Cuprins

1. Moneda: concept, functii, rol………………………………………....1

2. Clasificarea monedei si caracteristicile acesteia…………………...…7
3. Masa monetara si agregatele monetare……………………………..12
4. Circulatia monetara…………………………………………………15
 1. Moneda: concept, functii, rol

Rolul monedei in viata economica si sociala necesita abordarea evolutiei si a functiilor

indeplinite de aceasta inca din perioada circulatiei pieselor din metale pretioase. Trecerea
economiilor de la forma preponderent naturala (bazata pe troc) la economia de schimb,
concurentiala, antreneaza importante modificari in rolul indeplinit de bani in cadrul tuturor
laturilor activitatii umane si economice. Posibilitatea utilizarii, sau nu, a banilor ca instrumente
pentru reglarea mecanismelor economiei este evidentiata in cadrul teoriilor care s-au dezvoltat
prin studierea acestui domeniu.

In primul rand, se remarca teza neutralitatii potrivit careia, fenomene precum crizele economice,
recesiunea, somajul nu pot fi reglate prin instrumentarea masei monetare. Rolul activ al monedei
ca instrument de influentare a economiei a fost evidentiat, pentru prima data, de economistul
John Maynard Keynes, care in lucrarea „Teoria generala a folosirii manii de lucru, a dobanzii si a
banilor” (1936) demonstreaza modul in care statul poate regla circulatia monetara si creditul in
scopul echilibrarii economiei. O reconsiderare esentiala a rolului banilor in viata economica este
realizata in cadrul teoriei cunoscute sub numele de „monetarism”.

Potrivit acestei conceptii, se sustine ideea unei cresteri anuale a masei monetare in circulatie cu
3-5 % anual, ceea ce asigura cantitatea de moneda necesara platilor, fara antrenarea de fenomene
inflationiste. Reprezentantii monetarismului sunt cunoscuti in literatura de specialitate ca
reprezentanti ai „Scolii de la Chicago” in frunte cu Milton Friedman, si sunt apreciati ca
principalii oponenti ai modului de gandire Keynesian.

Indiferent de teoriile care au fost formulate cu privire la utilizarea monedei ca instrument

al reglarii vietii economice, esential este ca in contextul economiilor contemporane, desi s-au
produs modificari importante din punct de vedere al formei de existenta moneda continua sa
indeplineasca rolul de etalon al valorii, instrument de plata si mijloc de tezaurizare.

1.1. Delimitari intre conceptul de moneda si bani

In limbaj curent si in literatura de specialitate se utilizeaza atat termenul de „bani” cat si cel de
„moneda”.

Termenul de moneda, folosit in special in limbajul poporului francez, englez, italian

desemneaza, potrivit definitiei data de dictionarul Larousse, „o piesa de metal, emisa de
autoritatea suverana, pentru a servi ca mijloc de schimb”. Potrivit aceleeasi definitii,
termenul de moneda este de origine latina si provine de la numele zeitei Junon Moneta, in
templul careia romanii bateau monede.

In limbajul altor popoare: roman, rus, german se utilizeaza cu aproximativ acelasi sens, termenul
„bani”. Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, prin bani se intelege „echivalentul
general al valorii marfurilor; moneda de metal sau de hartie recunoscuta ca mijloc de
schimb si de plata”. Etimologic, termenul de bani are provenienta necunoscuta.
 Din definitii rezulta ca intre cele doua notiuni exista diferente cantitative si
calitative,astfel:

 notiunea de bani este mai cuprinzatoare si mai veche decat cea de moneda,
intrucatcuprinde toate mijloacele de schimb1;
 notiunea de moneda este denumirea generica acordata pieselor metalice.

Din aceasta abordare rezulta ca notiunea de moneda nu se identifica cu banii,

aceastareprezentand doar o parte a masei banesti.

La conturarea diferentei dintre moneda si bani contribuie si alte argumente:

 banii sunt o marfa, prin urmare sunt un bun economic, rezultat al unor legi obiective;
 moneda, in schimb, este un acord de vointa dintre oameni, pe de-o parte, si presupune
existentaautoritatii emitente, care decide cu privire la forma monedei si a metalului din
care este confectionata.

In limba romana, s-a utilizat o perioada de timp termenul de moneta (in 1932, Victor Slavescu a
publicat un curs denumit Moneta, Credit, Schimb), de la care au derivat termenii „monetar”,
„monetarie”. Termenul de moneda, recomandat de Academia Romana provine din limba greaca
veche (monedha).

