UNIVERSITATEA PETROL GAZE DIN PLOIESTI DEPARTAMENTUL DE INVATAMANT LA DISTANTA SI CU FRECVENTA REDUSA

MIHAIL VINCENTIU IVAN

MONEDA SI CREDIT

BUCURESTI 2003 CUPRINS

1. CONTINUTUL, FUNCTIILE SI ROLUL MONEDEI 1.1. CONCEPTUL DE MONEDA 1.2. FUNCTIILE SI ROLUL MONEDEI 1.2.1. FUNCTIA DE INSTRUMENT UNIC (MIJLOC) DE PLATA SI DE SCHIMB 1.2.2. FUNCTIA DE ETALON AL VALORII BUNURILOR SCHIMBATE 1.2.3. FUNCTIA DE REZERVA A VALORII (MIJLOC DE TEZAURIZARE) 1.2.4. FUNCTIA STANDARD A PLATILOR AMANATE SI BAZA A CREDITULUI 1.2.5. FUNCTIA DE UNITATE DE CONT 1.3. CLASIFICAREA SI CARACTERISTICILE MONEDEI

1.3.1. CLASIFICAREA MONEDEI 1.3.2. CARACTERISTICILE MONEDEI 1.4. PUTEREA DE CUMPARARE A MONEDEI 2. MASA MONETARA SI CIRCULATIA MONETARA 2.1. DEFINIREA MASEI MONETARE 2.2. INDICATORI DE STRUCTURARE SI AGREGATE MONETARE 2.3. CONTRAPARTIDELE MASEI MONETARE 2.4. CIRCULATIA MONETARA 3. SISTEME MONETARE NATIONALE 3.1. SISTEMUL MONETAR, DEFINIRE, CONTINUT, ROL 3.2. CLASIFICAREA SISTEMELOR MONETARE 3.3. REGLEMENTAREA EMISIUNII DE MONEDA 3.4. CONVERTIBILITATEA MONETARA SI CURSUL DE SCHIMB 3.5. EVOLUTIA SISTEMULUI MONETAR AL ROMANIEI 4. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN (S.M.E) 4.1. CONSTITUIREA SI MODUL DE FUNCTIONARE A S.M.E. 4.2. INTEGRAREA MONETARA EUROPEANA SI UNIUNEA MONETARA EUROPEANA 4.3. MONEDA UNICA EURO 5. SISTEMUL MONETAR INTERNATIONL (S.M.I.) 5.1. CONSTITUIREA S.M.I 5.2. DEZECHILIBRE GENERATE DE S.M.I SI REFORMA S.M.I 5.3. DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T) 5.4. INSTITUTIILE S.M.I 5.4.1. FONDUL MONETAR INTERNATIONAL 5.4.2. GRUPUL BANCII MONDIALE 6. INSTRUMENTE DE CREDIT SI DE PLATA 6.1. CAMBIA SI OPERATIUNILE CAMBIALE 6.1.1. DEFINIRE, ROL SI MENTIUNI OBLIGATORII 6.1.2. OPERATIUNI CAMBIALE 6.1.3. CIRCUITUL CAMBIAL IN ROMANIA 6.2. BILETUL LA ORDIN, CECUL SI ORDINUL DE PLATA 6.3. CARDUL PRODUS SI SERVICIU BANCAR COMPLEX 6.3.1. DEFINIRE SI TIPOLOGIE 6.3.2. SISTEMUL DE PLATI PRIN CARDURI 7. CREDITUL SI DOBANDA 7.1. CREDITUL 7.1.1. DEFINIREA SI FUNCTIILE CREDITULUI 7.1.2. ELEMENTELE RAPORTURILOR DE CREDITARE 7.1.3. FORMELE CREDITULUI 7.2. DOBANDA 7.2.1. CONCEPTUL SI FORMELE DOBANZII 7.2.2. RATA DOBANZII 7.2.3. CALCULUL DOBANZII 8. SISTEME BANCARE 8.1. STRUCTURA SI CARACTERISTICILE SISTEMELOR BANCARE 8.2. EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC 9. BANCILE CENTRALE 9.1. FUNCTIILE BANCILOR CENTRALE 9.2. OPERATIUNILE BANCILOR CENTRALE 9.3. BANCA NATIONALA A ROMANIEI 9.4. SISTEMUL EUROPEAN AL BANCILOR CENTRALE

10. BANCILE COMERCIALE 10.1. OPERATIUNILE BANCILOR COMERCIALE 10.2. CREDITAREA PRINCIPALA OPERATIUNE BANCARA

APLICATII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

CAP.1. CONTINUTUL, FUNCTIILE SI ROLUL MONEDEI 1.1. 1.2. 1.2.1. 1.2.2. 1.2.3. 1.2.4. 1.2.5. CONCEPTUL DE MONEDA FUNCTIILE SI ROLUL MONEDEI FUNCTIA DE INSTRUMENT UNIC (MIJLOC) DE PLATA SI DE SCHIMB FUNCTIA DE ETALON AL VALORII BUNURILOR SCHIMBATE FUNCTIA DE REZERVA A VALORII (MIJLOC DE TEZAURIZARE) FUNCTIA STANDARD A PLATILOR AMANATE SI BAZA A CREDITULUI FUNCTIA DE UNITATE DE CONT

1.3. CLASIFICAREA SI CARACTERISTICILE MONEDEI 1.3.1. CLASIFICAREA MONEDEI 1.3.2. CARACTERISTICILE MONEDEI 1.4. PUTEREA DE CUMPARARE A MONEDEI

1.1.

CONCEPTUL DE MONEDA

Literatura de specialitate si limbajul curent folosesc att termenul bani ct si cel d e moned. Termenul de moned, folosit n special n limbajul poporului francez, englez si italia n desemneaz, potrivit dictionarului Larousse, o pies de metal, emis de autoritatea s uveran, pentru a servi ca mijloc de schimb , este de origine latin si provine de la numele zeitei Junon Moneta. Termenul bani, se utilizeaz aproximativ cu acelasi sens. In dictionarul explicativ al limbii romne desemneaz echivalentul general al valorii mrfurilor, moneda de metal sau de hrtie recunoscut ca mijloc de schimb sau de plat. Cu toate c ntre cele dou notiuni exist mici diferente calitative si cantitative, n pr ezent sunt considerate a fi similare, ceea ce conduce si la similitudinea dintre circulatie monetar si circulatie bneasc. 1.2. FUNCTIILE SI ROLUL MONEDEI

Formele pe care le mbrac moneda sunt numeroase si n continu schimbare, ceea ce condu ce la definirea acesteia si prin functiile pe care le realizeaz. Functiile ndeplinite de moned sunt n esent urmtoarele, cu posibilitatea regruprii sau divizrii ntr-un numr mai mare sau mai mic.

1.2.1. FUNCTIA DE INSTRUMENT UNIC (MIJLOC) DE PLATA SI DE SCHIMB Aceast functie a aprut ca urmare a necesittii crerii unui instrument care s mijloceas c schimbul economic. Productia, circulatia si consumul sunt realizate prin cicluri de mai multe opera tiuni precum sunt M-B-M sau B-M-B, cu ajutorul monedei. Aceasta conduce la disocierea schimbului, n dou operatiuni distincte: o operatiune de vnzare (flux real contra flux monetar) care permite obtinerea de moned si o op eratiune de cumprare (flux monetar pentru obtinerea bunurilor reale). Moneda ndeplineste functia de schimb, pentru c este singura marf general acceptat. P articipantii la tranzactii cunosc faptul c aceasta poate fi cedat pentru a se obti ne un oricare alt bun. In evolutia economiei monetare, anumite bunuri au servit ca moned, precum ceaiul, mirodeniile, bijuteriile. Dup cel de-al doilea rzboi mondial, n Italia, au fost acceptate la modul general, c a mijloc de plat, tigrile. Comerciantii le-au acceptat ca mijloc de plat pentru vnza rea de produse, precum: pinea, laptele, hainele si alte bunuri de strict necesitat e. Aceste exemple ilustreaz c pentru acceptarea unui bun ca moned si ca mijloc de plat nu este necesar interventia guvernelor, n scopul impunerii acestuia. De-a lungul t impului, autorittile au declarat drept moned anumite bunuri (metale pretioase, bij uterii), dar functionarea sistemelor respective nu a fost posibil, ntruct bunurile n cauz nu au fost acceptate la modul general, ca mijloace de plat. In anul 1828, gu vernul rus a ncercat s introduc platina, ca metal monetar, ns abandoneaz acest sistem, datorit rarittii metalului si a valorii foarte ridicate. In prezent, recunoasterea general ca mijloc de plat de ctre toti participantii la d erularea tranzactiilor n economie, este atribuit bancnotelor, monedelor metalice s i banilor de cont sau scripturali. 1.2.2. FUNCTIA DE ETALON AL VALORII BUNURILOR SCHIMBATE Reprezint cea mai important functie, ntruct permite exprimarea valorii bunurilor eco nomice, n termeni monetari si efectuarea de comparatii ntre preturile diferitelor bunuri si servicii. Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul val orii prezint o anume caracteristic si anume inconstanta. Moneda sau banii, cu care se msoar valoarea tuturor bunurilor si serviciilor si a raporturilor de echivalen t dintre acestea, poate varia de-a lungul unei perioade de timp. In acest scop se utilizeaz puterea de cumprare , aflat n raport invers proportional cu modificarea p returilor.

Alturi de caracteristica variabilittii n timp, moneda ca standard al valorii, prezi nt si trstura indispensabilittii, n sensul c detinerea banilor este absolut necesar fi crui individ pentru obtinerea bunurilor de care au nevoie si pe care le prefer. 1.2.3. FUNCTIA DE REZERVA A VALORII (MIJLOC DE TEZAURIZARE) Inclinatia spre economisire att a populatiei ct si a agentilor economici, conduce la constituirea unor depozite sau rezerve de valoare. Alturi de imobile, terenuri , lucrri de art, bijuterii, moneda constituie o form a acestor rezerve de avere. Avantajul utilizrii monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de lichiditate , comparativ cu celelalte forme. La modul general, prin lichiditate se ntelege usurinta cu care anumite active sun t convertite n moned, ntr-un interval scurt de timp si cu costuri minime de convers iune.

Intruct mentinerea unei rezerve de valoare sub form de imobile sau alte active rea le, presupune un inconvenient major, atunci cnd se doreste realizarea unei tranza ctii si transformarea n lichiditti imediate, rezult c populatia si agentii economici pstreaz sumele mari de bani fie n numerar, fie n moned scriptural. In anumite circumstante, moneda nu reperzint o rezerv efectiv a valorii. Este cazul perioadelor de crestere rapid a preturilor, si de manifestare a inflatiei. In as emenea situatii, valoarea nominal a plasamentelor efectuate nu reprezint valoarea real a acestora, iar rata dobnzii nu compenseaz, dect partial, pierderea de valoare datorat inflatiei. Ca alternativ, se caut forme de prezervare a valorii, dintre car e aurul este o modalitate preferat dup anii 70, cnd inflatia si pretul petrolului au sporit, iar cea mai popular investitie o reprezentau plasamentele n metale pretio ase. Datorit riscului pe care l prezint conservarea averii n active a cror valoare nu este fixat n functie de evolutia n timp a inflatiei, rezult c cele mai preferate forme de rezerv a valorii sunt depozitele la termen, activele financiare de natura obliga tiunilor si conturile curente persoanle, care permit o actualizare a valorii ace stora n raport cu inflatia. 1.2.4. FUNCTIA DE STANDARD AL PLATILOR AMANATE SI BAZA A CREDITULUI Prin aceast functie ndeplinit de moned se evidentiaz rolul n exprimarea valorii contra ctelor pe termen lung, respectiv, stabilirea n momentul actual a unei sume ce urm eaz a fi ncasat sau pltit la o dat viitoare, precum si rolul de mijlocitor al creditul ui. Dezvoltarea tranzactiilor la termen pe pietele de capital nationale si internati onale, reprezint, de asemenea, un factor ce permite manifestarea banilor n aceast f unctie. 1.2.5. FUNCTIA DE UNITATE DE CONT Din functia de baz a monedei, cea de etalon a valorii, rezult c toate bunurile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar, prin preturi, ceea ce face p osibil realizarea de nregistrri contabile si efectuarea de analize financiare. Indeplinind functia de unitate de cont, moneda permite realizarea de comparatii n timp si cuantificarea valorii adugate n cadrul activittii economice. Functia de unitate de cont, poate fi ndeplinit de moned, fr existenta fizic a acesteia . Asemenea cazuri se manifest atunci cnd pretul unor bunuri si servicii este expri mat ntr-o alt moned ce apartine fie unei alte perioade de timp, fie altei tri. Un exemplu l reprezint unitatea de cont, denumit DST (Drepturi Speciale de Tragere) care a fost creat n 1970, de ctre FMI ca activ de rezerv al bncilor centrale, antren ate n procesul finantrii internationale. Initial, moneda DST s-a bazat pe 16 monede pentru ca din anul 1981 s fie redefini t n functie de 5 monede: $, DM, FF, , Y. Aceast definire a condus la utilizarea cu u surint a DST ca unitate de cont n sectorul privat si n numeroase tranzactii comerci ale internationale. Desi evaluarea tranzactiilor se realizeaz n DST, plata acestor a trebuie realizat ntr-una din monedele aflate efectiv n circulatie. Astfel, moneda DST, desi exist ca unitate de cont, nu poate exista si ca mijloc de plat. 1.3. CLASIFICAREA SI CARACTERISTICILE MONEDEI

De-a lungul evolutiei sale, moneda a cunoscut diferite forme de existent, de la f orma marf a acesteia la forma abstract sau moneda semn. Pentru a ntelege modificrile de ordin cantitativ si calitativ care au marcat evolutia monedei, este necesar att o clasificare n functie de anumite criterii, ct si un studiu al principalelor c aracteristici.

1.3.1. CLASIFICAREA MONEDEI 2. Forma de existent a monedei este un prim criteriu de clasificare, n functi e de care se distinge: (A) moneda material si (B)moneda scriptural. A.Moneda material cunoaste dou forme, n functie de calitatea materialului din care este confectionat: moneda din metal si moneda din hrtie. Moneda metalic , cunoscut nc din antichitate, este alctuit din metale comune, obisnui te sau din metale pretioase. In Egiptul Antic, ca instrument de schimb se folose a arama, iar n mileniul al II-lea .e.n., aurul. La nceput se utilizau lingourile, d ar, datorit inconvenientului pe care l prezentau prin operatiunile de divizare si cntrire n momentul schimbului, s-a trecut la forma propriu-zis a monedelor, ca piese metalice. Generalizarea metalelor pretioase ca metal monetar a fost posibil datorit calittilo r fizice si chimice ale acestora. Desi utilizarea metalelor pretioase ca metal monetar a prezentat avantaje certe, iar procesul schimbului a fost fluidizat, dezvoltarea dimensiunilor vietii econ omico-sociale reclama, la un moment dat, o cantitate mai mare de metal pretios. Cantitatea limitat de metal pretios si chiar utilizarea acestuia n alte scopuri de ct cele monetare, a condus la manifestarea unui dezechilibru ntre cererea si ofert a de moned din metalul pretios, si a impus cutarea altor forme de moned. Moneda de hrtie, care mbrac la rndul ei dou forme: moneda de hrtie reprezentativ (biletul de banc sau bancnota); moneda conventional (emis de stat). Moneda de hrtie reprezentativ are la baz o anumit garantie, iar mrimea, cantitatea s i circulatia acesteia este precis reglementat. Cele mai reprezentative, forme sun t: biletele de banc si bancnotele. Valoarea nominal a unui bilet de banc ar trebui s fie garantat cu valori reale, resp ectiv s existe un stoc de metale pretioase, la emitent, ceea ce d posibilitatea tr ansformrii n aur prin convertibilitate. Aparitia biletului de banc (bancnota) s-a realizat prin dou modalitti: Certificatul de depozit; Circulatia cambiilor. Existenta certificatelor de depozit este plasat n timp, n China, n secolul al X-lea, cnd se prezentau n cadrul schimbului, anumite nscrisuri care echivalau cu o cantit ate de metal pretios.

Principalele avantaje pe care le prezenta bancnota, sub forma certificatului de depozit constau n urmtoarele: se nlturau riscul si cheltuielile antrenate de efectuarea transportului; se adapta mai usor cantitatea de moned la dimensiunile tranzactiilor din economie ; conferea detintorului siguranta c emitentul va plti suma nscris pe biletul de ba Prin aparitia cambiilor, biletul de banc sau bancnota intr n circulatie, n sensul c o rice detintor al unei cambii (care reperzint o anumit obligatie a emitentului), dac o depune la banc, primeste, n schimb, bancnota proprie a acesteia.

Cealalt form de existent a monedei de hrtie o reprezint moneda emis si pus n circula de ctre stat, numit si moneda de hrtie conventional sau hrtie moned. Aceast moned es pur conventional. Scopul pentru care este emis l reprezint acoperirea unor nevoi ale statului si, n special, aceast moned ndeplineste functia de mijloc de circulatie.

B.Moneda scriptural (de cont) reprezint o form a bancnotei, bazat pe ncredere (moned f iduciar) si care cunoaste importante modificri din punct de vedere al formei de pr ezentare. Cecurile si viramentele constituie forme actuale ale monedei fiduciare , emisiunea lor avnd la baz deschiderea unui cont la banc de ctre agentii economici. Circulatia monedei scripturale se limiteaz la nregistrri n conturile bancare prin c are se diminueaz, respectiv, se majoreaz sumele din conturile corespondente. O alt form de existent a monedei scripturale o reprezint crtile de plat (cardurile bancare) si moneda electronic. 2. In functie de unitatea emitent distingem urmtoarele forme de moned: moneda creat de agentii economici; moneda creat de tezaur sau trezoreria statului; moneda creat de bnci. Moneda creat de agentii economici a functionat n cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur. In baza acestui mecanism, agentii economici se prezentau la mo netrie cu lingouri de aur si primeau n schimb echivalentul n aur moned. Un lingou st andard reprezenta 400 uncii, respectiv 12,44 kg aur. Moneda creat de tezaur reprezint moneda creat de trezoreria statului n functie de ne cesittile economiei reale, si prin respectarea restrictiilor impuse de politica m onetar.

Moneda creat de ctre bnci cuprinde att moneda creat de ctre banca central ct si moned reat de ctre bncile comerciale. Moneda scriptural creat de ctre bncile comerciale apar sub forma soldurilor creditoare nregistrate la nivelul ntregului sistem bancar, s i se regseste n economie sub forma creditelor acordate. Moneda creat de banca centr al se regseste, n circulatie sub forma numerarului (moned metalic si bancnote) aflat la detintorii nebancari. Moneda creat prin procesul creatiei monetare se regseste n pasivul bilantului la ni velul bncii centrale si al bncilor comerciale. 3. In functie de obligatia pe care si-o asum banca emitent se disting urmtoarele fo rme de moned: moneda convertibil moneda neconvertibil Prin definitia dat de FMI, convertibilitatea reprezint, n sens larg, desfiintarea r estrictiilor si discriminrilor n domeniul pltilor si transferurilor internationale, iar n sens restrns, obligatia bncilor din fiecare tar de a cumpra propria moned detin ut de alte bnci cu conditia ca aceasta s provin din operatiuni curente.

Convertibilitatea monetar a cunoscut dou forme principale: convertibilitatea metal ic si convertibilitatea n valut, fiecare din acestea putnd mbrca forma convertibilitti interne si externe. Convertibilitatea metalic s-a practicat n perioada etalonului aur-monede, mecanism ul acesteia dnd posibilitatea schimbrii n aur a ntregii cantitti de bancnote detinute de populatie sau de agentii economici. Convertibilitatea n valut, ca form a convertibilittii care se practic n prezent, a fos t adoptat de trile europene n anul 1958, si d posibilitatea transformrii unei monede n alta. In conditiile convertibilittii interne, att rezidentii ct si nerezidentii po t, n mod liber, s vnd si s cumpere devize n schimbul monedei nationale, si se pot face operatiuni cu devize. In Romnia, n anul 1991, s-a adoptat forma convertibilittii i nterne a leului n valute. Convertibilitatea extern n valut este rezervat numai persoanelor nerezidente si este

limitat datorit nivelului limitat al rezervelor valutare ale trilor. Avantajele convertibilittii n valute constau n urmtoarele: stimuleaz realizarea echilibrului valutar al trii respective; face posibil sporirea eficientei comertului exterior; este posibil resturcturarea permanent a economiei prin dezvoltarea celor mai efici ente sectoare; cursurile valutare se fixeaz pe baza raportului real ntre cerere si ofert. Moneda neconvertibil cuprinde numai moneda care circul n cadrul granitelor national e si care este detinut numai de ctre persoanele rezidente. 4. Dup valoarea intrinsec , moneda cunoaste urmtoarele dou forme: moneda cu valoare integral, contine o cantitate de metal pretios, egal cu valoare a nominal atribuit. moneda-semn (numit si fiduciar) are inscriptionat o valoare nominal diferit de valoa rea real a materialului din care este confectionat. 5. Dup capacitatea liberatorie (circulatorie) a monedei se poate face distinctie n tre: moneda legal; moneda facultativ; moneda fractionar.

Moneda legal este stabilit prin lege, (n 1867, n Romnia se adopt ca moned leul, cu 100 subdiviziuni numite bani) si are capacitate circulatorie sau liberatorie nelimit at. Moneda facultativ este moneda care exist ca alternativ de constituire a depozitelor , n perioadele de manifestare a inflatiei si de depreciere a monedei nationale. I n general, este o moned strin, care nu fluctueaz puternic la manifestarea anumitor f actori din interiorul granitelor nationale, asigurnd o protectie a economiilor po pulatiei si ale agentilor economici. Nu este moned legal, dar este acceptat de inst itutiile bancare.

Moneda fractionar este specific perioadei bimetalismului si caracterizeaz moneda de argint, care circul paralel cu moneda de aur. Din diversitatea formelor de prezentare a monedei de-a lungul evolutiei, rezult c anumite caracteristici s-au mentinut n permanent, astfel nct s permit ndeplinirea tutu or functiilor sale. 1.3.2. CARACTERISTICILE MONEDEI Portabilitatea, divizibilitatea si recunoasterea cu usurint reprezint caracterist ici ale monedei metalice. Dezvoltarea creditului face ca aceste trsturi s fie mai p utin importante, astzi. Acceptabilitatea reprezint o caracteristic a monedei, indiferent de forma acesteia si de perioada de timp n care a circulat. Cu ct o moned este mai acceptat, cu att es te mai cutat, respectiv este universal dorit, ntruct n schimbul ei pot fi primite bunu ri si prestate servicii. Stabilitatea Pentru ca utilizarea monedei s fie satisfctoare, este necesar ca aceasta s fie carac terizat prin stabilitate. Atunci cnd moneda este utilizat ca rezerv a valorii sau ca standard al pltilor amnate , este important ca valoarea monedei s nu prezinte fluctuatii semnificative. Instabilitatea monedei creeaz dificultti n procesul de utilizare a acesteia ca mijl

oc de schimb. Cnd populatia si pierde ncrederea n moneda national, atunci va ncerca s e elibereze de aceasta, ct mai repede posibil. Stabilitatea nu trebuie considerat ca o invariabilitate a monedei. O scdere modera t a valorii monedei poate fi acceptat si argumentat ntr-o economie, atunci cnd pretur ile nregistreaz o crestere gradual. De asemenea, poate aprea normal si mentinerea nem odificat a valorii monedei de-a lungul unei perioade de timp. Atributele legale ale monedei reprezint caracteristici stabilite prin lege si se refer la: A legalitatea monedei; B etalonul monetar. A. Legalitatea monedei Scopul declarrii legalittii monedei este acela de a creste acceptabilitatea aceste ia. De-a lungul timpului, legile cu privire la moneda legal au avut diferite grad e de complexitate, dar acestea s-au simplificat. Leul, moneda legal a Romniei, are carcteristica de moned legal pentru orice sum si pentru orice scop. Depozitele con stituite n alt moned, dect cea national, pot genera avantaje pentru detintorii acestor a, ca urmare a cursului de schimb, dar nu sunt recunoscute ca moned legal. B. Etalonul monetar In functie de materialul care a stat la baza definirii monedei se disting etaloa ne monetare metaliste si nemetaliste. In cadrul etaloanelor metaliste se remarc e talonul aur, etalonul argint si bimetalismul. In prezent, etalonul monetar l repe rzint puterea de cumprare. Primul sistem monetar al Romniei (1867) adopt etalonul bi metalist, n care rolul de echivalent general l ndeplineste att aurul ct si argintul. Unitatea monetar fixat prin lege, este stabilit la 0,3226 gr aur si 5 gr argint. Ra portul de valoare dintre cele dou metale s-a stabilit la 1/14,38. In 1890, odat cu trecerea la monometalism, leul a fost definit numai printr-o cantitate de aur: 1 leu = 0,3226 gr. Legea monetar adoptat n 1929, cu prilejul reformei monetare de s tabilizare redefineste moneda national; 1 leu = 0,010 gr aur, ceea ce nseamn o deva lorizare de 32,26 ori fat de ultima definire. Alte momente n evolutia monedei nati onale sunt marcate de reformele monetare din 1952 si 1954. In 1952, legea revalo rizeaz leul prin stabilirea continutului n aur la 79,346 mg aur, iar n 1954, contin utul n aur sporeste la 0,148112 gr aur fin, aceasta fiind ultima definire n aur a monedei nationale. 1.4. PUTEREA DE CUMPARARE A MONEDEI Puterea de cumprare este dat de valoarea monedei. Aceast valoare se calculeaz la rndu l ei pe baza cantittii de bunuri ce pot fi procurate cu o unitate monetar, deci pe baza preturilor. Puterea de cumprare a unei monede este variabil, deoarece cantitatea si valoarea b unurilor ce pot fi procurate difer si ele. Variatia valorii monedei si deci a puterii ei de cumprare este n functie de : perioade; loc; situatii conjuncturale. Rezultatul se concretizeaz n fluctuatiile de pret. In orice moment trebuie fixat un raport rational ntre circulatia monetar si cantit atea de produse si servicii realizate de economia real. Cnd moneda avea acoperire n aur si argint, puterea ei de cumprare era apropiat de valoarea intrinsec a aurului sau argintului continut de fiecare moned. Cu att mai mult exista aceast acoperire, cnd monedele erau confectioante din aur si argint. Puterea de cumprare a monedei poate creste prin aplicarea unor msuri deflationiste . Deflatia presupune n primul rnd, restngerea semnelor monetare aflate n circulatie. De asemenea, trebuie avut n vedere abuzul de credit , care alturi de abuzul de hrt ie moned constituie cauze principale ale inflatiei ridicate si deci ale puterii r

eduse de cumprare a monedei. Statul trebuie s-si echilibreze bugetul in special pr in veniturile normale, nu prin emisiune de moned. Puterea de cumprare a unei monede se poate stabili pe plan national si la nivel i nternational. Si n acest din urm caz, puterea de cumprare are la baz sistemul de pre turi, dar prin rapotare la alte monede nationale, prin cursul valutar sau rata d e schimb. Raportarea se face de cele mai multe ori nu n mod direct, ci pe baza un or monede de referint cum ar fi: dolarul american, euro, lira sterlin, yenul japo nez. Pe plan international, n stabilirea puterii de cumprare a intervenit notiunea tandard al valorii. Standardul de valoare este moneda national ntr-o anumit d si care se bazeaz pe functia banilor de moned de schimb si pe lichiditatea entru determinarea puterii de cumprare sunt luate n consideratie doar moneda, rile de cltorie si depozitele stocabile. de s perioa lor. P cecu

Se poate afirma c puterea de cumprare a monedei, nseamn de fapt valoarea ei n raport cu un bun. Deci ce cantitate dintr-un bun poate fi achizitionat cu o unitate mone tar sau cu un numr de unitti monetare. Teoria modern privind puterea de cumprare a monedei utilizat pe plan mondial, ct si tara noastr se bazeaz pe un cos, n care bunurile sunt ponderate n functie de rolul lor n operatiunile comerciale si care la rndul lor au n vedere utilitatea produselor l uate n consideratie. Continutul cosului difer de la o tar la alta, n functie de obice iuri, necesitti stricte, traditii, locul geografic etc. De exemplu, pentru o tar d intr-o zon geografic cald, n cos nu va intra nclzirea apartamentelor pe timpul iernii. In conformitate cu produsele pe care le cuprinde, cosul are un pret, care poate fi exprimat prin urmtoarea relatie matematic: P= aipi n care: P = pretul cosului; ai = ponderea produsului i n totalul operatiunilor comerciale; pi = pretul monetar al produsului i. In final se stabileste valoarea produsului cos, format din i produse si care asa c um am artat, difer de la o tar la alta. CAP. 2 MASA MONETARA SI CIRCULATIA MONETARA 2.1. DEFINIREA MASEI MONETARE 2.2. INDICATORI DE STRUCTURARE SI AGREGATE MONETARE 2.3. CONTRAPARTIDELE MASEI MONETARE 2.4. CIRCULATIA MONETARA

2.1. DEFINIREA MASEI MONETARE Masa monetar reprezint un indicator care desemneaz totalitatea mijloacelor bnesti existente n nomia unei tri la un moment dat, sau ca medie pe o anumit perioad; este un indicator static, care se cuantific pe baza bilantului centralizat al ntre gului sistem bancar dintr-o tar, dup deducerea operatiilor duble dintre bnci.

