UNIVERSITATEA ANDREI AGUNA DIN CONSTAN A FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE SPECIALIZAREA: CONTABILITATE I INFORMATIC DE GESTIUNE ANUL II SEMESTRUL 3

MONED, CREDIT, BNCI

NOTE DE CURS

Titular curs: Lector univ. drd. CULE U DNU

CONSTAN A
9

CUPRINS
CAP.I. CONINUTUL I FUNCIILE MONEDEI
1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 Conceptul de moned Funciile monedei Evoluia monedei Clasificarea monedei Puterea de cumprare a monedei

CAP.II.SISTEME MONETARE
2.1.Conceptul de sistem monetar. Etalonul monetar 2.2. Sisteme monetare 2.3. Sisteme monetare n Romnia 2.4. Sistemul Monetar European 2.5. Banca Centrala Europeana

CAP.III.POLITICI MONETARE
3.1. 3.2. 3.3. 3.4. 3.5. Politica monetara. Definitie si istoric Tipuri de politica monetara Instrumente ale politicii monetare Politici monetare n Romnia Instrumentele de politic monetar folosite de BNR

CAP.IV.MASA MONETAR
4.1. Teorii economice ale sec.XX. Keynesism si monetarism. 4.2.Coninutul i structura masei monetare

CAP.V.INFLAIA 5.1.Coninut
5.2.Tipuri de inflaie 5.3.Efectele inflatiei 5.4.Cauzele inflatiei 5.5.Metode de control a inflaiei

CAP.VI.CIRCULAIA MONETAR. MODALITI, FORME I

INSTRUMENTE DE PLAT
6.1.Emisiunea i punerea n circulaie a monedei 6.2.Convertibilitatea monedei 6.3.Modaliti i instrumente de plat

CAP.VII.ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR

7.1.Definitie si tipuri de banci 7.2.Reguli aplicate sistemului bancar.Acordurile Basel.
10

7.3.Bancile comerciale. Operatiuni si management. 7.4.Reglementari privitoare la bancile comerciale 7.5.Principalele caracteristici ale bancilor centrale

CAP.VIII.ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

8.1.Rolul bncilor n economia romneasc 8.2.Banca Naional a Romniei banc central i de emisiune 8.3.Centrala Riscurilor Bancare 8.4.Bncile comerciale in Romania

CAP.IX.PRINCIPALELEOPERAIUNI SI TENICI BANCARE

9.1. Operaiunile pasive ale bncilor 9.2.Operaiunile active ale bncilor comerciale 9.3.Contractele bancare 9.4.Securitizarea (Titlurizarea ) creantelor bancare

CAP.X.CREDITAREA, PRODUS BANCAR PRINCIPAL

10.1.Tehnica formrii dobnzii la credite. Calculul dobnzii.Factorii ce determina rata dobanzii. 10.2.Tehnica determinrii costului capitalului 10.3.Creditarea agenilor economici

CAP.XI.CREDITELE BANCARE PE TERMEN SCURT. 11.1.Tipuri de Faciliti pe termen scurt 11.2.Procedura de acordare a creditelor pe termen scurt 11.3.Prima pagin (front page) 11.4.formularul de propunere de credit 11.5.scrisori de garanie CAP.XII.Acordarea creditelor persoanelor fizice 12.1.reguli generale de creditare 12.2.tipuri de credite acordate 12.3.comisioane percepute de banc pentru credite 12.4.derularea creditelor 12.5.Documentaia 12.6.Condiii de creditare CAP.XIII.CREDITAREA BANCAR PE TERMEN LUNG I MEDIU 13.1.Coninutul creditului bancar pe termen lung i mediu 13.2.Aprobarea i acordarea creditelor pe termen lung i mediu 13.3.Documentaia de credite 13.4.Evaluarea creditelor 13.5.Rambursarea creditelor pe termen lung i mediu

11

CAP.XIV.CLASIFICAREA CREDITELOR SI PLASAMENTELOR, CONSTITUIREA, REGULARIZAREA SI UTILIZAREA PROVIZIOANELOR SPECIFICE DE RISC DE CREDIT.
14.1.Determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc de credit 14.2.Clasificarea creditelor si plasamentelor 14.3.Performanta financiara 14.4.Procedura de determinare a necesarului de provizioane specifice de risc de credit 14.5.Provizionarea

CAP.XV.GARANIA CREDITELOR BANCARE 15.1.Evaluarea riscului n activitatea de creditare 15.2.Determinarea formelor de garanie a creditelor 15.3.Garanii reale 15.4.Garanii personale 15.6.Alte garanii 15.6.Asigurarea activelor mprumutailor constituie garanie a creditelor 15.7.Recuperarea activelor n curs de realizare CAP.XVI.PRODUSE BANCARE MODERNE 16.1.Forfetarea produs bancar modern 16.2.Leasingul i factoringul - alternative la creditare i factori de reducere a riscului bancar 16.3.Produse bancare derivate

12

PREFA

Este unanim acceptat c n economia de pia, rolul banilor i al bncilor este imens. Economia de pia nseamn n primul rnd, economie de schimb, iar schimbul se realizeaz prin bani i bnci. Lucrarea de fa se adreseaz n primul rnd, studenilor economiti i, n consecin, are un pronunat caracter didactic. n prima parte a lucrrii, care este intitulat MONEDA, se pune accent pe coninutul, funciile monedei, sistemele monetare, politicile monetare, masa monetar, emisiunea, puterea de cumprare a monedei, inflaia. De asemenea, date fiind adevratele revoluii nregistrate n circulaia monetar, n primul rnd sub aspectul perfecionrii modalitilor i instrumentelor de plat, aceste aspecte i gsesc n carte un loc pe msur. n economia de pia, bncile ptrund cu un pas naintea altor sectoare economice, tocmai pentru c trebuie s le susin pe acestea n demersul lor temerar. De aceea, partea a doua a lucrrii, intitulat BNCILE I CREDITUL, abordeaz aceast problematic. Dup evenimentele din decembrie 1989 i n ara noastr s-a trecut la realizarea unei reforme economice care a avut i urcuuri i coboruri, dar a crei evoluie este, indiscutabil, ctre economia de pia. Sectorul bancar romnesc a fost nsoit de schimbri profunde n principalele sale domenii i anume: produse i servicii, capitalizare, privatizare, informatizare, dezvoltarea reelei, pregtirea personalului, activitatea de coresponden cu bncile din strintate. ntreg sectorul bancar a fost organizat pe dou niveluri, iar legislaia a fost mult mbuntit. Banca Naional a Romniei a devenit banc central i de emisiune, ct i cu sarcini de supraveghere i control pentru bncile comerciale. Al doilea segment al sectorului bancar romnesc este format tocmai din societile bancare, care au rol operativ i care n esen sunt bnci comerciale. Lucrarea de fa prezint cititorilor si i un segment al activitii complexe a bncilor i anume, elemente de tehnic, operaiuni i strategie bancar. Dac tehnicile bancare au existat o dat cu bncile i ele reflect operaiunile bancare n conexiunea lor, elementele de management i strategie bancar sunt relativ noi ntruct pn n anul 1989 ele erau confundate de cele mai multe ori cu principiile politicii economice. Centralismul excesiv fcea ca i aici, rolul bncilor n stabilirea strategiilor de aciune i de dezvoltare s fie foarte redus. Cartea nu cuprinde ntreaga mulime de tehnici, produse, servicii i strategii bancare. Ar fi imposibil acest lucru, avnd n vedere dimensiunile lucrrii, dar i faptul c unele din aceste elemente, abia acum se definitiveaz i se aeaz. Desigur c, aproape ntregul material are n vedere prezentarea produselor bancare aa cum sunt ele n bnci, de altfel, acestea interesndu-i n cel mai nalt grad pe specialitii economiti n general, i pe cei din bnci n special.
13

Principalele aspecte abordate n a doua parte a lucrrii se refer la: - organizarea sistemului bancar; - management bancar; - strategii bancare; - marketing bancar; - operaiuni bancare; - tehnici bancare; - contabilitate bancar; - operaiuni de cas n bnci; - operaiuni i tehnici de creditare; - garanii bancare; - asigurri bancare; - control bancar; - alte produse bancare; - riscul bancar. Lucrarea ncearc s rspund exigenelor actuale de abordare i analiz a fenomenului monetar i bancar. Oriunde i-ar desfura activitatea, economitii realizeaz legturi complexe i frecvente cu circulaia monetar i cu bncile, mai ales o dat cu dezvoltarea fr precedent a produselor i serviciilor bancare. Desigur, creditul a rmas produsul principal al bncilor noastre i ca atare are afectat un spaiu mai mare n lucrare. n aceast concepie i form, cartea reprezint a treia apariie, autorii fiind contieni de unele nempliniri, printre care i imposibilitatea tratrii mai pe larg a unor laturi ale activitii monetare i bancare (din cauza spaiului restrns). Autorii mulumesc sincer colegilor care vor transmite eventuale sugestii pentru mbuntirea cursului. AUTORII

14

PARTEA NTI

MONEDA

15

CAPITOLUL I
CONINUTUL I FUNCIILE MONEDEI

1.1. Conceptul de moned

Banii reprezint bunuri ca oricare altele, indiferent c se prezint sub forma variat de la nceput, sau sub forma lor proprie. Cu toate acestea subliniem nc de la nceput c este o mare deosebire ntre bani i celelalte bunuri. Cele mai multe bunuri sunt destinate consumului, ntrebuinrii permanente sau temporare, pe cnd banii au ca destinaie schimbul celorlalte bunuri. Banii circul permanent i continuu. Cu ct banii sunt mai mult folosii, cu att ei ajut desfurrii normale a schimbului de mrfuri. Banii au aprut ca urmare a unei ndelungate evoluii economice. La nceputuri, banii erau constituii din unele bunuri economice cu o circulaie mai intens i mai recunoscut pe zone geografice ct mai mari. Aceste bunuri ndeplineau i funcia lor de schimb, de bani, dar i pe cea normal lor i anume de utilizare sau de consum. Dup un timp ndelungat, banii au luat forma lor proprie i precis, devenind moned. Moneda a fost realizat la nceput din metale i a cptat forma ei consacrat prin metale preioase aur sau argint. n perioada cnd banii se gseau sub form de moned metalic, ei aveau o latur comun cu celelalte bunuri economice, deci erau considerai moned marf. Era cazul ndeosebi, al monedelor de aur i argint, care aveau o valoare proprie apropiat de valoarea metalului preios din care erau confecionate. Exist deci, pe lng valoarea lor legal, adic cea imprimat de stat sau de organul de emisiune, o valoare comercial dat de valoarea metalului preios coninut. De aceea, nu era necesar simpla numrare n procesul schimbului, ci i cntrirea, deci determinarea valorii reale. Aurul i argintul puteau fi cumprate ca marf, chiar dac se gseau sub form de moned, ca urmare a utilizrii lor n industrie, ca bijuterii, n medicin etc. Limita dintre marf i moned era stabilit precis prin lege (se putea schimba la banc o anumit cantitate de aur i se putea obine o anumit cantitate de moned, sau altfel spus, moned de o anumit valoare). Deci aurul nu avea ntotdeauna calitatea de moned, ci doar cnd lua forme monetare, precis stabilite prin lege. Coninutul monedei s-a modificat de ndat ce moneda-marf a fost eliminat din mecanismele monetare i din circulaia monetar propriu-zis, fiind nlocuit cu moneda-semn. n definirea banilor nu putem face abstracie de un element extrem de important i anume c ei au n principal destinaia de a folosi la circuitul normal, la schimbul altor bunuri i de a stabili valoarea acestora. Banii nu sunt un scop n sine, ci sunt utilizai ntrun scop bine determinat. Ei au un rol imens n economie, aceasta neputnd exista fr bani.

16

n abordarea problematicii monedei, nu este suficient s cunoatem numai coninutul, evoluia, formele i procesul monetar, ci i aspectele legate de natura i esena economiei (de schimb sau autarhic, de pia sau planificat etc.), sistemele monetare, puterea de cumprare, inflaia, politicile i tehnicile monetare, instrumentele i formele de plat. Conceptul de bani este complex, subtil, dar esenial pentru orice economie modern. Banii nu trebuie confundai nici cu moneda, nici cu avuia, bogia sau veniturile. n teoriile monetare moderne, banii nu sunt definii numai ca moned. Banii au o sfer mai larg dect moneda. Numai o mic parte din valoarea n bani a schimburilor, a cumprturilor este pltit cu ajutorul monedei. Astfel in timp ce moneda este definita conform dictionarului Larousse o piesa de metal , emisa de autoritatea suverana , pentru a servi ca mijloc de schimb banii , conform dictionarului explicativ al limbii romane sunt definiti ca echivalentul general al valorii marfurilor; moneda de metal sau de hartie recunoscuta ca mijloc de plata Banii cuprind nu numai moneda propriu-zis, ci i depozitele i disponibilitile din conturi (cecurile). Banii nu pot fi confundai nici cu avuia pentru c nu cuprind aciunile, obligaiunile i alte forme de avuie. Trebuie totusi precizat ca de multe ori termenul de moneda se foloseste in sens larg incluzand atat piesele metalice cat si bancnotele si banii din cont. Acesta este si motivul pentru care termenii de circulatie monetara si circulatie baneasca sunt similari. Moneda poate fi definit numai prin rolul i funciile sale n economie, anume n economia de pia.

1.2. Funciile monedei

In trecut, noneda era considerata ca avand patru functii principale, definite in cartile de economie prin patru cuvinte :mijloc (de schimb) ,masura ( a valorii) , standard (al platilor amanate) si rezerva ( a valorii). In teoria moderna se considera numai trei functii importante respectiv mijloc de schimb, masura a valorii si rezerva a valorii cea de-a patra respectiv, standard al platilor amanate fiind inclusa in celelalte trei. Aceeasi abordare apare si in manualul Moned, credit, bnci, elaborat de catedra de moned din ASE n coordonarea prof.univ.dr. Cezar Basno, care subliniaz c cele mai importante funcii ale monedei sunt: a) moneda - instrument de schimb; b) moneda - etalon al valorii; c) moneda - rezerv a valorii.1 De altfel, moneda are mult mai multe funcii dect cele enumerate mai sus, dat fiind rolul copleitor al ei n economia de pia. Funciile acestea s-au consolidat de-a lungul vremii, pentru c moneda a urmat pas cu pas dezvoltarea economic.

Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Moned, credit, bnci, Ed.P. 2000, pag 8.

17

1.2.1. Moneda, instrument de schimb

Aceast funcie a monedei a aprut ca urmare a necesitii crerii unui instrument care s mijloceasc schimbul economic pentru a elimina inconvenientele sistemului barter. Acest instrument de schimb servete n acelai timp ca msur a valorii bunurilor schimbate. Producia, circulaia, consumul sunt realizate prin mai multe cicluri de operaiuni: M-B-M B-M-B Acestea se realizeaz continuu prin intervenia monedei. Pentru a putea fi tranzactionat pe scara larga un mijloc (sau instrument ) de schimb trebuie sa posede urmatoarele caracteristici: -transportabilitatea -divizibilitatea -valoare mare in comparatie cu volumul si greutatea -recunoasterea -rezistenta la contrafaceri Moneda poate ndeplini funcia de schimb, pentru c este singura marf general acceptat. Fiecare din participanii la schimb tie c o poate ceda pentru a obine un alt bun de care are nevoie. Moneda nu numai c mijlocete schimbul, dar l i simplific. Prin prezena monedei nu mai este nevoie de prezena simultan a dou produse. Cu ajutorul monedei, schimbul se descompune n dou acte: vnzare i cumprare, desprite n timp i spaiu. Prin moned, schimbul are mult mai mult libertate de aciune i de micare. Progresul omenirii se datoreaz n bun parte interveniei monedei n schimbul produselor i serviciilor. Funcia de instrument unic de schimb a monedei d posibilitatea disocierii fluxurilor reale (specifice trocului), n fluxuri reale i monetare (vnzare), iar apoi n fluxuri monetare i fluxuri reale (cumprare). O functie derivata din functia principala de mijloc de schimb aste cea de instrument de plata. Moneda este un instrument legal al fiecrui stat de efectuare a plilor. Plile n moneda naional sunt obligatorii pe teritoriul unei ri (evident c doar pe piaa intern i cu unele excepii). Plile ntr-o anumit moned sunt unanim acceptate. Autoritatea statului trebuie s creeze o moned legal, unanim acceptat de toi actorii de pe pia. Prin mijlocirea acestei monede sunt lichidate toate obligaiile ntre aceti actori. Moneda naional unic trebuie s constituie singurul mijloc legal de plat. Statul i autoritile, agenii economici i persoanele fizice sunt datoare s o accepte la plat Abordnd funcia de mijloc unic de schimb a monedei, nu putem face abstracie de rolul finanator al acesteia. Participanii la pia au nevoie n prealabil de ncasri n moned pentru a avea capacitatea de a cumpra produsele i serviciile de care au nevoie (inclusiv produse de investiii).

1.2.2. Funcia de msurare (etalon) a valorii bunurilor schimbate

Desigur c mijlocind schimbul, moneda servete la msurarea valorii acestor bunuri ce se schimb.

18

Valoarea bunurilor schimbate este exprimat n bani, n moned. Deci, n mod firesc instrumentul de msurare a valorii mrfurilor este moneda, pentru c ea este un numitor comun ntre bunuri eterogene. Aceast funcie a devenit tot mai necesar o dat cu dezvoltarea economic i implicit diversificarea i multiplicarea bunurilor. Spre deosebire de alte forme de etalon (minutul,metru) ,etalonul valorii prezinta o anume caracteristica si anume inconstanta .Moneda sau banii , cu care se masoara valoarea bunurilor si serviciilor si a raporturilor de echivalenta intre acestea ,poate varia de-a lungul unei perioade de timp. Alaturi de caracteristica variabilitatii in timp, moneda ca standard al valorii prezinta si trasatura indispensabilitatii , in sensul ca detinerea banilor este absolut necesara fiecarui individ, pentru obtinerea bunurilor de care are nevoie.In acest scop se utilizeaza puterea de cumparare, aflata in raport invers proportional cu modificarea preturilor. Moneda este invariabil, numai puterea ei de cumprare crete sau scade pentru asigurarea unei echivalene pe pia. Dac o moned se depreciaz, duneaz celor ce o posed i folosete celor ce o datoreaz. Dac puterea monedei crete (de cumprare), folosete celor ce o posed i duneaz celor ce o datoreaz. Variaia puterii de cumprare a monedei este n contradicie cu funcia acesteia de etalon al valorii i cea de schimb de bunuri. Dac moneda ca msur a valorii nu este fix, stabil, apare dezordinea n economie, cumprtorii fiind mereu pclii, dezavantajai. Statul se ngrijete ca moneda naional s fie stabil i pentru aceasta elaboreaz politica monetar. Din functia principala de etalon al valorii ,rezulta ca toate bunurile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar . prin preturi ,ceea ce face posibila realizarea de inregistrari contabile si efectuarea de analize financiare.Indeplinind functia de unitate de cont , moneda permite realizarea de comparatii in timp si cuantificarea valorii adaugate in cadrul activitatii economice.