In prezent, termenul de moneda se foloseste in sens larg, ceea ce inseamna luarea in considerare
atat a pieselor metalice, cat si a bancnotelor si a banilor de cont. Din acest punct de vedere, se
poate considera ca cei doi termeni sunt similari, ceea ce conduce si la similitudinea dintre
circulatie monetara si circulatie baneasca2.

1.2. Functiile monedei

Definirea monedei si masurarea acesteia reprezinta o operatiune dificila, fara a ajunge sa fie
perfect riguroasa, dupa cum o demonstreaza dezbaterile dintre teoreticieni, pe de o parte, si cele
dintre statisticieni, pe de alta parte.

Exista doua definitii care pot fi atribuite monedei, astfel:

 definirea functionala (prin analizarea functiilor monedei);.

 definirea statistica (prin analizarea indicatorilor si agregatelor monetare).

Formele pe care le imbraca moneda sunt numeroase si in continua schimbare, ceea ce conduce la
definirea acesteia prin functiile pe care le indeplineste.

Desi exista unele divergente de opinii cu privire la numarul functiilor indeplinite de moneda, in
esenta acestea sunt urmatoarele, cu posibilitatea regruparii si a divizarii intr-un numar mai mare
sau mai mic:
 A) functia de standard sau etalon al valorii
B) functia de unitate de cont

C) functia de mijloc de plata (si de schimb)

D) functia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare)

E) functia de standard al platilor amanate

Indeplinirea acestor functii ale monedei trebuie analizata in contextul economiilor monetare, in
cadrul carora moneda reprezinta principala modalitate prin care sunt realizate tranzactiile.

Desi exista aprecieri conform carora barterul sau trocul (schimbul bunurilor in natura) este o
caracteristica a economiilor nemonetare, totusi, in economia contemporana exista manifestari ale
acestuia. Astfel, barterul apare ca un raspuns la excesul de produse si materiale, situatie in care
anumite firme incearca sa realizeze tranzactii directe – marfa contra marfa.

De exemplu, in anul 1990 firma McDonnell Douglas Helicopter Company a incheiat un contract
de barter, in conditii de reciprocitate cu o societate hoteliera, prin care se prevedea utilizarea de
catre angajatii firmei a unor camere de hotel, in schimbul livrarii de piese, cuie, piulite necesare
intretinerii hotelului.

Uneori cu ajutorul computerelor si a retelei Internet, se dezvolta relatii internationale de barter.

In acest context, rolul de bani este indeplinit de bunurile care fac obiectul tranzactiilor, iar dintre
functiile indeplinite de bani, la modul general, sunt activate doar cea de mijloc de plata (de
schimb) si cea de standard al valorii

A. Functia de standard sau etalon al valorii

 Reprezinta cea mai importanta functie, intrucat permite exprimarea valorii
bunuriloreconomice, in termeni monetari si efectuarea de comparatii intre preturile diferitelor
bunuri si servicii.
 Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul
valoriiprezinta o anume caracteristica si anume inconstanta. Moneda sau banii, cu care se
masoara valoarea tuturor bunurilor si serviciilor si a raporturilor de echivalenta dintre acestea,
poate varia de-a lungul unei perioade de timp. In acest scop se utilizeaza puterea de cumparare,
aflata in raport invers proportional cu modificarea preturilor.
 Alaturi de caracteristica variabilitatii in timp, moneda ca standard al valorii, prezinta
sitrasatura indispensabilitatii, in sensul ca detinerea banilor este absolut necesara fiecarui
individ, pentru obtinerea bunurilor de care are nevoie si pe care le prefera.

B. Functia de unitate de cont

Din functia de baza a monedei, cea de etalon al valorii, rezulta ca toate bunurile din economie
sunt evaluate din punct de vedere monetar, prin preturi, ceea ce face posibila realizarea de
inregistrari contabile si efectuarea de analize financiare.
Indeplinind functia de unitate de cont, moneda permite realizarea de comparatii in timp si
cuantificarea valorii adaugate in cadrul activitatii economice.

Functia de unitate de cont, poate fi indeplinita de moneda, fara existenta fizica a acesteia.
Asemenea cazuri se manifesta atunci cand pretul unor bunuri si servicii este exprimat intr-o alta
moneda ce apartine fie unei alte perioade de timp, fie altei tari.

De exemplu, in Anglia, a devenit obisnuit, in secolul al XX-lea, ca medicii si avocatii sa

stabileasca pretul serviciilor intr-o moneda utilizata in secolul trecut, numita guinea. Pornind de
la raportul de paritate existent intre moneda curenta si moneda-unitate de cont, respectiv 1,5 ₤/1
guinea, beneficiarii serviciilor respective achita contravaloarea acestora in ₤.