Detintorii de moned apartin att sectorului bancar, ct si celui nebancar. Sectorul ba ncar al economiei este reprezentat de bncile comerciale care detin rezerve n moned a bncii centrale (bilete de banca si depozite n cont curent), iar sectorul nebanca r al economiei este constituit din agentii economici si populatie, care detin ba ncnote, moneda metalic si depozite n conturile curente la bncile comerciale. Rezult ca masa monetar este constituit dintr-un stoc de creante asupra bncilor, crea nte aflate n posesia utilizatorilor de moned. Msurarea masei monetare se poate realiza prin dou modalitti: 1) prin nsumarea cantittilor de moned care figureaz n activul bilantului partici pantilor din economie; 2) prin nsumarea datoriilor care figureaz n pasivul bilantului bncilor comercia le si n pasivul Bncii Centrale; Identitatea contabil care se manifest ntre aceste componente demonstreaz c, la nivelu l economiei, creantele monetare asupra bncilor sunt egale cu datoriile, respectiv cu angajamentele acestora. 2.2. INDICATORI DE STRUCTURARE SI AGREGATE MONETARE Din punct de vedere statistic, pentru msurarea masei monetare se recurge la struc turarea acesteia, ceea ce permite calcularea indicatorilor si a agregatelor mone tare. Delimitarea componentelor masei monetare din circulatie se realizeaz dup criteriil e utilizate n statistica monetar international. A. Din punct de vedere al sferei pe care o serveste masa monetar poate fi an alizat ca moned scriptural (bani de cont) si numerar. Aceste sume apar ca solduri n conturile bancare si numerar aflat in posesia agentilor economici sau populatie i; B. Din punct de vedere al detintorilor de moned, se disting: Mijloace bnesti (monede) ce apartin sectorului public; Mijloace bnesti ale sectorului privat. C. Din punct de vedere al rotatiei si al importantei, se disting: Mijloace bnesti cu circulatie curent; Mijloace bnesti economisite; Alte mijloace bnesti. D. Din punct de vedere al lichidittii avem: Lichiditti primare; Lichiditti secundare; Lichiditti tertiare. Agregatele monetare sunt stabilite de ctre autorittile monetare, tinnd seama de tre i criteri principale: a) eficienta agregatelor monetare; b) caracterul controlabil; c) disponibilitatea statistic.

a) Eficienta agregatelor monetare se apreciaz n functie de capacitatea acest ora de a se constitui n obiective intermediare ale politicii monetare. Acestea tr ebuie s ofere informatii complexe si s evidentieze evolutia comportamentului agent ilor economici. b) Caracterul controlabil al agregatelor monetare exprim influenta pe care o poate exercita autoritatea monetar atunci cnd se constat c evolutia unui agregat nu este corespunztoare si se ncearc corijarea acestuia. c) Disponibilitatea statistic desemneaz calitatea agregatului monetar de a f i rapid disponibil si n msur s permit autorittilor monetare o reactie rapid. In genera , se recomand agregate mai restrnse, mai usor de calculat.

Operatiunile de armonizare monetar european au debutat prin definirea unor agregat e, denumite M,M si M. M = bancnote si piese metalice + depozite la vedere; M = M + carnete de economii exigibile la vedere; M = M + titlurile organismelor de plasament colectiv + certficate de depozit cu sc adente de maxim 2 ani. La modul general se poate aprecia c: agregatul M regrupeaz toate mijloacele de plat efective si depunerile n cont uri curente, deci toate mijloacele bnesti cu circulatie curent; agregatul M este mai cuprinztor si include n afar de M ansamblul plasamentel or la termen n vederea economisirii, posibil a fi transformate n lichiditti, ntr-un anumit interval de timp; agregatul M include pe lng M active cu diferite grade de lichiditate, in str uctura crora se afl certificatele de depozite si bonurile de cas. Dac se utilizeaz criteriul lichidittii, se poate construi agregatul L, care nglobeaz toate celelalte componente precedente, la care se adaug titlurile pe termen mediu si lung, care pot fi transformate mai lent n lichiditti.

Indiferent de numrul agregatelor utilizate, componenta M a masei monetare este ce a mai activ, n sensul c intermediaz cel mai mare numr de acte de vnzare-cumprare din e onomie.

Analiza elementelor privind masa monetar n circulatie si structura acesteia, pe ba za datelor publicate de statistica monetar international, pune in evidenta faptul c: mijloacele bnesti, sub form de lichiditti (M) detin aproximativ 60% din masa mone Asia; 40% n trile din America Latin; 27-28% n trile industrializate. obiectivele n domeniul politicilor monetare din tarile industrializate includ si evolutia agregatelor monetare. In anul 1990 n SUA s-a urmrit o crestere de 3-7% a agregatului M, n Japonia o crestere de 10-12%, n Germania de 4-6%, iar n Olanda o cr estere de 5%. Utilizarea agregatelor monetare ca obiective intermediare ale politicii monetare poate fi demonstrat n cazul Romniei, n contextul situatiei monetare a anilor 1991 1 994. In aceast perioad, BNR a utilizat M ca obiectiv intermediar, urmrind prin progr am o crestere a cantittii de moned mai mic dect a PIB nominal, cu scopul de-a compri ma presiunile inflationiste. Desi cantitatea de moned a crescut mai lent dect PIB n expresie nominal, lichiditate a din sistem nu a reprezentat o constrngere pentru cresterea preturilor. 2.3. CONTRAPARTIDELE MASEI MONETARE Stocul de moned aflat la detintorii nebancari apare n pasivul bncilor comerciale, ca moned scriptural si n pasivul bncii centrale sub forma de biletelor de banc. In acest mod, banii reprezint titluri de creant ale posesorilor lor asupra bncilor emitente. Contraposturile sau contrapartidele masei monetare, care figureaz n pasi vul bilanturilor bncilor emitente sunt reprezentate de elementele de activ din bi lantul acestora. Masa monetar n circulatie are drept contraposturi n activul bncii de emisiune: Metal monetar; Valutele si titlurile exprimate n moned strin (devize); Creditele acordate statului; Credite acordate bncilor comerciale si altor institutii financiare. Statisticienii monetari regrupeaz n categorii semnificative contrapartidele si con

sider esentiale: A contrapartida exterioar; B creditele interne.

A. Contrapartida exterioar reprezint expresia contabil a influentei relatiilor economice internationale asupra masei monetare. Astfel, soldul balantei de plti exercit o influent direct asupra nivelului masei monetare. Un import de mrfuri antre neaz o diminuare a ncasrilor n moneda national, ntruct ntreprinztorul care realizeaz tiunea transform aceast moned n valut. Exportul conduce la cresterea ncasrilor, ntruc mele primite n valute sunt convertite n moneda national. In acest mod se poate expl ica influenta pe care deficitul sau excedentul balantei de plti, o exercit asupra masei monetare si asupra lichidittii interne. Asa se intelege modul n care contrapartida exetrioar constituie expresia monetar a so ldului balantei de plat. Variatia masei monetare este nsotit de o variatie de aceea si mrime a detinerilor de aur si devize ale bncii centrale. B. Contrapartida credite interne Sub aceast denumire sunt regrupate: Creditele acordate statului (sub forma achizitiei de titluri publice si care reflect creantele asupra Trezoreriei); Creditele interne acordate de bnci economiei (sub forma creditelor acorda te agentilor economici si a obligatiunilor emise de ntreprinderi si detinute de bn ci). La modul general, atunci cnd o banc acord un credit unui client, se produce o spori re a dimensiunilor sumelor att n activul, ct si n pasivul bilantului. Astfel, bncile n deplinesc un rol monetar atunci cnd acord credite, ntruct la volumul existent al mas ei monetare se adaug o nou cantitate. In concluzie, masa monetar nteleas ca totalitatea mijloacelor de plat din sectorul n ebancar, are acoperire n metale pretioase, valute si devize, creante asupra trezo reriei si credite acordate economiei. 2.4. CIRCULATIA MONETARA Importanta monedei n economie este dat de msura n care aceasta circul si finanteaz tra nzactiile economice. Potrivit relatiei lui Irving Fisher, ecuatia cantitativ a monedei permite msurarea cererii de moned din economie: MV = PQ n care: M = masa monetar; P = nivelul preturilor; Q = volumul bunurilor si serviciilor; V = viteza de circulatie a monedei. Din aceast relatie rezult c viteza de circulatie a monedei, V, depinde de volumul t ranzactiilor si nivelul masei monetare. V = P x Q V = volumul tranzactiilor M Astfel, viteza de circulatie a monedei se stabileste n functie de numrul de acte d e vnzare-cumprare pe care le mijloceste un semn bnesc, de o anumit valoare, ntr-o anu mit perioad de timp. Viteza de circulatie micsoreaz sau amplific volumul masei monetare, dup cum aceasta cunoaste o accelerare sau ncetinire. In practic este dificil s se msoare cu exactitate numrul circuitelor efectuate de mo ned, din acest motiv calculndu-se un alt indicator, viteza de rotatie. Aceasta arat frecventa cu care banii se rentorc la banc, si poate s fie determinat s ub form de coeficient sau n numr de zile.

Sub form de coeficient, viteza de rotatie arat numrul de rotatii pe care le realize az masa monetar pentru a servi un anumit numr de acte de vnzare-cumprare. Pentru a cu antifica operatiunile de vnzare-cumprare se calculeaz rulajul bnesc, respectiv ncasril e si pltile realizate n decursul unei perioade. Relatia vitezei de rotatie devine, astfel: Vr = Rulaj bnesc = R Masa monetar M Numitorul fractiei reprezint masa monetar calculat ca medie (trimestrial sau anual). Cu ct rulajul bnesc este mai mare, cu att un semn bnesc efectueaz mai multe rotatii. Ca durat n dz = Dp = M Vr unde: Dp = Vr = zile, viteza de rotatie se poate exprima astfel: x Dp R durata perioadei de analiz (90 zile sau 360 zile); viteza de rotatie sub form de coeficient.

Pentru a rspunde necesittilor curente ale circulatiei monetare, semnele bnesti afla te n circulatie prezint diversitate, att din punct de vedere al valorii, ct si al nu mrului. Astfel, prezint important structura numerarului, ca principal component a masei mone tare, M si a crui emisiune se afl n sarcina BNR. Pentru determinarea vitezei de rotatie a monedei se calculeaz indicatori pentru d iferitele componente ale masei monetare, astfel: miscarea bancnotelor este msurat prin analiza vrsmintelor si retragerilor ef ectuate la ghiseele bncii centrale; rata de rotatie a depozitelor la vedere se calculeaz ca sold mediu al con turilor la vedere, pentru o anumit perioad de timp; rata de rotatie a altor forme de moned se determin gradul de variabilitate al diferitelor mijloace bnesti (cu miscare lent). Asupra vitezei de rotatie a monedei pot actiona anumiti factori, diferiti n funct ie de forma de existent a masei monetare ca numerar sau bani de cont. In cazul numerarului aflat n circulatie, factorii de influent direct, se prezint ast fel: pe msur ce cresc veniturile populatiei, se nregistreaz o diminuare a vitezei de rotatie; cu ct frecventa obtinerii veniturilor este mai mare, cu att viteza de rota tie sporeste; sporirea dimensiunilor procesului de economisire antreneaz scderea vitezei de rotatie; existenta unui decalaj de timp mare ntre momentul obtinerii veniturilor s i al cheltuielilor, diminueaz viteza de rotatie; In acest mod, autorittile monetare pot analiza gradul de activitate al stocului d e moned, fluctuatiile acesteia n timp, si pot adopta msurile necesare pentru o core ct dimensionare n raport cu alte variabile macroeconomice. CAP. 3 SISTEME MONETARE NATIONALE 3.1. SISTEMUL MONETAR, DEFINIRE, CONTINUT, ROL 3.2. CLASIFICAREA SISTEMELOR MONETARE 3.3. REGLEMENTAREA EMISIUNII DE MONEDA 3.4. CONVERTIBILITATEA MONETARA SI CURSUL DE SCHIMB 3.5. EVOLUTIA SISTEMULUI MONETAR AL ROMANIEI

3.1. SISTEMUL MONETAR, DEFINIRE, CONTINUT, ROL In literatura de specialitate, sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare si reglementare a circulatiei monetare dintr-o tar, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv. Cu aceeasi semnificatie este utilizat definitia dat de academicianul Costin Kirite scu, care apreciaz sistemul monetar national ansamblul normelor legale si al inst itutiilor care reglementeaz, organizeaz si supravegheaz relatiile bnesti dintr-un st at. Aparitia sistemelor monetare poate fi plasat, conform aprecierii istoricilor mone tari, att n perioada antichittii ct si a Evului Mediu, O dat cu formarea statelor, acestea si-au asumat roluri monetare, respectiv rolul de a crea moneda, de a defini unitatea monetar si de a stabili paritatea metalic. Politica monetar a fiecrui stat, determinat de conditiile generale de dezvoltare a le acestuia, necesit existenta unui sistem monetar unic, cu scopul de a asigura s tabilitatea si elasticitatea sistemelor monetare. Astfel, sistemele monetare prezint trsturi comune, generale, dar se particularizeaz n functie de specificul national si al perioadei. La modul general, se consider c un sistem monetar cuprinde urmtoarele elemente: a) metalul monetar; b) unitatea monetar; a) baterea si circulatia monedei; b) emisiunea si circulatia bancnotelor; c) emisiunea si circulatia monedei scripturale. a) Metalul monetar constituie baz a sistemului monetar, n sensul c reprezint metalul din care sunt confectionate monedele care circul n interiorul granitelor unui sta t, putnd fi reprezentat de aur, argint sau de ambele metale. Sistemele monetare bazate pe aceste metale monetare se numesc sisteme metaliste, n cadrul crora se disting: Sisteme monometaliste (bazate pe un singur metal monetar); Sisteme bimetaliste (bazate pe dou metale monetare). b) Unitatea monetar este strns legat de metalul folosit pentru baterea monedei si s e caracterizeaz prin dou elemente definitorii: valoare paritar; paritate monetar. Valorea paritar reprezint cantitatea de metal pretios care se atribuie, prin lege, unei unitti monetare. In 1933, de exemplu, un dolar era definit printr-o cantitate de 1,504 gr aur, ia r n anul 1934, un dolar reprezenta 0,888 gr aur. In functie de evolutia etalonului monetar, valoarea paritar a fost definit fie n au r, fie printr-o alt moned (n perioada etalonului aur-devize). Odat cu nfiintarea monedei cos DST, prevzut n statutul FMI din 1969, a existat posibi litatea definirii valorii paritare, prin raportarea unei monede la DST (1 DST = 1,356 $ sau 1 $ = 0,737 DST). Paritatea monetar reprezint raportul valoric dintre dou unitti monetare. Dac n anul 1 968, lira sterlin era definit prin 1 = 2.132 gr aur, iar dolarul reprezenta 1 $ = 0,888 gr aur, atunci paritatea monetar era dat de raportul: 2,132 gr aur / = 2,40 $/

0,888 gr aur/$ Astfel, unitatea monetar, confer banilor dintr-o tar, caracter national, respectiv uniforma national pe care o mbrac acestia.

c) Baterea si circulatia monedei ca element al sistemului monetar cuprinde bater ea: Monedelor cu valoare intrinsec (confectionate din aur si argint); Monedelor fr valoare deplin (confectionate din aliaje de metale nepretioase, zinc, aluminiu). In conditiile n care monedele erau confectionate din metale pretioase (aur, n spec ial) se asigur reglarea spontan a cantittii de moned n functie de necesittile economie i, fr supravegherea evolutiei cantittii de metal pretios, ceea ce conducea la chelt uieli considerabile ale functionrii unui asemenea sistem. Treptat, n circulatie, m onedele cu valoare integral au fost nlocuite cu monede din metale comune, iar dup p rimul rzboi mondial monedele din metale pretioase au fost eliminate complet din u tilizrile monetare. d) Emisiunea bancnotelor este reglementat la nivelul fiecrei tri si vizeaz aspecte r eferitoare la emisiune si la relatiile dintre banca central si bncile comerciale, cu scopul dimensionrii corecte a masei monetare. Preocuprile pe aceast linie, n cadrul unui sistem monetar, decurg din esenta bancno telor, care sunt nscrisuri ale bncilor de emisiune si ntrunesc anumite caracteristi ci: Convertibilitatea n metalul monetar; Valabilitate pe ntreg teritoriul unei tri; Moned reprezentativ (fiduciar) e) Emisiunea si circulatia monedei scripturale prezint important n cadrul unui sist em monetar prin faptul c de-a lungul timpului, statele au recurs la nlocuirea mone delor cu valoare integral si a bancnotelor convertibile cu bani de hrtie, neconver tibili, reprezentativi. La baza acestei nlocuiri a stat ideea egalittii ntre cantit atea de metal pretios si banii de hrtie reprezentativi, orice neconcordant ntre ace ste dou mrimi reprezentnd, n fond, o form de manifestare a inflatiei. 3.2. CLASIFICAREA SISTEMELOR MONETARE In functie de elementele componente ale sistemelor monetare, s-au putut identifi ca, de-a lungul evolutiei lor urmtoarele tipuri: A. sistemele metaliste; B. sistemele nemetaliste. A. Sistemele monetare metaliste au la baz metalul monetar, n functie de care se po ate realiza distinctia ntre bimetalism si monometalism.

Bimetalismul Fundamental, pentru functionarea acestui sistem, era baterea monedelor din dou me tale: aur si argint, ntre care exista un raport legal, fix. Moneda se putea bate liber, att n aur ct si n argint, cu un raport legal de 1/15,5 ( o cantitate de aur valora de 15,5 ori o cantitate egal de argint). Bimetalismul a fost adoptat n Anglia n anul 1716 si a fost mentinut un secol, n Fra nta n 1803 si a fost mentinut pn n 1876, iar n Romnia n 1867 fiind mentinut pn n an . Monometalismul Comparativ cu sistemul precedent, n cadrul monometalismului, rolul de metal monet ar este ndeplinit fie de aur, fie de argint. Marea Britanie a adoptat monometalismul n anul 1816, SUA n anul 1853, Portugalia n anul 1854, Germania n anul 1873, iar Rusia si Japonia n 1897. Atunci cnd metalul monetar (etalonul monetar) a fost reprezentat de argint, siste

mul a fost denumit silver standard, iar n cazul folosirii aurului ca metal monetar denumirea sistemului a fost gold standardacesta fiind cel mai rspndit sistem monomet alist. Sistemele sisteme sisteme sisteme d. monetare monetare monetare monetare bazate pe aur au cunoscut urmtoarele forme: cu etalon aur moned (Gold specie standard); cu etalon aur lingouri (Gold bullion standard); cu acoperire mixt (aur si devize) denumite gold exchange standar

a) Sisteme bazate pe etalonul aur moned se diferentiaz de celelalte sisteme p rin umrtoarele aspecte: reprezint forma clasic a etalonului aur; aurul circul liber n interiorul trii sub form de monede precum si n relatiile cu alte state; baterea monedelor de aur, n cadrul acestui sistem, era nelimitat; n circulatie existau bancnote liber convertibile n aur, la pretul stabilit de ctre stat; masa monetar se adapta la necesittile economiei prin baterea monedelor de aur si t ezaurizarea lor. Insuficienta cantittii de aur comparativ cu dimensiunile productiei au condus la renuntarea la acest etalon, n anii premergtori primului rzboi mondial, cu exceptia SUA unde s-a mentinut pn n anul 1923. b) Sisteme bazate pe etalonul aur lingouri, caracterizate prin urmtoarele trsturi: n circulatie se aflau bancnote convertibile n lingouri (1 lingou = 12,44 kg aur); convertibilitatea era limitat (erau convertibile numai sumele care aveau valoarea cel putin egal cu a unui lingou); aurul era folosit n relatiile de plat internationale; bncile de emisiune au nceput s concentreze cantitti importante de aut monetar; rolul bncilor centrale consta n interventiile prin care se urmrea echilibrarea mase i monetare, n functie de variatia stocului de aur. In perioada crizelor economice , sistemul monetar s-a caracterizat printr-o instabilitate accentuat; bancnotele convertibile aveau acoperire n aur monetar, numai n proportie de 30% 40%.

c) Sisteme bazate pe etalonul aur-devize Caracteristic acestor sisteme monetare a fost ca moneda aflat n circulatie s fie ga rantat att cu metal pretios (aur) ct si cu titluri de creant exprimate n moneda strin, numite devize. unitatea monetar a fiecrei tri era definit printr-o anumit cantitate de aur, sau prin tr-o valut; n circulatie existau numai bancnote convertibile n devize, care erau, ulterior, co nvertibile n aur, deci nu se mai manifesta o legtur direct ntre cantitatea de moned af lat n circulatie si cantitatea de aur monetar detinut de banca central; o astfel de organizare a generat o stare de dependent a sistemelor din trile mai p utin dezvoltate fat de cele dezvoltate, prin faptul c acoperirea n aur a monedei un ei tri reprezenta si acoperirea n aur a valutei altei tri; institutionalizarea acestui etalon monetar s-a realizat n cadrul Conferintei Mone tare si Financiare Internationale de la Bretton Woods, din 1944, ocazie cu care s-au pus bazele Sistemului Monetar International.

Dintre principiile care au stat la baza SMI retin atentia urmtoarele aspecte, str ict legate de functionarea etalonului aur devize: convertibilitatea diferitelor valute n dolari si a acestora n aur; ntre valutele diferitelor tri era admis o oscilatie de maxim 1% fat de paritatea ial. B. Sistemele monetare nemetaliste prezint caracteristica eliminrii aurului din def inirea unittii monetare, respectiv definirea monedelor se realizeaz fat de valuta a

ltei tri sau fat de o moned cos (DST), dup cum FMI recomand trilor membre, si se afl l bazele functionrii sistemelor monetare contemporane. Definitoriu pentru sistemele monetare actuale este etalonul putere de cumprare. Manifestarea puterii de cumprare, n calitate de etalon monetar, rezult din contribu tia diferit a bunurilor si serviciilor, din cadrul unei economii nationale sub fo rm de corespondent al monedelor aflate n circulatie. 3.3. REGLEMENTAREA EMISIUNII DE MONEDA C. Emisiunea monedei de hrtie Rolul monedei de hrtie n evolutia sistemelor monetare nationale este legat de ment inerea din antichitate pn n Evul Mediu, a anumitor nscrisuri si certificate care ate stau existenta unei cantitti de aur si argint bine determinate. Prin trecerea cer tificatului de la o persoan la alta se producea transferul cantittii de metal mone tar de la un detintor la altul. In anul 1609, Banca din Amsterdam a adoptat o initiativ prin care s-a procedat la emisiunea de bilete de banc n schimbul pieselor metalice care se aflau n circulati e. Aceste bilete se deosebeau de vechile certificate, ntruct nu corespundeau unei cantitti individualizate de metal. In raport cu piesele pe care le nlocuiau, biletele de banc prezentau avantajul une i utilizri mai usoare n tranzactiile zilnice; punerea n circulatie a unui bilet de banc antrena retragerea din circulatie a unei cantitti de metal de aceeasi valoare . Cu ncepere din anul 1656, Banca Suediei, trece la realizarea a dou operatii conc omitente: emisiunea de bilete si scontarea efectelor de comert. Astfel, biletele de banc au reprezentat o form de moned, distinct de moneda metalic, creat cu ocazia operatiilor de creditare, si a cror emisiune nu implica dect retrag erea unei cantitti echivalente de piese metalice. Bancnotele n acest fel emise, ca racterizate prin convertibilitate monetar, nu nlocuiau n totalitate moneda metalic, ci se adugau acesteia ndeplinind mpreun functiile specifice monedei.

In timp, s-au conturat dou pozitii monetare, concretizate n dou scoli a cror denumir e reflect esenta modului de reglementare a emisiunii si circulatiei biletelor de banc: scoala circulatiei monetare care contest natura monetar a biletului de banc si con ider c acesta reprezint un substituent al aurului; scoala bancar care consider c biletul de banc este un instrument de credit al eco iei, iar emisiunea acestuia depinde de conjunctura economic. Diferentierile s-au manifestat, de la o tar la alta, datorit modului de acoperire a cantittii de bancnote emise. Astfel, n cazul Angliei, acoperirea era asigurat n pr oportie de 100% n bonuri de tezaur. Pentru Banca Frantei, emisiunea bancnotelor n u era limitat, ntruct acestea erau convertibile n metal monetar (pn n anul 1848). In alte momente ale evolutiei sistemelor monetare, cantitatea de bancnote emise era contingentat la un nivel variabil n functie de nevoile circulatiei, dependente de cresterea produsului intern brut. In Belgia, stocul de aur trebuia s reprezinte 33% din angajamentele la vedere. In Elvetia, acest procent era de 40%, iar n Portugalia de 25%. Indiferent de sistem ele de acoperire adoptate, analiza reglementrii emisiunii si circulatiei bancnote lor evidentiaz rolul monetar al acestora si importantul caracter de instrument de credit n economie. In economia modern avantajele utilizrii biletelor de banc, respectiv a bancnotelor, decurg din caracteristicile acestora: sunt rezultat al procesului de creditare n economie; prezint o anumit stabilitate, care rezult din: acoperirea bancnotei; convertibilitatea bancnotei; prevenirea si eliminarea actiunilor de falsificare a bancnotei.

Acoperirea bancnotei rezult din obligatia emitentului de a detine un stoc de meta l pretios sau alte valori, care s stea la baza emisiunii. In functie de evolutia n timp si particularittile reglemetrilor din fiecare tar, pot fi identificate urmtoar ele forme de acoperire: acoperire metalic; acoperire n devize sau mijloace de plat stine; acoperire n efecte comerciale; acoperire n titluri emise de stat. Dintre msurile de eliminare a actiunilor de falsificare a bancnotei, pot fi retin ute urmtoarele: utilizarea unei hrtii speciale; semnarea bancnotei de ctre emitent; nscrierea bancnotelor; filigranarea hrtiei. D. Emisiunea monedei divizionare Monedele divizionare sunt piese metalice cu valori nominale sczute si utilitate n realizarea pltilor. Sunt confectionate din diferite aliaje, iar emisiunea lor se afl n atributiile Monetriei Statului. Dup confectionare, sunt depuse la banca centra l unde figureaz n activul bilantului si sunt nregistrate la aceeasi valoare n creditu l contului Trezoreriei. Pentru Trezorerie, emisiunea de moned reprezint o surs de venituri, ntruct valoarea m etalului si cheltuielile de batere a monedelor sunt inferioare valorii nominale a acestora. Scopul monedei divizionare este de a facilita tranzactiile din economie. E. Emisiunea monedei scripturale Moneda scriptural sau moneda emis de bnci este constituit din depozitele bncilor come rciale, respectiv din soldurile creditoare ale agentilor nebancari, transmise de la un agent la altul prin intermediul cecurilor si al viramentelor. Soldurile creditoare pot fi considerate moned autonom, distinct de biletele de banc si de moneda divizionar. Natura monetar a depozitelor este marcat prin realizarea unei diferentieri ntre urmt oarele tipuri de moned: moneda central care este reprezentat de moneda emis de Banca Central si cons t n biletele de banc emise si n soldurile creditoare nscrise la aceast banc n numele lor comerciale; moneda emis de bnci, este reprezentat de nscrierile n conturile curente ale bn cilor comerciale. Prima form de moned este aceea acceptat de toti participantii si n care toate celela lte forme de moned sunt convertibile la cererea detintorilor. Moneda nregistrat n con turile bncilor comerciale reprezint, de asemenea o form de moned real, ce nu constitu ie un substituent al monedei centrale, iar emisiunea acesteia este posibil ntre an umite limite. Fiecare banc comercial detintoare a unor sume exprimate n moned central retine 20% din moneda scriptural emis pentru acoperirea rezervei obligatorii si utilizeaz restul de 80% pentru acordarea de noi credite. Un astfel de fenomen si sporeste dimensiunile, raportat la ntregul sistem bancar. Dac diferitele bnci ale unei tri acord credite permanent n acest mod, iar beneficiari i acestora au acelasi comportament, rezult, la nivelul ntregului sistem bancar, o multiplicare a nivelului creditelor acordate economiei. Pentru cuantificarea multiplicatorului creditului, care arat pn la ce nivel sporesc dimensiunile monedei scripturale, pe baza unui depozit initial, n literatura de specialitate se utilizeaz dou relatii: a) m = 1 x Di R

n care:

m = reprezint multiplicatorul creditului; R = reprezint proportia rezervei obligatorii; Di = depozit initial. Aceast relatie evidentiaz faptul c dac o banc nu ar retine din moned disponibil rezerv de lichiditate, atunci mrimea multiplicatorului ar tinde ctre infinit, ntruct depoz itele constituite sunt acordate n totalitate sub form de credit. b) m = _____Di_________ R + N (R x N) n care: R = proportia rezervei obligatorii; N = proportia pltilor n numerar n totalul masei monetare; Di = depozit initial. Aceast relatie este considerat mai realist, ntruct ia n calcul si utilizarea disponibi littilor sub form de numerar N.

Pentru ntelegerea aplicabilittii acestor formule sunt necesare urmtoarele precizri: pentru ca mecanismul descris s functioneze, trebuie admis ipoteza conform creia b le al cror volum de credite se majoreaz trebuie s gseasc pe piat ntreprinztori decisi peleze la mprumuturi; totodat, pentru functionarea mecanismului, trebuie ca bncile care au posibilitatea acordrii de credite, s aib vointa de a profita de aceste circumstante; trebuie introdus n analiz alegerea portofoliilor, att la nivelul beneficiarilor s l distribuitorilor. In aceste conditii multiplicatorul creditului nu permite det erminarea nivelului depozitelor care apar efectiv n economie, ci numai a nivelulu i maxim al acestora, la un moment dat. Dac economia parcurge o perioad de prosperi tate, iar anticiprile sunt favorabile, att la nivelul bncii ct si al agentilor econo mici, se poate admite c volumul efectiv al depozitelor create coincide cu nivelul maxim al acestora.

