Rolul educației pentru sănătate in transmiterea

bolilor infecțioase

Educaţia pentru sănătate este o preocupare de

maximă importanţă a medicinii omului sănătos care
constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitar ă al
diferitelor grupuri de populaţie, precum şi a mijloacelor
şi procedeelor educativ-sanitare necesare formării unui
comportament sanogenic. Păstrarea sănătăţii şi lupta
contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi
preocupări ale omului. De altfel, cuvântul sănatate care
evocă o stare atât de preţioasă fiecăruia, apare frecvent
în vorbirea curentă, nelipsind aproape niciodată cu
ocazia urărilor de bine.
În domeniul bolilor infecţioase: prevenirea
hepatitelor, antraxul, toxiinfecţia alimentară, boli
diareice acute prin:
- respectarea cu stricteţe a regulilor de igien ă
personală şi în gospodărie (în cazul antraxului vor fi
efectuate vaccinările la animale);
- spălarea mâinilor înainte de masă şi după folosirea
toaletei;
- utilizarea unei vesele curate;
- păstrarea alimentelor acoperite ferindu-le de contactul
cu diferite insecte, gândaci sau rozatoare şi la
temperaturi scăzute;
- interzicerea consumului apei de suprafaţă (lacuri,
râuri, pârâuri);
- dezinfectarea periodică a toaletelor din locuin ţe şi cele
din localuri publice;
- vaccinări periodice;
Profilaxia nu mai poate fi redusă numai la metodele
ei mai vechi cum ar fi: prezentarea la vaccin ări contra
bolilor infecţioase, trebuie să ne bazăm pe o profilaxie
activă, pe participarea întregii populaţii la obiectivele
medicinii preventive, prin respectarea regulilor de viaţă
care asigură sănătatea, protecţia mediului înconjurător,
dobândirea unei culturi medicale.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte educaţia
pentru sănătate drept arma cea mai eficace a s ănăt ăţii
populaţionale, ceea ce impune «să fie asigurată educaţia
pentru sănătate a populaţiei şi să fie determinate
sectoarele în care aceasta să participe la aplicarea
tuturor programelor de sănătate publică, pentru a marca
astfel, răspunderea personală şi colectivă a tuturor
membrilor societăţii în ocrotirea sănătăţii umane».
Sublinez importanţa celor trei principii de bază ale
educaţiei pentru sănătate.
Primul este cel al priorităţii: cu cât intervenţia în
«cariera sănătăţii» este mai timpurie, cu atât educa ţia
pentru sănătate va fi mai eficace.
Al doilea principiu, al specificităţii şi autorităţii,
consideră că, opinia celor cu autoritate legitimă este mai
credibilă, mai cu seamă dacă, aceştia constituie un
exemplu grăitor de comportament sanogenic. Al treilea
se referă la integrarea educaţiei pentru sănătate în
obiectivele politicii social-sanitare a statului; educa ţia
pentru sănătate trebuie să fie strâns legată de condi ţiile
concrete ale societăţii şi să fie compatibilă cu statutul
social-economic şi cultural al acesteia, precum şi cu
progresele înregistrate în domeniul ştiinţelor medicale
Protecţia Europei împotriva bolilor infecţioase nu
este un beneficiu întâmplător. ECDC are la baz ă
sisteme bine coordonate de alertă și răspuns în
domeniul sănătăţii publice, dovezi și analize știinţifice
independente riguroase, capacitatea de a lua măsuri
rapide și eficace și expertiză în materie de comunicare
pentru a furniza rapid informaţii celor care au nevoie de
acestea. Toate operaţiunile ECDC la nivel central și pe
teren sunt organizate pentru a sprijini și consolida
aceste funcţii esenţiale din domeniul sănătăţii publice,
având ca scop adăugarea de valoare răspunsurilor
coordonate la nivel naţional, în special în perioade de
restricţii fi nanciare, contribuind astfel la salvarea de
vieti.