Drumul cu Isus

DRUMUL CU ISUS
spre prima sfântã Împãrtãºanie

Sapientia
Iaºi – 2004
 Cu binecuvântarea noastrã
a Petru GHERGHEL
Episcop de Iaºi
01.02.2004

Titlul original: In cammino con Gesù verso la Prima Comunione.

© 1997, Mimep-Docete, 20060 Pessano (Mi) Italia.

Mulþumim editurii Mimep-Docete ºi surorilor lauretane pentru bunãvoinþa cu care

ne-au oferit dreptul de a publica aceastã carte.

Traducere de Lidia Costãchescu.

Lector: Pr. dr. ªtefan Lupu.
Tehnoredactare: Sergiu-Alin Pal, Budãu Claudiu.

© 2004 Editura SAPIENTIA

Institutul Teologic Romano-Catolic
Str. Th. Vãscãuþeanu 6
RO – 700462 Iaºi
Tel. 0232/225228
Fax 0232/211476
www.itrc.ro
e-mail slupu@itrc.tuiasi.ro
 Cuprins

Cuvânt înainte 6
1 Dumnezeu este iubirea infinitã 7
2 Dumnezeu este Preasfânta Treime 23
3 Dumnezeu a creat îngerii ºi oamenii 29
4 Poruncile lui Dumnezeu ºi pãcatul 41
5 Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu fãcut om 47
6 Sfânta Bisericã ºi Sacramentele 58
7 Sacramentul sfintei Euharistii 65
8 Sacramentul Milostivirii divine 73
9 Dupã moarte 77
10 La sfârºitul lumii 79
Rugãciunile mele 80
Adevãruri ºi norme de viaþã creºtinã 82
Rugãciuni pentru sfânta Spovadã ºi Împãrtãºanie 84

5
 Cuvânt înainte
Omul, fiu ºi imagine a lui Dumnezeu

Creat de Dumnezeu sã se bucure de viaþã ºi sã-l reprezinte pe acest

pãmânt, omul nu trebuie sã uite cã are o menire specialã ºi o respon-
sabilitate particularã ºi cã numele sãu este cel de fiu ºi fãpturã a Pã-
rintelui ceresc.
A cunoaºte aceastã demnitate, a o preþui ºi a trãi, iatã obligaþia
fiecãrui om ºi mai ales obligaþia fiecãrui creºtin pe acest pãmânt.
Cunoaºterea iubirii Creatorului, a Tatãlui ceresc, împãrtãºirea cu
darurile Fiului sãu coborât între oameni pentru a-i mântui, consti-
tuie un drum de înãlþare ºi fericire, devine trãirea unei vocaþii di-
vine.
Pentru a ajunge la aceastã fericitã împlinire ºi la realizarea
acestui plan, de mic copil omul trebuie sã înveþe, sã caute ºi sã des-
copere tainele vieþii sale pãmânteºti, dar mai ales sã intre în tainele
vieþii spirituale, dumnezeieºti.
Parcurgând paginile acestui manual, orice copil ºi orice om va
putea descoperi rând pe rând marele mistere ale vieþii, îl va întâlni
pe Dumnezeu cel întreit, va descoperi iubirea sa ºi va putea astfel sã
se îmbogãþeascã cu atâtea cunoºtinþe ºi calitãþi, care îl vor face vred-
nic în final sã se împãrtãºeascã nu numai cu cuvântul sãu, ci chiar
cu trupul ºi sângele lui Cristos, Dumnezeu fãcut om, ºi va putea sã
se întãreascã cu însãºi pâinea vieþii veºnice, pâinea îngerilor ºi
pâinea dãtãtoare de mântuire.
Recomandãm tuturor copiilor, ºcolarilor ºi tuturor celor ce sunt
dornici sã se învredniceascã de darul iubirii lui Dumnezeu Tatãl, de
bucuria vieþii aduse de Cristos ºi de binecuvântarea sfinþeniei
Duhului Sfânt, acest material, manual pentru pregãtirea la primirea
sfintei Împãrtãºanii ºi la obþinerea vieþii fãrã de sfârºit prin pâinea
coborâtã din ceruri.
Împãrþim binecuvântarea noastrã tuturor celor care au pregãtit
acest manual, celor care îl oferã copiilor ºi tinerilor ºi mai ales le
acordãm celor ce-l vor folosi pentru creºterea lor în iubire ºi în
credinþã, îmbrãþiºarea noastrã arhiereascã.

Iaºi, 1 februarie 2004 a Petru Gherghel

Episcop de Iaºi

6
 1. DUMNEZEU ESTE IUBIREA INFINITÃ

DUMNEZEU
În ceasul în care pe bolta cereascã întunecatã
începe un pâlpâit
de puncte de aur, de atomi de argint,
privesc ºi întreb:
– Spuneþi, o, lumini frumoase,
spuneþi-mi: ce este Dumnezeu?
– Ordine - rãspund stelele.
Când, în aprilie, valea, muntele, pajiºtea,
marginile râului,
fiecare câmp de flori este sãrbãtorit,
privesc ºi întreb:
– Spuneþi-mi, frumoase culori,
spuneþi-mi: ce este Dumnezeu?
– Frumuseþe – îmi rãspund acele flori.
Când privirea ta sclipeºte în faþa mea
în mod plãcut pioasã,
eu întreb lumina pupilei tale:
– Spune-mi, dacã ºtii, frumos mesager al inimii,
spune-mi: ce este Dumnezeu?
ªi pupila îmi rãspunde: IUBIRE!

Dragul meu,

L
ucrul cel mai important pe care-l avem de fãcut pe acest pãmânt
este de a-l cunoaºte, a-l iubi ºi a-l sluji pe Dumnezeu, Tatãl nostru
ceresc.
Numai cu el vei fi cu adevãrat fericit, pentru cã vei trãi alãturi de cel
mai bun dintre taþi, în timp ce, fãrã el, – chiar dacã ai avea toate bogãþiile
din lume – te-ai simþi trist ºi singur, ca un copil care nu are pãrinþi.
Aceastã carte a fost scrisã tocmai pentru a te ajuta sã-l cunoºti ºi sã-l
iubeºti pe Dumnezeu.
Ascultã pentru aceasta cu atenþie explicaþiile catehetului tãu;
apoi studiazã ºi rãspunde, însemnând cu o cruciuliþã, la întrebãrile
pe care le vei gãsi la sfârºitul fiecãrei lecþii;
în sfârºit, învaþã pe de rost rãspunsurile care se gãsesc la sfârºitul
paginii (mai ales pe acelea cu întrebarea scrisã îngroºat), astfel încât, ºi
atunci când vei fi mare, îþi vei aminti mereu de Dumnezeu.
7
De câte ori te-ai întrebat:
„Cine a fãcut toate aceste lucruri atât de mari ºi atât de frumoase?”

8
 Lumea a fãcut-o Dumnezeu

De câte ori, privind cerul înstelat, sau soarele, sau munþii, sau un
animal graþios, sau o floare a câmpului, sau gândindu-te la tine
însuþi, la tata, la mama… te-ai întrebat: „Cine a fãcut toate aceste
lucruri atât de mari ºi atât de frumoase?”

Cineva, cu siguranþã,
pentru cã din nimic nu se poate naºte nimic!
Cineva care exista încã înaintea lumii,
ba chiar care a existat dintotdeauna.
Cineva mai inteligent ºi mai puternic
decât toþi oamenii, puºi împreunã, pentru cã ei, cu toate eforturile
lor, nu sunt în stare sã facã nici mãcar… o furnicã!
Cineva foarte bun,
ba chiar cineva care este iubire infinitã, pentru cã a fãcut totul pentru
binele nostru!
ªi rãspunsul þi-a venit în minte spontan: a fost DUMNEZEU!

Da, lumea ºi toate lucrurile care existã în lume le-a fãcut Dum-
nezeu, pentru cã numai el este iubirea infinitã!

RÃSPUNDE punând o cruciuliþã în pãtrãþelul corect:

1) Lumea existã sau nu existã? DA NU

2) Din nimic poate veni ceva? DA NU
3) Dacã existã lumea, trebuie sã existe cineva care a fãcut-o? DA NU
4) Toþi oamenii, puºi împreunã ar putea face lumea? DA NU
5) Cine, atunci, a fãcut lumea?
TOÞI OAMENII ÎMPREUNÃ DUMNEZEU

Cine a fãcut lumea?

Lumea a fãcut-o Dumnezeu.

9
Când mama îþi pregãteºte de mâncare, trebuie sã ia din alimentele care
deja existã…

10
 Dumnezeu a creat lumea
din nimic

Acum, însã, citesc în ochii tãi o întrebare:

Cum a putut Dumnezeu sã facã lumea, dacã înainte nu era nimic
în afarã de el?

Ascultã-mã:
Când mama îþi pregãteºte de mâncare, trebuie sã foloseascã ali-
mente care existã deja: pâine, carne, ouã, apã, legume ºi fructe; fãrã
aceste lucruri, cum ar putea sã-þi pregãteascã prânzul?

În acelaºi fel, brutarul, pentru a face pâinea, trebuie sã foloseascã

fãina care existã înainte de pâine; ºi zidarul, pentru a face casa, tre-
buie sã foloseascã cãrãmizile care existã deja înaintea casei…

Aceasta se întâmplã pentru cã mama, brutarul, zidarul sunt fiinþe,

incapabile sã facã lucrurile… din nimic!

Numai Dumnezeu, fiind iubirea infinitã, poate face toate lucru-

rile din nimic: el singur este creator!

RÃSPUNDE:

1) Mama poate face ciorbã din nimic? DA NU

2) Brutarul poate face pâinea fãrã fãinã? DA NU
3) De ce numai Dumnezeu poate face totul din nimic, adicã poate „crea”?

PENTRU Cà NUMAI EL ESTE „IUBIREA INFINITÔ

De ce spunem cã Dumnezeu este creator?

Dumnezeu este creator, pentru cã a fãcut din nimic toate lucrurile.

11
Oamenii de ºtiinþã, cu aparatele lor ºtiinþifice, nu fac altceva decât „sã în-
þeleagã”, acum, ceea ce Dumnezeu a creat cu foarte mulþi ani în urmã …

12
 Dumnezeu este stãpânul lumii

Iatã un om de ºtiinþã care lucreazã la supermicroscopul electro-

nic. Cu acesta, este posibil sã vadã lucrurile de 800.000 ori mai mari!
O foiþã de hârtie, mãritã numai de 300.000 ori, se aratã ca o me-
tropolã enormã cu fabrici chimice robotizate ºi cu o intersecþie per-
fectã de cãi de comunicare.

Toþi oamenii de ºtiinþã, cu studiile lor ºi cu aparatele lor ºtiinþi-

fice, nu fac altceva decât „sã înþeleagã” ceea ce Dumnezeu a creat cu
miliarde de ani înainte, dar singuri nu sunt capabili sã „creeze” nici
un firiºor de nisip…
ªi atunci, de ce îºi dau atâta importanþã, ca ºi cum ei ar fi fãcut
lumea? De ce mulþi dintre ei pretind câteodatã sã exploateze legile
pe care Dumnezeu le-a pus în naturã, pentru a face rãu, cum ar fi în
cazul bombelor atomice?

Întrucât Dumnezeu este acela care a creat lumea, numai el este

stãpânul ei, adicã Domnul, ºi numai el poate face cu lumea ceea ce
voieºte!

RÃSPUNDE:

1) Când un om de ºtiinþã „descoperã” un lucru, se poate spune cã el „a

creat” acel lucru? DA NU
2) Puterea tuturor oamenilor pãmântului este mai mare decât puterea
lui Dumnezeu? DA NU
3) Dacã Dumnezeu a fost acela care a creat lumea, el este ºi stãpânul ºi
Domnul acesteia? DA NU
4) Oamenii de ºtiinþã pot folosi fiinþele lui Dumnezeu pentru a face ceea
ce vor? DA NU

Dumnezeu este Domnul?

Da, Dumnezeu este Domnul, adicã stãpânul absolut al tuturor
lucrurilor pe care le-a creat.

13
…inspirat de Dumnezeu, apostolul Ioan a luat pana ºi a scris:
„Dumnezeu este iubire”

14
 Dumnezeu este iubire ºi este Tatãl nostru

Cu siguranþã, vei gândi: cât de bun trebuie sã fie Dumnezeu care

a fãcut lucruri atât de bune!
ªi, de fapt, Dumnezeu este foarte bun, ba chiar este bunãtatea
însãºi, însãºi iubirea!
El nu a creat lumea pentru a-ºi mãri fericirea sa (care era deja
infinitã), ci din iubire, pentru a face fericite fiinþele sale.
Pentru ca tu sã nu uiþi niciodatã, el însuºi þi-a spus cine este,
poruncind apostolului Ioan sã scrie în Biblie: „DUMNEZEU ESTE
IUBIRE”.

Dar pentru tine Dumnezeu a dorit sã facã mult mai mult: mereu
împins de iubirea sa infinitã, a luat în mâna sa mâna ta micã ºi þi-a
transmis viaþa sa divinã, fãcându-te fiul sãu! (dar despre aceasta
– care este cel mai mare dar pe care Dumnezeu putea sã þi-l facã –
vom vorbi mai târziu).
Dumnezeu, deci, nu este numai Creatorul tãu, ci ºi Tatãl tãu
ceresc!