3.4. CONVERTIBILITATEA MONETARA SI CURSUL DE SCHIMB

A. Convertibilitatea monetar In sens larg, prin convertibilitate se ntelege dreptul rezidentilor si al nerezin dentilor de a schimba moneda national cu alt moned strin, prin vnzare-cumprare pe piat fr nici o restrictie din punct de vedere al sumei schimbate, al scopului si al cal ittii celui care efectueaz operatiunea. Statutul Fondului Monetar International grupeaz monedele statelor membre n trei ca tegorii: convertibile, neconvertibile si liber utilizabile.

Includerea ntr-una din aceste trei grupe este corelat cu respectarea de ctre tara e mitent a anumitor obligatii: evitarea restrictiilor asupra pltilor si transferurilor internationale curente; evitarea practicilor valutare discriminatorii; schimbarea soldurilor n moned national detinute n strintate, n valuta trii ca reschimbarea, sau n DST; colaborarea n domeniul politicilor monetare referitoare la activele de rezerv. In anul 1996, un numr de 129 de tri acceptaser s respecte obligatiile prevzute n statu tul FMI, avnd moned convertibil . Trile cu moned neconvertibil sunt cele care nu ndeplinesc sau nu doresc s accepte con ditiile trecerii la convertibilitate impuse de FMI. Aceste tri cu valute neconver tibile pot desfsura doar schimburi internationale pe baz de clearing; se confrunt c u dificultti generate de pozitia deficitar a balantei de plti, si nu nregistreaz cres teri ale lichidittii internationale.

O moned poate fi considerat liber utilizabil dac ndeplineste concomitent dou conditii ste folosit pe scar larg n pltile si transferurile internationale si este negociabil p e principalele piete valutare internationale. Monede liber utilizabile sunt: euro, yenul japonez, lira sterlin, dolarul SUA. Privit de-a lungul evolutiei n timp, convertibilitatea a cunoscut dou forme princip ale convertibilitatea metalic si convertibilitatea n valute. Convertibilitatea metalic s-a practicat n perioada etalonului aur-moned si const n sc himbarea bancnotelor prezentate la banca de emisiune ntr-o cantitate de aur. Conv ertibilitatea metalic a cunoscut dou forme: integral si limitat. In cazul covertibilittii in valute, utiliznd criteriul ariei geografice de aplica re, se poate face distinctia intre convertibilitatea intern si cea extern. Atunci cnd se manifest simultan cele dou forme ale convertibilittii, potrivit terminologiei internationale, convertibilitatea este general. Convertibilitatea intern este definit ca reprezentnd nsusirea legal pe care o are o m oned de a se preschimba pe o alt moned pe un teritoriu delimitat, al trii de origine . Aceast convertibilitate poate fi limitat numai pentru anumite operatii sau poate functiona n limita unor plafoane. Pentru exprimarea continutului convertibilittii externe, se utilizeaz, ntr-un limba j simplificat, termenul valut (moned) convertibil. Pentru dobndirea statutului de moned convertibil, potrivit prevederilor articolului VII din statutul FMI este necesar ndeplinirea unor conditii: economice, financiar e, organizatorice de ctre trile care se angajeaz n procesul realizrii convertibilittii interne, dup cum urmeaz: existenta unui potential economic ridicat; echilibrarea balantei de plti; existenta unor rezerve internationale de lichiditate; - stabilirea unui curs real monedei nationale fat de alte monede, fundamentat ec onomic; flexibilitatea sistemelor economice, n scopul adaptrii productiei interne n functie de cerintele pietei mondiale; limitarea inflatiei si realizarea unei stabilitti monetare. - existenta unei rezerve de aur si devize, care s permit onorarea solicitrilor de preschimbare a monedei nationale de ctre nerezidenti. Ca ordin de mrime, se apreci az de ctre expertii FMI, c volumul acestor rezerve trebuie s reprezinte echivalentul valoric al importului unei tri pe o perioad de 3 - 5 luni. Ca etap intermediar n realizarea convertibilittii externe, la nceputul anilor90, toate trile central si est-europene au permis rezidentilor s detin depozite n valut cu une le restrictii referitoare la nivelul maxim al sumei posibil de schimbat anual. Asemenea msuri au condus la accentuarea fenomenului dolarizrii care nregistra n 1994 , 37% n Bulgaria, 35% n Romnia si 25% n Albania. In Ungaria, Republica Ceh si Slovaci a acest fenomen a avut dimensiuni mai reduse. Trile est europene practic, n prezent, convertibilitatea intern limitat la operatiuni de cont curent, iar din punct de vedere al criteriilor si conditiilor necesare unei convertibilitti externe, Polonia se remarc n sens pozitiv att din punct de vede re al rezervei valutare, al nivelului inflatiei, ct si al competitivittii economie i. B. Cursul de schimb Indiferent de forma convertibilittii, intern sau extern, elementul esential al aces teia l constituie cursul de schimb. Regimul cursului de schimb confer un grad mai ridicat sau mai redus de credibilitate unui sistem monetar national. Analiza cursului de schimb, definit drept expresia sintetic a raportului valoric exprimat ca pret al tranzactiei cu valute si devize pe piata valutar, conduce la

stabilirea distinctiei ntre 3 tipuri de regim de curs valutar (de schimb), astfel : Cursul de schimb fixat, se caracterizeaz prin aceea c se pstreaz constant fa t de o valut de rezerv (numita valut ancora) si constituie cauza preturilor interne; Cursul de schimb fix, se mentine o perioad ndelungat de timp, poate fi modi ficat doar n cazuri extreme si reprezint cauza preturilor interne; Cursul de schimb flotant (flexibil), se caracterizeaz prin elasticitate s i flexibilitate, n functie de cererea si oferta de valut si reprezint efect al pret urilor interne. Fiecare din aceste tipuri de curs de schimb prezint avantaje si dezavantaje: un curs de schimb fixat, parcticat de unele bnci centrale, conduce la manifestare a controlului exercitat asupra schimburilor valutare. Pe piat se manifest tendinta de depreciere a cursului de schimb fixat si sporirea nivelului ratei dobnzii sol icitate de investitori cu scopul aprrii cursului de schimb. Pentru a-l mentine fix at, banca central are tendinta de a spori oferta de moned national, fapt care antre neaz sporirea inflatiei si cresterea masei monetare ntr-un ritm mai mare dect a vol umului de rezerv strin; cursul de schimb fix a functionat n mod real, n timpul etalonului monetar aur (188 0 1914); cursurile flotante nu ridic problema credibilittii pentru banca central, care nu se angajeaz, n mentinerea cursului de schimb ntre anumite limite. De asemenea, cursul flotant permite adoptarea convertibilittii depline. Cursul flotant poate fi analizat, din punct de vedere al detinerii sau nu de rez erv strin de ctre banca central, ca un curs de schimb flotant pur si impur. Cursul de schimb flotant este pur, atunci cnd banca central nu detine valut strin, ntr uct nu intervine pentru a-l influenta si este impur atunci cnd bncile centrale inte rvin pe piat, pentru dirijarea cursului, prin vnzarea cumprarea de valute strine. Es te cazul interventiilor speculative ale bncilor centrale pe piata valutar. dup opiniile specialistilor dezavantajele cursurilor de schimb fixate sau flotant e pot fi eliminate prin adoptarea sistemului monetar bazat pe Consiliul valutar (sau monetar). Consiliul valutar reprezint o autoritate care emite bancnote si moned metalic acope rite ntr-o proportie de 100% n valut strin (denumit ancor) si deplin convertibil, la curs de schimb fixat. Un Consiliu valutar permite pstrarea unor cursuri de schimb stabile fat de valuta ancor sau fat de aur si detine, sub form de rezerve, active c u grad de risc sczut: obligatiuni si alte active exprimate n valuta ancor. Pentru ca un astfel de sistem s fie mai credibil si s functioneze eficient, este n ecesar ca rezervele valutare s fie mai mari dect masa monetar n circulatie. In gener al, o asemenea conditie este dificil de ndeplinit, ntruct n momentul n care se apelea za la un asemnea aranjament institutional, nivelul rezervelor valutare este redu s. Cazul tipic de Consiliu monetar este cel al Hong Kong-ului. Ideea Consiliului monetar a fost sustinut si din cauza slbiciunilor Bncii Centrale, din punct de vedere al relatiei politice cu guvernul si a modului de adoptare a deciziilor de politic monetar. Printre beneficiile acestuia se numr: credibilitate sporit, performante n domeniul i nflatiei, crestere economic. Din punct de vedere al costurilor trebuie evidentiat e: politica de credite restrictiv; expunerea economiei la socuri din lipsa instru mentelor alternative de politic economic, absenta flexibilittii n domeniul cursului de schimb. La ntrebarea dac este Consiliul monetar oportun pentru Romnia, argumentele indic fap tul c acesta nu ar putea fi o solutie viabil pentru problemele cu care se confrunt economia national (volumul rezervelor disponibile si serviciul datoriei externe). Din perspectiva convertibilittii depline a monedei, adoptarea Consiliului monetar poate antrena o iesire masiv de capitaluri din Romnia. Pentru a-si proteja econom iile, populatia s-ar orienta ctre titluri ale guvernelor si companiilor strine. Co

mpensarea iesirilor de rezerve si capital s-ar realiza prin contractarea de mprum uturi pe pietele externe. Starea sistemului bancar este o problem care face ca n Romnia adoptarea Consiliului monetar s fie imposibil n viitorul imediat. Starea precar a sistemului bancar este evidentiat prin ponderea sporit a creditelor neperformante.

3.5. EVOLUTIA SISTEMULUI MONETAR AL ROMANIEI Prin legeea din anul 1867, n Romnia se adopt primul sistem monetar national, caract erizat prin urmtoarele elemente: a fost un sistem bimetalist, n cadrul cruia moneda era definit n functie de aur si argint, raportul de valoare dintre cele dou metale fiind de 1/14,38; moneda national, leul, era mprtit n 100 subdiviziuni, numite bani; pe teritoriul Romniei erau acceptate, n circulatie, monedele de aur si arg int ale trilor Uniunii Monetare Latine (Franta, Italia), avnd atributele unei mone de legale. Infiintarea, n anul 1880 a BNR antreneaz o serie de efecte favorabile functionrii s istemului monetar national. Ca institutie de emisiune, BNR a emis primele bancnote, pentru care s-a practic at acoperirea n aur si argint (n primii 5 ani de activitate, BNR a emis peste 100 milioane lei bancnote + 50 milioane lei n monede de argint). Trecerea la monometalismul aur (prin Legea din 1889) are drept efect trecerea le ului la convertibilitatea deplin si nelimitat n aur: 1 leu = 0,3226 grame aur. Functionarea acestui sistem a asigurat stabilitate monetar si reglarea spontan a c antittii de bani n circulatie. In perioada primului rzboi mondial, au fost emise bancnote pentru acoperirea chel tuielilor statului, garantate cu bonuri de tezaur, astfel nct la ncheierea acestuia , Romnia avea s se confrunte att cu fenomene inflationiste, ct si cu probleme imedia te dup rzboi. Reforma monetar din anul 1929 si-a propus, ca scop, rezolvarea problemei inflatie i, prin stabilizare monetar. BNR a realizat, n aceast perioad operatiuni prin care au fost tranzactionate bonuri de cas. A majorat taxa scontului cu 9% avnd ca efect scumpirea creditelor. In perioada crizei 1929 1933 si n cea urmtoare, leul se depreciaz accentuat: cereri le de devize pentru nevoile statului nu mai puteau fi acoperite, preturile nregis treaz cresteri considerabile, procentul de crestere al acestora situndu-se la nive lul de 345 % comparativ cu cel de sporire al masei monetare, 306 %. Cel de-al doilea rzboi mondial antreneaz cheltuieli guvernamentale considerabile ( 9 miliarde lei n 1940; 95 miliarde lei n 1944), fapt care justific msura de deflatie adoptat n decembrie 1944 si concretizat n vnzarea aurului. Atunci a fost retras 16% d in cantitatea de moned aflat n circulatie, respectiv 65 miliarde lei. Cu toate aces tea procesul de depreciere a leului a continuat. In acest context, reforma monetar din anul 1947 a urmrit, n principal, stabilizarea monetar si reglementarea modului de formare al preturilor si tarifelor prin: punerea n circulatie de bancnote ale BNR; schimbarea leilor vechi cu cei noi n functie de un raport de paritate de 1 leu no u la 20.00 lei vechi. Dintre efectele favorabile ale acestei reforme trebuie semnalat faptul c a genera t o putere de cumprare mai mare, a sporit stocul de aur si devize al BNR si a red us cantitatea de moned n circulatie. In anul 1954 s-a procedat la redefinirea continutului n aur al leului (1leu este egal cu 0,148 gr aur), fiind ultima definire n aur a monedei nationale.

Perioada anilor 60 si 70 este caracterizat prin stabilitatea monedei si mentinerea constant a puterii de cumprare; In perioada anilor 80 se manifest procese inflationiste mascate, ca premise ale inf latiei specifice anilor dup 1990.

In contextul reformei sistemului financiar bancar, demarat dup anul 1989 retin ate ntia coordonatele procesului de macro-stabilizare: reducerea ratei inflatiei; st oparea demonetizrii economiei si a procesului de dolarizare, mbunttirea nivelului de rezerve internationale n cadrul sistemului bancar; liberalizarea cursului de sch imb. Ca autoritate monetar, Banca National a Romniei care formuleaz si conduce obiectivel e politicii monetare, urmrind stabilitatea monedei nationale, a parcurs momente i mportante, cu efecte asupra functionrii sistemului monetar national: mai 1991: promulgarea legilor bancare: Legea nr. 33/1991, cu privire la activita tea bancar si Legea nr. 34/1991 cu privire la statutul BNR; august 1991: liberalizarea ratelor dobnzii n sistemul bancar; septembrie 1991: adoptarea primelor norme cu privire la refinantare (linie de cr edit, credite lombard); noiembrie 1991: se declar convertibilitatea limitat a leului. Cursul de schimb nce e a se stabili zilnic de ctre BNR; martie 1992: se adopt msuri cu privire la rata rezervei minime obligatorii; iunie 1993: Trezoreria Statului si deschide cont la Banca Central; martie 1994: se adopt msuri referitoare la liberalizarea cursului de schimb; aprilie 1994: Banca National adopt Legea cu privire la cambie si normele referitoa re la cec, bilet la ordin si ordin de plat; septembrie 1994: bncile sunt licentiate ca dealeri pe pietele valutare; aprilie 1995: piata interbancar devine oficial. BNR public zilnic nivelul ratelor e referint pentru depozite si pentru plasamente; februarie 1997: piata valutar devine liber, prin reautorizarea de ctre BNR, n cal te de dealeri primari, a tuturor bncilor romne si strine; martie iunie 1998: instituirea unui nou cadru legal, prin adoptarea urmtoarelor l egi: Legea bancar 58/1998, Legea nr. 10/1998 privind statutul BNR, Legea 83/1998 a Falimentului Bancar; martie august 1999: adoptarea de msuri pentru mbunttirea activittii sectorului (Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar); operatiuni de restructu rare financiar a unor bnci din sistemul bancar (nfiintarea Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare). CAP.4. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN (S.M.E) 4.1. CONSTITUIREA SI MODUL DE FUNCTIONARE A S.M.E. 4.2. INTEGRAREA MONETARA EUROPEANA SI UNIUNEA MONETARA EUROPEANA 4.3. MONEDA UNICA EURO

4.1. CONSTITUIREA SI MODUL DE FUNCTIONARE A S.M.E. In anul 1957, se semneaz, la Roma, Tratatul privind crearea Comunittii Economice E uropene (CEE). Tratatul de la Roma a creat un mecanism de cooperare economic, care ulterior a ne cesitat o coordonare a activittii monetare. Obiectivele CEE, ctre care a fost orientat ntreaga politic comunitar au vizat: realizarea unei uniuni vamale, respectiv a unei protectii comune tarifare fat de

terti; libera circulatie a capitalurilor, a fortei de munc si a serviciilor; crearea unei politici comunitare n domeniul agriculturii. Integrarea monetar este initiat prin mecanismul sarpelui monetar, (anul 1972), conti nuat cu nfiintarea SME (n 1979) si urmat de procesul realizrii monedei unice Euro, cu ncepere din anul 1993.

Sarpele monetar La data de 21 martie 1972 Consiliul de Ministri al CEE decide reducerea marjelor de fluctuatie ale monedelor europene. Aceast rezolutie, a fost urmat de un acord n tre Bncile Centrale Europene, semnat la Basel, la data de 10 aprilie 1972, moment la care se nfiinteaz sarpele monetar. Denumirea este dat de imaginea evolutiei cursu lui monedelor europene. Acestea formeaz, n evolutia lor, o linie ondulat (un sarpe) care se ncadreaz ntr-un t l ce reprezint marjele de fluctuatie autorizate de sistemul monetar international . Tunelul dispare cu ncepere din martie 1973, cnd marjele de fluctuatie comparativ cu dolarul nceteaz s existe, odat cu trecerea la fluctuatia liber a monedelor. Acest sistem de fluctuatie a monedelor a prezentat dou forme: # sarpele n tunel pn n 1973; # sarpele fr tunel pn n 1979. Sarpele n tunel se caracterizeaz printr-o fluctuare a monedelor europene fat de $ S UA si ntre ele, n anumite limite, respectiv: 2,25% fat de $ si 4,5% ntre ele. Astfel, exist dou tipuri de marje fat de $: inferioar si superioar, care formeaz un tunel, ia r n interiorul acestuia exist o band de fluctuare a cursurilor de schimb ale monede lor europene. Atunci cnd cursul de piat al unei monede se apropie de limitele stabilite este nec esar interventia Bncii Centrale prin vnzarea sau cumprarea de devize cerute sau ofer ite excedentar. Sarpele fr tunel functioneaza din 12 martie 1973, cand trile europene au eliminat o bligatia mentinerii unei limite de fluctuatie fat de $ SUA, dar mentin acelasi ni vel de fluctuatie ntre monedele europene ( 4,5%). Sarpele monetar nu a asigurat ns stabilitatea dorit pentru monedele sistemului, ast fel c din anul 1979, trile europene ncearc o alt modalitate de mentinere a stabilittii monetare, cu ajutorul unui nou sistem. Crearea SME: principii si functionare Punerea n aplicare a fost decis la 12 martie 1979. La sistem au aderat Franta, Ger mania, Belgia, Italia, Danemarca, Olanda, Luxemburg si apoi Anglia. Functionarea sistemului monetar european s-a bazat pe o moned ECU si pe definirea cursurilor pivot ale monedelor, fat de ECU, precum si pe un mecanism de interven tii pe piata valutar. Moneda ECU era construit pornind de la un cos de monede al trilor participante la sistem, iar ponderea fiecreia n definirea ECU depindea de nivelul PIB al fiecrei tri si de volumul schimburilor comerciale. Caracterul fix al mecanismului de schimb era asigurat prin stabilirea unui curs central denumit pivot, ntre fiecare moned si ECU. Marja de fluctuare, ntre monede pe de o parte si ntre acestea si ECU, era de 2,25%. In 1973 s-a constituit Fondul european de cooperare monetar (FECOM), un organism de compensare multilateral ntre bncile centrale europene, prin acordarea de credite pe termen scurt. Contributia bncilor centrale la fond era reprezentat de 20% din rezervele n aur si $ ale trilor respective. Interventia bncilor centrale n cadrul SME se declansa n momentul n care o moned ating ea 75% din ecartul maxim autorizat, n raport cu definirea oficial. Acest nivel de

interventie a fost cunoscut ca de prag de divergent, sau semnal de alarm. Sistemul monetar european a fost considerat superior, comparativ cu mecanismul sa rpelui monetar, prin posibilitatea de realiniere a cursului de schimb si prin int erventia fondului FECOM, n sustinerea cursurilor. Reconsiderarea raportului dintre ECU si $ s-a facut, de fiecare dat cnd necesittile au impus asemenea redefiniri. Inc de la nfiintare, ECU a fost unitate de cont si a reflectat media puterilor de cumprare ale monedelor utilizate. Fiecare tar membr stabilea, n raport de puterea de cumprare a monedei sale, un curs fat de ECU, denumit curs central. Din compararea a dou cursuri centrale rezultau cursuri pivot bilaterale, fiind n a celasi timp cursuri oficiale n sistem. Cursurile efective, de piat, puteau fluctua fat de cursul pivot, in limita a 2,25%. Valoarea exact a ECU se determina zilnic de ctre o comisie special desemnat n acest sens. Moneda ECU a fost utilizat ca unitate de cont, de ctre institutiile comunitare pen tru: stabilirea bugetului; exprimarea tarifelor vamale; determinarea prelevrilor si a altor vrsminte intracomunitare. In operatiile bancare ECU a fost utilizat pentru constituirea depozitelor privat e sau publice. In cadrul SME, ECU a ndeplinit 4 functii: 1. moned efectiv n mecanismul de schimb al SME; 2. baz de calcul a parittilor celorlalte monede; 3. baz de referint n mecanismul de interventie si de credit; 4. instrument de reglare a soldurilor creditoare si debitoare, ntre autoritti le monetare.

4.2. INTEGRAREA MONETARA EUROPEANA SI UNIUNEA MONETARA EUROPEANA

Evenimentele monetare din Europa au evidentiat o continu aspiratie de aderare la o singur moned, ntruct beneficiile unei monede unice erau considerate mai mari dect c osturile. Cu Raportul Dellors din 1988, s-a nceput drumul spre o Uniune Monetar n Europa. Ace sta a fost punctul de pornire al Tratatului de la Maastricht, semnat n 1992, care a stabilit programul de orientare spre o moned unic ncepnd cu 1 ianuarie 1999. Din raportul Dellors rezulta ca aparitia monedei unice trebuia s se realizeze n 3 etape: prima etap si propune ca obiectiv sporirea performantelor economice si monetare n drul institutional existent. In ceea ce priveste domeniul monetar, obiectivul con st n realizarea unificrii pietelor financiare si accentuarea coordonrii politicilor monetare; a doua etap viza realizarea coordonrii politicilor economice si nfiintarea unor no institutii europene, dintre care, Sistemul European al Bncilor Centrale (SEBC); pentru cea de a treia etap, s-a prevzut trecerea la paritti fixe, transferarea com etentelor bncilor centrale ctre SEBC si nfiintarea monedei unice. Acordul de la Maastricht (tratat), a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993 si a in trodus un nou concept, cel de Uniune European (UE), care reuneste: a) Comunitatea European; b) Cooperarea n materie de politic extern si securitate; c) Cooperarea n domeniul politicii interne si de justitie; Tratatul cuprinde dou prti: O parte consacrat realizrii uniunii economice si monetare;

O parte consacrat realizrii uniunii politice.

Principalele obiective economice pentru infiintarea uniunii monetare sunt: sporirea stabilittii internationale euro si dolarul intr n competitie, iar cea m stabil dintre ele va fi preferat n tranzactiile internationale; diminuarea variabilittii si incertitudinii ratelor de schimb; reducerea costurilor de tranzactionare (nu mai sunt antrenate costuri legate de conversiune sau acoperirea riscului de schimb); imbunttirea competitivittii; sporirea stabilittii interne exemplu: va exista doar o singur rat a inflatiei co rativ cu 15, ct reprezint numrul trilor membre ale SME; scderea anticipat a ratelor dobnzii si inflatiei. Pentru ndeplinirea obiectivelor s-a prevzut realizarea Uniunii Economice si Moneta re n 3 etape: 1) prima etap 1990-1993, a presupus adoptarea de msuri pentru liberalizarea m iscrii capitalurilor si punerea bazelor unei politici de convergent n materie de st abilitate a preturilor si gestiune eficient a finantelor publice; 2) etapa a II-a, 1994-1998, a fost caracterizat prin nfiintarea unor institut ii premergtoare Bncii Centrale Europene. Astfel, a fost creat Institutul Monetar E uropean (IME), cu sediul la Frankfurt, cu scopul de a ntri cooperarea ntre bncile ce ntrale si de a asigura coordonarea politicilor monetare. In cadrul IME a fost nfi intat un Comitet Monetar, care a supravegheat situatia monetar si financiar a trilo r membre; 3) a III-a etap a nceput la 1 ianuarie 1999. Institutul Monetar European a fo st desfiintat si transformat n Banca Central European. S-a constituit si Sistemul E uropean al Bncilor Centrale. Admiterea statelor la cea de a 3-a etap a fost conditionat de ndeplinirea criterii lor de convergent. Statele care au ndeplinit cerintele impuse au fost: Germania, F ranta, Italia, Spania, Belgia, Austria, Portugalia, Finlanda, Irlanda, Luxemburg .

Banca Central European (BCE), nfiintat cu ncepere de la 1 ianuarie 1999, are rolul de a sprijini politicile economice ale Comunittii europene, prin actiuni n urmtoarele directii: implementeaz politica monetar a Uniunii Europene; detine si administreaz rezervele oficiale ale statelor membre; promoveaz un sistem de plti eficiente; contribuie la supravegherea prudential a institutiilor de credit din trile membre; autorizeaz emiterea de bancnote n cadrul Uniunii Europene, astfel nct numai bancn le emise de BCE si bncile centrale nationale s aib caracter oficial. Crearea Bncii Centrale Europene, ca institutie, international, cu statut unic, est e considerat un moment semnificativ n evolutia organizrii monetare internationale, fiind integrat n grupele institutiilor financiare internationale puternice, precum FMI, BM, BRI, Sistemul Federal de Rezerve al SUA. Sistemul European al Bncilor Centrale (SEBC) este constituit din Banca Central Eur opean si bncile centrale nationale ale statelor membre. Principalele sarcini si atributiuni ale SEBC constau n urmtoarele: definirea si implementarea politicii monetare a Uniunii Monetare; conducerea operatiunilor de schimb valutar; detinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale trilor membre ; realizarea operatiunilor din sistemele de plti. In ceea ce priveste autoritatea institutional a BCE, aceasta nu poate fi acordat sau oferit, ci se constituie n cadrul relatiilor din interiorul Uniunii Europene. In acest sens, prezint important institutiile si comunittile cu care BCE intr n relat

ii reciproce si care pot fi grupate n dou categorii: institutii publice, precum guvernele statelor membre, participantii la Sistemul European al Bncilor Centrale, organisme ale Uniunii Europene, institutii internat ionale; comunittile de afaceri si financiare din Europa, precum si grupuri ale societtii c ivile. Colaborarea dintre BCE si sistemul financiar-bancar al trilor membre este necesar n vederea dobndirii autorittii, datorit urmtoarelor corelatii: instrumentele politicii monetare devin operabile prin activitatea sistem ului financiar si bancar; n anumite situatii, bncile centrale nationale trebuie s-si fundamenteze dec iziile pe informatii complete, corecte si n interesul sistemului financiar. Indeplinirea obiectivului major al Bncii Centrale Europene, cel de stabilizare a preturilor se realizeaz prin actiuni concrete n domeniile politicii valutare, agre gatelor monetare si mentinerii inflatiei n parametrii normali. In vederea ndeplinirii acestui obiectiv, unele tri au creat premisele legale pentr u cresterea independentei bncii centrale. Studiile econometrice au evidentiat c ra ta medie a inflatiei si fluctuatiile acesteia nregistreaz niveluri sczute n cazul as igurrii independentei bncii centrale. BCE si SEBC si mentin astfel independenta actiunilor desfsurate n raport cu factoru l politic, iar in aplicarea politicii monetare urmresc respectarea principiilor: descentralizarii, care consider rolul fiecrei bnci centrale nationale n nfptui rea politicii monetare unice; accesului egal al solicitantilor la moneda bncii centrale, fapt care dete rmina eliminarea limitelor n operatiunile de refinantare bilateral n conditii avan tajoase ale ratei dobnzii si realizarea operatiunilor de open market, prin actiun ea unui numr mare de parteneri; utilizarii unor rate ale dobnzii pe termen scurt, unice si unificarea pie tei monetare in ceea ce priveste conducerea operatiunilor. 4.3. MONEDA UNICA EURO

Reuniunea de la Madrid, din decembrie 1995, a adoptat denumirea monedei unice Eur o care nlocuieste vechea moned comun ECU. Calendarul tehnic de lansare a monedei Euro a prevzut urmtorii pasi: faza I: la nceputul anului 1998 au fost selectionate din cele 15 tri membre UE, ac elea care au ndeplinit criteriile de convergent, pentru anul 97; faza a II-a: de la 1 ianuarie 1999 , odat cu nceperea activittii Bncii Centrale E pene, s-au stabilit ratele de schimb ntre Euro si devizele trilor care au aderat. Moneda Euro este introdus n paralel cu monedele nationale; initial, Euro este admi s doar ca moned scriptural; pltile cash continu s se realizeze n monede nationale. Eur se utilizeaz si n cadrul mprumuturilor publice; faza a III-a: a debutat la 1 ianuarie 2002 si se manifest prin punerea n circulati e a biletelor si a monedelor Euro, care circul paralel cu monedele nationale timp de 6 luni; faza a IV-a: dup 1 iulie 2002, cnd Euro a devenit singurul mijloc de plat. Introducerea monedei Euro de la 1 ianuarie 1999 a fost precedat de stabilirea rap oartelor fixe de schimb, pentru cele 11 monede participante, si anume: DM, FF, F r belg, Fr lux, Pesetas spaniol, Escudo portughez, Lire irlandeze, Lire italiene , Guldeni olandezi, Silingi austrieci si Mrci finlandeze. Cursul de schimb fat de $ s-a stabilit la 1 Euro = 1,170$. O dat cu introducerea monedei Euro, o nou dobnd de referint pentru piata interbancar e uropean EUROLIBOR (Euro London Interbank Offered Rate) a fost stabilit de ctre prin cipalii operatori ai pietei financiare din Londra, adic un grup de 16 bnci, select ionate conform importantei si experientei pe piata valutar si a produselor deriva

te. Din grupul celor 16 institutii fac parte bnci americane, japoneze si europene .

