HARAP-ALB CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

În opera literară „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă sunt relatate fapte, întâmplări,
evenimente, de către un narator obiectiv, prin intermediul personajului. Acesta este o figură simbolică în
universul creației, trăind în spațiul ficțional creat de autor.
Personajul este o ființă imaterială, care există în și prin acțiune, în și prin cuvinte, instituindu-se
ca forță emergentă de putere. Astfel, Harap-Alb este personajul principal al operei, îndeplinind un rol
important în compoziţia discursului epic, luând parte la toate momentele acțiunii. După semnificația
morală, acesta este un personaj pozitiv, sinteză a virtuților (inteligentă, bunătate), care luptă pentru
impunerea valorii binelui. El este, de asemenea, atât un personaj mobil, dinamic, el trece de la stadiul de
novice la cel de om total), dar şi unul rotund, multidimensional, fiind complex din punct de vedere
psihologic: are reacții imprevizibile, gesturi şi atitudini memorabile: de exemplu, bunătatea lui reiese din
întâmplarea cu furnicile, când mai degrabă işi pune el viața în pericol decât să treacă podul odată cu ele.
Personajul este construit pe două dimensiuni: una exterioară (el este fiul cel mic al Craiului), şi
alta interioară, ca ființă psihologică ce se caută pe sine și se luptă cu sine pe parcursul călătoriei
inițiatice. Naratorul îl conturează pe Harap Alb într-o manieră originală, reliefându-i trăsăturile morale
printr-o modalitate artistică duală, directă şi indirectă, exprimând funcția axiologică a personajului.
Caracterizarea directă este o modalitate clasică, reprezentând un discurs de tip portret: în acest
sens, trăsăturile sunt explicit nominalizate de către narator, de un alt personaj, sau din perspectiva
internă, respectiv autocaracterizarea.
La începutul basmului, personajul este cunoscut drept fiul Craiului, neavând o identitate definit ă,
naratorul subliniind astfel naivitatea şi lipsa de experiență a tânărului. Sfânta Duminică i se adresează
cu luminate Crăişor, evidențiindu-i calitățile și prevestind viitorul strălucit al acestuia. De asemenea,
aceasta îl încurajează, spunându-i că doar puterea milosteniei şi inima cea bună îl ajută să depăşească
obstacolele, dar îl şi ceartă, susțînând faptul că este slab de înger, mai fricos decât o femeie . Aceste
vorbe ale femeii scot în evidență caracterul umanizat al lui Harap-Alb, care are atât calități, dar şi
defecte. Personaje care îi completează calitățile sufleteşți sunt furnicile şi albinele, (eşti aşa de bun),
precum şi verişoarele lui (Harap-Alb are o înfățișare mult mai plăcută și seamănă a fi mult mai omenos ),
recunoscând caracteristicile care se potrivesc mai mult cu identitatea sa adevărată de fiu al Craiului.
Prin autocaracterizare, naivitatea, respectiv lipsa de experienţă, precum și dragostea şi ascultarea față
de tatăl său, sunt caracteristici ale tânărului dovedite în urma mărturisirii pe care acesta o face: ”din
copilăria mea sunt deprins de a asculta de tata.”
Totodată, Harap-Alb este caracterizat și în mod indirect, prin faptele sale, relațiile cu celelalte
personaje, limbajul folosit, precum şi numele său, toate acestea completând şi confirmând
caracterizarea directă.
Din comportamentul lui pe parcursul călătoriei, observăm că evoluează ca om, fiecare probă
depăşită ajutându-l să se apropie de ipostază omului total, astfel, prima încercare este necesară pentru
a dobândi atributele Războinicului, cea de-a doua îl înalță la treapta de Ființă Nemuritoare, prin
restaurarea lumii edenice, numele său, toate primind statutul de Erou Civilizator, iar în urma ultimei
probe primeşte atributul unui Conducător desăvârşit. Eroul evoluează pe parcursul drumului, dobândind
puterea, cunoaşterea şi nemurirea, depăşindu-şi starea de profan, apropiindu-se de sacru, de
eternitatea spirituală.
De asemenea, din modul în care Harap-Alb vorbeşte, deducem faptul că el este un tânăr
respectuos şi cu credință în Dumnezeu, caracteristici susținute de Sintagma „de la mine puțin, de la
Dumnezeu mult”. El este totodată un slujitor loial şi corect, care, odată cu depunerea unui jurământ, nu
este dispus să îl încalce, fiind credincios până la moarte, mărturisindu-i Spânului: „ Sunt gata la porunca
Luminări-Voastre!”
Relația pe care Harap-Alb o are cu celelalte personaje dezvăluie caracterul său nobil. El este
respectuos faţă de tatăl său, ruşinându-se totodată de eșecul fraților săi și ambiţionându-se astfel să
plece în călătorie. O ajută pe Sfânta Duminică înainte ca aceasta să se transforme în protectoarea lui,
oferindu-i pomană când ea îi cere, ascunsă în spatele măştii de cerşetoare. Caracterul său milos este
dovedit și de ajutorul dat furnicilor şi albinelor, faptele lui de bun creştin scoțându-i la iveală inima caldă
şi sufletul nobil. Totuși, din cauza faptului că are prea multă încredere în oameni, fiind naiv și credul, el
cade în cursa Spânului, devenindu-i slugă, etapă esențială pentru evoluția sa. O altă calitate a tânărului
este capacitalea lui de a vedea dincolo de aparențe, reușind să înțeleagă abilitățile celor cinci fiinţe
fabuloase pe care le întâlneşte şi pe care şi le alege drept tovarăşi.
Nu în ultimul rând, numele personajului reprezintă o particularitate ce defineşte atributele
contrare ale personalității tânărului: termenul Harap înseamnă slugă, reliefând latura exterioară, vizibilă
a personajului, care devine rob în urma jurământului depus, ajungând slugă Spânului şi suferind o moarte
simbolică. Cel de-al doilea termen, Alb. înglobează calitățile și puritatea caracterului său, datorită cărora
el reuşeşle să depăşească statutul de slugă, renăscând că om total.
În concluzie, Harap-Alb reprezintă un personaj atipic basmului, fiind umanizat și având un
character complex cu defecte și calități. El este o personalitate naivă, îi este teamă de pericol și nu are
încredere în sine. Cu toate acestea, da dovadă de un suflet bun, datorită căruia găsește prieteni de
încredere, pe care se poate baza. Chiar dacă nu este înzestrat cu puteri supranaturale, el depășește
probele la care este supus, reușind în acțiunea sa de impunere a valorii binelui, motiv pentru care eu îl
consider un model. Harap-Alb reprezintă astfel câte puțîn din fiecare dintre noi, având puterea de a nu
se da bătut, dobândind toate atributele necesare de-a lungul drumului său inițiatic, domnia lui
proiectându-se în etern.