RÃSPUNDE:
1) Dumnezeu este iubire infinitã? DA NU
2) Când a atins iubirea lui Dumnezeu punctul maxim?
CÂND NE-A CREAT CÂND NE-A FÃCUT FIII LUI

Cine este Dumnezeu?

Dumnezeu este iubirea infinitã, creatorul ºi stãpânul cerului ºi al
pãmântului ºi Tatãl tuturor oamenilor.

15
...dupã ce a creat lumea, Dumnezeu nu a abandonat-o, ci are
grijã sã o susþinã cu mâinile sale pãrinteºti.

16
 Providenþa

Desenul pe care-l vezi în pagina alãturatã îþi aratã cã Dumnezeu,

dupã ce a fãcut lumea, nu a abandonat-o, ci continuã sã o susþinã ºi
sã o conducã cu mâinile sale pãrinteºti.

Dumnezeu – tu o ºtii – nu are mâinile mari pe care le vezi în

desen: ele sunt însã simbolul „providenþei” sale, adicã a grijii sale
faþã de noi, întocmai ca o mamã care þine în braþe micul sãu copil
pentru a-l apãra ºi pentru a avea grijã de el.
Pentru aceasta, tu trebuie sã te încredinþezi lui Dumnezeu ca ºi
pãrinþilor tãi: chiar mai mult decât lor, pentru cã ºi pãrinþii tot el þi
i-a dat!

RÃSPUNDE:

1) Iubirea unei mame este mai mare decât iubirea infinitã a lui
Dumnezeu? DA NU
2) Cine ne-a dat pãrinþii ºi cine face sã creascã cerealele pentru a ne
hrãni? OAMENII DE ªTIINÞÃ? DUMNEZEU?

Dumnezeu are grijã de fiinþele sale?

Dumnezeu este „providenþã”, adicã are grijã de fiinþele sale, le pãstreazã ºi
le conduce pe toate la adevãrata lor fericire, cu iubire ºi putere infinitã.

17
Dacã ieºi într-o noapte înstelatã în grãdinã sau pe balcon ºi, dupã ce ai
admirat cerul, încerci sã înþelegi cum este Dumnezeu…

18
 Perfecþiunile lui Dumnezeu

Dacã ieºi într-o noapte înstelatã în grãdinã sau pe balcon ºi, dupã
ce ai admirat cerul, încerci sã înþelegi cum este Dumnezeu, îþi vor
veni în minte aceste gânduri frumoase:

Stelele sunt atâtea, dar Dumnezeu este unul singur, pentru cã

este iubirea infinitã.

Stelele au avut un început, dar Dumnezeu este veºnic: el a fost

întotdeauna ºi va fi întotdeauna.

Stelele sunt fãcute din materie oarbã, dar Dumnezeu este duh
foarte pur, plin de inteligenþã ºi de iubire.

Fiecare stea ocupã un spaþiu al sãu limitat, dar Dumnezeu este

pretutindeni: este în cer, pe pãmânt, în fiecare loc ºi chiar înlãuntrul
tãu.
Stelele sunt legate de legi precise: Dumnezeu, în schimb, este
liber ºi poate sã facã tot ceea ce doreºte. Numai rãu nu poate face,
pentru cã nu poate sã-l doreascã, fiind iubirea infinitã.

ªi acum, citeºte aceastã frumoasã rugãciune adresatã lui

Dumnezeu, scrisã de poetul Metastasio:

Oriunde îmi întorc privirea, Pãmântul, marea, sferele

veºnicule Dumnezeu, te vãd vorbesc despre puterea ta.
în faptele tale, te admir, Tu eºti în toate
te recunosc în mine. ºi noi toþi trãim în tine.

19
…un copil l-a bãtut pe fratele sãu mai mic ºi i-a rupt skateboard-ul…

20
 Dumnezeu nu poate face rãul

Priveºte desenul alãturat: un copil l-a bãtut pe fratele sãu mai

mic ºi i-a rupt skateboard-ul. De departe, alþi copii privesc înspãi-
mântaþi scena.

Iatã cum se naºte rãul care ne face sã suferim: se naºte din rãu-
tatea noastrã, adicã din pãcatele oamenilor.

În acelaºi fel, toate relele care existã în lume (de la rãzboaie, la

crime, la furturi, la sãrãcie etc.) nu sunt dorite de Dumnezeu, ci sunt
cauza pãcatelor oamenilor care folosesc rãu libertatea lor.

Dumnezeu, de fapt, fiind iubire, adicã bunãtate infinitã, nu poate

dori niciodatã rãul, ci numai binele.
El, ca un Tatã plin de bunãtate, suferã pentru rãul fãcut de copiii lui
ºi face tot posibilul pentru a-l împiedica sau, dacã deja a fost fãcut,
încearcã sã scoatã din rãu un bine ºi mai mare, ca atunci când, dintr-o
boalã, încearcã sã conducã un pãcãtos la convertire.

RÃSPUNDE:

1) Dumnezeu poate dori rãul? DA NU

2) Rãul care existã în lume a fost fãcut de Dumnezeu sau de oameni?
DE DUMNEZEU DE OAMENI
3) Dumnezeu, dupã ce a poruncit oamenilor sã facã numai binele,
respectã libertatea lor? DA NU
4) Când oamenii fac rãu cu pãcatele lor, Dumnezeu ºtie sã mai scoatã
din acesta binele pentru ei? DA NU
Dumnezeu poate face rãul?
Dumnezeu nu poate face rãul pentru cã nu-l poate dori, fiind iubirea
infinitã; dar îl suportã pentru a lãsa libere fiinþele, ºtiind apoi sã scoatã
binele ºi din rãu.

21
 RUGÃCIUNILE MELE ADRESATE PREASFINTEI TREIMI

Tatãl nostru
Tatãl nostru care eºti în ceruri:
sfinþeascã-se numele tãu;
vie împãrãþia ta;
facã-se voia ta, precum în cer, aºa ºi pe pãmânt.
Pâinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi;
ºi ne iartã nouã greºelile noastre,
precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri;
ºi nu ne duce pe noi în ispitã;
ci ne mântuieºte de Cel Rãu. Amin.
Slavã Tatãlui
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh,
precum era la început, ºi acum, ºi pururi
ºi în vecii vecilor. Amin.
Semnul crucii
Noi exprimãm credinþa ºi consacrarea noastrã Preasfintei Treimi,
cu semnul crucii.
Observã cum trebuie sã-l faci ºi ce cuvinte trebuie sã spui:

În numele ºi al
Tatãlui Fiului

ºi al
Sfântului... ...Duh.

Amin.

Cele douã mistere principale ale credinþei sunt:

Primul: Unitatea ºi Trinitatea lui Dumnezeu.

Al doilea: Întruparea, pãtimirea, moartea ºi învierea Domnului
nostru Isus Cristos.
22
 2. DUMNEZEU ESTE
PREASFÂNTA TREIME

Pânã aici l-ai cunoscut pe Dumnezeu numai din afarã, adicã

observând lucrurile pe care el le-a creat.

Dar aceastã cunoaºtere a lui Dumnezeu nu-þi poate fi suficientã!

Noi toþi dorim sã-l cunoaºtem mai bine ºi ne întrebãm:
Cum este Dumnezeu în el însuºi?
Putem cunoaºte „viaþa intimã” a lui Dumnezeu?

Îþi rãspund:
Da, o putem cunoaºte, pentru cã el însuºi ne-a explicat-o, pentru
cã el însuºi ne-a vorbit despre sine.

DUMNEZEU NE -A VORBIT DESPRE SINE

Da, Dumnezeu ne-a vorbit cu adevãrat despre sine prin

Isus Cristos ºi noi credem în cuvântul sãu pentru cã el este ade-
vãrul!
Tot ceea ce Dumnezeu ne-a spus este rezumat în frumoasa rugã-
ciune Crezul, pe care noi trebuie sã o spunem în fiecare zi.

Cred în Dumnezeu, Tatãl atotputernicul, Creatorul cerului ºi al

pãmântului. ªi în Isus Cristos, Fiul sãu unic, Domnul nostru,
care s-a zãmislit de la Duhul Sfânt, s-a nãscut din Maria
Fecioara; a pãtimit sub Ponþiu Pilat, s-a rãstignit, a murit ºi s-a
îngropat; s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morþi; s-a suit
la ceruri, ºade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatãl atotputernicul;
de unde are sã vie sã judece pe vii ºi pe morþi. Cred în Duhul
Sfânt; sfânta Bisericã catolicã; împãrtãºirea sfinþilor, iertarea
pãcatelor; învierea morþilor ºi viaþa veºnicã. Amin.

23
 Duhul
Sfânt

Tatãl
Fiul

Dumnezeu trãieºte în trei persoane, atât de profund unite în iubire,

astfel încât sunt un singur Dumnezeu.

Putem reprezenta în mod schematic

misterul Preasfintei Treimi cu acest
desen (vezi ºi mai înainte, la pag. 47).

24
 Dumnezeu este Tatãl ºi Fiul ºi Sfântul Duh

ªi ce ne-a spus Dumnezeu despre sine?

Ne-a spus cã el trãieºte în trei persoane, atât de unite în
iubire încât formeazã un singur Dumnezeu.

Dumnezeu a vrut sã ne încredinþeze ºi numele celor trei per-

soane divine:
– prima persoanã se numeºte Tatãl;
– a doua persoanã se numeºte Fiul;
– a treia persoanã se numeºte Duhul Sfânt.

Cele trei persoane divine nu au trup, chiar dacã noi le-am repre-
zentat ca ºi cum ar avea.

Tatãl (aici reprezentat cu chipul unui bãtrân: dar nu este bãtrân,

ba chiar este tinereþea veºnicã) dã, în mod veºnic, viaþa divinã uni-
cului sãu Fiu, în care pune toatã bucuria sa.
Aceastã bucurie infinitã, care-l uneºte pe Tatãl cu Fiul, este Duhul
Sfânt, aici reprezentat ca un porumbel care cuprinde viaþa trinitarã
a lui Dumnezeu cu aripile sale în formã de inimã, simbol al iubirii.

Iatã de ce Dumnezeu, chiar fiind singur, nu trãieºte singur, ci în

trei persoane pe care noi le numim Preasfânta Treime.

Dumnezeu este unul singur?

Da, Dumnezeu este unul singur, dar trãieºte în trei persoane: Tatãl, Fiul
ºi Sfântul Duh, care sunt Preasfânta Treime.

Fiecare persoanã a Preasfintei Treimi este Dumnezeu?

Da, fiecare persoanã a Preasfintei Treimi este Dumnezeu.
Dacã fiecare persoanã divinã este Dumnezeu, cele trei per-
soane divine sunt, deci, trei Dumnezei?
Cele trei persoane Divine nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumne-
zeu, pentru cã au o unicã naturã divinã.

25
„…Imposibil, a rãspuns Augustin surâzând: nu vezi cât de mare este
marea ºi cât este de micã groapa ta?”

26
 Preasfânta Treime este pentru noi un mister

O legendã creºtinã povesteºte cã, într-o zi, marele ºi preaînþeleptul

sfânt Augustin, în timp ce se plimba pe o plajã din apropierea casei
sale, se chinuia sã înþeleagã, cu mintea sa, viaþa intimã a lui Dumnezeu.
Când iatã, privirea i-a fost atrasã de un copilaº drãgãlaº (dar era
un înger!), care se strãduia sã ducã cu o cochilie apa din mare într-o
gropiþã pe care o sãpase în nisip.
Augustin, curios, s-a oprit ºi l-a întrebat: „Ce vrei sã faci, copilul
meu?”
A rãspuns copilul: „Vreau sã golesc marea ºi sã aduc toatã apa în
aceastã groapã”.
„Imposibil – a rãspuns Augustin surâzând – nu vezi cât de mare
este marea ºi cât este de micã groapa ta?”
Atunci, copilul s-a ridicat în picioare ºi, fixându-l în ochi pe Au-
gustin, i-a spus: „ªi tu cum pretinzi sã înþelegi cu mica ta inteligenþã
infinita mãreþie a vieþii intime a lui Dumnezeu? Îþi ajunge sã crezi
în cuvântul sãu!”
Apoi îngerul a dispãrut.

Aceastã istorioarã ne învaþã cã, în faþa lui Dumnezeu, inteligenþa

noastrã este ca gropiþa în faþa mãrii imense, ºi, pentru aceasta, atâta
timp cât vom fi pe acest pãmânt, viaþa intimã a lui Dumnezeu ºi
toate celelalte adevãruri divine rãmân pentru noi un „mister” pe
care-l putem cunoaºte numai cu credinþa, adicã crezând în cuvântul
sãu.
Numai atunci când vom fi cu el în paradis ºi-l vom vedea faþã în
faþã, numai atunci Dumnezeu va înceta sã fie pentru noi un „mister”,
dar îl vom cunoaºte aºa cum este el: ºi va fi pentru noi bucurie
infinitã!

