Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drept Penal. Partea Speciala I - Victoria Cristiean
Drept Penal. Partea Speciala I - Victoria Cristiean
Drept Penal. Partea Speciala I - Victoria Cristiean
xwr
re
w
K
re
xrry*,
K
Drept penal
Partea specl^€,ld, I
xd*
€$€ra*$sea*: **sa€ss pers,-tl al i ;
Fr-
€x:trac€xaxs"as e *e:€rn pa€tra n]*tTt Lr i i;
G
Victoria CRISTIEAN
DREPT PENAL
PARTEA SPECIALA I
. INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI
. INFRACTII]NI CONTRA PATRIMONIULUI
Universul Juridic
Bucureryti
-20t7-
CUPRINS
Abrevieri ........................5
$antajul ................86
Hdrluirea ..............89
BrBLIOGRAFIE.............. ............233
Titlul I
Capitolul I
lt::Q..iFi6i$l!l@.,Llli'1,ffiLi'i''iil^ ; *";
1. Delinilie legal[
Art. 188. (l)
Uciderea tmei persoane se pedepseSte cu tnchisoare de la l0 la 20 de ani
Si interzicerea unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseSte.
I G. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, Drept penal, parte speciald, Ed. Ewopa Nov4 Bucureqti, 1997, p. 90.
2 Titus Lucrelius ahrma: ,,Viafa nu este proprietatea niminui, ci uzufructul futuror" (Vitaque manicipio
nulli datur, omnibus usu), atdgdnd, atenlia asupra importanlei valorii vielii persoanei, sub aspectul succesiunii
generafiilor gi permanenfei omului in lume.
3
G. Diaconescv, Drept penal, Partea speciald, Ed. Lumina Lex, 2013, p. 146.
4
T. CorlApan, Proteclia europeand a &epturilor omului,Ed. Universul Juridic, Bucuregti,2012,p.63.
8 Victoria Cristiean . Drept penal. Partea speciald I
Faptul cd dreptul la viald este primul drept enumerat in catalogul drepturilor gi libert6-
lilor fundamentale atdt in actuala Constitulie cdt qi in celelalte instrumente juridice interna-
!iona1e, denotd importanla pe care aceste instrumentejuridice o acordd acestui drept.
In doctrini se menlioneazd. cd dreptul la viald este considerat drept primul dintre
drepfurile omului, valoarea supremd pe scara drepturilor omului in plan internalionall.
2.Condilii preexistente
2.1.O b iect ul infr acyi unii
2.1.I. Obiectul juridic special al infracliunii de omor il constituie relaliile sociale a
cdror formare, desfdgurare qi dezvoltare normal5 implicd respectarea vielii umane sub toate
formele in care ea se manifestd. Prin incriminarea omorului este protejatd aceastd valoare
sociald esenliald gi prin mijlocirea acesteia sunt apdrate toate relafiile sociale care se nasc gi
se dezvoltd in jurul valorii sociale menfionate.
Dreptul laviald al omului este un drept fundamental consacrat in art. 22 aln. (1) teza I
din Constitutia Romdniei. Ocrotirea dreptului la viald iqi gdseqte consacrarea gi prin
normele intemalionale in primul rdnd, dar gi prin normele interne, ale dreptului penal, av6nd
in vedere importanfa pe care viala unei persoane o prezintd nu numai pentru ea, dar gi
pentru intreaga societate2. Astfel, in art. 3 al Declaraliei Universale a Drepturilor Omului se
prevede cd ,,orice fiinli are dreptul la via.td, la libertate qi la securitatea sa". tn art. 6 din
Pactul Internafional privitor la drepturile civile qi politice se precizeazd cd,,dreptul la via!5
este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat
de viata sa in mod arbitrar".
Dreptul la viala este protejat in egal6 mdsurd, indiferent de titular, vArst6, starea
sdndtdlii etc. De asemenea, dreptul la viat6, este un drept absolut, inalienabil, aparline
fiecdrei persoane gi este opozabil erga omnes, in sensul ci tofi ceilalli membri ai societSlii
sunt obligali sd respecte acest drept gi si se ablina de la orice acliune prin care s-ar putea
aduce atingere acestui drept. Acest drept este protejat de legea penalS din momentul nagterii
qi pAnA in momentul dispariliei lui ca efect al morfii. in sistemele penale unde pedeapsa cu
moartea este abolit6, nici statul nu poate recurge la suprimarea dreptului la viali cu titlu de
sancfiune, indiferent de gravitatea faptei sSv6rgite de cel inculpat intr-un proces penal.
2.L2. Ob iectul material
Din moment ce prin incriminarea omorului legea penal6 protejeazi relaliile sociale a
cdror formare, desfbqurare qi dezvoltare implicd respectul vielii umane, valoarea socialE
supremd, obiectul material al infracliunii de omor nu poate fi decdt corpul unei persoane in
viald. Nu po,ti ucide sau incerca sd ucizi dec0t o persoand umand in viap3.