Un alt exemplu il reprezinta unitatea de cont, denumita DST (Drepturi Speciale de Tragere) care
a fost creata in 1970, de catre FMI ca activ de rezerva al bancilor centrale, antrenate in procesul
finantarii internationale.

Initial, moneda DST s-a bazat pe 16 monede pentru ca din anul 1981 sa fie redefinita in
functie de 5 monede: $, DM, FF, ₤, Y. Aceasta definire a condus la utilizarea cu usurinta a DST
ca unitate de cont in sectorul privat si in numeroase tranzactii comerciale internationale. Desi
evaluarea tranzactiilor se realizeaza in DST, plata acestora trebuie realizata intr-una din
monedele aflate efectiv in circulatie. Astfel, moneda DST, desi exista ca unitate de cont, nu poate
exista si ca mijloc de plata.

C. Functia de mijloc de plata (de schimb)

Dupa cum rezulta din exemplul prezentat, moneda inlatura inconvenientul stabilirii
echivalentului reciproc intre toate bunurile din economie. De asemenea, moneda duce la
disocierea schimbului marfa contra marfa in doua operatiuni distincte: o operatiune de vanzare
(flux real contra flux monetar) care permite obtinerea de moneda si o operatiune de
cumparare(care permite utilizarea fluxurilor monetare pentru obtinerea bunurilor reale)3.
In evolutia economiei monetare, anumite bunuri au servit ca moneda, precum ceaiul, mirodeniile,
bijuteriile.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Italia, au fost acceptate la modul general, ca mijloc de
plata, tigarile. Comerciantii le-au acceptat ca mijloc de plata pentru vanzarea de produse, precum
painea, laptele, hainele si alte bunuri de stricta necesitate, intrucat puteau sa isi procure tot ceea
ce doreau cu tigarile respective.

Intr-o forma mai atenuata, utilizarea tigarilor ca mijloc de plata a caracterizat si tarile estice,
inclusiv Romania in anii '70-'80. Chiar la inceputurile anilor '90 in Uniunea Sovietica tigarile
erau utilizate ca mijloc de plata pentru procurarea unor produse occidentale, precum aparatura
video, ori pentru castigarea accesului spre putere.

Aceste exemple ilustreaza ca pentru acceptarea unui bun ca moneda si ca mijloc de plata nu este
necesara interventia guvernelor, in scopul impunerii acestuia. De-a lungul timpului, autoritatile
au declarat drept moneda anumite bunuri (metale pretioase, bijuterii), dar functionarea sistemelor
respective nu a fost posibila, intrucat bunurile in cauza nu au fost acceptate la modul general, ca
mijloace de plata. In anul 1828, guvernul rus a incercat sa introduca platina, ca metal monetar,
insa abandoneaza acest sistem, datorita raritatii metalului si a valorii foarte ridicate.

In prezent, recunoasterea generala ca mijloc de plata de catre toti participantii la derularea

tranzactiilor din economie, este atribuita bancnotelor, monedelor metalice si banilor de cont sau
scriptuali.

D. Functia de rezerva a valorii / mijloc de tezaurizare

Inclinatia spre economisire atat a populatiei cat si a agentilor economici, conduce la constituirea
unor depozite sau rezerve de valoare. Alaturi de imobile, terenuri, lucrari de arta, bijuterii,
moneda constituie o forma a acestor rezerve de avere.

Avantajul utilizarii monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de lichiditate, comparativ cu
celelalte forme.

La modul general, prin lichiditate se intelege usurinta cu care anumite active sunt convertite in
moneda, intr-un interval scurt de timp si cu costuri minime de conversiune.

Intrucat mentinerea unei rezerve de valoare sub forma de imobile sau alte active reale, presupune
un inconvenient major, atunci cand se doreste realizarea unei tranzactii si transformarea in
lichiditati imediate, rezulta ca populatia si agentii economici pastreaza sumele mari de bani fie in
numerar, fie in moneda scripturala.

In anumite circumstante, moneda nu reprezinta o rezerva efectiva a valorii. Este cazul

perioadelor de crestere rapida a preturilor, si de manifestare a inflatiei. In asemenea situatii,
valoarea nominala a plasamentelor efectuate nu reprezinta valoarea reala a acestora, iar rata
dobanzii nu compenseaza, decat partial, pierderea de valoare datorata inflatiei. Ca alternativa, se
cauta alte forme de prezervare a valorii, dintre care aurul este o modalitate preferata dupa anii
’70, cand inflatia si pretul petrolului au sporit, iar cea mai populara investitie o reprezentau
plasamentele in metale pretioase.

