Revolutia din 1821

1
Tudor Vladimirescu conducatorul revolutiei
Figura centrala a revolutiei a fost Tudor Vladimirescu, pe care poporul
l-a indragit, l-a sustinut si l-a aclamat ca pe conducatorul al Valahiei,
sub numele de domnul Tudor – desi, asa cum veti vedea, el nu
intentiona sa fie „domn”, domnitor, in acceptia de atunci a termenului.
Tudor Vladimirescu a devenit în timp un personaj aproape legendar,
sinonim cu dorința de emancipare a românilor și cu îndrăzneala cu
care pe parcursul istoriei, diverși conducători români au încercat să
se opună dominației otomane și a sistemului socio-politic
preexistent.

2
 Viata lui tudor vladimirescu
Nascut in jurul anului 1780, la Vladimiri (Gorj), Tudor Vladimirescu a fost un om cu multa carte, dupa standardele de atunci.A urcat, incet-
incet, de la starea de copil de taran la cea de arendas de mosii, apoi functionar al statului („vataf de plai”, echivalentul functiei de
subprefect), iar ulterior a devenit negustor, apoi locotenent de panduri, pentru a ajunge, din pacate pentru foarte scurt timp, in postura de
carmuitor al Munteniei. Cariera sa militara, datorita careia numele sau a ramas legat de cel al pandurilor – trupe neregulate, un soi de „trupe de
guerilla” – a inceput prin participarea sa la razboiul ruso-turc din 1806-1812, in fruntea unui corp de panduri olteni; acestia aveau sa formeze, mai

tarziu, nucleul ostirii cu care Tudor Vladimirescu a intrat in Bucuresti pentru a sustine revendicarile miscarii revolutionare pe care a condus-o. Mai

apoi, calatorind, a invatat mai multe limbi straine si a dobandit, astfel, acces la invatatura Apusului, luand contact, in
acest fel, si cu ideile revolutionare care circulau pe atunci in Occidentul Europei si care l-au inspirat sa porneasca
miscarea de desprindere a Valahiei de sub dominatia otomana. Desi numit de popor „domnul Tudor”, de fapt el nu a
intentionat sa fie domnitor al Valahiei. In prima Scrisoare catre Poarta, se prevedea ca domnitorul tarii sa fie numit in
continuare de Inalta Poarta – cu singura conditie de a fi „pamantean” – si sa conduca tara impreuna cu Adunarea norodului
– echivalentul unui Parlament -, iar Tudor urma sa exercite guvernarea efectiva, avand deci functia unui prim-ministru.

3

Producerea razboaielor ruso-austro-
Turce pe teritoriul T.Romane
Fiscalitate escesiva
Coruptie excesiva
Regimul fanariot
Dominatia straina
Cauzele producerii
revolutiei
Revoluţia din 1821 şi-a avut propriile cauze interne, profunde, revoluţia
greacă fiind doar ocazia declanşării ei.
Datorită modului în care marile puteri voiau să dea o anumită rezolvare
problemei orientale, Principatele nu puteau juca un rol independent; forţele
interne erau nevoite să redobândească autonomia prin recunoaştrea vechilor
capitulaţii, iar războaiele Rusiei şi Austriei cu Turcia (deşi cu suferinţe,
amputări teritoriale), precum şi dreptul de intervenţie al Rusiei au ajutat
românii să definească problema românească în cuprinsul mai larg al
problemei orientale.
Nevoiţi să se sprijine pe acţiunile antiturce ale Rusiei, românii au fost nevoiţi
să-şi restrângă obiectivele naţionale, astfel ca să nu contravină
conservatorismului impus unei mari părţi a Europei de către Sfânta Alianţă.
Relaţiile servile, monopolurile feudale, fiscalitatea apăsătoare, vânzarea
funcţiilor, stoarcerea fiscală, monopolul economic otoman, instabilitatea
internă politică accentuată de anarhia din Turcia - sunt cauze de conflicte
sociale serioase, ce se contopeau, în lupta de rezistenţă împotriva regimului
fanariot, cu cele naţionale, exprimate prin sintagma "dreptate şi slobozenie" .
4
 Revendicarile lui Tudor Vladimirescu
Revendicările lui Tudor Vladimirescu nu au avut impactul sperat de panduri,
drept pentru care aceștia au luat în calcul recurgerea la arme și preluarea
Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem
controlului prin forță.
pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! Și să se
aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să
Revolta propriu-zisă a pandurilor are ca punct de plecare
fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi
Proclamația de la Padeș (23 ianuarie 1821), ce se adresa către tot „norodul
dimpreună vor lucra binele, ca să le fie și lor
omenesc” din Țara Românească și care cuprinde o serie de revendicări,
bine, precum ne sunt făgăduiți! … Nu vă
printre care împărțirea pământurilor marii boierimi și mănăstirilor în folosul
leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții;
țărănimii sau desființarea privilegiilor boierești.Revoluționarii făceau de
această dată un apel la nesupunere, considerând că momentul este propice
care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți
pentru a-și revendica drepturile și pentru a înfăptui schimbări politice avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă
majore, recurgând chiar la forță. faceți de grabă și să veniți unde veți auzi că
se află adunarea cea orânduită pentru binele
și folosul a toată țara.” - fragment don
“Proclamatia de la Pades “

