IOSIF

FUNDALUL:
- Gelozia dintre mame a amărât relațiile familiale, copiii crescuseră având un duh de ceartă și
fără stăpânire de sine, iar viața tatălui a fost întunecată de griji și durere.
- Se afla totuși unul cu un caracter cu totul diferit, fiul cel mare al Rahelei, Iosif. Curat, activ
și plin de bucurie, tânărul dădea dovadă de tărie morală și seriozitate. El asculta de sfaturile
tatălui său și îi plăcea să asculte de Dumnezeu. Calitățile care l-au făcut mai târziu cunoscut în
Egipt – bunătatea, credincioșia și faptul că era vrednic de încredere – se manifestau deja în
viața sa zilnică.
*Dragă tinere/tânără, în familia ta, pe strada ta, în liceul tău, în cercul tău de prieteni și, de ce
nu, în biserica ta, poți fi excepția! Individul care iese în evidență, la fel ca Iosif, prin bucurie,
tărie morală, seriozitate, încredere și credincioșie.
- Murindu-i mama, afecțiunea lui s-a prins tot mai mult de tatăl său și inima lui Iacov s-a legat
de acest copil al bătrâneților sale. El îl „iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi”
(Gen. 37,3). Dar tocmai această afecțiune a sa avea să devină un motiv de tulburare și
întristare. Iacov, în mod neînțelept, a manifestat preferința sa pentru Iosif, iar lucrul acesta a
trezit gelozia celorlalți fii ai săi.
- Darul neînțelept pe care tatăl i l-a făcut lui Iosif, o haină sau o tunică scumpă, care, de
obicei, era purtată de persoane distinse, a fost pentru ei o altă dovadă a atitudinii lui
părtinitoare și a dat loc la bănuiala că el intenționează să treacă peste copiii săi mai mari și să-
i atribuie fiului Rahelei dreptul de întâi născut.
- Afecțiunea este un lucru pozitiv, dar când este direcționată greșit sau folosită neînțelept
poate să producă daune iremediabile. Dragi tineri, Dumnezeu V-a dăruit multe lucruri
excepționale: sănătate, frumusețe, inteligență, agerime etc. Folosiți-le înțelept. Un lucru bun,
făcut greșit, nu este cu nimic mai bun decât un lucru greșit!
- Iosif spunea lui Iacov vorbele rele ale fraților săi (Geneza 37:2). Frații lui au dezvoltat o ură
profundă față de fratele lor. Dar Iosif, în ciuda răutății lor, el îi iubea.
EXPERIENȚA:
- În agonia groazei, el a apelat la unul și la altul dintre frații săi, dar în zadar. Unii au fost
mișcați de milă, dar, temându-se să nu se facă de râs, au tăcut; toți aveau sentimentul că au
mers prea departe ca să mai dea înapoi.
- Luând cunoștință de soarta lui Iosif și de faptul că acum era imposibil să-l mai recapete,
Ruben a fost convins să se unească cu ceilalți în încercarea de a acoperi vina lor.
- Ce schimbare avusese loc în situația lui – de la poziția sa de fiu preaiubit la aceea de sclav
disprețuit și neajutorat! Singur și fără prieteni, care avea să fie soarta sa în țara străină în care
era dus? Pentru un timp, Iosif căzu pradă unei dureri și unei groaze nestăpânite.
- Dar, în providența lui Dumnezeu, chiar această experiență avea să fie o binecuvântare pentru
el. În câteva ore, el a învățat ceea ce ani de zile n-ar fi putut să învețe.
*După cum afecțiunea preferențială a tatălui său a provocat necazuri, experiența dramatică
prin care va trece Iosif v-a reprezenta pentru el o binecuvântare. Nu fugiți de experiențele cu
Dumnezeu! În cadrul acestora se învață lecțiile esențiale. La fel ca Iosif, în câteva ore poți
învăța ceea ce nu ai fi putut învăța în ani de zile.