Acest tip de plasament s-a practicat pana dupa anii '80, cand pretul aurului a sporit considerabil,
depasind 850 $/uncia (o uncie = 31,1035 gr), comparativ cu pretul aurului de 200 $/uncia cat se
inregistra cu cativa ani inainte. Declinul aurului ca instrument de rezerva a valorii intervine la
jumatatea anilor ’90, cand pretul unciei scade sub 370 $ si in contextul unei ameliorari a inflatiei
(5 % in cazul economiei americane).

Datorita riscului pe care il prezinta conservarea averii in active a caror valoare nu este fixata in
functie de evolutia in timp a inflatiei, rezulta ca cele mai preferate forme de rezerva a valorii sunt
depozitele la termen, activele financiare de natura obligatiunilor si conturile curente personale,
care permit o actualizare a valorii acestora in raport cu inflatia.
 E. Functia de standard a platilor amanate

Prin aceasta functie indeplinita de moneda se evidentiaza rolul in exprimarea valorii contractelor
pe termen lung, respectiv, stabilirea in momentul actual a unei sume ce urmeaza a fi incasata sau
platita la o data viitoare.

De exemplu, un colectionar de arta accepta sa plateasca unui pictor, care va termina un tablou
peste 3 luni, o anumita suma de bani, cu conditia livrarii acestuia la momentul stabilit. Intr-un
asemenea caz, se considera ca moneda in care s-a exprimat contractul indeplineste functia de
standard al platilor viitoare.

Dezvoltarea tranzactiilor la termen pe pietele de capital nationale si internationale, reprezinta, de

asemenea, un factor ce permite manifestarea banilor in aceasta functie.

Concluzii

Functiile monedei pot fi privite si din punct de vedere al importantei lor, ca functii de
baza si functii derivate. Manifestarea monedei ca unitate de cont si standard al platilor viitoare
deriva dinfunctiile de baza, cea de etalon al valorii si cea de mijloc de plata si de schimb.
Impreuna, aceste functii fac procesul de schimb mult mai usor si eficient, comparativ cu cel
practicat in economiile nemonetare, conducand, astfel, la cresterea eficientei intregii activitati
economice.Un alt aspect care trebuie mentionat si care vizeaza in special si economiile in
tranzitie,este cel al dolarizarii. In economia de piata, moneda indeplineste functiile clasice de
mijloc de schimb, unitate de cont si standard sau masura a valorii. Capacitatea monedei de a
indeplini aceste functii este limitata in conditiile unei rate inalte a dobanzii. Astfel, specific
economiilor in tranzitie este ca dolarii sa inceapa sa circule ca o alternativa de masura a valorii.

Rata inalta a inflatiei altereaza pretul bunurilor si serviciilor, conditii in care dolarii devin chiar
unitate de cont. Preturile in unele magazine (shop) sunt exprimate in dolari, iar operatiile de
schimb valutar faciliteaza achizitia bunurilor, indiferent de forma de exprimare a pretului. Atunci
cand se ajunge la hiperinflatie, dolarizarea devine completa.

Estimarea volumului dolarilor aflati in circulatie in tarile central si est europene, pe de o parte si
in cele ale Federatiei Ruse, este dificil de realizat, dar sumele sunt considerabile. Banca
Rezervelor Federale estimeaza ca dolarii utilizati in aceste regiuni depasesc volumul celor din
SUA.Un astfel de fenomen prezinta probleme majore si din punct de vedere al controlului
monetar, al ofertei de moneda si al emisiunii realizate de banca centrala.

Economiile in tranzitie care incearca stabilizarea inflatiei sunt capabile sa alimenteze cu dolari
economiile lor. Mecanismul este normal si consta in manifestarea preferintei pentru depozite
exprimate in valuta, comparativ cu moneda nationala. Atunci cand rata reala a dobanzii devine
pozitiva, este mai atractiv a se constitui depozite in moneda locala decat in $. Detinatorii incep sa
vanda dolarii catre banca centrala si, astfel, printr-un cerc vicios, se ajunge la majorarea
rezervelor externe ale tarii respective.
 2. Clasificarea monedei si caracteristicile acesteia

De-a lungul evolutiei sale, moneda a cunoscut diferite forme de existenta, de la forma marfa a
acesteia la forma abstracta sau moneda semn. Pentru a intelege modificarile de ordin cantitativ si
calitativ care au marcat evolutia monedei, este necesara o clasificare in functie de anumite criterii
reprezentative.