1.2.3. Funcia monedei de rezerv a valorii

Moneda este un rezervor de valoare pentru c permite nmagazinarea valorii ntro marf compact, acceptat unanim i care poate fi pstrat n mod nedefinit, fr pierderi (n condiii de stabilitate). Pentru moned nu exist riscul deteriorrii fizice i este totdeauna uor schimbabil. Inclinatia spre economisire atat a populatiei cat si a agentilor economice,conduce la constituirea unor depozite sau rezerve de valoare.Alaturi de imobile ,terenuri lucrari de arta ,bijuterii ,moneda constituie o forma a acestor rezerve de avere. Avantajul utilizarii monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de lichiditate comparativ cu celelalte forme. La modul general prin lichiditate se intelege usurinta cu care anumite active sunt convertite in moneda ,intr-un interval scurt de timp si cu costuri minime de conversie. Intrucat mentinerea unei rezerve de valoare sub forma de imobile sau alte active reale ,presupune un inconvenient major ,atunci cand se doreste realizarea unei tranzactii si transformarea in lichiditati imediate ,rezulta ca populatia si agentii economici pastreaza sumele mari de bani fie in numerar fie in moneda scripturala.
19

In anumite circumstante , moneda nu reprezinta o rezerva efectiva a valorii , asa cum este cazul cresterii preturilor si aparitiei inflatiei caz in care se cauta alte forme de prezervare a valorii dintre care aurul este modalitatea preferata. Desigur c funcia monedei de rezerv a valorii nu poate s dispar. De exemplu, ntre dou tranzacii, orice firm are o rezerv de valoare, fiind un instrument de tezaurizare. Orice persoan fizic pstreaz moned pentru procurarea curent de bunuri de consum. Pentru agenii economici moneda este un activ ca oricare altul (depozite, aciuni, obligaiuni, bunuri imobiliare). Moneda face parte din activele lichide (poate fi schimbat n orice moment). Rezerva de valoare nseamn de fapt, puterea de cumprare (evident, alturi de alte active cu un mare grad de lichiditate). Puterea de cumprare mai nseamn i capacitatea de schimb a agenilor economici i persoanelor fizice. Fa de alte active lichide, moneda prezint avantajul c poate fi schimbat imediat, fr cost de transformare i cu un risc minim.

1.3. Evoluia monedei

n perioadele de nceput ale schimburilor, funciile banilor erau ndeplinite de alte bunuri economice, care n acelai timp serveau i scopurilor de ntrebuinare sau consum (animale, cereale, peti, metale). Cnd banii au cptat forma lor proprie i precis, ei au devenit moned. Desi dovezi ale folosirii monedelor metalice exista inca din Egiptul Antic ,Herodot plaseaza baterea primelor monede in Grecia Antica , mai precis in Regatul Lydiei in jurul anilor 650-600 BC. Moneda a fost confecionat mult timp din metale, ndeosebi metale preioase. Tocmai prin aceasta s-a difereniat mult fa de alte bunuri, mrfuri. Evoluia monedei a fost determinat de nsi funcia pe care ea o ndeplinea n viaa economic. n perioada cnd banul era reprezentat de moneda metalic, el mai avea o latur comun cu celelalte mrfuri i anume c materialul din care era confecionat putea fi socotit marf. Monedele de aur i argint aveau o valoare proprie nu departe de valoarea metalului preios din care erau confecionate. Dar pe lng valoarea legal imprimat i fixat de stat, monedele metalice aveau i o valoare comercial egal cu valoarea metalului preios ce l coninea. Diferenele de coninut metalic atrgeau dup sine diferene de valoare. Apreau incertitudini n determinarea valorii reale a monedei, de aceea, schimbul se fcea prin cntrirea monedelor, deci prin cantitatea de metal preios coninut de moned. Aceste diferene au condus la abuzuri n emiterea monedelor. Monedele de aur i argint puteau fi uor apreciate i cumprate ca marf. Moneda era marf, dar nu orice obiect (marf) de metal preios este moned. Moneda marfa a evoluat mai tarziu in moneda reprezentativa atunci cand bancile emiteau inscrisuri catre deponenti, garantate cu moneda marfa depozitata.Aceste inscrisuri erau general acceptate ca mijloace de plata fiind utilizate ca moneda.Valoarea monedei reprezentative era in directa si fixa legatura cu marfa care gatanta aceste inscrisuri (de obicei aur sau argint). Moneda de hartie a aparut mai intii in China in timpul dinastiei Song (secolul VII) si ulterior in Europa primele bancnote fiind emise de Stockholms Banco in 1661. Etalonul aur , un sistem monetar in care mijloacele de schimb il reprezinta bancnotele convertibile in cantitati fixe de aur au inlocuit monedele metalice de aur intre secolele XVII20

XIX dupa care, fiind garantate de stat au devenit sistemul adoptat de aproape toate statele europene la inceputul secolului XX. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, la Conferinta de la Breton Woods ,cele mai multe tari au adoptat monede nationale care erau legate de dolar care la randul lui era legat de aur. In 1971 guvernul american a suspendat convertibilitatea dolarului in aur si astfel s-a ajuns ca monedele nationale sa fie garantate doar de statul respectiv. Forma cea mai utilizata a monedei in prezent este moned-hartie, adic bilete de banc. Acestea nu mai au o valoare intrinsec, ci doar garania celor ce le-au emis, sau cea conferit de autoritatea statului care le pune pe pia. Pentru a se ajunge aici a fost nevoie de o lung evoluie istoric, de o puternic dezvoltare economic i de cadrul juridic bine precizat. Prin ea nsi, crearea de moned nu aduce avantaje. De pild, dac crem mai multe bunuri i servicii, oamenii triesc mai bine. Dac producem mai mult moned, nu se poate spune acelai lucru. Cu toate acestea, moneda i instituiile legate de ea au o mare nsemntate pentru economie. Moneda este mai activ ntr-o societate cu o economie dinamic, dezvoltat. O dat cu sporirea veniturilor primare sau derivate, fluxul de moned sporete. Fluxurile monetare influeneaz puternic procesele economice, deinnd un rol esenial n mecanismul de funcionare a acestora, n mecanismele autoreglrii. Economia nu poate fi desprit de moned, pentru c aceasta este prezent permanent n schimburile dintre persoane fizice, firme, stat, organisme financiare internaionale. Totui aurul nu a disprut de pe pia, chiar dac a fost eliminat ca baz a sistemelor monetare. El este utilizat mai ales n tranzaciile internaionale i ca rezerv valutar n toate rile.

1.4. Clasificarea monedei

1.4.1 Dupa forma de existenta a monedei putem distinge A. moneda materiala B. moneda scripturala A,Moneda materiala cunoaste doua forme : A.1.Moneda metalica A.2.Moneda hartie A.1.Moneda metalica ,cunoscuta din antichitate ,esta alcatuita din metale comune la inceput si apoi din aur, datorita calitatilor acestui metal (usor divizibil,nealterabil,valoare mare volum mic, valoare constanta in timp) . Cantitate limitata insa din acest metal a impus cautarea altor forme de moneda . A.2.Moneda de hartie imbraca la randul sau doua forme: A.2.1 - moneda de hartie reprezentativa (biletul de banca sau bancnota) A.2.2 - moneda conventionala (emisa de catre stat) A.2.1. Moneda de hartie reprezentativa are la baza o anumita garantie , cantitatea si circulatia acesteia fiind precis reglementata. Valoarea nominala a unui nilet de banca ar trebui garantata cu valori reale ,respectiv sa existe un stoc de metale pretioase la emitent , ceea ce da posibilitatea transformarii in aur prin convertibilitate.

21

A.2.2 Moneda de hartie conventionala este pur conventionala ,fara acoperire si garantie din partea statului.Scopul pentru care este emisa il reprezinta acoperirea unor nevoi ale statului si indeplineste functia de mijloc de circulatie. B.Moneda scripturala este practicata de bancile comerciale, prin inscrierea intr-un cont a sumei detinute de client.Aceasta reprezinta o forma a monedei , bazata pe incredere (moneda fiduciara) si care are multiple forme de prezentare.Cecurile si viramentele constituie forme actuale ale monedei fiduciare avand la baza deschiderea unui cont in banca. 1.4.2. In functie de unitatea emitenta distingem urmatoarele forme de moneda: A-Moneda creata de agenti economici B-Moneda creata de trezoreria statului C-Moneda creata de banci A.Moneda creata de agentii economici a functionat in cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur. Astfel agentii economici se prezentau la mometarie cu lingouri de aur si primeau in schimb echivalentul in aur moneda. B.Moneda creata de tezaur reprezinta moneda creata de trezoreria statului in functie de necesitatile economiei reale,si prin respectarea limitelor impuse de politica monetara. C.Moneda creata de banci cuprinde atat moneda creata de Banca Centrala cat si moneda creata de bancile comerciale.Moneda scripturala creata de banci se regaseste in economie sub forma creditelor acordate.Moneda creata de Banca Centrala se regaseste in circulatie sub forma numerarului aflat la detinatorii nebancari !.4.3. In functie de obligatia pe care si-o asuma banca emitenta distingem: A-moneda convertibila B-moneda neconvertibila Prin definitia data de FMI, convertibilitatea reprezinta in sens larg, desfiintarea restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale ,iar in sens restrans , obligatia bancilor din fiecare tara de a cumpara propria moneda detinuta de alte banci cu conditia ca aceasta sa provina din operatiuni curente. A. Convertibilitatea a cunoscut doua forme principale :convertibilitatea metalica si convertibilitatea in valuta, fiecare dintre acestea putand imbraca forma convertibilitatii interne si externe Convertibilitatea metalica s-a practicat in perioada etalonului aur-monede , mecanismul acesteia dand posibilitatea schimbarii in aur a intregii cantitati de bancnote detinute de populatie sau de agenti economici. Convertibilitatea in valuta a fost adoptata de tarile europene in anul 1958, si da posibilitatea transformarii unei monede in alta .In conditiile convertibilitatii interne atat rezidentii cat si nerezidentii pot, in mod liber,sa vanda si sa cumpere devize in schimbul monedei nationale si pot face operatiuni cu devize. In Romania, in anul 1991,s-a adoptat forma convertibilitatii interne a leului in valute Convertibilitatea externa in valuta este rezervata numai persoanelor nerezidente si este limitata datorita nivelului limitat al rezervelor valutare ale tarilor. B. Moneda neconvertibila cuprinde numai moneda care circula in cadrul granitelor nationale si care este detinuta de persoanele rezidente.
22

1.4.4.Dupa valoarea intrinseca .moneda poate fi : - moneda cu valoare integrala - moneda semn Moneda cu valoare integrala contine o cantitate de metal pretios egala cu valoarea nominala atribuita. Moneda semn (numita si fiduciara) are inscriptionata o valoare nominala diferita de valoarea materialului din care este confectionata. 1.4.5.Dupa capacitatea liberatorie(circulatorie) a monedei aceasta poate fi: -moneda legala -moneda facultativa -moneda fractionara Moneda legala este stabilita prin lege (In Romania in 1867 a fost adoptat leul ca moneda) si are capacitate circulatorie nelimitata. Moneda facultativa este moneda care exista ca alternativa de constituire a depozitelor, in perioada de manifestare a inflatiei si de depreciere a monedei nationale.In general este o moneda straina care nu fluctueaza puternic la influentele din interiorul granitelor nationale si este acceptata de institutiile bancare. Moneda fractionara este specifica perioadei bimetalismului si caracterizeaza moneda de argint , care circula paralel cu cea de aur.

1.5. Puterea de cumprare a monedei

Puterea de cumprare este dat de valoarea monedei. Aceast valoare se calculeaz la rndul ei pe baza cantitii de bunuri ce pot fi procurate cu o unitate monetar, deci pe baza preurilor. Puterea de cumprare a unei monede este variabil, deoarece cantitatea i valoarea bunurilor ce pot fi procurate difer i ele. Variaia valorii monedei i deci a puterii ei de cumprare este n funcie de: - perioade; - loc; - situaii conjuncturale. Rezultatul se concretizeaz n fluctuaiile de pre. ntr-o economie instabil, caracterizat prin inflaie, evident c aceast fluctuaie este de fapt, o cretere permanent a preurilor, care de multe ori ia forme galopante. n aceste perioade, puterea de cumprare a monedei naionale este greu de determinat i se schimb rapid n sensul descreterii ei. Asanarea monetar din perioadele de criz are mare nsemntate pentru stabilirea puterii de cumprare a unei monede naionale. Aceast asanare poate fi efectuat i prin limitarea circulaiei monedei de hrtie. n orice moment trebuie fixat un raport raional ntre circulaia monetar i cantitatea de produse i servicii realizate de economia real. Cnd moneda avea acoperire n aur sau argint, puterea ei de cumprare era apropiat de valoarea intrinsec a aurului sau argintului coninut de fiecare moned. Cu att mai mult exista aceast acoperire, cnd monedele erau confecionate din aur sau argint. Puterea de cumprare a monedei poate crete prin aplicarea unor msuri deflaioniste. Deflaia presupune n primul rnd, restrngerea semnelor monetare aflate n circulaie. De
23

asemenea, trebuie avut n vedere abuzul de credit, care alturi de abuzul de hrtie moned constituie cauze principale ale inflaiei ridicate i deci ale puterii reduse de cumprare a monedei. Statul trebuie s-i echilibreze bugetul numai prin venituri normale, nu prin emisiune de moned. Deflaia este n mare parte sinonim n aceast situaie, cu revalorizarea sau aprecierea monetar. Prin inflaie, preurile cresc i se creeaz o situaie economic de fapt, care nu poate fi schimbat dintr-o dat. Creterea preurilor poate fi brusc i nalt. Scderea lor, deci revenirea la situaia iniial, este foarte complex i aproape imposibil de realizat. O putere de cumprare stabil se poate realiza prin existena excedentelor bugetare i a balanei de pli externe. n sfrit, o reform monetar profund poate redimensiona puterea de cumprare a unei monede. Puterea de cumprare a unei monede se poate stabili pe plan naional i la nivel internaional. i n acest din urm caz, puterea de cumprare are la baz sistemul de preuri, dar prin raportare la alte monede naionale prin cursul valutar sau rata de schimb. Raportarea se face de cele mai multe ori nu n mod direct, ci pe baza unor monede de referin cum ar fi: dolarul american, marca german, lira sterlin, yenul japonez i francul francez. Pe plan internaional, n stabilirea puterii de cumprare a intervenit noiunea de standard al valorii. Standardul de valoare este moneda naional ntr-o anumit perioad i care se bazeaz pe funcia banilor de mediu de schimb i pe lichiditatea lor. Pentru determinarea puterii de cumprare sunt luate n consideraie doar moneda, cecurile de cltorie i depozitele stocabile. Ali specialiti americani acord o mai mare atenie n determinarea puterii de cumprare a monedei, a raportului macroeconomic ntre venituri i cheltuieli. De exemplu, cheltuielile de consum sunt explicate cu ajutorul venitului disponibil, avuiei, investiiilor i ratelor dobnzii. Sau alt exemplu: schimbrile n mrimea avuiei determin urmri majore asupra cheltuielilor consumatorilor. n concluzie, se poate afirma c puterea de cumprare a monedei, nseamn de fapt valoarea ei n raport cu un bun. Deci ce cantitate dintr-un bun poate fi achiziionat cu o unitate monetar sau cu un numr de uniti monetare. De exemplu, dac o pine are un pre de 2000 lei, puterea de cumprare a leului nostru este de 1/2000 dintr-o pine. Teoria modern privind puterea de cumprare a monedei utilizat pe plan mondial, ct i n ara noastr se bazeaz pe un co, n care bunurile sunt ponderate n funcie de rolul lor n operaiunile comerciale i care la rndul lor au n vedere utilitatea produselor luate n consideraie. Coninutul coului difer de la o ar la alta, n funcie de obiceiuri, necesiti stricte, tradiii, locul geografic etc. De exemplu, pentru o ar dintr-o zon geografic cald, n co nu va intra nclzirea apartamentelor pe timpul iernii. n conformitate cu produsele pe care le cuprinde, coul are un pre, care poate fi exprimat prin urmtoarea relaie matematic:2 P = aipi n care: P = preul coului; ai = ponderea produsului i n totalul operaiunilor comerciale; pi = preul monetar al produsului i.
2

Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, op. cit, pag. 22.

24

n final se stabilete valoarea produsului co, format din i produse i care - aa cum am mai artat, difer de la o ar la alta. Rezult c fiecare moned naional are o putere de cumprare intern i una extern. Aceasta din urm are la baz cursurile reale de schimb, care sunt determinate de organisme financiar-monetare internaionale, de marile bnci sau de burse, pe baza unor indicatori printre care: produsul intern brut, productivitatea muncii, inflaia, dobnda, riscul de ar, creterea economic, deficitul bugetar i al balanei de pli externe etc. n practic, puterea de cumprare a unei monede naionale pe plan extern se determin pe baza paritii monetare.

25

CAPITOLUL II
SISTEME MONETARE

2.1. Conceptul de sistem monetar. Etalonul monetar

n literatura de specialitate, conceptul de sistem monetar are nelesuri i abordri diferite. Costin Kiriescu a dat definiia cea mai cuprinztoare la noi Sistemul monetar reprezint ansamblul normelor legale i instituiilor care reglementeaz, organizeaz i respectiv supravegheaz relaiile bneti dintr-un stat.3 Pentru ca Sistemul Monetar s fie omogen este necesar i existena unui sistem de relaii ntre instituiile ce au ca obiect de activitate circulaia monetar (bnci, trezoreria public, organisme specializate, casieriile etc.) Sistemele monetare sunt foarte diferite. De aici apare necesitatea calculrii echivalenei de valoare (curs valutar i schimb valutar). Etalonul este unitatea monetar stabilit i recunoscut de ctre stat i care este utilizat ca unitate de baz pentru msurarea valorilor bunurilor i serviciilor.

