CALEB FIUL LUI IEFUNE – CARACTERIZAT SUB ASPECTUL

TEMPERAMENTULUI SANGVINIC

Temperamentul este trăsătura care echilibrează personalitatea. Trăsăturile de

temperament sunt tendințe înnăscute, moștenite de la parinți și se manifestă prin modul
personal de a vedea lucrurile, de a gândi, a simți și de a acționa, care își face apariția în
copilarie. În linii generale, sunt patru tipuri de temperament: coleric, sangvinic, melancolic
și flegmatic. Pentru că îl voi caracteriza pe Caleb fiul lui Iefune în cadrul temperamentului
sangvinic, pe scurt, voi reliefa trăsăturile definitorii ale acestui temperament:
Personalitatea sangvinică este caracterizata prin spontaneitate, optimism,
entuziasm, energie, realism, flexibilitate în modul de gândire, inovație, impulsivitate si
curiozitate. Sangvinicul acţionează prompt pentru găsirea de soluţii, pentru depăşirea
dificultăţilor şi învingerea obstacolelor. În relaţiile interpersonale se remarcă ca o persoană
agreabilă, deschisă sufleteşte, cu valenţe pentru integrarea în grup, munca în echipă şi
închegarea de prietenii. Robust psihic, suportă mai uşor decât alte temperamente
dificultăţile muncii şi ale vieţii. Cu persoanele aparţinând acestui temperament se poate
discuta în mod deschis, direct, ei având tăria de a privi adevărul în faţă.
În capitolul 13 din Numeri găsim relatarea în care doisprezece persoane, un
reprezentant din fiecare seminție, sunt trimise să iscodească țara Canaanului în vederea
cuceririi acesteia conform promisiunii lui Dumnezeu. Caleb fiul lui Iefune este
reprezentantul seminției lui Iuda. După ce aceste persoane se întorc, caracterizând țara, din
reacțiile lor distingem două poziții anatagonice: frică și teamă în dreptul celor zece iscoade
și curaj, credință și optimism în dreptul lui Caleb fiul lui Iefune și Iosua fiu lui Nun
(Numeri 13:30; 14:6-9). Caleb este realist: fiind printre cele doisprezece iscoade, la rândul
lui, a observat oamenii de statură înaltă, fii lui Anac, cetățile întărite și oștenii puternici ai
poparelor cananite (Numeri 13:27-29) dar adaptându-se situației, manifestând
flexibilitate în gândire și promtitudine, rămâne optimist și încearcă soluționarea
problemei. El este conștient că succesul și izbânda sunt doar în colaborare cu Dumnezeu
deaceea manifestă credință și găsesște în Domnul entuziasmul de a fi dependent de
Dumnezeu și a rămâne contra curentului mulțimii (Numeri 14:6-10).
 În caracterizarea temperamentului sangvinic din incipitul lucrării spuneam că
persoanele care dezvoltă acest temperament au valențe pentru integrarea în grup și
munca în echipă. În dreptul lui Caleb, lucul acesta este reliefat din expresiile folosite în
versetul 9 din Numeri capitolul 14: „îi vom mânca” (noi, subiect inclus) și „Domnul este
cu noi.” Caleb dorește să calmeze mulțimea, menținând unitatea și corectând exageările
făcute de cele zece iscoade care manifestă frică, necredință și disperare.
Înainate ca să înceapă pledoaria în fața poporului, Caleb și Iosua, își rup hainele,
materializând un gest impulsiv (pozitiv), încercând să-și manifeste idignarea față de
necredința poporului (Numeri 14:6). Gestul acesta nu a fost unul gândit ci unul spontan și
natural pentru a exprima, cum spuneam, dezaprobarea necredinței majorității.
Printre altele, cuvintele preferate ale sangvinilor, conform psihologiei, sunt
„aventură”, „activitate”, „acțiune”, „energie”, etc. În sensul acesta, în Iosua 15:14, se spune
despre Caleb că a izgonit din zona Hebronului pe cei trei fii ai lui Anac: Șeșai, Ahiman și
Talmai, persoane de care poporul, în mare marte, s-a temut; Caleb, materializând cuvinte
ca „aventură”, „acțiune” și „activitate”, realizează așa numitul „imposibil”
În Iosua 14:13 este relatat faptul că Iosua îl binecuvântează pe Caleb, primind
aprecierea acestuia în fața seminției sale. Mai mult decât aprecierea prietenului său, Iosua,
Dumnezeu declară despre Caleb că în momentele acelea cruciale „a fost însufleţit de un alt
duh” (Numeri 14:24) și că a urmat în totul calea Domnului (Numeri 32:12; Deuteronom
1:36), deaceea va intra ân țara pregătită de Dumnezeu și fii lui o vor stăpânii, primind
astfel și aprecierea lui Dumnezeu. Am exprimat aceste două situații în care Caleb este
apreciat atât de oameni cât și de Dumnezeu în contextul în care persoanele sangvinice sunt
caracterizate de relații interpersoanle sănătoase fiind persoane agreabile și deschise
sufletește.
În urma ipostazelor și evenimentelor prezentate, înțeleg că persoanjul Caleb fiul lui
Iefune este caracterizat de temperamentul sangvinic datorită modului personal de a vedea
lucrurile, de a gândi, a simți și de a acționa.