2.1. Clasificarea monedei

2.1.1. Forma de existenta a monedei este un prim criteriu de clasificare, in functie de care se
distinge: moneda materiala (A) si moneda scripturala (B).

A. Moneda materiala cunoaste doua forme, in functie de calitatea materialului din care este
confectionata: moneda din metal si moneda din hartie.

A.1. Moneda metalica, cunoscuta inca din antichitate, este alcatuita din metale comune,
obisnuite sau din metale pretioase. In Egiptul Antic, in mileniul al III-lea i.e.n., ca instrument de
schimb se folosea arama, iar in mileniul al II-lea i.e.n., aurul. La inceput se utilizau lingourile,
dar, datorita inconvenientului pe care il prezentau prin operatiunile de divizare si cantarire in
momentul schimbului, s-a trecut la forma propriu-zisa a monedelor, ca piese metalice. Literatura
de specialitate plaseaza baterea primelor monede in Grecia Antica, apreciind ca „descoperirea
monedei a fost una din cele mai pretioase contributii, pe care cultura greaca a adus-o civilizatiei
umane”. Generalizarea metalelor pretioase ca metal monetar a fost posibila datorita calitatilor
fizice si chimice ale acestora, astfel:

 sunt putin alterabile, iar prin aliaje cu alte metale capata un grad de rezistenta ridicat;
 se caracterizeaza printr-o mare divizibilitate (tehnica actuala permite tragerea a 1400
foite, dintr-o tabla de 1 mm aur);
 metalele pretioase concentreaza o valoare mare intr-un volum mic, ceea ce face posibila
indeplinirea functiei de etalon al valorii;
 isi mentin constanta valoarea in timp, iar falsificarea pieselor din metale pretioase este
usor recunoscuta;
 prezinta avantajul transformarii cu usurinta;
 in anumite perioade, autoritatile monetare pot adopta masuri de protejare a stocurilor
demetale pretioase.

Desi utilizarea metalelor pretioase ca metal monetar a prezentat avantaje certe, iar procesul
schimbului a fost fluidizat, dezvoltarea dimensiunilor vietii economico-sociale reclama, la un
moment dat, o cantitate mai mare de metal pretios. Cantitatea limitata de metal pretios si chiar
utilizarea acestuia in alte scopuri decat cele monetare (peste 2/3 din cantitatea totala de aur se
utilizeaza in scopuri industriale si sub forma de tezaure personale), a condus la manifestarea unui
dezechilibru intre cererea si oferta de moneda din metalul pretios, si a impus cautarea altor forme
de moneda.
 A.2. Apare, astfel, moneda de hartie, care imbraca la randul sau doua forme:
A.2.1. – moneda de hartie reprezentativa (biletul de banca sau bancnota)

A.2.2. – moneda conventionala (emisa de stat)

A.2.1. Moneda de hartie reprezentativa are la baza o anumita garantie, iar marimea, cantitatea
si circulatia acesteia este precis reglementata. Cele mai reprezentative forme sunt: biletele de
banca sau bancnotele.

Valoarea nominala a unui bilet de banca ar trebui sa fie garantata cu valori reale, respectiv sa
existe un stoc de metale pretioase, la emitent, ceea ce da posibilitatea transformarii in aur prin
convertibilitate.

Aparitia biletului de banca (bancnota) s-a realizat prin 2 modalitati:

certificatul de depozit - circulatia cambiilor.

Existenta certificatelor de depozit este plasata in timp, in China, in secolul al X-lea, cand se
prezentau in cadrul schimbului, anumite inscrisuri care echivalau cu o cantitate de metal pretios.

In Europa, activitatea negustorilor care se deplasau dintr-o localitate in alta, era insotita de
depunerea cantitatilor de moneda (aur) la banca din localitatea de domiciliu si obtinerea, in
schimb, a unui inscris, sub forma de certificat de depozit nominal. Un asemenea inscris putea fi
transformat in metal pretios, de catre o alta banca, din alta zona, cu care banca emitenta avea
relatii.

Principalele avantaje pe care le prezenta bancnota, sub forma certificatului de depozit constau in
urmatoarele:

 se inlaturau riscul si cheltuielile antrenate de efectuarea transportului;

 se adapta mai usor cantitatea de moneda la dimensiunile tranzactiilor din
economie;
 conferea detinatorului siguranta ca emitentul va plati suma inscrisa pe biletul de
banca.

Prin aparitia cambiilor, biletul de banca sau bancnota intra in circulatie, in sensul ca orice
detinator al unei cambii (care reprezinta o anumita obligatie a emitentului), daca o depune la
banca, primeste, in schimb, bancnota proprie a acesteia.