2.2. Sisteme monetare

Primele sisteme monetare au fost constituite pe baza metalelor preioase, folosite ca material pentru confecionarea diferitelor monede. Ca urmare, la baza primelor sisteme au stat monedele metalice. Cnd etalonul monetar era metalic, un stat putea s-i aleag unul sau dou metale din care putea s-i confecioneze monedele etalon. Dac alegea un metal, sistemul monetar se numea monometalist. Dac erau folosite doua metale, era sistem monetar bimetalist. La rndul lor, aceste sisteme erau de mai multe feluri. De exemplu, cel monometalist putea fi: - sistem monetar monometalist de aur; - sistem monetar monometalist de argint. n orice caz, numai monedele confecionate din aceste metale aveau putere total, adic erau considerate monede etalon. Bimetalismul, ca sistem monetar poate fi i el: - integral (cnd se stabilea un raport de valoare ntre cele dou metale preioase i ambele metale aveau aceeai putere de plat, iar confecionarea lor era nelimitat); - parial (cnd numai aurul se putea folosi nelimitat n confecionarea monedei, iar argintul era fixat de stat a fi folosit doar pentru un numr i o valoare limitate de monede); - paralel (cnd cele dou monede au o putere nelimitat i sunt independente una de alta, neexistnd ntre ele un raport de valoare).
3

Costin Kiriescu, Moneda, mic enciclopedie, Ed. tiinific, 1982, p.278

26

Cel mai vechi sistem monetar monometalist a fost cel de argint. El nu excludea i utilizarea i a altor monede n circulaie, de exemplu a celor de aur. Acestea aveau ns, doar o valoare comercial, etalon, moneda legal, atotputernic, era numai din argint. Celelalte monede erau considerate ca orice marf. Etalonul de argint s-a manifestat mai puternic n secolele XVI-XVIII n ri dezvoltate, precum Anglia, Frana, Germania, dar i n ri ca Rusia i n ntregul continent european. Cu timpul, au nceput s circule tot mai multe monede de aur, crendu-se un sistem monetar paralel. Deprecierea permanent a argintului, descoperirea mai multor zcminte (ceea ce a dus i mai mult la scderea valorii acestui metal) a contribuit hotrtor la introducerea sistemului monetarist bazat pe etalonul aur. Monedele de aur erau tot mai mult tezaurizate sau utilizate n pli peste grani. n sistemul monetar de aur, numai monedele de aur aveau putere legal i puteau fi confecionate nelimitat. Dar nu mai era absolut necesar i obligatoriu s fie puse n circulaie numai monedele de aur. Ele puteau fi confecionate i din aur, dar i din alte metale, inclusiv din argint. Confecionarea monedelor din alt material era ns limitat i o putea face numai statul. Sistemul bimetalist. n acest sistem, confecionarea monedelor era total liber, iar circulaia celor dou monede era simultan. Se stabilea un raport ntre aur i argint, n general acesta fiind de 1/15,5-16 (un kilogram de aur echivala cu 1/15.5-16 kilograme de argint). ara clasic a bimetalismului a fost Frana, care a introdus acest sistem nc din anul 1803. Ambele monede (de aur i de argint) aveau o valoare corespunztoare valorii legale imprimate pe ele. Deci ambele monede aveau o valoare intrinsec i erau socotite ca monede principale. Dar foarte greu putea s se menin pe o perioad de timp, o echivalen, un raport corect ntre valoarea legal i valoarea intrinsec. Moneda slab alunga din circulaie moneda bun (criteriul lui Gresham). Dei aurul se devaloriza din mai multe cauze, el devenea tot mai mult, moneda rea care izgonea din circulaie moneda bun, adic cea de argint, care se rrete ca moned de circulaie. n a doua jumtate a secolului al XIX-lea a fost fcut i prima ncercare de sistem monetar internaional. Este vorba de Uniunea Latin creat prin Convenia Monetar din 23 Decembrie 1865. La ea au aderat iniial Frana, Belgia, Elveia, iar din 1874 i Grecia. Ea s-a format avnd la baz urmtoarele principii: - meninerea sistemului bimetalist integral (monedele de aur i argint erau considerate n continuare monede etalon, deci puteau fi emise nelimitat i acceptate fr limit); - pentru monede sub 5 franci se reducea dreptul de emisie iar suma limit liberatorie era de pn la 50 de franci; peste aceast sum, nimeni nu putea s fie obligat s primeasc n plat aceste monede; - fixarea unei anumite cantiti de monede (de exemplu 6 franci pe locuitor). n anii 1870, preul aurului a sporit, iar al argintului a sczut. Valoarea monedelor de argint a sczut i ea ca urmare a modificrii raportului aur-argint de la 15 la 1, la 20 la 1 i chiar mai mult. A fost necesar retopirea unor monede de argint i rebaterea lor cu adugarea unei cantiti noi de argint. Dar acest lucru era foarte greu de realizat i a devenit necesar un nou acord ntre state. n 1878 a fost convocat o nou Convenie (o conferin internaional), care la 5 noiembrie 1878 prsete definitiv sistemul monetar al bimetalismului. A urmat aa-zisul sistem monetar bimetalist chiop. Apoi a urmat sistemul monetar monometalist aur. El a avut diferite forme i diferite raporturi ntre aur i argint n funcie de condiiile din fiecare ar. De exemplu, n Statele Unite ale Americii, prin legea din 14 martie 1900, s-a instituit dolarul-aur ca baz monetar, dar s-a pstrat i pentru dolarul de argint, puterea de circulaie nelimitat. n timp, s-a pierdut importana argintului ca baz a unui sistem monetar, cu toate ca aceast pierdere a fost de
27

durat, ca urmare a tradiiei de 300 de ani a sistemului monetar bazat pe argint. Unul din factorii care au ngreunat prsirea sistemului monetar bazat pe argint a fost respectarea principiului stabilitii preurilor (de multe ori variaiile de pre nu se datorau schimbrii valorii bunurilor i serviciilor, ci mai ales modificrii valorii monedelor). nc din secolul al XIX-lea, sistemele monetare metalice au avut de suferit prin apariia monedei de hrtie, puse n circulaie de ctre bnci de emisiune. Totui, aceast moned fiduciar avea acoperire n aur, ceea ce a fost nc un factor al devenirii aurului n plan mondial n comparaie cu argintul. A nceput deci, perioada de existen a sistemelor monetare bazate pe etalonul aur (aurmoned, aur-lingouri, aur-devize) i moneda de hrtie. Aa cum s-a amintit deja mai sus, un alt tip de sistem monetar este cel bazat pe etalonul aur. El a funcionat la noi i n lume, pn la nceputul anilor 70. Etalonul aur a constituit baza sistemelor monetare naionale. Conform acestui sistem, metalul monetar circula liber pe piaa monetar intern i internaional. n paralel, circula i moneda de hrtie. Emisiunea monedelor de aur era liber, ca i convertibilitatea bancnotelor. Etalonul aur-moned a fost introdus i generalizat n Anglia n 1818. n Romnia, el a fost aplicat ncepnd cu anul 1890. Un alt sistem bazat pe etalonul aur a fost etalonul aur-lingouri. Perioada lui de aplicare a fost scurt (dup primul rzboi mondial). n cazul lui, aurulmoned a fost retras de pe pia i pstrat la bncile emitente sub form de lingouri. n felul acesta a fost limitat convertibilitatea n aur a monedei de hrtie. Mai aproape de zilele noastre a fost utilizat sistemul monetar bazat pe etalonul aurdevize. El a fost adoptat de majoritatea statelor, nc din 1944, la Conferina de la Brettan Woods. Pentru prima dat, un sistem monetar are i instituiile financiar-monetare care s l organizeze i s l susin. Pentru prima dat, bncile de emisiune depoziteaz pe lng aur, titluri de credit i valute puternice. Cu timpul, valutele forte au devenit principala rezerv a bncilor centrale. O dat cu introducerea etalonului aur-devize i cu gestionarea circulaiei monetare internaionale de ctre instituiile specializate (FMI, Banca Mondial, Banca Reglementelor Internaionale etc.), circulaia monetar internaional i n interiorul multor ri s-a dezvoltat foarte mult, scznd treptat rolul aurului. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur a slbit foarte mult, iar n 1974 a fost abandonat. Din anul 1974, sistemul monetar este construit pe baza unui nou etalon i anume puterea de cumprare a monedei naionale. Era firesc s se ajung aici, ntruct circulaia monetar este direct legat de vnzare-cumprare, deci de preuri, de cantitatea de bunuri i/sau servicii care pot fi procurate cu o unitate monetar. S-au dezvoltat i fenomenele inflaioniste i dezechilibrele, o dat cu intrarea n vigoare a acestui sistem monetar bazat pe puterea de cumprare. Puterea de cumprare reprezint un etalon aparte. El se bazeaz pe contribuia bunurilor i serviciilor fiecrei ri la determinarea cursului monetar. La determinarea puterii de cumprare a unei monede naionale, sarcini i contribuii mari revin acum Sistemului Financiar Internaional i ndeosebi Fondului Monetar Internaional i Bncii Mondiale. Acestea stabilesc puterea de cumprare a monedelor naionale, pe baza costului valutar, care ine seama de ponderea i preurile produselor de baz, dar i de unii indicatori realizai de ara respectiv, cum ar fi: preurile interne raportate la cele internaionale, nivelul produsului intern brut, ritmul creterii economice, productivitatea muncii, datoria extern, deficitele bugetare i ale balanei de plai externe, etc. Etalonul putere de cumprare este deci abstract, nu are un corespondent material, este mai degrab un calcul, un model.

28

n concluzie, putem afirma c sistemele monetare moderne, performante, au aprut i sau dezvoltat o dat cu moneda de hrtie, cnd aurul nu mai ndeplinete funcii monetare principale. Acum, valoarea etalon este cuprins n puterea de cumprare a monedei naionale sau internaionale.

2.3. Sisteme monetare n Romnia

Pn n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, n Romnia nu exista un adevrat sistem monetar. Prima lege monetar a rii noastre a fost adoptat n 1867. Ea a adoptat un sistem monetar zecimal i regimul monetar bimetalist. Tot prin aceast lege a fost creat moneda naional-leul de argint de 5 grame cu o puritate de 835/1000. De la nceput, Romnia a adoptat normele monetare aplicate de Uniunea Latin. Principalele monede romneti au fost confecionate n Anglia i erau de aram. Apariia monedelor de aur i de argint a avut loc dup 5-6 ani. La nceput, monedele romneti au circulat n paralel cu monedele de aur i argint strine. Abia n 1873 se pun n circulaie monede de argint n valoare de 25 milioane lei (n monede de cte 2 lei). n acelai an se confecioneaz i monede de aur de 20 lei (n valoare de 3 milioane lei). Confecionarea s-a realizat n Belgia. Se consider c legea monetar din 1867 a constituit baza organizrii monetare a Romniei. Apoi au fost efectuate reforme complementare. Nu exist o banc de emisiune. Se recurge la sistemul monetar hrtie-moned prin emiterea de nscrisuri (bilete) ipotecare. Dup ncheierea Rzboiului de Independen, moneda ncepe s se revigoreze i se confecioneaz monede de argint (1879, 1881, 1882). n 1880-1881 se nfiineaz Banca Naional a Romniei. Funciona deja sistemul bimetalist argint-aur. n luna mai a anului 1889 Romnia a trecut oficial la etalonul monetar aur. Pn n 1915, statul era autorizat s confecioneze i s pun n circulaie monede metalice n valoare de 100 milioane lei. Cea mai mare parte (78%) era confecionat din argint, dar operaiunile erau raportate la aur. Monedele au mai fost confecionate n 1900, 1905, 1906 i 1927. ntre cele dou rzboaie mondiale, Romnia i-a modernizat circulaia monetar i sistemul bancar i s-a aliniat tot mai mult la reglementrile i normele emise pe plan internaional. Au acionat parial i incomplet, sistemele monetare aur-lingouri i aur-devize. n perioada comunist, n Romnia, circulaia monetar s-a rupt de contextul internaional. Moneda naional nu a avut practic acoperire nici n aur i nici mcar (doar parial) n bunuri i servicii. Dup anul 1989, Romnia ncearc s se alinieze din nou rigorilor Sistemului Monetar Internaional. Dei a fost o perioad economic grea, cu inflaie, depreciere monetar continu i scdere economic, dei a crescut mult datoria extern, public i deficitele, totui ara noastr se implic tot mai mult n mecanismele monetare internaionale. Fiind membr a organismelor financiare internaionale, evident c Romnia a adoptat sistemul monetar bazat pe puterea de cumprare a monedei naionale.

29

2.4. Sistemul Monetar European

Dupa ce sistemul monetar ,stabilit la Bretton Woods in 1944 , a fost abandonat , tarile din Comunitatea Economica Europeana au stabilit in anul 1972 sa mentina rate stabile de schimb ale monezilor nationale care sa nu fluctueza mai mult de 2.25% Sistemul monetar european a fost stabilit in 1979, de catre tarile care faceau parte din Comunitatea Economica Europeana , care au cazut de acord sa coreleze monezile nationale pentru a preveni marile fluctuatii care puteau aparea intre ele si sa introduca moneda unica europeana (ECU). Elementele de baza ale acestui sistem erau: 1. Stabilirea unei monede unice europene (ECU) care era un cos al monezilor nationale , prevenind miscarile peste 2.25% (6 % in cazul Italiei) in paritatea schimburilor dintre monezile nationale . 2. Stabilirea unui Mecanism al Ratelor de Schimb (ERM) 3. Extensia facilitatilor de credit la nivel European 4. Crearea Fondului Monetar de Cooperare Europeana, creat in Octombrie 1972 si alocarea de ECU bancilor centrale din tarile membre in contrapartida cu aur sau dolari USA. Desi nu a fost stabilita o moneda ancora , marca germana a fost centrul Sistemului Monetar European. Ajustari periodice ale monezilor nationale aveau loc in scopul mentinerii unor rate stabile de schimb dar sistemul era constrans de politicile econimuce diferite ale statelor membre ceea ce a condus in 1993 la iesirea din Mecanismul Ratelor de Schimb a Marii Britanii si a Italiei in 1992 si la marirea marjei de fluctuatie la 15%. La 31 Decembrie 1998 , moneda ECU a fost inlocuita cu moneda Euro , inlocuindu-se astfel Mecanismul Ratelor de Shimb (ERM) initial cu ERM II. Conform ERM II monedele nationale puteau fluctua intr-o marja de 15% in raport cu Euro. Dup adoptarea euro, politica a fost schimbata corelandu-se monedele tarilor din afara zonei euro , la euro, scopul fiind acela de a mbunti stabilitatea acestor monede, precum i pentru a obine un mecanism de evaluare pentru membrii potentiali ai zonei euro. ERM II este de fapt anticamera pentru intrarea in Uniunea Economica si Monetara a Uniunii Europene . In acest stadiu monedele tarilor participante la Uniune sunt inlocuite cu moneda EURO , intrandu-se aftfel in zona euro. Moneda Euro a fost stabilita prin prevederile tratatului dela Maastricht din 1992 , care a stabilit trei etape pentru realizarea Uniunii Economice si Monetare : -prima etapa 1990-1993 , a presupus adoptarea de masuri pentru liberalizarea miscarii capitalurilor si punerea bazelor unei politici de convergenta in materie de stabilitate a preturilor si gestiune sanatoasa a finantelor publice. -etapa a doua 1994-1998 , a fost caracterizata prin infiintarea Institutului Monetar European (precursor al Bancii Centrale Europene) cu sediul la Frankfurt, cu scopul de a intari colaborarea intre bancile centrale si de a asigura coordonarea politicilor monetare . -a treia etapa a inceput la 1 ianuarie 1999 .Institutul Monetar European s-a transformat in Banca Centrala Europeana infiintindu-se si Sistemul European al Bancilor Centrale. Moneda Euro a a inceput sa fie utilizata (sub forma de bancnote si monede) in statele membre ale Uniunii Economice si Monetare incepand cu 1 ianuarie 2002. Admiterea statelor in Uniune a fost conditionata de indeplinirea unor criterii stricte, astfel - deficit bugetar de maxim 3% din PIB - datoria publica maxim 60% din PIB - rata inflatiei sa nu depaseasca cu mai mult de 1.5 puncte procentuale media ratei inflatiei a celor mai bune 3 tari membre U.E. cu cele mai stabile preturi.
30

rata dobanzii sa nu fie mai mare de doua puncte procentuale fata de media pe termen lung a primelor trei state performante in acest domeniu. - rata de schimb nu trebuie sa depaseasca marjele normale (2.25%) In acest moment Sistemul Monetar European cuprinde 16 tari membre ale zonei euro plus trei tari care nu sunt membre ale Uniunii Europene dar au adoptat moneda Euro (Monaco, San Marino ,Vatican) , trei tari incluse in ERM II ( Danemarca , Lituania ,Letonia ) si sapte tari care sunt membre ale Uniunii Europene si urmeaza sa intre in ERM II si ulterior in zona euro (Bulgaria , Cehia , Polonia , Ungaria ,Romania .Marea Britanie ,Suedia) -

2.5. Banca Centrala Europeana

Banca Centrala Europeana (BCE) are rolul de a sprijini politicile economice ale Comunitatii Europene prin actiuni in urmatorele directii: - implementeaza politica monetara a Comunitatii Europene - detine si administreaza rezervele oficiale ale statelor membre - promoveaza un sistem de plati eficient - contribuie la supravegherea prudentiala a institutiilor de credit din tarile membre - autorizeaza emiterea de bancnote in cadrul Uniunii Europene, astfel incat numai bancnotele emise de BCE si bancile centrale nationale sa aiba caracter oficial. BCE nu actioneaza ca imprumutator de ultim rang pentru bancile din Uniunea Europeana acest rol revenind bancilor centrale ale statelor membre. BCE nu are responsabilitatea cursurilor de schimb ale monedei EURO , avand o pozitie mai mult consultativa. Misiunea de baza a BCE o constituie stabilitatea preturilor , pentru indeplinirea acestui obiectiv putand fi utilizate instrumente diferite de la o tara la alta. Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) este constituit din BCE si bancile centrale nationala ale statelor membre. Principalele atributii sunt: - definirea si implementarea politicii monetare a Uniunii Europene - detinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale tarilor membre - conducerea operatiunilor de schimb valutar - realizarea operatiunilor din sistemele de plati Instrumentele utilizate pot fi: - facilitatile pertmanente - operatiuni ordinare - operatiuni de refinantare pe termrn lung - operatiuni structurale - sistemul rezervelor obligatorii Facilitatile permanente consta in credite si depozite pe 24 ore , ca urmare a folosirii sistemului de plati si compensari unificate TARGET. Bancile centrale au pozitii debitoare sau creditoare fata de sistemul de compensari , nivelul dobanzii practicat fiind scazut ceea ce asigura stabilitate acestor operatiuni. Operatiunile ordinare consta in operatiuni de refinantare saptamanala.In functie de solicitarile bancilor centrale nationale , se pot acorda credite in mod diferentiat , cu dobanda fixa sau variabila , pe termen de maxim doua saptamani. Operatiunile de refinantare pe termen lung se concretizeaza in operatiuni desfasurate lunar , ceea ce permite obtinerea de credite pe termen de trei luni.Beneficiarii acestor credite sunt bancile de mica dimensiune , dobanda fiind variabila.
31

Operatiunile structurale asigura un nivel constant al lichiditatii bancare la nivelul bancilor nationale si consta in achizitia si vanzarea de titluri, garantarea de credite ,cumpararea si vanzarea portofolilui de efecte publice Sistemul rezervelor obligatorii asigura existenta unor rezerve de lichiditate bancilor centrale nationale cu efecte favorabile asupra intregului sistem bancar european. Indeplinirea obiectivului principal al BCE ( stabilitatea preturilor) se realizeaza prin actiuni in urmatoarele domenii: - politica valutara - agregatele monetare - mentinerea inflatiei in parametrii normali Pentru realizare acestui obiectiv , unele tari au creat premizele legale pentru cresterea independentei bancii centraleStudiile au relevat ca inflatia este mai mica in tarile care au asigurat independenta bancii centrale.Pentru stabilirea gradului de independenta au fost stabilita cateva criterii: - precizarea in statut a independentei bancii centrale - durata functiei de guvernator - dependenta bancii centrale fata de actiunile guvernamentale - includerea in structurile de conducere a unor functionari guvernamentali BCE si SEBC isi mentin independenta in eaport de factorul politic , prin respectarea urmatoarelor principii: - descentralizarea rol egal al fiecarei banci centrale in infaptuirea politicii monetare unice - accesul egal al solicitantilor la noneda bancii centrale ceea ce inseamna eliminarea limitelor in operatiunile de finantare bilaterala ,cu rate avantajoase ale dobanzii . - continuitatea in aplicarea instrumentelor politicii monetare - utilizarea unor rate ale dabanzii pe termen scurt , unice si unificarea pietei monetare prin conducerea unica a operatiunilor.

