atât o componentă celulară cât și una umorală.

Diferența dintre imunitatea înnăscută și ce adaptată se referă la( un coleg spune

specificitatea,profa cere definiția si incerca sa ii dea un hint ca sa zica singur)Profa: orice
componentă a sistemului imun ne gândim că funcționează așa:odată recunoaște și odata la o
funcție efectorie

În mare ele sunt împărțite așa înnăscută și adaptată și ne gândim la cele două componente ca
au deci ca diferența specificitate

Cum ?Hai să definim specificitatea astfel că recunoașterea poate să fie făcută nespecific sau
specific .Ce înseamnă recunoaștere nespecifică:PAMPs si DAMPS vor recunoaște structuri
care nu sunt caracteristice individului dar sunt caracteristice speciei

Exemple PAMPs: lipopolizaharide altele manoza

Cele ale imunității adaptate recunosc individul ,recunosc secvența ,adică determinantul
antigenic și pentru a ajunge să aibă un unul,determinantul antigenic avea nevoie de preluare si
prelucrare(de către:APC: dentrice macrofage câteodată limfocite b) cele din paranteză preluau
se luptau în mod nespecific recunosc că nu ești de al meu. In concluzie nespecific înseamnă că
recunosc ceva străin ,non self, că au niște structuri care nu corespund celulelor eucariote.Cele
din paranteză o să ia structura non self ,o face bucăți și pt ca nu se poate descurca cu ea mai
departe o prezintă șefului.Cine este șeful ?limfocitul T acum limfocitul T trebuie să hotărasc de
ce parte e să fie:Th1 dacă are nevoie de ceva să se apere antiviral sau dacă trebuie să fie Th 2
ca să se apere de paraziti

Dacă ne uităm în tabelul din PPT noi deja am discutat aspectele celulare în totalitate la
imunitatea înnăscută ,adică pe parte de apărare antibacteriană am discutat despre fagocite cu
accent pe macrofage și pe partea de apărare antivirală am discutat despre nk(cauta in cursul
anterior)

Pe partea cealaltă ,la Imunitatea adaptată celulară am discutat și nu , ne am făcut de cap cu

limfocitele T cu helper și cu CD 8 care erau exclusiv efectorii adică acestia se ocupau cu
patogenii intracelulari fie că sunt virali sau bacterieni

Partea umorală în ambele tipuri de imunități: una morala înnăscută, am discutat despre
moleculele microbicide(vezi discuția despre bariere) și apare acolo (unul roșu )sistemul
complement .Și dacă ne uităm la imunitatea adaptată umorală ,nu am discutat încă anticorpi
discutăm săptămâna viitoare ,dar am discutat despre citokinine ,atunci când am gândit că
acestea sunt moleculele efectuării ale limfocitelor Thelper care direcționează tipul de răspuns
imun și uite ia stimul complementul
Să îmi spuneți voi de ce apare complementul în ambele părți(profa: oare am gresit,îndrăznește
cineva?)

Ce am spus eu că le diferențiază pe astea două ,specificitatea ,astfel că complementul poate să

fie activat pe două căi :una specifică încăt va recunoaște în mod specific determinantul
antigenic prin intermediul anticorpilor și aceasta este Calea clasică și a doua variantă activare
nespecifică când recunosc PAMPs adica calea alterna si o cale lecitinei fixare de manoza:
considerată de unii autori o formă particulară de activare alternativă

Hai să vedem ce este sistemul ăsta complement este un sistem alcătuit din aproximativ 30 de
proteine care nu se găsesc nu numai în plasmă așa cum am fi tentați Să credem ci și în fluide

Sunt secretați de hepatocite ,de celule endoteliale ,din tractul gastrointestinal ,de către monocite
,macrofage tisulare toate Acestea fiind surse .

Cum arată: cea mai mare parte dintre ele sunt sub forma inactivă adică zimogenic(: precursori
inactivi a enzimelor) motivul pentru care este justificată necesitatea enzimelor este foarte logic
deoarece acest sistem compliment funcționează în cascadă

Dacă componentele acestui sistem complement ar fi active de la forma lor inițială nu ar mai
exista nici un control asupra căror structuri trebuie să atace să nu uităm că acestea sunt enzime
proteolitice care ar putea să distrugă structuri proprii ale organismului astfel secreția în formă
inactivă este o măsură de autoprotecție ,aceste structuri zimogenice se vor activa doar în
anumite condiții(:excepție FACTORUL D care este o esteraza )

Acum să vedem de ce sunt notate cu atâtea litere majuscule și așa mai departe: avem trei
variante de notare două dintre ele se referă la formele native una dintre variante este atunci
când este notată cu litera mare c și este urmată de o cifră de la 1 la 9 numărul nu face referire
la ordinea în care acționează Ce este de fapt ordinea în care au fost descoperite avem o altă
categorie de factori tot plasmatici care sunt notați cu majuscule de exemplu B D I P H (: aparțin
căi alterne ,adică celeilalte modalitati de activare a complimentului,calea alterna este cea mai
veche din punct de vedere filogenetic ) Pe lângă acestea mai avem ceilalți factori care sunt
notați cu litere mici a mic sau b mic care sunt fragmente rezultate în urma cleavarii formelor
active

Astfel cele notate cu a mic sunt cele mai mici și sunt solubile adică difuzează și joacă rol de
Factor Proinflamatori ,iar celelalte fragmente notate cu b mic sunt fragmente mai mari care din
punct de vedere funcțional sunt proteaze adică acele forme care cliveaza factorul următor ,iar
din punct de vedere chimic aceștia sunt factori instabili și astfel au nevoie să se atașeze de o
structură, adică pe un ubstrat pe care vor acționa .

Pentru că noi activăm niște proteze trebuie să existe și un mod de reglare și haideți să vedem
unde ar trebui să acționeze acești factori de reglare în sistemul nostru complement .Pe de o
parte trebuie să protejezi celulele de acțiunea acestor proteaze astfel--- rezulta niște factori
membranari și pe de alta parte au nevoie si de o componentă care să fie fluida ce se va gasii
intracirculator.

Concluzie:complementul este un sistem format din aproximativ 30 de proteine care poate să fie
activat în mai multe feluri ,trei principale :din acestea 2 sunt nespecifice adica: calea alterna și
calea de legare a manozei (să nu uităm că aceasta activare nespecifică presupune
recunoașterea de PAMS )Pe de altă parte poate să fie activată în mod specific de către
molecule care au fost desemnate aparținând căi clasice această cale clasică se activează
datorită recunoașterii fragmentului C al unui Ac IgG sau IgM legat la suprafață patologenului.

Calea de avansare a cascadei complementului este comuna după ce activăm c3b si avem și
convertazele, iar produsul final care se obține și iși exercită efectul este de asemenea comun,
de fapt se vor obține: un produs final și niște produși secundari

Produsul final este reprezentat de un complex polimeric circular ce reprezintă un complex de

atac membranar care se inseră în membrana patogenului ,ce va produce un por determinând
astfel liza osmotică, adică va determina intrarea apei în celulă cu pierderea de electroliți blocând
astfel capacitatea de funcționare

Produsele secundare sunt eliberate pe parcursul activării aceste cascade a complementului

sunt reprezentate de acele fragmente despre care am vorbit a și b (a anafilatoxine si b
opsonine)

Proteine cu rol în calea clasică de activare a complementului: Complexul C1 ---Ce este un

heterodimer ,mai exact este un multimer ,care include 3 tipuri de molecule C1q C1r C1s

C1q are funcție de recunoaștere iar C1r si C1s au funcție de serinproteaze care vor cliva
proteine la rezidul de serina

C1q va recunoaște fragmentul c al anticorpul igG si igM(:Fc: are doar partea constantă a
lanțului greu)

C1s si C1r care sunt serinproteaze vor cliva substraturile si vor permite avansarea acestei
cascade pana la formarea convertazelor

C4 si C2 sunt substratul iar C3 este molecula veriga de la care începe activarea pe oricare
dintre cai

C3b se leaga de membrana microbiana si define opsonina iar pe de alta parte face parte din
compozitia convertazelor.

C3a este o anafilatoxina(soc anafilactic:vasodilat.,edem,reacție inflat)

C1q(care aparține cai clasice )-----C1=hexamer in umbrela (vezi ppt cu cele 2 capete :unul legat
prin colegen si unul cu structurii dispune distanțat ~45°àce se termina cu un capat
globalar( care va recunoște Fc din Ac).Structura acesta a C1 are rolul de a proteja
serinproteazele(: acoperite ca de o umbrelă) până când va întâlni o structură ce o poate
recunoaște,mai exact 2 Ac (: câte unul pe fiecare braț al molecule ce seamănă cu umbrelă).
C1q va recunoaște doar anticorpi atașați ce vor duce la modificări ale moleculei sub formă de
umbrelă ducând la expunerea enzimelor

IgM este o structură pentamerica ,solubila care când circulă liber este plat bidimensional, dar în
momentul în care se atașează pe o structură își modifică conformația scoțînd fragmentul FC
având acum aspect tridimensional iar astfel C1q îl poate detecta

După acest pas de recunoaștere molecula în formă de umbrelă își va expune serinproteazele si
astfel trecem la faza următoare -àTaiem C2 si C4

În urma activării lui C2 și lui C4 vor fi eliberate un fragment mic și un fragment mare că așa am
stabilit că este modelul. Aici lucrurile o să stau un pic diferit pentru că C2a se va lega de C4b si
vor forma o structură ce va cliva C3

Acelasi lucru este valabil si pentru IgG,acesta o sa fie atasat pe membrana pentru a putea
realiza conesiunea pe C1q

Fragmentul mic al lui C2 se va cupla cu fragmentul mare C4----vor duce la activarea C3

Se va elibera un C2 b--este instambil si se lega covalent de structuri---opsonina

C4a fragment mic solubil--difuzeaza--anafilatoxina

C3 va elibera C3b si C3a--fragmentele mici vor fi anafilatoxine care pot sa medieze inflamatia
prin activarea mastocitelor(profa le numeste celule mast) pe de alta parte poate sa medieze
alergiile

C3b---opsonina---o sa scindeze C5--C5a si C5b

Vom scinda C6 si de aici lucrurile o sa fie usor diferite

*sa nu uitam ca C3 este activabil pe ambele cai

C5---initiatorul complexului de atac al membranei =MAC

C6 si C7 sunt elemente MAC constitutuve

C8 este constitutiv dar are rol side polimeraza

De la C5 la C9 mai sunt numiti si factori comuni pentru ca apartin ambelor cai

C6 isi schimba strucura si se ataseaza la membrana dupa care modificarile structurale ale lui
acestuia(c6)o sa fie recunoscute de C7---C7 se ataseaza si el de membrana----Faptul ca unul
se ataseaza il face usor de recunoscut de catre urmatorul

C9 deja face polimerizare si leaga complexul si face “POD”(legatura)---COMPLEX DE ATAC

MEMBRANAR
Factori reglatori ai cai clasice:plasmatici sau membranari

Ex plasmatici:C1 inhibitor-- va inhiba serin proteazele(200 mg/ml)