Prin urmare, obiectul material al omorului constd in corpul unui om in viald, indiferent
de vArstd (copil sau nou-ndscut, t6ndr, adult, bAtren), sex (bdrbat sau femeie), starea sdnitdlii
(sindtos, bolnav, muribund) sau a normaftatii bio-antropologice (normal, anormal, viabil
sau neviabil, cu malformafii sau monstruozitd,ti anatomice sau anhopologice etc.), sau de
condilia sociald a acestuia.
De aceea, ocrotirea vielii se indreapti asupra futuror persoanelor, fie ele sdnitoase,
bolnave qi muribunde, nefiind ingaduit nimdnui sd suprime viafa cuiv4 oricdt de grele ar fi
suferinlele pe care le induri gi oricSt de pufln timp ar mai avea de hiit, acest lucru fiind
valabil gi pentru cazul in care bolnavul igi dA consimfdmdntul. Problema eutanasiei a stAmit
multe disculii atdt ?n lumea medical6" religioasi, cdt qi in cea juridici. in cele mai multe
sisteme juridico-penale eutanasia nu este permisd. Potrivit deontologiei medicale, eutanasia
nu este acceptatd, considerAndu-se, pe drept cuvdnt, cd medicul este dator sd facd totul
pentru salvarea vielii, chiar qi in cazul unor bolnavi suferind de afecliuni grave gi
nevindecabile. La baza acestei concepfii stau posibilele erori de diagnostic, incertitudinea
consimlimdntului bolnavului gi, mai ales, arogarea de cdtre medic a unor drepturi tn a
decide asupra viefii sau mortji, cu care nimeni nu l-a inzestrat.
Din punct de vedere religios dreptul la viali are caracter sacru qi, ca atare, fiind de ori-
gine divind acest drept nu aparline omului, motiv pentru care acesta nu poate renunla la el.
I Trib. Suprem, seclia penali, decizia nr. 1362/1983, Repertoriu alfabetic de practicdjudiciard in materie
penaldpe anii 198I-1985, Ed. gtiinfificd qi Enciclopedicl+ 1982,p.202.
10 Victoria Cristiean . Drept penal. Partea speciali I
poate fi, in consecinl6, orice persoand indiferent de v6rstd, stare de sdndtate, situalie social6,
avere etc.
in cazul infracliunii de omor, subiectul pasiv este persoana ucisi ca unnare a activitdlii
fbptuitorului, deci cea care suferd rdul catzal prin comiterea infracliunii. Pentru existen{a
subiectului pasiv al infracliunii de omor este suficient sd se constate cd persoana titulard a
valorii ocrotite penal, a suferit riul produs prin sdvArgirea infracliunii, adicd moartea sau
punerea in pericol a vietii.
Uneori omorul poate avea mai mulli subiecli pasivi, situalie in care suntem tn prezen{a
infracliunii de omor calificat in varianta prevbzutd la lit. f) (asupra a douh sau mai multor
persoane).
imprejurarea ci frptuitorul a ucis o alti persoani decdt cea vizatd ca urmare a unei
erori asupra identitdlii victimei (enor in personam) sau a gregitei m6nuiri a mijloacelor
folosite (aberatio ictus) nuinhtura existenla ffiacliunii de omor gi responsabilitatea penald
a fEptuitorului.
O anumitd calitate a subiectului pasiv poate avea ca efect schimbarea calificarii juridice
a faptei. De exemplu, dacd este ucisd o femeie gravid6, potrivit legii existi in acest caz
infracfiunea de omor calificat [art. 189 alin. (1) lit. g) C. pen.], iar in situafia in care victima
este un funclionar public, fapta este incadrati ca ultraj lart.257 alin. (1) C. pen.l.
3. Conlinutul constitutiv
3.1. Latura obiectivd
3.1.1. Elementul material se realizeazd, de cele mai multe ori, printr-o acliune de
ucidere care imbraci o largi gamd de modalitdli faptice. Astfel, acliunea de ucidere se poate
realiza prin lovire, prin impuqcare, prin otrdvire, asfxiere, iradiere etc. Mijloacele folosite
in acliunea de ucidere trebuie sd fie apte sd provoace moartea, dar aceastd aptifudine trebuie
examinatd intotdeauna in raport cu imprejuririle situaliei de fapt, inclusiv in funclie de
vulnerabilitatea victimei. in acest sens, se admite atAt in doctrind, c6t qi ?n practica judiciard
cd acliunea de ucidere poate imbrdca gi forma unui qoc produs persoanei suferinde de o
afecliune cardiac5, chiar dac4 in principiu, o asemenea acliune nu este de naturd sE producb
moartea unui om.