32

33

CAPITOLUL III
POLITICI MONETARE

3.1. Politica monetara. Definitie si istoric .

Politica monetara este procesul prin care , guvernul, banca centrala sau o alta autoritate monetara dintr-o tara , controleaza oferta de bani ,modul de utilizare a acestora si rata dobanzii , in vederea atingerii unui set de obiective orientate spre dezvoltare si stabilitate economica. Politica monetara poate fi atat expansionista , care are in vedere cresterea rapida a ofertei monetare de pe piata , sau restrictiva atunci cand oferta monetara scade sau creste intr-un ritm modest. Politica monetara se bazeaza pe relatia care exista intre ratele dobanzii dintr-o economie , adica pretul la care banii pot fi imprumutati , si oferta totala de bani. Politica monetara a fost asociata timp de secole cu decizia de batere a monezilor sau cu decizia de tiparire a monedei de hartie . La inceput rata dobanzii nu era considerata ca o forma de politica monetara , deciziile in privinta politicii monetare fiind luate de autoritatea care emitea monezile respective . Odata cu dezvoltarea schimbului la nivel international s-a simtit nevoia stabilirii unui pret intre aur si argint , precum si un pret al monezii locale in comparatie cu cele straine. Odata cu crearea Bancii Angliei in 1694 , care a dobandit responsabilitatea de a emite moneda si de a o garanta cu aur , ideea unei politici monetare independente de politica executiva a fost implementatata.Scopul politicii monetare era sa mentina valoarea monezilor in circulatie ,sa tipareasca moneda de hartie tranzactionabila la valoare nominala cu numerarul , si sa previna iesirea monezilor de pe piata. Infiintarea bancilor centrale ale statelor industrializate , a fost asociata cu dorinta de a mentine statele respective legate de etalonul aur , si de necesitatea schimbului cu alte monede garantate cu aur. Pentru a ajunge aici , bancile centrale au stabilit rate ale dobanzii atat pentru cei imprumutati cat si pentru banci care aveau nevoie de lichiditate. In perioada 1870-1920 , tarile industrializate au stabilit sistemul bazat pe bancile centrale , una dintre ultimele infiintate fiind Federal Reserve in 1913. Din acest moment a fost inteles rolul de imprumutator de ultima instanta al bancilor centrale si de asemena a fost inteles faptul ca rata dobanzii are un efect asupra intregii economii. Astfel, s-a ajuns ca in zilele noastre decizia privind politicile monetare sa ia in calcul o serie de factori cum ar fi: - rata dobanzii pe termen surt - rata dobanzii pe termen lung - viteza de rotatie a banilor in economie - ratele de schimb - calitatea creditului - actiuni si obligatiuni
34

relatia intre guvern si cheltuielile (economiile) sectorului privat fluxul international de capital derivative financiare ( option, futures)

3.2. Tipuri de politica monetara

In practica , toate tipurile de politica monetara implica modificarea masei monetare in sens restrans (M0) aflata in circulatie. Acest proces de influentare a lichiditatii prin vanzari si cumparari de instrumente de debit sau de credit , este cunoscut sub numele de operatiuni pe piata libera. Tranzactiile efectuate de autoritatile monetare pe piata , modifica oferta de moneda si acest lucru influenteaza si celelalte variabile cum ar fi rata dobanzii si rata de schimb.Distinctia intre diferitele tipuri de politica monetara rezida in setul de instrumente si de variabile de piata care sunt folosite pentru a atinge scopurile urmarite. Politica monetara Politica de tintire a inflatiei Politica de tintire a preturilor Agregate monetare Rata de schimb fixa Etalonul aur Variabila de piata Rata dobanzii la debitele O/N Rata dobanzii la debitele O/N Cresterea masei monetare Pretul spot al monedei Pretul spot al aurului Obiectiv pe termen lung O rata stabilita a inflatiei Un nivel specific al inflatiei O rata stabilita a inflatiei Pretul spot al monedei Inflatie redusa pretul aurului legata de

Politica mixta Politica de tintire a inflatiei

De obicei rata dobanzii

De obicei somajul si inflatia

Aceasta politica isi propune sa mentina inflatia intr-o rata prestabilita.Acest deziderat este realizat prin ajustari periodice de catre banca centrala a tintei de rata a dobanzii. Rata dobanzii utilizata este rata interbancara la care bancile se imprumuta intre ele , overnight , pentru acoperirea fluxului de numerar. Aceasta rata a dobanzii este stabilita lunar sau trimestrial de un comitet de politica monetara. Schimbarile in rata dobanzii sunt facute ca raspuns la diferitii indicatori de piata ,intr-o incercare de a influenta tendinta economiei mentinand tinta de inflatie stabilita. Politica de tintire a inflatiei a fost initiata de Noua Zeelanda si este utilizata in prezent in Australia, Brazilia,Canada,Chile,Columbia,Europa,Norvegia,Islanda,Filipine , Africa de sud,Turcia si marea Britanie.

35

Politica de tintire a preturilor Politica de tintire a preturilor este similara politicii de tintire a inflatiei ,cu singura diferenta ca o crestere a inflatiei intr-un an este compensata in anii urmatori , astfel incat in timp preturile raman nemodificate. Agregate monetare In anii 80 mai multe tari au utilizat o abordare bazata pe cresterea constanta a masei monetare. Aceasta abordare a inclus diferite categorii de bani si credit (M0,M1) fiind deseori numita cu termenul de monetarism .diferenta fata de celelalte politici , care se focuseaza intr-o forma sau alta pe semnalele pe care preturile le transmit , fiind o abordare monetara cantitativa. Politica ratei de schimb fixa Acesta politica se bazeaza pe mentinerea unui curs de schimb fix cu o moneda straina. Intr-un regim cu rate fixe stabilite prin ordin , guvernul local sau autoritatea monetara stabileste o rata fixa , si nu intervine pe piata , vanzand sau cumparand moneda , pentru a mentine cursul de schimb. In schimb , cursul eate mentinut cu masuri administrative ( controlul capitalurilor, controlul licentelor de import-export). In acest caz exista o piata neagra a cursului de schimb ,la care moneda este schimbata la un curs neoficial . In cazul unui sistem convertibil dar cu rate fixe , moneda este cumparata si vanduta de banca centrala in fiecare zi cu scopul de a atinge tinta de rata de schimb.Aceasta tinta poate fi , un nivel fix sau o banda de fluctuatie in care banca centrala urmareste sa se incadreze cursul de schimb. Intr-un sistem cu rate fixe mentinut printr-un Consiliu Monetar , fiecare unitate de moneda locala este acoperita de o unitate de moneda straina, la o anumita rata de schimb. Acest lucru face ca masa monetara locala sa nu fie sub presiunea inflatiei si elimina speculatiile care se pot face asupra celor care ar dori sa schimbe moneda locala in moneda straina. Toate aceste politici renunta de multe ori la politica monetara proprie in favoarea unei autoritati monetare sau politici monetare straine in incercarea de a mentine un anumit curs al ratei de schimb.Gradul in care politica monetara locala depinde de cea straina , depinde de factori cum ar fi:mobilitatea capitalilui, transparenta ,canale de credit si alti factori economici. Etalonul aur Este un sistem in care pretul monedei nationale este stabilit in unitati de aur (lingouri) si este tinut constant prin vanzarile si cumpararile de moneda catre alte state.Vanzarea si cumpararea aurului sunt foarte importante pentru mentinerea cresterii economice si a stabilitatii preturilor. In zilele noastre acest model de politica monetara nu mai este utilizat , desi o forma a politicii monetare bazata pe etalonul aur , a fost larg utilizata intre 1850-1971.Avantajul majoral acestui sistem era simplicitatea si transparenta. Dezavantajul major esta ca acesta poate induce deflatie , care apare atunci cand economia creste mai repede decat cantitatea de aur detinuta.Atunci cand economia creste mai repede, aceeasi cantitate de bani este utilizata pentru a face fata unui numar mai mare de tranzactii. Singurul mod prin care acest lucru este posibil, este scaderea costului fiecarei tranzactii , ceea
36

ce inseamna ca pretul bunurilor si serviciilor se micsoreaza iar fiecare unitate de moneda creste in valoare.

3.3. Instrumente ale politicii monetare

Banca centrala poate influenta rata dobanzii largind sau micsorand masa monetara in circulatie. Principalele instrumente folosite sunt urmatoarele: 1.Operatiuni pe piata libera. Cu ajutorul acestor operatiuni poate fi schimbata marimea masei monetare in circulatie. Un exemplu de acest gen ar fi cumpararea sau vanzarea de actiuni in valuta. Atunci cand banca centrala pune la dispozitie sau colecteaza valuta aferenta , intervine pe piata modificand cantitatea de moneda din piata si afectand astfel masa monetara. 2.Mecanismul scontrii Ca imprumutator de ultima instanta bancile centrale au autoritatea de a imprumuta fonduri institutiilor financiare din fiecare tara. Prin rambursarea acestor credite sau prin extinderea celor existente banca centrala poate schimba marimea masei monetare. 3.Modificarea necesarului de rezerve Fiind autorutatea de reglementare banca centrala exercita functia de ccontrol asupra bancilor.Politica monetara poate fi imlementata prin schimbarea rezervelor pe care bancile sunt obligate sa le pastreza la banca centrala.Bancile mentin o mica parte a activelor disponibile in cash, restul fiind investit in active mai putin lichide cum ar fi creditele. Schimband proportia activelor ce trebuiesc tinute in cash , banca centrala poate schimba sumele disponibile pentru credit , modificand astfel masa monetara. 4.Rata dobanzii Contractia masei monetare poate fi realizata indirect prin cresterea ratei nominale a dobanzii , dat fiind faptul ca ratele de dobanda mai mari incurajeaza economiile si descurajeaza imprumuturile , ambele avand efect asupra reducerii masei monetare.Autoritatile monetare pot avea abordari diferite in cea ce priveste rata dobanzii. Astfel in SUA , banca centrala (FED) poate stabili rata de scont care are un efect semnificativ asupra celorlalte dobanzi, in timp ce la alte tari, autoritate monetara poate fi mandatata sa stabileasca rate ale dobanzii pentru credite , depozite si alte active financiare. 5.Consiliu Monetar Consiliu Monetar este un aranjament care fixeaza masa monetara a unei tari de alta ,fiind esential legat de o rata de schimb fixa . Astfel pentru a creste masa monetara in moneda locala este necesar sa existe un echivalent al masei monetare in valuta tinuta in rezerva . Principalele argumente ale consiliului monetar sunt: -sa importe credibilitatea monedei straine -sa mentina o rata de schimb fixa cu moneda straina -sa stabileasca o credibilitate a artei de scimb.

37

Consiliul monetar are avantaje pentru tari mici dar cu economie deschisa care nu pot sustine o politica monetara independenta. Dezavantajul este acela ca ,nu mai pot fi emise decizii de politica monetara in conformitate cu considerentele nationale si de asemenea, rata de schimb fixa stabileste conditiile schimbului cu alte tari ,indiferent de diferentele dintre tari. 6. Convingerea moral Ea const n faptul c banca central n general, i folosete puterea sa de convingere asupra bncilor sau asupra lumii financiare n general pentru ca acestea s-i schimbe comportamentul (ex.: limitarea mprumuturilor strine sau ncurajarea cumprrii de titluri de stat). Imprtant de retinut este ca aceste anunturi trebuie sa fie credibile , pentru a se obtine efectul dorit in piata.

3.4. Politici monetare n Romnia

In Romania , a existat o perioad, ndeosebi ntre cele dou rzboaie mondiale, cnd exista o puternic stabilitate monetar i pentru c era o politic monetar foarte riguroas. n primul rnd, n aceast perioad, moneda noastr avea acoperire n aur i era convertibil. Exista o paritate legal a leului, adic o cantitate de aur pe care o coninea. Cnd paritatea scdea sau cretea, ca urmare a fluxurilor monetare i situaiei economice, banca central intervenea i echilibra cererea cu oferta de bani. La acea vreme, echilibrarea se fcea ndeosebi prin importul sau producerea aurului. O moned convertibil presupunea meninerea echilibrului i stabilitii monetare ntre punctele de ieire i de intrare ale aurului. Dupa 1989 , si dupa finalizarea unui proces de pregtire, a crei ultim etap a constituit-o crearea i testarea funcionrii cadrului de analiz economic i de decizie a politicii monetare specific intirii directe a inflaiei, BNR a stabilit , incepand cu 2005 ,ca strategie de politica monetara, tintirea directa a inflatiei. Concomitent au fost satisfcute i celelalte cerine i criterii care condiioneaz eficacitatea acestei strategii: 1.coborrea ratei anuale a inflaiei sub nivelul de 10 la sut; 2. acumularea unui ctig de credibilitate de ctre banca central i consolidarea acestuia; 3. ntrirea independenei de jure (prin intrarea n vigoare la 30 iulie 2004 a noului Statut al BNR) i de facto a BNR; 4. restrngerea dominanei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscal i ameliorarea coordonrii dintre politica fiscal i cea monetar; 5. relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului i reducerea gradului de vulnerabilitate a economiei la fluctuaiile acestei variabile; 6. nsntoirea i ntrirea sistemului bancar i relativa cretere a intermedierii bancare; 7. sporirea transparenei i a responsabilitii bncii centrale, precum i a ariei i intensitii comunicrii BNR cu publicul i pieele financiare, inclusiv n ceea ce privete aspectele legate de noua strategie de politic monetar i de pregtirea adoptrii ei; 8. conturarea mai clar a comportamentelor macroeconomice i a mecanismelor de funcionare a economiei necesar identificrii i creterii eficacitii canalelor de transmisie monetar.

38

Demersurile BNR de creare a cadrului organizatoric i tehnic necesar implementrii noii strategii de politic monetar au durat 16 luni i au beneficiat de asisten tehnic acordat de Fondul Monetar Internaional i de Banca Naional a Cehiei.

3.5.Instrumentele de politic monetar folosite de BNR

Principalele instrumente de politic monetar pe care BNR le are la dispoziie conform reglementrilor n vigoare sunt:

operaiunile de pia monetar facilitile permanente acordate instituiilor de credit rezervele minime obligatorii (RMO)

Operaiunile de pia monetar (open market) Operaiunile de pia monetar (operaiuni open market) reprezint cel mai important instrument de politic monetar al BNR. Acestea se realizeaz la iniiativa bncii centrale, avnd urmtoarele funcii: ghidarea ratelor de dobnd, gestionarea condiiilor lichiditii de pe piaa monetar i semnalizarea orientrii politicii monetare. Potrivit reglementrilor n vigoare, principalele categorii de operaiuni de pia monetar aflate la dispoziia BNR sunt:

operaiuni repo - tranzacii reversibile, destinate injectrii de lichiditate, n cadrul crora BNR cumpr de la instituiile de credit active eligibile pentru tranzacionare, cu angajamentul acestora de a rscumpra activele respective la o dat ulterioar i la un pre stabilit la data tranzaciei; atragere de depozite - tranzacii cu scadena prestabilit, destinate absorbiei de lichiditate, n cadrul crora BNR atrage depozite de la instituiile de credit; emitere de certificate de depozit - tranzacii destinate absorbiei de lichiditate, n cadrul crora BNR vinde instituiilor de credit certificate de depozit; operaiuni reverse repo - tranzacii reversibile, destinate absorbiei de lichiditate, n cadrul crora BNR vinde instituiilor de credit active eligibile pentru tranzacionare, angajndu-se s rscumpere activele respective la o dat ulterioar i la un pre stabilit la data tranzaciei; acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare - tranzacii reversibile destinate injectrii de lichiditate, n cadrul crora BNR acord credite instituiilor de credit, acestea pstrnd proprietatea asupra activelor eligibile aduse n garanie; vnzri/cumprri de active eligibile pentru tranzacionare - tranzacii destinate absorbiei/injectrii de lichiditate, n cadrul crora BNR vinde/cumpr active eligibile pentru tranzacionare, transferul proprietii asupra acestora de la vnztor la cumprtor fiind realizat prin mecanismul "livrare contra plat"; swap valutar - const n dou tranzacii simultane, ncheiate cu aceeai contrapartid, prin care BNR:
39

injecteaz lichiditate cumprnd la vedere valut convertibil contra lei i vnznd la o dat ulterioar aceeai sum n valut convertibil contra lei; absoarbe lichiditate vnznd la vedere valut convertibil contra lei i cumprnd la o dat ulterioar aceeai sum n valut convertibil contra lei.

Pn de curnd (n perioada 1997 - trimestrul III 2008), operaiunile de pia monetar ale BNR au fost utilizate aproape n exclusivitate n scopul drenrii excedentului de lichiditate din sistemul bancar. ncepnd din ultima parte a anului 2008, odat cu schimbarea poziiei nete de lichiditate a bncilor din excedent n deficit, operaiunile de pia monetar destinate injeciilor de lichiditate au devenit predominante, BNR trecnd astfel n poziia de creditor al sistemului bancar. Facilitile permanente Facilitile permanente oferite de BNR (Regulamentul 1/2000 privind operaiunile de pia monetar efectuate de BNR i facilitile permanente acordate de aceasta participanilor eligibili) instituiilor de credit au drept scop: (i) absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen foarte scurt (o zi); (ii) semnalizarea orientrii generale a politicii monetare i (iii) stabilizarea ratelor dobnzilor pe termen scurt de pe piaa monetar interbancar, prin coridorul format de ratele dobnzilor aferente celor dou instrumente. Instituiile de credit pot accesa din proprie iniiativ cele dou faciliti permanente oferite de BNR:

facilitatea de creditare, care permite obinerea unui credit cu scadena de o zi de la banca central, contra colateral, la o rat de dobnd predeterminat; aceast rat de dobnd constituie, n mod normal, un plafon al ratei dobnzii overnight a pieei monetare; facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadena de o zi la banca central, la o rat de dobnd predeterminat; rata dobnzii facilitii de depozit reprezint, n mod normal, pragul ratei dobnzii overnight a pieei monetare.

n edina din 6 mai 2008, CA al BNR a decis imprimarea unui caracter simetric coridorului format de ratele dobnzilor facilitilor permanente n jurul ratei dobnzii de politic monetar i restrngerea amplitudinii acestuia la valoarea de +/- 4 puncte procentuale; msura a avut ca scop ameliorarea transmiterii semnalelor de politic monetar i reducerea amplitudinii fluctuaiilor ratelor dobnzilor de pe piaa monetar interbancar. Rezervele minime obligatorii Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de disponibiliti bneti ale instituiilor de credit, n lei i n valut, pstrate n conturi deschise la Banca Naional a Romniei. Funciile principale ale mecanismului RMO constituite n lei sunt cea de control monetar (aflat n strns corelaie cu cea de gestionare a lichiditii de ctre BNR) i cea de stabilizare a ratelor dobnzilor de pe piaa monetar interbancar. Rolul major al RMO n valut este acela de a tempera expansiunea creditului n valut. Principalele caracteristici ale acestui instrument sunt:
40

baza de calcul a RMO se determin ca nivel mediu zilnic (pe perioada de observare) al soldurilor elementelor de pasiv n lei i n valut din bilanurile bncilor (cu excepia pasivelor interbancare, a obligaiilor ctre BNR i a capitalurilor proprii); perioada de observare i cea de aplicare au durata de o lun, fiind succesive (prima dintre ele reprezentnd intervalul cuprins ntre data de 24 a lunii precedente i data de 23 a lunii curente); ratele RMO pot fi difereniate att n funcie de moneda de constituire, ct i n funcie de scadena rezidual a elementelor incluse n baza de calcul (mai mic sau mai mare de 2 ani); RMO se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilitilor meninute pe parcursul perioadei de aplicare n conturile deschise la BNR; deficitului de rezerve i se aplic o dobnd penalizatoare, iar abaterile repetate se sancioneaz prin avertisment, amenzi sau prin limitarea operaiunilor instituiei de credit.