Proteina care se lega de C4--are o structura cu molecule repetitive care

interactioneaza cu C4b si il disloca

Membranari:proteina cofactor pentru membrana(MCP)-pe leucocite,pe cel

epitaliate,endoteliale----cofactor clivare C4b

(Aparent acum pe ppt e un filmulet peste care profa vorbeste)Citez:Asta este filmul despre care
va povesteam-aveam aici un Ac care s a legat de structura membranara ,Complexul C1 a
recunoscut cele 2 molecule de IgG ---Complexul C1(umbrela) isi modifica structura
tridimensionala---Ulterior urmeaza legare de C4 cu fragmentarea lui determinata de serin
proteaze rezultant C4 a si C4 b---C4b este recunoscuta --se lega cu C2 si rezulta C4bC2a--
complex ce va desface C3---C3b care este instabila si trebuie sa ajunga la membrana si C3b
care este solubila si o sa amplifice inflamatia(mediator al inflamatiei).---momentele in care se
poate bloca cascada---C1 inhibitor si inhibitor de legare C4BP(binding protein)

Cascada continua cu un polimer ---o structura circulara --

Mai raman de discutat 2 cai--nespecifice--1.Calea leptin manoza=leptinica--vor recunoaste
liganzi pentru manoza sau vor recunoaste MAS(molecule asociate manozei)----vor duce la
activarea C2 si C4 si astfel formarea C3 convertazelor

Calea alterna --cea mai veche filogenetic--ea este activata ca urmare a recunoasterii
lipopolizaharidelor(componente din perete bacterian) dar si recunoasterea veninului

Cele mai importante molecule pe calea alterna---una este C3--este comuna tuturor---
heterodimer,cu un lant alfa si unul beta-----constituit din asocierea a doua lanturi diferite, alfa si
beta---lanturile alfa si beta sunt antiparalele (capatul N al unuia corespunde capatului C al
celuilalt)si sunt unite prin punti disulfurice---=> concentratia plasmatica cea mai mare: 1,5mg/ml
(ceilalti sunt in micrograme)

Calea alterna a complementului-presupune participarea a 2 categorii de factori ai

complementului: factorii specifici ai caii alterne (B,D, P ) si factorii comuni ai ambelor cai (C3,
C5-C9)

Factorul B

-zimogen

Factorul D

-proteaza aflata in stare activa in mediile lichidiene

-cantitate foarte mica(micrograme)

Factorul P

-properdina

-stabilizator

C3---discutie particulara ---pentru a intelege modul de activare al cai alterne--nu uitati sa

vzualizati 3D

Lantul alfa

-prezinta, inspre capatul C-terminal, un buzunar hidrofob in care este ascunsa o grupare
tiolesterica (are gura larga astfel incat sa intre o molecula de apa)----tiolesterul o sa fie expus la
apa--si practic se activeza---C3 spontan (fara patogen in apropiere)---astfel o sa se formeze o
cantitate mica de C3a si C3b

-C3a o sa difuzeze pt ca este solubil,iar C3b este insolubil deci va cauta sa se lege de ceva--de
LPZ sau de ceva Gram-(Neisseria)

Lantul beta

-prezinta, inspre capatul N-terminal, o secventa de aa care fixeaza, in cursul reactiei

complementului, factorul C5

-in stare inactiva a C3, secventa aa este internalizata

In cazul in care C3 activat de acea mica cantitate de apa nu gaseste nimic de

neutralizat(patogen)el va fi dezactivat/distrus----daca gaseste ceva de distrus va continua
cascada---se va atasa de microb si astfel rezulta C3b atasat de structura microbiana

Acum va interveni factorul B (dupa detectarea patogenului de catre mica cantitate de C3)---se
va comporta, functional,ca omologul lui din calea clasica,FACTORUL C2(care este implicat in
initierea cai clasice).Acest factor intra in compozitia tuturor cailor enzimatice din calea alterna ---
rezulta un complex intre fac C3b si fac B----doar dupa acesta schimbare conformationala

Fac D (singurul fac activat deja,care nu este zimogen) -----acest factor D o sa cliveze complexul
C3b-Factor B(fac D are specificiate enzimatica )---complexul bimolecular este atacat de factorul
D, generandu-se doua fragmente: Ba (ramane fluid) si C3hidratat-Bb (hidratat=acel C3 cu
buzunar hidrofob hidratat)=> complex activ enzimatic (C3-convertaza initiala a caii alterne),

Concluzie intermediara;Citez”nu-i asa ca e frumos,execrabil!”

C3-convertaza initiala:

are actiune slaba, partea enzimatica fiind Bb; actioneaza pe C3 aflat in faza fluida => proteoliza
limitata => C3a si C3b---si se poate obserava ca iar am ajuns la C3b care va face acelasi
lucru(se lega de mb si reia ciclul)==>CALEA DE AMPLIFICARE A COPLEMENTULUI

C3 Convertaza pentru a fi stabila necesita factorul P----!C3 Convertaza se va forma doar in

prezenta patogenului/pe mb non self!!

C3 covertaza finala sau stabilizata:

are partea enzimatica:Bb(determinat de clivarea realizata de fac D;

se constituie doar pe membrane non-self;

se formeaza doar episodic;

are o actiune intensa (echivalentul C3-convertazei din calea clasica) => cliveaza intens factorul
C3, formand cantitati mari de C3a (se genereaza un intens proces inflamator acut local) si C3b
(reintra in calea alterna, amplificand-o)

Concluzie:cascada nu are doar rol de protectie ci si rol de amplificare intr-un timp foarte scurt.

-amplificarea caii alterne este exponentiala => duce foarte rapid la epuizarea properdinei (fact
P) aflata local => nu se mai formeaza C3-convertaza stabila/finala=> se acumuleaza C3b in
exces, care intra in contact cu C3b-intermediara/initiala => se formeaza un complex trimolecular
C3b-Bb-C3b denumit C5-convertaza caii alterne a complementului, partea enzimatica fiind
reprezentata de Bb (care isi schimba specificitatea de substrat)

-C5-convertaza scindeaza factorul C5 in C5a ( amplifica raspunsul inflamator) si C5b, care intra
in reactie cu ceilalti factori, constituind intr-un final MAC(mecanismul de atac membranar)
(vezi poza ppt cu inainte si dupa complement---profa il lauda ca e ff puternic)

MECANISME DE PROTECTIE ANTICOMPLEMENT

Rceptori(cred eu)--profa :structuri : anti-factori atasabili (C3b si C4b)

-MCP (cofactorul proteic membranar): glicoproteina transmembranara, la care se ataseaza C4b

si C3b; MCP prezinta o secventa care fixeaza enzima I,(cofactor al MCP) care lizeaza total C4b
si C3b legati la MCP

Receptori anti-C3-convertaze(tot strcuri le zice profa)

-DAF (decay accelerating factor)--- repereaza si disociaza C3 convertazele constituite

accidental pe membranele self

-CR1 (complement receptor 1):lega factori atasabili ai complementului si factorul H, care

impiedica eventuala formare a C3-convertazelor pe membranele self (impiedica legarea
factorului B la C3b )

Concluzie anti covertaze :blocheaz actiune Bb si C3b –nu se mai intalnesc

(vezi schema ppt-unde explica iar tot ce am zis pana aici)

(schema ajutatoare-mai simpla)

Am vazut ca complementul se opreste la MAC---care determina liza celulara---va distruge

patogenul---det si inflamtie si opsonizare----adica amplifica raspunsul imun innascut(face ca
patogeni sa fie recunoscuti de cel nespecifice –macrofage)

Mai fac ceva---leaga complexele imune—complexe Ag –Ac(raspuns imun adaptat)---nu

inseamna ca am terminat cu infectia---Momentan sunt la Recunoastere—cand complementul le
recunoaste le solubilizeaza si sa le elimine cu ajutorul fagocitelor

Mac fac ceva—prin C3d(un fragment care se obtine in procesul de clivare)recunoscut de un

receptor de pe limfocitele B---CR1(care avea functie inhib cand era legat de alte celule self)care
va determina activare limfocite B---apare raspuns umoral
*scop complemet--anti infect bact extracel
*deficit de aparare

Deficiente ale complementului --IMPLICAŢII CLINICE

1..Deficitul primar de C1, C4, C2 ---implicaţi în activarea pe cale clasică--lipsa de sinteza sau
exces de consum--pacient cu infectii repetate
--- moştenit autosomal recesiv, împiedică activarea în
cascadă pe calea clasică şi se asociază cu boala complexelor imune, LES şi infecţii
pneumococice
2. Deficitul de C3 este, de asemenea, transmis autosomal recesiv, este mult mai rar, însă
infecţiile apărute secundar acestui defect sunt mult mai severe întrucât este împiedicată atât
activarea clasică, cât şi cea alternativă
3.Deficitele primare de C5, C6, C7, C8, C9 (componente tarziiale sis compl) sunt transmise tot
după model autosomal recesiv şi au ca rezultat apariţia sindromului Lupus-like--sa nu uitam ca
acestea compuneau MAC--adică o sa mai avem inca opsonine si anafilatoxine dar nu o sa mai
avem MAC

EXISTA SI CAZURI DETERMINANTE CU UN CARACTER GENETIC DOMINANT

1.Hemoglobinuria paroxistica nocturna-cu transmitere sex linkata -mutatie pe gena PIGA --gena
ce asigura fiziologic phosphatidylinositol ---daca apare mutatia,se vor forma eritrocite

cu structura diferita de cea fiziologica(ii lipsesc chiar acele proteine,receptor,care

in mod normal le-ar ferii de complement)---activare complement(știm ca mereu
exista o fractiune mica activata ce este mereu contrabalansata de reglare)---
anemie hemolitica

2.Angioedemul prin deficienţă de C1-inhibitor esterază---C1 se activeaza in exces ---sctivare

mult amplificata---nu o sa aibe chiar MAC---dar o sa prezinte o inflamatie(determinanta de
anafilatoxine----care cresc permeabilitatea vasculara --->extravazare de lichid;daca faci si VD
marcanta va scadea chiar si TA si ajungem la SOC )
*atat varianta ereditara cat si dobandita
Cel ereditar:angioedem ereditar=cutaneo-mucos--extravazare in dermul profund
si hipoderm(in voice a spus sub derm)---asimetric,pufos,nedepresiv---obraj,periocular,buze,
limba-----localizari de gravitate:limba,uvula,faringe=>se sufoca(mai poate aparea angioedem si
pe organe interne si genitale)
Angioedem ereditar --genetic -Cz11--G1SERI(serin proteaza inhibitor)---NON
HISTAMINERGIC(nu este mediat de histamina)---este mediatat de bradikinina---consecintene-
nepruriginos---afectare ambele sexe--greu de diagnosticat

VARIANTE DOBANDITE de patologii(consumat sau distrus) Angioedem dobantit:--nu este

bradikinergic,nu este histaminergic--idiopatic

La varstnici---mieloproliferativ,boli imune(frecvente la varstnici)--va determ consum de

complement,boli infecțioase dese
Captopril si enaloprim(IEC)---angioedem dobandit
Preponderenta la afro-americani
*Daca Nu este inhibitor de C1 ---> C1 va cliva C2 si C4 --->c2 si c4 in concentratie
scazuta(cerem dozare la lab de c1 inhibitor esteraza)----pe de alta parte apare si activarea
factorului 12 si a plasminei(din cascada coagularii)si a kalikreinei----si astefel apare exces de
bradikinina

De retinut ca angioedemul ereditar este foarte greu de diagnosticat mai ales daca C1 inhibitor
este normal ca valoare numerica(se poate doza in lab)dar prezinta defect funtional---trebuie
discutat cu pacientul si sa vedem restul familiei daca este prezent angioedemul pe linie genetica

EXPLICAȚII SUPLIMENTARE DESPRE ANGIOEDEM EREDITAR:

C1 inhibitor esteraza (C1-INH) este o proteina polimorfa glicozilata care apartine familiei
inhibitorilor de serin proteaze numiti serpine.
C1-INH este un inhibitor major al factorului XII activat, de asemenea inactiveaza plasmina,
factorul XI si kalicreina si constituie singurul inhibitor al componentelor complementului C1r si
C1s. Astfel, aceasta proteina controleaza nivelul activarii C3 prin impiedicarea formarii C3
convertazei (C4bC2a).
Pe de alta parte, C1-INH reprezinta un reactant de faza acuta, productia sa fiind stimulata de
interleukina-6, interferonul-α si interferonul-γ1.