5
Inceputul Revolutiei

Tudor în primă fază înfrânge rezistența unor ispravnici care i-au ieșit în cale cu mici grupări armate, într-o încercare de a-i opri înaintarea rebelilor și de a păstra ordinea în țară, ordine
ce se pierduse inclusiv din pricina morții domnitorului fanariot Alexandru Șuțu (18 ianuarie 1821), în circumstanțe neclare. Vladimirescu își mobilizează cei aproximativ 5.000 de
oameni şi își extinde controlul, purtând corespondența cu diverși boieri ce urmăreau atenți reacțiile marilor imperii învecinate, încercând să observe dacă această rebeliune poate fi
încununată cu succes sau se va sfârși în sânge, în urma unei intervenții externe ferme. Tudor spera că turcii erau dornici să găsească o soluţie politică, preferabilă unui conflict armat
care ar fi tensionat relațiile cu Imperiul Rus.

6
 Complicarea
situatiei

Pe 22 februarie 1821 mişcarea eteristă traversa graniţele Moldovei cu aprobarea autorităţilor ţariste, însă
faptul că liderul Eteriei, Alexandru Ipsilanti, afirmase în mod necugetat faptul că se bucură de sprijinul
ţarului, complica considerabil datele problemei, punându-l pe împăratul rus într-o lumină delicată și
tensionând astfel inclusiv situația pandurilor, ce nu știau în ce măsură acțiunile lor îl puteau deranja pe țar
și în ce mod ar fi fost indicat să colaboreze cu Ete ria. Țarul s-a dezis rapid de mișcările naționale ale
grecilor și românilor, excluzând astfel categoric posibilitatea implicării într-un război de eliberare a
popoarelor ortodoxe din Balcani.
Liderul pandurilor nu putea conta pe sprijinul direct al Rusiei, însă nu știa nici în ce măsură putea avea
încredere în Eteria lui Ipsilanti. Trebuia găsită o soluție prin care cei doi lideri să nu-și stea în drum
reciproc, dar Vladimirescu nu dorea nici să lupte ”cot la cot” cu grecii, temându-se că vor încerca să-și
impună agenda și să colaboreze cu românii de pe o poziție de superioritate. Tudor se angaja doar să le
asigure marşul eteriştilor spre Dunăre şi să le înles nească traversarea fluviulu

7
 armatei
intrarea
Pe 21 martie 1821,
oastea revoluționară în frunte cu Tudo
r Vladimirescu
intra triumfal în Bucureşti, primită în
uralele mulțimii. Tudor va rămâne
stăpân în capitală, numit în deplin
acord cu voința maselor din București
și nu numai, ”Domnul Tudor”.
Stabilindu-şi cartierul general în
casele brâncoveneşti de lângă
Mitropolie, prelua în scurt timp
controlul principalelor puncte
strategice din oraș, încercând să-și
consolideze poziția prin întărirea
fortificațiilor.
in
revolutionare Bucuresti
Tudor Vladimirescu știa că se află într-un, context
internațional delicat, iar acţiunile Eteriei îi făceau în Rezultatele negocierilor au
continuare griji, domnul român având așadar nu
rămas însă nesatisfăcătoare,
doar grija răspunsului otoman, ci inclusiv temerea
otomanii cerând răspicat
că Alexandru Ipsilanti și eteriștii au uitat scopul lor
inițial și au ajuns o grupare paramilitară dezarmarea pandurilor şi
dezorientată și periculoasă pentru populația reprimarea eteriştilor. Tudor
autohtonă, predispusă furtului și altor fărădele gi. nu a putut accepta condițiile
turcilor și hotărăște retragerea
în zona întărită a Olteniei,
pentru a nu crea un teatru de
război chiar în capitală,
Vladimirescu se temea inclusiv de faptul că activitatea anarhică a Eteriei riscând astfel să distrugă
ar putea provoca autoritățile turcești de la Sud de Dunăre, provocând o orașul în contextul unui asediu
reacție otomană chiar mai acidă. Eteria se înstăpânise în nordul
otoman de durată.
Munteniei, iar Tudor Vladimirescu se simțea nevoit să dea curs unei
runde de negocieri intense, pentru a nu lăsa țara să se scufunde într-un
haos total, sfârșind în cele din urmă într-o situație chiar mai precară decât
cea dinaintea revoltei declanșate de el.
8
 Finalul Revolutiei lui Tudor