Pentru transformarea unei monede nationale ntr-o alt moned national, cea dinti este t ransformat n Euro, dup care n cealalt moned national. In Euro suma poate fi rotunjit, r nu la mai putin de trei zecimale. Abrevierea oficial pentru Euro este EUR. Aceasta a fost stabilit de Organizatia In ternational de Standardizare (International Standard Organisation ISO), si este f olosit n toate scopurile: financiar, comercial, contabil. Simblolul grafic pentru Euro arat ca un E rond marcat cu dou linii paralele orizon tale. Bancnotele, n total, sunt 7 Euro bancnote, n diferite mrimi si culori, cu valori de 500, 200, 100, 50, 20, 10, si 5 Euro. Monedele sunt n numr de 8 cu valori de 2 si 1 Euro, apoi 50, 20, 10, 5, 2, si 1 ce nti. Fiecare moned are o fat identic, reprezentnd harta UE, pe un fundal cu linii tr ansversale, la care sunt atasate stelele de pe steagul european. Modelul de pe c ealalt fat a monedei poate fi ales de fiecare din cele 11 state membre. Multe sectoare ale economiei au trecut la sistemul Euro nc de la 1 ianuarie 1999. Tot de la aceast dat tranzactiile ntre sectorul bancar si bncile centrale se realize aza n Euro. Toate pietele de capital ale statelor participante opereaz n noua moned. Guvernele utilizeaz Euro pentru stabilirea noilor bugete. Cele mai mari firme, a u trecut la utilizarea acestuia nc de la nceputul procesului, datorit beneficiilor m ultiple: diminuarea costurilor si a riscului in schimburile internationale; transparenta preturilor, care duce la o mai bun concurent cu privire la vnzr i si servicii; standardizarea contabilittii si a altor sisteme. In perioada tranzitiei (1999 2001) agentii economici au avut posibilitatea alege rii modului de efectuare a pltilor n moneda unica sau n moneda national. Dup 1 ianuar ie 2002, toate pltile si ncasrile sunt efectuate n Euro. Prin moneda unic, politica monetar este transferat de la nivel national la nivel eu ropean, fiind de competenta Bncii Centrale Europene. Efectele pe plan international ale introducerii monedei unice sunt puternice: 1 utilizarea crescnd a acesteia n cadrul tranzactiilor comerciale, permite re ducerea instabilittii generate de fluctuatiile cursului de schimb; 2 posibilitatea emitentilor de moned de a beneficia de venituri de pe urma sumelor detinute n strintate (n afara UE). Va continua procesul de realocare mai put ernic a portofoliilor de active financiare n favoarea titlurilor emise n Euro; 3 disparitia necesarului de rezerve n cadrul bncilor centrale nationale pe p lan intracomunitar. Se pot realiza economii importante, estimate la 200 miliarde de dolari. Pentru trile din centrul Europei, Euro va deveni o alt moned strin. Pe termen mediu, aceasta va deveni moneda Cehiei, Ungariei, Poloniei, Estoniei, Sloveniei. Pentru a adera la UE, aceste tri vor trebui s-si convearg economiile la cele din zona Euro, cu privire la inflatie, dobnzi, datorie public si deficit buge tar. Trile din Europa Central si de Est sunt preocupate de efectul introducerii monedei unice europene asupra mediilor economice proprii. Cel mai important efect este cel de ajustare a politicii valutare pentru unele d in trile estice. In unele cazuri, rolul jucat de marca german va fi nlocuit cu cel al Euro. De exemplu, Ungaria, care si lega moneda de un cos valutar cuprinznd 70% DM si 30% $, nlocuieste marca cu Euro, n cadrul cosului valutar de la 1 ianuarie 1999 si ar

e n vedere o raportare numai la Euro ncepnd din 2002. Polonia, care si lega moneda de un cos format din dolari (45%) si patru monede eu ropene (marca german 35%, lira sterlin 10%, francul francez 5% si francul elvetian 5%), a nlocuit monedele europene cu Euro de la 1 ianuarie 1999, cu o proportie m ai mare dect a dolarului (55%). Chiar dac Euro va cauza dificultti pe termen scurt sau mediu pentru unele din aces te state, se asteapt ca pe termen lung s apar beneficii precum: favorizarea exportu lui acestor state pe piata intern unic, reducerea costurilor tranzactiilor cu firm e din Uniunea European, cstiguri ca urmare a dezvoltrii unei piete de capital vest europene unice.

In Romnia BNR foloseste Euro ca moned de rezerv valutar, aceast msur fiind n concorda u ponderea Uniunii Europene n comertul exterior al Romniei: 62,7% din exporturile romnesti se realizeaz n UE; 55,4% din importuri provin din trile UE. De asemenea, BNR s-a preocupat de asigurarea compatibilittii legislative, institu tionale si procedurale cu entittile bancare centrale din UE, inclusiv cu cele ale Bncii Centrale Europene. S-a avut n vedere realizarea compatibilittii sistemului de plti si decontri n Euro, n timp real. Incepand cu martie 2003, in Romania, Euro este moneda de referinta, componenta a cosului valutar (60%) alaturi de Dolarul american.

CAP. 5. SISTEMUL MONETAR INTERNATIONL (S.M.I.) 5.1. CONSTITUIREA S.M.I 5.2. DEZECHILIBRE GENERATE DE S.M.I SI REFORMA S.M.I 5.3. DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T) 5.4. INSTITUTIILE S.M.I 5.4.1. FONDUL MONETAR INTERNATIONAL 5.4.2. GRUPUL BANCII MONDIALE

5.1. CONSTITUIREA S.M.I Sistemul Monetar International se poate defini ca fiind un ansamblu de reguli, i nstrumente, organisme si piete referitoare la creearea, valorificarea si circula tia monedelor internationale. Crearea sistemului monetar international trebuie nteleas ca expresie a interdepend entei economice dintre statele suverane, si nu ca o modalitate de a subordona si stemele monetare nationale. Un important pas n directia cooperrii monetare a fost fcut prin Acordul monetar tri partit, ncheiat ntre SUA, Anglia si Franta, la 25 septembrie 1936. In noiembrie 19 36, au aderat la acord Belgia, Olanda si Elvetia. Intre 1 si 22 iulie 1944 are loc la Bretton Woods, Conferinta Monetar si Financia r International a Natiunilor Unite si Asociate. S-a considerat c pentru prima oar a f ost stabilit un sistem monetar bazat pe un acord international Baza discutiilor pentru redactarea documentului prezentat la Bretton Woods, n 194 4, a constituit-o planul White si planul Keynes

Planul White (consilier al ministrului de finante al SUA) a fost publicat n april ie 1943 si exprima preocuparea principal a Statelor Unite n liberalizarea tranza ctiilor si pltilor internationale, fiind prevzut instituirea Fondului de stabilizar e, al crui capital era format prin subscrierile trilor membre (30% n aur, iar restu l n moned national). Monedele trilor membre trebuiau s fie definite in moneda Fondulu i de stabilizare, unitas. Fondul de stabilizare prevedea eliminarea restrictiilor valutare si era mputernic it s stabileasc si s modifice cursurile valutare ale trilor membre.

Planul Keynes (numit n Anglia, n 1940, consilier onorific al Ministerului Finantel or) a aprut n forma sa final, ca document oficial, la Londra, n aprilie 1943, sub de numirea: Propuneri pentru o Uniune de clearing international si exprima preocupare a de reconstructie a economiilor occidentale.Uniunea de clearing se considera o super-banc central, care trebuia s emit, n favoarea trilor membre, o moned scriptural nternational, definit n aur si numit bancor. Astfel, trile membre trebuiau s primeasc cot de moned scriptural, proportional cu volumul comertului exterior n ultimii ani d inaintea rzboiului. Din confruntarea mecanismelor propuse de cele dou planuri prezentate, s-au prelua t n declaratia comun numai acele mecanisme care corespondeau ideilor de baz ale SUA . Pentru promovarea cooperrii internationale n domeniul monetar si financiar, prin a cordurile ncheiate la Bretton Woods, au fost nfiintate dou institutii interguvernam entale: Fondul Monetar International si Banca International pentru Reconstructie si Dezvoltare. Cele dou institutii au avut si au statut de organisme specializat e ale Organizatiei Natiunilor Unite. FMI activeaz n domeniul valutar si al echilib rului balantei de plti, iar BIRD n domeniul dezvoltrii economice prin investitii. La baza sistemului creat la Bretton Woods a fost asezat etalonul aur-devize iar n cadrul acestuia dolarului i-a revenit rolul de etalon si de principal moned de re zerv si de plat. Definirea dolarului ca etalon avea n vedere mecanismele monetare bazate pe etalon ul aur, care existau n functiune la acea dat. Dolarul a fost definit prin valoarea paritar de 0,888 grame aur, avnd la baz rezervele de aur aflate la dispozitia Sist emului Federal de Rezerve al SUA. Scopul principal al Sistemului Monetar International, creat n 1944, a fost realiz area cooperrii monetare, pe baza mecanismelor sale de functionare. Principiile pe care s-a bazat sistemul, al crui organism principal era Fondul Mon etar International, au fost urmtoarele: a) Cooperarea monetar international Este considerat esenta SMI si factorul determinant al crerii FMI, organismul care s asigure consultant si colaborare n problemele monetare internationale. Preocuparea principal era reprezentat de stabilitatea cursului de schimb, multilat eralizarea pltilor si eliminarea restrictiilor valutare. Forme de cooperare monetar international aparute n perioada anilor 60, au fost acord urile de mprumut si facilittile de finantare compensatorie. b) Dezvoltarea economic a tuturor membrilor Inc de la nceputul discutiilor asupra planului White, India a propus s se prevad, ca principiu, sprijinirea dezvoltrii economice a trilor srace, propunere rennoit n toate discutiile si formulat n dou variante de amendamente si la Bretton Woods. In anul 1973, cu ocazia raportului referitor la reforma SMI se mentiona c o atentie deose bit trebuie acordat pozitiei si intereselor trilor n curs de dezvoltare. c) Stabilitatea cursurilor de schimb Adoptarea acestui principiu ca element de baz al sistemului monetar international a condus la optiunea pentru practicarea cursurilor fixe si a etalonului aur-dev ize. In acest scop, fiecare tar trebuia s stabileasc pentru moneda sa, cu acordul F

MI, valoarea paritar exprimat n aur sau n dolari SUA. Fat de paritatea oficial, cursurile de piat ale monedelor nationale puteau varia n j urul unei marje de 1% , trile emitente avnd obligatia s supravegheze strict aceast e volutie. Pentru mentinerea stabilittii cursurilor de schimb pe piat, trile membre urmau s int ervin prin vnzarea sau cumprarea de moned si asigurarea respectrii limitelor de fluct uatie. Dac nu se produceau efectele asteptate n urma acestor interventii, se recu rgea la modificarea valorii paritare, dar numai pentru corectarea unui dezechili bru fundamental n economia unei tri. Dup ntelegerea din 1971, FMI, a acceptat ca trile membre s poat declara, n loc de valo area paritar, un curs central, iar limitele de interventie s fie de 2,25%. Dolarul a fost devalorizat pentru a doua oar (n martie 1973) cu nc 10% moment de la care ntr egul mecanism de mentinere a cursurilor fixe s-a prbusit si la o lun dup aceea, toa te monedele fluctuau fie individual, fie n bloc. d) Multilateralizarea pltilor internationale Principiul multilateralizrii pltilor internationale a fost exprimat numai sub form a unui sarcini a FMI, nefiind precizate modalittile de aplicare a acesteia. De ac eea, s-a considerat c nu trebuie fcut nimic special n acest scop, multilateralizare a fiind un rezultat automat al nlturrii restrictiilor.

e) Convertibilitatea monetara Functionarea convertibilittii a vizat dou aspecte distincte: Primul se refer la convertibilitatea dolarului, n calitatea sa de etalon, moned de rezerv si de plat n cadrul sistemului; Al doilea avea n vedere convertibilitatea monedelor nationale ale celorlalte tri, membre ale FMI. In practic, FMI nu mai foloseste termenul de monede liber convertibile, ci a intr odus notiunea de monede liber utilizabile. Aceast calitate este atribuit de Fondul M onetar International acelor monede pe care le apreciaz ca fiind cel mai mult folo site n tranzactiile internationale.

f) Lichiditatea Autorittile monetare ale trilor membre FMI aveau obligatia de a-si constitui rezer ve monetare, corespunztoare nevoilor generate de dou operatiuni: Convertirea sumelor solicitate; Interventiile pe piat ale autorittilor monetare n scopul mentinerii stabilittii c urilor de schimb. In rezervele monetare, alturi de aur si titluri emise pe pietele financiar-moneta re nationale, este introdus si valuta, care ptrunde n economia unei tri prin interme diul operatiunilor comerciale si financiare. Lichiditatea global , constituit din aur monetar si valute, la care s-au adugat si DST-urile, avea n perioada de dup rzboi un nivel procentual optim al rezervelor fat de import, de aproximativ 40%. In primii ani de dup rzboi, 52% din rezervele monetare erau detinute de SUA, inclu znd 75% din totalul aurului monetar. Restul lumii detinea doar 25% din aurul mone tar. Crearea DST a reprezentat o contributie concret la functionarea principiului lich iditti, si un aport al Fondului la cresterea volumului lichidittii globale. DST a fost considerat un nou activ de rezerv, sumele alocate fiind considerate parte in tegrant a rezervelor trilor membre ale FMI. g) Echilibrarea balantei de plti Acesta constituie un principiu de politic economic a fiecrei tri, fiind inclus si n A cordul de la Bretton Woods ca obiectiv al FMI, care, prin creditele pe care le a cord, contribuie la scurtarea duratei si la reducerea gradului de dezechilibru al balantelor de plti ale trilor membre.

5.2. DEZECHILIBRE GENERATE DE S.M.I SI REFORMA S.M.I. Dezechilibrele generate de S.M.I. pot fi evidentiate astfel: a) Caracterul asimetric Desi sistemul adoptat la Bretton Woods nu a fost, prin natura si principiile sal e, discriminatoriu, functionarea sa ntr-o lume marcat de superioritatea economic am erican a condus la consolidarea pozitiei SUA. Lipsa mijloacelor de plat internationale au conferit monedei americane o pozitie privilegiat, devenind general acceptat n pltile dintre diferite state. In acest mod, dolarul SUA a devenit, de fapt, moned international.

b) Problema convertibilittii In anul 1960 s-a subliniat pentru prima dat dilema utilizrii unei monede nationale ca mijloc de plat international. Nevoia crescut de lichiditti internationale era satisfcut printr-o ofert de $, primit cu ncredere, n msura n care exista promisiunea de transformare ntr-o cantitate de aur determinat. Pe de alt parte, oferta de $ nu putea fi asigurat dect prin agravarea deficitului extern al SUA. Accentuarea deficitului a fost de natur s diminueze ncrederea n moned a american, cu att mai mult cu ct $ detinuti n strintate depseau stocul de aur monetar al SUA. c) Caracterul contradictoriu A fost accentuat de puterea conferit SUA pentru adoptarea deciziilor n cadrul FMI. Deciziile cu privire la activitatea Fondului erau adoptate cu 85% din voturi, ia r SUA, datorit puterii economice, a dispus de un procent de vot superior nivelulu i de 15% (17,82% n 1993) ceea ce demonstreaz c deciziile nu pot fi luate fr acordul a merican. d) Demonetizarea aurului Rezervele de aur monetar detinute de SUA s-au diminuat, ca urmare a acordului de la Washington din martie 1968, cand bncile centrale din principalele tri dezvolta te au acceptat s renunte la convertibilitatea dolarilor n aur. La 15 august, prin decizia presedintelui Nixon se suspend convertibilitatea dolar ului n aur. Aceast decizie desi marcheaz finalul sistemului Gold Exchange Standard, n u a semnificat abandonarea cursurilor fixe de schimb. Momentul august 1971 a rep rezentat un moment esential n demonetizarea aurului. Prin definitie, demonetizarea aurului const n eliminarea metalului pretios din fun ctiile de echivalent general, de bani, si utilizarea acestuia doar ca o marf obis nuit: astfel aurul este nlturat din functiile de mijloc de tezaurizare si ultim mij loc de lichidare a angajamentelor de plat n relatiile internationale. Demonetizarea aurului pe plan international a fost oficializat n cadrul sedintei comitetului interimar al FMI, care a avut loc n ianuarie 1976, n Jamaica. Cu acest prilej li s-a recomandat trilor membre ale FMI s nu-si mai defineasc monedele prin tr-un continut n aur si nici prin raport fat de o alt valut, ci prin raportare la o moned cos compozit. Ultimul moment n procesul de demonetizare al aurului l constituie vnzarea n 1978, de ctre FMI a unei jumtti din cantitatea de aur, evaluat la acel moment 4170 tone. Vnz area aurului s-a realizat la pretul pietei, de-a lungul unei perioade de 4 ani n care s-au organizat 45 de licitatii, si a condus la ncasarea sumei de 5,7 miliard e $, comparativ cu 1,1 miliarde $ ct reprezenta pretul oficial. e) Mecanismul cursurilor de schimb fixe versus cursuri flotante Flexibilitatea cursurilor de schimb constituie un mijloc de a garanta echilibrul exterior. Sistemul cursurilor fixe favorizeaz speculatii generatoare de instabilitate. Dac s

peculatorii prevd deprecierea unei monede, atunci vor actiona n consecint, provocnd ei nsisi scderea valorii acestei monede, prin oferirea pe piat spre vnzare a monedei . Ulterior, vor rscumpra moneda depreciat, la un pret inferior celui la care s-a re alizat vnzarea, obtinndu-se un cstig. Dac prin msurile adoptate de banca central, depr ecierea poate fi evitat, speculatorii pot rscumpra moneda la pretul la care a fost cedat, riscul asumat fiind nul. Abandonarea ratelor fixe de schimb permite o mai mare independent a politicilor e conomice. O tar preocupat de eliminarea somajului poate adopta msuri de relansare, fr a urmri mentinerea unor rate ale dobnzii ridicate, sau poate evita deficitele ext erne fr afectarea cursului care variaz liber. Reforma Sistemului Monetar International Criza sistemului a izbucnit atunci cnd au aprut, tot mai pregnant, dezechilibre. A ceast criz a constituit un fenomen permanent n anii 60, cnd s-au produs primele acces e de instabilitate ale dolarului. In 1971 sistemul s-a prbusit. Propunerile de reform a sistemului si Fondului Monetar International aprute n timp, ar putea fi clasificate n trei grupe, pe baza efectului antrenat: a) propuneri viznd regimul cursurilor de schimb al monedelor, prin care se cerea modificarea mecanismului valorii paritare si anularea interventiilor pe piat pent ru sustinerea cursurilor n limite fixe; b) propuneri viznd schimbarea etalonului monetar; c) propuneri care vizau consolidarea sistemului creat la Bretton Woods, fie prin lrgirea activittii FMI, fie prin aplicarea unor prevederi nc neutilizate al Acordul ui. La 26 iulie 1972 s-a constituit Comitetul celor 20 care a prezentat schita preiect ului de reform a S.M.I. Cele mai importante elemente ale proiectului de reform, pot fi evidentiate astfel : lrgirea supravegherii si gestiunii internationale n cadrul unor domenii importante si, deci, sporirea rolului FMI ca organism de supraveghere si sprijinire a apli crii sistemului, comparativ cu rolul care i fusese ncredintat n 1944; elaborarea unei proceduri mai eficiente de ajustare a balantelor de plti ale trilo r membre, cu precizarea necesittii de a lsa la latitudinea trilor respective aleger ea propriei politici n acest sens; ridicarea DST la rangul de principal instrument de rezerv, concomitent cu reducer ea rolului aurului si a valutelor de rezerv n aceast functie; sprijinirea dezvoltrii economice si promovrii unui flux net sporit de resurse real e spre trile n curs de dezvoltare.

In ultimii ani, problema reformei sistemului a fost relansat, remarcndu-se 3 direc tii mai importante: stabilitate mai mare a cursurilor de schimb; impunerea unei discipline mai severe n politica economic si monetar dus de trile re ale Fondului; asigurarea unei lichiditti corespunztoare cantitativ si calitativ pentru redresare a economiilor confruntate cu dificultti. 5.3. DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T.) DST-urile sunt lichiditti internationale create de FMI si folosite de bncile natio nale (centrale) n circuit nchis. Ele sunt alocate de FMI trilor membre, n mai multe transe, proportional cu cotele de participare ale acestora n cadrul Fondului. Pri ma alocare a fost pe 1 ianuarie 1970. Incepnd din acest an au fost create DST tot aliznd 21,4 miliarde, n perioadele 1970-72 si 1979-81. Orice tar membr si poate schim ba DST-urile cu alte tri membre, primind n schimb valut forte (de obicei dolari); s chimbul se face prin intermediul FMI-ului care tine evidentele.

Dac situatia rezervei oficiale o permite, celelalte tri membre sunt obligate s acce pte DST-uri, pn la o valoare de maximum dou ori mai mare dect valoarea DST-urilor al ocate initial. Multe tri n curs de dezvoltare ncaseaz imediat contravaloarea DST-uri lor alocate, producnd astfel o acumulare n rezervele trilor industrializate sau a F MI. Compozitia cosului DST: Dolar American 40%, Marc German 21%, Yen Japonez 11%, Franc Francez 11% si Lir Sterlin 17%. DST este un cos al monedelor continnd prti prestabilite din cele 5 monede importan te dolar, yen, marca german, francul francez si lira sterlin. Astfel valoarea DST (0,67$ la 1 Nov. 1995) este influentat de modificrile ratei de schimb pentru fieca re din aceste valute; rata dobnzilor este medie ponderat a ratelor dobnzilor din ce le 5 tri. Toate tranzactiile FMI sunt ncheiate (convertite) n DST-uri. Conform statutului, DST ndeplineste urmtoarele functii: a) functia de etalon monetar international, prin DST putndu-se exprima parittile s i cursurile valutare; b) functia de mijloc de rezerv, DST figurnd ntre rezervele trilor, alturi de aur si v alutele de rezerv. Rolul DST ca mijloc de rezerv international rmne limitat, n mare pa rte, deoarece moneda FMI poate fi detinut si utilizat numai la nivel oficial n trile membre. Desi a fost creat si DST-ul privat, piata sa a rmas limitat; c) functia de instrument de credit, de procurare de moned convertibil prin interme diul FMI si n anumite conditii; d) functia de mijloc de plat, limitat la plata de dobnzi si comisioane datorate FMI . Utilizrile DST: a) participantul cruia i s-au alocat DST are dreptul s obtin n schimbul lor o sum ec hivalent n valut de la un alt membru FMI, indicat de acesta; b) efectuarea de operatiuni la termen, adic vnzare-cumprare DST, cu obligatia pltii la o dat viitoare, n schimbul unor active monetare; c) pentru emiterea de obligatiuni exprimate n DST pe pietele internationale; d) plata dobnzilor si comisioanelor n DST ctre FMI si cresterea rezervelor monetare oficiale. 5.4. INSTITUTIILE S.M.I Sistemul de la Bretton Woods a prevzut pe lng dispozitiile monetare propriu-zise nfi intarea a dou organisme: Fondul Monetar International (FMI) si Banca Internationa l pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), cunoscut si sub denumirea de Banca Mo ndial. Delegatii la Conferinta de la Bretton Woods au afirmat c se gsesc n fata unui paradox, constnd n faptul c Fondul Monetar International functiona ca o banc, punnd la dispozitia membrilor si credite pe termen scurt, iar banca, ce acorda membrilo r si mprumuturi pe termen lung, functiona ca un fond. Cele dou au statut de organisme specializate ale ONU. 5.4.1. FONDUL MONETAR INTERNATIONAL FMI si-a nceput activitatea n mai 1946, avnd 39 de tri membre si sediul general n cap itala Statelor Unite, Washington. Numr n prezent 180 de tri membre, ceea ce nseamn c aproape n totalitate, comunitatea dial se regseste n FMI, exceptii importante fiind Cuba si Coreea de Nord. FMI este condus n mod oficial de Consiliul Guvernatorilor, cte un membru din fieca re tar.Guvernatorii sunt, de obicei, ministri de finante sau guvernatori ai unor bnci centrale, care vorbesc n numele guvernului trii din care provin. Deciziile curente sunt luate de ctre Consiliul Executiv, cruia guvernatorii i delea g aplicarea politicii FMI. Acest Consiliu este compus din 24 de directori executi

vi care se ntlnesc cel putin de trei ori pe sptmn. Ei primesc rapoartele de la nivel g uvernamental. Cele 5 tri cu cea mai mare cot de participare Statele Unite, Marea B ritanie, Germania, Franta si Japonia au dreptul la cte un director permanent fiec are. Deciziile FMI sunt luate prin vot proportional cu mrimea cotei de participare. As tfel, puterea de votare este semnificativ determinat de contributia financiar n cad rul FMI, care la rndul ei este stabilit n functie de indicatorii economici si finan ciari ai fiecrei tri. Functiile FMI Conform prevederilor Acordului de nfiintare, principala functie a FMI este aceea de a supraveghea sistemul monetar international. Din aceast functie principal deri v alte cteva functii: supravegherea politicii monetare si a ratei de schimb din tri le membre, elaborarea de recomandri privind politica financiar pentru membri si ac ordarea de credite pentru trile cu dificultti n balanta de plti. Desi FMI este cunos cut mai ales prin faptul c acord credite, aceasta nu este principala sa functie. R olul cel mai important pe care l detine Fondul este acela de manager al unui sist em monetar international ordonat, previzibil si stabil, cu granite deschise si c are s ofere cadrul necesar unei cresteri echilibrate n comertul mondial si n econom iile trilor membre. In acest sens, FMI functioneaz ca un organism permanent de con sultant, n care membrii coopereaz si particip activ n sfera monetar international. Obiectivele FMI de a promova cooperarea monetar international prin intermediul unei institutii per manente care s ofere cadrul adecvat pentru consultare si colaborare n problemele m onetare internationale; de a facilita extinderea si cresterea echilibrat a comertului international si de a contribui astfel la promovarea si mentinerea unui nivel nalt al angajrilor si a l venitului real si de a dezvolta resursele productive ale tuturor trilor membre, ca obiectiv principal al politicii economice; de a promova stabilitatea schimbului, de a mentine disciplina n acordurile de sch imb ntre membri si de evita deprecierea schimbului competititv; de a asigura asistenta n stabilirea unui sistem multilateral de plti pentru tranza ctiile curente dintre membri si n eliminarea restrictiilor n schimbul internationa l care stnjenesc dezvoltarea comertului mondial; de a da ncredere membrilor, prin disponibilizarea temporar a resurselor generale a le Fondului, n scopul folosirii lor de ctre trile membre, cu anumite msuri de precau tie, astfel dndu-le posibilitatea de face n mod corect ajustrile n balantele de plti, fr a recurge la msuri distructive pentru prosperitatea national sau international; Structura financiar a FMI Mrimea Fondului, de circa 145 miliarde DST este egal cu suma contributiilor trilor membre. Aceaste subscriptii, cote, reflect obiectiv importanta membrilor n lumea e conomic si n principiu sunt revizuite la fiecare 5 ani. Trei sferturi din mrimea cotei se plteste n moneda national a trii respective, iar re stul n DST sau ntr-o moned general acceptat. In conditii speciale, atunci cnd propriile resurse nu mai sunt suficiente Fondul apeleaz la mprumuturi. Reglementrile Generale de Imprumut au fost stabilite n 1962 p entru cazurile n care mprumutul ctre una sau mai multe tri industrializate ar afecta propriile resurse ale FMI si acest lucru s-ar putea rsfrnge si asupra sistemului monetar international. Zece tri industrializate au contribuit la elaborarea acest or reglementri, dnd nastere Grupului celor Zece) Aranjamentul de credit stand-by: acesta reprezint o decizie a Fondului, prin care un membru este asigurat c va putea face trageri din Contul de resurse generale, n cursul unei perioade date si pn la o sum specificat. Aranjamentul de credit stand-b y are o durat de 12-18 luni, tragerile fiind esalonate trimestrial, iar eliberare a lor este conditionat de ndeplinirea criteriilor de performant si efectuarea perio dic a unei revizuiri a programului. Rambursarea se face dup expirarea unei perioad e de gratie, ntr-un termen care s nu depseasc 5 ani de la cumprare.

Facilitatea extins a Fondului (Extended Fund Facility) sprijin programele pe perio ade de 3-4 ani, n special pentru trile n curs de dezvoltare. Are ca scop depsirea di ficulttilor balantelor de plti, care au la baz probleme macroeconomice si structura le ale productiei, comertului sau preturilor. Ajutorul financiar acordat de FMI se bazeaz pe sistemul transelor de credit n care fiecare trans reprezint 25% din cota de participare a trii respective la Fond. Pri ma trans este usor de obtinut pentru trile cu probleme n balanta de plti. Pentru aco rdarea urmtoarelor transe, problema se pune n mod diferit: tara care solicit ajutor ul financiar trebuie s adopte un program politic elaborat n colaborare cu FMI. Se pune problema unor conditii, a unor criterii de performant care pot fi folosite pentru a monitoriza progresele programului. Creditul este luat n etape si modific at dup gradul n care sunt ndeplinite conditiile impuse. In plus fat de aranjamentul stand-by, Fondul are 2 tipuri speciale de facilitti de creditare: Facilitatea de finantare compensatorie (introdus n 1963) si Facilitate a stocului tampon (1969). Facilitatea de finantare compensatorie si contingentat a este menit s preia din problemele balantei de plti, ca urmare a unei diminuri temp orare a cstigurilor din exporturi. Facilittile prin stocul tampon se refer la posibilitatea de a finanta mentinerea u nor stocuri tampon de mrfuri de baz, pentru care exist acorduri internationale recu noscute. In practic, numai un numr mic de tri au beneficiat de aceast facilitate. Am bele facilitti speciale sunt finantate exclusiv din resursele proprii ale Fondulu i. 5.4.2. GRUPUL BANCII MONDIALE Concomitent cu nfiintarea Fondului Monetar International s-a decis si crearea une i bnci internationale care s se axeze pe finantarea si reconstructia economiilor, slbite n timpul celui de-al doilea rzboi mondial: Banca International pentru Reconst ructie si Dezvoltare (BIRD) n general cunoscut si sub numele de Banca Mondial.