41

CAPITOLUL IV
MASA MONETAR

4.1.

Teorii economice ale sec.XX. Keynesism si monetarism.

Utilizarea banilor pentru reglarea mecanismelor economiei este evidentiata in cadrul teoriilor economice dezvoltate pe parcursul timpului in acest domeniu. Cele mai importante teorii economice dezvoltate in secolul XX dar care au atat discipoli cat si critici sunt : A. Teoria Keynesista B. Teoria Monetarista A.Teoria Keynesiana este o teorie macroeconomica bazata pe ideile economistului britanic John Maynard Keynes, care au fost prezentate pentru prima data in lucrarea Teoria generala a folosirii mainii de lucru,dobanzii si banilor , aparuta in 1936, la scurt timp dupa marea criza economica din 1929-1933. Conform acestei teorii , sectorul privat din economie ,prin deciziile pe care le poate lua , poate conduce la rezultate macroeconomice ineficiente ,ceea ce necesita o politica activa din partea sectorului public , incluzand masuri de politica monetara ale bancii centrale ,si masuri fiscale ale guvernului pentru stabilizarea productiei de-a lungul ciclului economic. Conform lui Keynes , deciziile luate de sectorul privat, conduc la supraabundenta si supraproductie care apar atunci cand cererea agregata pentru bunuri este insuficienta , economia isi incetineste ritmul ,somajul este in crestere si productia este in declin. Keynes a argumentat ca , pentru Marea Criza solutia a fost stimularea economiei printr-o combinatie a doua abordari: o reducere a ratei dobanzii si o crestere a investitiilor guvernamentale in infrastructura. Investitiile guvernamentale injecteaza lichiditati in economie ,ceea ce conduce la cresterea consumului general in economie , care la randul sau stimuleaza productia si investitiile , implicand cresterea veniturilor si a consumului intr-un efect de multiplicare continuu. Ideile lui Keynes au devenit larg acceptate dupa cel de-al doilea razboi mondial ,in majoritatea tarilor industrializate , intr-o perioada in care aceste tari se bucurau de somaj redus si inflatie modesta. Dar odata cu socul petrolier din 1973 , cand economistii nu au reusit sa explice cresterea simultana a somajului si a inflatiei, teoria lui Keynes a intrat in declin ,permitand aparitia unor noi teorii economice ( monetarism, neo-clasicism) B.Teoria Monetarista este deseori asociata cu opera lui Milton Friedman , care la inceput a fost printre adeptii teoriei lui Keynes dar a sfarsit prin a fi un critic dur al acesteia. Friedman alaturi de Anna Schwartz a argumentat, in cea mai importanta lucrare a sa intitulata O istorie monetara a Statelor Unite , 1867-1960 , ca inflatia este oricand si oriunde un fenomen
42

monetar ,Friedman sustinand politica bancilor centrale de pastrare a echilibrului dintre cererea si oferta de bani , masurata prin cresterea productivitatii si a cererii. Monetarismul este o teorie care se centreaza pe efectul macroeconomic al ofertei de bani , Friedman argumentand ca expansiunea ofertei monetare este in mod inerent inflationara , autoritatile trebuind sa se concentreze pe pastrarea stabilitatii preturilor. Teoria isi are radacinile in doua idei diametral opuse : politica monetara dura care a dominat secolul XIX si teoria monetara a lui J.M. Keynes care lucrand intre cele doua razboaie mondiale a asistat la decaderea etalonului aur, propunand in schimb un model macroeconomic bazat pe cererea agregata ca pivot principal. Friedmann a propus o regula monetara fixa , in care oferta monetara sa fie calculata pe baza unor factori financiari si macroeconimici cunoscuti , tintind un anumit nivel al inflatiei. El a argumentat ca cererea de bani depinde de un mic numar de variabile aconomice ,astfel daca oferta monetara se extinde , oamenii nu vor dori sa-si pastreze excesul de bani in conturi inactive , si vor cheltui acesti bani , contribuind la cresterea cererii agregate .Similar, daca oferta se va reduce , oamenii isi vor reduce cheltuielile . In acest fel , Friedmann a contestat simplificarea atribuita lui Keynes conform careia banii nu conteaza , de aici provenind si termenul de monetarism. Cresterea popularitatii teoriei monetariste a avut loc dupa ce sistemul Bretton Woods ( la care j.M.Keynes a contribuit substantial) a intrat in colaps (1972) si dupa criza petroliera din 1973, cand cresterea simultana a somajului si a inflatiei , nu au putut fi explicate in termenii teoriei lui Keynes. De asemeni , analizand Marea Criza din 1929-1933 , Friedmenn a argumentat ca aceasta s-a datorat unei masive contractii a masei monetare , si nu unei lipse a investitiilor asa cum sustinea Keynes. In prezent , American Federal Reserve aplica o forma modificata de monetarism ,in care o gama larga de interventii sunt posibile in acord cu instabilitatile temporare si dinamica pietei. In Europa , Banca Centrala Europeana , utilizeaza o metoda mai ortodoxa de monetarism , cu controale stricte asupra inflatiei si cheltuielilor asa cum prevede Tratatul de la Maastricht al Uniunii Economice si Monetare.

4.2.Coninutul i structura masei monetare

Masa monetar este format din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru obinerea de bunuri i servicii, ct i pentru achitarea datoriilor. Ea mai poate fi definit ca totalitatea produselor monetare create la un moment dat i puse la dispoziia economiei i societii dintr-o ar. Exista multe modalitati de definire a masei monetare dar cea mai usuala include moneda in circulatie si disponibilitatile la vedere existente in conturi. Relatia intre masa monetara si preturi este istoriceste cunoscuta ca teoria cantitativa a banilor.Exista o puternica evidenta a relatiei directe intre inflatia pe termen lung si cresterea masei monetare si exista foarte multe dovezi in istorie asupra acestei legaturi. Banii sunt utilizati ca un mijloc de schimb , pentru plata datoriilor , sau pentru acumularea valorilor. Functiile diferite sunt asimilate cu modalitati diferite de masurare. Nu exista o singura modalitate de masurare , in schimb sunt folosite un spectru continuu de agregate monetare in sens restrans sau mai larg. In sens restrans agregatele monetare includ cele mai lichide active ( moneda in circulatie si disponibilitati la vedere din conturi) iar in sens larg acestea includ active cu un grad mai mic de lichiditate (certificate de deposit). Aceste agregate monetare corespund unor politici monetare, care in sens restrans pot controla masa monetara iar in sens larg au mai putine modalitati de actiune. Diferitele tipuri de masa monetara sunt in general clasificate cu litera M.
43

Astfel , M poate varia de la M0 ( in sens restrans) la M3 (in sens larg) , acest lucru depinzand de banca centrala a fiecarei tari. Schema tipica pentru fiecare dintre M este urmatoarea: Active M0 MB M1 M2 M3 MZM Bancnote si monezi in circulatie in afara celor din Banca V V V V V V centrala si bancile comerciale Bancnote si monezi in seifurile bancilor V V Rezervele minime obligatorii V Cecuri de calatorie emise de alte entitati decat bancile V V V V Disponibilitati la vedere V V V V Alte depozite ale intututiilor depozitare (Ordine negociabile de V V V V retragere) Depozite de economii V V V Depozite le termen mai mici de $100,000 pentru institutiile financiare si depozite ale persoanelor fizice pentru piata V V monetara . Depozite la termen in sume mari, fonduri instututionale pentru V piata monetara , operatiuni repo si alte active lichide importante. V Toate fondurile monetare La modul general se poate aprecia ca : agregatul M1 grupeaza toate mijloacele de plata efective si depuneri in conturi curente agregatul M2 include in afara de M1 , plasamentele la termen in vederea economisirii agregatule M3 include pe langa M2 active cu grade mai reduse de lichiditate (certificate de depozit , bonuri de casa) Daca utilizam criteriul lichiditatii putem construi agregatul L , care inglobeaza toate celelalte componenete precedente la cere sa adauga titlurile pe termen lung care pot fi transformate mai lent in lichiditati. In Statele Unite principalele agregate utilizate in prezent sunt: M0- total moneda fizica plus conturi la banca centrala care pot fi transformate in moneda M1- M0 plus disponibilitati la vedere M2- M1 plus depozite de economii ,depozite la termen mai mici de $ 100 000 si depozite ale fondurilor mutuale pentru piata monetara. M3- M2 plus depozite la termen in sume mari , fonduri institutionale pentru piata monetara, operatiuni repo si alte active lichide importante. In Uniunea Europeana se folosesc urmatoarele agregate monetare: M1 - moneda in circulatie plus depozite overnight M2 - M1 plus depozite cu o maturitate pana la doi ani plus depozite rambursabile cu o perioada de notificare pana la 3 luni M3 M2 plus operatiuni repo plus fonduri pentru piata monetara plus valori mobiliare pana la 2 ani In Romania , masa mometara este urmarita prin intermediul urmatoarelor agregate:
44

Masa monetara in sens restrans (M1) care cuprinde:

-numerar in circulatie -depozite overninight (conturi curente, depozite la vedere) Masa monetara intermediara (M2) care cuprinde: -M1 -Depozite cu durata initiala pana la doi ani inclusiv Masa monetara in sens larg (M3) care cuprinde : -M2 -Alte instrumente financiare (mprumuturi din operaiuni repo, aciuni/uniti ale fondurilor de pia monetar, titluri de valoare negociabile cu maturitate pana la doi ani inclusiv )

4.3.Ecuatia cantitativa a monedei

Masa monetara este importanata pentru ca este legata de inflatie prin teoria cantitativa a monedei , care permite masurarea cererii de moneda din economie : MV=PQ in care : M = masa monetara P = nivelul mediu al preturilor bunurilor si serviciilor vandute intr-un an Q = volumul bunurilor si serviciilor vandute intr-un an V = viteza de circulatie a monedei Dupa cum se poate vedea din ecuatie , fiecare termen este definit in corelatie cu ceilalti trei termeni. Spre deosebire de ceilalti viteza de circulatie a monedei nu poate fi masurata independent , si poate fi estimata numai impartind PQ la M. V= PXQ M

Astfel variatiile masei monetare se rezolva printr-o variatie temporara a vitezei de circulatie , pana in momentul cand se realizeaza un echilibru.Viteza de circulatie micsoreaza sau amplifica volumul masei monetare , dupa cum acesta cunoaste o accelerare sau o incetinire. In practica este dificil sa se masoare numarul circuitelor efectuate de moneda , din acest motiv calculandu-se un alt indicator , viteza de rotatie care se calbculeaza astfel: Vr= Rulaj banesc R = Masa monetara Mm

Numitorul fractiei reprezinta masa monetara calculata ca medie (trimestriala sau anuala) Cu cat rulajul banesc este mai mare , cu atat un semn banesc efectueaza mai multe rotatii. Ca durata in zile ,viteza de rotatie se poate exprima astfel: Dp MmxDp = in care Vr R Dp = durata periodica de analiza (90 zile sau 360 zile) Vr = viteza de rotatie sub forma de coeficient Dz =
45

In practica , macroeconomistii utilizeaza intotdeuna PIB-ul pentru a masura Q din ecuatia cantitativa sus-amintita. Ignorand efectele cresterii masei monetare asupra vitezei de circulatie si a consumului , cresterea masei monetare poate cauza diferite feluri de inflatie in perioade diferite. De exemplu , cresterea masei monetare in Statele Unite din anii 1970 pana in prezent, a incurajat mai intai o crestere a inflatiei pentru produsele si serviciile nou introduse pe piata si apoi o inflatie a preturilor activelor in decada urmatoare. De asemenea a incurajat explozia bursei in anii 80-90 si apoi , dupa 2001 o crestere a pretului in domeniu imobiliar.

46

CAPITOLUL V
INFLAIA

5.1. Coninut
O dat cu apariia hrtiei moned, s-au manifestat i consecinele ei asupra vieii economice i sociale i anume: crize, depresiuni economice, scderea puterii de cumprare, att a monedei naionale, ct i a consumatorului n general. Dintre toate neajunsurile i consecinele hrtiei moned, cea mai periculoas este inflaia. Marele economist romn Victor Slvescu caracteriza inflaia ca fiind creaia nemsurat de semne monetare, sau un exces de circulaie a banilor.4 Inflaia apare cnd moneda naional nu mai este garantat prin bunuri reale, ci pus n circulaie de nevoile statului. Inflaia este deci crearea de semne monetare, fr susinere efectiv n viaa economic. Dac este inflaie, valoarea bunurilor este rsturnat, iar o dat cu ea i preurile, ntruct moneda este pus n circulaie n mod forat, adic la un curs forat. Inflaia poate fi definit i ca o crestere a nivelului general al preturilor bunurilor si serviciilor intr-o anumita perioada de timp . Atunci cand nivelul preturilor creste , fiecare unitate de moneda poate cumpara mai putine bunuri si servicii , ceea ce conduce la erodarea puterii de cumparare a monezii. Masurarea cresterii preturilor , se realizeaza prin calcularea ratei inflatiei , care reprezinta cresterea anualizata in procente a indexului general al preturilor intr-o anumita perioada de timp. Economistii , sunt in general de acord ca ratele inalte ale inflatiei sau hiperinflatia sunt cauzate de cresterea excesiva a masei monetare, iar perioadele prelungite de inflatie sunt cauzate de cresterea mai rapida a masei monetare in comparatie cu cresterea economica. Actualmente , majoritatea curentelor economice sunt favorabile unor rate reduse ale inflatiei , care pot reduce gravitatea recesiunilor economice dand posibilitatea pietei muncii sa se adapteze mai repede si reducand riscul de a cadea in capcana lichiditatii care poate afecta masurile de politica monetara necesare stabilizarii economiei. Sarcina pastrarii ratelor de inflatie la niveluri reduse , revine autoritatilor monetare din fiecare tara , de obicei bancile centrale , care controleaza marimea masei monetare printr-un set de masuri care includ rata dobanzii, operatiunile pe piata monetara si nivelul rezervelor minime obligatorii.

Victor Slvescu, Curs de Moned, credit, schimb, Ed. Scrisul Romnesc Craiova, 1932, pag. 182-183.

47

5.2. Tipuri de inflaie

Pentru a fi inflaie, creterea preurilor trebuie s se manifeste pe o perioad lung. Dup diveri specialiti aceast cretere variaz ntre un an i trei ani. Creterile ntmpltoare i episodice de preuri nu pot constitui inflaie. Inflaia este de urmtoarele tipuri: 1) Inflaia trtoare, cnd creterea preurilor este de 1-3 % pe an, iar moneda naional respectiv este devalorizat la jumtate ntr-un termen de 24 ani. 2) Inflaia moderat, cnd creterea preurilor este sub 50% pe an, dar pentru anumite standarde i condiii este necesar s nu depeasc 25% pe an (de exemplu, pentru a putea primi unele credite sau alte fonduri de la organismele financiar-bancare internaionale). Inflaia moderat sau medie face suportabil economia, dar cu semne i tendine mici de cretere. Acest tip de inflaie este i cea care menine un echilibru ntre omaj i creterea economic sau stabilitatea monedei naionale comparativ cu alte monede (cursul de schimb valutar). 3) Hiperinflaia depete o cretere a preurilor de 50% pe lun i uneori ajunge la cote incredibile n perioade de rzboaie, recesiune economic profund, instabilitate politic, economic i ca urmare a unor ali factori puternic perturbatori. n aceste situaii, deprecierea monedei naionale are loc i ca urmare a faptului c economiile populaiei, ct i multe afaceri se bazeaz nu pe moneda naional, ci pe monede stabile, puternice, ce constituie valute de rezerv pentru marea majoritate a rilor. n perioadele de hiperinflaie, banii exprimai n moned naional nu mai sunt considerai etalon de valoare. Cele mai multe dintre inflaii sunt cele trtoare, ntr-o economie stabil, aa cum stau lucrurile n rile cu economie de pia dezvoltat. Exista modalitati de calcul diferite ale inflatiei cele mai folosite fiiind urmatoarele: Indicele preturilor de consum ( in limba engleza CPI) masoara preturile unor bunuri si servicii selectate , cumparate de un consumator tipic. Rata inflatiei este procentul de schimbare a acestui indice intr-o anumita perioada de timp. Indicele preturilor de productie (in limba engleza PPI) masoara schimbarile in preturile primite de producatori pentru produsele lor. Acest indice masoara presiunea pusa pe producatori de preturile materiilor prime, care pot fi pasate spre consumartori sau pot fi absorbite in profiturile producatorilor. Indicele preturilor de esenta ( in limba engleza core price index) .Intrucat preturile alimentelor si petrolului se pot schimba rapid , este dificil de stabilit un trend pe termen lung luind in considerare aceste preturi. Astfel ,majoritatea agentiilor statistice , calculeaza core inflation eliminand din calcul componenetele cele mai volatile (cum ar fi alimentele si petrolul) dintr-un indice al preturilor , de obicei indicele preturilor de consum (CPI). Intrucat acest indice este mai putin afectat de cererea si oferta pe termen scurt , este folosit de bancile centrale in luarea deciziilor de politica monetara. Deflatorul GDP , este o modalitate de masurare a preturilor tuturor bunurilor si serviciilor incluse in Produsul Intern Brut (PIB) Masurarea inflatiei necesita modalitati obiective de diferentiere a modificarii preturilor pentru un set comun de bunuri si servicii , fata de modificarile de pret datorate schimbarilor in volum, calitate sau performanta a acestora.
48

Pentru a masura inflatia , sunt masurate schimbarile de pret la un asa-zis cos de bunuri si servicii , pretul final fiind suma preturilor medii ponderate ale produselor din cos. Pretul ponderat este calculat inmultind pretul unitar al bunurilor cu numarul de articole cumparate de un cumparator mediu. Indexul general al preturilor (CPI) , de exemplu , utilizeaza date colectate din supravegherea gospodariilor , determinanad ce proportie din consumul total al gospodariei este folosit pentru anumite bunuri si servicii , calculand pretul mediu ponderat al acestora. Aceste preturi medii ponderate sunt apoi insumate pentru a a calcula pretul total al bunurilor si serviciilor.