Ce este misterul?
Misterul este un adevãr înalt, dar nu contrar judecãþii, pe care noi îl
credem pentru cã ni l-a spus Dumnezeu.

27
 RUGÃCIUNILE MELE CÃTRE ÎNGERI

Cãtre îngerul pãzitor

Îngerul lui Dumnezeu,

care eºti pãzitorul meu, lumineazã-mã astãzi (în aceastã noapte),
pãzeºte-mã, povãþuieºte-mã ºi ocârmuieºte-mã pe mine,
care-þi sunt încredinþat þie prin mila lui Dumnezeu. Amin.

Cãtre sfântul arhanghel Mihail

Sfinte arhanghel Mihail,

apãrã-ne în lupta
împotriva rãutãþii ºi uneltirilor diavolului:
fã ca Dumnezeu sã-l învingã!

ªi tu, conducãtor al cetelor îngereºti,

cu puterea lui Dumnezeu, închide-i în infern
pe Satana ºi pe ceilalþi demoni
care umblã prin lume sã strice sufletele. Amin.

28
 3. DUMNEZEU A CREAT
ÎNGERII ªI OAMENII

Împinsã numai de iubirea sa infinitã, Preasfânta Treime a dorit sã

creeze (în afara lucrurilor materiale care existã în lume) persoane
inteligente ºi libere care sã-l poatã iubi ºi cu care sã poatã împãrþi
fericirea sa divinã.
În paginile care urmeazã, îþi voi povesti istoria acestor fiinþe
inteligente, adicã a îngerilor ºi a oamenilor, pentru cã numai
cunoscând-o vei putea înþelege cât te-a iubit Dumnezeu ºi cât tre-
buie sã-l iubeºti tu pentru a fi fericit.
– Istoria îngerilor ºi a oamenilor este, deci, istoria iubirii
divine pentru fiinþele sale preferate.
– Dar aceasta este ºi o istorie a pãcatului, pentru cã, aºa cum
îþi voi spune, multe dintre aceste fiinþe au rãspuns cu „nu” iubirii
lui Dumnezeu.
– În sfârºit, este o istorie a iubirii divine reînnoite, care, pen-
tru a salva fiinþele sale de pãcat, l-a trimis pe singurul sãu Fiu pe
pãmânt, pentru a deveni fratele ºi Mântuitorul nostru.

Dumnezeu a creat numai lucrurile materiale din lume ?

Dumnezeu nu a creat numai lucrurile materiale din lume; el i-a creat ºi
pe îngeri, spirite inteligente. De asemenea, el creeazã sufletul fiecãrui om.

29
Îngerii sunt spirite pure, fãrã un corp material: dar, pentru cã nu se pot
vedea, pictorii îi reprezintã ca pe niºte tineri foarte frumoºi înaripaþi.

30
 Istoria îngerilor…

Îngerii sunt fiinþe foarte frumoase, complet spirituale, ºi, deci,

capabile sã-l cunoascã ºi sã-l iubeascã pe Dumnezeu în mod perfect.

În afarã de aceasta, Dumnezeu i-a ridicat la demnitatea de fii ai

sãi, fãcându-i pãrtaºi la aceeaºi viaþã divinã a unicului sãu Fiu, sim-
bolizatã de aureola care înconjoarã capul lor.
Înainte, însã, de a-i introduce în bucuria veºnicã a fericirii sale,
Dumnezeu i-a pus la încercare.

Majoritatea îngerilor, în frunte cu sfântul arhanghel Mihail, l-au

recunoscut pe Dumnezeu drept creator ºi stãpân. Astãzi ei sunt prie-
tenii lui Dumnezeu ºi prietenii noºtri. Ei participã pentru totdeauna
la viaþa divinã a Fiului lui Dumnezeu ºi au parte de bucuria veºnicã
în paradis.

Îngerii sunt adesea trimiºi de Dumnzeu sã îndeplineascã o misiune

specialã pe pãmânt, ca atunci când – pentru a o anunþa pe sfânta
Fecioarã cã va deveni mama lui Isus – Dumnezeu l-a trimis la ea pe
îngerul Gabriel.

Dumnezeu a dat fiecãrui om un înger, care sã-l apere de rãu ºi sã-l

ajute sã facã binele. Acesta este îngerul pãzitor.

RÃSPUNDE:

1) Care au fost primele fiinþe inteligente ale lui Dumnezeu ?

ÎNGERII OAMENII

2) Îngerii au un corp ca ºi noi ? DA NU

3) Îngerii sunt pãrtaºi la viaþa divinã? DA NU

Cine sunt îngerii ?

Îngerii sunt prietenii lui Dumnezeu ºi pãzitorii noºtri.
Dumnezeu a încredinþat pe fiecare om unuia dintre ei.

31
…Îngerii care s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu au pierdut viaþa
divinã ºi, deveniþi diavoli, s-au prãbuºit în infernul veºnic.

32
 … ºi a diavolilor

Din pãcate, mulþi îngeri, traºi dupã el de cel mai frumos dintre ei, cu
numele Lucifer, au devenit mândri ºi nu au mai dorit sã-l recunoascã
pe Dumnezeu drept Creator al lor ºi Domn: pentru acest pãcat, ei au
pierdut viaþa divinã ºi au devenit diavoli înspãimântãtori.

Din cauza pãcatului lor grav, diavolii nu numai cã au pierdut viaþa

divinã, ci s-au prãbuºit în infern, unde suferã în mod disperat pier-
derea veºnicã a lui Dumnezeu.
În afarã de aceasta, ei sunt chinuiþi de un foc misterios, dar ade-
vãrat. ªi toate acestea pentru totdeauna!

Diavolii îl urãsc pe Dumnezeu ºi, pentru aceasta, îi ademenesc pe

oameni la rãu, încercând sã-i facã sã cadã în pãcat ºi sã-i tragã dupã
ei în infern.

Noi, însã, putem întotdeauna sã rezistãm tentaþiilor diavolului,

cu ajutorul puternic al lui Dumnezeu, al preasfintei Fecioare Maria
ºi al îngerului pãzitor.

RÃSPUNDE:

1) Diavolii au un corp ca ºi noi? DA NU

2) Înainte de a pãcãtui împotriva lui Dumnezeu,
DA NU
diavolii erau îngeri fericiþi?
3) Diavolii au viaþa divinã? DA NU
4) Diavolii pot spera sã se întoarcã ºi sã fie îngeri fericiþi ? DA NU
5) Când diavolii ne ademenesc la rãu, trebuie sã cedãm sau sã-i respingem ?

SÃ CEDÃM SÃ-I RESPINGEM

Cine sunt diavolii?

Diavolii sunt îngerii care s-au rãzvrãtit, din mândrie, împotriva lui
Dumnezeu. Ei au fost aruncaþi în infern. Din cauza urii împotriva lui
Dumnezeu, cautã sã-l ademeneascã pe om la rãu.

33
Primii oameni creaþi de Dumnezeu se numeau Adam ºi Eva…

34
 Istoria oamenilor

Omul este creatura lui Dumnezeu, care reuneºte în el lumea ma-

terialã ºi cea spiritualã.
Partea materialã a omului este trupul; cea spiritualã este sufletul
nemuritor, care-l face capabil sã cunoascã ºi sã doreascã.
Primii oameni creaþi de Dumnezeu se numeau Adam ºi Eva.
Pentru ei, Dumnezeu a creat cerul ºi pãmântul, cu plantele ºi ani-
malele, pentru ca ei sã aibã o casã ºi pentru a se putea hrãni, a
creºte, a se înmulþi ºi a domina pãmântul.
Lor, Dumnezeu le-a dat ºi porunca de a-l iubi mai presus de orice
lucru ºi de a se iubi între ei.
Apoi le-a dãruit marele dar pe care l-a dat îngerilor: i-a fãcut fiii
sãi, fãcându-i pãrtaºi la viaþa sa divinã, pe care, în desen, am simbo-
lizat-o cu un cerc de luminã ce înconjoarã chipul lor.
În sfârºit, le-a oferit, ca destin veºnic, bucuria fericirii în paradis.

RÃSPUNDE:

1) Între trup ºi suflet, care este partea cea mai preþioasã a omului?
TRUPUL SUFLETUL
2) Între trup, suflet ºi viaþa divinã, ce este mai preþios ?
TRUPUL SUFLETUL VIAÞÃ DIVINÃ
3) Bãrbatul ºi femeia au aceeaºi demnitate? DA NU
4) Destinul omului este de a fi fericit în aceastã viaþã sau în viaþa
veºnicã a paradisului ? ÎN ACEASTÃ VIAÞÃ ÎN PARADIS

Cine este omul ?

Omul este o fiinþã raþionalã formatã din suflet ºi trup, chematã sã par-
ticipe, în Isus Cristos, la viaþa divinã.

Cu ce scop ne-a creat Dumnezeu ?

Dumnezeu ne-a creat pentru a ne face fiii sãi ºi, astfel, sã-l cunoaºtem,
sã-l iubim, sã-l slujim în aceastã viaþã ºi sã ne bucurãm apoi în el, în
cealaltã viaþã, în paradis.

35
 Desenele pe care le vezi aici te fac sã înþelegi mai bine cele trei
daruri minunate pe care Dumnezeu le-a dat omului.

1) Trupul, care este fãcut din materie. Pentru aceasta îl poþi ve-
dea, atinge, cântãri…
Dar tocmai pentru cã este fãcut din materie, trupul este destinat
sã moarã. Fiecare lucru material, de fapt, fiind compus din mai
multe particule, se poate rupe ºi sfârºi.

2) Sufletul, fiind spiritual, nu este compus din atâtea particule,

ci este simplu: deci, nu se poate rupe ºi muri ca trupul, ci este nemu-
ritor.
Sufletul nu poate fi vãzut, nici cântãrit… Totuºi, noi ºtim cã
existã, pentru cã vedem ceea ce ºtie sã facã cu inteligenþa sa, capa-
bilã sã cunoascã, ºi cu voinþa sa, capabilã sã iubeascã.

3) Viaþa divinã, adicã aceeaºi viaþã a Fiului lui Dumnezeu, Isus,

care îl face pe fiecare om adevãrat fiu al Tatãlui ceresc. Pentru
aceasta, tu te poþi ruga la Dumnezeu cu rugãciunea „Tatãl nostru”.

36
 Ai înþeles deja cã partea cea mai nobilã din tine nu este trupul,
deoarece – ca toate lucrurile materiale – îmbãtrâneºte, se îmbol-
nãveºte ºi moare.
Sufletul este mult mai nobil decât trupul, pentru cã este spiritual
ºi nemuritor; în afarã de aceasta, el este mai asemãnãtor lui Dum-
nezeu, fiind inteligent ºi liber ºi, deci, capabil sã cunoascã ºi sã iu-
beascã.
Dar adevãrata ta nobleþe este viaþa divinã pe care Dumnezeu þi-a
dat-o în Fiul sãu Isus Cristos. Pentru cã ea este un dar gratuit care
te face sfânt, ea mai este numitã ºi „har sfinþitor”. Prin ea, tu ai
devenit:
– fiu al Tatãlui ceresc;
– moºtenitor al fericirii Tatãlui, în paradis;
– templu viu al Duhului Sfânt;
– frate al lui Isus ºi al tuturor oamenilor.

Ce este harul sfinþitor?

Harul sfinþitor este participarea noastrã la viaþa divinã a Fiului lui
Dumnezeu.

37
Aºa cum povesteºte Biblia, Adam ºi Eva, ademeniþi de diavol, reprezentat
sub forma unui ºarpe, nu s-au supus lui Dumnezeu, mâncând din fruc-
tul oprit…

…ºi au pierdut astfel viaþa divinã, sãnãtatea ºi fericirea, atât pentru ei,
cât ºi pentru urmaºii lor.

38
 Pãcatul strãmoºesc

Continuând acum istoria primilor oameni, trebuie sã ºtii cã, la fel

ca îngerii, ºi ei au trebuit sã treacã proba de credinþã faþã de
Dumnezeu, recunoscându-l drept Creator al lor ºi Domnul lor.
Din pãcate, ei, aºa cum relateazã Biblia, ademeniþi de diavol, care
s-a prezentat sub forma unui ºarpe, nu s-au supus lui Dumnezeu,
mâncând din fructele pomului din care Dumnezeu le poruncise sã
nu mãnânce.
Pãcatul lor nu a fost unul de simplã lãcomie, ci un pãcat grav
de orgoliu ºi de neascultare.
Au pierdut astfel nu numai viaþa divinã, ci ºi multe alte daruri
pe care Dumnezeu le-a acordat lor: de fapt, ºi-au dat seama cã nu se
mai iubeau, cã au devenit egoiºti, cã oboseau muncind, cã se îmbol-
nãveau, cã îmbãtrâneau ºi mureau!
Pãcatul sãvârºit de Adam ºi Eva (numit „pãcat strãmoºesc”, pen-
tru cã a fost comis la originea omenirii) s-a transmis ca o boalã
ereditarã la fiii lor ºi la toþi urmaºii lor.