Grupul Bncii Mondiale include pe lng BIRD si institutiile nrudite, nfiintate ulterior si avnd functii specifice: Corporatia Financiar International (IFC/CFI) si Asociat ia pentru Dezvoltare International (IDA/ADI). Scopul principal al tuturor acestor institutii este promovarea progresului economic si social n trile n curs de dezvol tare, prin cresterea productivittii economice. In acest sens, institutiile mentio nate acord credite si mprumuturi si ofer consultant tehnic si economic n sectorul publ c si privat din trile n curs de dezvoltare. De asemenea, institutiile din Grupul Bn cii Mondiale actioneaz ca un catalizator n stimularea fluxului de capital privat d in aceste tri. Banca Mondial si are sediul central la Washington, foarte aproape de Casa Alb. Banca Mondial (BIRD) Trile care doresc s adere la Banca Mondial trebuie s fie mai nti membre ale FMI. Din c ei aproximativ 180 de membri al Bncii Mondiale aproape toti sunt si membri CFI si ADI. Structura Bncii Mondiale este similar cu cea a FMI. Autoritatea cea mai nlat a Bncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor. Fiecare tar membr a Bncii numeste un guvernator si un membru supleant n acest Consiliu, de obicei ministrul de finante si conductorul bncii centrale. Consiliul se ntruneste o dat pe an, n septembrie sau octombrie, cnd are loc si o sedint comun cu Consiliul Guvernatorilor FMI. Ca si in cazul FMI, drepturile de vot sunt proportionale cu capitalul investit. Grupul Bancii Mondiale are aproximativ 6400 de angajati fiind de aproape trei or i mai mare dect FMI-ul. Majoritatea functionarilor lucreaz la Washington, dar exis t si alte 40 de reprezentante n ntreaga lume, unde lucreaz aproximativ 5% din person alul Bncii Mondiale.

Facilittile de creditare oferite de BIRD cunoscute ca mprumuturi ale Bncii Mondiale diferite de creditele ADI sunt destinate finantrii proiectelor sau programelor d e nalt calitate, care duc la dezvoltare economic, dar pentru care nu exist finantare din surse private, n conditii staisfctoare. Aceast calitate si o analiz solid a rezul tatelor proiectului trebuie s ofere certitudinea returnrii creditului la termenele stabilite. In acest sens, Banca Mondial functioneaz ca o banc de investitii. Banca ofer valuta necesar proiectului cu conditia ca, tara respectiv s finanteze din resurse proprii componenta intern a proiectului (salarii, consumuri interne etc. ). Pot exista si exceptii de la acest principiu, dar n general, banca nu poate fi unicul finantator al proiectului. De aceea, este dificil s se gseasc proiecte core spunztoare acestor cerinte n trile n care lipsesc mijloacele financiare interne de s ustinere. Toate mprumuturile Bancii Mondiale sunt acordate guvernelor sau institutiilor car e prezint garantii guvernamentale. Ca agentie de mprumut la nivel guvernamental, B anca Mondial este o institutie interguvernamental

Corporatia Financiar International (CFI) In anul 1956 a fost nfiintat Corporatia Financiar International (CFI/IFC), cu scopul de a dezvolta sectorul privat n trile n curs de dezvoltare, completnd activittile BI RD care se desfsoar cu precdere la nivel guvernamental. Promovnd investitiile privat e, CFI stimuleaz cresterea economic n trile n curs de dezvoltare. CFI mprumut si, n a asi timp, dobndeste o praticipare direct la capitalul social al firmelor din trile n curs de dezvoltare, fr a cere garantii guvernamentale. Capitalul CFI este evaluat la un total de 2,3 miliarde $ si este un capital achi tat integral.

Asociatia pentru Dezvoltare International (ADI) La sfrsitul anilor 50 a devenit evident faptul c, pentru trile n curs de dezvoltare m ai srace, conditiile de mprumut impuse de Banca Mondial erau peste puterile lor eco nomice. In anul 1960 a fost nfiintat Asociatia pentru Dezvoltare International (ADI /IDA), avnd rolul de a sprijini trile cele mai srace cu mprumuturi pe termen lung, pn la 40 de ani. Aceste mprumuturi se acord fr dobnd, existnd numai o modica tax de admi trare. Exist si o perioad de gratie de 10 ani. ADI nu are un capital propriu, dar primeste donatii pentru a finanta mprumuturile, din partea trilor industrializate; de asemenea o parte din venitul net al BIRD este transferat la ADI. In prezent, ADI numr 160 de membri. Romnia a devenit membr cu drepturi depline a FMI prin semnarea Acordului de la Bre tton Woods si prin vrsarea cotei de participare, la 15 decembrie 1972. CAP. 6. INSTRUMENTE DE CREDIT SI DE PLATA 6.1. CAMBIA SI OPERATIUNILE CAMBIALE 6.1.1. DEFINIRE, ROL SI MENTIUNI OBLIGATORII 6.1.2. OPERATIUNI CAMBIALE 6.1.3. CIRCUITUL CAMBIAL IN ROMANIA 6.2. BILETUL LA ORDIN, CECUL SI ORDINUL DE PLATA 6.3. CARDUL PRODUS SI SERVICIU BANCAR COMPLEX 6.3.1. DEFINIRE SI TIPOLOGIE 6.3.2. SISTEMUL DE PLATI PRIN CARDURI

6.1. CAMBIA SI OPERATIUNILE CAMBIALE 6.1.1. DEFINIRE, ROL SI MENTIUNI OBLIGATORII

Definitie: Cambia reprezint un nscris, prin care o persoan (trgtorul) ordon unei perso ane (tras) s plteasc unei a treia persoane (beneficiar) o sum de bani determinat, la o dat fix si la locul indicat. Atunci cnd beneficiarul este el nsusi debitor fat de o tert persoan si doreste s reali zeze plata utiliznd aceeasi cambie, acesta poate nscrie pe spatele cambiei o menti une de a se plti creditorului. Mentiunea poart denumirea de gir sau andosare; cel care a nscris mentiunea este girant. Rolul cambiei rezult din utilizarea acesteia ca instrument de schimb, plat si de c redit. Ca instrument de schimb, cambia evidentiaz rolul initial al acesteia n schimburile monetare, ceea ce conducea la evitarea deplasrii banilor si reducerea riscurilor aferente. In calitate de instrument de plat, cambia poate fi utilizat n locul bancnotelor pe ntru stingerea unor obligatii de plat n numerar. In cazul pltilor prin utilizarea cambiei, se asigur certitudinea, datorit acceptrii cambiei de ctre tras, iar prin transmiterea cambiei prin gir se asigur si avantaju l solidarittii ntre girantii succesivi. Ca instrument de credit, cambia are multiple utilizri: n domeniul creditului comer cial, al creditului bancar si ca mod de garantare. Ca instrument de credit comercial, cambia este denumit efect comercial si este ut ilizat de productor n raport cu comerciantul care i cumpr produsele. Trgtorul, respectiv productorul poate valorifica aceste instrumente nainte de scaden t, prin scontare la banc, ceea ce conduce la obtinerea unui credit bancar. Pentru garantarea creditelor acordate unei alte persoane dect beneficiarul cambiei, banc a poate accepta cambiile cu titlu de garantie. Cambia produce efecte atunci cnd: operatiunile cambiale sunt efectuate de ctre persoane fizice si juridice care au calitatea de comerciant; forma scris, sub semntur privat; cuprinde toate mentiunile obligatorii si unele clauze facultative.

Mentiunile obligatorii pe care trebuie s le cuprind cambia se refer la: a) denumirea cambiei, care poate fi nscris ca titlu sau poate figura n cuprins ul textului. Este obligatorie prezenta denumirii ct si scrierea ei n aceeasi limb n care este redactat cambia, fiind situat deasupra semnturii trgtorului. b) Ordinul (sau mandatul) neconditionat de a plti o sum de bani determinat, ntr -o anumit perioad (cu specificarea sumei n titlu, precum si n litere sau cifre). c) Numele (denumirea) trasului, respectiv a persoanei care trebuie s plteasc. In unele cazuri, trgtorul se poate indica pe sine ca tras, ori, poate indica mai m ulte persoane trase cumulativ (nu alternativ). d) Scadent, este o mentiune obligatorie care prezint important prin faptul c: Obligatia trasului se stinge numai prin plata la scadent; Detintorul cambiei nu poate fi obligat s primesc plata nainte de scadent; Trasul care plteste nainte de scadent, o face pe riscul su; Termenul de prescriptie este de doi ani, de la data scadentei, perioad de timp n d ecursul creia sunt admise orice actiuni mpotriva acceptantului. Exist mai multe variante ale scadentei: La vedere (la cerere, la prezentare); La un anumit termen (zile, sptmni, luni, ani) de la vedere, de la prezentarea pent u acceptare sau, n cazul neacceptrii, de la data protestului; La un anumit termen de la data emisiunii; La o dat fix (an, lun, zi). e) Locul pltii este determinat prin indicarea unei localitti si este consider at cel mentionat lng numele trasului; n cazul n care n cambie sunt artate mai multe lo curi de plat, posesorul o poate prezenta la oricare din acele locuri.

f) Numele beneficiarului; in cambie pot fi mentionati mai multi beneficiari , cumulativ sau alternativ. Dac sunt mentionati cumulativ atunci ei exercit dreptu rile conferite de cambie, inclusiv dreptul de a transmite cambia prin gir. Cambia trebuie s indice o singur dat a emiterii, absenta acesteia atrgnd nulitatea ca mbiei. Locul emiterii este indicat prin mentionarea localittii.

Trgtorul are obligatia de a scrie personal numele si prenumele. Pentru persoanele juridice, trgtorul trebuie indicat prin denumirea complet a firmei, a numelui si a calittii celui care semneaz, dar semntura trebuie s fie aplicat cu scrisul de mn al pe soanei fizice. Mentiunile facultative pot influenta sau nu obligatiile cambiale. 6.1.2. OPERATIUNI CAMBIALE a) Acceptarea cambiei Se realizeaz prin scrierea pe cambie lente nsotit de semntura trasului. e fcut, dar si o acceptare nedatat Dup scadent, cambia nu mai poate fi a cuvntului acceptat sau a unei expresii echiva Acceptarea trebuie s mentioneze data zilei cnd est naste obligatia de plat a trasului. prezentat la acceptare, ci numai la plat.

Revocarea acceptrii reprezint stergerea mentiunii acceptare, pe care o poate realiza trasul, atta timp ct detine cambia. Revocarea se poate efectua prin radierea insc riptiei de acceptare sau acoperirea ei cu una sau mai multe linii sau prin nscrie rea cuvntului anulat. Acesta nu are efect dac se produce dup ce trasul l-a nstiintat n scris pe posesorul titlului sau pe oricare alt semnatar c a acceptat cambia. Refuzul integral sau partial al trasului, de a accepta cambia conduce la dreptul de regers al posesorilor mpotriva girantilor, trgtorului si a celorlalti obligati. b) Girul cambiei Girul este un act prin care posesorul titlului, numit girant, transfer unei alte persoane numit giratar, toate drepturile care decurg din titlul astfel redactat s i completat, respectiv din cambie. Girul poate fi definit si ca un mod specific de circulatie al cambiei, care ndepl ineste urmtoarele functii: Mijloc de transmitere a cambiei atunci cnd posesorul poate gira cambia n favoarea bncii, care o sconteaz nainte de scadent, iar girantul obtine numerarul corespunztor

. Garantarea prin gir a acceptrii si pltii cambiei, astfel girantul si asum obligat de plat si de acceptare, n cazul n care trasul nu si-ar ndeplini el nsusi aceste obli gatii. Legitimarea prin gir a calittii de titular al cambiei, reprezint o functie care se manifest prin faptul c giratarul devine titular al drepturilor cambiale, fiind ul timul dintr-un sir de giratori. Tipuri de gir: Girul pentru ncasare, pentru acoperire, pentru procur; Giruln garantie reprezint actul prin care cambia este afectat utilizrii drept pentru executarea altei obligatii comerciale (rambursarea unui credit bancar). Se utilizeaz formula, valoare n garantie sau valoare n gaj; Girul nu la ordin care are ca efect ntrzierea unui nou gir; Girul fr garantie este strns legat de mentiunea fr obligatii sau fr regres du-se astfel de garantie, de acceptare sau de plat; Girul de ntoarcere se efectueaz prin girul cambiei de ctre beneficiar n folosul t ului sau al trgtorului; Girul dup protest garanteaz numai existenta creantei, si produce numai efectele un ei cesiuni. c) Avalul cambiei (avalizarea) Avalul este o garantie personal, prin care o persoan numit avalist (cel care d avalu

l), garanteaz obligatia unuia dintre obligatii cambiali, numit avalizat, pentru t oat suma mentionat pe titlu sau pentru o parte din aceasta. Prin aval trebuie s se precizeze pentru cine s-a dat acesta si pentru ce sum (numa i pentru o parte din suma nscris pe cambie, sau pentru ntreaga sum) d) Plata cambiei Prezentarea la plat a cambiilor trebuie s fie realizat ctre banca de domiciliu a cam biei sau ctre tras. Obligatia de plat o are trasul, acceptatul sau avalistul su, al egerea apartinnd posesorului unei cambii. Dac termenul a ajuns la scadent, si nu s-a prezentat nici un posesor pentru a ncasa plata, atunci, debitorul care vrea s se elibereze poate consemna suma la o unita te CEC, pe cheltuiala si pe riscul posesorului cambiei. e) Refuzul si regresul Refuzul trasului de a plti trebuie s fie constatat printr-un protest de neplat, n te rmenul prevzut. Actiunea de regres este contra trgtorului, girantului sau avalistului, poate fi ex ercitat la scadent, iar nainte de scadent, numai facultativ, n urmtoarele situatii: dac acceptarea a fost refuzat de ctre tras; n caz de faliment al trasului; n caz de faliment al trgtorului unei cambii. Pentru a exercita regresul, posesorul trebuie s ndeplineasc formalitatea numit protes t. f) Interventia Trgtorul, girantul sau avalistul pot indica o persoan care s accepte sau s plteasc la evoie, persoan care poart denumirrea de intervenient. g) Executarea cambial si procesele cambiale Executarea cambial se realizeaz prin investirea cambiei cu formul executorie de ctre judectorie, urmat de somatia emis de executantul judectoresc, n cazul refuzului de p lat al acesteia. 6.1.3. CIRCUITUL CAMBIAL IN ROMANIA Dup cum s-a prevzut prin Legeea nr. 83/1994, cambia este utilizat ca instrument de plat si procesat prin compensare multilateral. Compensarea multilateral reprezint un acord prin care mai multe prti si compenseaz re ciproc obligatiile. Acest proces are loc n cadrul unui sistem de decontare net mul tilateral, prin intermediul Casei de Compensatie.

Un sistem de decontare net multilateral este acela n care fiecare participant decon teaz (printr-o singur plat sau ncasare) pozitia net multilateral rezultat din transfer rile fcute si primite de acesta n relatia sa cu ceilalti participanti. Pozitia net multilateral, poate fi debitoare sau creditoare si reprezint totalul va lorii tuturor transferurilor pe care un participant la sistemul de compensare le -a primit, minus totalul valorii transferurilor pe care le-a transmis. Compensarea multilateral a pltilor fr numerar la nivelul trii, se realizeaz prin inter mediul unor circuite obligatorii impuse prin Regulamentul BNR. Circuitele instru mentelor de plat sunt clasificate astfel: Circuitul local; Circuitul intrajudetean; Circuitul interjudetean; Circuitul national.

Etape parcurse n circuitul cambial: 1. trgtorul emite cambia si o remite beneficiarului; 2. clientul beneficiar depune cambia nsotit de borderou la unitatea bancar und e si are deschis contul curent, n vederea ncasrii sumei nscrise pe cambie; 3. unitatea bancar a clientului beneficiar pregteste cambia n vederea prezentri i la unittile bancare a trasului, ntr-o sedint de verificare a cambiilor, pentru a fi acceptat sau refuzat; 4. n cadrul aceleiasi societti bancare, ntre subunitti, cambia circul prin circu itul interbancar (post); 5. n urma acceptrii, unitatea bancar a trasului debiteaz contul curent al clien tului pltitor; 6. ziua compensrii trebuie s coincid cu ziua debitrii contului trasului; 7. compensarea este procesat, cnd unitatea bancar a clientului beneficiar intr oduce efectiv n compensare cambia si primeste acceptul c instrumentul de plat, a fo st acceptat; 8. n aceeasi zi n care a avut loc compensarea se crediteaz si contul clientul ui beneficiar de ctre unitatea bancar unde acesta si are deschis contul curent. Centrala Incidentelor de Plti si Fisierul National de Cambii Potrivit Regulamentului nr. 3 al BNR/1996 n Romnia functioneaz Centrala Incidentelo r de Plti, obiectul principal de activitate reprezentndu-l intermedierea informati ilor specifice incidentelor de plti. Incidentele de plti sunt ocazionate de acte si fapte frauduloase, litigioase care produc riscuri de neplat sau care pot afecta finalitatea decontrii. Toate informa tiile referitoare la incidentele de plti sunt gestionate de organismul sus aminti t, att pentru scopurile utilizatorilor ct si pentru interesul public. Centrala Inc identelor de Plti organizeaz si gestioneaz Fisierul National de Cambii. Radierea incidentelor de plti din Fisierul National de Cambii poate interveni la solicitarea persoanelor declarante sau a instantelor judectoresti. 6.2. BILETUL LA ORDIN, CECUL SI ORDINUL DE PLATA a) BILETUL LA ORDIN Cambia si biletul la ordin sunt reglementate de aceeasi lege, care poart numele d e Legea cambiei si biletului la ordin, datorit continutului si functionrii asemntoar e.

Definitie: Biletul la ordin reprezint titlul de credit prin care emitentul se obl ig s plteasc beneficiarului, o sum de bani, la o anumit scadent si ntr-un anumit loc. Spre deosebire de cambie, utilizarea biletului la ordin ca instrument de plat imp lic dou persoane (emitentul si beneficiarul). Acesta este creat de emitent, n calit ate de debitor, care se oblig s plteasc o sum de bani la vedere, sau la o anumit dat, nui beneficiar, care are calitatea de creditor. Din punct de vedere juridic, biletul la ordin este considerat tot instrument de debit ca si cambia, si este compensat si decontat ca si aceasta, n conformitate c u Regulamentul BNR (nr. 10/1994). La nivelul Centralei Incidentelor de Plti este organizat Fisierul National al bil etului la ordin, iar raportarea acestuia se realizeaz pentru aceleasi motive ca s i cambia. b) CECUL

Definitie: Cecul este un instrument de plat, utilizat de titularii de conturi ban care cu disponibil corespunztor n aceste conturi. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operatiuni de ncasri sau pri n acordarea unui credit bancar.

Baza legal a utilizrii cecului, n Romnia, este reprezentat de Reglementrile privind ce ul ale BNR si Normele Cadru nr. 7/1994, privind comertul fcut de societtile bancare si celelalte societti de credit cu cecuri.

Tipuri de cecuri: cecul nominal are drept caracteristic indicarea numelui beneficiarului; cecul la purttor, care d dreptul posesorului s ncaseze suma, n momentul prezent cecul de virament(sau de decontare): se utilizeaz pentru a realiza transferul sum elor din contul curent al emitentului n contul beneficiarului; cecul acceptat: se caracterizeaz prin confirmarea de ctre banc, a existentei dispo ibilului n cont curent, asigurnd beneficiarul c cecul se va plti la prezentare; cecul barat: se diferentiaz prin trasarea de ctre posesor sau trgtor, a dou lini alele sau oblice pe fata cecului. Bararea poate fi general sau special, dup cum ntre linii este nscris, sau nu, numele unei bnci. Cecul barat prezint avantaje care decurg din securitatea sporit pe care o ofer pent ru banc, ntruct este pltibil numai unei persoane determinate. De asemenea, diminueaz riscul pierderii sau al furtului. Elementele cecului Ca instrument de plat de debit, cecul circul de la unitatea bancar a clientului ben eficiar la unitatea bancar a clientului pltitor, avnd ca efect debitarea contului c lientului pltitor si creditarea contului clientului beneficiar.

Pe fata cecului apar urmtoarele elemente: denumirea/sigla societtii bancare trase si adresa acesteia; seria si numrul cecului, sub denumirea societtii bancare; nscrisul platiti n schimbul acestui CEC se afl sub sigla societtii bancare tras nscrisul stipulat, urmat de un spatiu necesar completrii mentiunilor facultative cecului; data emiterii cecului emis la , pentru stabilirea zilei, lunii si anului emiteri mentiunea referitoare la identificarea sumei, care urmeaz a se plti; numele si adresa trgtorului, carnetul de ceuri de la unitatea bancar al crei clie este. Pe verso-ul cecului figureaz mentiuni referitoare la operatiunea de girare si la plata, respectiv ncasarea cecului: numele si denumirea girantului; numele girantului, prin nscrisul girat ctre.; data efecturii operatiunii de girare; informatii referitoare la plata si ncasarea cecului, precum si a modalittilor de e fectuare a acestora (n numerar sau n cont). c) ORDINUL DE PLATA Definitie: Ordinul de plat reprezint un instrument de plat si de credit care circul de la unitatea bancar a clientului pltitor ctre unitatea bancar a clientului benefic iar. Efectul utilizrii acestui instrument este debitarea contului clientului pltitor si creditarea contului clientului beneficiar. Ordinul de plat se concretizeaz ntr-o dispozitie neconditionat dat de emitent unei bnc i, de a pune la dispozitia unui beneficiar o sum de bani, respectiv de a plti sau de a face s se plteasc aceast sum.

Cadrul legal al utilizrii ordinului de plat n Romnia l constituie Regulamentul nr. 8/ 1994 al BNR privind ordinul de plat. Acest instrument de plat este irevocabil pent ru pltile efectuate n lei pe teritoriul Romniei. Circuitul ordinului de plat 1. Banca emitent Ordinul de plat l oblig pe emitent s pltesc o sum de bani, dac acesta a fost emis de sau de ctre o alt persoan care are mandatul de a-l reprezenta. Decontarea final se face n favoarea bncii receptoare n baza unui acord de compensare bilateral cu banca emitent sau a regulilor unui sistem de transfer de fonduri car e se refer la decontarea obligatiilor dintre participanti. 2. Banca receptoare Prin acceptarea ordinului de plat, banca receptoare se oblig la urmtoarele: a) s execute ordinul de plat n ziua bancar n care l-a acceptat, sau ziua urmtoare ; b) dac se indic o anumit dat a pltii, atunci aceasta s fie respectat; c) s nstiinteze n timp util emitentul, despre neonorarea ordinului de plat, sol icitndu-i instructiuni suplimentare acestuia, dac ordinul de plat nu contine toate mentiunile obligatorii, sau datele sunt insuficiente ori inconsecvente. 3. Banca destinatar Dup acceptarea ordinului de plat, banca destinatar are obligatia s pun fondurile la d ispozitia beneficiarului, n ziua acceptrii, ori cel trziu n ziua urmtoare. In cazul neacceptrii, banca are obligatia s comunice emitentului refuzul acestuia, pn cel trziu n ziua bancar urmtoare ultimei zile a perioadei de executare.

Participantii la circuitul ordinului de plat (transfer-credit) au obligatiile urmt oare: Emitentul are obligatii n legtur cu ordinul de plat si cu plata acestuia; Pltitorul este obligat s plteasc spezele bancare aferente procesrii ordinului de Banca initiatoare are obligatii privind returnarea sumei n caz de nefinalizare a transferului credit si plata dobnzilor de ntrziere (n situatia n care ntrzierea plt se datoreaz); Banca receptoare are responsabilitate n ceea ce priveste receptia, autentificarea , acceptarea sau refuzul, executarea ordinului de plat receptionat, plata dobnzilo r de ntrziere (dac acesteia i se datoreaz); Banca destinatar se oblig n legtur cu: receptia, autentificarea, acceptarea sau ul, punerea fondurilor la dispozitia beneficiarului, plata dobnzilor de ntrziere.

6.3. CARDUL PRODUS SI SERVICIU BANCAR COMPLEX 6.3.1. DEFINIRE SI TIPOLOGIE

Definitie: Cartea de plat sau cardul bancar reprezint un instrument de decontare c are: Asigur posesorului autorizat achizitionarea de bunuri sau servicii, fr prezenta ef ctiv a numerarului; Permite legtura financiar dintre comercianti si consumatori (prin acces ntr-un con bancar). Totodat, cardul are caracteristicile unui instrument de plat, permitnd retragerea d e numerar de la ghiseele automate bancare. Tipologia cardurilor

a) Dup modul de stocare a informatiilor, se disting: # carduri cu band magnetic; # carduri cu microprocesor. b) Dup functiile ndeplinite (respectiv, modul de acoperire a cheltuielilor) se dis ting: # debit carduri # credit carduri

Debit cardurile sau cardurile de debit prezint urmtoarele carcteristici: Asigur utilizatorului achizitia de bunuri si servicii, sau retrageri de numerar, fr prezenta efectiv a nsemnelor monetare; Conditia esential a acestor carduri este existenta unor fonduri ntr-un cont de car d, si efectuarea de cheltuieli n limita soldului disponibil; n cazul depsirii soldului, bncile acord credite la dobnzi ridicate, ceea ce cons e o modalitate profitabil a bncilor de oferire a unor produse si servicii ctre popu latie; Cardurile de debit contin o band magnetic si necesit introducerea unui numr perso de identificare (PIN) n terminalul electronic nainte de accesarea serviciului; Cele mai multe carduri de debit au dou functii principale: retragerea de numerar din distribuitoarele de numerar sau din ghiseele automate de banc; efectuarea pltilor la punctele de vnzare, situatie n care plata este cunoscut sub de numirea de transfer electronic de fonduri la punctele de vnzare.

Credit cardurile sau cardurile de credit Prezint trstur definitorie realizarea pltilor dintr-o linie de credit care i-a f eschis posesorului de card; acest tip de card permite detintorului s achizitioneze bunuri si servicii si s retrag numerar n limita unui plafon prestabilit; Un card de credit combin dou functii principale: instrument de plat si facilitate e credit pe termen scurt; n functie de credibilitatea bancar a utilizatorului, credit cardurile mbrac dou : dac utilizatorul nu prezint o bun credibilitate bancar, cardul de credit este de tip charge, situatie n care posesorul este obligat, ca n decursul unei perioade de maxi m o lun, s acopere depsirea de sold nregistrat sau creditul temporar acordat (credit cunoscut sub denumirea de overdraft); dac utilizatorul are un punctaj rezonabil, atunci banca pune la dispozitia utiliz atorului un card cu functiuni depline, caz n care cheltuielile sunt acoperite din tr-un plafon sau linie de mprumut negociat anterior. Cardurile de credit sunt, n general, emise de o banc sub sigla unei organizatii in ternationale, cum ar fi VISA si EUROPAY, AMERICAN EXPRESS. c) n functie de calitatea emitentului, se realizeaz distinctia ntre cardurile emise de bnci si cardurile emise de societti nebancare. Urmnd exemplul cardurilor bancar e, societtile non-bancare, lanturile de magazine si cluburi private au lansat pro priile carduri. In aceast categorie se ncadreaz cardul de comerciant, emis de nsusi comerciant si ca re poate fi utilizat numai la punctele de vnzare, controlate de ctre emitentul de card (magazine, benzinrii). d) Dup momentul n care se utilizeaz tranzactia, cardurile se clasific n: Carduri cu plata nainte (prealimentate); Cu plata imediat (carduri de debit); Cu plata mai trziu (carduri de credit); Carduri de comerciant (retaiter card); Carduri de cheltuieli (charge card) Cardurile de cheltuieli sunt cunoscute sub denumirea de card de cltorie si petrece re a timpului liber (travel card) si au urmtoarele caracteristici:

 Sunt emise de societti non-bancare si presupun existenta unor linii de credit de schise pentru detintori; detintorul unui astfel de card are posibilitatea s efectueze cheltuieli si s retra numerar din ghisele automate de banc sau din cele ale emitentului de card; cele mai cunoscute carduri de cheltuieli sunt cele emise de American Expres si D iners Club. Trsturi comune cardurilor suport fizic din material plastic, cu dimensiuni si grosimi standardizate; pe fata cardului este inscriptionat prin tiprire (embosare) sau gravare cu laser: numele emitentului, numrul cardului, perioada de valabilitate, numele posesorulu i; pe verso-ul cardului este inscriptionat sigla emitentului, holograma standard de securitate; pe verso-ul cardului este, ntotdeauna, aplicat o band magnetic pentru nscrierea ntelor de securitate, precum si un spatiu desemnat semnturii posesorului. Aceste trsturi comune asigur cardurilor uniformitate tehnologic si recunoastere univ ersal. Principiile organizrii pltilor cu carduri de ctre societtile bancare n Romnia sunt pre vzute n Regulamentul nr. 6/14.11.1995, avand ca obiectiv stabilirea de reguli apli cate n activitatea de servicii de transfer de fonduri si decontarea prin crtile de plat. Piata romneasc a cardurilor, desi se afl n perioada de nceput, se carcterizeaz printro diversificare a produselor. Astfel, BRD a lansat primul card national, numit P RIMA CARD, emis n baza unui contract de depozit n lei. Depsirea disponibilittilor pr oprii este permis, pentru acest instrument de plat, ntr-un interval de acoperire de maxim 30 zile. Dintre produsele lansate de cellalte bnci se remarc: BCR Europay Maestro; BCR VISA Clasic; BCR Eurocard Mastercard; Banc Post VISA Clasic Prospera; Banca Ion Tiriac Eurocard Mastercard ceea ce evidentiaz preferinta comerciantilor pentru utilizarea acestor instrument e de plat, comparativ cu pltile n numerar. Avantajele utilizrilor cardurilor Dup tipul cardului (debit card sau credit card) pot fi identificate avantajele ut ilizrii acestora, care se regsesc la nivelul utilizatorului, al comerciantului ct s i al bncii emitente.

a) Pentru posesorii si utilzatorii de carduri, pot fi evidentiate urmtoarele avantaje: Dac utilizatorul detine un credit card, are avantajul de a alege momentul cumprrii bunurilor sau serviciilor, are posibilitatea de a achita datoria fat de banc, fie integral la primirea situatiei soldului, fie n rate lunare; comparativ cu plata p rin cec sau numerar, cardul prezint un grad ridicat de securitate; Dac utilizatorul detine un debit card, avantajele pot fi enumerate astfel: se eli min riscurile de furt aferente numerarului; valoarea tranzactiilor nu este limita t (comparativ cu cecurile) si nu se completeaz nici un document; tranzactia se rea lizeaz imediat.

b) Pentru comercianti Prin utilizarea credit cardului comerciantul are garantia pltii, n sensul c se cre iteaz imediat contul acestuia cu valoarea mrfurilor si serviciilor vndute prin card , pe baza documentelor care atest vnzrile; acesti comercianti atrag un numr mai mare de clienti; sunt eliminate riscurile pe care le antreneaz utilizarea numerarului .