5.3. Efectele inflatiei

Efectele inflatiei nu sunt distribuite in mod egal in economie , si ca o consecinta , sunt costuri ascunse pentru unii si beneficii pentru altii datorate scaderii puterii de cumparare a banilor. De exemplu , cei care depun sume la banca cu dobanda fixa vor avea puterea de cumparare diminuata in timp ce , cei care imprumuta ,vor fi avantajati. Efecte negative Inflatia mare sau imprevizibila , este vazuta ca pagubitore pentru economie din urmatoarele motive: Aduce ineficienta in piata , facand foarte dificila pentru companii planificarea pe termen lung si stabilirea bugetului. Conduce la scaderea productivitatii , firmele fiind silite sa transfere resurse din productie pentru a se focusa pe pierderile datorate inflatiei monetare. Descurajeaza investitiile si economiile Poate favoriza cresterea taxelor si impozitelor Puterea de cumparare este redistribuita de la cei cu venituri fixe la cei ale caror venituri sunt indexate cu inflatia. Poate conduce la solicitari de crestere a salariilor , care la randul lor pot alimenta inflatia In cazul unei hiperinflatii , economia poate fi serios afectata in capacitatea de a furniza bunuri si servicii , iar moneda locala poate fi abandonata , conducand la ineficienta schimbului . Reducerea capacitii concureniale a firmelor naionale; Sunt afectai mai mult, cetenii cu venituri fixe (bugetarii, pensionarii), ntruct, indexarea salariilor sau pensiilor n funcie de inflaie se face ntotdeauna mai trziu Efecte pozitive Ajustarea pietei de munca .Keynes argumenteaza ca salariile nominale nu se adapteaza in sensul diminuarii , ceea ce poate conduce la dezechilibre si rate inalte ale somajului.Intrucat inflatia reduce valoarea reala a salariilor , in conditiile mentinerii salariilor nominale constante , aceste lucru face ca piata muncii sa-si gaseasca echilibrul mai repede. Diminuarea datoriilor. Debitorii care au rate fixe ale dobanzilor , vor constata o reducere a ratei donbanzii reale pe care o platesc . Rata reala a unui imprumut este rata nominala diminuata cu rata inflatiei. Spatiu pentru manevra. Principalele instrumente de control ale masei monetare sunt rata scontului si operatiunile de piata folosite de banca centrala , Daca o economie este in recesiune , cu rate ale dobanzii reduse sau apropiate de zero ,atunci banca centrala
49

nu poate sa mai reduca aceste rate , pentru a stimula economia , acesta situatie fiind denumita capcana lichiditatii . Astfel un nivel moderat al inflatiei , poate asigura rate nominale ale dobanzii mai mari de zero , astfel incat banca centrala sa poata interveni pentru reducerea acestora , daca este necesar. Efectul Tobbin . Castigatorul premiului Nobel pentru economie, James Tobbin , argumenteaza ca un nivel moderat al inflatiei poate creste investitiile intr-o economie , conducand la crestere economica sau, cel putin , la mentinerea unor niveluri constante ale veniturilor.Aceasta se datoreaza faptului ca inflatia micsoreaza randamentul activelor monetare in comparatie cu activele reale cum ar fi capitalul fizic . Pentru a evita efectele inflatiei , investitorii vor prefera sa investeasca in proiecte de investitii reale decat sa pastreze banii in active monetare susceptibile inflatiei.

5.4. Cauzele inflatiei

Pe parcursul istoriei , au existat diferite scoli de gandire economica care au avut viziuni diferite asupra cauzelor inflatiei. Majoritatea acestor teorii pot fi impartite in doua mari teorii: Teoria calitativa a inflatiei si Teoria cantitative a inflatiei Teoria calitativa rezida in asteptarile unui vanzator , de a schimba moneda acceptata , peste un anumit timp , contra bunuri pe care le poate cumpara in calitate de cumparator. Teoria cantitativa se bazeaza pe ecuatia cantitativa a banilor , studiata la capitolul anterior. Actualmente , teoria cantitativa a banilor este larg acceptata ca fiind un model corect de evaluare a inflatiei pe termen lung. In consecinta , exista un acord intre specialisti ,in sensul in care pe termen lung inflatia este dependenta de rata de crestere a masei monetare. Pe termen scurt si mediu , inflatia poate fi afectata de elasticitatea salariilor, preturi si dobanzi. Daca aceste efecte pe termen scurt au efecte importante si pe termen lung , este principala dezbatere intre monetaristi si Keynesieni. Viziunea Keynesiana Teoria lui Keynes sustine ca , schimbarile in masa monetara , nu afecteaza direct preturile si ca inflatia vizibila este rezultatul presiunilor existente in economie care se exprima prin preturi. Oferta de bani este un factor major , dar nu singurul , ce poate cauza inflatie. Asa cum precizeaza Robert Gordon , in cartea sa de macroeconomie , publicata in 1988 , exista trei tipuri majore de inflatie: Inflatia prin cerere cauzata de cresterea cererii agregate , care la randul ei depinde atat de cererea privata cat si de cererea guvernamentala. Inflatia prin cerere contribuie la cresterea economica intrucat , excesul de cerere si conditiile favorabile de piata pot stimula investitiile. In acelasi timp , inflatia poate fi accelerata cand cererea agregata creste dincolo de abilitatile economiei de a produce. Pe termen lung , cererea agregata poate fi pastrata peste capacitatile productive doar crescand cantitatea de bani in circulatie mai repede decat rata de crestere economica. Inflatia prin costuri este cauzata de o scadere a ofertei agregate , datorata fie unor dezastre naturale fie cresterii preturilor materiilor prime. A treia forma este legata de spirala preturi/salarii si implica lucratori care incearca sa creasca salariile in raport cu preturile si firme care incearca sa treaca aceste costuri asupra clientilor , majorand astfel preturile. Masa monetara este de presupus sa joace un rol important in determinarea unor niveluri moderate ale inflatiei , desi exista opinii diferite in acest sens..Monetaristii cred ca exista o
50

legatura stransa intre masa monetara si inflatie , in timp ce adeptii lui Keynes subliniaza rolul cererii agregate (in care masa monetara este un factor important) in determinarea inflatiei. Exista si adepti ai teoriei lui Keynes care nu sunt de acord cu controlul masei monetare de catre banca centrala , argumentand ca bancile centrale au un control redus, deoarece , masa monetara se adapteaza cererii de credite bancare emise de bancile comerciale. Criticii acestei pozitii, sustin insa ca , volumul creditelor se poate mari sau diminua in functie de rata dobanzii, iar banca centrala poate influenta masa monetara facand banii mai ieftini sau mai scumpi prin intermediul dobanzii. Un concept fundamental ia analiza inflatiei este relatia dintre inflatie si somaj , foarte des utilizate fiind curbele lui Phillips. n conformitate cu acestea, pot fi stabilite unele corelaii, raporturi i dependene ntre rata omajului i inflaie. Reducerea inflaiei poate conduce la reducerea ratei omajului, dar de cele mai multe ori costul acestei reduceri este o nou rat a inflaiei i mai mare. De asemenea, frecvena creterii salariilor depinde de rata omajului. Pot fi angajai mai muli muncitori de ctre firmele care au nevoie, dar cu salarii stabilite anterior i mai sczute dect ar fi normal, tocmai pentru c ntre timp are loc majorarea preurilor. Tot la accelerarea ritmului inflaiei conduce i creterea mai mare a salariilor fa de productivitatea muncii. Curba Philips de scurt durat demonstreaz c cu ct rata omajului este mai mic, cu att salariile cresc mai repede. Mai exist curba Philips n condiiile ateptrii ca preurile s creasc. Acest model oglindea destul de bine economia americana in anii 1960 , dar a esuat in a explica combinatia de crestere inflationista si stagnare economica din 1970. Viziunea monetarista Monetaristii cred ca cel mai important factor de influentare a inflatiei sau deflatiei este cresterea sau reducerea masei monetare.Toeria incepe cu ecuatia cantitativa a banilor: MxV = PxQ Monetaristii sustin ca viteza de circulatie a banilor , nu este afectata de politica monetara , si ca valoarea reala a productiei este determinata pe termen lung de capacitatea productiva a economiei. Astfel , principala cauza a schimbarii nivelului preturilor se datoreaza schimbarilor in cantitatea de bani de pe piata .Daca viteza de circulatie nu este efectata de politica monetara , pe termen lung rata inflatiei este egala cu cresterea masei monetare plus rata de crestere a vitezei de circulatie minus rata de crestere a productiei reale.

5.5. Metode de control a inflaiei

Exista foarte multe metode si tentative de control ale inflatiei dintre care cele nai importante sunt: Politica monetara Reprezinta cea mai imprtanta modalitate de control al inflatiei.Majoritatea bancilor centrale au ca sarcina sa mentina o rata a dobanzii la nivel redus, ( 2-3% pe an) si o tinta de inflatie undeva intre 2% si 6% pe an .O inflatie pozitiva dar joasa , este de preferat alternativei pa care o poate reprezenta deflatia , care este daunatoare pentru sanatatea economiei. Ratele inalte de dobanda si cresterea moderata a nasei monetare sunt modalitatile traditionale prin care bancile centrale previn inflatia, desi exista abordari diferite in acest sens. Monetaristii sustin mentinerea unei rate stabile de crestere a masei monetare , utilizand politica monetara pentru controlul inflatiei ( rate inale ale dobanzii si crestere moderata a masei monetare ) in timp ce adeptii teoriei lui Keynes sustin ca reducerea cererii agregate in perioade de expansiune ,si cresterea acesteia in perioade de recesiune pot mentine inflatia
51

stabila .Controlul cererii agregate poate fi realizat folosind atat politici monetare cat si politici fiscale ( cresterea taxelor si reducerea cheltuielilor guvernamentale). Politica ratei de schimb fixe Intr-un asemenea mecanism , moneda nationala este legata de o moneda straina puternica ,de un cos de monede sau chiar de aur. Cu ajutorul ratei fixe se stabilizeaza valoarea monedei nationale , care poate fi folosita ca o metoda de control a inflatiei. Totusi valoarea monedei nationale fluctueaza in functie de valoarea monezii de care este legata , ceea ce inseamna ca inflatia fluctueaza si ea in functie de inflatia tarii de care aste legata moneda. Dupa acordul de la Bretton Woods majoritatea monedelor au avut o rata fixa de schimb fata de dolar.Acest lucru a limitat inflatia in tarile respective, dar le-a si expus unor atacuri speculative. Dupa anii `70 majoritatea tarilor au trecut la rate flotante de schimb dar cu toate acestea au fost si tari care spre sfarsitul secolului XX au adoptat acest model de control al inflatiei prin intermediul ratelor fixe de schimb (ex: Argentina , Bolivia , Brazilia si Chile) Etalonul aur In acest sistem mijloacele de schimb ( de obicei de hartie) sunt convertibile in cantitati fixe de aur. Etalonul aur a fost abandonat odata cu adoptarea acordului de la Bretton Woods. Intr-un sistem bazat pe etalonul aur , rata inflatiei poate fi determinata ca masura a cresterii ofertei da aur in comparatie cu productia totala. Criticii acestui sistem argumenteaza ca acest sistem creaza fluctuatii arbitrare in rata inflatiei , si ca politica monetara este in mod esential legata de minele de aur . Controlul preturilor si al salariilor

Aceasta metoda folosita in trecut este cunoscuta sub numele de politica veniturilor. Politica de control a preturilor si salariilor a fost folosita cu succes in perioade de razboi si de rationalizare. In general , controlul preturilor si al salariilor sunt vazute ca masuri temporare si exceptionale , care pot fi eficiente cuplate cu politici destinate sa reduca cauzele inflatiei. Adesea pot avea efecte perverse, datorita semnalelor deformate pe care le transmit in piata . Preturile scazute aduc rationalizari si descurajeaza viitoarele investitii , ceea ce conduce la accentuarea deficitului. Alocatia pentru costul vietii

Puterea de cumparare este erodata de inflatie , daca veniturile obtinute nu sunt ajustate cu rata inflatiei. In multe tari , contractele de munca , pensiile si ajutoarele sociale sunt ajustate cu un index al costului vietii care de obicei este similar cu rata inflatiei. Aceasta alocatie pentru costul vietii , ajusteaza salariile pe baza schimbarilor aparute in indexul costului vietii. Salariile, sunt in mod normal ajustate anual in economiile cu inflatie joasa si de mai multe ori pe an in cazul hiperinflatiei. Negocierea anuala a salariilor , poate insemna si cresteri retroactive sau viitoare ale salariilor care nu sunt legate de nici un index ci mai degraba de impulsuri externe si asteptari viitoare . Multi economisti considera ca ideea cresterii predeterminate a costului vietii este inselatoare din doua motive: - in tarile industrializate , salariile medii au crescut mai mult decat indexul costului vietii , reflectand influenta cresterii productivitatii si capacitate de negociere a sindicatelor - indexul costului vietii , se calculeaza pe baza datelor istorice, nu pe baza datelor viitoare.
52

CAPITOLUL VI
CIRCULAIA MONETAR. MODALITI, FORME I INSTRUMENTE DE PLAT

6.1. Emisiunea i punerea n circulaie a monedei

Masa monetar existent n circulaie depinde de cantitatea de bani necesar i dorit de micul i marele public. De exemplu, dac o parte din deintorii de depozite le transform n cecuri, carduri sau numerar, cantitatea de bani din circulaie nu mai rmne aceeai. Emisiunea monetar este foarte complex astzi. Ea a evoluat de la baterea monedelor de metal cu valoare intrinsec, pn la creaia monetar modern, inclusiv punerea n circulaie a fondurilor pentru creditare sau emisiunea unor titluri cu un grad diferit de lichiditate, aa cum a fost prezentat situaia n capitolele precedente. Realizarea de moned de hrtie are n vedere punerea n circulaie n condiii legale stricte i pe baza unor norme general acceptate n fiecare ar (pentru moneda ei naional). Emisiunea monetar nu poate fi o creaie spontan de moned, ea este rezultatul unei lungi evoluii economice. Nevoile de schimb, funciile monedei fac s difere masa monetar din circulaie i s se creeze forma i instrumentele monetare ct mai suple. Moneda de hrtie a aprut i s-a dezvoltat n perioada de nceput, ca form complementar a monedei metalice. O dat ce avantajele monedei de hrtie s-au conturat tot mai clar, aceasta a ctigat tot mai mult teren, a devenit dominant. Moneda de hrtie s-a transformat i s-a modelat ea nsi pentru a-i ndeplini eficient funciile care au devenit tot mai complexe. Moneda de hrtie este reprezentativ att timp ct are la baza ei o valoare real. Aceast valoare nu este ns ncorporat n ea (cum este cazul cu moneda metalic cu valoare intrinsec), dar nici nu este cazul ct timp emisiunea i circulaia acestei monede este clar i strict reglementat. n circulaia monedei de hrtie mai intervine i elementul psihologic al ncrederii (elementul fiduciar). Deintorii monedelor de hrtie trebuie s aib permanent ncredere n existena garaniilor reale care stau la baza lor. Oricnd deintorii bancnotelor le pot schimba n alte valori reale, ale unor mrfuri (bunuri) i servicii. Biletele de banc, forma cea mai reprezentativ a monedei de hrtie, sunt emise i puse n circulaie de ctre anumite instituii financiare, numite i bnci de emisiune, care au menirea s reglementeze strict emisiunea i circulaia bneasc pe baza unor legi organice. Prin banca de emisiune, bancnotele sunt investite de ctre stat cu calitatea de moned naional i legal. Ca atare, ea are putere liberatorie nelimitat i se lanseaz cu mare uurin pe pia, putnd mijloci toate tranzaciile economice interne ale unei ri. Pentru ca moneda de hrtie s fie reprezentativ, se impune ca valoarea ei nominal s fie garantat efectiv cu valori reale (metale preioase, cambii, bunuri i servicii etc.).
53

Emisiunea monetar nseamn de fapt, ieirea de la ghieele bncii de emisiune (la noi BNR), a biletelor de banc n funcie de cererea de credit a sectoarelor economice, pe msur ce acestea pun n circulaie noi produse i servicii. Cnd emisiunea bneasc nu mai este comandat de interesele i cerinele produciei, economiei reale, ci - s zicem - de interesele statului, care este cel mai mare debitor, moneda de hrtie nu mai este fiduciar, deci scade ncrederea n ea. Consecinele asupra economiei sunt foarte grave i circulaia monetar trebuie asanat. Moneda de hrtie convenional este emis i pus n circulaie pe socoteala statului, de ctre o instituie a sa, fr nici o alt garanie sau acoperire. Moneda convenional sau hrtia moned poate fi comparat cu titlurile de credit (i chiar asimilat acestora) nepurttoare de dobnd, dar care au putere legal de plat pe timp nelimitat. Hrtia moned sau moneda convenional n exces este emis pe perioade de rzboaie, crize profunde, tulburri sociale sau ntr-o dezorganizare cvasitotal a finanelor unui stat. Ea reflect necesitatea de consum a statului, este chiar un impozit deghizat. n aceast perioad moneda pierde din valoarea ei printr-o depreciere continu. nseamn c emisiunea monetar a fost prea mare i ea va fi retras din circulaie la o valoare mult mai mic (la un curs inferior valorii ei normale). Dac emisiunea monetar este realizat de stat i n limite raionale, ct i n raport de puterea de absorbie a economiei naionale, ea poate ndeplini toate funciile. Dac emisiunea monetar ncalc preceptele economiei de pia i nu n ultimul rnd cererea i oferta de bani n raport strict de nevoile economiei reale, ea are urmri financiare, economice i sociale grave. Ea se face numai pentru a procura mijloace bneti necesare statului cnd acesta este n situaia de mare debitor. Aceasta este practic o moned fals, mult depreciat care se ntoarce mpotriva statului ce a emis-o i mpotriva ntregii economii naionale. Deci cnd moneda era confecionat din metale preioase i avea o valoare integral, nseamn c valoarea intrinsec era egal cu valoarea nominal. Emisiunea de moned cu valoare integral era realizat liber. Oricine deinea aur se putea prezenta la monetria statului cu metalul preios i cerea s fie transferat n moned. Cnd cererea de moned cretea, deintorii de lingouri le transformau n moned. Cnd oferta de moned cretea, valoarea ei scdea i deintorii de moned (unii) o transformau n lingouri. n epoca modern, statul a monopolizat emisiunea monetar. Actualmente, moneda este considerat un venit al statului. Ea apare (aa cum s-a vzut din capitolul privitor la masa monetar i agregatele monetare) n bilanul bncii centrale i de emisiune. Activul bilanier o nregistreaz ca venit, iar pasivul drept crean fa de Tezaur. Moneda de hrtie apare ca o obligaie a bncii emitente fa de posesorii bancnotelor. Creaia monetar poate avea loc i prin alte mijloace i anume: - cnd o banc cumpr valut de la un client; - cnd banca face o operaiune de scont (cumpr la vedere un activ financiar) ; - cnd banca cumpr un activ patrimonial (imobile, aciuni etc.) ; - cnd banca acord credite (calea cea mai frecvent i cu ponderea cea mai mare acum, la noi). Emisiunea monetar nu trebuie deci confundat cu creaia monetar, aceasta din urm putnd fi realizat, practic, de ctre toate bncile. Creaia monetar de ctre bnci se concretizeaz n procurarea unor active nemonetare. Dac emisiunea monetar nseamn producerea i punerea n circulaie a monedei de hrtie, n mecanismul complex al circulaiei monetare exist i fenomenul opus i anume retragerea banilor din circulaie, dac acest lucru este impus de reducerea activitii economice, reducerea preurilor, creterea omajului, creterea stocurilor de mrfuri nevandabile, reducerea schimburilor i tranzaciilor comerciale i valutare, restrngerea
54

depozitelor bancare. De asemenea, rezervele excedentare de la BNR trebuie diminuate, atunci cnd situaia economic se nrutete. n procesul complex de emisiune-retragere a monedei din circulaie, este necesar s avem n vedere c oferta de bani rspunde la modificarea veniturilor. nseamn c oferta de bani depinde de cererea de bani. Banca central efectueaz controlul asupra operaiunilor de pe piaa monetar. Ea poate influena cererea i oferta de bani prin modificarea ratei de scont, a ratei dobnzilor, prin siatemul rezervelor minime obligatorii si prin intermediul operatiunilor pe piata libera.