Dintre urmaºii lui Adam, singura care a fost apãratã de vina

pãcatului strãmoºesc a fost preasfânta Fecioarã Maria, pentru cã
trebuia sã fie mama neprihãnitã a lui Isus.
În noi, vina pãcatului strãmoºesc este ºtearsã de sfântul Botez,
chiar dacã consecinþele sale dureroase (înclinaþiile rele, igno-
ranþa, suferinþa, moartea…) rãmân încã în noi.

Ce este pãcatul strãmoºesc?

Pãcatul strãmoºesc este înclinaþia spre rãu pe care fiecare om o moºte-
neºte de la Adam, prin faptul cã se trage din el. De acest pãcat a fost scu-
titã preasfânta Fecioarã Maria.

39
Poruncile lui Dumnezeu sunt ca o scarã ce ne conduce la fericirea
paradisului…

40
 4. PORUNCILE LUI DUMNEZEU
ªI PÃCATUL

I. Poruncile lui Dumnezeu

Când Dumnezeu l-a creat pe om, a pus în sufletul lui regulile pentru
a fi fericit: aceste reguli sunt poruncile.
Ele sunt ca o scarã ce ne conduce la fericirea paradisului. Urcarea
ei cere obosealã, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, toþi putem reuºi!
Poruncile lui Dumnezeu pot fi comparate ºi cu ºinele trenului:
numai cine le urmeazã va ajunge la gara paradisului; cine, însã, nu le
urmeazã, sãvârºind pãcatul, va deraia de pe ºine, provocând o catas-
trofã. Astfel, fiecare pãcat aduce daune nu numai celui ce-l comite,
ci ºi tuturor celorlalþi oameni care, în mod inevitabil, suportã influ-
enþa negativã a rãului care a intrat în lume.
Iatã cele zece porunci pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise pe
muntele Sinai ºi cele douã porunci ale iubirii învãþate de Isus.
Învaþã-le pe de rost pentru a nu le uita niciodatã.

Cele zece porunci

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tãu:
1. Sã nu ai alþi dumnezei în afarã de mine, sã nu-þi faci chip cioplit,
ca sã te închini lui.
2. Sã nu iei numele Domnului Dumnezeului tãu în zadar.
3. Adu-þi aminte sã sfinþeºti ziua Domnului.
4. Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta,
ca sã-þi fie þie bine ºi sã trãieºti mult pe pãmânt.
5. Sã nu ucizi.
6. Sã nu faci fapte necurate.
7. Sã nu furi.
8. Sã nu mãrturiseºti strâmb împotriva aproapelui tãu.
9. Sã nu pofteºti femeia aproapelui tãu.
10. Sã nu pofteºti casa aproapelui tãu ºi nici un lucru ce este al lui.
Cele douã porunci ale iubirii
1. Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta,
din tot sufletul tãu, din tot cugetul tãu ºi din toate puterile tale.
2. Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi.

41
Dacã nesupunerea faþã de po-
runcile lui Dumnezeu este
uºoarã (pãcat „lesne-iertã-
tor”), sufletul nu pierde viaþa
divinã, ci întunecã puþin fru-
museþea sa.
Dacã însã nesupunerea faþã de
Dumnezeu este foarte gravã
(pãcat „de moarte”), sufletul pierde
viaþa divinã ºi se murdãreºte
îngrozitor, astfel cã devine ne-
demn de el.

Aceastã figurã ne face sã înþelegem cã pãcatul este numai când: ªTIU

cã un lucru este nesupunere faþã de poruncile lui Dumnezeu ªI, în
ciuda acestui fapt, VREAU sã-l fac.

42
 ªi noi putem pãcãtui

Ca ºi Adam ºi Eva, ºi noi, pentru cã suntem liberi, putem sã nu

ne supunem poruncilor lui Dumnezeu ºi sã comitem pãcate.

– Dacã nesupunerea noastrã faþã de poruncile lui Dumnezeu este

uºoarã, – ca o minciunicã, o ceartã, un cuvânt urât – atunci pãcatul
comis nu ne ia viaþa divinã, chiar dacã murdãreºte puþin frumuseþea
sufletului nostru. Acest pãcat este numit „lesne-iertãtor”, pentru
cã este iertat mai uºor de Dumnezeu.

– Dacã, însã, nesupunerea noastrã faþã de poruncile lui Dumnezeu

este mult mai gravã – ca uciderea unei persoane, comiterea unor
fapte necurate, înjurãtura, furtul unei sume însemnate de bani, nepar-
ticiparea la sfânta Liturghie în zi de duminicã ºi sãrbãtoare etc. –,
atunci pãcatul murdãreºte îngrozitor sufletul nostru, ne face sã
pierdem viaþa divinã ºi meritãm infernul care este ca o moarte veº-
nicã. Pentru aceasta, este numit pãcat „de moarte”.

Aminteºte-þi, însã, cã nimeni nu poate face un pãcat fãrã sã ºtie

sau fãrã sã vrea!

De fapt, pentru a face un pãcat, trebuie:

sã ºtim cã ceea ce vrem sã facem
este oprit de Dumnezeu ºi, în ciuda acestui fapt,
vrem totuºi sã facem.

Când face omul un pãcat?

Omul face un pãcat când calcã o poruncã a lui Dumnezeu sau a Bisericii cu
ºtiinþã ºi voinþã.

Când face omul un pãcat de moarte?

Omul face un pãcat de moarte, când calcã, în lucru mare, cu ºtiinþã ºi
voinþã deplinã, o poruncã a lui Dumnezeu sau a Bisericii.

43
 Cum se iartã pãcatul de moarte

Când o persoanã comite un pãcat de moarte, se rãzvrãteºte

împotriva lui Dumnezeu, dispreþuieºte iubirea sa ºi se dovedeºte a fi
duºmanul lui: ca o consecinþã a acestui fapt, sufletul sãu pierde viaþa
divinã ºi devine vrednic de iadul veºnic, în care va cãdea cu sigu-
ranþã, dacã va muri în aceastã stare.

Ei bine, pentru a se elibera de pãcatul de moarte, sufletul

trebuie sã se întoarcã umil la Dumnezeu ºi sã-i cearã iertare: pentru
aceasta, Isus ne-a dat sacramentul Pocãinþei sau al Spovezii,
pe care trebuie sã dorim sã-l primim cât mai curând, pentru cã noi
nu ºtim când vom muri! Existã însã multe persoane (chiar ºi tineri)
care mor dintr-o datã, din cauza unei boli sau din cauza unei
nenorociri.
Ce este ºi cum se primeºte bine sacramentul Pocãinþei, îþi voi
explica mai târziu, la pagina 73.

Tu, însã, mã vei întreba:

Dacã eu aº dori sã mã spovedesc, dar nu aº avea posibili-
tatea de a o face imediat, va trebui sã rãmân în pãcat de moarte
ºi cu pericolul de a mã condamna veºnic?
Îþi rãspund: Nu, pentru cã tu poþi sã te eliberezi imediat de
pãcatul de moarte fãcând un act de „cãinþã desãvârºitã”, adicã:
– sã ceri îndatã iertare lui Isus pentru cã l-ai fãcut sã sufere atât
de mult,
– sã-i promiþi cã nu-l vei mai supãra
– ºi sã primeºti sacramentul Pocãinþei atunci când o vei putea
face; neapãrat, însã, înainte de a primi sfânta Împãrtãºanie sau când
eºti în pericol de moarte.

Cum se iartã pãcatul de moarte?

Pãcatul de moarte se iartã printr-o spovadã bunã sau printr-un act de
cãinþã desãvârºitã, care te elibereazã imediat de pãcate, însã rãmâne obli-
gaþia de a le mãrturisi.

44
 Pãcatul nostru este iertat de Isus

Dacã superi un prieten de-al tãu, lui trebuie sã-i ceri iertare, pentru
cã el este acela pe care l-ai supãrat.
În acelaºi fel, atunci când cu un pãcat îl superi pe Dumnezeu, lui
trebuie sã-i ceri iertare, pentru cã el este acela pe care l-ai supã-
rat ºi numai el te poate ierta!
În afarã de aceasta, dacã tu furi o sumã de bani unui prieten, nu
este suficient sã-i ceri iertare, ci trebuie sã repari greºeala, restituin-
du-i suma de bani!
Astfel, fiecare pãcat al nostru împotriva lui Dumnezeu, chiar dacã
este iertat, trebuie sã fie ºi reparat cu o pocãinþã corectã ºi cu
unele fapte bune.

Când, apoi, este vorba despre un pãcat de moarte, ofensa adusã

lui Dumnezeu este atât de mare încât omul nu va putea sã o
repare niciodatã cu puterile lui, în acelaºi mod în care, dacã un
nebun ar putea distruge o capodoperã a lui Rafael, dar nu ar mai
putea sã o refacã niciodatã.

Atunci, Dumnezeu, vãzându-ne incapabili sã ºtergem pãcatul

nostru, a avut milã de noi.
L-a trimis pe pãmânt pe însuºi Fiul sãu divin, Isus, ca sã se
facã om pentru a ispãºi ºi a ºterge pãcatele noastre în trupul sãu,
sacrificat pentru noi pe cruce.
RÃSPUNDE:
1) Fiul lui Dumnezeu s-a fãcut om din iubire faþã de sine sau din iubire
faþã de noi?
DIN IUBIRE FAÞÃ DE SINE DIN IUBIRE FAÞÃ DE NOI
2) Dacã Fiul lui Dumnezeu nu ar fi venit sã ne mântuiascã de pãcat, noi
am fi putut sã ne salvãm singuri? DA NU

De ce Fiul lui Dumnezeu s-a fãcut om?

Fiul lui Dumnezeu s-a fãcut om pentru a ne mântui, adicã pentru a ne
elibera de pãcat, pentru a ne reda viaþa sa divinã ºi pentru a ne deschide
din nou paradisul.

45
Pentru a ne mântui de pãcat ºi de iad, a doua persoanã din Sfânta Treime
(Fiul) a venit pe pãmânt ºi s-a fãcut om, luând numele de Isus.

46
 5. ISUS CRISTOS,
FIUL LUI DUMNEZEU FÃCUT OM
ªi acum a venit momentul cel mai frumos, acela de a-þi vorbi
despre ISUS.
Tu ºtii deja cã Dumnezeu trãieºte veºnic fericit în trei persoane
care sunt Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh.
Ei bine, pentru a ne salva din pãcat ºi din infern, Tatãl ceresc,
care ne iubeºte întotdeauna, chiar dacã suntem pãcãtoºi, l-a trimis
pe pãmânt pe Fiul sãu preaiubit, care s-a fãcut om luând nu-
mele de ISUS. Acesta este marele mister al ÎNTRUPÃRII.

Isus, deci, este SINGURA persoanã, aceea divinã a Fiului lui

Dumnezeu, care are DOUÃ naturi: Natura divinã ºi natura
umanã.

Putem reprezenta în mod schematic

misterul Întrupãrii Fiului lui Dumne-
zeu (vezi ºi desenul de la pag. 24).

În acest fel, ºi acþiunile omeneºti ale lui Isus (ca suferinþa ºi

moartea pe cruce) sunt acþiuni fãcute de persoana Fiului lui
Dumnezeu ºi au, pentru aceasta, o valoare infinitã, capabilã sã
ºteargã toate pãcatele noastre ºi sã repare rãul pe care l-am fãcut.
RÃSPUNDE:
1) Câte persoane sunt în Isus Cristos? UNA DOUÃ
2) Isus este persoanã umanã sau persoanã divinã?
UMANÃ DIVINÃ
3) A câta persoanã din Sfânta Treime este Isus?
PRIMA A DOUA A TREIA

4) Câte naturi are Isus? UNA DOUÃ

5) ªi care sunt?
Cine este Isus Cristos?
Isus Cristos este a doua persoanã a Preasfintei Treimi, adicã Fiul lui
Dumnezeu fãcut om.
47
 Pentru a se naºte ca om, Isus
avea nevoie de o mamã.
Pentru aceasta, Dumnezeu a
creat o copilã neprihãnitã ºi plinã
de har ºi de viaþã divinã: Fecioara
Maria.

Apoi l-a trimis asupra ei pe

Duhul Sfânt, care a fãcut-o
mama lui Isus.

ªi astfel, în ziua de Crãciun, ea

a putut sã-l strângã în braþele sale
pe Fiul lui Dumnezeu fãcut om
pentru mântuirea întregii omeniri.

48
 Cum s-a fãcut om Fiul lui Dumnezeu

Fiul lui Dumnezeu, pentru a se face om ca ºi noi, a avut nevoie de

o mamã.
În ea s-a format TRUPUL sãu OMENESC, însufleþit de un SU-
FLET OMENESC, ca al nostru.

ªtim deja cã mama lui Isus se numeºte Maria.

Ea, aºa cum îþi aratã desenul, l-a conceput pe Fiul sãu divin în
mod miraculos, prin acþiunea Duhului Sfânt.

Pentru aceasta, preasfânta Maria, chiar fiind mamã, este ºi fe-

cioarã.

Sã te rogi în fiecare zi mamei lui Isus cu frumoasa rugãciune

„Bucurã-te, Marie”.
În prima parte a acestei rugãciuni, tu o lauzi pe sfânta Fecioarã;
în timp ce în a doua parte, îi ceri sã se roage pentru tine.