Varianta moderna a bancnotei apartine intemeietorului bancii Suediei, Palmstrunk. Din acest
moment, bancnota se confectioneaza dintr-un anumit material, o hartie speciala semnata de catre
emitent.
In functie de utilizarile bancnotei se pot distinge urmatoarele perioade in evolutia acesteia, astfel:

 de la aparitie, pana la sfarsitul sec. al XVIII-lea, perioada in care bancnota a fost

folositaca mijloc de plata intre banci;
 de la inceputul sec. al XIX-lea pana la jumatatea sec. XIX, perioada in care bancnota
afost utilizata ca moneda in relatiile comerciale;
 de la jumatatea sec. al XIX-lea pana la sfarsitul secolului, cand bancnota este folosita
camoneda auxiliara (moneda principala era confectionata din aur);
 de la sfarsitul sec. al XIX-lea pana la inceputul primului razboi mondial, cand
bancnotaeste folosita ca moneda principala;
 de la sfarsitul primului razboi mondial, bancnota este tipul unic de moneda.

A.2.2. Cealalta forma de existenta a monedei de hartie o reprezinta moneda emisa si pusa in
circulatie de catre stat, numita si moneda de hartie conventionala sau hartie moneda. Aceasta
moneda este pur conventionala, fara acoperire si garantie din partea statului. Scopul pentru care
este emisa il reprezinta acoperirea unor nevoi ale statului si, in special, aceasta moneda
indeplineste functia de mijloc de circulatie.

B. Crearea monedei, fara garantarea cu un stoc de aur la nivelul emitentului, practicata de catre
bancile comerciale, prin inscrierea intr-un cont a sumei detinute de client, conduce la o alta
forma de existenta a monedei, si anume moneda scripturala (de cont). Aceasta reprezinta o
forma a bancnotei, bazata pe incredere (moneda fiduciara) si care cunoaste importante modificari
din punct de vedere al formei de prezentare. Cecurile si viramentele constituie forme actuale ale
monedei fiduciare, emisiunea lor avand la baza deschiderea unui cont la banca de catre agentii

economici. Circulatia monedei scripturale se limiteaza la inregistrari in conturile bancare prin

care se diminueaza, respectiv, se majoreaza sumele din conturi corespondente. O alta forma de
existenta a monedei scripturale o reprezinta cartile de plata (cardurile bancare) si moneda
electronica.

2.1.2. In functie de unitatea emitenta, distingem urmatoarele forme de moneda:

A – moneda creata de agentii economici

B – moneda creata de tezaur sau trezoreria statului

C – moneda creata de banci

2.1.3. In functie de obligatia pe care si-o asuma banca emitenta se disting urmatoarele forme de
moneda:

A – moneda convertibila

B – moneda neconvertibila

Prin definitia data de FMI, convertibilitatea reprezinta, in sens larg, desfiintarea restrictiilor si
discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale, iar in sens restrans, obligatia
bancilor din fiecare tara de a cumpara propria moneda detinuta de alte banci cu conditia ca
aceasta sa provina din operatiuni curente.

2.1.4. Dupa valoarea intrinseca, moneda cunoaste urmatoarele doua forme:

- moneda cu valoare integrala

- moneda-semn.

Moneda cu valoare integrala este moneda care contine o cantitate de metal pretios, egala cu
valoarea nominala atribuita. Spre deosebire de aceasta, moneda semn (numita si fiduciara) are
inscriptionata o valoare nominala diferita de valoarea reala a materialului din care este
confectionata.

2.1.5. Dupa capacitatea liberatorie (circulatorie) a monedei se poate face distinctie

intre:

- moneda legala

- moneda facultativa

-moneda fractionara

2.3. Atributele legale ale monedei reprezinta caracteristici stabilite prin lege si se
refera la:

A – legalitatea monedei

B – etalonul monetar

A. Legalitatea monedei

Scopul declararii legalitatii monedei este acela de a creste acceptabilitatea acesteia. De-a

lungul timpului, legile cu privire la moneda legala au avut diferite grade de complexitate, dar
acestea s-au simplificat. Leul, moneda legala a Romaniei, are caracteristica de moneda legala
pentru orice suma si pentru orice scop. Depozitele constituite in alta moneda, decat cea nationala,
pot genera avantaje pentru detinatorii acestora, ca urmare a cursului de schimb, dar nu sunt
recunoscute ca moneda legala.

