Caracaterizarea personajului principal

Basmul cult “Povestea lui Harap-alb" , scris de I. Creanga, carea a fost publicat in anul 1877 ,
in revista societatii culturale Junimiea, numita “Convorbiri literare”, societate condusa de Titu
Maiorescu. Epoca in care a trait si a scris I Creanga este a doua jumatate a secolului 19, epoca
cunoscuta in cultura romana ca fiind “Epoca marilor clasici”. In acest context, semnificatia cuvantului
“clasic” este de scriitor consacrat, cunoscut atat de critica cat si de cititori ca fiind extrem de valoros
pentru linteratura romana. Cei patru mari clasici romani au fost : M. Eminescu, I. Slavici, I.L. Cragiale
si I. Creanga.

Tema operei este initierea personajului rpincipal in tainele vietii si ale mortii, care prin
calitatile sale morala va reusi sa contibuie la triumful binelui asupra raului. Viziunea lui I. Creanga
assupra lumii ofera basmului o perspectiva de factura populara cu elemente realiste. Ion Creanga s-a
nascut si a copilarit in Humulesti, prin urmare personajele sale vorbesc si se comporta ca taranii din
satul sau natal. Personajele fantastice ( Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila) sunt
umanizate prin intermediul comportamentului si localizate prin limbaj. Perspectiva optimista a
autorului se transpune prin atitudinea personajelor in fata obstacolelor : se subliniaza ideea ca in
orice bine este si un rau ( “ Rau ii cu rau, dar mai rau far’ de rau”), fiecare situatie fiind
ooportunitate de a invata .Astfel ca , cei doi mentori a lui Hrap alb nu sunt considerati ca fiind
personaje negative, ci raul necesar initierii.

Basmul cult preia numeroase caracteristici din bamul popular, pe care le transforma in
functie pe personalitatea creativa a autorului si viziunea acestuia asupra lumii. Acestea transformate
vor deveni caracteristici ale basmului cult.

O prima caracteristica a basmului cult este structurarea textului pe etape ale initierii. In
majoritatea basmelor, actiune a se desfasoara pe parcursul unui drum insa, in acest basm, drmulul
personajului principala capata valente initiatice. Baiatul calatoreste dintr-un capat in altul al lumii
deoarece imparatia tatalui sau si cea a unchiului sau se aflau in parti opuse ale lumii basmului, acesta
trece nu doar prin lumea reala, ci si prin lumea fantastica ( gradina ursului, padurea cerbului
Imparatia Imparatului Ros). Drumul lui Harap-Alb ajunge chiar si pe lumea cealalta prin moarte, iar
mai apoi inviere. Actiune se desfasoara urmand cu exactitate etapele initierii : situatia de criza
( nevoie de un urmas la tronul unchiului sau, in conditiile in care acesta avea trei fice), etapa
separarii de grup ( plecarea de acasa, din familie), intrarea intr-un spatiu consacrat initierii (trecerea
granitelor imparatiei tatalui sau), comportamentul generat de mentor ( probele prin care acesta
trece cu bine), situatia de criza ( moarte si invierea) si consacrarea eroului ( casatoria si mostenirea
imparatiei).

O a doua trasatura a basmului cult este complexitatea personajului principal, care nu este
constuit la fel ca in basmele populare, avand doar calitati. Dimpotriva, la fel ca in proza realista,
Harap –Alb are atat calitati cat si defecte, fiind mai aproape de psihologia umana. Maturizarea
baiatului este posibila tocmai din aceasta cauza. Acesta depune eforturi pentru a se lupta cu
defectele sale, devenind tot mai intelept si curajos. In momentele critice, ies la iveala atat calitatile,
dar mai ales defectele lui Harap-Alb, insa stradania lui pentru estomparea acestora si faptul ca se
aliaza cu cei care ii ofera sprijin sunt evidente pe tot parcursul operei. In consecinta, complexitatea
personajului face din acesta un candidat ideal la initiere.

O prima scena are loc in drumul sau catre imiparatia imparatului Ros , cand baiatul realizeaza un
stup pentru albinele ce roiau. Prin caracterizare indirecta, din faptele sale reiese ca este empatic,
responsabil, harnic si descurcaret. Acesta este receptiv la nevoile celor din jur si are atat indemanare
cat si spirit practic pentru crearea stupului. Harap-Alb demonstreaza ca este capabil sa ia decizi bune
intr-un timp scurt. Prin caracterizare directa este conturat de craiasa care ii multumeste pentru
ajutorul oferit sii ii apreciaza bunatatea (“ esti asa bun si te-ai ostenit sa ne faci adapost”). In
consecinta, cea mai evidenta trasatura aici este bunatatea.

A doua scena pe care am ales-o ilustreaza toleranta personajului rpincipal.Actiunea scenei are loc tot
in calatoria spre imparatia imparatului Ros,mai exact atunci cand Harap-Alb se intovaraseste cu
Pasari-Lati-lungila. Scena ilustreaza, prin caractereziare indirecta facauta prin intermediul limbajului,
prietenia si simtul umorului de care baiatul da dovada numindu-l pe acesta , in functie de
caracteristicile sale : mananca pasari, se poate lungi si lati oricat, prin urmare Harap –Alb ii da un
numa care sa cuprinda toate aceste trei trasaturi. Pe langa asta, baiatul are si capacitatea de a
formula metafore sugestive : “ braul pamantului”, “ spaima oamenilor”, “ciuma zburatoarelor”.
Toleranta il face pe acesta sa se imprieteneasca cu aceasta fiinta groteasca la infatisare, dar atat de
priceputa la mestesuguri unice. Aceasta calitate l-a ajutat pe Harap-Alb foarte mult deoarece, fara
ajutorul acestor fiinte nu ar fi reusit sa treaca cu bine de probele la care a fost supus.