Bucurã-te, Marie,
cea plinã de har,
Domnul este cu tine;
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus.
Sfântã Marie,
Maica lui Dumnezeu,
roagã-te pentru noi, pãcãtoºii,
acum ºi în ceasul morþii noastre.
Amin.

În ce mod Fiul lui Dumnezeu s-a fãcut om?

Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat în sânul preacurat al fecioarei Maria,
prin acþiunea Duhului Sfânt, luând un trup ºi un suflet ca al nostru.

49
Iatã cele patru daruri preþioase pe care Dumnezeu a dorit sã le dea prea-
sfintei Maria: ea este neprihãnitã, pururea fecioarã, Mama lui Dum-
nezeu, înãlþatã la cer. Dar darul cel mai mare este de a fi Mama lui
Dumnezeu.

50
 Mama lui Isus

Pentru cã preasfânta Maria trebuia sã fie mama lui Isus, Dum-

nezeu a vrut-o înfrumuseþatã cu preþioase daruri spirituale.

Ea este:
– NEPRIHÃNITÃ, pentru cã a fost feritã, încã din prima clipã a
existenþei ei, de pata pãcatului strãmoºesc.

– FECIOARÃ, pentru cã l-a conceput pe Isus prin acþiunea Du-

hului Sfânt.

– MAMA LUI DUMNEZEU, pentru cã este cu adevãrat Mamã a

lui Isus, care este persoanã divinã.

– ÎNÃLÞATÃ cu trupul la cer, unde trãieºte acum glorioasã cu

Isus ºi de unde se roagã mereu pentru noi, fiii sãi, care trãim încã pe
acest pãmânt.

RÃSPUNDE:

1) Preasfânta Maria este cu adevãrat Mamã a lui Dumnezeu? DA NU

2) Isus este cu adevãrat Fiu al Mariei? DA NU
3) Pãcatul strãmoºesc a pãtat sufletul preasfintei Maria? DA NU
4) Preasfânta Maria este plinã de har? DA NU
5) Din cer, Maria se roagã mereu pentru noi? DA NU

Cine este Fecioara Maria?

Fecioara Maria este cu adevãrat Mamã a lui Dumnezeu, pentru cã este
Mama lui Isus Cristos, care este cu adevãrat Dumnezeu.

51
Iatã harta geograficã a pãmântului unde Isus s-a nãscut, a trãit ºi a
murit pentru noi. Citeºte pe pagina urmãtoare explicaþiile.

52
 Þara în care a trãit Isus

Înainte de a începe sã-þi vorbesc despre Isus, vreau sã-þi arãt þara
în care a trãit Isus: PALESTINA.
Ea este scãldatã la vest de Marea Mediteranã ºi este strãbãtutã
vertical de râul Iordan, care traverseazã mai întâi Lacul Genezaret
ºi apoi se varsã în Marea Moartã.

Palestina este împãrþitã în trei regiuni: în nord, Galileea; în cen-

tru, Samaria; în sud, Iudeea.
Oraºele ºi satele mai importante pentru a cunoaºte viaþa lui Isus
sunt:
în Galilea: Nazaret, Cana, Cafarnaum.
în Samaria: Sihem.
în Iudeea: Ierusalim, Betleem, Betania, Ierihon.

Isus s-a nãscut la Betleem, în Iudeea, când Palestina era ocupatã

de romani, în anul 753 de la fondarea Romei.
Dupã ce s-a întors din Egipt, unde a fugit pentru a scãpa de perse-
cuþia lui Irod, Isus ºi-a petrecut aproape întreaga sa viaþã la Nazaret,
în Galileea, cu mama sa ºi cu sfântul Iosif, lucrând ca tâmplar.
La 30 de ani ºi-a început misiunea pe care Tatãl i-a încredinþat-o,
de a vesti lumii adevãrul divin. Pentru aceasta, a cãlãtorit mult prin
toatã Palestina, predicând ºi fãcând multe minuni.
La 33 de ani a fost închis de conducãtorii poporului evreu ºi a fost
condamnat, pe nedrept, sã moarã pe cruce pe muntele Calvar, care
se înalþã în afara zidurilor Ierusalimului.
Dar dupã trei zile a înviat ºi s-a arãtat viu ucenicilor sãi, cãrora
le-a dat porunca de a predica în toatã lumea ceea ce el a învãþat.
Apoi, dupã ce a promis cã-l va trimite pe Duhul Sfânt, în vãzul lor,
s-a înãlþat la cer.
La sfârºitul lumii, Isus se va întoarce din nou vizibil pe pãmânt,
pentru a judeca toþi oamenii, buni ºi rãi.

53
Pentru a ne mântui, Isus ni l-a fãcut cunoscut pe Dumnezeu, Tatãl nostru;
ne-a dovedit cã el însuºi este Dumnezeu, fãcând minuni; dar, mai ales,
ºi-a sacrificat pentru noi viaþa pe cruce ºi a înviat din morþi pentru
a ne deschide din nou porþile paradisului.

54
 Ce a fãcut Isus ca sã ne mântuiascã?

ªtim deja cã Isus este Fiul lui Dumnezeu venit pe pãmânt pentru
a ne mântui.
Numai el, fiind Dumnezeu adevãrat ºi om adevãrat, poate fi
„mijlocitor” între Dumnezeu ºi oameni, adicã SINGURUL SALVA-
TOR sau MÂNTUITOR al întregii omeniri.
Dar tu acum mã vei întreba:
„Ce a fãcut Isus pentru a ne mântui?”
Îþi rãspund:
Isus a fãcut în principal trei lucruri:
1) Ne-a învãþat cã Dumnezeu este Tatãl nostru ºi ne iubeºte atât
de mult cã ne cheamã sã fim fiii sãi.
2) Ne-a dat dovezi divine cã este Fiul lui Dumnezeu, fãcând
multe „minuni”, adicã fapte minunate pe care numai Dumnezeu le
poate face.
Minunea cea mai mare a lui Isus este aceea ca a înviat a treia zi
de la moartea sa.
3) S-a jertfit pentru noi pe cruce, oferindu-ºi viaþa pentru a
ºterge pãcatele noastre. A înviat din morþi pentru a mântui ºi
sufletul ºi trupul nostru.
ªi toate acestea, Isus le-a fãcut pentru cã ne iubeºte!
De aceea, ºi noi trebuie sã trãim numai pentru iubirea lui Isus,
neîntristându-l niciodatã cu pãcatele, ci fãcând întotdeauna ceea ce
el ne-a învãþat.

Ce a fãcut Isus Cristos în timpul vieþii sale pãmânteºti?

Isus Cristos, în viaþa sa pãmânteascã:
1) ne-a învãþat, prin exemplul ºi cuvântul sãu, sã trãim ca fii ai lui
Dumnezeu;
2) a întãrit prin minuni adevãrul învãþãturii sale;
3) în sfârºit, pentru a ºterge pãcatul ºi pentru a ne deschide din nou pa-
radisul, s-a jertfit pe cruce ºi a înviat din morþi, fiind singurul Mijlocitor
între Dumnezeu ºi oameni.

55
 RUGÃCIUNILE MELE ADRESATE LUI ISUS

Profesiunea de credinþã a sfântului Petru

O, Isuse, tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!
(Evanghelia dupã sfântul Matei 16,16).

Profesiunea de credinþã a sfântului Toma

Domnul meu ºi Dumnezeul meu!
(Evanghelia dupã sfântul Ioan 20,28).

Actul de iubire al lui Petru

Doamne, tu ºtii toate, tu ºtii cã te iubesc!
(Evanghelia dupã sfântul Ioan 21,17).

O, Isuse, aprins de iubire

O, Isuse aprins de iubire,
de nu te-aº fi supãrat niciodatã!
O, dragul ºi bunul meu Isus,
cu harul tãu sfânt,
nu vreau sã te mai supãr,
nici sã nu te mai dezgust,
ci sã te iubesc mai presus de orice lucru.

Împãrtãºanie spiritualã
O, Isuse, eu te cred de faþã, aici, în Preasfântul Sacrament al al-
tarului. Te iubesc din toatã inima ºi doresc sã vii în sãrmanul meu
suflet, umilit ºi plin de cãinþã. ªtiu cã sunt nevrednic de o asemenea
favoare, dar mã încred în bunãtatea ta. Dragostea ta faþã de suflete
te va aduce ºi în inima mea, pentru ca sã rãmâi în mine ºi eu în tine.
Maicã preasfântã, dã-mi inima ta neprihãnitã, pentru a-l gãzdui pe
oaspetele meu divin.

(scurtã pauzã)
Te îmbrãþiºez, iubitul meu Mântuitor, ºi mã dãruiesc cu totul þie.
Dã-mi numai dragostea ta ºi fã-mã statornic, pentru ca niciodatã sã
nu te pãrãsesc, ci sã împlinesc întotdeauna voinþa ta.

56
 Unde este acum Isus?

Iatã o întrebare care cu siguranþã þi-a venit adesea din inimã:

„Unde este acum Isus? Unde pot sã-l întâlnesc?”

Îþi rãspund:

1) Isus este acum în cer, unde s-a înãlþat dupã învierea sa.
El, cu omenitatea sa (adicã cu trupul ºi sufletul sãu), trãieºte pentru
totdeauna în Preasfânta Treime, la dreapta Tatãlui.
Acolo, sus, el aratã Tatãlui sãu rãnile încã deschise, pentru a
implora de la el mântuirea noastrã veºnicã.

2) Însã Isus a voit sã rãmânã ºi pe acest pãmânt, pentru a

fi alãturi de noi.
ªi pentru a face aceasta, a fãcut un miracol de iubire: s-a ascuns,
sub speciile pâinii ºi vinului, în Preasfântul Sacrament, în Euharistie.
În aceasta, Isus este prezent întocmai ca ºi în cer, deci ca Dumne-
zeu adevãrat ºi om adevãrat.
ªi astfel, în fiecare bisericã, în fiecare tabernacol, noi ne putem
întâlni personal cu Isus, putem vorbi cu el, îi putem cere ajutorul ºi-i
putem oferi iubirea noastrã.
Un bun creºtin nu ar trebui sã lase sã treacã nici o singurã zi fãrã
sã intre într-o bisericã pentru a-l saluta pe Isus.

Unde este acum Isus Cristos?

Acum, Isus Cristos, ca Dumnezeu, este în orice loc; dar, ca Dumnezeu ºi
om, este în cer ºi în Preasfântul Sacrament, în Euharistie.

57
 6. SFÂNTA BISERICÃ
ªI SACRAMENTELE

Pentru a da tuturor oamenilor viaþa sa divinã, Isus a dorit sã re-

uneascã în jurul sãu bãrbaþii ºi femeile care cred în el, formând cu ei o
„comunitate vie”, cãreia el însuºi i-a dat denumirea de „Bisericã”.

Am spus o „comunitate vie”, pentru cã Biserica – spre deosebire de

alte comunitãþi de oameni – este alcãtuitã din persoane care parti-
cipã la viaþa divinã a lui Isus.

Pentru a ne face sã înþelegem cum se întâmplã aceasta, Isus a

povestit parabola „Viþei de vie ºi a mlãdiþelor”. El a spus:
„Eu sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele
Fiecare mlãdiþã este legatã de mine, primeºte viaþa mea
ªi aduce mult rod…”

58
 Isus conduce Biserica
în persoana papei ºi a episcopilor

Pentru a continua misiunea sa în Bisericã, Isus a ales doisprezece

bãrbaþi, pe care i-a numit apostoli, cãrora le-a dat drept conducãtor
pe Petru.

Asupra apostolilor, în ziua de Rusalii, a trimis a treia persoanã

divinã, pe Duhul Sfânt care i-a umplut de iubirea sa ºi de curajul
sãu.

Din acea zi, Biserica (sau, cum o va numi sfântul Paul, „trupul
mistic al lui Isus”) a început sã se rãspândeascã în toatã lumea.

Astãzi, Biserica îºi continuã misiunea de mântuire veºnicã a

omenirii, prin succesorii apostolilor, episcopii, uniþi cu succesorul
sfântului Petru, papa, episcop de Roma.

59
 În acest desen sunt reprezentate cele ºapte sacramente pe care
Isus le-a instituit pentru a ne da viaþa sa divinã:
1. Botezul, care este naºterea la viaþa divinã.
2. Mirul, care ni-l dã pe Duhul Sfânt.
3. Euharistia în care este prezent Isus Cristos viu. Aceasta, în
desen, este aºezatã în centru, pentru cã de la ea primesc harul
sfinþitor toate celelalte sacramente.
4. Pocãinþa, care ne redã viaþa divinã pierdutã prin pãcat.
5. Ungerea bolnavilor, care sfinþeºte durerea.
6. Preoþia, care consacrã preoþii ºi episcopii.
7. Cãsãtoria, care sfinþeºte mirii creºtini.

60
 Isus ne mântuieºte în Bisericã
prin sacramente

ªi dupã ce a urcat la cer, Isus a rãmas cu noi în Bisericã, unde

continuã sã ne dea viaþa sa divinã prin SACRAMENTELE sale.