B. Etalonul monetar

In functie de materialul care a stat la baza definirii monedei se disting etaloane monetare

metaliste si nemetaliste. In cadrul etaloanelor metaliste se disting etalonul aur, etalonul argint si
bimetalismul. In prezent, etalonul monetar il reprezinta puterea de cumparare. Primul sistem
monetar al Romaniei (1867) adopta etalonul bimetalist, in care rolul de echivalent general il
indeplineste atat aurul cat si argintul. Unitatea monetara fixata prin lege, este stabilita la 0,3226
gr aur si 5 gr argint. Raportul de valoare dintre cele doua metale s-a stabilit la 1/14,38. In 1890,
odata cu trecerea la monometalism, leul a fost definit numai printr-o cantitate de aur: 1 leu =
0,3226 gr. Legea monetara adoptata in 1929, cu prilejul reformei monetare de stabilizare
redefineste moneda nationala; 1 leu = 0,010 gr aur, ceea ce inseamna o devalorizare de 32,26 ori

fata de ultima definire. Alte momente in evolutia monedei nationale sunt marcate de reformele
monetare din 1952 si 1954. In 1952, legea revalorizeaza leul prin stabilirea continutului in aur la
79,346 mg aur, iar in 1954, continutul in aur sporeste la 0,148112 gr aur fin, aceasta fiind ultima
definire in aur a monedei nationale.
 3. Masa monetara si agregatele monetare

3.1.Definirea masei monetare

Masa monetara

 reprezinta un indicator care desemneaza totalitatea mijloacelor banestiexistente in

economia unei tari la un moment dat, sau ca medie pe o anumita perioada;
 este un indicator statistic, care se cuantifica pe baza bilantului centralizatal intregului
sistem bancar dintr-o tara, dupa deducerea operatiilor duble dintre banci.

Detinatorii de moneda apartin atat sectorului bancar, cat si celui nebancar. Sectorul bancar al
economiei este reprezentat de bancile comerciale care detin rezerve in moneda bancii centrale
(bilete si depozite in cont curent), iar sectorul nebancar al economiei este constituit din agentii
economici si populatie, care detin bancnote, moneda metalica si depozite in conturile curente la
bancile comerciale.

Rezulta ca masa monetara este constituita dintr-un stoc de creante asupra bancilor, creante
aflate in posesia utilizatorilor de moneda.

Pentru a determina nivelul masei monetare se iau in considerare mijloacele banesti existente in
conturile clientilor, plus numerarul in circulatie, respectiv, elementele din pasivul bancilor
comerciale si cele ale bancii centrale.

3.2. Indicatori de structurare a masei monetare

Din punct de vedere statistic, pentru masurarea masei monetare se recurge la structurarea

acesteia, ceea ce permite calcularea indicatorilor si a agregatelor monetare.

Delimitarea componentelor masei monetare din circulatie se realizeaza dupa urmatoarele criterii,
utilizate in statistica monetara internationala.

A. sfera pe care o serveste masa monetara

B. natura social economica a detinatorilor de moneda

C. rotatia si rolul diferitelor componente ale masei monetare

D. gradul de lichiditate al diferitelor componente

Din punct de vedere al sferei, masa monetara poate fi analizata ca moneda scripturala (bani de
cont) si numerar. Aceste sume apar ca solduri in conturile bancare sau asupra populatiei, sau ca
numerar in casieriile agentilor economici si ale institutiilor.A.
B. Din punct de vedere al detinatorilor, se disting:

- mijloace banesti (monede) ce apartin sectorului public; -

mijloace banesti ale sectorului privat.

C. Din punct de vedere al rotatiei si al importantei, se disting: -

mijloace banesti cu circulatie curenta;

- mijloace banesti economisite;

- alte mijloace banesti.

Acest criteriu este utilizat de statistica FMI, care utilizeaza notiunile:

- money cuprinde: numerarul din afara sistemului bancar si banii din conturile curente,
(care indeplinesc functiile de mijloc de plata si mijloc de circulatie); - qvassi money
cuprinde depozitele pe termen scurt ale agentilor economici si ale populatiei;

- other ithems cuprinde mijloace banesti cu miscare lenta sau fara miscare.

D. Din punct de vedere al lichiditatii se disting: -

lichiditati primare - lichiditati secundare

- lichiditati tertiare

Criteriul lichiditatii este facultativ, in sensul ca nu il folosesc toate tarile.

Eficacitatea agregatelor monetare se interpreteaza in functie de capacitatea acestora de a se

constitui in obiective intermediare ale politicii monetare. Acestea trebuie sa ofere informatii

complexe si sa atraga atentia asupra evolutiei comportamentului agentilor economici.