Debit cardul conduce la decontarea mai rapid dect n cazul cecului; prin nelimitare sumelor ce pot fi cheltuite de ctre clienti, comerciantii si sporesc volumul vnzril or.

c) Pentru bnci avantajele utilizrii credit si debit cardurilor rezult din urmto arele: Credit cardurile genereaz pentru banc dobnzi al cror nivel este mai mare dect do a alte credite, comisioanele percepute de comerciantii care accept achitarea mrfur ilor si servciilor cu carduri sunt importante surse de venituri; volumul operati ilor manuale, la nivelul bncii, se reduce considerabil; pltile sunt garantate; Debit cardurile conduc la reducerea cheltuielilor bancare legate de activitatea de la ghisee; exist un grad ridicat de control asupra tranzactiilor clientului n r aport cu disponibilittile din cont; costurile bancare pentru operarea debit cardu rilor sunt reduse comparativ cu cele aferente utilizrii cecurilor sau numerarului . Riscurile n utilizarea cardurilor se refer n special la faptul c metodele de contraf acere, folosire frauduloas au evoluat, astfel nct acestea au devenit vulnerabile la pierdere, furt si fraud n efectuarea operatiunilor. \6.3.2. SISTEMUL DE PLATI PRIN CARDURI

Emiterea cardurilor Pentru ca o persoan fizic sau juridic s devin posesoarea unui card, este necesar s sol icite acest lucru companiei emitente, prin adresarea unei cereri si ncheierea unu i contract. In contractul respectiv se precizeaz tipul de card, facilittile de car e va dispune detintorul si obligatiile acestuia fat de banc. Pentru a obtine cardul solicitat, titularul trebuie s plteasc o tax de emitere si o tax anual de utilizare. In momentul primirii cardului, banca i comunic titularului parola personal. Codul p ersonal de identificare aferent unui card abreviat PIN (Personal Identification Number), reprezint codul atribuit de emitent unui detintor de card. Utilizatorul t rebuie s reproduc acest numr, n scopul verificrii identittii, atunci cnd plata este de ervit de un ghiseu automat. Utilizarea cardului Posesorul cardului l poate utiliza n unul din urmtoarele scopuri (dup cum rezult din definitia dat cardului): Plata mrfurilor si serviciilor; Retragerea de numerar de la distribuitoarele automate sau de la ghiseele bncii. Utilizarea cardului pentru plata mrfurilor si serviciilor necesit existenta, la ni velul comerciantului care accept acest instrument de plat, a unui terminal pentru transferul electronic al fondurilor, denumit POS. Rolul terminalului este acela de a prelua si a transmite informatiile asupra plti i, de la comerciant la centrul de analizare si primirea autorizrii privind plata (n maxim 30 de secunde).

Se disting dou tipuri de dispozitive: distribuitorul automat de numerar denumit bancomat sau cash dispenser, care perm ite utilizatorului retragerea de numerar din contul su (sub form de bancnote si mo nede metalice); ghiseul automat de banc denumit ATM (Automated Teller Machines) reprezint, ca s ipul precedent de distribuitoare, un dispozitiv electromagnetic, care permite ut ilizatorului att retragerea de numerar ct si accesul la servicii de informare cu p rivire la situatia din conturi si la transferul de fonduri. Acceptarea cardurilor Acceptarea cardurilor presupune existenta unui contract de procesare a tranzacti ilor ntre banc si utilizator.

Pe baza contractului ncheiat, banca pune la dispozitia comerciantului, servicii d e decontare si servicii de autorizare carduri. Prin autorizarea cardului, operat orul bancar asigur vnztorul c instrumentul de plat respectiv este valabil, iar detinto rul acestuia se afl n posesia fondurilor care s acopere tranzactia efectuat. Rezulta tul autorizrii este rspunsul, care poate contine unul dintre urmtoarele tipuri de m esaj referitor la card: a) acceptare pentru toat suma; b) solicitarea de instructiuni suplimentare ntr-un anumit interval de timp; c) neacceptarea ca mijloc de plat cu solicitarea comerciantului de a confisc a respectivul card. Operatiunea de acceptare la plat a tranzactiilor cu carduri se realizeaz prin parc urgerea urmtoarelor etape (care se regsesc n cadrul schemei logice de acceptare): 1. detintorul cardului solicit achizitionarea unui bun sau serviciu de la com erciant; 2. comerciantul solicit autorizarea tranzactiei ctre centrul de autorizare lo cal/international; 3. centrul de autorizare transmite cererea de autorizare ctre banca emitent a cardului; 4. banca emitent verific contul detintorului de card; 5. banca emitent autorizeaz tranzactia si transmite informatia ctre centrul de autorizare; 6. centrul de autorizare transmite codul de autorizare ctre comerciant; 7. comerciantul pred bunul sau presteaz srviciul ctre detintorul cardului. Tranzactia se deruleaz in timp real, prin echipamente electronice si softuri spec ializate, in conditii de deplin sigurant. Ca urmare a experientei ndelungate, bncile din trile dezvoltate ofer clientilor si a lte instrumente si modalitti de plat, fat de cele prezentate. Banca la domiciliu (home banking) semnific realizarea tranzactiilor bancare prin telefon. Aceast modalitate este utilizat de ctre clientii individuali, persoane fiz ice si agenti economici, care prin intermediul mijloacelor de comunicatii, au ac ces la centrul computerizat al institutiei financiare. Telebankingul reprezint o modalitate de transmitere a informatiilor privind extra sele de cont si instructiunile de plat. Datele sunt schimbate, n cadrul acestui si stem, prin intermediul transferurilor de fisiere, cu privire la ordinele de tran sfer credit, transfer debit sau cecuri.

Banii electronici utilizarea Internet-ului n scopuri comerciale, respectiv creare a de magazine virtuale, permite clientilor vizualizarea acestora, achizitionarea produselor care sunt oferite si plata cumprtorilor pe baza cardurilor de credit. Riscul aferent unor asemenea operatiuni este ridicat, ntruct prin receptarea mesaj elor pe Internet, securitatea transferurilor este sczut. Pentru solutionarea acest ui aspect, se preconiezeaz ca ntre cumprtor si vnztor s se stabilesc anumite ntelege nte de ncheierea tranzactiilor.

CAP.7 CREDITUL SI DOBANDA 7.1. CREDITUL 7.1.1. DEFINIREA SI FUNCTIILE CREDITULUI 7.1.2. ELEMENTELE RAPORTURILOR DE CREDITARE 7.1.3. FORMELE CREDITULUI 7.2. DOBANDA 7.2.1. CONCEPTUL SI FORMELE DOBANZII 7.2.2. RATA DOBANZII 7.2.3. CALCULUL DOBANZII

7.1. CREDITUL 7.1.1. DEFINIREA SI FUNCTIILE CREDITULUI Definirea creditului poate fi realizat prin luarea n considerare si corelarea celo r trei abordri : creditul ca ncredere; creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire; creditul ca form a relatiilor de schimb, ceea ce poate duce la urmtoarea formulare : Creditul reprezint o categorie economic ce exprim relatii de repartitie a unei prti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaz si se distribuie dispon ibilittile din economie si se creeaz noi mijloace de plat, n scopul satisfacerii uno r nevoi de capital si al realizrii unor obiective ale politicii economice. In esent, creditul reprezint schimbul unei valori monetare actuale contra unei val ori monetare viitoare.

Continutul si semnificatia acestui concept rezulta si din functiile care sunt at ribuite creditului: a) o prim grup de opinii abordeaz functiile creditului n acelasi mod ca si func tiile finantelor, respectiv functiile de repartitie si control. Potrivit acestei idei, relatiile de credit fac parte din relatiile financiare n sens larg; b) o a doua grup de opinii consider trei functii caracteristice ale creditulu i (cele dou precedente) plus functia de emisiune; c) a treia grup analizeaz functiile creditului ca: functie de mobilizare si f unctie de redistribuire; d) a patra grup de opinii apreciaz creditul prin aceea c este nsotit permanent de dobnd, atribuindu-i-se functia de purttor de dobnd. 7.1.2. ELEMENTELE RAPORTURILOR DE CREDITARE Pentru evidentierea caracteristicilor creditului, este necesar prezentarea elemen telor incluse n raporturile de creditare: a) participantii la rapotul de credit; b) promisiunea de rambursare; c) garantarea creditului; d) scadenta; e) dobnda (pretul creditului). a) Partcipantii la raportul de credit, creditorul si debitorul, sunt denumi ti n literatura de specialitate cu termenul subiecte ale raportului de credit. Analiza participantilor la raportul de credite evidentiaz marea diversitate a ace stora si dimensiunile ample ale creditrii. Dac se procedeaz la gruparea n trei categ orii principale a creditorilor si debitorilor, se disting: populatia, statul, ag entii economici. Agentii economici detin o important pozitie n rndul creditorilor, n cazul n care obti n rezultate financiare pozitive, pentru care caut cele mai eficiente modalitti de plasare pe piata monetar sau de capital. Disponibilittile monetare degajate de ntre prinderi se constituie n resurse de creditare a activittilor unittilor deficitare, fie n mod direct, fie prin intermediul bncilor si al altor institutii financiare. Populatia particip la procesul de creditare n dubl calitate, de creditor si debitor , remarcndu-se prin rolul important n asigurarea resurselor de creditare. Participarea statului n calitate de creditor nu poate fi analizat dect n situatia nre gistrrii de excedente bugetare si a disponibilizrii n economie a unor importante su me, dirijate ctre sistemul asigurrilor si protectiei sociale ori ctre alte destinat ii. In schimb, calitatea de debitor a statului este bine definit n toate economiile co ntemporane, ca urmare a nregistrrii de deficite bugetare. Nivelul datoriei publice , rezultat al ndatorrii interne si externe a statelor depseste n unele cazuri nivelu l PIB. b) Promisiunea de rambursare reperzint angajamentul debitorului de a ramburs a, la scadent, valoarea capitalului mprumutat, plus dobnda, ca pret al creditului. Datorit unei conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate af la n incapacitate de plat, sau poate ntrzia plata sumelor ajunse la scadent. Din aces t motiv, este necesar, ca la nivelul creditorului s se adopte msurile necesare pen tru prevenirea si eliminarea rscului de nermabursare, printr-o analiz temeinic a s olicitantului de credite, din mai multe puncte de vedere: pozitia pe piata inter n si n cadrul ramurii, situatia financiar, gradul de ndatorare, forma juridic si rapo

rtul cu ceilalti participanti pe piat. Strns legat, si decurgnd din promisiune de rambursare apare garantarea creditului. c) Garantarea creditelor constituie o caracteristic legat de ramburasbilitate a acestora. In functie de natura elementelor care constituie obiectul garantiei, se poate face distinctie ntre garantia real si garantia personal. Garantia real are la baz garantarea sau gajarea creditului cu valori materiale, prin a cror valorificare se pot obtine sumele necesare achitrii creditului. O form distinct de garantare real o constituie ipoteca, actul prin care debitorul a cord creditorului dreptul asupra unui imobil, fr deposedare. Garantia personal reperzint angajamentul luat de o tert persoan de a plti suma ajuns l a scadent, n cazul incapacittii de plat a debitorului. d) Scadenta sau termenul de rambursare stabilit n contract este diferit n fun ctie de particularittile sectorului de activitate si de nivelul eficientei activi ttii beneficiarilor de credite. Astfel, exist o diversitate a termenelor scadente, de la 24 ore ( n cazul pietei i nterbancare) pn la durate medii si lungi (20 sau 30 ani) n cazul mprumuturilor oblig atare. e) Dobnda reprezint o caracteristic a creditului si constituie, dup cum se desp rinde din literatura de specialitate, pretul capitalului utilizat, sau chiria, pe care o plteste debitorul pentru dreptul care i se acord, cel de a folosi capitalul mprumutat. In general, nivelul dobnzii se coreleaz cu rata profitului obtinut de ntr eprinztor. Cuantificarea dobnzii se realizeaz prin utilizarea ratei dobnzii, care se constituie ntr-un instrument de influentare a cererii si ofertei de credite.

In functie de inflatie, se utilizeaz n raporturile de credit, dou tipuri de dobnd: fi x si variabil. Dobnda fix este stabilit n contractul de credit si este valabil pe ntreaga durat a cre itului. Dobnda sensibil (variabil) se modific periodic n functie de presiunile inflationiste si de evolutia nivelului dobnzii pe piat. 7.1.3. FORMELE CREDITULUI Diversitatea formelor sub care se manifest creditul n economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare. Cea mai important clasificare, n functie de natura economic si participantii la rel atia de creditare, distinge formele creditului: A. Creditul comercial reprezint creditul pe care si-l acord agentii economici la vn zarea mrfii sub forma amnrii pltilor. Creditul comercial se manifest sub dou forme: creditul cumprtor creditul vnztor. Creditul cumprtor: se manifest sub forma pltilor n avans; aceste credite apar ca o prefinantare de ctre beneficiari a produselor pe care intentioneaz s le achizitioneze; sunt frecvente n ramuri precum agricultura si constructiile de locuinte. Creditul vnztor: are ca obiect vnzarea mrfurilor cu plata amnat.

In prezent, n trile dezvoltate creditele comerciale reprezint ntre 10% si 30% din da toriile ntreprinderilor si reprezint un instrument de promovare si de reducere a c heltuielilor cu plata dobnzilor. Pe baza creditelor comerciale primite se pot red uce solicitrile de credite bancare sau se poate amplifica cifra de afaceri. Creditul comercial antreneaz emisiunea de titluri specifice acestui credit (cambi i, bilete la ordin) ca titluri de creant, care prezint avantajul scontrii la bnci. I n acest mod, creditul comercial devine credit bancar, iar prin cedarea portofoli ului de fecte comerciale de ctre o banc comercial, bncii centrale prin rescontare, s e antreneaz un mecanism de emisiune de moned central. B. Creditul bancar Participantii la creditul bancar sunt reperzentati la modul general, de un agent nebancar (productorul sau agentul economic), pe de o parte, si banc, pe de alta. Creditul bancar prezint avantajul unei mai mari flexibilitti comparativ cu cel com ercial, ntruct sumele disponibile pot fi orientate ctre diferite forme de activitat e economic. Intre creditul comercial si cel bancar exist o puternic legtur, n sensul c uneori cred itul comercial se poate transforma n credit bancar, sau acesta poate constitui su port al acordrii unui credit comercial. Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea mai multor metode: avansuri n cont curent sunt credite pentru acoperirea unor goluri de cas; nu au destinatie prestabilit si din acest motiv sunt denumite credite de trezorer ie; sunt garantate prin starea de bonitate a clientului; linia de credit simpl reperzint nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui client, ntr-un cadru prestabilit; linia de credit confirmat semnific suma ce poate fi acordat sub form de cred it si care este consemnat ntr-un document scris, convenit de banc; linia de credit revolving este un mecanism de creditare care presupune c, pe msur ce au fost rambursate creditele anterioare, se acord noi credite, fr ntocmire a de noi documente; credite cu destinatie special sunt cele pentru constituirea de stocuri se zoniere privind materiile prime agricole, creditele pentru productia de conserve ori pentru stocarea unor materiale de constructii. C. Creditul de consum Reprezint vnzarea cu plata n rate a unor bunuri de consum personal, de folosint ndelu ngat si de mare valoare (mobil, autoturisme, articole de uz casnic). Intre creditul de consum si creditul bancar exist strnse legturi, n sensul unor rapo rturi de determinare. Pentru plata n rate, comerciantii recurg la credite bancare. In conditii de insolvabilitate, cumprtorul este obligat s restituie bunurile, iar u neori, n functie de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele ach itate. D. Creditul obligatar Constituie o form a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de mpru mut (obligatiuni, bonuri de tezaur) n scopul acoperirii deficitului bugetar. In economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere important, care se msoa r ca pondere a datoriei publice fat de produsul intern brut. Imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora, astfe

l: -

modalitti de lansare; modalitti de rambursare; tipuri de obligatiuni.

Din punct de vedere al modalittilor de lansare se remarc: emisiunea de obligatiuni si distribuirea direct de ctre organismul emitent; emisiunea de obligatiuni si lansarea prin intermediul unui sindicat sau consort iu format din bnci comerciale si institutii financiare. Ca modalitti rambursarea rambursarea rambursarea rambursarea de rambursare se pot distinge: prin anuitti constante; prin amortismente constante (serii egale); la sfrsitul perioadei; prin tragere la sorti.

Ca tipologie a obligatiunilor se remarc: obligatiuni cu venit fix; obligatiuni indexabile; obligatiuni cu rata variabil a dobnzii; obligatiuni convertibile n actiuni; obligatiuni cu cupon reinvestit. Principala form de existent a creditului obligatar o reprezint creditul public. Ram bursarea acestui credit se face din fonduri speciale de amortisment al datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare. E. Creditul ipotecar Reprezint un credit garantat cu propietti imobiliare sub forma cldirilor (n special n mediul urban) sau de natura terenurilor (n mediul rural). Cunoaste mai multe forme si are o amploare deosebit n trile dezvoltate: credit ipotecar cu dobnd variabil; credit ipotecar cu rambursare progresiv (cu reduceri ale anuittilor, mai m ari la nceputul perioadei de rambursare); credit ipotecar inversat, purttor de anuitti (caz n care mprumutul aduce pro pietarului un venit regulat), prin care se valorific att capitalul investit si se beneficiaz de dreptul de propietate si de uzufruct. Importanta creditului ipotecar provine din aceea c permite mobilizarea capitaluri lor disponibile pe termen lung. Prin intermediul titlurilor de ipotec sunt finantate aproximativ 60% din locuinte le familiilor (de pn la 4 persoane). Exist si titluri de ipotec prin care sunt finan tate constructiile de apartamente si imobile destinate afacerilor. In calitate de participanti, pe acaest piat apar societtile de asigurri, bncile comer ciale, bncile mutuale, ceea ce dovedeste un interes sporit al investitiilor, ca u rmare a importantei pe care o acord autorittile acestui tip de credite. Dup calitatea debitorului se face distinctie ntre creditele acordate persoanelor fizice (particulare) si cele acordate persoanelor juridice. Persoanelor fizice (particulare) li se acord urmtoarele forme de credit: - credite de trezorerie , ntlnite n cazul n care bncile dau posibilitatea efecturii un ui volum de plti din contul curent care depsesc nivelul disponibilittilor existente ; - credite pentru constructii de locuinte, pe termen lung, cu garantii ipotecare; - credite pentru consum destinate procurrii unor bunuri care se pltesc n rate;

- credite pentru studii, se acord pentru ntretinerea studentilor si acoper, ca nive l taxele anuale pltite de acestia - liniile de credit pentru crtile de credit, utilizarea crtilor de credit ca instr umente de plat a impus ca bncile, n functie de bonitatea fiecrui client, s stabileasc un plafon debitor pn la care s fie onorate pltile fcute prin crtile de credit, chiar d ac nu exist disponibil n cont. Creditele acordate persoanelor juridice (agentilor economici) pot aprea sub urmtoa rele forme: - credite de exploatare destinate acoperirii cheltuielilor ce tin de activitatea curent de productie si de circulatia mrfurilor; - credite de echipament (de investitii) se acord pe termen mijlociu si lung, fiin d destinate constructiilor de locuinte si obiective industriale; - credite speciale, care se utilizeaz pentru finantarea subscrierii de titluri de credit si pentru finantarea agentilor de burs; - credite de mobilizare, obtinute de agentii economici n urma scontrii cambiilor. Din punct de vedere al calittii debitorului si creditorului, se face distinctia nt re: - creditul privat, n care participantii la raportul de credit sunt subiect de dre pt privat; - creditul public, n cadrul cruia debitorul reprezentat de stat, care se mprumut pe piata intern, pentru acoperirea deficitului bugetar. In acest caz, populatia n ans amblul su si agentii economici apar n calitate de creditori. Dup natura garantiilor se intlnesc urmtoarele forme de credite: - credite reale; - credite personale. Creditele reale sunt cele pentru care garantia se prezint sub form de: - garantie imobiliar, concretizat ntr-un contract de ipotec asupra terenului sau cldi rilor; valoarea unei asemenea garantii este superioar mrimii creditului; n cazul n c are creditul nu se ramburseaz, creditorul intr n posesia garantiei pe care o valori fic, recuperndu-si suma mprumutat; - garantie mobiliar, care const n valori mobiliare, de natura titlurilor de credit, sau n alte valori materiale (metale pretioase, bunuri); n cazul nerambursrii mprumu tului, debitorul este deposedat de garantie. Creditele personale au la baz garantii morale, care se pot prezenta astfel: - credite n alb, acordate unei persoane fizice fr nici o formalitate; - credite personale cu gaj individual, caz n care o tert persoan garanteaz rambursa rea cu propria-i rspundere moral; - credite personael cu gaj colectiv, ntlnite atunci cnd mai multe persoane garantea z rambursarea, cu rspunderea moral.

Dup ntinderea drepturilor creditorului se disting trei forme ale creditului: - credite denuntabile, care se manifest atunci cnd creditorul si rezerv dreptul ca o ricnd, nainte de scadent, s cear rambursarea acestui credit, cu sau fr avizarea debito ului; - credite nedenuntabile, cnd creditorul are dreptul de a cere rambursarea numai l a o scadent dinainte stabilit; - credite legate, caz n care creditorul conditioneaz acordarea creditului de folos irea sa n anumite scopuri convenite cu debitorul. Dup modul de rambursare, se face distinctia ntre: - credite neamortizabile, pentru care rambursarea se face integral la scadent; - credite amortizabile, caz in care rambursarea se face n transe egale sau neegal e, formate din rate de rambursat si dobnzi.

Dup termenul de rambursare, se remarc: - credite pe termen scurt, pe perioade care nu depsesc 12 luni. Aceast reprezint fo rma curent a creditului la banc, ntruct corespunde exigentei de lichiditate impuse bn cilor; - credite pe termen mediu, a cror durat de rambursare este de la 1 an la 5 ani, se acord pentru activitatea de export-import ori pentru activitatea de investitii; - credite pe termen lung, a cror durat de rambursare depseste 5 ani, se ntlneste n caz ul creditelor pentru constructii de locuinte si a creditelor obligatare. 7.2. DOBANDA 7.2.1. CONCEPTUL SI FORMELE DOBANZII

Dobnda poate fi definit ca reprezentnd o form de remunerare a creditului de ctre debi tor, pentru folosirea capitalului mprumutat. Astfel, dobnda poate fi privit ca pret a l capitalului mprumutat si poate fi analizat att ca mrime absolut ct si n mrime relat sub form de rat procentual). Asupra dobnzii si rolului acesteia s-au formulat, n cadrul economiei de piat, mai m ulte acceptiuni, astfel: Conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) abordeaz dobnda ca fiind regleme ntat de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului sau ca pret care trebuie pltit pentru folosirea capitalului, pret stabilit ca echilibru ntre cererea global de capital si stocul de capital oferit pe piat. Conceptul neoclasic (Irving Fischer) defineste dobnda ca reprezentnd pretul bunuri lor n momentul actual exprimat n banii de mine. Conceptul Keynesist defineste dobnda ca o recompens pentru renuntarea la lichiditti pe o anumit perioad de timp. Potrivit aceleeasi conceptii, rata dobnzii poate fi u n instrument de influentare a volumului de investitii si de combatere a recesiun ii si somajului. Forme ale dobnzii Exist mai multe criterii n functie de care se face analiza tipurilor de dobnzi. A. Din punct de vedere al bncii, se distimg: a) Dobnda bonificat: reprezint nivelul dobnzii cu care sunt remunerate disponib ilittile bnesti ale celor care si-au constituit depozite bancare. In general, dobnd a bonificat este mai sczut dect dobnda perceput la credite. Factorii care influenteaz nivelul acestei dobnzi sunt: rata inflatiei; rata de refinantare (taxa oficial a scontului); ratele dobnzilor practicate de cellalte bnci comerciale.

b) Dobnda perceput: exprim dobnda ncasat de la clientii care beneficiaz de creditele a ordate. Factorii de influent asupra nivelului acestei dobnzi sunt: erodarea monetar; nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare; gradul de risc; profitul bancar; rezerva minim obligatorie. B. a) b) Din punct de vedere al nivelului la care se practic dobnda, se disting: taxa oficial a scontului (tos); taxa privat a scontului (tps);

c) dobnda practicat ntre ntreprinztori; d) dobnda practicat pentru titluri guvernamentale si alte efecte de comert em ise de societti comerciale. Scontarea reprezint una dintre principalele operatii active ale bncilor comerciale , prin care ntreprinztorul cedeaz bncii portofoliul de efecte comerciale, n schimbul unei sume de bani, reprezentnd valoarea nominal a cambiilor, diminuat cu un nivel a l dobnzii, numit scont. Taxa privat a scontului (tps) este dobnda la care bncile comerciale sconteaz cambiil e prezentate de ntreprinztori, si la care se acord credite acestora. Taxa oficial a scontului (tos) este acel nivel al dobnzii la care banca central sco nteaz cambiile prezentate de bncile comerciale si acord mprumuturi celorlalte bnci (d obnda de refinantare).

Dobnda practicat ntre ntreprinztori se refer la dobnda practicat la vnzarea mrfuri datorie n cadrul creditului comercial.

Alte forme ale dobnzii n functie de nivelul la care se practic se concretizeaz n: - dobnda la creditul de licitatie, care se determin n cadrul sedintelor de licitati e, sptmnal, ca urmare a cererii si ofertei de capital. Stabilirea nivelului minim d e pornire a licitatiei revine bncii centrale. Factorii care influenteaz aceast dobnd sunt: suma obtinut sub form de credit si termenul de rambursare; - dobnda la creditul lombard este dobnda aferent creditelor acordate de banca cent ral bncilor comerciale sub form de refinantare. Se stabileste zilnic la nivelul bnci i centrale, poate fi modificat fr preaviz si se plteste lunar, n ultima zi a lunii pe ntru toate creditele aferente lunii respective. Prezint cel mai ridicat nivel, cu scopul de a descuraja bncile s apeleze la acest tip de credite. - dobnda la rezervele minime obligatorie are un nivel foarte sczut comparativ cu r ata dobnzii pe piat mbrac att forma dobnzii bonificate ct si a unei dobnzi penalizato pentru nendeplinirea rezervelor minime obligatorii. C. Din punct de vedere al relatiei existente ntre rata dobnzii si rata inflat iei, se realizeaz distinctia ntre dobnda nominal si dobnda real. Rata real a dobnzii, cea care exprim cresterea puterii de cumprare actuale se obtine dup asujstarea ratei nominale prin inflatie. Corelatia dintre cele dou rate se re alizeaz prin expresia cunoscut sub denumirea efectul Fischer: (1 + rr) = 1 + rn 1 + r infl n care: notatiile au urmtoarea semnificatie: rr = rata real rn = rata nominal a dobnzii r infl = rata inflatiei. Referitor la dobnda real, trebuie subliniat c nivelul acesteia este influentat de o serie de factori precum: presiunea fiscal n economie, deficitul bugetar, cursul d e schimb, balanta comercial si de plti. Inregistrarea unei dobnzi reale pozitive este rezultatul practicrii unor dobnzi nalt e n termeni nominali, ceea ce semnific, de asemenea, credite scumpe si investitii nerentabile.

Dobnda real negativ se manifest atunci cnd rata nominal a dobnzii nu acoper rata infla iei. Astfel de dobnzi i avantajeaz pe debitori si pot conduce la scderea ncrederii po pulatiei n moneda national.