Sacramentele sunt gesturi ale lui Isus, cu care ne sfinþeºte prin

acþiunea episcopilor ºi a preoþilor, care-l reprezintã.

Pentru aceasta, atunci când ne apropiem de un preot pentru a

primi un sacrament, noi ne apropiem de Isus: ºi el ne dã viaþa sa divinã
ºi ne face pãrtaºi la Paºtele sãu, adicã la slava sa.

Iatã care sunt cele ºapte sacramente instituite de Isus pentru noi:

Cele ºapte sacramente

1. Botezul
2. Mirul
3. Euharistia
4. Pocãinþa
5. Ungerea bolnavilor
6. Preoþia
7. Cãsãtoria

Cel mai mare sacrament este Euharistia, pentru cã în ea este

prezent Isus rãstignit ºi înviat ºi pentru cã din ea îºi trag puterea
sfinþitoare celelalte sacramente.

Ce sunt sacramentele?
Sacramentele sunt semne vãzute instituite de Isus Cristos, care, prin ac-
þiunea Duhului Sfânt, îi leagã în mod vital de Isus pe cei care le primesc
în mod demn.

61
Înainte de a primi Botezul, sufletul copilului este lipsit de viaþa divinã
ºi este pãtat de pãcatul strãmoºesc (originar); dupã Botez, pãcatul strã-
moºesc este ºters ºi copilul primeºte viaþa divinã: este fiu al lui
Dumnezeu!

62
 Sacramentul Botezului

Dacã este adevãrat cã Euharistia este cel mai mare sacrament,

primul sacrament care trebuie primit este BOTEZUL, pentru cã
acesta este ca o „poartã” prin care intrãm ca sã facem parte din Bi-
sericã. De aceea, el poate fi primit doar o singurã datã.

Botezul este celebrat, în numele lui Isus, de cãtre preot, care

toarnã pe capul copilului apã, pronunþând cuvintele: „N., eu te botez
în numele Tatãlui, ºi al Fiului, ºi al Sfântului Duh”.

Prin Botez, Duhul Sfânt coboarã în sufletul copilului ºi îl umple

cu viaþa sa divinã, ºtergând din acesta pãcatul strãmoºesc; de aceea
este bine sã botezãm copiii cât mai curând posibil.
Astfel, prin Botez se naºte un nou „creºtin”, adicã un nou fiu al
lui Dumnezeu, un nou frate al lui Isus ºi un nou membru al Bise-
ricii.

RÃSPUNDE:

1) Care este sacramentul cel mai mare ?

2) Care sacrament se primeºte mai întâi?
3) Care sacrament ºterge pãcatul strãmoºesc?
EUHARISTIA BOTEZUL
4) La ce viaþã ne naºtem prin Botez?
LA VIAÞA OMENEASCÃ LA VIAÞA DIVINÃ

5) Este bine sã botezãm copiii abia nãscuþi? DA NU

6) Botezul poate fi primit de mai multe ori? DA NU

Ce este Botezul?
Botezul este sacramentul prin care omul se naºte la viaþa divinã, este eli-
berat de pãcatul strãmoºesc, devine o fãpturã nouã în Bisericã, frate al lui
Isus ºi fiu al lui Dumnezeu.

63
Isus a luat pâinea, a frânt-o ºi a spus: „Luaþi ºi mâncaþi: acesta
este trupul meu care se jertfeºte pentru voi”.

Isus a luat potirul cu vin ºi a spus: „Luaþi ºi beþi: acesta este poti-
rul sângelui meu care se varsã pentru voi”.

64
 7. SACRAMENTUL
SFINTEI EUHARISTII

Aºa cum ºtiþi deja, sacramentul cel mai mare pe care Isus ni l-a
dat este acela al EUHARISTIEI, pentru cã în ea este prezent însuºi
Isus viu ºi adevãrat.

Iatã cum Isus a instituit acest sacrament:

Apropiindu-se ziua morþii sale, în seara zilei de joi pe care noi o
numim „sfântã”, Isus ºi-a chemat apostolii sã mãnânce cu el cina
pascalã, despre care ºtia cã va fi ultima din viaþa sa.
Au mers pentru aceasta într-o salã mare ºi au pregãtit cina.
ªi iatã cã, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea ºi, binecuvân-
tând-o, a frânt-o ºi a dat-o ucenicilor sãi, spunând:
„Luaþi ºi mâncaþi: acesta este trupul meu”.

Apoi a luat potirul cu vin, i-a mulþumit lui Dumnezeu, Tatãl sãu,
ºi l-a dat ucenicilor sãi, spunând:
„Luaþi ºi beþi din acesta toþi: acesta este potirul sângelui meu, al
noului ºi veºnicului legãmânt, care pentru voi ºi pentru mulþi se
varsã spre iertarea pãcatelor”.

La sfârºit, adresându-se apostolilor sãi, a spus:

„Faceþi aceasta în amintirea mea!”

La cuvintele lui Isus, pâinea pe care o avea în mânã a devenit tru-

pul sãu ºi vinul ce era în potir a devenit sângele sãu, acelaºi sânge
pe care, Isus l-a vãrsat pentru noi, murind pe cruce.

Când a instituit Isus Cristos Euharistia?

Isus Cristos a instituit Euharistia la ultima cinã, înainte de pãtimirea
sa, când a consacrat pâinea ºi vinul ºi le-a dat apostolilor ca trup ºi sânge
al sãu, poruncindu-le sã facã aceasta în amintirea sa.

65
Euharistia este însuºi sacrificiul lui Isus pe cruce, pe care el l-a prezen-
tat la ultima cinã ºi care se reînnoieºte zi de zi în sfânta Liturghie
prin acþiunea preotului.

66
 Ce este Euharistia

Aºa cum ºtim, la cuvintele pronunþate de Isus la ultima cinã,

pâinea pe care o avea în mânã a devenit trupul sãu ºi vinul care era
în potir a devenit sângele sãu.

În acest fel, Isus a închis „vechea alianþã” pe care poporul evreu

o stabilise cu Dumnezeu, sacrificând victimele în deºertul din Sinai
ºi apoi în Ierusalim, ºi a deschis „noua ºi veºnica alianþã”
a întregii omeniri cu Dumnezeu, jertfindu-se pe sine ca
victimã perfectã.

Euharistia este, în realitate:

1) Sacrificiul lui Isus pe cruce, în care ºi-a vãrsat, pânã la ultima

picãturã, sângele, pentru mântuirea noastrã. El a spus: „Acesta este
sângele meu vãrsat pentru voi…”

2) Prezenþa realã a lui Isus cu omenitatea ºi dumnezeirea sa.

El a spus: „Acesta este trupul meu…”

3) Sacramentul lui Isus în care creºtinii se hrãnesc cu el pentru

a trãi pe deplin viaþa sa divinã. El a spus: „Luaþi ºi mâncaþi…”

4) În sfârºit, Euharistia este ºi izvorul preoþiei ministeriale a

lui Isus, care va perpetua pânã la sfârºitul lumii sacrificiul sãu (în
sfânta Liturghie), prezenþa sa (în sfântul tabernacol) ºi sacramentul
sãu (în sfânta Împãrtãºanie). El le-a spus apostolilor sãi: „Faceþi
aceasta în amintirea mea”.

Ce este Euharistia?
Euharistia este sacramentul care, sub semnele pâinii ºi ale vinului, re-
prezintã sacrificiul lui Isus de pe cruce; conþine în mod real trupul, sân-
gele, sufletul ºi dumnezeirea sa: ºi este hranã divinã pentru sufletele noas-
tre.

67
Sfânta Liturghie este reînnoirea sacrificiului lui Isus pe cruce, fãcutã
de preot cu participarea tuturor credincioºilor Bisericii.

68
 Ce este sfânta Liturghie

Mã vei întreba: Ce este SFÂNTA LITURGHIE pe care astãzi o ce-

lebrãm în bisericile noastre?
Îþi rãspund: Liturghia este repetarea cinei pascale a lui Isus; de
aceea, este reînnoirea sacrificiului crucii.
Ea este, deci, unicul sacrificiu al noii ºi veºniciei alianþe dintre
Dumnezeu ºi omenire.
Momentul cel mai solemn al sfintei Liturghii este acela al „prefa-
cerii”, atunci când preotul pronunþã cuvintele lui Isus asupra pâinii
ºi asupra vinului, pentru cã, în acel moment, Isus, rãstignit ºi învi-
at, este prezent pe altar.

Sfânta Liturghie este celebratã de Bisericã prin acþiunea

preoþilor, din ascultare faþã de porunca lui Isus care a spus: „Faceþi
aceasta în amintirea mea”.
Dar la sfânta Liturghie, fiecare dintre noi este chemat sã-ºi
ofere viaþa ºi sacrificiile sale împreunã cu acelea ale lui Isus. În acest
fel, ºi noi colaborãm cu Isus la mântuirea lumii.
De aceea, fiecare creºtin trebuie sã participe la sfânta Liturghie,
nu numai la fiecare sãrbãtoare, ci cât mai des posibil.

Ce este sfânta Liturghie?

Sfânta Liturghie este unicul sacrificiu al noii alianþe, adicã însuºi
sacrificiul crucii, fãcut prezent sub semnele sacramentale. În el, împreunã
cu Cristos, ºi Biserica se oferã ºi este oferitã.

Când devin pâinea ºi vinul trupul ºi sângele lui Isus?

Pâinea ºi vinul devin trupul ºi sângele lui Isus la sfânta Liturghie, în
momentul prefacerii.

Suntem obligaþi sã participãm la sfânta Liturghie?

Suntem obligaþi sã participãm la sfânta Liturghie duminica ºi în
celelalte sãrbãtori de poruncã; este necesar, însã, sã o facem cât mai des,
fiind cel mai mare act de evlavie, plãcut lui Dumnezeu în cel mai înalt grad
ºi meritoriu pentru noi.

69
 Sacramentul Împãrtãºaniei euharistice este administrat în timpul
celebrãrii sfintei Liturghii. Preotul, dupã ce s-a împãrtãºit el însuºi,
ridicã trupul Domnului, spunând: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, care
ia asupra sa pãcatele lumii”.
Toþi creºtinii rãspund: „Doamne, nu sunt vrednic sã intri sub aco-
perãmântul meu, dar spune numai un cuvânt ºi se va tãmãdui sufle-
tul meu!”
Apoi, preotul coboarã cãtre credincioºi ºi li-l dã ca hranã pe Isus,
spunând: „Trupul lui Cristos!”
Creºtinul rãspunde: „Amin!”

70
 Pentru a primi cu vrednicie
sfânta Împãrtãºanie

În timpul Liturghiei, creºtinii pot sã se apropie de altar ºi se pot

hrãni cu Isus în sfânta Împãrtãºanie.
Pentru a primi cu vrednicie sfânta Împãrtãºanie, sunt necesare patru
lucruri:
1) Sufletul sã fie în harul lui Dumnezeu, adicã sã nu fie pãtat
de nici un pãcat de moarte.
Dacã, din nefericire, ai avea un pãcat de moarte pe suflet, trebuie
mai întâi sã faci o spovadã bunã ºi numai dupã aceea îl vei putea
primi pe Isus.
Altfel, ai comite un sacrilegiu, un pãcat foarte grav, pentru cã ar
fi ca ºi cum l-ai arunca pe Isus în braþele demonului.
2) Sã ºtii ºi sã crezi cã în sfânta Împãrtãºanie primim ade-
vãratul trup ºi sânge al lui Isus Cristos.
De fapt, cine nu ºtie ºi nu crede cã în Euharistie îl primeºte pe
Isus, Fiul lui Dumnezeu care s-a fãcut om, cine nu-l adorã profund ºi
nu-l iubeºte din toatã inima, nu va putea spune cã a primit cu vred-
nicie sfânta Împãrtãºanie.
3) Sã posteºti cel puþin o orã înainte de a te împãrtãºi,
adicã nu trebuie sã mãnânci ºi sã bei nimic cel puþin cu o orã înainte
de a-l primi pe Isus, ºi aceasta datoritã marelui respect pe care i-l
datorãm.
Însã, dacã e necesar, vei putea, în acest timp, sã bei apã sau sã iei
medicamente.
4) Sã te rogi înainte ºi dupã primirea sfintei Împãrtãºanii.
La pagina 84 vei gãsi rugãciuni foarte frumoase pentru a te pre-
gãti sã-l primeºti pe Isus ºi sã-i mulþumeºti.

Ce se cere pentru a putea primi cu vrednicie sfânta Împãrtãºanie?

Pentru a primi cu vrednicie sfânta Împãrtãºanie, se cer patru lucruri:
l Primul, sã fii în harul lui Dumnezeu.
l Al doilea, sã ºtii ºi sã crezi cã în sfânta Împãrtãºanie primim adevãratul
trup ºi sânge al lui Isus Cristos.
l Al treilea, sã posteºti cel puþin o orã înainte de a primi sfânta Împãrtãºanie.
l Al patrulea, sã te rogi înainte ºi dupã primirea sfintei Împãrtãºanii.