6.2. Convertibilitatea monedei

n sensul modern, convertibilitatea monedei este capacitatea acesteia de a circula liber pe pieele monetare internaionale i de a putea fi oricnd schimbat pe moneda altei ri. Statutul Fondului Monetar International grupeaza monedele statelor membre in trei categorii : convertibile , neconvertibile si liber utilizabile in functie de : evitarea restrictiilor asupra platilor si transferurilor internationale curente evitarea practicilor valutare discriminatorii schimbarea soldurilor in moneda nationala detinute in strainatate , in valuta tarii care solicita preschimbarea colaborarea in domeniul politicilor monetare referitoare la activele de rezerva Moneda liber utilizabila este cea care indeplineste concomitent doua conditii: este folosita pe scara larga in platile si transferurile internationale si este negociabila pe principalele piete valutare internationala. In timp convertibilitatea a cunoscut doua forme principale , convertibilitatea metalica si convertibilitatea in valuta . Convertibilitatea metalica s-a practicat in perioada etalonului aur-moneda , si consta in schimbarea bancnotelor prezentate la banca de emisiune intr-o cantitate de aur. Converibilitatea metalica a cunoscut doua forme : - integrala (circulaie nelimitat practic); - limitat (corespunzator etalonului aur lingouri). Utilizand criteriul ariei geografice putem distinge convertibilitatea interna si cea a. externa. Atunci cand se manifesta smultan cele doua forme , convertibilitatea este generala Convertibilitatea interna reprezinta insusirea legala pe care o are o moneda de a se preschimba pe o alta moneda pe un teritoriu delimitat , al tarii de origine.Acesta convertibilitate poate fi limitata pentru anumite operatiuni sau poate functiona in limita unor plafoane. Pentru convertibilitatea externe se foloseste de obicei termenul de valuta convertibila. Pentru dobandirea statutului de valuta convertibila , potrivit statutului FMI este necesara indeplinirea unor conditii , dupa cum urmeaza: existenta unui potential economic ridicat echilibrarea balantei de plati existenta unor rezerve internationale de lichiditate stabilirea unui curs real al monedei nationale fata de alte monede, fundamentat economic flexibilitatea sistemelor economice , in scopul adaptarii productiei interne in functie de cerintele pietei mondiale limitarea inflatiei si realizarea unei stabilitati monetare
55

existenta unei rezerve de aur si devize care sa permita onorarea solicitarilor de preschimbare a monedei nationale de catre nerezidenti. Conform FMI aceste rezerve trebuie sa reprezinte echivalentulm imprtului unei tari pe o perioada de 3-5 luni. O premisa pentru trecerea la convertibilitate este reprezentata de adaptarea nivelului productivitatii muncii la cel existent pe plan mondial, cu scopul stabilirii unei corespondente reale intre nivelul preturilor interne si cele ale preturilor mondiale. Echilibrul economiei , liberalizarea preturilor si eliminarea subventiilor sunt de asemenea factori pentru trecerea la convertibilitate. Tarile est europene (inclusiv Romania) practica , in prezent , convertibilitatea interna limitata la operatiuni de cont curent.

6.3. Modaliti i instrumente de plat

Mecanismele i instrumentele cu care se face plata bunurilor i serviciilor sunt asigurate de bnci. De altfel, ntregul sistem de pli este strns legat de sectorul bancar. n calitatea lor de intermediari financiari, bncile efectueaz plile ntre vnztori i cumprtori, ntre debitori i creditori, ntre actorii de pe piaa monetar. Numai bncile, ca mari instituii financiare n sens larg, au puterea de a asigura mari lichiditi necesare complexelor operaiuni monetare i valutare din economie. Lichiditile sunt procurate prin bnci i pentru c acestea acord marea majoritate a creditelor. Rezult c participanii la sistemul i operaiunile de pli sunt moneda, bncile, banca central, casele de compensaii, alte instituii financiare, agenii economici i persoanele fizice. Dup ce moneda de credit a luat locul monedei de aur cu valoare intrinsec, a avut loc o mare accelerare a plilor. Plile trebuie s fie efectuate rapid pentru a fi eficiente. Pe msura accelerrii plilor sa dezvoltat sfera afacerilor. Clienii, actorii participani la sistemul de pli sunt titulari de cont, adic au deschise conturi n bnci. n aceste conturi sunt inserate, operate creanele i datoriile reciproce. Contul reflect orice operaiune de ncasri i pli efectuat, de aceea, de fiecare dat el se afl ntr-o alt poziie (situaie), sau situaia dintre banc i client este alta de fiecare dat. Cnd contul n banc al clientului se crediteaz, nseamn c a avut loc o ncasare, iar cnd se debiteaz, s-a fcut o plat. Un client poate deschide la o banc mai multe conturi, printre care: cont curent, conturi de depozite, conturi de mprumut. Plata, n sensul normelor n vigoare ale Bncii Naionale a Romniei este orice operaiune, att de plat, ct i de ncasare, rezultat n urma unei operaiuni comerciale realizat de o unitate bancar pentru contul unui client al su, sau n numele i pentru contul su.Relatia intre debitor si creditor se materializeaza prin utilizarea unor documente cunoscute sub denumirea de titluri de credit dintre care cele mai cunoscute sunt inscrisurile care dau dreptul la incasarea unei sume de bani .Acestea sunt : -cambia -biletul la ordin -cecul -obligatiunile -bonurile de casa -bonurile de tezaur -certificatele de investitor -cardurile (cartile de credit)
56

Plile se fac prin dou modaliti i anume: - n numerar; - prin virament.

6.3.1. Pli n numerar

La noi, plile n numerar au nc o pondere foarte mare, iar ca frecven (nu i ca volum) dein primul loc. Circulaia monetar cu numerar cuprinde bancnotele i moneda metalic, deinute de persoanele fizice, agenii economici i bnci. Aa cum s-a constatat dintr-unul din capitolele anterioare, moneda de hrtie este un titlu de credit emis de bncile centrale i de emisiune. Aceste bilete de banc sunt onorate la valoarea nominal n momentul prezentrii la ghieele bncii care le-a emis. Numerarul este mijlocul de plat primar i el a dominat n timp, n cadrul modalitilor de efectuare a plilor. De la nceputuri i pn n prezent, numerarul este un instrument, un mod de plat general valabil i are efect imediat. Are gradul de lichiditate cel mai ridicat. Numerarul nu este grevat de nici o alt obligaie (cum sunt de exemplu, titlurile de credit). Plile n numerar se efectueaz prin casieriile firmelor i ale bncilor sau altor instituii financiare. Rolul casieriilor este imens n circulaia monetar cu numerar i mai ales n relaiile cu publicul. Se poate spune c organizarea i funcionarea casieriilor sunt autonome n raport cu alte activiti ale firmelor i bncilor. Casieriile i desfoar activitatea complex i ndrumnd clienii i promovnd normele legale de circulaie monetar. Ele opereaz cu mari valori i contribuie hotrtor la desfurarea unei circulaii bneti eficiente, performante ntr-o economie de schimb. Operaiunile de casierie constau n depuneri i ridicri de numerar pentru/din conturile deschise la o banc. Prin casieriile bncilor se efectueaz i operaiuni cu numerar n valut, dei de cele mai multe ori exist casierii organizate special n acest scop. Managerii bncilor i firmelor rspund de organizarea i funcionarea eficient a casieriilor. ncadrarea personalului de la casierii se face prin angajarea gestionarilor, constituirea de garanii i rspunderea n legtur cu ncasrile i plile efectuate. Operaiunile de casierie sunt: - de ncasri n numerar i cu instrumente de plat n moned scriptural (cecuri); - de pli (cecuri, salarii, diurne, materii i materiale procurate cu numerar etc.). Mare pondere i nsemntate n activitatea casieriilor are verificarea actelor i banilor i nscrierea lor n registrul de cas, ct i momentul predrii lor ctre serviciul (biroul) contabilitate. Tot casieria (mai ales a bncii, dar i a firmei), urmrete ca la efectuarea plii s existe disponibiliti n cont, fonduri din credite), apoi pregtete bancnotele (cupiurile) pe grupe de mrime, efectueaz calculele, numr banii, anuleaz cecul prezentat la plat, nmneaz numerarul i cere clientului s numere banii i s semneze. n casieriile mari se pot organiza ghiee separate pentru ncasri sau pli, ori cel puin programe diferite pentru fiecare din acest gen de operaiuni. ntr-unul din capitolele urmtoare vor fi prezentate i alte aspecte cu privire la organizarea i funcionarea casieriilor (pstrarea cheilor, sigiliilor, nchiderea i deschiderea tezaurului la bnci, organizarea casei de circulaie monetar, verificarea i mpachetarea bancnotelor, sigurana pstrrii numerarului, plafoane etc.).
57

6.3.2. Efectuarea de pli prin virament

A doua modalitate de efectuare a plilor i cea mai important ca volum este viramentul. Aceast modalitate de plat a aprut o dat cu bncile i este strns legat de acestea, adic nu se poate desfura n afara lor. Viramentul este de dou tipuri: - de credit; - de debit. Viramentul de credit este cel mai utilizat i const n faptul c pltitorul (debitorul) dispune de fondurile sale i d dispoziie s se efectueze plata. Deci nu este necesar un consimmnt prealabil al pltitorului. Din aceast grup fac parte cele mai importante instrumente de plat, precum ordinul de plat ,cambia, biletul la ordin si cecul . n cazul viramentului de debit, utilizarea sa este mai rar. n prealabil este dat consimmntul pltitorului transmis bncii sale. Prin acest consimmnt, pltitorul mputernicete creditorul s fac toate demersurile pentru efectuarea plii, adic s depun documentele la banc, i s cear ca suma respectiv de plat s fie transferat n contul su. n cele ce urmeaz, prezentm principalele instrumente de plat prin virament.

6.3.2.1. Ordinul de plat Ordinul de plat este instrumentul cel mai des utilizat n plile fr numerar. El este o dispoziie necondiionat dat de ctre emitentul ordinului, unei bnci de a pune la dispoziia unui beneficiar, o sum de bani. Efectul utilizarii acestui instrument este debitarea contului clientului platitor si creditarea contului clientullui beneficiar. Cadrul legal al utilizarii ordinului de plata il constituie Regulamentul nr. 8/1994 al BNR privind ordinul de plata. Pentru ca dispoziia dat s poat deveni ordin de plat trebuie ndeplinite urmtoarele condiii: - banca receptoare s dispun de fondurile bneti, fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin ncasarea lor de la cel ce a dat dispoziia (emitentul); - nu se prevede ca plata s fie fcut la cererea beneficiarului. Ordinul de plata parcurge un drum, de la platitor la beneficiar , de-a lungul caruia se interpun mai multe banci , care efectueaza succesiv , operatiuni de receptie , de autentificare ,acceptare si executare a ordinului de plata . Aceste operatiuni sunt denumite transfer-credit. Plata ncepe prin emiterea de ctre pltitor a unui ordin de plat. Plata se finalizeaz prin acceptarea respectivului ordin de plat de ctre banca destinatar. Ordinul de plat este emis n nume i pe cont propriu. Pltitorul poate fi un client al bncii iniiatoare sau chiar banca iniiatoare. Beneficiarul este persoana desemnat prin ordinul de plat de ctre pltitor s primeasc o anumit sum de bani. Beneficiarul poate fi un client al bncii destinatare sau banca destinatar. Banca destinatar este cea care recepioneaz i accept un ordin de plat. Banca emitoare este orice banc cu excepia celei destinatare, care emite un ordin de plat. Banca intermediar este orice banc emitoare sau receptoare, alta dect banca iniiatoare sau destinatar. Ordinul de plat are urmtoarele meniuni:
58

- este necondiionat; - este trecut numele sau denumirea pltitorului i numrul contului acestuia; - denumirea bncii iniiatoare; - denumirea bncii receptoare; - elementele de identificare i autentificare a emitentului de ctre banca iniiatoare. Emitentul este considerat obligat prin ordinul de plat, numai dac acesta a fost emis de el sau de ctre o persoan mandatat. Emitentul este obligat s plteasc bncii receptoare, atunci cnd aceasta l accept. Se consider c plata este efectuat, n momentul debitrii contului emitentului, sau cnd banca emitoare crediteaz contul bncii receptoare deschis la ea i aceasta utilizeaz fondurile desemnate de suma respectiv. Se mai consider c plata este efectuat n momentul n care decontarea final este operat prin creditarea contului bncii receptoare deschis la Banca Naional a Romniei. Ordinul de plat este revocabil pn la efectuarea plii. Ordinul de plat poate fi emis pe suport de hrtie (clasic) sau pe suporturi neconvenionale (magnetic, electronic). Ordinul de plat este un transfer de credit (virament de credit). Pltitorul pltete comisioanele bncii pentru procesarea i onorarea ordinului de plat. Dac banca ntrzie executarea plii din vina ei, pltete dobnzi de ntrziere. Banca receptoare este obligat s execute un ordin de plat n ziua n care l-a acceptat sau cel mai trziu n ziua bancar urmtoare. Dac suma nscris pe un ordin de plat de ctre banca receptoare este mai mic dect cea acceptat anterior n vederea executrii, aceast banc este obligat s emit un ordin de plat pentru diferen. Dac aceast sum este mai mare, banca are dreptul s recupereze diferena de la beneficiar. Pn la finalizarea transferului credit, fiecare banc are obligaia s sprijine pe pltitor sau banca emitent anterioar, ct i dreptul de a cere sprijinul unei bnci receptoare ulterioare n scopul completrii procedurilor bancare cu privire la acest transfer-credit. n momentul n care transferul-credit este acceptat, banca destinatar devine obligat fa de beneficiar pentru suma nscris n ordinul de plat acceptat. Finalizarea transferului credit nu mpiedic exercitarea dreptului beneficiarului de a recupera ulterior, totalul spezelor bancare de la pltitor. 6.3.2.2. Cambia Cambia reprezinta un inscris , prin care o persoana (tragatorul) ordona unei alte persoane ( tras) sa plateasca unei a treia persoane o suma de bani determinata , la o data fixa si la locul indicat. Atunci cand beneficiarul este el insusi debitor fata de o terta persoana si doreste sa faca plata utilizand aceasi cambie , aceasta poate inscrie pe spatele cambiei o mentiune de a se plati creditorului. Mentiunea poarta denumirea de gir sau andosare , cel care a inscris mentiunea este girant iar noul beneficiar este giratar Cambia poate fi utilizata ca instrument de schimb , instrument de plata si instrument de credit. Ca instrument de schimb , cambia evidentiaza rolul acsteia in schimburile comerciale , conducand la evitarea deplasarii fizice a banilor . Ca instrument de plata , cambia poate fi utilizata in locul bancnotelor pentru stingerea unoe obligatii de plata in numerar Ca instrument de credit . cambia are multiple utilizari: in domeniul creditului comercial , al creditului bancar si ca mod de garantare.Ca instrument de credit , cambia este denumita efect comecial si este utilizata de producator in raport cu comerciantul care ii cumpara produsele.In monemtul vanzarii , producatorul emite o
59

cambie , prin care se prevede plata pretului de catre cumparator (tras) la o anumita data . Tragatorul , respectiv producatorul, poate valorifica aceste instrumente iainte de scadenta , prin scontare la banca , ceea ce conduce la obtinerea unui credit bancar. Pentru garantarea creditelor unei alte pesoane decat beneficiarul cambiei , banca poate accepta cambiile cu titlu de garantie. Validitatea cambiei ,se realizeaza in conditiile respectarii urmatoarelor conditii: Efectuarea operatiunilor cambiale de catre persoane fizice si juridice care au calitatea de comerciant Forma scrisa, sub semnatura privata Cuprinderea tuturor mentiunilor obligatorii si a unor clauze facultative Mentiunile obligatorii se refera la : - denumirea de cambie; - ordinul necondiionat de a plti; - numele celui ce trebuie s plteasc; - scadena; - locul unde va fi fcut plata; - numele beneficiarului - locul i data emiterii; - semntura celui care emite cambia Clauzele facultative sunt mentiuni facultative , care pot influenta sau nu obligatiile cambiale. Din prima categorie de clauze se disting - clauza nu la ordin sau fara gir sau netransmisibil prin gir care il obliga pe beneficiar sa transmita cambia numai prin forma cesiunii de creanta. - Clauza de negarantie a acceptarii care ofera tragatorului garantia ca va fi urmarit inainte de scadente , in cazul refuzului trasului de a accepta cambia. Operatiuni cambiale Acceptarea cambiei Se realizeaza prin scrierea pe cambie a cuvantului acceptat sau a unei expresii echivalente insotita de semnatura trasului. Dupa scadenta , cambia nu mai poate fi prezentata la acceptare , ci numai la plata. Acceptarea cambiei are ca efect modificarea pozitiei trasului , care devine , astfel , debitorul beneficiarului , obligat solidar cu tragatorul, girantul si avalistul cambiei. Girul cambiei Girul este un act prin care posesorul titlului ,numit girant , transfera unei alte persoane , numita giratar , toate drepturile care decurg din titlul de credit , respectiv din cambie. Girul poate fi definit si ca un mod specific de circulatie a cambiei, care indeplineste urmatoarele functii: a) mijloc de transmitere a a cambiei b) garantarea prin gir a aceptarii si platii cambiei c) legitimarea prin gir a calitatii de titular al cambiei Avalul Cambiei Avalul este o garantie personala , prin care o persoana numita avalist (cel care da avalul) garanteaza obligatia unuia dintre obligatii cambiali , numit avalizat , pentru toata suma mentionata pe titlu sau pentru o parte din acesta. Avalul are rolul de a accentua valoarea obligatiei cambiale prin solidaritatea mai nultor debitori. Cel care are interes in abtinerea avalului este tragatorul , dar la randu sau si un avalist poate fi avalizat de catre un nou garant , astfel icat a cambie poate purta mai multe avaluri. Plata cambiei
60

Prezentarea la plata a cambiilor trebuie sa fie realizata catre banca de domiciliu a cambiei sau catre tras.obligatia de plata o are trasul , acceptatul sau avalistul sau , alegerea apartinand posesorului cambiei. Prin plata se stinge obligatia cambiala , plata facandu-se de regula la termenul precizat , dar este posibila si plata anticipata cu acordul partilor. Refuzul si regresul Refuzul trasului de a plati trebuie constatat printr-un protest de neplata , in termenul prevazut.Actiunea de regres este contra tragatorului , girantului sau avalistului si poate fi exercitata la scadenta pentru a exercita regresul , posesorul trebuie sa indeplineasca formalitatea numita protest . protestul de neplata se face: a) contra trasului acceptant sau a bancii la care a fost domiciliata cambia b) contra acceptantului prin interventiesau contra unei persoane indicate de acesta Fiind adresat executorului judecatoresc , protestul este inregistrat si trimis apoi catre Camera de Comert si Industrie. Interventia Tragatorul, girantul sau avalistul pot indica o persoana care sa accepte sau sa plateasca la nevoie , persoana care poarta numele de intervenient Interventia poate fi provocata (sau silita) , dar poate fi si spontana din initiativa intervenientului , care intervine pentru oricare dintre obligatii pe cale de regres. Executarea cambiala Executarea cambiala se realizeaza prin investirea cambiei cu formula executorie de catre judecatorie, urmata de somatia emisa de executantul judecatoresc , in cazul refuzului de plata a acesteia. 6.3.2.3. Biletul la ordin Cambia si biletul la ordin sunt reglementate de aceesi lege care poarta numele de Legea cambiei si biletului la ordin datorita continutului si functionarii asemanatoare. Biletul la ordin reprezinta titlul de credit prin care emitentul se obliga sa plateasca beneficiarului , sau la ordinul acestuia , o suma de bani , la o anumita scadenta si intr-un anumit loc. Spre deosebire de cambie , utilizarea biletului la ordin ca instrument de plata , implica doua persoane (emitentul si beneficiarul).Acesta este creat de emitent , in calitate de debitor, care se obliga sa plateasca o suma de bani la vedere , sau la o anumita data,unui beneficiar, care are calitatea de creditor Formula consacrata este voi plati in schimbul acestui bilet la ordin suma de.... , deci, spre deosebire de cambie , nu contine ordinul de plata adresat unei alte persoane ci numai asumarea propriei obligatii de plata. Din punct de vedere juridic , biletul la ordin este considerat tot instrument de debit ca si cambia , si este compensat si decontat ca aceasta in conformitate cu Regulamentul BNR (Nr. 10/1994) La nivelul Centralei incidentelor de plati este organizat Fisierul national al biletului la ordin , iar raportarea acestuia se realizeaza pentru aceleasi motive casi cambia.