Deficitul de C1-INH conduce la o activare inadecvata a fractiunii C1 si la eliberarea consecutiva

din C2 a unui peptid cu activitate asemanatoare kininei care creste permeabilitatea vasculara.
Acest deficit se traduce clinic prin aparitia angioedemului (ereditar sau dobandit).

Angioedemul ereditar este o afectiune cu transmitere autozomal-dominanta. Cea mai obisnuita

forma de boala (tipul I, 85% dintre pacienti) este caracterizata printr-o sinteza redusa de C1-INH
(cu 70-95% fata de valorile normale) asociata cu scaderea fractiunilor C4 si C2. In tipul II de
boala, mai rar, se sintetizeaza o varianta de proteina anormala, astfel ca activitatea C1-INH este
redusa, insa la determinarea ei se obtin valori in intervalul de referinta sau chiar crescute; C2 si
C4 sunt de asemenea scazute.
Conform unor studii mai noi, bradikinina ar fi principalul mediator al angioedemului.
Tratament:c1-inh esteraza din plasma proaspata pacient donor ---RA;anafilaxia
icatibant--specific antagonist bradykinin B2 receptors --med ce se utilizeraza
azi--RA:Ac contra med/anafilaxie
C1 inhib recombinat
Terapia de lunga durata a angioedemului ereditar include administrarea de androgeni
care cresc concentratiile serice de C1-INH normal in ambele tipuri de boala.(evitati la femei)
*atentie--stresul si axietatea/chiar bucuria uneori/traumatisme ale cav.orale(o manevra de la
stomatologie)/orice traumatism minor/uneori si h.estrogeni/sarcina--poate declansa angioedem
Ce spune o femeie de 30 cu angioedem--ca s-a umflat pe o parte(vezi daca pe limba se vede
amprenta dentara----daca da--s-a umflat),vorbiti despre familie si activitățile desfasurrate

Curs12,13
Curs14- Reactii de hipersensibilitate
Curs 14 – Reactii HS

Ce intelegem printr-un raspuns imun normal/fiziologic si unul anormal. Din perspectiva

unei reactii de HS: Un RI fiziologic asigura o aparare antiinfectioasa de toate categoriile
(antibacteriana, virala, parazitara, fungica), asigura o supraveghere antitumorala si acest raspuns
trebuie intotdeauna sa depinda de natura, de intensitatea si de durata stimulului antigenic si va
trebui sa corespunda dpdv cantitativ, calitativ si evolutiv. Ce inseamna asta ?( cantitativ,calitativ
si evolutiv): Cantitativ = sa avem suficienti anticorpi (raspuns imun umoral) iar daca vorbim de
RI celular sa avem celule efectorii – sa fie adaptat la intensitatea, durata( cat timp este prezentat
determinantul Ag sa putem sa producem mijloacele efectorii – in cazul acesta (imagine) este un
RI adaptat). Dupa ce stimulul Ag a incetat, acest RI trebuie sa se contracte si sa revina la
dimensiunile dinainte de stimularea Ag, cu exceptia faptului ca vom avea Ac si celule cu
memorie.

Conditiile ca sa avem un RI normal, fiziologic ar insemna/ar tine de:

1.Localizare - un RI normal, in etapa efectorie trebuie sa se desfasoare la poarta de

intrare a organismului ( la un RI patologic – de ex o boala autoimuna – se va desfasura oriunde
se va gasi stimulul pe care il recunoaste.

2.Mai avem nevoie sa existe o reglare si anume : atata vreme cat avem stimulul Ag, noi
tre sa avem mijloace efectorii capabile sa elimine acest stimul Ag – in momentul in care nu mai
avem acest raspuns imun trebuie sa se contracte la dimensiunile de repaus.

3.Cel mai important in evolutia unui RI trebuie sa fie in asa fel incat sa nu produca
leziuni, sa nu produca dereglari ale funcionarii normale a organismului. Dar noi stim ca orice RI
este insotit de inflamatie, asa ca desi zicem noi ca in mod teoretic un RI normal nu trebuie sa fie,
sa produca sau sa fie insotit de leziuni, pe de alta parte noi stim ca inflamatia este insotita de un
grad oarecare de ( aici nu inteleg ce zice – min 4:41). Cand consideram ca e normal ? Cand acest
grad este limitat in timp si spatiu – a incetat si RI si inflamatia.

Pentru un RI umoral ca sa-l consideram fiziologic putem sa luam in considerare aspecte

cantitative, calitative si evolutive.

1.Calitativ Intr un RI umoral fiziologic o sa avem intotdeauna o clasa adecvata de Ac ( In RI

primar avem IgM iar intr-un RI secundar avem IgG si bineinteles ca putem sa avem in anumite
conditii, IgA si IgE). Patologic, avem o clasa inadecvata de Ac, de ex avem productie de IgE in
afara unei stimulari Ag produsa de helminti ( grup de boli caracterizate prin leziuni produse de
paraziti).
 2.Cantitativ- (fiziologic) cand trebuie sa avem o echivalenta intre cantitatea de Ac si
stimulul Ag. In mod patologic vom avea fie cantitate de Ac mai mica decat este necesar pentru
stimulul Ag si in acest caz rezulta imunodeficiente. Fie cantitatea de Ac este mai
mare( exagerata) fata de stimulul Ag si in acest moment vorbim de hipersensibilitati.

3.Si evident sub criteriul evolutiv, in mod normal un RI evolueaza cu formarea unor
complexe imune normale ( echivalenta dintre Ag si Ac din compozitia complexelor imune) si
evident ca se vor finaliza cu eliminarea atat a patogenului cat si a complexelor imune. In conditii
patologice o sa avem : fie nu se contracta RI si avem o productie de complexe imune care sunt
anormale ( au caracteristici anormale); Fie evolueaza cu leziuni, gresesc tinta adica recunosc
self-ul ca tinta care va fi distrusa.

In ceea ce priveste un RI celular nomal, conditiile tin de aspectele : calitative, cantitative

si evolutive. Un RI celular normal presupune sa fie declansat de Ag usor procesate( depinde de
natura Ag pentru ca daca aceste Ag - ne gandim, in RI celular Ag sunt in principal cele
prezentate pe MHC clasa 1, deci cele care sunt intracelulare. Daca aceste Ag reusesc sa
colonizeze APC- urile in acest caz nu mai putem sa avem un RI celular care sa evolueze in
conditii normale. Criteriile cantitative tin de cantitatea si ruta de administrade a Ag, in conditii
patologice o sa vedem de exemplu reactia de HS de tip 4. Evolutiv trebuie sa tinem cont de
capacitatea RI de a se contracta dupa eliminarea Ag. In cazul in care APC urile sunt colonizate,
acest RI nu se poate contracta, nu poate reveni la conditiile anterioare infectiei. BUN ! In aceasta
situatie ne dam seama deja ca o reactie de HS va fi definita ca un raspuns imun adaptat specific
care este anormal sau patologic, caracterizat prin – in special – lipsa efectului protector, insotirea
de leziuni tisulare importante ( cel mai adesea acestea sunt datorate unei inflamatii acute si/sau
cronice care nu se resoarbe la sfarsitul stimularii Ag)

CLASIFICARE: (in functie de durata/ intervalul de timp de la declansare pana la aparitia

starilor clinice)

1. Reactii imediate

2. Reactii intarziate

Daca ne uitam la reactiile imediate si la reactiile intarziate si le comparam in termeni ai

reactantilor imuni o sa ne dam seama ca reactiile imediate au drept reactanti imuni Ac iar
reactiile intarziate au drept reactanti imuni celule efectorii, deci am putea spune ca un alt tip de
clasificare( in functie de mecanismul de producere) al acestor reactii de HS este in functie de
tipul de RI afectat: reactiile de HS de tip imediat vor fi rezultatul unui RI umoral anormal, in
timp ce reactiile de HS de tip intarziat vor fi cele in care va fi afectat RI de tip celular. Ce
inseamna imediat si intarziat ? Imediat inseamna – de exemplu poate sa inceapa in intervalul
pana la manifestarea clinica de la cateva minute si sa dureze pana la 24 de ore, comparativ cu
reactia de tip intarziat cum ar fi de exemplu reactia mediata de limfocitele Th1 in care putem sa
avem reactia dupa 24, 48 sau 72 de ore
REACTIILE DE HS IMEDIATE

Toate au in mod comun faptul ca intervalul de timp in care apar manifestarile clinice este
scurt( 24h). Pe de alta parte reactantul imun este Ac.

1.In termeni cantitativi toate aceste reactii imediate merg cu hiperproductie de Ac.

2.In termeni calitativi HS de tip 1 este asociata cu o clasa inadecvata de Ac in sensul in

care avem o hiperproductie de IgE in afara unui RI determinat un parazit. Pe de alta parte, HS de
tip 2 in termeni calitativi o sa avem IgG-uri ( clasa corecta de Ac) dar problema lor este ca
recunosc gresit tinta – de exemplu avem 2 variante de HS si anume: una este cea cu Ac
citotoxici deoarece acestia recunosc molecule asociate unor celule sau matrice extracelulara. In
urma acestor recunoasteri si atasari de aceste Ag se va activa complementul pe baza Fc-gamma
receptor, drept urmare vom avea practic liza celulei tinta. Acest lucru se gaseste in patologie spre
exemplu in UNELE reactii la medicamente; pe de alta parte cea de-a doua reactie de HS tip 2
mediata de Ac citotoxici se regaseste in situatia in care Ac recunosc receptori nomali de pe
structuri normale ale organismului si in cazul acesta fie vor bloca functionarea normala a
celulelor fie vor impiedica transmiterea semnalelor normale, acest lucru se regaseste in patologie
asociat bolilor autoimune. Al treilea tip de reactie de HS imediata care presupune afectari
calitative sunt cele prin inadecvarea cantitatii de Ac, rezultatul fiind formarea unor complexe
imune anormale care nu pot sa fie eliminate pe cale fiziologica ceea ce intr-un final va duce la
formarea unor complexe imune circulante care vor determina deasemenea activarea
complementului si tintirea celulelor sau tesuturilor in vecinatatea carora s-au depus aceste
complexe imune circulante. In toate situatiile, evolutia acestor RI este in afara efectului protector
si se va finaliza cu leziuni celulare si tisulare cu evolutie patologica.

REACTIILE DE HS INTARZIATE

Ne propunem sa prezentam caracteristicile reactiilor de HS intarziata, in materialul nostru

vom prezenta tipul 1 in care reactantul imun este dat de celulele de tip TH1 si care are drept
manifestare clinica – o sa vedem HS de tip IV ( tip A) in care la randul ei poate sa fie impartita in
functie de intervalul de timp pana la declansarea simptomelor in alte 4 tipuri. Si aici vom avea
inadecvari in termeni cantitativi, calitativi si evolutia va fi in afara efectului protector al RI cu
leziuni tisulare.