71
 Sacramentul Pocãinþei (sau al Spovezii) se poate primi în orice
moment.
Prezentându-te la preot, vei spune: „Mãrturisesc lui Dumnezeu
atotputernicul ºi Sfinþiei voastre, pãrinte, pãcatele mele. Nu m-am
spovedit de...”
Apoi îþi vei mãrturisi pãcatele, dacã este posibil, cu numãrul lor.
Preotul îþi va da atunci câteva sfaturi bune ºi o pocãinþã pe care o
vei face dupã ce ai primit dezlegarea.
Apoi vei recita „Actul de cãinþã” sau „O, Isuse aprins de iubire”
(ca la pag. 56).
La sfârºit, preotul, care în acel moment este Isus, îþi va da dezle-
garea, adicã iertarea pãcatelor tale, spunându-þi: „...eu te dezleg de
pãcatele tale, în numele Tatãlui, ºi al Fiului, ºi al Sfântului Duh”.
ªi tu vei rãspunde: „Amin!”

72
 8. SACRAMENTUL
MILOSTIVIRII DIVINE

Cu aceastã frumoasã expresie, Biserica aratã SACRAMENTUL

POCÃINÞEI sau, aºa cum este numit în popor, al SPOVEZII.
Ca toate cele ºapte sacramente, ºi acela al Pocãinþei a fost insti-
tuit de Isus.
Iatã cum:
„Era chiar în seara zilei învierii, când Isus intrã, prin uºile în-
chise, în locul în care apostolii s-au baricadat de frica evreilor.
Le-a spus lor:
– Pace vouã! Aºa cum Tatãl m-a trimis pe mine, tot aºa eu vã trimit
pe voi!
ªi dupã ce a spus acestea, a suflat asupra lor ºi le-a spus:
– Primiþi pe Duhul Sfânt: cãrora le veþi ierta pãcatele, vor fi
iertate; cãrora nu le veþi ierta, nu vor fi iertate”.

În timp ce Botezul ne dã pentru prima oarã viaþa divinã (el este

ca „naºterea” la viaþa lui Isus), sacramentul Pocãinþei, dacã, din ne-
fericire, am pierdut-o sãvârºind chiar ºi numai un pãcat de moarte,
ne redã viaþa divinã (el este ca „o renaºtere” la viaþa lui Isus).
Însã, chiar dacã nu avem pe suflet pãcate de moarte, ci numai
lesne-iertãtoare, trebuie la fel sã ne apropiem des de sacramentul
Pocãinþei, pentru cã acesta curãþã sufletul nostru de pãcate ºi de
înclinaþiile rele ºi mãreºte viaþa divinã pe care deja o avem.
Dupã o mãrturisire bine fãcutã, noi suntem ºi mai iubiþi de Dum-
nezeu.

Ce este Pocãinþa?
Pocãinþa sau Spovada este sacramentul instituit de Isus Cristos pentru
iertarea pãcatelor comise dupã Botez.

73
 Parabola fiului risipitor

Pentru a ne face sã înþelegem cu ce fel de iubire Dumnezeu iartã

pãcãtosul care s-a cãit, Isus ne-a povestit parabola „fiului risipitor”.
Fiul pãcãtos reprezintã sufletul aceluia care a pãcãtuit împotriva
lui Dumnezeu. Tatãl bun ºi îndurãtor îl reprezintã pe Dumnezeu,
care ne iubeºte ºi atunci când l-am supãrat ºi care trãieºte în neliniºte
pentru noi, aºteptând întoarcerea noastrã la el. Marea sãrbãtoare,
haina preþioasã ºi inelul reprezintã viaþa divinã ºi frumuseþea sufle-
tului pe care Dumnezeu ni le redã dupã Spovada bine fãcutã.
Un om avea doi fii.
Cel mai tânãr îi spu-
se tatãlui: „Tatã, dã-mi
partea mea de moº-
tenire!”
Tatãl i-a dat-o ºi
bãiatul a plecat într-o
þarã îndepãrtatã ºi
acolo a risipit averea
sa, trãind în desfrâu.
Când a cheltuit totul,
în acea þarã a venit
o mare foamete ºi el a început sã se afle în nevoie. Atunci a intrat în
slujba unui om care l-a trimis sã pascã porcii. ªi voia sã-ºi umple
stomacul cu roºcovele porcilor, dar nimeni nu i le dãdea.
Atunci ºi-a venit în fire ºi s-a gândit: „Mã voi ridica ºi voi merge
la tatãl meu ºi-i voi spune: «Tatã, am pãcãtuit împotriva cerului ºi
împotriva ta; nu mai sunt vrednic sã mã numesc fiul tãu, trateazã-mã
ca pe unul dintre slujitorii tãi…»”
ªi a pornit la drum cãtre casa tatãlui sãu.
Dar în timp ce era încã departe, tatãl sãu l-a vãzut, i s-a fãcut milã
de el ºi, alergându-i în întâmpinare, s-a aruncat la gâtul lui ºi l-a
sãrutat cu duioºie.
Apoi, tatãl le-a spus slujitorilor: „Repede, îmbrãcaþi-l cu haina cea
mai frumoasã ºi puneþi-i inelul pe deget; ºi sã se facã sãrbãtoare,
pentru cã acest fiu al meu era mort ºi s-a întors la viaþã, era pierdut
ºi l-am regãsit!”

74
 Pentru a face o Spovadã bunã

Pentru a face o Spovadã bunã, trebuie sã îndeplineºti cinci lu-

cruri:

1) Sã faci bine examinarea conºtiinþei, pentru a-þi reaminti pã-

catele comise (vezi pagina 83) începând de la ultima Spovadã fãcutã
bine. Dacã ai pãcate de moarte, încearcã sã-þi aminteºti ºi numãrul
lor.
2) Sã-þi parã rãu de pãcatele sãvârºite, pentru cã prin ele l-ai rãs-
tignit pe Isus, ai pierdut viaþa divinã ºi þi-ai pãtat sufletul, meri-
tând pedeapsa veºnicã a iadului.
3) Sã promiþi cã nu le vei mai sãvârºi niciodatã, luându-þi cu
seriozitate hotãrârea sã eviþi pe viitor toate ocaziile (ziare, te-
leviziune, prieteni…) care te fac sã pãcãtuieºti.
4) Sã mãrturiseºti cu umilinþã preotului pãcatele tale, începând
(dacã sunt) cu cele de moarte, dar ºi pe cele lesne-iertãtoare de care
îþi aminteºti.
Dacã, fãrã vina ta, uiþi vreun pãcat, Isus þi-l va ierta ºi pe acela;
dar, dacã era un pãcat de moarte, va trebui sã-l mãrturiseºti la vii-
toarea Spovadã.
Tu ºtii de-acum cã preotul cãruia te mãrturiseºti este Isus ºi cã nu
va putea sã spunã nimãnui, niciodatã, pãcatele tale, chiar dacã ar fi
ameninþat cu uciderea. El poate numai sã-þi dea dezlegarea, adicã
iertarea lui Isus.
5) De îndatã ce ai primit dezlegarea, te vei întoarce la locul tãu
pentru a recita pocãinþa pe care preotul þi-a dat-o ºi pentru a-i mul-
þumi lui Isus, aºa cum este scris la pagina 84.

Ce se cere pentru a face o Spovadã bunã?

Pentru a face o Spovadã bunã, se cer cinci lucruri:
l Primul, examinarea conºtiinþei;
l Al doilea, pãrerea de rãu pentru pãcate;
l Al treilea, promisiunea sã nu le mai sãvârºeºti niciodatã;
l Al patrulea, acuzarea pãcatelor sau mãrturisirea;
l Al cincilea, îndeplinirea pocãinþei.

75
 Aceste trei figuri simbolizeazã:
1. Sufletul care, în momentul morþii, este fãrã nici o urmã
de pãcat; este curat ºi împodobit cu viaþa divinã. El intrã ime-
diat în paradisul veºnic.
2. Sufletul care, în momentul morþii, are viaþa divinã, dar
este puþin murdãrit de pãcate lesne-iertãtoare. El merge în
suferinþele purgatoriului, unde va fi purificat ºi fãcut vrednic
sã intre în paradisul veºnic.
3. Sufletul care în momentul morþii este în pãcat de moarte,
adicã fãrã viaþã divinã ºi îngrozitor de pãtat, merge imediat în iadul
veºnic.

76
 9. DUPÃ MOARTE

Omul trãieºte o singurã datã aceastã scurtã viaþã pãmânteascã ºi,

dupã moarte, intrã în adevãrata viaþã pentru care a fost creat: viaþa
veºnicã.

Soarta trupului
În momentul morþii, trupul, lipsit de suflet, principiu vital al
vieþii sale omeneºti,
înceteazã sã mai trãiascã ºi începe sã se descompunã încet, aºtep-
tând sã fie înviat de Isus, la sfârºitul lumii.

Soarta sufletului
Sufletul, însã, pentru cã este nemuritor, apare imediat în faþa lui
Dumnezeu pentru a fi judecat de el la JUDECATA PARTICULARÃ,
care poate fi triplã:

– dacã în momentul morþii, sufletul posedã viaþa divinã a lui

Isus (adicã „harul sfinþitor”) ºi este curat pentru cã-l iubeºte pe
Dumnezeu din toatã inima, atunci intrã repede cu Isus în viaþa
veºnicã a paradisului.
– dacã în momentul morþii, sufletul posedã viaþa divinã a lui
Isus (are „harul sfinþitor”), dar nu este curat, pentru cã nu-l iubeºte pe
Dumnezeu din toatã inima, trebuie sã-ºi purifice iubirea în purgatoriu,
înainte de a fi vrednic sã intre în bucuria veºnicã a paradisului.
– dacã în momentul morþii, sufletul este lipsit de viaþa divinã a
lui Isus chiar ºi din cauza unui singur pãcat de moarte de care nu a
vrut sã se cãiascã înainte de moarte, merge imediat în focul iadului.

Ce ne aºteaptã la sfârºitul acestei vieþi?

La sfârºitul acestei vieþi ne aºteaptã moartea ºi judecata particularã a
lui Dumnezeu, cãreia îi va urma imediat rãsplata paradisului, purificarea
purgatoriului sau condamnarea veºnicã a iadului.

77
La sfârºitul lumii, Isus se va întoarce în mod vizibil ºi glorios pe
pãmânt, aºezat pe norii cerului ºi înconjurat de îngerii sãi: la un semn
al sãu, toþi oamenii vor învia ºi vor fi judecaþi de el în mod public.

78
 10. LA SFÂRªITUL LUMII
Isus se va întoarce în mod vizibil ºi glorios
pe pãmânt: atunci toþi morþii vor învia
pentru a fi judecaþi de el.

Isus ne-a spus cã lumea în care trãim într-o zi se va sfârºi, chiar

dacã nu ne-a spus când se va sfârºi.

– În acea zi, el se va întoarce pe pãmânt în mod vizibil,

aºezat pe norii cerului.
Imediat, Isus va rechema la viaþã trupurile tuturor oamenilor
care au trãit pe pãmânt: aceea va fi învierea finalã.

– Apoi, Isus va proclama în mod public judecata particularã pe

care fiecare om a primit-o în ziua morþii (vezi pag. 77): aceea va fi
judecata universalã. (În legãturã cu aceasta, îþi recomand sã citeºti
capitolul 25 din Evanghelia dupã sfântul Matei, versetele 31-46).

– În acea zi, toþi oamenii (cu sufletul ºi cu trupul lor înviat) îl

vor vedea ºi vor recunoaºte cã Isus este Fiul lui Dumnezeu care s-a
fãcut om pentru a-i mântui.
l Aceia care în viaþã au crezut ºi l-au iubit pe Isus vor intra, ºi
cu trupurile lor, în bucuria veºnicã a paradisului, împreunã cu
toþi sfinþii.
l Aceia care, însã, l-au dispreþuit ºi l-au respins vor merge, ºi cu
trupurile lor, în focul veºnic al iadului, împreunã cu diavolii.

Isus Cristos se va întoarce din nou pe acest pãmânt?

Da, Isus Cristos se va întoarce în mod vizibil ºi glorios pe acest pãmânt,
la sfârºitul lumii, pentru a-i învia ºi judeca pe toþi oamenii, atât pe cei
buni, cât ºi pe cei rãi, ºi le va da lor rãsplata sau pedeapsa veºnicã.

79
 RUGÃCIUNILE MELE

Tatãl nostru, care eºti în ceruri:

sfinþeascã-se numele tãu;
vie împãrãþia ta;
facã-se voia ta, precum în cer, aºa ºi pe pãmânt.
Pâinea noastrã cea de toate zilele, dã-ne nouã astãzi;
ºi ne iartã nouã greºelile noastre,
precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri;
ºi nu ne duce pe noi în ispitã,
ci ne mântuieºte de Cel Rãu. Amin.

Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,

Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu,
roagã-te pentru noi pãcãtoºii,
acum ºi în ceasul morþii noastre. Amin

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh,

precum era la început,
ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin.