Violenla caracteristicb a acliunii de agresivitate, in care se incadreazd gi acliunea de
ucidere, poate fi materiald sau psihic6, care provocAnd traume psihice determind moartea gi
este intotdeauna reprezentatd de o manifestare exterioari qi de un proces psihic dirijate spre
provocarea rezultatului letall.
Violenla psihic6, deqi mai rar folositd gi mai greu de dovedit, contribuie qi ea la
uciderea unei persoane. De exemplu, in practica judiciard2 s-a aritat cd fapta inculpatului
care, prin violenle fizice Si psihice, a constrdns yictima sd se arunce pe fereastra situatd la
etajul 4 al unui imobil, deceddnd, intrtmeSte elementele constitutive ale infracliunii de
omor, iar nu pe cele ale infracliunii de determinare sau tnlesnire a sinuciderii, tntrucdt in
cazul acestei din urmd infracliuni sinuciderea trebuie sd fie rezultatul voin\ei libere a
victimei, fird a exista constrdngere .
Uciderea poate fi sdvdrqitd in mod direct sau nemijlocit asupra victimei, sau in mod
indirect, mijlocit prin folosirea sau antrenarea unor forle sau energii neanimate sau animate
(de exemplu, asmufirea unui cAine, folosirea unui animal sdlbatic, a unei reptile veninoase
etc.), sau chiar prin folosirea energiei {rzice avictimei, constAnse fizic sau moral la aceasta
(sb se impugte, sd se injunghie, si se arunce de la indllime etc.).
Elementul material poate imbraca qi forma inac{iunii in situalia in care o persoand avea
obligalia sd fac6 ceva pentru a menline o persoand in via!6, dar a omis cu intenlie sd igi
indeplineascd obligalia ce ii revenea, urmdrind sau acceptdnd posibilitatea morlii persoanei
aflate intr-o situalie vulnerabild (exemplu, mama care nu igi hrdnegte copilul mic pentru a-i
provoca moartea, medicul care nu administreazd cu intenfie tratamenful necesar unui bolnav
pentru a-l menline in viala etc.). Omorul este din aceastd perspectivd (a elementului
material) o infracliune comisivi care poate fi sdv6rgiti qi prin omisiune, ipoteza regle-
mentat6 expres in art. l7 C. pen., adoptat prin Legea nr.28612009.
Omisiunea, ca modalitate de realizare a elementului material al omuciderii este
realizatd numai in situalia in care atitudinea de pasivitate survine atunci cAnd fbptuitorul
este obligat sd intervind, pentru a inlStura cavza care ar provoca moartea persoanei.
Practica judiciara a constatat gi confirmat cd elementul material al laturii obiective a
omorului poate sd constea in aplicarea de lovituri singulare sau repetate cu intensitate, in
zone vitale ale corpului (inim4 gdt, cap, abdomen, coapsd), prin folosirea unor obiecte apte
de a ucide (pistol, culit, ciomag, pN, piahd, lemne, sap4 furcd, topor, pumnal sabie etc.) gi
provocarea unor traumatisme care au dus la decesl.
3.L2. Urmarea imediatd. Aceasta constd in moartea victimei, neav6nd relevangi dacd
moartea a survenit concomitent sau imediat dupd infrptuirea acliunii de ucidere sau duple un
interval mai mic sau mai mare de timp scurs de la momentul acf;unii de ucidere.
Degi legea nu prevede expres, acliunea de ucidere trebuie si fre iliciti pentru a constitui
elementul material al infracliunii de omor. Per a contrario, nu existi element material qi
nici infracliunea de omor in situalia in care acliunea de ucidere a fost permis4 ingaduiti de
lege. Spre exemplu, in cazul in care acliunea de ucidere se realizeazd in stare de legitimd
apdrare, ori in exercitarea unor activitili permise de lege (ocuri sportive, intervenlii
chirurgicale), dacl toate cerinlele prevdzute de lege pentru aceste situalii au fost respectate.
3.L.3. Legdtura de cauzalitate.infre activitatea de ucidere desfrgurat[ de fdptuitor gi
moartea victimei trebuie sd existe un raport de cauzalitate. Altfel spus, acliunea sau
inacliunea incriminatd in cadrul infracfiunii de omor trebuie s[ se constituie drept cauzd. a
efectului reprezentat de moartea persoanei.
in descrierea faptei de omor nu apare o expresie anume care sd sugereze legifura
cauzal6, insd aceasta rezultd, implicit din descrierea infracfiunii. Practic, expresia,,ucidere"
utilizatd in art. 188 C. pen. comprimi atdt elementul material (acliunea de ucidere) c6t 9i
rrmarea imediatd (moartea victimei). Cu alte cuvinte, substantivul derivat dinh-un verb -
uciderea - folosit tn descrierea faptei de omor, aratd nu numai in ce consti acliunea
incriminatb, dar qi rezultatul qi, implicit, potenlele cauzale ale acliuni.