D. Din punct de vedere al perioadei t pe care se acord creditul si al capita lizrii dobnzii se poate face distinctia ntre dobnda simpl si dobnda compus. 7.2.2. RATA DOBANZII Rata dobnzii reprezint una dintre cele mai monitorizate variabile din economie, ntruct modificrile nivelului acesteia afecteaz direct activitatea zilnic si au importante consecinte asupra cresterii economice. Valoarea prezent, produsul la maturitate, rata real si rata nominal a dobnzii Instrumentele pietei financiare, la modul general, si instrumentele de credit, n special, sunt analizate si evaluate prin produsul la maturitate, concept care refl ect cea mai bun msur a ratei dobnzii. Conceptul Valoare prezent In sens obisnuit, notiunea de valoare prezent arat c o unitate monetar ncasat peste un an are o valoare mai sczut dect o unitate monetar prezent. In cazul mprumuturilor, ce a mai usoar modalitate de a determina rata dobnzii este divizarea dobnzii la valoar ea mprumutului. Astfel, costul imprumutului este rata dobnzii simpl. Valoarea prezent a unei unitti monetare = Valoarea primit la sfrsitul perioadei n n (1 + rd) ceea ce arat c promisiunea de ncasare a unei unitti monetare peste n ani, nu reprezi nt o unitate monetar ncasat, datorit posibilittilor de a cstiga n plus din dobnzile nte. Conceptul de valoare prezent are o deosebit utilitate ntruct permite determinarea va lorii prezente a tuturor celorlalte instrumente ale pietei financiare. Determinarea ratei dobnzii nu este usoar, motiv pentru care au fost construite tab ele care ofer informatii cu privire la produsul la maturitate al diferitelor tipu ri de obligatiuni. In situatia obligatiunilor cu discont, pentru care pretul curent este mai sczut d ect valoarea nominal, ecuatia de determinare a produsului la maturitate este: rd = Vn Pc x 100 Pc n care: Vn = valoarea nominal a obligatiunii cu discont Pc = produsul curent al obligatiunii cu discont Astfel, produsul la maturitate este egal cu modificarea de pret, n decursul perio adei de 1 an, raportat la pretul initial. Din corelarea mrimilor rezult urmtoarele interdependente: a) dac pretul obligatiunii este egal cu valoarea nominal, atunci produsul la maturitate este egal cu rata cuponului de dobnd; b) pretul obligatiunii si produsul la maturitate sunt corelate negativ (dac produsul la maturitate creste, atunci pretul obligatiunii scade, si invers); c) produsul la maturitate este cu att mai mare comparativ cu rata cuponului fix de dobnd, cu ct pretul obligatiunii este mai ndeprtat de valoarea nominal. Intre rata dobnzii si rata rentabilittii este necesar realizarea distinctiei, ntruct aceasta din urm d dimensiunea cstigului de capital obtinut de ctre un investitor.

Pentru orice tip de instrumente ale pietei financiare rata rentabilittii este def init n functie de pltile ctre detintor la care se adaug modificrile de valoare de-a lu gul perioadei, analizate. La modul general, expresia rentabilitatii este data de relatia:

rr = C + Pt+1 - Pt x 100 Pt n care: rr = rata rentabilittii pentru detinerea unui titlu n perioada de t la t+1 Pt = pretul la momentul t Pt+1 = pretul la momentul t+1 C = cuponul de dobnd Intruct ecuatia se poate descompune n dou componente, respectiv C si Pt Pt+1 - Pt rezult c este posibil a se determina: Pt rata produsului curent privit ca rat a dobnzii (rd): rd = C x 100 Pt rata cstigului de capital (g): g - Pt x 100 Pt In acest mod, ecuatia ratei de rentabilitate se poate scrie: rr = rd + g = Pt+1

Distinctia dintre rata real si rata nominal a dobnzii este necesar ntruct reflect core t costul mprumutului, atunci cnd se ia n considerare rata inflatiei. Astfel, rata real a dobnzii este definit prin ecuatia Fischer, dup numele lui Irving Fischer, unul dintre cai mai mari economisti monetaristi ai secolului al XX-lea . Potrivit acestei ecuatii, rata nominal a dobnzii (rn) este egal cu rata real a dobn zii (rr) plus rata anticipat a inflatiei (rinf)

rn = rr + rinf n care: rn = rata nominal a dobnzii rr = rata real a dobnzii rinf = rata inflatiei asteptate. Distinctia dintre rata real si rata nominal a dobnzii este important, ntruct rata real care reflect costul real al mprumuturilor, este cel mai bun indicator de exprimar e a eficientei operatiunilor de mprumut. De asemenea, reprezint, pentru cetteni, ce a mai bun msur a modificrilor produse pe piata creditului. Totodat, estimarea ratei d obnzii n termeni reali permite investitorului s aprecieze dac a realizat o operatiun e profitabil sau nu, si s o compare cu cellalte oportunitti oferite de piat. 7.2.3. CALCULUL DOBANZII Determinarea dobnzii prezint deosebit important n activitatea practic de creditare. In cele ce urmeaz sunt prezentate metodele frecvent ntlnite n calcularea dobnzii. a) pentru creditele bancare acordate si depozitele constituite; b) pentru scontarea si rescontarea efectelor de comert; a) Pentru creditele bancare acordate si depozitele constituite se calculeaz dobnda simpl sau dobnda compus. a1) dobnda simpl se calculeaz n cazul n care perioada analizat este mai mic de un an, ar dobnda nu este capitalizat Relatie de calcul: D = Cn x nz x rd 360 x 100 unde:

D C nz rd

= = = =

dobnda (n sum absolut); capitalul mprumutat sau valoarea depozitului; numrul de zile pentru care se realizeaz creditarea; rata nominal a dobnzii, exprimat procentual.

a2) dobnda compus se practic atunci cnd perioada de creditare sau de depunere este m ai mare de un an, iar dobnda este reinvestit la fiecare scadent. Dac perioada respectiv este exprimat n ani ntregi, atunci dobnda se calculeaz astfel: n D = Cf Ci = Ci (1 + rd) Ci n care: Cf = capital fructificat; (1 + rd) n = coeficient de fructificare; Ci = capital initial. b) Pentru scontarea si rescontarea efectelor de comert Dobnda, care poart denumirea de scont se calculeaz dup urmtoarea relatie: S = n S V nz rs V x nz x rs (12) 360 x 100 care: = scontul; = valoarea nominal a titlului de credit; = numrul de zile pn la scadent = procentul ratei dobnzii sau taxa scontului.

CAP.8. SISTEME BANCARE 8.1. STRUCTURA SI CARACTERISTICILE SISTEMELOR BANCARE 8.2. EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

8.1. STRUCTURA SI CARACTERISTICILE SISTEMELOR BANCARE Din punct de vedere al organizrii activittii bancare si al gradului de specializar e este posibil stabilirea unei distinctii ntre dou tipuri de sisteme bancare: sisteme bancare ale Europei continentale, putin specializate si care functionea z dup modelul bncii universale; modelul american, aplicat si n Japonia, bazat pe principiul unei specializri stric te a institutiilor bancare.

O banc universal poate fi prezentat ca o institutie care ofer o gam larg si complet de servicii financiare: acord credite, colecteaz depozite, gestioneaz mijloace de plat,

realizeaz plasamente n titluri si participatii la capitalul ntreprinderilor. Specializarea bncilor impus prin reglementri a antrenat o important fragmentare a si stemului bancar american, caracterizat printr-un numr foarte mare al institutiilo r si organismelor de credit (24000 n anul 1995, de 40 de ori mai mult dect nivelul nregistrat ntr-o tar european).

Analiza sistemelor bancare pe cele 4 tipuri de institutii: bnci comerciale, bnci m utuale, case de economii si institutii specializate, evidentiaz urmtoarele aspecte : ponderea bncilor comerciale este important ntr-un numr mare de tri: Marea Britan 1.4%), Franta (58%), Japonia (47%), SUA (76%), Italia, Grecia; rolul caselor de economii este important n Germania (36%) si Japonia (13%) unde s i bncile cooperatiste detin un rol nsemnat 15% n Germania, 20% n Japonia, 35.9% n Mar ea Britanie; institutiile specializate prezint diferentieri de la o tar la alta, n sensul c b ipotecare au o pondere sporit n Marea Britanie, Irlanda si Germania, iar servicii le financiare ale Postei detin o pozitie important n Franta, Japonia si Germania. Structura capitalului reprezint un criteriu n functie de care pot fi distinse: bnci cu capital public, cu pondere de 0% n Marea Britanie, 50% n Germania si 60% n Ital ia si bnci cu capital majoritar de stat n Grecia si Portugalia. In Belgia si Oland a cea mai mare pondere o detin bncile cu capital privat. Sistemele bancare din trile dezvoltate se caracterizeaz printr-o serie de trsturi, d intre care retin atentia urmtoarele: diversitate, concentrare, bancarizarea activ ittii, accelerarea operatiunilor de restructurare, deschiderea ctre relatiile cu s trintatea. Diversitatea unui sistem bancar rezid n existenta unui numr sporit de institutii ba ncare si de credit definite de legea bancar si ale cror caracteristici pot fi dife rite. Concentrarea activittii bancare reprezint o caracteristic ce poate fi cuantificat pr in ponderea detinut de principalele bnci n totalul sistemului bancar si prin diminu area numrului de bnci n totalul acestora. Gradul de concentrare este apreciat prin nivelul activittii (distribuire de credite, colectare de depozite) realizate de i nstitutii bancare si de credit. O alt caracteristic a unui sistem bancar si al activittii bancare dintr-o economie l constituie gradul de bancarizare. Acesta furnizeaz informatii relevante cu privi re la nivelul de dezvoltare al sistemului bancar, putnd fi calculati indicatori p recum numrul de conturi la vedere, numrul cardurilor bancare si numrul ghiseelor ba ncare. Pentru a exprima gradul de bancarizare se determin si numrul automatelor bancare s i al ghiseelor bancare la 1 milion de locuitori. Astfel, se remarc Spania cu 681 automate si 916 ghisee bancare; Germania cu 436 si respectiv 831; Canada cu 595 si 461; SUA cu 467 si respectiv 320. Operatiunile de restructurare bancar constituie o alt caracteristic a sistemelor ba ncare actuale, n cadrul acestora fiind incluse fuziunile si absorbtiile, operatiu nile transfrontaliere (cu strintatea), prelurile pachetului de control de ctre bncile strine, si operatiunile ncrucisate bnci-asigurri. Restructurrile bancare au prezentat pentru bnci o modalitate de atingere a unei di mensiuni optime, care s asigure: eliminarea costurilor suplimentare ca urmare a o rganizrii productiei, amortizarea pe scar larg a investitiilor n noile tehnologii si lrgirea gamei de produse oferite clientelei, pentru a rmne competitive. Dintre efectele restructurrilor este necesar aducerea n discutie a intensificrii con curentei.

Un proces larg rspndit n trile europene este cel de integrare a activittii bancare si de asigurri n cadrul aceluiasi grup financiar.

Sintetiznd problemele enuntate, se poate concluziona c n sistemele bancare contempo rane se produc o serie de modificri, dintre care semnificative sunt urmtoarele: amplificarea fortei marilor bnci, n contextul dezvoltrii inegale a bncilor nation si al sporirii internationalizrii activittii acestora; nlocuirea specializrii bncilor cu universalizarea operatiunilor lor; diminuarea rolului statului n activitatea bncilor, ceea ce conduce la procesul de ezetatizare si liberalizare a bncilor; modernizarea tehnicilor si informaticii bancare, realizat prin introducerea n tehn ica bancar a celor mai moderne produse bancare si a celor mai performante echipam ente; accentuarea proceselor de restructurare bancar, prin operatiuni de fuziuni si abs orbtii; aparitia unor grupuri financiare prin reunirea activittilor bancare si de asigurri ; diminuarea participrii bncilor la operatiunile intermediere financiar n favoarea iettilor financiare si de asigurri; manifestarea crizelor n sistemele bancare apartinnd statelor dezvoltate, n context l globalizrii financiare. 8.2. EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC In anul 1864, se nfiinteaz prima institutie romneasc de credit, respectiv Casa de De puneri si Consemnatiuni , a crei activitate s-a orientat, n special, ctre atragerea de resurse temporar disponibile de la populatie si plasarea acestora n titluri d e stat. Pn n anul 1880, cnd se nfiinteaz BNR, au fost deschise si alte institutii banc are cu capital autohton: Banca Romn (1865); Creditul Funciar, Rural si Urban (1873 -1875); Banca Marmorosch-Blank (1874). Prima banc ardelean cu capital privat autoh ton a fost Banca Albina, nfiintat n 1872 la Sibiu. Prin Legea din 17 aprilie 1880 se constituie Banca National a Romniei si sunt stab ilite normele de organizare si functionare ale acesteia. In anul 1900, n Romnia functionau 8 bnci; n 1910 numrul acestora a ajuns la 116, iar n 1916 la 237. Intre 1919 si 1930, numrul creste de la 486 la 1102, iar cel mai ma re numr a existat n 1934, anul aprobrii primei legi bancare, 1204 bnci. In structur a sistemului bancar se puteau identifica att bnci comerciale ct si bnci populare (bnc i de credit specializate n operatiunile cu amnuntul pentru populatie). Astfel, n an ul 1928, functionau n Romnia 1122 bnci comerciale si 4743 bnci populare. Dup perioada crizei economice, n domeniul bancar s-a constatat un puternic avnt, iar pentru ma i buna supraveghere, reglementare si control asupra activittii bancare, a fost nfi intat Consiliul Superior al Bncilor.

Dup actul nationalizrii si pn n 1990, activitatea bancar n Romnia a cunoscut o putern rbusire. Gradul de concentrare n domeniul bancar prezenta n 1989 un nivel maxim, n s ensul c functionau 4 bnci: Banca National a Romniei, care ndeplinea rolul de banc de e misiune si avea n atributii privind operatiunile comerciale interne din economie ; Banca Agricol , cu rol de finantare a activittii din agricultur si din industriil e conexe; Banca de Investitii care se ocupa de finantarea programelor de investi tii ale ntreprinderilor de stat; Banca Romn de Comert Exterior , care detinea monop olul operatiunilor de comert exterior ale Romniei. Casa de Economii si Consemnati uni, ca institutie de economisire, a efectuat operatiuni de atragere a resurselo r de la populatie, practicnd si forme de creditare de natura creditelor pentru lo cuinte si a celor de achizitionare a locuintelor. Reforma sistemului bancar a demarat n anul 1990, prin organizarea acestuia n dou ni veluri. Un pas important l-a constituit nfiintarea Bncii Comerciale Romne si prelua

rea de ctre aceast banc a operatiunilor comerciale ale Bncii Nationale. Prin legile activittii bancare, Legea nr. 33/1991 si Legea nr. 58/1998 precum si prin legile privind statutul BNR: Legea nr. 34/1991 si Legea nr. 101/1998 s-a cr eat cadrul institutional si juridic pentru dezvoltarea sistemului bancar romnesc. Sistemul bancar romnesc prezint cteva caracteristici, care s-au evidentiat n ultimii ani: o prim trstur o constituie gradul sporit de concentrare , caracterizat n domina rea pietei bancare autohtone de un numr redus de bnci. Astfel, la nceputul anului 1999, BCR, BRD, Banca Agricol si CEC detineau 2/3 din p iata bancar , 58.6% din depozitele n lei si 56.2% din depozitele n valut ale sistemu lui bancar romnesc (inclusiv Bancorex). O alt caracteristic a sistemului bancar o reprezint segmentarea , care s-a manifest at prin implicarea bncilor cu capital majoritar de stat n finantarea sectorului de stat. De asemenea, bncile cu capital privat au finantat sectorul privat. Bncile s trine s-au implicat n finantarea unor companii, care au avut aceeasi provenient ca si banca mam. Evolutia sistemului bancar romnesc n perioada 1994-2000 evidentiaz urmtoarele aspect e: a) gruparea bncilor dup natura capitalului demonstreaz reducerea, n perioada 19 94-1999, la jumtate a numrului de bnci cu capital majoritar de stat, paralel cu cre sterea de peste 4 ori a bncilor cu capital majoritar strin, care ajung s detin 56% d in numrul total al bncilor comerciale. Sectorul bancar de stat, desi a nregistrat s chimbri majore n decursul anului 1999 (privatizrile BRD si Banc Post, restructurare a financiar a Bncii Agricole si a Bancorex) detine 48% din totalul activelor banca re, n timp ce ponderea bncilor cu capital majoritar strin s-a situat la 47.66%. Cot a de piat detinut de primele 3 bnci comerciale se situa, la jumtatea anului 2000, la nivelul de 58.27%, astfel: BCR cu 30%, BRD cu 16.73% si CEC cu 11.34%; b) cotele de piat detinute de primele 5 bnci comerciale din Romnia, dup volumul activelor si indicii de crestere a activelor, se prezint astfel: BCR 30.2%; BRD 16.73%; CEC 11.34%; BTRB 4.93%; AMRO 4.55%; c) din punct de vedere al participatiilor strine la capitalul social al bncil or comerciale care functioneaz n Romnia, se remarc pe primele locuri: Franta cu 33.0 1%; SUA cu 15.23%, Turcia cu 12.87% si Grecia cu 9.5%. Caracterizarea sistemului bancar se poate realiza si pe seama analizei principal ilor indicatori economico-financiari si de prudent bancar. Astfel, prezint important indicatori precum: ponderea creditelor restante si ndoielnice n totalul portofoliului de credite; ponderea creditelor restante si ndoielnice n totalul activelor; raportul de solvabilitate; rata general de risc.

Indicele de crestere a activelor bancare, n termeni reali, a nregistrat n primul s emestru al anului 2000 un trend descendent, o scdere accentuat nregistrnd operatiuni le de trezorerie si interbancare, precum si operatiunile cu clientela. Cea de-a treia component a activelor bancare, respectiv operatiunile cu titluri, a nregistr at o crestere, att n expresie nominal ct si real. Analiza structurii indic faptul c un procent de 70% este detinut de operatiunile c u clientela, urmate de componenta sectorului bancar si a institutiilor financiar e a crei contributie este de 14%. Economiile populatiei, au reprezentat o pondere de 28% n prima jumtate a anului 2000 din totalul resurselor bancare, nregistrnd o d iminuare, n termeni reali de 7%. Rata general de risc, raportul de solvabilitate si efectul de prghie, prezint o evo

lutie constant, nregistrnd valori de : aproximativ 40% - n cazul ratei generale de risc; ntre 18% si 21.4% - n cazul raportului de solvabilitate si ntre 7.55% si 10.06% n situatia efectului de prghie. O problem aparte cu care se confrunt sistemul bancar romnesc, n prezent, este legat d e privatizarea societtilor bancare, ntruct aceast actiune se deruleaz ntr-un moment n are restul economiei prezint probleme.

In vederea integrrii sistemului bancar romnesc n structura Sistemului Bancar Europe an, sunt necesare modificri structurale si operationale n activitatea bancar. Neces itatea transformrilor operationale ale sistemului bancar este argumentat prin mai multe elemente dintre care pot fi mentionate: cerinte ale clientilor, cu privire la utilizarea unor produse si servicii bancar e moderne; diversificarea gamei de produse si servicii bancare n scopul atragerii de noi cli enti si al alinierii la nivelul bncilor strine corespondente; cerinte , cu privire la crearea sportului legislativ pe baza cruia s fie promovate produse si servicii noi; existenta unor structuri fizice la nivelul retelei de comunicatie din Romnia, car e nu permite transferul rapid al informatiilor; costurile implementrii unor noi tipuri de activitti, produse si servicii, afecteaz sens negativ, eforturile de restructurare bancar.

CAP. 9 BANCILE CENTRALE 9.1. 9.2. 9.3. 9.4. FUNCTIILE BANCILOR CENTRALE OPERATIUNILE BANCILOR CENTRALE BANCA NATIONALA A ROMANIEI SISTEMUL EUROPEAN AL BANCILOR CENTRALE

9.1.

FUNCTIILE BANCILOR CENTRALE

Indiferent de caracterul mai mult sau mai putin centralizat al Bncilor Centrale, acestea exercit functii generale si, uneori, ocazionale, prin care se evidentiaz rolul n cadrul sistemelor bancare si al economiilor contemporane. Astfel, a) b) c) d) e) f) pot fi enumerate urmtoarele functii: functia de emisiune; functia de banc a statului, a administratiei si a serviciilor publice; functia de banc a bncilor; functia de centru valutar si de gestionare a rezervei valutare; functia prudential si de supraveghere; functii economice ocazionale.

a) Functia de emisiune In domeniul emisiunii de moned s-au manifestat dou principii, astfel: principiul bncii , potrivit cruia emisiunea de moned putea fi garantat cu avansur i mprumuturi, garantate la rndul lor cu activitatea economic real de productie si sc himb; principiul ncasrii metalice , care avea la baz garantarea cu piese metalice a emis unii monetare. b) Functia de banc a statului, a administratiei publice si a serviciilor pub lice In toate trile, Banca Central reprezint banca statului, a administratiei si a servi ciilor publice, semnificnd faptul c detine si administreaz conturile acestora, ale cror solduri figureaz n pasivul bilantului, si care, n principiu nu pot fi debitoare . Datorit interventiilor de finantare direct sau indirect, Bncile Centrale ndeplinesc r olul esential de consilier si realizator al emisiunilor de titluri pentru contul statului. Astfel, Bncile Centrale organizeaz sindicate pentru achizitia de mprumut uri, administreaz datoria public si plata anual a dobnzilor la titlurile de stat, to ate aceste atributiuni atestnd, ntr-o msur considerabil functia de banc a statului.

c) Functia de banc a bncilor Aceast functie reuneste trei activitti, strns corelate ntre ele, pe care le desfsoar B anca Central. n primul rnd, fiecare banc de rang secundar (banc din sistemul bancar) are un con a Banca Central, care nu poate fi debitor, si pe baza cruia pot fi realizate viram ente si compensri interbancare. n al doilea rnd, dac n procesul compensrilor, anumite bnci au nevoie de refinan tunci Banca Central poate, n anumite conditii s furnizeze resursele necesare, alime ntnd piata monetar. Se poate manifesta si situatia n care Banca Central poate absorb i lichiditti de pe piat, dac se consider c acestea sunt n surplus. n al treilea rnd, Banca Central trebuie s utilizeze interventiile pe piata moneta ntru a mentine masa monetar si rata dobnzii n limitele fixate de ctre autoritatea mo netar.

d) Functia de centru valutar si de gestionare a rezervei valutare Sub aceast denumire este desemnat o tripl functie a Bncii Centrale: asigurarea, singur sau n concurent cu bncile de rang secundar, a schimbului de mo national n devize; pstrarea si gestionarea rezervelor valutare

supravegherea ratei de schimb a monedei nationale.

e) Functia disciplinar si prudential Prin functia disciplinar este nteleas exercitarea controlului asupra bncilor si inst itutiilor de credit, n scopul asigurrii securittii depozitelor si al prevenirii fal imentelor bancare. Cmpul de aplicare al acestei functii este urmtorul : autorizarea exercitrii activittii bancare; concentrarea si divizarea riscurilor bancare; lichidarea si solvabilitatea bancar. Referitor la controlul exercitat de Banca Central n domeniul nfiintrii bncilor, crite riile n adoptarea deciziilor, sunt, aproximativ, aceleasi, n toate trile si anume: forma juridic (n general societti comerciale); capitalul minim (variabil de la o tar la alta); importanta mijloacelor utilizate si pregtirea profesional; planul de activitate; nevoile economice ale pietei financiare. g) Functia economic a Bncii Centrale Toate functiile precedente ale Bncii Centrale presupun si o implicare economic a a cesteia. Astfel, atunci cnd se realizeaz emisiune monetar, sau se supravegheaz cursu l valutar si rata de schimb, sau atunci cnd se intervine pe piata monetar, pentru a influenta ntr-un fel sau altul rata dobnzii, Bncile Centrale ndeplinesc si o funct ie economic. 9.2. OPERATIUNILE BANCILOR CENTRALE

A. Operatiunile active si pasive Utiliznd criteriul bilantier, operatiunile Bncii Centrale pot fi analizate ca oper atiuni active si operatiuni pasive. Operatiunile active desfsurate de Bncile Centrale se concretizeaz n: a) operatiuni de creditare; b) decontri interbancare; c) operatiuni de vnzare-cumprare de aur si devize. a) Ponderea cea mai mare o detin operatiunile de creditare, concretizate n a cordarea de credite, att statului, sub forma creditelor guvernamentale, ct si celo rlalte bnci din sistemul bancar prin operatiunile de rescontare si refinantare. In relatiile cu bncile comerciale, Banca Central realizeaz operatiuni de rescontare , respectiv accept titlurile de credit pe care bncile le detin n portofoliul lor si care provin din vnzrile pe credit ale mrfurilor. De asemenea, Banca Central poate a corda credite pe gaj de fecte comerciale, situatie n care titlurile de credit rmn n proprietatea bncii comerciale, servind bncii de emisiune doar ca garantie a rambur srii mprumutului. b) Operatiunile de decontare, inter si intrabancare prezint important, datori t locului pe care l detine Banca Central printre participantii la compensarea multi lateral a pltilor. c) Prin operatiunile de vnzare-cumprare de aur si valute, Banca Central si cons olideaz rezerva valutar si influenteaz cursul valutar al monedei nationale fat de va lutele principale, n functie de obiectivele politicii monetare si valutare practi cate n tara respectiv. Operatiunile de pasiv ale Bncii Centrale constau n urmtoarele: 1) formarea capitalului propriu

2) 3)

depunerile sau sursele atrase emisiunea monetar

1) Capitalul propriu al Bncii Centrale are o pondere redus n totalul pasivului , comparativ cu nivelul nregistrat la bncile comerciale. In structura capitalului propriu se include: fondul statutar, prevzut n Statutul de functionare al Bncii Cen trale, fondul de rezerv si profitul bancar. 2) Sursele atrase ale Bncii Centrale constau n depozitele celorlalte bnci, n de punerile ntreprinderilor cu capital de stat sau ale unor mari ntreprinderi si n Con tul Trezoreriei Statului (datorit rolului de casier al statului ndeplinit de Banca Central). Printre sursele atrase figureaz si depozitele unor organisme internationale sau a le unor bnci strine, precum si mprumuturi de la bncile strine si cumprri de DST de la MI. 3) Emisiunea monetar reprezint cea mai important operatiune pasiv a Bncii Centra le, prin aceasta se are n vedere emisiunea monedei scripturale (bani de cont) si a cantittii de numerar, corespunztoare structurii masei monetare. B. Creatia monetar

In procesul creatiei monetare sunt implicate bncile comerciale sau, n context mai larg, institutiile de credit, pe de o parte si Banca Central, pe de alt parte. Capacitatea bncilor de a crea moned poate fi evidentiat prin analiza procesului de multiplicare a monedei scripturale, prin acordarea de credite. Asupra procesului de creatie monetar se exercit controlul de ctre Banca Central, care detine monopolu l n acest domeniu. Moneda central, denumit si moneda de prim rang creat de Banca Centr al, cuprinde suma bancnotelor aflate n circulatie si a activelor care apartin bncil or si Trezoreriei si care se regsesc n pasivul Bncii Centrale. Moneda central se cre eaz prin mecanismul de acordare de credite bncilor comerciale si Trezoreriei, sau prin cumprarea de devize si titluri de piat. Pentru msurarea stocului de moned central aflat n circulatie (bancnote si depozite de tinute de agentii bancari la Banca Central) se utilizeaz un agregat denumit baz mon etar. In literatura de specialitate, baza monetar este definit ca o variabil exogen fat de bncile comerciale, iar masa monetar , n sens larg, reprezint un multiplu al bazei mo netare emis de Banca Central. Pe baza elementelor care figureaz n bilanturile bncilor implicate n procesul creatie i monetare, se pot stabili urmtoarele corelatii: Mm = N + D (masa monetar este format din numerar si depozite) BM = N + RMO (baza monetar este format din numerar si rezerve obligatorii) Astfel, atunci se scrie relatia: BM = 1/m * Mm, rezult nevoia de moned central, ca urmare a creatiei monetare realizate de ctre bncile comerciale. Acest situatie apar e cnd oferta de moned este determinat de finantrile acordate agentilor economici, ia r coeficientul 1/m se analizeaz ca un divizor al creditului.

Necesarul de moned central poate fi explicat prin urmtoarele argumente: cererile de conversie ale depozitelor la vedere ale publicului, n numerar, induc nevoia de moned central; necesitatea constituirii rezervelor obligatorii; existenta Trezoreriei publice, ale crei conturi se afl la Banca Central, antreneaz momentul pltii impozitelor de ctre agentii economici, transformarea depozitelor l a vedere ale acestora n moned central; relatiile economice internationale ale unei tri antreneaz pierderi pentru bnci, ca urmare a transformrii monedelor nationale n devize.

9.3.

BANCA NATIONALA A ROMANIEI

A. Istoricul BNR Banca National a Romniei reprezint o institutie care a fost nfiintat prin Legea organ ic din 23 aprilie 1880, n baza creia bncii i este acordat privilegiul de a emite mone d national. Institutia a avut, de asemenea, privilegiul de a resconta titlurile co merciale si biletele de trezorerie, de a lombarda bonurile de tezaur si de a par ticipa la constituirea capitalului unor societti financiar bancare, mpreun cu statu l. Bancnotele emise de BNR, erau garantate att cu titluri si efecte comerciale, rezu ltate din tranzactii reale, ct si cu rezerve de aur si argint, care nu puteau rep rezenta mai putin de o treime din valoarea emisiunii monetare. Adoptarea de ctre Romnia, n anul 1890, a sistemului monometalist gold standard a impr imat activittii de emisiune a BNR, caracteristicile acestuia. In anul 1929, unif icarea si reforma monetar au reprezentat momentul n care a fost adoptat moneda nati onal cu denumirea leu. Dintre momentele mai importante din evolutia BNR, retin atentia urmtoarele: n 1946 , BNR devine unic actionar, statul romn; n 1948 si 1970 denumirea oficial a bncii se modific potrivit cu titulatura trii. In perioada economiei centralizate, rolul BNR a constat n urmtoarele: monopolul exclusiv asupra emisiunii monetare si asupra operatiunilor cu aur; monopolul asupra ncasrii veniturilor statului si a pltilor pentru buget; rolul de casier general al statului; monopolul asupra schimbului valutar; stabilirea planului de credite al economiei nationale; acordarea de mprumuturi pe termen scurt clientilor bncii; stabilirea balantei de v enituri si cheltuieli pentru populatie. Trecerea economiei la o nou etap a produs ample si profunde reforme n ceea ce prive ste statutul BNR. B. Rolul si functiile BNR

Reglementarea activittii BNR a fost reprezentat n perioada 1991-1998 de Legea nr. 3 4/1991, iar din 1998, de Legea nr. 101/1998, care ndeplineste, n prezent rolul de Statut al BNR. In concordant cu acesta, conducerea BNR este asigurat de ctre un Con siliu de Administratie, format din 9 membri, numiti pe 6 ani de Pralament. Misiu nea Consiliului de Administratie este de a adopta decizii, n concordant cu prevede rile legii, n domeniul monetar, al cursului de schimb si al supravegherii activitt ii bancare.