Acum vom dezvolta reactia de HS de tip I in ceea ce priveste caracteristicile ei: componente,
celule si mecanism de producere al acesteia.
HS DE TIP I

Presupune afectare in temeni cantitativi, calitativi si evolutivi dar trebuie sa tinem cont ca aceasta
reactie de HS nu poate sa fie dezvoltata in orice conditii. Pentru a se putea declansa o reactie de
HS care are drept manifestare clinica ceea ce se numeste BOALA ALERGICA ( cu diversele
sale expresii), trebuie sa fie intrunite niste conditii speciale. Conditiile acestea speciale vor tine
de interactiunea dintre: pe de o parte organism iar pe de alta parte Ag ( in cazul acesta - alergeni).
Acestea sunt aspectele sub care este diferita acest tip de reactie de HS

TERMENI - INAINTE DE TOATE

1. Sensibilitate – se refera la un RI nomal declansat de un stiumul Ag. Cand spunem reactie

de HS ne referim la un RI anormal declansat de un stimul Ag, dar nu este un Ag simplu ( este
un alergen)

2. Sensibilizare – este termenul care se refera la dezvoltarea unei sensibilitati crescute dupa
expuneri repetate la un alergen. Asta inseamna ca la o prima intalnire cu alergenul nu o sa
avem o reactie de sensibilizare, avem nevoie de o etapa de sensibilizare si abia dupa ce
aceasta etapa de sensibilizare s-a finalizat pot sa apara manifestarile clinice in ceea ce se
numeste etapa efectorie.

3. Alergia – este o reactie de HS care determina manifestari clinice declansate ori de cate ori
persoana care are alergie se va intalni cu alergenul declansator

4. Anafilaxia – este o reactie de HS generalizata/sistemica severa, potential letala.

5. Atopia – termenul de atopie se refera la predispozitia individuala si/sau familiala de a

dezvolta o reactie alergica. Aceasta presupune un fond genetic care permite/determina o
hiperproductie de IgE-uri specifice pentru anumite alergene. Nu orice persoana va dezvolta
alergii, in principiu trebuie sa aibe un anumit fond genetic care sa fie si sa se desfasoare in
anumite conditii astfel incat persoana sa devina alergica adica sa dezvolte o reactie de HS de
tip I caracterizata printr-o hiperproductie de IgE-uri.

Manifestarile alergice pot sa fie de 2 tipuri : localizate si acestea pot sa fie exprimate la
nivel cutaneo-mucos ( dermatita atopica, conjunctivita alergica), la nivelul tractului respiraor(
atat la nivel cailor respiratorii superioare cat si la nivelul celor inferioare – astm alergic) sau
la nivelul tractului digestiv ( alergie alimentara); alta varianta de manifestare poate sa fie
sistemica ( anafilaxie).

Haideti sa descutam despre aceasta predispozitie genetica: daca pana acum am spus ca
pentru reactia de HS de tip I este caracteristica hiperproductia de IgE-uri, evident ca ne vom
gandi ca daca este sa fie un defect genetic, acesta va fi asociat cu productia de IgE-uri
(SENZATIONAL). Prima ipoteza: persoanele atopice sunnt caracterizate prin modificari
genetice in anumiti cromozomi dar in principui in cromozomii unde sunt genele care
influenteaza sinteza si functionarea IgE-urilor – gene localizate pe cromozomul 5 ( un cluster
genic ) in pozitia 5q31,33, s-au indentificat gene care codifica mai multe citokine ( dintre
 aceste importante sunt IL4 in relatie cu IL4-receptor; ne aducem aminte ca este citokina care
controleaza punctarea izotipica dinspre IgM inspre IgE. Daca exista un defect genic care va
duce la o hiperexpresie de IL4 sau a receptorului, va creste transmiterea de semnale care sa
stimuleze aceasta comutare izotipica dinspre IgM inspre IgE si nu inspre clasa normala de
Ac, atunci se explica de ce sunt implicate aceste gene. In acest cluster genic mai sunt
localizate si genele care codifica IL5, IL13, IL9, IL12 dar si factorul stimulator de colonii de
granulocite, monocite, macrofage. IL5, IL13 alaturi de IL4 sunt produse de celulele Th2 iar
rolul cel mai important al IL5 si Il13 este sa asigure supravietuirea eozinofilelor dar asigura
si proliferarea acestora. Acestea 2 alaturi de IL9, IL12 si factorul stimulator al coloniilor de
granulocite,monocite si macrofage asigura atat supravietuirea eozinofilelor cat si cresterea,
multiplicarea mastocitelor si dupa cum ne aducem aminte IL4, IL5 si IL11 produse de catre
Th2 vor conduce la amplificarea productiei Th2 ceea ce este o bucla de amplificare care are
drept rezultat atat hiperproductia de celule Th2 cat si hiperproductia si supravietuirea a
celulelor eozinofilelor si mastocitelor ( principalele celule efectorii din HS de tip 2).

Sinteza si functionarea IgE-urilor

Este influentata de structura si functionarea receptorilor FcεR1 adica lanturilor alfa, ne aducem
aminte de acesti receptori ca sunt receptorii capabili sa recunoasca lanturile h epsilon al IgE
urilor, acesta este “capatul” raspunsului imun. Pe de alta parte, la fel de important este influenta
care poate fi exercitata la fiecare etapa a dezvoltarii acestui raspuns imun, de exemplu prima
etapa a oricarui raspuns imun este prezentarea antigenului => ar putea sa existe niste
modificari ale expresiei ale genelor care controleaza prezentarea antigenului atat in ceea ce
priveste receptorii si avem:

- recunoasterea alergenelor/identificarea - s-au identificat polimorfisme asociate cu

microsateliti in locusul care este ocupat de genele ce codifica TCR-ul si s-a observat ca acesti
receptori codificati de aceste gene mutante ar produce o prezentare a anumitor peptide
alergenice dar la fel de bine si ale TLR-urilor, pe de alta parte, s-a demonstrat asocierea unei
susceptibilitati crescute pentru dezvoltarea bolii alergice la persoanele care prezinta anumite
alele MHC de clasa a II-a din tipul HLA- DL2, DL3 si DL5, acestea ar influenta echilibrul
TH spre TH2, preponderent raspuns TH2 cu susceptibilitate crescuta de a dezvolta o reactie
alergica, hiperproductie de IgE-uri specifice la ambrozia elatica.

Daca ne uitam aici, este o schema a tuturor cromozomilor si asocierii diversilor loci cu
susceptibilitate crescuta a principalelor boli alergice ( sau celor mai reprezentative boli alergice)
dar si a unor boli autoimune si observam ca foarte important este si cromozomul 1 pe care au fost
identificate locusuri genice care sunt implicate in reglarea RI adaptat, si dupa cum vedem aici
avem atat locusuri genice asociate cu dermatita atopica cat si locusuri genice asociate cu astmul
alergic.

Identificarea acestor locusuri genice a dus la formarea conceptului de cluster citokinic - care
codifica clusterul complexului de diferentiere epidermala [ IL5, 9, 13 si GMCSF (Granulocyte
macrophage colony-stimulating factor)] care in principiu codifica gena FILAGRINEI.

Bariera epiteliala
Haideti sa discutam putin ce ar insemna filagrina aceasta. Gena filagrinei face parte dintr-un
complex de gene care poarta denumirea de complex epitelial – genele care sunt implicate in
sinteza si functionarea normala a barierei epiteliale. Avem aici o reprezentare comparativa a
structurii barierei epidermice in pielea normala si in pielea pacientilor care au dermatita atopica
in care s-au demonstrat mutatii in gena aceasta a filagrinei. In ce consta?

In pielea normala sub stratul cornos, care vedem ca este relativ discontinuu- are mici
discontinuitati, se afla un strat extrem de compact imediat dedesubt. Ce observam aici? Ca in
aceste celule, in afara stratului care este compact, stratul granular este format din corneocite care
sunt forma de diferentiere a celulelor de la acest nivel, acestea contin granule de kerato-hialin
-> diferentiere in forma finala de keratinocite. Aceste granule de kerato-hialin (ce contin
profilagrina) vor transforma profilagrina in filagrina. Filagrina impreuna cu keratina va fi
capabila sa compacteze acest strat formand niste jonctiuni foarte stranse si il face impermeabi
pentru orice antigene in conditii normale.

Spre deosebire, la pacientii atopici, vedem ca defectele de la nivelul stratului cornos permit
patrunderea unui antigen si lasa sa treaca fara probleme si prin stratul granular in care in pielea
normala este compact, antigenul este lasat sa treaca in lipsa acelor filamente de filagrina si
keratina care compacteaza, leaga aceste celule.

Asta inseamna ca in pielea normala este mai greu pentru alergeni ( o sa vedem ca alergenele au o
structura proteic-enzimatica dar este extrem de mica) sa treaca, aceasta avand un strat cornos
normal si un strat granular normal care contine keratinocite normale compactate prin intermediul
structurilor de filagrina. Acestea nu vor permite patrunderea unui alergen care sa ajunga sa fie
preluat de catre celulele prezentatoare de Ag si sa declanseze un RI deviat, preponderent TH2
care sa determine in final o hiperproductie de IgE-uri si o hiperproductie de celule efectorii.

Asta inseamna ca, in complexul epidermal de diferentiere care contine 60 de gene (mutatiile
prevalente sunt notate cu rosu) mutatiile sunt de diferite tipuri, nu sunt numai mutatii
punctiforme de inlocuire a unui acid nucleic cu altul, sunt de toate tipurile de mutatii, iar dintre
acestea vedem ca foarte putine sunt asociate exclusiv cu dermatita atopica.

Totusi, ce treaba are asta cu astmul si alte tipuri de boli alergice? S-a demonstrat si s-a observat
ca, copiii sub varsta de 2 ani care au manifestari de dermatita atopica, cei mai multi dintre ei au o
evolutie care a fost denumit marsul atopic. Aceasta evolutie presupune ca in stadiul de la nou-
nascut pana in 6 luni poate sa debuteze dermatita atopica care sa fie urmata mai apoi de alergii
alimentare sau de wheezing pana in 2 ani. Este posibil si mai tarziu, incepand prin perioada
pubertara, manifestarile pot fi de rinita alergica sau astm, sau chiar mai tarziu, chiar si daca nu au
dezvoltat in perioada pubertara acest tip de manifestari de boala alergica cu afectari de tract
respirator, este foarte posibil sa debuteze in perioada de adult – manifestari de rinita alergica care
in 40% din cazuri evolueaza inspre astm alergic. Deci acest tip de evolutie care presupune
asocierea de mutatii in complexele de diferentiere epidermala cu evolutie de tip mars
atopic, adica dermatita atopica, alergii alimentare, wheezing si/sau mai tarziu rinita alergica si
astm alergic au fost asociate cu anumite mutatii numai in gena filagrinei dar si in alte gene, dupa
cum vedeti asocierile pot fi mai puternice sau mai moderate, dar dupa cum vedeti mutatiile in IL-
13 RAT50 din cromozomul 5 sunt puternic asociate cu atopia, astmul, IgE-uri dar si cu boli
autoimune.
Persoane atopice = persoane care sunt predispuse sa dezvolte reactie alergica IgE mediata

Conditiile de mediu

S-au facut diverse studii epidemiologice si relevant mi s-a parut un studiu care prezinta evolutia
in timp a bolii alergice.