Aceste trasaturi ale personajului principal sunt evidente pe intreg parcursul operei, fapt ce arata ca
toleranta si bunatatea sunt calitati definitorii pentru caracterul lui Harap-Alb. Probele la care este
supus si oportunitatiile care se ivesc in cale au si ele semnificatii simbolice. Prin ocrotirea albinelor el
devine protector al vietii si sacralitatii. In folclorul romanesc, albina simbolizeaza legatura dintre cer
si pamant, deoarece albina polenizeaza florile care cresc din pamant, iar din ceara se fac lumanari,
folosite la rugaciune. De asemenea, albina este considerata ca fiind protejata de maica domnului,
astfel ca tot ce este produs de albine are proprietati vindecatoare. Pasari-Lati-Lungila simbolizeaza
infinitul din om. Pentru el nu exista granita spatiala, el demonstreaza ca limitele pe care noi ni le
impunem sunt doar in capul nostru. El este de asemenea initiat si stie nca Harap- Alb are nevoie de
el in probele la care urmeaza sa fie supus. In acest caz, toleranta si bunatatea l-au salvat din nou pe
Harap-Alb.

Dintre elementele de structura si compozitie, doua sunt foarte importante in intelegere rolului pe
care o are personajul principal.

Un prim element de structura este caracterizarea, Tipurile de caracterizare pe care nu le-am amintit
pana acum sunt caracterizarea indirecta prin intermediul statutului social, al numelui si al
imbracamintii. Din punct de vedere social, protagonistul operei este un exemplu, fiind fiu de crai,
insa acest statut implica multe sacrificii si multe munca, deoarece baiatul trebuie sa fie capabil sa
conduca imparatia unchiului sau. Fiind mezinul familiei si al treilea fiu, este cel mai demn pentru
acest rol datorita semnificatiei cifrei trei in basme. Familia din care acesta provine se distinge prin
anumite calitati, pe care le va dabandi si baiatul pe parcursul operei , cum ar fi : onestitate,
responsabilitate, corectitudine. Imbracamintea cu care acesta pleaca in callatoria sa , mai exact
armura si hainele tatalui sau de cand era mire, simbolizeaza puterea, tineretea si spiritul de
aventura. Purtandu-le, Harap-Alb duce mai departe traditia,fiind totodata protejat de proprietatile
binefacatoare ale acestora. Chiar daca acele haine erau vechi si ponosite, baiatul le poarta cu
mandrie, dandu-si seama ca ele actioneaza ca un talisman norocos. Ca si alegerea calului, purtarea
hainelor vechi arata ca Harap-Alb este capabil sa alega intre aparenta si esenta, alegand esenta.

Numele de Harap-Alb este de fapt o contradictie, substantivul “harap” inseamna sluga cu piele de
culoare inchisa, iar prin adaugarea adjectivului “alb” se subliniaza imprejurimea neobisnuita ca un
onm cu pielea de culoare deschisa s fie sluga. Etapa in care baiatul primeste acest nume, mai exact
scena din fantana, reprezinta un botez, faptul ca baiatul devine sluga, lipsindu-se de statutul social,
este o parte a initierii care demonstreaza ca omul este mai mult decat nume, statut social sau familia
din care face parte si ca tto ce conteaza e sa ai un caracter bine definit si intentii bune. Din faptul ca
Harap-Alb nu spune nimanui adevarul despre cine este el cu adevarat, reiese ca este rezilient si da
dovata de loialitate.

Un al doilea element de structura este complexitatea personajului rpincipal, care nu este strict
pozitiv, la fel ca in basmul popular, ci este echilibrat, avand atat calitati cat si defecte, la fel ca in
proza realista. Pe parcursul initierii Harap alb isi transforma defectele ( superficialitate, egoism,
imaturitate) in calitati, fapt care subliniaza al doilea mesaj al basmului : cu efort si bunavionta omul
poate deveni mai bun, iar incercarile vietii ii sunt de ajutor. Harap alb a demonstrat de fiecare data
ca e capabil sa ia decizii bune si sa faca fata oricarui obstacol, evolunad in semnsul pozitiv.

In concluzie, constructia personajului in basmul cult este asemanatoare dar nu identica cu

constructia personajelor din basmul popular. Desi este purtator al valorilor morale, Harap alb nu are
numai calitati, insa, basmul evidentiaza intocmai capacitatea lui de a-si estompa defectele, cu
ajutorul sfaturilor oferite de personajele adjuvante. Eu consider ca datorita evolutiei si incercarilor
prin care trece personajul principal al acestui basm, ne este atrasa atentia asupra unor adevaruri
fundamentale.In tot raul exista si un bine si depinde doar de noi sa transformama experientele
dificile in experiente benefice. Bunatatea si credinta sunt valori morale ale protagonistului care ii
atrag pe cei care il vor sprijini.In luptele pe care omul trebuie sa le duca pentru a deveni ceea ce ii
este menit nu e singur. Spre cei cu suflet curat se indreapta energiile pozitive ale universului.