Pe parcursul lunii mai, Vladimirescu punea la punct retragerea spre Râmnicu Vâlcea și rezistența din
Asasinarea lui Tudor Vladimirescu a însemnat în bună măsură
Oltenia, lăsând Nordul Munteniei sub autoritatea eteriștilor. Vladimirescu avusese anterior o întâlnire
încetarea unei activități coerente din partea pandurilor. Aceștia
cu Ipsilanti, însă cei doi revoluționari au putut conveni doar zonele în care urmau să-și stabilească
armatele, neajungând la o înțelegere constructivă în privința luptei antiotomane.Din păcate, odată
s-au divizat; o parte s-au aliat cu eteriștii, alții au ales să se
plecați din București, mulți lideri panduri au început să-și piardă încrederea în Vladimirescu, cât și
speranța că rebeliunea lor mai putea fi încununată cu succes, constatând cu dezamăgire cum sprijinul
opună sporadic turcilor, iar o altă parte s-a retras din cadrul
internațional întârzia să apară, iar eteriștii acționau haotic și nu putea fi de încredere, în timp ce
confruntărilor, convinși că soarta Revoluției s-a sfârșit odată cu
demonstrația de forță a turcilor se apropia cu certitudine.Eteriștii erau adepții confruntării directe cu
turcii, însă în cazul lui Tudor, ajuns contestat inclusiv de o parte din panduri în urma executării unuia
Tudor Vladimirescu.
dintre lideri, aveau să pună la punct un complot, în urma căruia Vladimirescu a fost capturat, asasinat și
aruncat într-o fântână (28 mai 1821).

9
 Urmarile revolutiei
Situația socio-economică a Urmările Revoluției din 1821 declanșate de panduri au fost totuși
Țărilor Române trebuia să se
fericite pentru români, otomanii deși au izbutit să îi supună pe
îmbunătățească pentru ca noi
astfel de rebeliuni să nu se mai panduri și pe eteriști, au înțeles că politica Porții trebuie schimbată,
repete. Domniile pământene ale Țările Române trebuind să capete mai multă autonomie.
lui Ioniţă Sandu Sturdza în
Moldova şi Grigore al IV-lea
Ghica în Muntenia, începute în
vara anului 1822, au încheiat Așadar, importanța Revoluției din 1821 nu poate fi contestată,
practic capitolul domniilor
reprezentând momentul în care chestiunea emancipării românilor a ajuns
fanariote, spre bucuria românilor
din cele două țări. cu adevărat la urechile marilor puteri. Imperiul Rus nu putea saluta
oficial acest deziderat deoarece fusese recent angrenat într-un conflict cu
otomanii și nu dorea nici să cadă în dizgrația marilor puteri europene, dar
în special în cea a Prusiei sau Austriei – membre ale Sfintei Alianțe.

Politica externă a Rusiei viza în continuare (și în special după moartea țarului Alexandru I) sporirea influenței spre
mările calde și sprijinirea panslavismului și ortodoxismului din Balcani. De asemenea, Austria considera că slăbirea
poziției otomane din Balcani, putea însemna extinderea propriei influențe în regiune, în timp ce Prusia, Franța sau
Marea Britanie încurajau în principiu emanciparea națiunilor balcanice, considerând că ar putea avea un efect
pozitiv și asupra comerțului, însă nu doreau nici slăbirea excesivă a Porții

10