Cred în Dumnezeu,
Tatãl atotputernicul,
Creatorul cerului ºi al pãmântului.
ªi în Isus Cristos,
Fiul sãu unic,
Domnul nostru,
care s-a zãmislit de la Duhul Sfânt,
s-a nãscut din Maria Fecioara;
a pãtimit sub Ponþiu Pilat,
s-a rãstignit, a murit ºi s-a îngropat;
s-a coborât în iad,
a treia zi a înviat din morþi;
s-a suit la ceruri,
ºade de-a dreapta lui Dumnezeu,
Tatãl atotputernicul;
de unde are sã vie
sã judece pe vii ºi pe morþi.
Cred în Duhul Sfânt;
sfânta Bisericã catolicã;
împãrtãºirea sfinþilor,
iertarea pãcatelor;
învierea morþilor
ºi viaþa veºnicã. Amin.

80
Bucurã-te, Reginã, Maica milei,
viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!
Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;
cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând
în aceastã vale de lacrimi.
Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,
întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi
ºi, dupã surghiunul acesta,
aratã-ni-l nouã pe Isus,
binecuvântatul rod al trupului tãu.
O, milostivã, o, blândã, o, dulce Fecioarã, Marie!

Act de credinþã
Doamne, Dumnezeul meu,
cred cu tãrie tot ceea ce ne-ai descoperit tu,
adevãrul veºnic ºi negreºelnic,
ºi ce ne învaþã sfânta Bisericã.
Cred mai ales în tine,
unicul ºi adevãratul Dumnezeu
în trei persoane egale ºi totuºi deosebite,
Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh.
Cred în Isus Cristos, Fiul unic al Tatãlui,
care s-a nãscut din Maria Fecioara,
a pãtimit, a murit ºi a înviat pentru mântuirea noastrã.
Cred cã tu eºti drept ºi dai fiecãruia dupã faptele sale:
pe cei buni îi rãsplãteºti cu fericirea cereascã,
iar pe cei rãi îi pedepseºti cu osânda veºnicã a iadului.
În aceastã credinþã vreau sã trãiesc ºi sã mor.
Doamne, întãreºte-mi credinþa. Amin.

Act de speranþã
Doamne, Dumnezeul meu,
nãdãjduiesc cu încredere deplinã cã-mi vei dãrui,
din bunãtatea ta ºi prin meritele lui Isus Cristos,
iertarea pãcatelor, harul tãu ºi fericirea veºnicã,
fiindcã tu mi-ai fãgãduit acestea
ºi eºti nesfârºit de credincios fãgãduinþelor tale. Amin.

Act de iubire
Doamne, Dumnezeul meu,
te iubesc din toatã inima, din tot sufletul,
din toate puterile mele ºi mai presus de orice,
pentru cã eºti nemãrginit de bun ºi vrednic de iubire.
Îl iubesc ºi pe aproapele ca pe mine însumi din dragoste cãtre tine
ºi iert din inimã pe toþi aceia care mi-au greºit.
Doamne, fã sã te iubesc din ce în ce mai mult. Amin.

81
 Act de cãinþã
Doamne, Dumnezeul meu,
mã cãiesc din toatã inima de toate pãcatele mele
ºi le urãsc mai mult decât orice lucru,
pentru cã prin ele am pierdut harul tãu ºi împãrãþia cerului
ºi m-am fãcut vrednic de pedeapsa veºnicã a iadului;
dar mai mult mã cãiesc
pentru cã, pãcãtuind, te-am mâniat pe tine,
Pãrintele meu, Mântuitorul meu ºi Dumnezeul meu,
atât de mare ºi atât de bun.
Pentru aceasta mã hotãrãsc, cu ajutorul harului tãu,
sã nu mai pãcãtuiesc
ºi sã fug de orice prilej de pãcat. Amin.

Adevãruri ºi norme de viaþã creºtinã

Cele douã mistere principale ale credinþei

Primul: Unitatea ºi Trinitatea lui Dumnezeu.
Al doilea: Întruparea, pãtimirea, moartea ºi învierea Domnului nostru Isus Cristos.

Cele trei virtuþi teologale Cele patru virtuþi cardinale

sau dumnezeieºti 1 – Prudenþa
1 – Credinþa 2 – Dreptatea
2 – Speranþa 3 – Cumpãtarea
3 – Iubirea 4 – Tãria

Cele ºapte daruri ale Duhului Sfânt Cele trei lucruri de pe urmã
1 – Înþelepciunea ale omului
2 – Înþelegerea 1 – Moartea
3 – ªtiinþa 2 – Judecata de apoi
4 – Sfatul 3 – Cerul sau iadul
5 – Pietatea
6 – Tãria
7 – Frica de Dumnezeu

Cele opt fericiri evanghelice

1 – Fericiþi cei sãraci în duh, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor.
2 – Fericiþi cei care plâng, pentru cã ei vor fi consolaþi.
3 – Fericiþi cei blânzi, pentru cã ei vor moºteni pãmântul.
4 – Fericiþi cei cãrora le este foame ºi sete de dreptate, pentru cã ei vor fi sãturaþi.
5 – Fericiþi cei milostivi, pentru cã ei vor afla milostivire.
6 – Fericiþi cei cu inima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu.
7 – Fericiþi fãcãtorii de pace, pentru cã ei vor fi numiþi fii ai lui Dumnezeu.
8 – Fericiþi cei persecutaþi pentru dreptate, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor.

82
Cele cinci porunci mai însemnate ale Bisericii
1 – Sã sfinþeºti sãrbãtorile rânduite de sfânta Bisericã ºi sã asculþi sfânta Litur-
ghie întreagã în toate duminicile ºi sãrbãtorile de poruncã.
2 – Sã þii posturile rânduite de sfânta Bisericã ºi sã nu mãnânci carne vinerea ºi
în celelalte zile oprite.
3 – Sã-þi mãrturiseºti pãcatele cel puþin o datã pe an ºi sã primeºti sfânta Împãr-
tãºanie în timpul Paºtelui.
4 – Sã nu faci nuntã în zilele oprite.
5 – Sã plãteºti Bisericii simbria ºi celelalte datorii cãtre ea, dupã legi ºi obiceiuri.

Cele ºapte fapte Cele ºapte fapte

de milostivire trupeascã
1 – Sã dai de mâncare celor înfometaþi.
2 – Sã dai de bãut celor însetaþi.
3 – Sã-i îmbraci pe cei goi.
4 – Sã-i gãzduieºti pe cei strãini.
5 – Sã-i vizitezi pe cei bolnavi.
6 – Sã-i vizitezi pe cei închiºi.
7 – Sã-i îngropi pe cei morþi.
de milostivire spiritualã
1 – Sã-i sfãtuieºti pe cei ce sunt în îndo-
ialã.
2 – Sã-i înveþi pe cei neºtiutori.
3 – Sã-i dojeneºti pe cei pãcãtoºi.
4 – Sã-i mângâi pe cei mâhniþi.
5 – Sã-i ierþi pe cei care te-au supãrat.
6 – Sã suferi cu rãbdare nedreptatea.
7 – Sã te rogi lui Dumnezeu pentru cei
vii ºi pentru cei morþi.

Cele ºase pãcate împotriva Duhului Sfânt

1 – A abuza de bunãtatea lui Dumnezeu, cu gândul ca Dumnezeu nu ne va pedepsi;
2 – A deznãdãjdui de mila lui Dumnezeu;
3 – A se împotrivi adevãrului cunoscut;
4 – A invidia pe aproapele pentru darurile pe care le-a primit;
5 – A avea o inimã împietritã faþã de dojenile mântuitoare;
6 – A rãmâne cu îndãrãtnicie în nepocãinþã.

Cele patru pãcate care strigã rãzbunare în faþa lui Dumnezeu

1 – Uciderea de bunãvoie sau premeditatã;
2 – Sodomia;
3 – Asuprirea sãracilor, a vãduvelor ºi orfanilor;
4 – Oprirea nedreaptã a plãþii datorate altora.

Cele ºapte vicii capitale

1 – Mândria;
2 – Zgârcenia;
3 – Necurãþia;
4 – Invidia;
5 – Lãcomia;
6 – Mânia;
7 – Lenea.

83
 RUGÃCIUNI PENTRU SFÂNTA SPOVADÃ

Pregãtirea

– Vei recita aceastã rugãciune:

„O, Isuse, ajutã-mã sã mã spovedesc bine,
astfel încât sã pot obþine iertarea ta ºi mântuirea sufletului meu.
Marie, Maica mea, ajutã-mã sã mãrturisesc toate pãcatele
ºi sã nu le mai fac niciodatã.”

– Apoi vei face examinarea conºtiinþei:

cu ajutorul mamei, al preotului sau al catehetului, vei încerca sã-þi aminteºti
toate pãcatele.
Pentru aceasta, vei citi de la pag. 41 cele zece porunci ºi cele douã porunci ale
iubirii; apoi, la pag. 83, cele cinci porunci mai însemnate ale Bisericii.

Mãrturisirea

– Te vei apropia de preot ºi-i vei spune:

„Mãrturisesc lui Dumnezeu atotputernicul
ºi Sfinþiei voastre, pãrinte, pãcatele mele…
Nu m-am spovedit de… ºi am fãcut urmãtoarele pãcate:…”
– Apoi îþi vei mãrturisi pãcatele, începând cu cele mai grave, ºi, dacã este
posibil, cu numãrul lor.
– Preotul îþi va da câteva sfaturi bune ºi o pocãinþã.
– Apoi tu vei recita „Actul de cãinþã” (vezi la pag. 82).
– La sfârºit, preotul, care în acel moment este ISUS, îþi va da dezlegarea,
adicã iertarea pãcatelor tale.

Mulþumirea

– Ajuns la locul tãu, vei face pocãinþa pe care þi-a dat-o preotul, apoi vei spune
aceastã rugãciune:
„Mulþumesc, o, Isuse,
pentru cã mi-ai îngãduit sã fac o spovadã bunã ºi sfântã
ºi sã-mi purific, astfel, sufletul.
O, Isuse, pe care pânã acum de atâtea ori te-am supãrat,
nu vreau sã te mai supãr niciodatã!
De astãzi înainte, vreau sã te pun pe primul loc în viaþa mea
ºi sã te iubesc din toatã inima.
De aceea îþi reînnoiesc aceste promisiuni bune…
Preasfântã Marie, ajutã-mã sã-l iubesc pe Isus, aºa cum l-ai iubit tu!”

84
 RUGÃCIUNI PENTRU SFÂNTA ÎMPÃRTêANIE
Pregãtirea

Act de credinþã
Dumnezeul meu, Isuse Cristoase,
eu cred din tot sufletul cã tu eºti cu adevãrat prezent
în Preasfântul Sacrament al altarului,
cu trupul, sângele, sufletul ºi dumnezeirea ta.
De aceea, eu te ador ºi te recunosc drept Creatorul,
Domnul ºi Mântuitorul meu,
cel mai mare ºi unicul meu bine.

Act de speranþã
Doamne, sper cã,
dãruindu-mi-te în întregime în acest divin sacrament,
îmi vei da milostivirea precum ºi toate harurile
care îmi sunt necesare pentru mântuirea mea veºnicã.

Act de iubire
Doamne, te iubesc din toatã inima
ºi mai presus de orice lucru,
pentru cã tu eºti Mântuitorul meu
ºi Dumnezeul meu infinit de bun;
din iubire faþã de tine, îl iubesc pe aproapele ca pe mine însumi
ºi îi iert din inimã pe cei care m-au supãrat.

Act de cãinþã
Doamne, îmi pare rãu de toate pãcatele mele,
pentru cã prin ele te-am supãrat pe tine
ºi ele mã fac nevrednic sã te primesc în inima mea;
mã hotãrãsc, cu ajutorul harului tãu,
sã nu le mai fac în viitor, sã fug de orice prilej de pãcat
ºi sã fac pocãinþã pentru ele.

Act de umilinþã
Doamne, nu sunt vrednic sã intri sub acoperãmântul meu,
dar spune numai un cuvânt ºi se va tãmãdui sufletul meu.

85
 Mulþumirea

Act de adoraþie
Dumnezeul meu, Isuse Cristoase,
eu cred cã tu eºti cu adevãrat în mine
cu trupul, sângele, sufletul ºi dumnezeirea ta;
ºi umilit de nimicnicia mea,
te ador ca Domnul ºi Dumnezeul meu.

Act de speranþã
Doamne, pentru cã ai venit în sufletul meu,
fã ca sã nu te mai alung prin pãcat,
dar rãmâi întotdeauna în mine cu harul tãu.
Sper aceasta pentru bunãtatea ºi milostivirea ta.

Act de iubire
Doamne, Dumnezeul meu,
te iubesc cât ºtiu ºi cât pot de mult
ºi doresc sã te iubesc întotdeauna mai mult:
fã sã te iubesc mai presus de orice lucru,
acum, ºi pururi, ºi în vecii vecilor.

Act de oferire
Doamne, pentru cã tu mi te-ai dãruit în întregime,
eu mã dãruiesc în întregime þie.
Îþi ofer inima ºi sufletul meu,
îþi consacru întreaga mea viaþã
ºi vreau sã fiu al tãu pentru veºnicie.

86
87