Raportul de cauzalitate existi ori de cAte ori se stabileqte c5, obiectiv, moartea victimei
s-a produs datorit[ acliunii sau inacliunii imputabile fbptuitorului. Existenla raportului de
Tot in practica judiciard s-a ardtat c5, suntem in prezen{a intenliei qi in situalia c6nd,
aplicdnd victimei o lovituri cu culitul in zona toracicd, lisAndu-i culitul infipt in acea zon6,
inculpatul a prevdnft rezultatul letal al acfiunii sale, dar care nu s-a produs datoritd
intervenliei martorilor. Fafa de modul in care a acfionat gi de urmdrile survenite, concre-
tuate in leziuni din zona toracicd, se impune constatarea cd inculpatul a prevdzut cd
acliunea sa ar putea duce la moartea victimei, rcniltat pe care, chiar daci nu l-a dorit, l-a
acceptat, ceea ce inseamnd cd a sdvdrgit fapta cu intenlia de ucidel.
Pentru stabilirea formei de vinovdlie cu care s-a sdv6rgit o faptd de ucidere gi implicit
pentru corecta incadrarejuridicd a faptei, autoritAfllejudiciare hebuie sd aibi in vedere toate
elementele anterioare, concomitente qi ulterioare faptei pentru a stabili cu certitudine pozllia
psihicd a fbptuitorului fali de acliunea (inacfiunea) sa qi urmdrile ei.
Devierea acliunii infraclionale cure a awt ca rezultat uciderea unei alte persoane decit
ceavizatd de frptuitor ca urmare a unei erori asupra identitdlii victimei (error in personam)
sau a gregitei m6nuiri a mijloacelor folosite in acliunea de ucidere (aberratio ictus) nts
exclude existenla vinovd,tiei sub forma intenliei gi, ca atare, a infractiunii de omor. Doctrina
gi jurisprudenla romdnd promoveazd in situalii de acest genteza unitdtii de infracliune tn
sensul cd in fapt qi in drept autorul este linut sd rispundd pentru infracliunea efectiv
sdv6rqitd gi nu pentru infrac$unea pe care a voit sd o comitd.
Astfel, in practica judiciara s-a ardtat c6, fapta inculpatului care, in timpul unui conflict
pehecut pe o stradb din Bucuregti, la care au participat mai multe persoane, a urmdrit sd ii
aplice unei persoane o loviturd cu cufitul, dar a injunghiat in zona toraco-abdominald o altd
persoani, cauzdnd decesul acestei4 constifuie infracliunea de omor calificat prevdzutd de
art. I74 ruportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen - din vechiul Cod penaVrespectiv art. 188
noul Cod penal. Fapta constituie infracliunea de omor callfrcat/ respectiv omor conform
noului Cod penal, chiar daci persoana vizati a fost alta, insb rezultatul s-a produs asupra
victimei, intrucAt, din cauze independente de voinla inculpatului (cauze accidentale), a fost
suprimati viala unei alte persoane decdt cea impotriva cdreia inculpatul qi-a desfbqurat
activitatea infracfionald (aberratio ictus)2 .
in literatura de specialitate3 s-a afrmat qi o alti opinie, in contradiclie cu practica judi-
ciard, potrivit cdreia, in astfel de cazuri sunt comise, in concurs, infracliunea de ucidere din
culp6 fa!6 de victima propriu-zisd gi tentativd la infracliunea de omor faJi de victima
impohiva cdreia se dorea a fi indreptati acliunea de ucidere.
in alte sisteme penale, in situa,tii de acest gen se promoveazi solulia relinerii unei
pluralitili de infracliuni in sarcina fdptuitorului, pluralitate alcituitd din tentativa la
infracliunea de omor in raport cu victima pe care frptuitorul a vnrt sd o ucidd qi infracliunea
de ucidere din culpd in raport cu victima efectiv ucisi.
3.2.2. Mobilul Si scopul. Adturi de vinovilia sub forma intenliei, latura subiectivi a
omorului poate include in structura sa gi un anumit mobil sau un anumit scop.
I C.A. Bucuregti, sec{ia I penala-, dec. nr. 658 din 13 septembrie 2006, nepublicat4 in L. Savone4
D. Grddinaru, Infracliuni contra vielii integritdlii corporale Si sdndtdfii. Practicd judiciard, Ed. Hamangiu,
Bucure;ti, 201 l.
2 Trib. Bucurepti, s. I pen., sent nr. 1675 din 7 decembrie 2007, nepublicat4 in L. Savone4 D. Grndinarq
op. cit., p.50.
3
C. Bulai, Drept penal rom&t Ed- $msa S.RL., Bucuregti, 1992,p.211-212.