Ca tendinta generala, se constata ca autoritatile monetare accepta mai multe agregate monetare,
fixand tot atatea obiective cate agregate sunt create.

Evolutia agregatelor monetare nu este influentata numai de comportamentul agentilor economici

si al populatiei, dar si de modificarile reglementarilor in vigoare.

Caracterul controlabil al agregatelor monetare evidentiaza influenta pe care o poate exercita

autoritatea monetara atunci cand se constata ca evolutia unui agregat nu este corespunzatoare si
se incearca corijarea acestuia.
Disponibilitatea statistica desemneaza calitatea agregatului monetar de a fi rapid disponibil si in
masura de a permite autoritatilor monetare o reactie rapida. In general, se recomanda agregate
mai restranse, mai usor de calculat.

3.3. Masa monetara in Romania

In cazul Romaniei, analiza masei monetare este realizata prin utilizarea urmatoarelor agregate:

 masa monetara in sensul larg (M2)

 masa monetara in sensul restrans (M1) care cuprinde:
- numerar in afara sistemului bancar - disponibilitati la
vedere
 cvasi-bani; in structura carora se
includ:
- economiile populatiei - depozitele in lei
- depozitele in valuta
 Tot pentru analiza masei monetare se determina si indicatorul baza monetara,
calculate ca medie zilnica si la sfarsitul perioadei, in structura caruia sunt incluse
urmatoarele elemente:
 numerar in casieriile bancilor;
 numerar in afara sistemului bancar;
 disponibilitati ale bancilor la BNR.
 4. Circulatia monetara

Importanta monedei in economie este data de masura in care aceasta circula si finanteaza
tranzactiile economice.

Potrivit relatiei lui Irving Fisher, ecuatia cantitativa a monedei permite masurareacererii de
moneda din economie:

MV = PQ in care:

M = masa monetara

P = nivelul preturilor

Q = volumul bunurilor si serviciilor

V = viteza de circulatie a monedei

Din aceasta relatie rezulta ca viteza de circulatie a monedei, V, depinde de volumul tranzactiilor
si nivelul masei monetare. Potrivit autorului, variatiile masei monetare se rezolva printr-o
variatie temporara a vitezei de circulatie, pana in momentul in care se realizeaza un echilibru.
Desi scopul acestei ecuatii a fost acela de a dimensiona volumul masei monetare, in conditii de
echilibru, pe baza ei s-au putut realiza analize ale fluctuatiilor stocurilor de moneda, gradul de
activitate al acestuia si variatiile in timp.

Astfel, viteza de circulatie a monedei se stabileste in functie de numarul de acte de vanzare-

cumparare pe care le mijloceste un semn banesc, de o anumita valoare, intr-o anumita
perioada de timp.

Viteza de circulatie micsoreaza sau amplifica volumul masei monetare, dupa cumaceasta
cunoaste o accelerare sau incetinire. Spre deosebire de marfuri, care se afla in sfera circulatiei un
interval foarte scurt de timp, (atat cat este necesar pentru a trece din sfera productiei in sfera
consumului) cantitatea de moneda stationeaza in sfera circulatiei o perioada mai indelungata de
timp, mijlocind mai multe acte de vanzare-cumparare in decursul unui an.

In practica este dificil sa se masoare cu exactitate numarul circuitelor efectuate de moneda, din
acest motiv calculandu-se un alt indicator, viteza de rotatie. Aceasta arata frecventa cu care
banii se reintorc la banca, si poate sa fie determinat sub forma de coeficient sau in numar de zile.

Sub forma de coeficient, viteza de rotatie arata numarul de rotatii pe care le realizeazamasa
monetara pentru a servi un anumit numar de acte de vanzare-cumparare. Pentru a cuantifica
operatiunile de vanzare-cumparare se calculeaza rulajul banesc, respectiv incasarile si platile
realizate in decursul unei perioade.
 Bibliografie

1. Cezar Basno Nicolae Dardac C-tin Floricel -Moneda, Credit, Banci, EDP, 1996

2. Silviu Cerna- Sistemul monetar si politica monetara, Ed.Enciclopedica, 1996

Banii si creditul in economiile contemporane, 1994

3. Friedrich Mishkin -The Economics of Money, banking and Financial Markets, Harper Collins, 1992

4. Michelle Murgues -La monnaie, Ed.Economica, Paris, 1998

5. Eugen Radulescu -Inflatia, marea provocare, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1999

6. Eugen Vasilescu -Managementul proceselor monetare si inflatia, Ed.”Curtea Veche”, 1993