Daca ne uitam aici, mai devreme de 1800 nu prea aveam, cazurile erau putine, dar daca ne uitam
la modul de distributie al acestor cazuri in functie de factorii socio-economici o sa vedem ca la
momentul acela, prin reactie alergica sau boala alergica a fost definita dermatita atopica la
momentul acela termenul fiind de “eczema”, termen care se mai foloseste si acum in paralel cu
cel de dermatita atopica, febra fanului si astmul alergic.

Deci inainte de anii 1800 aceasta patologie alergica era asociata cu tarile sarace si mai ales cu
populatia saraca, in special cea localizata in mediul rural.

Intre 1800-1900, s-a dovedit ca au inceput sa fie afectate nu numai populatia din zona rurala,
saraca, dar si cea medie, la fel de mult si populatia din zonele urbane cu venituri scazute si intr-o
mica masura populatia cu venituri crescute.

Dupa 1900, mai degraba incepand din anii 1950 au inceput sa se faca studii mai serioase si atunci
s-a observat ca pe de-o parte a crescut foarte mult prevalenta si pe de alta parte s-a schimbat
structura socio-demografica a acestor pacienti si atunci am ajuns la concluzia ca s-a mentinut
boala alergica cu prevalenta crescuta in zonele rurale dezavantajate, dar ea a fost depasita de
prevalenta in zonele urbane cu venituri medii si chiar si cu venituri ridicate. S-a mai observat ca
daca in perioada anterioara era asociata cu factori de risc secundar care erau expunerea la
alergeni interiori ( pe atunci puteau descrie prezenta mucegaiului si a igrasiei in locuinte) pe de
alta parte prezenta fumului, smugului si a aerului poluat, infectiilor virale si intr-o oareccare
masura un acces deficitar la serviciile de sanatate.

In jurul anilor 50 s-a demonstrat insa ca nu e chiar asa si desi conditiile de trai s-au imbunatatit si
prevalenta bolilor alergice a crescut si au inceput sa afecteze mai mult locurile cu venituri medii
si mari.

Ce s-a schimbat intre aceste perioade, ce ar putea sa influenteze? Ar putea sa influenteze factorii
care au fost studiati si au demonstrat un efect, de exemplu poluarea, fumatul, stilul de viata si asa
numitul stilul de viata occidental – presupunea igiena mult imbunatatita, numarul de copii a
scazut, dezvoltarea de infectii in perioada copilariei a scazut (datorata vaccinarilor si
tratamentelor antibiotice exhaustive) pentru aceasta populatie cu venituri medii si superioare si
pe de alta parte un alt factor ar fi diversificarea alimentatiei dar mai ales diversificarea ofertei de
alimentatie industrializata, procesata.

Fumatul de exemplu a fost unul dintre factorii incriminati si a fost intens studiat in jurul anilor
50 si s-a putut demonstra o legatura de cauzalitate intre fumat si prevalenta de alergii alimentare.
Un studiu a prezentat situatia in care mamele fumatoare care aveau fete au avut mai degraba
reactie alergica, mai mult de atat cele nefumatoare care sunt nepoatele unor bunici fumatoare au
transmis copiilor. Acest lucru a putut duce la concluzia ca unul dintre factorii predispozanti pt
dezvoltarea unor boli alergice este fumatul.
Un alt factor care a fost studiat a fost poluarea si aici exista date care sustin acest lucru. Ceea ce
trebuie subliniat este ce pe de-o parte desi este demonstrat ca factorul genetic joaca un rol
important in predispozitia in susceptibilitatea pentru dezvoltarea bolii alergice, pe de alta parte,
factorul genetic trebuie “dublat” de conditiile de mediu deci trebuie sa se intalneasca factorul
genetic cu conditiile de mediu. Conditiile de mediu pot sa implice mult aspecte, unul din factorii
luati in calcul este fumatul si o explicatie pt acest fumat (adica cum ar putea acesta duce la
cresterea susceptibilitatii in generatiile urmatoare) este acest fapt si anume s-a demonstrat ca
fumatul poate produce modificari epigenetice.

Totusi prevalenta bolii alergice a crescut mult mai mult decat putea fi justificat doar prin
mutatiile genetice. Deci factorul genetic cuprinde in afara de mutatii in fondul genetic si
modificari influentate de factorii de mediu, modificari epigenetice, de exemplu: aici este figurata
cum arata eucromatina si cum sunt histonele, cum separa pachetele de ADN in perioada de
repaus, in urma modificarilor epigenetice metilare, acetilare a histonelor sau de remodelare a
cromatinei toate sub influenta unor factori exteriori, acestea vor duce la citirea, transcrierea
informatiei in urma acestor modificari si cromatina nu va mai sta impachetata in acest mod ci se
compacteaza, impiedicand citirea normala.

Un alt tip de modificare epigenetica este prezenta de microRNA-uri, acele structuri care permit
exprimarea sau impiedicarea exprimarii unor gene si aceste modificari vor impacta asupra
exprimarii unor gene, influentate fiind de factorii de mediu.

Alti factori de mediu, aceste diferente legate de statutul socio-economic si modul de trai au
permis dezvoltarea unei teorii, teoria igienei in care au spus astfel: persoanele care in copilarie
au fost expuse la infectii banale repetate sunt mai degraba non-atopice. Non-atopicii sunt
caracterizati prin comparatie cu persoanele atopice de preponderenta unui raspuns imun umoral
de tip TH1 in defavoarea unui RI TH2. De altfel, RI TH2 este mai degraba caracteristic nou-
nascutului, in urma expunerii la diverse infectii virale, bacteriene in copilaria mica aceasta va
determina si deplasarea echilibrului in sensul preponderentei raspunsului de tip TH1(daca ne-am
intalnit mai mult cu infectiile o sa avem o preponderenta de celule TH1). Persoanele atopice s-au
dovedit ca au o preponderenta de raspuns TH2 si acest lucru a facut sa fie studiat in comparatie
cu imbolnavirile si s-a aratat ca persoanele atopice caracterizate de un raspuns preponderent TH2
sunt mai degraba cele care nu au avut o expunere atat de larga la infectii in copilarie si au
beneficiat de programe de vaccinare si tratamente antibiotice exhaustive + nu au fost expusi in
mediu necurat.

S-a demonstrat ca exista un risc crescut de dezvoltare a alergiilor la persoanele care au suferit
infectii cu VSR (virusul sincitial respirator), acesta fiind stiut ca determina o dezvoltare cu
preponderenta TH2. Pe de alta parte, la persoanele cu risc scazut de alergii s-a demonstrat ca au
avut infectii in copilarie cu virusul rujeolic, hepatita acuta virala, ceea ce a fost de asemenea
asociat cu o preponderenta de TH1.

Un alt factor de mediu care poate sa influenteze preponderenta de RI de tip TH1 sau TH2 il
reprezinta spre exemplu microbiomul si tipul de colonizare. S-a demonstrat ca unul din factorii
de risc este nasterea pe cale cezariana comparativ cu nasterea pe cale vaginala. Nasterea pe cale
cezariana pune in contact nou nascutul cu flora cutanata mai degraba decat cu flora de la nivelul
vaginului care contine lactobacillus ceea ce va permite ca mai departe flora intestinala a nou
nascutului sa aibe o anumita compozitie (unul dintre mijloacele de setare a RI este si cel de
interactiune cu microbiomul) ce va determina functionarea unor gene de la nivelul sistemului
imun si tipul de RI.

Exista si contradictii ale teoriei igienei, de exemplu, nu s-a observat o preponderenta TH1 asa
cum ne-am astepta la persoanele infectate cu mycobacterium tuberculosis si nici in cazul in care
a fost realizata o colonizare cu enterobius vermicularis.

Alti factori de mediu care in interactiune cu fondul genetic pot sa creasca riscul de sensibilitate
alergica sunt de exemplu expunerea la alergeni in viata intrauterina, dieta, inclusiv de la nastere
(s-a demonstrat ca copiii alimentati natural sunt mai putin predispusi la boli alergice). De
asemenea, hiperaciditatea gastrica poate fi unul din factorii care influenteaza cresterea
susceptibilitatii pentru dezvoltarea de boala alergica.

In concluzie, ce trebuie sa retinem din toate acestea, persoanele atopice sunt cei care au o
predispozitie genetica de a dezvolta boli alergice IgE mediate, pe de alta parte, contributia genica
individuala nu poate sa determine predispozitia pentru boala, trebuie sa se intalneasca factorul
genetic cu factorii de mediu astfel incat sa poata fi crescuta suscebilitatea de dezvoltare a bolii
alergice. Deci trebuie o prezenta si o interactiune a ambelor tipuri de factori!!!

Am discutat despre subiecti, despre conditii favorizante, acum vom discuta despre molecule
implicate.

Antigenele declansatoare

Antigenele ce pot declansa o reactie alergica se numesc ALERGENI. Ele de felul lor sunt
molecule prezente in mediul exterior cu care vine in contact toata populatia dar declanseaza
reactii alergice numai persoane atopice. Deci trebuie sa aibe niste caracteristici speciale pentru a
putea face asa ceva.

Pentru a fi un alergen o molecula trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

1. (de obicei proteine) Sa fie recunoscuta de catre IgE - pentru ca acesta este mecanismul de
declansare a reactiei alergice - !! conditie obligatorie dar nu suficienta !!

2. Molecula trebuie sa poata determina si productia de IgE specifice

Cum poate fi demonstrat acest lucru? Una dintre cele mai cunoscute si bine descrise molecule de
alergen este molecula denumita Bet v I, este o molecula care se gaseste in polenul de mesteacan.
Aceasta este un alergen major = s-a demonstrat ca >80% din persoanele care sunt alergice la
polenul de mesteacan au IgE-uri specifice pt aceasta molecula.

Pe de alta parte o molecula similara cu cea de la Bet v I este cea din polenul de mar. Aceasta insa
nu este un alergen, ea poate fi recunoscuta dar NU poate sa declanseze productia de IgE-uri. In
schimb o persoana care este alergica la Bet v I deci are IgE-uri specifice care pot sa recunoasca
Bet v I, va avea manifestari clinice cand se va intalni atat cu aceasta molecula dar si cu molecula
cealalta , aceleasi manifestari. Acest fenomen poarta numele de CROSS-REACTIVITY.
Cum ar trebui sa fie relatia referitoare la aspectele de structura si functie a alergenelor dintre
molecula si organismul uman? Un alergen trebuie sa fie o proteina exogena, functia sa de
alergen depinde in ceea ce priveste molecula, de doza si de ruta de administrare ca sa poata
declansa o reactie alergica, doza trebuie sa fie nici prea mica nici prea mare, calea de
administrare trebuie sa fie potrivita, iar in ceea ce priveste relatia cu organismul, momentul
intalnirii cu organismul este deosebit de important pentru ca organismul trebuie sa fie unul care
sa aibe o predispozitie genetica, iar varsta la care se intalneste este si ea importanta – daca se
intalneste prea devreme poate da o reactie alergica, dar in functie de structura alergenului poate
sa dezvolte si o reactie de toleranta, acesta este cazul alergenelor alimentare. Pe masura ce
organismul avanseaza in varsta scade capacitatea de a mai dezvolta reactii alergice.