In concordant cu statutul su, BNR desfsoar urmtoarele operatiuni: a) emisiune monetar: BNR este singura institutie autorizat s emit bancnote si p iese metalice n ntreaga tar; administreaz stocul de bancnote si monede; formuleaz pro gramul de emisiune monetar, astfel nct s satisfac cererea de moned necesar circulatiei monetare; totalul stocului de bancnote si piese metalice este nscris n bilantul BN R, n pasiv. b) operatiuni cu societtile bancare si cu alte institutii de credit In cadrul relatiilor BNR cu societti bancare, alturi de scontarea si rescontarea t itlurilor comerciale au acordarea creditelor, o important sporit o au operatiunile

de refinantare. Prin refinantare, BNR ofer lichiditti societtilor bancare cu respe ctarea conditiilor de politic monetar. Refinantarea reprezint o operatiune de acord are a creditelor pe termen scurt, pentru maximum 90 de zile, iar formele pe care le mbrac aceasta pot fi urmtoarele: creditul structural creditul de licitatie creditul special creditul lombard c) operatiuni n contul statului BNR administreaz contul curent al Trezoreriei statului, deschis n numele Ministerului de Finante. Poate acoperi deficitele temporare ale Trezo reriei, prin acordarea de asistent financiar sub forma unor credite, n limitele acc eptate de legislatie si cu scopul mentinerii stabilittii monedei nationale. d) operatiuni valutare si cu aur BNR stabileste si conduce politica n domeniul valutar si al rezervelor de aur, c u scopul mentinerii stabilittii monedei nationale. Responsabilittile se manifest si n urmtoarele domenii: stabileste balanta de plti exetrne; stabileste si public ratele de schimb; stabileste limitele rezervelor n valut si de aur care pot fi schimbate sau care pot fi pstrate n depozite; mentine si administreaz rezervele internationale (aur, active externe, ti tluri comerciale, cecuri exprimate n valut, bilete de trezorerie si alte titluri e mise de guverne strine). e) supraveghere bancar Statutul BNR prevede, n mod expres, supravegherea bancar, ca pe o operatiune disti nct. In aceast directie, BNR are competent exclusiv n supravegherea activittii sistemu lui bancar. Pentru a asigura viabilitatea si functionarea acestuia, emite reglem entri si adopt msuri de sanctionare a bncilor cre nu respect normele prudentiale. C. Politica monetar a BNR n perspectiva integrrii europene

Criteriile de convergent stabilite n Tratatul de la Maastricht cu privire la form area Uniunii Monetare Europene necesit ndeplinirea la nivelul fiecrei tri, a unor pa rametri macroeconomici, prin realizarea unor msuri de natur financiar, fiscal si mon etar. Dintre realizrile de pn acum n domeniul monetar si al restructurrii bancare pot fi en umerate urmtoarele: a) alinierea legislatiei bancare In acest sens, reglementrile au vizat o actualizare alegislatiei n domeniul bancar , fiind reprezentative urmtoarele: Legea bancar nr. 58/1998 si Legea nr. 101/1998 privind statutul BNR; Legea nr. 88/1997 privind nfiintarea si functionarea Fondul ui de garantare a depozitelor n sistemul bancar; Legea nr. 83/1998 privind proced ura falimentului societtilor bancare, Regulamentul nr. 1/2000 privind operatiunil e BNR pe piata monetar; Regulamentul nr. 4/1998 privind regimul rezervelor minime obligatorii. b) modificarea operatiunilor BNR Interventia BNR pentru asigurarea cadrului unitar de desfsurare a activittii banca re s-a concretizat ntr-o serie de acte normative care au vizat instrumentarea dec iziilor de politic monetar. Pot fi citate: normele privind capitalul minim al soci ettilor bancare (nr. 1/1996); normele privind clasificarea creditelor si constitu irea provizioanelor specifice de risc, normele privind supravegherea pozitiilor valutare ale bncilor comerciale (nr. 15/1995) si normele cu privire la lichiditat ea valutar (nr. 10/1996). c) modernizarea sistemului de evident bancar, prin elaborarea noului plan de conturi pentru bncile comerciale (Ordinul 344/1997 al BNR). La baza noului plan contabil au stat principiile si uzantele contabile internati onale, ceea ce permite asigurarea transparentei informatiilor necesare analizelo

r comparative. d) modernizarea sistemului de plti, prin renfiintarea n Romnia a sistemului de compensri interbancare prin intermediul Caselor de compensatie. Dintre avantajele functionrii eficiente a sistemului de plti retinem: stabilitatea sistemului financiar, reducerea costului anual al operrii sistemului de plti si e ficienta pietelor financiare care utilizeaz sistemul de plti. e) modificri structurale ale sistemului bancar, prin diversificarea activitti lor, produselor si serviciilor bancare. f) Modificri operationale n cadrul bncilor, necesare pentru a face posibil inte grarea bncilor n structura Sistemului Central al Bncilor Europene. 9.4. SISTEMUL EUROPEAN AL BANCILOR CENTRALE Sistemul European al Bncilor Centrale este constituit din Banca Central European si Bncile Centrale ale statelor membre, avnd drept obiectiv principal mentinerea sta bilittii preturilor. Fr a prejudicia acest obiectiv, SEBC contribuie la sustinerea politicii economice generale cu scopul de a fi realizate obiectivele Comunittii. Principiul n conformitate cu care actioneaz SEBC este acela al unei economii de pi at deschis, unde concurenta este liber, favoriznd alocarea eficient a resurselor. Misiunea SEBC const n urmtoarele: Definirea si punerea n aplicare a politicii monetare a Uniunii Europene; Realizarea operatiunilor de schimb; Detinerea si gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membr e, fr a fi prejudiciat gestionarea de ctre guvernele statelor membre, a fondului de rulment n devize; Promovarea unei bune functionri a sistemelor de plti. Banca Central European ndeplineste functii consultative, colecteaz informatii statis tice si detine un rol important n cooperarea international. Rolul consultativ se manifest asupra oricrei actiuni comunitare si care intr n domen iul competentei sale. Colectarea informatiilor statistice se realizeaz fie n mod d irect, de la autorittile competente, fie direct, de la agentii economici. In aces t scop, BCE coopereaz cu institutiile si organismele din fiecare tar, precum si cu organismele internationale. Indeplinirea misiunii si a functiilor SEBC si a BCE se realizeaz prin respectarea principiului independentei. Banca Central European este administrat de organele de decizie si anume: Consiliul Guvernatorilor si Directoratul, n structura crora intr guvernatorii Bncilor Centrale Nationale precum si alti membri. Partajarea sarcinilor ntre cele dou organisme se realizeaz astfel: # Consiliul Guvernatorilor defineste politica monetar a Comunittii, deciziile cu p rivire la obiectivele monetare intermediare, aprovizionarea cu rezerve a SEBC; # Directoratul pune n aplicare politica monetar, n conformitate cu orientrile si dec iziile adoptate de Consiliul Guvernatorilor si d instrunctiuni necesare Bncilor Ce ntrale Nationale. Presedintele BCE sau vicepresedintele prezideaz Consiliul Guvernatorilor si Direc toratul, avnd rolul de a prezenta BCE n exterior. In contextul functionrii SEBC Bnci lor Centrale le revin anumite sarcini, dintre care stabilirea unei compatibilitti a legislatiei nationale referitoare la statutul Bncii Centrale cu legislatia Uni unii Monetare. Bncile Centrale Nationale fac parte integrant din SEBC si actioneaz n conformitate cu orientrile si instructiunile BCE.

CAP. 10. BANCILE COMERCIALE 10.1. OPERATIUNILE BANCILOR COMERCIAL 10.2. CREDITAREA PRINCIPALA OPERATIUNE BANCARA

10.1. OPERATIUNILE BANCILOR COMERCIALE Pentru a analiza operatiunile pasive si active ale bncilor comerciale este necesa r cunoasterii structurii bilantului bancar, care reflect, n pasiv, constituirea res urselor, respectiv datoriile bncii fat de exterior, iar n activ utilizrile resurselo r. In functie de elementele din bilant, pot fi identificate operatiunile de activ s i de pasiv ale bncilor, astfel: A. a) b) Operatiunile de activ sunt: operatiuni de creditare si operatiuni de plasament pe baza depozitelor bancare.

a) In cadrul operatiunilor de creditare, se diferentiaz dou categorii distincte si anume: creditarea agentilor economici si creditarea persoanelor fizice.

Creditele acordate agentilor economici pot fi analizate n functie de destinatie: respectiv credite pentru constituirea unor active fixe si credite pentru activit atea de exploatare. Creditele pentru procurarea de active fixe (pentru procurarea de echipament) au o pondere redus si sunt acordate, n general, pe termen scurt. Creditarea activittilor de exploatare se realizeaz, sub forma creditrii creantelor si a creditelor de trezorerie. # Din punct de vedere al creditrii creantelor, operatiune prin care bncile preiau n schimbul monedei creantele pe care ntreprinderile le au asupra clientilor lor, putem distinge: scontarea pensiunea mprumuturi pe gaj de efecte comerciale mprumuturi pe gaj de efecte publice Tehnica scontrii const n cesiunea cambiei ctre un alt beneficiar, n schimbul valorii actuale a acesteia. Prin aceast operatiune, banca este angajat n rapoturi cambiale specifice, respectiv banca si asum obligatia c va plti valoarea cambiei, dac debitoru l nu plteste aceast sum. Datorit riscului ca banca s devin participant la procesul cam bial, se efectueaz si alte operatiuni cambiale. Pensiunea reprezint, de asemenea, o operatiune cambial, prin care banca preia camb iile pe care le vinde beneficiarului, cu conditia rscumprrii la termenul stabilit. Imprumuturi pe gaj de efecte comerciale, reprezint credite acordate de bnci si gar antate cu efecte comerciale (cambii). Valorea mprumutului reprezint numai o parte din valoarea nominal a cambiilor depuse n gaj. Imprumuturi pe gaj de efecte publice constau n credite acordate de bnci si garanta te cu titluri de natura obligatiunilor si bonurilor de tezaur, certificatelor de trezorerie care sunt detinute de persoane fizice si juridice. Acestea sunt denu mite operatiuni de lombard si au pondere sporit n tri precum SUA, Anglia, Germania, unde emisiunile de titluri publice sunt frecvente. Datorit riscului de variatie a valorii de piat a titlurilor ce fac obiectul garantiei, valoarea mprumutului nu acoper dect o parte din valoarea titlurilor. # Creditele de trezorerie sunt acordate cu scopul satisfacerii nevoilor de finan atare ale firmelor, generate de activitatea de productie si comercializare. Formele pe care le mbrac aceste credite sunt: avansuri n cont curent si creditele specializate. Prin avansurile n cont curent este creditat activitatea curent a agentilor economic i, mecanismul constnd n efectuarea de plti n numele titularului de cont si atunci cnd acesta si-a epuizat disponibilittile. Nivelul maxim al sumei care poate fi acord at de banc clientului constituie linia de credit sau plafonul de creditare. Creditele specializate desi se acord pe termen scurt, acoper necesittile de finanta re pe o durat mai mare de timp, fiind incluse creditele pentru constituirea de st ocuri sezoniere (n agricultur) sau pentru finantarea productiei destinate exportul ui. b) operatiunile de plasament constau n achizitia de efecte publice (titluri de st at) si actiuni, reprezentnd o modalitate de valorificare a resurselor bncilor n ved erea obtinerii de profit din activitatea bancar.

B.

Operatiunile pasive ale bncilor comerciale pot fi grupate n:

a) formarea fondurilor proprii b) constituirea depozitelor c) operatiuni de refinantare a) Formarea fondurilor proprii prezint important prin modul de constituire a capitalului social, prin emisiunea si subscrierea de actiuni. Potrivit reglementr ilor bancare, capitalul social al unei bnci trebuie vrsat integral si n form bneasc, l a momentul subscrierii, fiind obligatorie mentinerea unui nivel minim al capital ului social. Pentru majorarea capitalului social, bncilor le este permis, pe lng sub scrierea de noi aporturi n form bneasc si utilizarea altor surse precum: primele de emisiune sau de aport dividendele din profitul net cuvenit actionarilor, dup plata impozitului pe divid ende rezervele constituite din profitul net si diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Fondul de rezerv, ca element al fondurilor proprii, se constituie prin repartizar ea de ctre bncile romnesti a 20% din profitul brut, pn cnd fondul egaleaz capitalul so ial. b) Constituirea depozitelor (acceptarea depozitelor) reprezint cea mai impor tant operatiune de pasiv a bncilor de depozit, fiind o principal modalitate de mobi lizare a capitalurilor disponibile temporar n economie si de fructificare a acest ora prin intermediul bncilor. Astfel, n activitatea bancar practic, se disting: Depozitele la vedere Depozitele cu preaviz Depozitele la termen Depozitele la vedere se concretizeaz prin elasticitate, ceea ce semnific faptul c d epuntorii pot utiliza fondurile atunci cnd doresc. Depozitele cu preaviz , mai putin utilizate, presupun c detintorii pot retrage fon duri cu conditia nstiintrii bncii despre intentie, ntr-un anumit termen, prevzut n con tract n momentul ncheierii acestuia. Depozitele la termen, diferentiate pe perioade fixe, care pot merge de la o lun pn la 5 ani, constituie pentru banc o modalitate sigur de valorificare a resurselor, prin acordarea de credite ale cror conditii sunt corelate cu durata si mrimea resu rselor. c) Operatiunile de refinantare intervin atunci cnd bncile si consum fondurile pro prii si resursele atrase prin depozite si constau n procurarea resurselor de la B anca Central. Operatiunile concrete prin care se realizeaz refinantarea sunt resco ntarea si lombardarea. Prin rescontare bncile comerciale cedeaz, nainte de scadent, Bncii Centrale portofoli ul de efecte comerciale, acceptate de la agentii economici prin scontare, obtinnd u-se valoarea nominal a efectelor comerciale diminuat cu mrimea rescontului calcula t ca dobnd perceput de Banca Central pentru operatiunea de rescontare. Rata de dobnd practicat de Banca Central n relatiile cu bncile de depozit reprezint taxa oficial a s contului, fiind, n general cea mai redus rat a dobnzii din economie. Bncile mai pot mobiliza resurse de la Banca Central si prin operatiunile de lombar dare, care sunt credite pe gaj de efecte publice (obligatiuni si bonuri de tezau r). C. Bncile comerciale efectueaz si o alt categorie de operatiuni, necurpinse n bilant , denumite operatiuni de comision, n cadrul crora sunt incluse: operatiuni de remitere de sume bnesti;

 operatiuni de incasso, prin care bncile primesc si remit documente pentru ncasare de la diferiti clienti; operatiuni de acreditiv, prin care sunt transferate sume din contul unui client cumprtor ntr-un cont de depozit bancar la dispozitia bncii furnizorului; operatiuni de mandat, prin care bncile comerciale efectueaz unele operatiuni (tine rea de registre, realizarea unor plti) n numele clientilor lor. 10.1.3. CREDITAREA PRINCIPALA OPERATIUNE BANCARA La modul general, acordarea unui credit comport cinci faze: a) analiza dosarului de creditare; b) decizia de acordare a creditului; c) acceptarea clientului; d) acordarea efectiv a creditului; e) supravegherea creditului si solutionarea cazurilor de contencios. a) Analiza dosarului de creditare comport att analiza debitorului si a proiec tului ntocmit, precum si a garantiilor prezentate de acesta. Studierea comportamentului debitorului vizeaz cunoasterea trecutului financiar al acestuia, respectiv, n ce msur si-a onorat corect obligatiile referitoare la mprumu turile anterioare. Analiza situatiei financiare In cazul unei ntreprinderi, riscul este msurat cu ajutorul bilantului si al contul ui de rezultate, iar n situatia persoanelor particulare, situatia financiar este d eterminat prin patrimoniul net. Evaluarea acestui patrimoniu este realizat printrun chestionar completat pe baza anumitor documente.

Capacitatea de rambursare a agentilor economici poate fi evidentiat, n functie de destinatia creditului astfel: Dac este cazul unui credit pentru finanatarea investitiilor este necesar a se con sidera c vor fi generate suficiente resurse pentru asumarea serviciului de mprumut . Dac este cazul unui credit de functionare , determinarea capacittii de rambursare se efectueaz prin analiza contului de rezultate si a tabloului de finantare, prin care se poate determina msurarea impactului cheltuielilor cu dobnzile asupra rezu ltatelor. Dac este un credit de restructurare , pe care l solicit debitorul, ntruct fondul rulment este insuficient sau negativ, atunci analiza se realizeaz n functie de niv elul cheltuielilor financiare. In ceea ce priveste persoanele fizice, trebuie calculat venitul disponibil, porn ind de la informatiile colectate pe baza unor anchete sau pe baza unor acte prec um: fisa de salarizare, nstiintrile fiscale, fisa alocatiilor familiale. Pentru persoanele juridice, atunci cnd banca estimeaz c se prezint un proiect mai mu lt sau mai putin riscant, capacitatea de rambursare si situatia financiar a debit orului trebuie sustinute cu garantii suplimentare. Aversiunea fat de risc a bancherilor este diferit de la o tar la alta. b) Decizia de acordare a creditului In cazul particularilor, decizia este adoptat, fr cazuri exceptionale, la nivel loc al, de ctre un decident care a primit delegatie pentru o astfel de operatiune.

Fundamentarea deciziei de acordare a creditelor prin metoda scorului Metoda scorului are aplicabilitate n analiza solicitrilor de credite formulate de persoanele fizice, n practica bancar fiind generalizate programe care prelucreaz in formatiile referitoare la clienti: profesie, situatie familial, situatie patrimon ial, venituri anuale, impozite datorate, alte cheltuieli financiare. Analiza cere rii de credite formulat de ntreprindere este mai complex, ntruct implic un numr ridica

de indicatori economici si financiari, n functie de care este evaluat starea de snt ate financiar a acesteia. O metod bazat pe tehnica chestionrii o constituie analiza SWOT (Strengths puncte t ari, Weaknesses puncte slabe, Opportunities posibilitti, Threats amenintri), pe ba za acesteia fiind depistate aspecte ce duc la succesul firmei, unele lipsuri ref eritoare la tehnologie, factori externi, conjuncturali, evenimente viitoare care pot afecta firma. Multimea informatiilor care trebuie obtinute de inspectorii de credite a condus la ntocmirea unor liste de verificare, prin care se solicit informatii despre urmto arele aspecte: Caracterul persoanei; Abilitatea sau capacitatea clientului de a-si conduce afacerile Marja profitului (diferenta dintre dobnda practicat la credite si cea la depozite) ; Scopul creditului care s fie proportional cu resursele clientului; Garantii asiguratorii, care sunt necesare atunci cnd nu se realizeaz rambursarea. Conform metodologiei aplicate de bncile romnesti, n analiza clientilor solicitanti de credite se urmresc indicatori precum: gradul de ndatorare, lichiditate, nivelul solvabilittii, rata rentabilittii si gradul de acoperire a cheltuielilor. In functie de punctajul obtinut la indicatorii de performant, creditul se ncadreaz n una din urmtoarele categorii: Categoria A credite standard Categoria B credite de supravegheat Categoria C credite substandard Categoria D credite ndoielnice Categoria E pierderi. e) Supravegherea creditului si solutionarea cazurilor de contencios Prin contencios referitor la credit se ntelege ansamblul procedurilor prin care o banc urmreste s recupereze creditele asupra debitorului falimentar. Se poate face distinctia ntre preliminariile contenciosului si contenciosul propr iu-zis. Din punct de vedere al preliminariilor, pot aprea diferite forme de manifestare, astfel: neonorarea de ctre bancherul debitorului a unui cec prezentat la plat; neplata unui titlu prezentat la scontare; neplata la scadent a ratelor si a dobnzilor aferente unui credit. Aceste forme de manifestare prezint o similitudine, si anume riscul de neplat.

APLICATII Rspundei cu adevrat (A) sau fals (F). Argumentai-v rspunsul! A F 1. Cererea nominal de bani este direct proporional cu nivelul preurilor 2. Oamenii cheltuiesc banii mai repede la rate nominale ale dobnzii mai mici 3. n cazul n care viteza de circulaie a banilor este constant i P.I.B.-ul n termeni reali crete, atunci nivelul preurilor va crete i el dac guvernul nu va majora oferta de bani.

4. Keynesitii susin c relaia dintre oferta de bani i cererea agregat este puternic i previzibil. 5. Monetaritii susin c o politic discreionar, fie ea fiscal sau monetar, va avea un efect destabilizator asupra economiei. Stabilirea pe termen l ung a preurilor poate fi realizat numai prin impunerea unor inte monetare. 6. Rezultatul unei modificri a ofertei de bani este acela c preurile nominale se modific proporional cu oferta de bani, n vreme ce variabilele reale i preurile relative rmn neschimbate. 7. Banca Central poate controla oferta real de bani mult mai uor dect oferta nominal de bani. 8. Banca Central poate fixa oferta de bani i accepta rata dobnzii de echilibru indicat de ecuaia cererii de bani sau fixa rata dobnzii i accepta oferta de echilibru de bani indicat de ecuaia cererii de bani; nu poate alege i r ata dobnzii i oferta de bani n acelai timp. 9. Pe termen scurt, oferta de bani este determinat, ntr-o mare msur, de cererea de bani. 10. Banca Central poate reduce oferta de bani prin reducerea volumului de cash pe care bncile comerciale trebuie s l pstreze ca rezerv.

Teste gril i probleme 1. Care dintre urmtoarele funcii nu aparin caracteristicilor Bncii Centrale: a) emisiunea de numerar; b) acceptarea de depozite i acordarea de mprumuturi clienilor nonbancari; c) supravegherea bncilor comerciale n vederea prevenirii falimentelor acestor a; d) conducerea politicii monetare prin controlul, direct sau indirect, asupr a ratelor dobnzilor sau masei monetare; e) mprumuttor de ultim rang (banc a bncilor). 2. Prin cerere de bani se nelege: a) dorina persoanelor individuale de a fi mai bogate: b) cererea de active financiare sub form bneasc; c) un mijloc de control al ofertei de bani; d) dorina persoanelor individuale de a-i transforma depozitele la vedere n dep ozite la termen; e) nici unul din rspunsurile de mai sus. 3. a) b) c) d) e) Atunci cnd venitul consumatorului crete, cererea sa de bani: crete din motive de tranzacie i precauie; scade din motive de speculaie; crete din motive de tranzacie scade din motive de tranzacie i speculaie; crete din motive de speculaie.

4. Stocul mediu de bani M1 destinat tranzaciilor este: a) corelat negativ cu mrimea perioadei de plat i corelat pozitiv de nivelul ve nitului;

b) corelat pozitiv att de mrimea perioadei de plat, ct i de nivelul venitului; c) corelat negativ att de mrimea perioadei de plat, ct i de nivelul venitului; d) corelat pozitiv de mrimea perioadei de plat i corelat negativ de nivelul ve nitului; e) nici o afirmaie dintre cele de mai sus nu este corect. 5. a) b) c) d) e) Dac rata dobnzii scade, cererea de moned a unui consumator: scade din motive de speculaie; crete din motive de speculaie; crete din motive de precauie; crete din motive de tranzacie; crete din motive de precauie i speculaie.

6. Care din urmtoarele afirmaii sunt incorecte: a) cererea de bani pentru nevoi neprevzute nu este legat de venit; b) exist o cerere de bani pentru nevoi neprevzute datorit incertitudinii cu pr ivire la ncasarea venitului n viitor; c) cererea de bani pentru nevoi neprevzute este afectat de costul de oportuni tate al pstrrii stocului de bani M1; d) exist o cerere de bani pentru nevoi neprevzute, ca urmare a cheltuielilor neateptate; e) toate cele de mai sus. 7. Potrivit teoriei cantitative a banilor n variant static, urmtorii indicatori se presupun a rmne constani atunci cnd are loc o modificare a masei monetare: a) M cantitatea de moned existent n medie ntr-un interval de timp; b) v viteza de circulaie a banilor; c) P nivelul preurilor; d) Y producia total sau produsul naional brut real; e) b i d. 8. a) b) c) d) e) n cazul teoriei cantitative a banilor n variant dinamic, modificarea masei monetare determin modificarea: pe termen scurt, n relaie direct, att a preurilor, ct i a produciei totale; pe termen lung, numai a produciei totale; pe termen scurt, n relaie direct, numai a preurilor; pe termen lung, n relaie invers proporional, numai a preurilor; pe termen scurt, n relaie direct proporional, a produciei totale.

9. Principalul activ al bncilor comerciale este: a) mprumuturile acordate clienilor; b) obligaiunile i aciunile deinute; c) depozitele clienilor; d) rezervele de numerar; e) aciunile corespunztoare acionariatului bncii. 10. Care dintre urmtoarele funcii ale bncilor comerciale este principala funcie pasiv: a) primirea spre pstrare a economiilor populaiei i agenilor economici nonfinanciari; b) crearea puterii de cumprare adiional; c) coordonarea ncasrilor din economia naional; d) acordarea de mprumuturi agenilor economici, n funcie de bonitatea lor financiar; e) coordonarea plilor efectuate pe teritoriul unei ri. 11. Diferena esenial dintre moned i semimoned (cvasibani) este:

a) moneda poate fi cheltuit imediat, fr nici o transformare, n timp ce semimoneda presupune ateptri, transformri i posibile pierderi de valoare; b) semimoneda include toate depozitele n conturi bancare, n timp ce moneda include numai numerarul; c) viteza de circulaie a monedei este mai ridicat comparativ cu cea a semimonedei; d) semimoneda circul n economie n msura n care publicul nebancar are ncredere n solvabilitatea bncilor, n timp ce moneda (numerarul) circul dac are acoperi re: e) semimoneda este compus din toate activele ce pot fi transformate n moned. 12. Reducerea cotei de rezerv obligatorie a bncilor are drept rezultat: a) creterea ofertei de moned i reducerea creditelor bancare; b) creterea ofertei de moned i a creditelor bancare; c) reducerea ofertei de moned fr reducerea creditelor bancare; d) scderea ofertei de moned i creterea creditelor bancare; e) reducerea ofertei de moned i a creditelor bancare.

13. Ecuaia cantitativ a schimbului monetar permite s se afirme c, atunci cnd stocul monetar crete: a) valoarea tranzaciilor scade, astfel nct i viteza de circulaie a banilor s cade; b) n mod necesar preurile bunurilor cresc; c) valoarea tranzaciilor crete i / sau viteza de rotaie a banilor scade; d) n mod necesar valoarea tranzaciilor crete; e) n mod necesar volumul tranzaciilor crete. 14. Banca Naional controleaz: a) baza monetar prin operaiuni de pia deschis (open market); b) baza monetar prin cerinele de rezerve n conturile de depozit; c) multiplicarea monetar prin operaiuni de open market; d) multiplicarea monetar prin cerinele de rezerve n conturile de depozit; e) nici o variant din cele de mai sus nu este corect. Dac a) b) c) d) e) se urmrete creterea ofertei de moned, atunci banca central trebuie: s achiziioneze titluri guvernamentale; s reduc rata dobnzii la refinanarea bncilor comerciale; s reduc cota rezervelor obligatorii; toate alternativele de mai sus; nici una dintre alternativele de mai sus.

15.

16.

Creterea masei monetare se regsete integral n creterea preurilor dac: a) cererea de moned n termeni reali se reduce; b) cererea de moned n termeni reali rmne constant; c) cererea de moned m termeni reali scade; d) masa monetar n termeni reali crete; e) masa monetar n termeni reali se reduce. Dac Banca Naional dorete s majoreze cantitatea de moned n circulaie prin operaiuni pe piaa deschis, atunci: a) vinde titluri de stat; b) cumpr titluri de stat; c) cumpr bunuri i servici; d) vinde bunuri i servicii; e) nu face nimic din cele de mai sus pentru c politica de open market se refer la altceva 100 % acoperire nseamn un raport rezerve / depozite egal cu 1. O astfel de schem a fost propus n SUA pentru a mbunti controlul FED asupra ofertei de bani.

17.

. 18.

b) c)

a) Artai de ce o astfel de soluie ar putea mbunti controlul monetar; Cum ar arta n acest caz bilanurile bncilor; n acest caz bncile ar fi mai profitabile ?

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1. A.F.P. Bakker Institutiile financiare internationale, Editura Antet, Oradea, 1997 2. Angelescu Coralia, Ciucur Dumitru, Dobrota Nita Economie-aplicatii, Editura E conomica, Bucuresti, 2000 3. Dardac Nicolae, Vascu Teodora Moneda-Credit 1 si 2, Editura ASE, Bucuresti, 2 002 4. Tudorache Dumitru, Mihail Vincentiu Ivan Moneda si Credit, Editura Expert, Bu curesti, 2003