Relaţia dintre aceste personaje şi evoluţia ei sunt evidenţiate de scriitor printr-o serie de

elemente ale textului: prin temă, prin acţiune, prin construirea conflictului şi evidenţierea
legăturilor cu celelalte personaje ale basmului, folosindu-se diferite procedee de caracterizare.
Statutul social, psihologic şi moral al celor două personaje
După cum se poate observa din conţinutul basmului, statutul social al celor două personaje este
prezentat încă de la începutul acţiunii, astfel, Harap-Alb apare în postura unui fecior de crai, fără
o identitate anume, şi corespunde unui Făt-Frumos din basmele populare, însă nu are puteri
supranaturale şi nici însuşiri excepţionale, deoarece se poartă firesc, fiind un om obişnuit cu
calităţi şi defecte, plânge când este dojenit, se mânie şi îşi loveşte calul, se vaită sau se teme,
este îngândurat şi nesigur de fiecare dată când este pus în faţa unei noi probe.
Tot la începutul acţiunii, dar în postura de ispită, de om viclean şi prefăcut, apare şi Spânul, care
reuşeşte să-l ademenească şi apoi să-l oblige pe feciorul de crai să-l accepte ca însoţitor şi mai
târziu ca stăpân. În această calitate, Spânul contribuie mai întâi la individualizarea feciorului de
crai şi la dobândirea unei identităţi, numindu-l Harap-Alb.
Din punct de vedere psihologic, eroul apare în final ca un învingător, dovedindu-se mai
încrezător, mai stăpân pe sine, cu ajutorul prietenilor săi, pe când Spânul este un învins şi
devine, de-a lungul acţiunii, simbolul stăpânului intolerant şi trufaş, dorind să-şi impresioneze
rudele, iar aceste atitudini ale personajelor le marchează profund şi profilul moral în care
însuşirile lor sunt total diferite.
Confruntarea dintre cele două personaje este o confruntare între două concepții asupra vieții.
Pentru Spân, răul este justificat și necesar. Trimful lui Harap-Alb validează însă concepția
conform căreia valorile pozitive sunt cele corecte. Atmosfera de bucurie în care ne introduce
Creangă ține de nostalgia unor vremuri fericite. Conform viziunii pe care o propune prin cele
două personaje, răul va fi învins de bine și lumea căzută în dezechilibru își va reface constant
organicitatea.
Concluzionând asupra celor prezentate putem constata că relaţia dintre cele două personaje
este prezentă şi evoluează pe întregul parcurs al acţiunii, indiferent de momentele subiectului
într-un conflict permanent şi puternic, deoarece ele sunt construite pe baza opoziţiei pozitiv-
negativ.