Caracteristici structurale si functionale

Origine: exogena

Structura: ele sunt proteine cu GM mica 15-40.000 Da, au lanturi secundare glucidice si au o
mare capacitate de legare de lipide.Sunt foarte solubile ceea ce inseamna ca modul de patrundere
este prin inhalare, transcutanat sau transmucosal.

Functia lor ca si molecule este cea de enzime proteolitice , adica sunt capabile sa distruga
legaturi dintre celule.

Ca si tip de antigene ele sunt antigene T-dependente, au nevoie de contributia limfocitelor T-

helper 2 ca sa poata sa declanseze un RI.

Unde pot sa fie? In mediul exterior sau in mediul interior(in casa). Pot sa fie alimente,
medicamente ( sunt introduse in interiorul organismului).

Alergenicitatea este data de prezenta lanturilor laterale si in special de prezenta glicozilarilor

acestor lanturi laterale.

Ce tipuri de molecule pot sa joace rolul de alergene?

Aeroalergene – alergene de exterior si de interior. Alergenele de exterior sunt in principal

polenurile dar si mucegaiurile. Alergenele de interior sunt mucegaiurile, acarienii dar si epiteliile
( epiteliile de animale – caini, pisici, porcusori de guinea, hamsteri, prezenta pestilor de acvariu
in casa – mancarea pentru pesti poate fi sursa de alergeni)

Alergene alimentare – aici avem o plaja larga de alergene

Medicamente sau metaboliti ai acestora – vorbim despre hipersensibilitate IgE mediata pentru ca
medicamentele pot sa dea toate tipurile de reactii de hipersensibilitate – HS tip 2 citotoxice,
reactii mediate prin CI circulante, HS tip 4.

Proteinele – vaccinurile si serurile dar si tratamentele biologice (anticorpii monoclonali)

Una din cele mai frecvente alergii este cea la praful de casa sau acarieni.
Sursa de alergen: familia Pyroglyphidae

Clasa: Dermatophagoides

Specia: pteronyssinus

Nomenclatura

Alergenele se denumesc prin primele trei litere din clasa urmate de prima litera din specie,
urmata de un numar de obicei in ordinea descoperirii moleculei.

DRP1 – structura este proteica, functia este enzimatica si originea este din granulele de fecale de
acarieni. Aici sunt O PARTE din moleculele alergenice identificate din dermatophagoides
pteronyssinus vedeti ca aici sunt mai mult de 23, am luat acest exemplu ca sa va arat ce functii
pot avea aceste proteine, dupa cum vedeti aceste proteine pot sa aibe toate functiile care tin de
functionarea normala a unui organism. De exemplu acestea sunt enzime cu rol digestiv, enzime
cu rol metabolic – glutation transferaza, enzime cu rol structural – cistein-proteinaza(enzima care
leaga lipidele), colagenazele si avem si enzime implicate in locomotie – tropomiozina.

Avem doua categorii de alergeni

- Alergeni minori

- Alergeni majori – alergenii pentru care s-a demonstrat prezenta unui titru inalt de IgE-uri
specifice la mai mult de 80% din pacientii sensibilizati la acarieni. Pentru dermatophagoides
pteronyssinus avem 2 alergeni majori si pentru dermatophagoides farinae avem 2 alergeni
majori si pentru blomia (...). Ce fac? Au functie enzimatica. Cum patrund? Sunt
aeroalergene.

De exemplu DRP1 este o proteina cu GM mica care patrunde in organism prin aerosoli sau
inhalatoriu si primul strat de celule de la nivelul mucoasei stratului respirator joaca rolul de
prima bariera. Aceasta molecula care este o cistein proteaza, tinand cont de functia enzimatica,
aceasta proteina este capabila sa lizeze ocludina din jonctiunile stranse, ceea ce ii va permite, cu
atat mai mult cu cat avem un defect din nastere al filagrinei – poate sa treaca mult mai usor – sa
intre in contact cu APC-ul care sa o preia cu buna credinta, sa o prezinte – dar retineti, trebuie sa
avem un anumit context, o anumita predispozitie genetica, in care sa fie capabila, sa avem un
switch mai accelerat IgM-IgE, sa indeplinim mai multe conditii ca sa poata sa duca la aparitia
unei HS-I.

Alte alergene de interior, cele mai frecvente sunt cele provenite din epiteliile de pisica si de
caine, ele se gasesc la pisica in saliva, epitelii (NU parul de animale este problema ci proteinele
care se afla in saliva).

80-90% dintre persoanele care sunt alergice la epiteliile de pisica au Ig-E-uri care recunosc
aceasta molecula care este o secreto-globina.
Mucegaiuri perene, aspergillus (?penicilinus? sol plante pamant ghiveci?), igrasie.

Acestea au fost principalele tipuri de alergene de interior, acum vom vorbi despre alergenele de
exterior. Cele mai frecvente sunt polenurile, avem 3 clase mari in functie de sezoane: polenurile
pomilor martie-aprilie, aprilie-mai – mesteacanul (Betula Vulgaris)! Molecula aceasta Betula
Vulgaris este una dintre cele mai alergenice molecule!. De ce mai este important alergenul de la
mesteacan, pentru ca au o omologie inalta de secventa cu molecule din polenurile altor pomi, al
marului si al fagului de exemplu. Asta inseamna ca persoanele pot recunoaste si moleculele din
polenul de mar si de fag. In plus, cross-reactivitatea este sursa unei manifestari foarte speciale de
boala alergica si anume sindromul polen oral. Urmatoarea perioada este mai-iunie pana la
jumatatea lui iunie este caracteristica polenurilor de graminee dintre care avem ierburile, asa
numitele ierburi de gazon( da un exemplu aici de reprezentant major dar nu se intelege) si
cerealele dintre care reprezentantul major este secara. Da reactii incrucisate, au omologie inalta
cu alte molecule de exemplu cu moleculele din alimente. In august avem doua buruieni care
elibereaza polen si anume ambrosia si artemisia. Polenul de ambrosia este caracterizat pt
alergenicitate inalta, declanseaza productie de IgE-uri specifice si are dimensiuni mici
raspandindu-se pe distante mari. Artemisia este importanta de tinut minte la fel ca si mesteacanul
pentru ca are reactii incrucisate, are similitudini, omologie inalta cu molecule care se gasesc in
telina, morcov, usturoi, musetel; asta inseamna ca persoanele alergice la artemisia pot dezvolta
manifestari alergicce si in afara sezonului de artemisia cand mananca aceste alimente.

Am discutat pana acum antigenele, ca sa terminam componentele implicate in reactia de HS ar

mai trebui sa discutam receptorii si IgE-urile.

Hai sa discutam despre receptorii IgE: FcεR – sunt receptori care recunosc lantul de tip epsilon al
moleculei de IgE , sunt de 2 categorii:

1. FcεR1 – acestia sunt caracterizati printr-o afinitate MARE si sunt implicati in fct
efectorie si se gasesc cel mai mult exprimati pe celulele care de altfel sunt si celulele
efectorii ale RHS tip I si anume pe mastocitele conjunctivale, pe bazofilele circulante
dar si pe eozinofile;

2. FcεR2 = CD23, au afinitate scazuta pentru IgE(nu au functie de a recunoaste IgE-ul

de pe celule declansand RI), comparativ cu FcεR1, si functia lor: ei contribuie la
reglare si in special la determinarea switch-ului izotopic IgM-IgE. Acest receptor are
o forma membranara si o forma solubila, dupa clivare se elibereaza in circulatie ceea
ce se numeste CD23 si care are un rol deosebit de important in determinarea switch-
ului izotopic IgM-IgE.

Au 2 subcategorii:

-α: exprimat pe LB ε – au BCR ca si IgEul produs, asa sunt ele construite, au

capacitatea sa secrete cu lant H de tip ε

-β: exprimate pe limfocite, APC, bazofile.

 Structura receptorului FcεR1:

Localizare - celule efectorii: mastocite si bazofile.

Structura: 3 lanturi α, β, γ. Dupa cum vedem

-lantul α este responsabil de capacitatea de recunoastere

-lantul β are rol de element strunctural pentru ca va lega lantul α de lantul γ

-lantul γ este responsabil de transducerea semnalului activator deoarece prezinta

ITAM

Receptorul de tip 2 nu este localizat pe celulele efectorii, este localizat pe limfocitele Bε dar
si pe APC-uri, bazofile si eozinofile. Acest receptor va recunoaste subdomeniile 3 si 4 ale
lantului Hε. Are o structura de monomer (Atentie: capatul C-terminal este cel care este in
domeniul extramembranar, are structura similara a unui receptor lectinic; aici este zona de clivaj
care va pune in curculatie forma solubila a acestui receptor.)

Comutarea izotipica a IgE-urilor ( cum ajunge sa produca un limfocit B IgE in loc

de IgG):

Celulele implicate in comutarea izotipica a IgE-urilor sunt: pe de-o parte Apc-urile (sunte
celulele care vor fi raspunzatoare de prezentarea Ag), pe de alta parte for fi celulele
imunoreglatoare (TH2 care transmite semnalele stimulatoare pentru comutarea izotipica, dar
avem si celule care trebuie sa tina balanta, care sa fie capabile sa transmita semnale inhibitoare si
acestea sunt reprezentate de moleculele Th1 si T reglator). Comutarea izotipica spre IgE se face
sub influenta IL4 dar si a limfocitelor T, celulele efectoare fiind limfocitele B care isi vor
schimba productia de Ac. Mediatorii sunt: mediatori stimulatori produsi de Th2 ( IL4 Si IL13 si
intr-o mai mica masura IL5) iar CD23 solubili sunt produsi de catre Limfocitele Bε( acestea sunt
capabile sa sintetizeze si factorul efector glicozilarii) . Celulele responsabile de eliberarea
facorilor inhibitori sunt Th1 care elibereaza IFN- γ si Limfocitele T supresoare care elibereaza
factorul inhibitor al glicozilarii dar si Limfocitele B regulatorii care elibereaza IL 10 si (10 ceva).

Acesta este un model care sa prezinte interactiunea dintre toate aceste celule si mediatori. O
celula APC care va prezenta Ag( fragmente, determinanti Ag din alergen) catre Th1, Th2 si catre
LT stimulatorii. Th2 va prezenta si catre LB. In urma cooperarii celulare dintre Th2 si LB ( care
in principiu secreta IgG cu lant greu de tip 1) , Th2 prin intermediul IL4 si IL5, va transmite
semnale de comutare izotipica prin intermediul JAK-Kinazelor si a factorilor de trnscriptie
STAT de tip 6, ceea ce va determina mesaje de comutare izotipica in sensul in care vor fi
implicare rearanjarile gence de tip DJ ? astfel incat vom avea o scadere a productiei de IgM si o
crestere a productiei de IgE. LBε vor avea pe suprafata lor FcεR2, sun influenta IL4 care va
determina clivarea acestui receptor si eliberarea formei solubile ( CD23 solubil). CD23 solubil
poate sa determine comutarea izotipica din lantul greu de tip 1, lantul greu de tip ε cu conditia sa
poata sa fie fie recunoscut de LB secretor de IgE. Pentru aceasta are nevoie sa fie glicozilat.
Glicozilarea se face sub actiunea factorului efector al glicozilarii( secretat de TH2). In urma
glicozilarii CD23 acesta va fi recunoscut de LB secretor care isi va comuta sinteza de pe lantul
greu pe lantul ε crescand productia de IgE. Aceasta este bucla prin care se creste productia de
IgE. In conditii normale, aceasta este echilibrata de semnalele inhibitorii care vor veni de la IFN-
γ produs de catre Th1 si de la factorul inhibitor al glicozilarii care va inhiba actiunea lui CD23.