- Tatăl său, puternic și duios, cum fusese și iubirea lui, îi făcuse rău prin comportarea lui
părtinitoare și indulgentă. Această neînțeleaptă preferință i-a mâniat pe frații lui și i-a provocat
la fapta lor crudă, care l-a despărțit de căminul său. Efectele ei s-au manifestat de asemenea în
propriul caracter. Au fost încurajate greșeli care acum trebuiau să fie corectate. El devenise
încrezător în sine și pretențios.
ATITUDINEA:
- Trecând dincolo de greșeala lui Iacov, Iosif primise de la tatăl său cea mai aleasă educație. El
fusese învățat despre iubirea lui Dumnezeu manifestată în faptul că le-a dat oamenilor un
Răscumpărător. În timp ce se deplasa spre Egipt, toate aceste lecții prețioase îi veneau cu
putere în minte. Iosif credea că Dumnezeul părinților săi va fi și Dumnezeul lui. Atunci și
acolo el s-a consacrat pe deplin lui Dumnezeu și s-a rugat ca Păzitorul lui Israel să fie cu el în
țara exilului său. Experiența unei singure zile a fost punctul de cotitură în viața lui Iosif.
- Ajuns în casa lui Potifar, Biblia afirmă două lucruri: 1. „Domnul a fost cu Iosif, așa că toate
lucrurile îi mergeau bine” și 2. Din pricina lui Iosif, pentru că stăpânul l-a pus mai-marele
casei, Dumnezeu a binecuvântat casa lui Potifar (Geneza 39:2-5). Iubiți tineri, înțeleg două
realități: 1. Lucrurile cu adevărat bune sunt realizate doar împreună cu Dumnezeu și 2.
Dumnezeu vă ne cheamă pe fiecare să fim o binecuvântare în locul în care ne aflăm.
- Prosperitatea vizibilă a tot ceea ce se afla în grija sa nu era rezultatul direct al unei minuni, ci
hărnicia, grija și implicarea sa erau încununate de binecuvântarea divină. Iosif atribuia
succesul său bunăvoinței lui Dumnezeu și chiar idolatrul său stăpân accepta aceasta ca fiind
secretul prosperității sale fără precedent.
„În casa lui Potifar, pretutindeni în jurul său erau priveliștile și chemările viciului, dar el era
ca unul care nu auzea și nu vedea nimic. El nu le îngăduia gândurilor lui să zăbovească asupra
subiectelor interzise. Dorința de a le câștiga bunăvoința egiptenilor nu l-a putut determina să
renunțe la principiile lui.”!!!
- Iosif a suferit pentru integritatea sa. Dar adevăratul caracter al lui Iosif a strălucit chiar și în
întunericul închisorii. El și-a păstrat cu strășnicie credința și răbdarea.
*A alege să rămâi de partea lui Dumnezeu, să fii integru, presupune asumarea unui risc teribil:
să fii ținta atacurilor celui rău. Te rog să nu renunți, chiar dacă unii prieteni, anturajul, media,
rețelele sociale, lumea în general, îți cer acest lucru. Privește la sfârșitul vieții lui Iosif. Dacă
Iosif nu ar fi fost statornic și hotărât în atitudinile lui, astăzi, probabil, nu am fi știut de
existența lui. Sau, dacă am fi cunoscu-o, ar fi fost din categoria „așa nu!”
- Caracterul lui Iosif a trecut cu bine încercarea, atât în vreme de necazuri, cât și în timp de
prosperitate. Aceeași credincioșie față de Dumnezeu a manifestat-o atât atunci când a stat în
palatul faraonului, cât și atunci când se afla ca deținut în temniță.
- Viața lui Iosif este o ilustrare a vieții lui Hristos. Te provoc, dragă tânăr/tânără, ca să faci din
viața ta o ilustrare a vieții lui Christos (ilustrație).