In conditii fiziologice exista un echilibru intre Th2 si Th1( cu preponderenta de raspuns

Th1), asta inseamna ca vom avea mai mult IFN- γ. Raspunsul median va fi cel preponderent dat
de IFN- γ si practic productia de IgM va fi mai mare decat cea de IgE.

Persoanele care dezvolta alergii IgE mediate sunt cele care au un RI particular in sensul
in care au o preponderenta de Th2 in defavoarea Th1 ( de 3 ori mai mult Th2). Rezulta ca si
productia de IL4 si factor efector al glicozilarii vor fi peste valoarea de IFN- γ si factor inhibitor
al glicozilarii. Deasemenea aceste persoana sunt caracterizate si/sau de un numar crescut de LBε
( care sunt capabile sa puna in circulatie CD23) si se va produce o hiperproductie de IgE. Aceste
persoane au si/sau ondulatii care sunt legate de moleculele MHC, deci de prezentarea Ag cu
preponderenta de HLA-DL2 , DL3 si DL5 care este asociata cu o preponderenta de raspuns de
tip Th2. Pe de alta parte este posibil sa aibe si/sau modificari in ceea ce priveste celulele
responsabile de facorii inhibitori, adica : fie sa aibe mai putine celule T supresoare ceea ce va
afecta productia de factori inhibitori ai glicozilarii ; sau mai putine celule Th1 ceea ce va afecta
productia de IFN-gamma.

Celulele efectoare ale unei reactii de HS – asta e din cursul 15

Curs 15 - Hipersensibilitatea de tip 1 -

16.04.20
O scrurta recapitulare:
Bolile alergice nu sunt monogenice.
Nu exista o gena anume care sa determine o predispozitie la dezvoltarea unei boli alergice, ci un
fond genetic care in urma interactiunilor cu un anume mediu pot sa creasca susceptibilitatea la
dezvoltarea bolilor alergice.
Alergie nu inseamna o reactia de hipersensibilitate de tip 1, ci este o reactie igE mediata.

Hipersensibilitatea de tip 1 e datorita unui RI umoral anormal in ceea ce priveste cantitatea de Ac

avem o hiperproductie a unei clase inadecvate de anticorpi (avem IgE in loc de IgM sau IgG) si
raspunsul imun se termina cu leziuni. RI isi pierde capacitatea protectoare. Pentru a se declansa
un RI este nevoie de un anume teren atopic care sa se intalneasca cu alergenele in niste conditii
favorizante care tin atat de factori genetici, cat si factori de mediu.

Moleculele specifice pentru reactia de HS1 sunt Ac de tip igE, receptori Fc epsilon, celulele
efectoare (mastocite, bazofile, eozinofile), Mai avem nevoie si de celulele reglatoare care se afla
in dezechilibru cu Th1.
Mastocitele sunt cel efectorii principale atat in etapa initiala, cat si in etapele intarziate. Ele se
matureaza in tesutul conjunctiv. Sub forma lor matura sunt localizate preponderent tisular sau
submucos comparativ cu bazofilele ce sunt in circurlatie.

Eozinofilele se gasesc si in circulatie si tisular.

! Doar mastocitele au capacitatea de a prolifera in faza lor de dezvoltare in celula matura.

Durata de viata a bazofilelor este cea mai scurta, pe cand mastocitele au durata de viata cea mai
lunga (saptamani - luni). Eozinofilele - o durata de viata de ordinul secundelor?

Citokinele responsabile de dezvoltarea lor: citokine 3 si factorul stimulator de colonii, iar cand
spunem eozinofile, spunem IL5. Functia lor efectorie depinde de capacitatea de expresie a
receptorilor cu activitate inalta (Fc epsilon). Daca facem o comparatie intre celulele efectorii o sa
vedem ca mastocitele si bazofilele exprima acest receptorul in mod nativ in numar crescut spre
deosebire de eozinofilele. In ceea ce priveste continutul granulelor, granulele contin mediatori
preformati care sunt descarcati in momentul activarii acestor celule. Cel mai important mediator
preformat este histamina.

Spre deosebire, mediatorii preformati continuti in eozinofilele sunt proteine cu rol de enzima -
proteina cationica eozinofilica si proteina cvazica majora,

! Acestea doua chiar daca in mod normal rolul lor fiziologic este de a distruge structurile
helmintilor, IN REACTIA ALERGICA POTENTEAZA DESCARCAREA DE HISTAMINA.

Mecanismul Hipersensibilitatii
Secventa desfasurarii unui proces imunopatologic presupune:

1) Reactia de sensibilizare: incepe cu RI umoral normal antigenul e preluat si prezentat catre

LT CD4 posibil dar si avand in vedere conditiile caracteristice subiectilor atopici com
avea un RI preponderent LTh2, ceea ce va duce la o hiperpoductie de IgE.

IgE au o particularitate fata de ceilalti Ac si acume - au o capacitate citofila. Acest lucru

inseamna ca nu prea stau in forma solubila si mai degraba sunt atrasi de a se lega de anumite
structuri. Daca au lant greu de tip epsilon, evident ca acesta in capatul Fc va fi recunoscut de un
receptor specific si anume Fc epsilon (cel cu afinitate inalta, adica Fc epsilon de tip 1) Ei sunt
exprimati in cantitate mare pe mastocite si pe bazofile. In urma hiperprod de igE specifice, ei
vor fi legati prin Fc epsilon de tip 1 la suprafata mastocitelor si a bazofilelor. Astfel se termina
prima secventa de imunopatogenia a RHS1. Termenul este ca avem un mastocit armat.

2) Reactia efectorie in care in urma activarii mastocitelor avem o degranulare si eliberare de

mediatori preformati astfel incat mediatorul isi vor produce efectele biologice.

Principalul mediator: histamina si mediatorii lipidici: prostaglandinele si factorul activator

plachetar care vor avea efect asupra 3 categorii mari: vase, muscularturii netede si terminatiilor
sensitive.
IL 4 si 13 sunt responsabile de modificarea izotipica spre IgE. Descarcarea de 4 si 13 va avea un
efect intreg asupra mastrocitelor, bazofilelor si eozinofilelor.

! Mastocitele vor fi activate in urma recunoasterii de catre igE specifice.

In cazul persoanelor atopice: recunoastrere a acelui determinant antigenic ce va permite

crosslinkarea si activarea …. Se declansaza cresterea ratei de sinteza a mediatorilor de
neoformatie: PG si citokinele. Astfel incat in final vom vedea efectele biologice ale descarcarii
intai a mediatorilor de preformatie si apoi a mediatorilor de neoformatie. Acesta inseamna ca in
faza efectorie manifestarile clinicepot fi observate in 2 fazs:

1. faza imediata: incepe in cateva minute de la descarcarea continutului granulelor. Aceasta

etapa dureaza de la 2 pana la 4 ore maxim..
2. faza mediatorilor de neoformatie care sunt sintetizate in aceasta etapa.

RASPUNSUL IMEDIAT PRECOCE INITIAL

Incepe in cateva minute si dureaza sub 2-4 ore.

Efectele in principal ale histaminei si a enzimelor:

- asupra vaselor : histamina determina vasodilatatie, cresterea permeabilitatea vasculara ->

reflectate de manifestarile clinice: edem, scaderea tensiunii arterial
- asupra musculaturii netede:
tractul resp -> expresia clinica este dispneea si chiar wheezingul (se ingusteaza calea
respiratorie)
Tract dig: contractia -> creste tranzitul -> diaree
- asupra rec …. localizati la nivelul terminatiilor nervoase libere de la nivelul pielii -> reactia
alergica este asociata de prurit
- la nivelul mucoasei gastro-intestinale: rec H2 -> hipersecretie

RASPUNSUL INTARZIAT AL STADIUL EFECTOR

- Mediatorii de neoformatie: cel mai frecvent sunt implicate eozinofilele si Th2 (creier) Th2
secreta IL4, IL5 si IL13. Il5 mediaza activarea eozinofilelor si eliberarea mediatorilor pre- si
neoformati ai eozinofilelor. Mediatorii preformati vor fi proteina cvasica majora si proteina
eozinofilica cationica al caror efect este de a stimula descarcarea de histamina.

-IL4 si 13 vor creste expresia moleculelor de adeziune celulare la nivel endotelial si vor permite
migrarea in tesuturi a celulelor din sange: mastocitele si bazofilele.
Tot 4 si 13 determina asupra mastocitelor: le creste puterea de a migra in tesuturi si va creste
capacitatea de a descarca histamina a acestor celule si asupra bazofilelor crescand degranularea
atat a med. Preformari, cat si a neoformati. In plus, mai actioneaza asupra LB cu memorie
secretoare de IgE specifice -> explica unele din manifestarile rinitei alergie si a astmului bronsic.

-Mediatorii de neoformatie: prostaglandinele, leukotriene si factorul al plachetelor. Ele determina

manifestari similare ->vasoconstrictie, cresterea a permeabilitatii vasculare, unele asociaza si
cresterea chemotaxiei. Limfokinele cresc secretiei de mucus fie la nivelul tractului respirator, fie
la nivelul tractului digestiv. De asemenea, este stimulata sinteza si secretia de citokine.
-IL3 asigura proliferarea tisulara.
Il4 si 13 cresc productia de IgE.
Il5 si TNF creste productia si activarea de eozinofile.
Chemokinele acentueaza inflamatia.
Acesti mediatori de neoformatie pregatesc si sustin reactia de inflamatie alergica cronica in care
celulele cele mai active vor fi eozinofilele.

Caracteristicile raspunsului imun imediat:

Debuteaza in secunde. Efectele sunt in principal asupra vaselor, glandelor mucoase, terminatiilor
nervoase senzitive. Durata este atat de scurta pentru ca timpul de injumatatire al histaminei este
in jur de 30 min. Aceasta este explicatia pentru care manifestrile clinice se reduc dupa 2 maxim 4
ore.

Reactia intarziata:

Se bazeaza in principal pe eozinofile si mediatori de neoformatie. Manifestarile clinice apar dupa

4 ore. Durata poate sa fie de ordinul zilei. Histologic este caracterizat cu degranulare mastocitara
cu influx de eozinofile, bazofile si Th2.
Dpdv experimental, aceste manifestari clinice pot fi produse partial prin administrate de TNF
alfa, spre deosebire de manifestarile clinice in RI imediat care pot sa fie produse in totalitate prin
administrare de histamina.

Proteina cvasica majora si proteina eozinofilica cationica pot produce degranularea de mastocite,
la fel ca si enzimele peroxidazele, colagenazele care produc eliberare de histamina si leziuni
tisulare. Aceasta este responsabila de modificarile morpatologice din astm.
Aceasta proteina ? e utililizata ca martor de activare a bolii alergice.
Si eozinofilele secreta o cantitate importante de citokine si chemokineavand efect de amplificare
a inflamatiei prin chemotaxis si prin mentinerea inflamatiei cronice.

Factori care influenteaza manifestarilor clinice ale alergiei

Sunt dependenti de organism si de alergeni.

Manifestarile alergice sunt dependente in primul rand de localizarea mastocitelor.

Mastocitele sunt localizate tisular si au 2 localizari:
1. de la nivelul tesutului conjunctiv
2. de la nivelul mucoasei respiratorie, digestive si genitourinare

Factori importanti sunt poarta de intrare si doza. Acestea vor influenta in mod semnificativ
intensitatea manifestarilor clinice.

- In cazul in care o cantitate mare de Ag intra direct intracirculator atunci manifestarile clinice
vor fi evident sistemice. Vor determina eliberarea de histamina in principal din bazoilef si
eozinofile, dar si din mastocitele si vom avea anafilaxie. Avem nevoie de doza mare de antigen.

- In cazul in care alergenul intra pe cale subcuanatata este suficienta o doza mica de alergen
pentru ca el va veni in contact direct cu mastocitele de la acest nivel ceea ce va determina
descarcarea locala de histamina si va avea ca o manifestare clinica principala eruptia de tip
urticarian: papula eritematoasa pruriginoasa inconjurata de eritem.

- In cazul in care alergenul intra pe calea inhalatorie este suficienta o doza mica de alergen
pentru ca va intra in contact direct cu mastocitele la nivel respirator. Descarcarea de histamina va
fi urmata de contractia musculaturii netede. La nivelul mucoasei respiratorie superioare
manifestarea va fi rinita alergica => vasodilatatie si cresterea permeabilitatii vasculare (practic
rinoree), obstructie nazala, stranut, prurit.

- In cazul in care alergenul ajunge la nivelul tractului respirator inferior unde avem si
musculatura neteda vom avea bronhospasm, tuse, wheezing, dispnee.Lumenul va fi mult ingustat
odata prin bronhospasm, si al doilea prin inflamatia si acumularea de mucus. Drept urmare
ambele vor duce la expresiile clinice caracteristice unei crize de astm, si anume dispnee de tip
expiratorie cu wheezing si tuse.

- Antigenele care sunt ingerate vor intra in contact cu mastocitele din tesutul conjunctiv si
submucoasa => descarcare de mediatori preformati duce la manifestarile clinice alergiei
alimentare si consecutiv contractia musculaturii netede o sa avem diaree, crampe, meteorism
abdominal, varsaturi. De cele mai multe ori persoanele cu alergii alimentare se plans si de
manifestari cutanate. Se poate ajunge inclusiv si la anafilaxie.

Bolile alergice pot fi impartite in functie de localizare: sistemice (anafilaxia/ socul anafilactic) si
localizate.
RHS I sistemice:

Anafilaxia presupune implicarea a cel putin 2 sisteme ca urmare a descarcarii histaminice.

Socul anafilactic este preponderent manifestarea circulatorie.

Calea poate fi fie directa in circulatie, fie prin cale digestiva cu absorbtie intestinala (alergenele
alimentare).
In principal antigenul care intra direct in circulatie: medicamente, veninuri, aero alergenele si
cele alimentare.
! Medicamentele pot sa dea reactii alergice nu numai prin fenomenul de hipersensibilitate de tip
1, ci si prin celelalte tipuri de hipersensibilitati.
O alta situatie in care putem avea un soc anafilactic este o situatie in care alergenul este venin de
viespe, albine, artropode, furnici, din saliva tantarului.

Celulele efectorii pentu reactiile sistemice sunt mastocitele vasculare. Mediatorii sunt atat cei de
proformatie, cat si cei de neoformatie.
Efectele sunt asupra vaselor si musculaturii netede a cailor respiratorii inferiori -> bronhospasm
cu tuse si dispnee si mai rar la nivelul cailor respiratorii superioare (de ex: pacienti care au
consumat afine)

RHS I localizate:

- La nivelul mucoasei GI alergenele alimentare care dau manifestari clinice specifice dar nu
limitate! Si determina la 80% din pacientii manifestari clinice cutanate (urticarie) dar pt sa fie si
la nivelul mucoasei conjunctive specific pentru rinita alergica sau pentru o renoconjunctivita
(intr-o proportie mai mica). De asemenea pot sa prezinte si manifestari clinice neurologice in
special la copii mici la care se poate ajunge chiar pana la pierderea constientei. Alergiile
alimentare se manifesta cel mai adesea la copii in varsta scolarilor mici. Acolo e problema din
cauza imposibilitatii descrierii simptomelor.

- La nivelul mucoasei respiratorii:

Rinita alergica: 4 semne clinice caracteristice: congestie, rinoree, stranut, prurit. ! Este posibil ca
aceste caracteristice sa apar si in cazul consumului unor alimente: sd de alergie umorala=
consumul unor alimente care contin secvente pt secventele alergenice?
Dupa consumul de mere spre exemplu, pt ca in mere exista unor proteine cu o secventa cu un
grad inalt de imunologie ceea ce inseamna ca IgE specifice vor recunoaste alergenul si vor
declansa manifestari similare. Acesta se cheama cross reactivitate.

Asmul: wheezing, tuse, dispnee, durere toracica

Cutanat: dermatita etopica/eczema.

Urticaria poate sa aiba numeroase etiologii. Nu este doar urticarie alergica, ci este o patologie
destul de dificil de investigat.

ASTMUL
Este un sindrom clinico-biologic caracterizat clinic prin dispnee paroxistica predominant
expiratorie. Criza de astm este declansata de contactul dintre alergenul si IgE legat la mastocit de
la nivelul mucoasei bronsice
Celulele efectorii sunt mastocitele dar si eozinofilele.
Mediatorii ce sunt reaponsabili sunt cele preformati, dar si cele de neoformatie. De fond avem o
inflamatie cronica alergica in care celulele ….. Care mentin un status inflamator foarte important
si care avand in vedere mediatorii descarcati de eozinofile, sunt si enzime care sunt responsabili
de remodelare tisulara. Implica modif de langa durata.

Astmul e asociat cu o anumita predispozitie genetica care implica genele responsabile de sinteza
si de functionalerea antigenilor: IL4,.... si cromozomul 5. Mai sunt si niste alte gene implicate ca
de exemplu ADAM 33 care este mai nou descris. ADAM 33 codifica o metaloproteinaza si are
rol important in remodelarea tisulara de la nivelul cailor respiratorii inf.
Mutatia in gena receprorului beta2-adrenergic influenteaza capacitatea de raspuns la tratament
la fel ca si mutatiile in gena 5-lipooxigoxigenazei care va influenta sinteza si secretia de
leukotriene.

In raspunsul acut in astm celulele efectoare sunt mastocitele. Efectul va fi asupra musculaturii
netede, celulelor Goblet si a vaselor.
In mod cronic o sa avem un raspuns inflamator cronic cu celule efectoare eozinofilele. Raspunsul
iun cronic este intretinut de citokinele si chemokinele. Distrugerile tisulare sunt ireversibile
(remodelare)

Criza de astm se datoreaza obstructiei reversibile a cailor resp inferioare. Presupune

bronhospasm, edem si hipersecretie de mucus.

Patologic avem bronhospasm initial care se datoreaza descarcarii de histamina care este rapid
degradata de histaminaza N-metil -tranferaza. Debuteaza la 2h dupa contactul ci alergenul si
revine la tonusul initial dupa 4h. Dar avem si un bronhospasm lent care se dat eliberarii
mediatorilor de neoformatie (PAF, TxA2). Dureaza maim 14h. Revine la tonusul initial in 16h.

Consecinte:
- semne de disfunctie ventilatorie obstructiva -> restrictiva -> mixta
- alterarea schimburilor gazoase e la nivelul membranei alveolo-capilare -> Hipoxie si
Hipercapnie

Evolutia astmului este progresiva:

1. Astm intermitent este caracterizat de crize de mica intensitate iar intre perioadele de
exacerbare nu avem nimic. Bronhospasmul este initial reversibil.

2. Astm usor - crizele sunt de mica intensitate dar mai des.

3. Astm moderat - crize mai frecvente (1-2 pe saptamana). Probele ventilatorii: semne de
hiperreactivitate bronsica prezente.

4. Astm sever - crizele sunt frecvente (peste 3 pe saptamana), grave, de lunga durata. Intercritic:
semne de disfunctie ventilatorie obstructiva -> mixta. Prezente elemente de insuficienta
respiratorie.

Consecinte:
Inflamatia este mentinuta cu ajutorul chemokinelor si citokinelor. Chemokinele au efect nu
numai asupra celulelor efectorii caracteristici, ci si asupra neutrofilelor si trombocitelor.

Pt fiecare etapa este recomandat un anumit tratament.

1. Tratamentul imunologic este realizat cu Ag monoclonal care inhiba IgE si practic nu le lase sa
se lege de receprotii exprimati pe mastocite, bazofile, eozinofile. Se numeste.... Acest tratament
este rezervat doar firmelor de astm sever.

2. O alta varianta este inhibarea sintezei de IgE = imunoterapia. Presupune inducerea tolerantei
fata de alergenul ce e responsabil de manifestarile clinice. Acest tratament este rezervat unor
anumiti pacienti. Pacientul trebuie sa fie imunosensibilizat ca sa fie eficient. Trebuie sa fie
compliant pentru ca tratamentul trebuie sa se administreze cel putin 3 ani.
Daca alergenul e sezonier (poleni de ex.) atunci tratamentul trebuie sa se repete timp de 3 ani pe
tot parcursul sezonului + 3 luni inainte.
…. Are sezonul polenic in martie-aprilie.
Ambrozie: sezon in august-octombrie

Se administreaza o doza progresiv crescatoare din Ag care este purificat si standarizat in

concentratie extrem de mica. In 3 luni se face ca sa avem o concentratie controlata. La doze
foarte mici sau la doze foarte mari se induce toleranta.

Toleranta fata de alergene se mentine si dupa 5 ani

3. Alte tratamente: inhibarea eliberarii mediatorilor mastocitari:

 - Inhibarea eliberarii mediatorilor mastocitari: antiinflamatoarele steroidiene se admin
local, inhalator pentru a reduce reactiile adverse sistemice. In cazul astmului sever
necontrolat se poate recomanda doza relativ scurta de corticosteroizi.
- Cromolyn, Nedocromil (stabilizator ai mb mastocitare)

4. Inhibarea actiunii mediatorilor:

- Histamina: AH1. Prima generatie de antihistaminice au ca reactie adversa sedarea.

Generatia mai noua de tip Loratadina, Desloratadina au o capacitatea redusa de a trece
bariera hematoencefalica si o eficacitate mai mare.
- Citokine inflamatorii: AIS
- LT: antagonisti receptori
- Bronhodilatatatorii

De pana in 2 ani se recomanda pentru astmul intermitent se recomanda bronhodilatatoare la

nevoie. Tratament de fond la care se adauga bronhodilatorul ca medicatie de salvare.
Ultimele recomandari exclud bronhodilatatorul ca medicatie de salvare pentru ca exacerbarea
presupune bronhoconstrictie, edem si hipersecretie mucoasa. Daca in exacerbare se
administreaza un bronhodilatator, rezultatul va fi bronhodilatatie dar nu va avea niciun efect
asupra inflamatia.
Daca se administreaza un antiinflamator, se va reduce grosimea acelui strat si se va mari
diametrului in mod constant.
Dar in cazul in care apare si un bronhospasm, administrarea unui bronhodilatator beta-adrenergic
va permite sa tintesti atat asupra dilatatiei bronsice, cat si asupra reducerii inflamatiei. Si vom
avea un control asupra inflamatiei in mod constant. S- a dovedit ca acest tip de tratament este
mult mai eficient. Dar in general pacienti sunt putin complianti la administrarea constanta de trat
inhalator.