61

6.3.2.4. Cecul Plile prin cec sunt reglementate de Legea nr. 59/1934 modificat prin Legea nr. 83/1994 si Normele Cadru ale BNR nr 7/1994 Cecul este un instrument de plat utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunztor (cel puin valoarea cecului). Disponibilul a fost constituit anterior printr-un depozit bancar, din operaiuni de ncasri sau dintr-un credit bancar. Bncile fac comer cu cecuri pentru ele i clienii lor. Banca Naional a Romniei efectueaz operaiuni cu cecuri numai pentru propria sa activitate. Cecul impune trei participani: - trgtorul; - trasul; - beneficiarul. Cecul este creat de trgtor, care d bncii sale un ordin necondiionat. Ca atare, banca apare n situaie de tras. Banca trebuie s plteasc la prezentare o sum determinat unei tere persoane sau chiar trgtorului emitent cnd acesta apare n poziie de beneficiar. Cecul este un instrument de plat de debit. Nu se admit cecuri fr acoperire. De regul cecul este vizat i certificat de banca ce l-a emis (banca trgtorului). Banii sunt ai titularului cecului, iar banca face serviciul de cas. Banca elibereaz clientului su, trgtorul, mai multe formulare necompletate, pe care le transform n cecuri, n limitele disponibilitilor proprii. Coninutul cecului: 1. Denumirea de cec; 2. Ordinul necondiionat de a plti o anumit sum de bani; 3. Numele celui care trebuie s plteasc; 4. Fixarea locului unde se face plata; 5. Fixarea datei emiterii; 6. Semntura celui care a emis cecul. Cecul nu poate fi tras dect asupra societii bancare. Totui cecul tras i pltibil n strintate este valabil ca cec, chiar dac trasul nu este o banc. Cecul nu poate fi emis dect dac trgtorul are disponibil la tras i are drept de a dispune asupra acestuia. Disponibilul trebuie s fie deci lichid, cert i exigibil. Cecul este un instrument de plat la vedere. Trasul nu i asum nici un fel de obligaie. Cecul poate fi la ordinul trgtorului nsui sau poate fi tras pentru contul unui ter. Cecul nu poate fi tras asupra trgtorului nsui dect cnd acesta are dou firme diferite. Cecul poate fi pltibil la domiciliul unui ter, fie n localitatea unde trasul are domiciliul, fie ntr-o alt localitate, cu condiia ca terul s fie o banc. ntr-un cec, suma de plat poate fi nscris n orice parte de pe faa (recto) instrumentului, adic n cadrul textului i nu n diagonal sau sub semntura trgtorului. Trgtorul rspunde de plat. Dac exist obligaii de regres, cei ce sunt implicai rspund de plata cecului. Operaiunea de regres se produce n caz de refuz la plat. Plata poate fi refuzat numai n caz de furt i pierdere a carnetului de cecuri. Dac n termenul prevzut, trasul (banca) nu onoreaz cecul, atunci beneficiarul i exercit dreptul de regres mpotriva diferiilor semnatari (girani, avaliti). Exist mai multe tipuri de cec: 1. Din punct de vedere al modului de ncasare:
62

- cec nebarat (sau de cas, sau alb); - cec barat; - cec de virament; - cec certificat; - cec circular; - cec de cltorie. 2. Din punct de vedere al beneficiarului: - cec nominativ (girabil); - cec la purttor (cineva desemnat de beneficiar). De obicei, cecul este nebarat. Uneori ns trgtorul sau posesorul unui cec poate s-l bareze. Bararea se face cu dou linii paralele puse pe faa cecului. Bararea este general cnd ntre cele dou linii nu se indic nimic. Bararea special apare cnd banca este nscris ntre cele dou linii. La bararea general cele dou linii paralele sunt verticale sau oblice (deci nu orizontale). Cecul cu barare general poate circula prin girare i este valabil n persoana ultimului posesor. Cecul cu barare special poart dou linii paralele verticale sau oblice i are nscris ntre linii, denumirea bncii. n cazul cecului barat, beneficiarul este obligat s recurg la serviciul unei bnci printr-o unitate bancar operativ aparinnd acesteia i care s primeasc plata n locul su. Bararea poate fi fcut la emiterea cecului de ctre trgtor, sau n cursul circulaiei acestuia, de ctre oricare din posesorii lui. Cecul cu barare special nu poate fi pltit de tras dect bncii nscrise n cec. Trgtorul, ct i posesorul unui cec pot interzice plata n numerar, insernd transversal, pe faa cecului, cuvintele pltibil n cont sau numai pentru virament. Aceste clauze pot fi revocate de ctre posesorii ulteriori ai cecului. Cecul mai poate fi inserat cu termenul netransmisibil poate fi pltit numai ultimului posesor sau beneficiar. La cererea acestuia, suma poate fi creditat n contul su. Cecul purtnd clauza netransmisibil i poate fi girat numai unei bnci. Girul efectuat n aceste condiii poart denumirea de gir pentru ncasare, chiar se nscrie expresia girat pentru ncasare. Posesorul cecului poate exercita dreptul de regres asupra giranilor, trgtorului i celorlali obligai, dac cecul prezentat n termeni utili nu este pltit i dac refuzul de plat este contestat. Dovada refuzului de plat poate fi fcut: - prin protestul refuzului la plat; - printr-o declaraie a trasului; - printr-o confirmare oficial i datat a unei case de compensaii, prin care se arat c cecul a fost adus spre compensare n timp util, dar nu a fost pltit. Cecul de virament este cel ce este nsoit de clauza pltibil n cont deci plata nu poate fi fcut n numerar. Cecul certificat este atunci cnd o banc aflat n poziia de tras, confirm, certific beneficiarului c fondurile necesare exist n cont. Cecul circular este un titlu de credit la ordin, emis de o banc asupra subunitilor sale sau asupra altei bnci. Este i el pltibil la vedere i are meniunea expres de cec circular. Pe acest cec este nscris i numele primitorului, adic al clientului bncii emitente. Cecul de cltorie este emis n sum fix, precum banii de hrtie i este pus n circulaie pe timp limitat. Trgtorul vinde cecul de cltorie unei persoane care devine posesor. Posesorul remite file de cec beneficiarilor n schimbul cumprrii de bunuri i servicii.
63

Beneficiarul filei ncaseaz suma de la o banc local, iar aceasta recupereaz suma de la banca emitentului. Cecul are valoare de titlu executoriu pentru suma nscris n el, mpreun cu dobnda legal calculat cu ncepere de la data prezentrii, plus cheltuielile de protest i notificare.

6.3.2.5. Cardurile, instrumente moderne de plat

64

65

6.3.2.6. Banca online Banca online ( online banking sau internet banking) ofera posibilitatea clientilor de a efectua operatiuni prin intermediul bancilor cu ajutorul unui website securizat. Principalelela caracteristici ale acestui sistem sunt urmatoarele: Tranzactionale ( transferuri intre conturi, plata facturilor , deschideri de conturi , solicitari de credite,plati in contul creditelor, cumparari si vanzari de produse) Netranzactionale (extrase de cont) Pot fi mai multi utilizatori cu grad diferit de autorizare Administreaza relatia cu institutiile finanaciare Pentru internet banking o facilitate deosebita este importarea datelor din conturile personale , putandu-se astfel oferi suportul pentru crearea unei platforme agregate a conturilor care ofera clientului posibilitatea de a monitoriza , intr-un singur loc , toate conturile deschise la banci sau institutii financiare. Precursorul acestei forme moderne de servicii bancare a fost banca la domiciliu ( home banking) , care permitea accesul la contul bancar utilizand o linie telefonica fapt pentru care era denumit si phone banking. Serviciile online au aparut pentru prima data in New York in anul 1981 in cele mai mari banci (Citibank,Chase Manhattan ) , iar in Europa au aparut in 1983 introduse de Bank of Scotland.

66

6.3.2.7. Sistemul de plati si decontare in moneda nationala BNR are ca atribuie statutar promovarea bunei funcionri a sistemelor de pli att n calitate de banc central a Romniei (Legea nr.312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Bncii Naionale a Romniei), ct i n calitate de membru al Sistemului European al Bncilor Centrale (art. 105 alin. (2), prin:

furnizarea de mijloace de decontare pentru pli i instrumente financiare; n acest sens BNR opereaz un sistem pentru pli de mare valoare n lei (ReGIS), un sistem de depozitare i decontare pentru instrumente financiare (SaFIR), precum i un sistem de compensare a plilor cu instrumente de debit tip cecuri, cambii i bilete la ordin (PCH); supravegherea sistemelor de pli i a celor de decontare a operaiunilor cu instrumente financiare; n acest sens BNR stabilete standarde n vederea asigurrii siguranei i eficienei sistemelor care proceseaz tranzacii n lei i evalueaz conformitatea sistemelor cu aceste standarde; cooperarea cu autoritile naionale, Sistemul European al Bncilor Centrale, Banca Central European, precum i cu orice alte organisme internaionale relevante, n vederea asigurrii unui cadru de reglementare i supraveghere a sistemelor de pli i de decontare a operaiunilor cu instrumente financiare armonizat cu standardele internaionale; promovarea eficienei n sistemele de pli i adaptarea infrastructurilor la cerinele unei zone unice de pli n euro (SEPA).

ReGIS este sistemul RTGS naional pentru pli n lei oferit de BNR. Sistemul este folosit pentru decontarea operaiunilor bncii centrale, a transferurilor interbancare, precum i a plilor n lei de valoare mare (peste 50.000 lei) sau urgente. Sistemul asigur procesarea n timp real (respectiv pe o baz continu) i decontarea n banii bncii centrale, cu finalitate imediat. Un sistem cu decontare pe baz brut n timp real (RTGS) este un sistem de pli n care procesarea i decontarea au loc n mod continuu (n timp real) i nu pe pachete de instruciuni. Astfel, tranzaciile pot fi decontate cu finalitate imediat. Decontarea pe baz brut nseamn c fiecare transfer este decontat individual i nu pe baz net. Sistemul a fost dezvoltat i implementat n cadrul proiectului Phare RO 0005.02 Interbank Payment System derulat de BNR i TRANSFOND S.A. i a intrat n funciune la 8 aprilie 2005. De la implementare, ReGIS a furnizat un serviciu de procesare a plilor n lei n timp real i cu finalitate n cursul zilei pentru toate instituiile de credit care opereaz n Romnia. Mai mult, operaiunile de politic monetar ale BNR sunt decontate prin intermediul acestuia i contribuie la reducerea riscului sistemic. Sistemul ReGIS este administrat de BNR. n aceast calitate, BNR gestioneaz i controleaz funcionarea sistemului, autorizeaz participarea la sistem, stabilete i modific regulile de sistem, urmrete respectarea acestora de ctre participani i aplic sanciuni n cazul nclcrii lor.
67

Operarea tehnic a sistemului este externalizat ctre TRANSFOND S.A., societate comercial constituit n anul 2000 de ctre BNR (care deine 33,33% din capitalul social al acesteia) i un numr de instituii de credit (care dein 66,67% din capitalul social al societii). n anul 2009, au fost nregistrai ca acionari ai acestei societi, n afar de BNR, un numr de 23 instituii de credit. Sunt eligibile pentru a participa la sistemul ReGIS urmtoarele categorii de instituii:

instituii de credit din Spaiul Economic European, inclusiv cnd acestea acioneaz printr-o sucursal nfiinat n Spaiul Economic European; instituii de credit din afara Spaiului Economic European, cu condiia ca acestea s acioneze printr-o sucursal nfiinat n Spaiul Economic European; Banca Naional a Romniei; Trezoreria Statului; organizaii din Spaiul Economic European care presteaz servicii de compensare sau decontare i sunt supravegheate de o autoritate competent.

Pentru a participa la ReGIS, o instituie solicitant trebuie:

s ndeplineasc cerinele de eligibilitate de mai sus; s dovedeasc c au capacitate operaional corespunztoare; n cazul instituiilor de credit guvernate de o legislaie strin, s pun la dispoziie o opinie juridic privind capacitatea (cu excepia cazului n care informaiile i declaraiile ce urmeaz s fie furnizate printr-o astfel de opinie juridic au fost deja obinute de ctre BNR n alt context); n cazul instituiilor de credit din afara Spaiului Economic European, dar care acioneaz printr-o sucursal nfiinat n Spaiul Economic European, s pun la dispoziie o opinie juridic privind ara (cu excepia cazului n care informaiile i declaraiile ce urmeaz s fie furnizate printr-o astfel de opinie juridic au fost deja obinute de ctre BNR n alt context).

La sfritul anului 2009, sistemul ReGIS a avut nregistrai ca participani: 41 de instituii de credit, Trezoreria Statului, BNR i 6 sisteme auxiliare. Tipuri de tranzacii ReGIS proceseaz transferuri credit n lei, la nivel naional. Categoriile de tranzacii de plat procesate n ReGIS sunt urmtoarele:

pli aferente operaiunilor bncii centrale (operaiuni de politic monetar, de pia valutar i de creditare, operaiuni cu numerar etc.); operaiuni de decontare a poziiilor nete calculate n cadrul sistemelor auxiliare care proceseaz pli n lei (SENT, RoClear, VISA, MasterCard, DSClear); pli interbancare i ale clienilor de valori mari (peste 50 000 lei) sau urgente;

68

pli pentru decontarea fondurilor aferente operaiunilor cu instrumente financiare; debitarea direct a comisioanelor aferente participrii la cele trei componente ale sistemului electronic de pli (ReGIS, SaFIR i SENT).

Transferurile credit se iniiaz n sistem de ctre participani prin mesaje SWIFT, folosind serviciul SWIFT FIN Y-Copy (MT202, MT202 COV i MT103). Sistemul SENT SENT este un sistem electronic de compensare multilateral a plilor interbancare n lei, de valoare mic i volum mare transmise ntre participani, pe parcursul mai multor sesiuni zilnice. Sistemul a intrat n funciune n anul 2005, fiind dezvoltat i implementat n cadrul proiectului Phare RO-0005.02 - "Interbank Payment System". Sistemul este operat de Societatea de Transfer de Fonduri i Decontri - TRANSFOND S.A., Sistemul proceseaz att transferuri credit i debitri directe interbancare de valoare mic ct i instrumente de debit de tipul cecuri, cambii, bilete la ordin, asigurnd:

schimbul de instruciuni de plat ntre participani, desfurat n mod continuu pe parcursul sesiunii de compensare; compensarea multilateral a instruciunilor de plat ale participanilor, desfurat n mod continuu pe parcursul sesiunii de compensare; iniierea automat a decontrii finale n sistemul ReGIS a poziiilor nete la sfritul fiecrei sesiuni de compensare; gestionarea automat a garaniilor pentru decontare (prin intermediul interfeelor automate cu sistemele ReGIS i SaFIR).

La sfritul anului 2008, sistemul SENT a nregistrat un numr de 42 de participani (instituii de credit i Trezoreria Statului).

6.3.2.8. Centrala incidentelor de Plati Centrala Incidentelor de Pli (CIP) este un centru de intermediere care gestioneaz informaia specific incidentelor de pli att din punct de vedere bancar (tragerea n descoperit de cont) ct i din punct de vedere social (pierdere/furt/distrugere). Transmiterea informaiei la CIP se face pe cale electronic, prin utilizarea Reelei de Comunicaii Interbancare ce leag centrala BNR cu centralele tuturor bncilor. Baza de date a CIP este organizat n dou fiiere: 1. Fiierul naional de incidente de pli (FNIP) care are trei componente:
69

o o o

Fiierul naional de cecuri (FNC), Fiierul naional de cambii (FNCb), Fiierul naional de bilete la ordin (FNBO) i

2. Fiierul naional al persoanelor cu risc (FNPR) care este alimentat automat din FNIP. Fiierul naional al persoanelor cu risc colecteaz informaiile privind incidentele de pli majore (instrumente de plat trase n descoperit de cont, cecuri emise fr autorizarea trasului, cecuri emise cu dat fals sau crora le lipsete o meniune obligatorie, cecuri circulare sau de cltorie emise "la purttor", cecuri emise de ctre un trgtor aflat n interdicie bancar, cambii scontate fr a exista creana cedat n momentul cesiunii acesteia) nregistrate pe numele unei persoane fizice/juridice nu pot fi terse din aceast baz de date, dect n cazul n care se anuleaz, de ctre aceeai persoan declarant care le-a transmis anterior la CIP, din proprie iniiativ sau ca urmare a hotrrii unei instane judectoreti. Interdicia bancar este regimul impus de ctre banc unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioad de 1 an ncepnd cu data nregistrrii la CIP a unui incident de plat major i asigur prevenirea producerii unor noi incidente de pli i sancionarea titularilor de cont care le genereaz n sistemul bancar. n baza informaiilor recepionate de CIP de la persoanele declarante, aceasta are obligaia:

transmiterii unei Declaraii privind interdicia bancar de a emite cecuri tuturor centralelor bncilor, care au obligaia s distribuie aceast informaie n propriul sistem intrabancar; transmiterii unei Declaraii de pierdere/furt/distrugere/anulare a instrumentelor ctre centrala bncii pltitoare, pentru a preveni decontarea unui astfel de cec, cambie sau bilet la ordin, n eventualitatea prezentrii acestuia la plat de ctre o persoan de rea credin.

Centrala bncii sau unitatea bancar teritorial unde respectiva persoan fizic sau juridic are cont deschis are obligaia recuperrii formularelor de cec necompletate sau greit completate eliberate anterior, cu excepia cecurilor utilizate pentru retragerea de numerar. n cazul n care nu recupereaz toate formularele de cec necompletate sau greit completate, trebuie s le anuleze i s transmit aceast informaie la CIP, ntr-un interval de maximum 15 zile calendaristice de la data emiterii Declaraiei CIP privind interdicia bancar. Valorificarea informaiilor nregistrate n FNIP i n FNPR se va face astfel: a. de ctre bnci i Banca Naional a Romniei, n mod obligatoriu, la eliberarea de formulare de cecuri titularilor de cont; b. de ctre CIP, din proprie iniiativ n scopul aprrii interesului public, prin transmiterea ctre Parchetul General de pe lng Curtea Suprem de Justiie i Ministerul Administratiei si Internelor cu unitile lor teritoriale de informaii din evidenele proprii sau prin publicarea acestor informaii n Mass-media; c. de ctre instanele judectoreti, instituiile menionate la lit. b), alte instituii ale statului cu atribuii de supraveghere i control, precum i de ctre Mass-media, pe baza datelor solicitate CIP;
70

d. de ctre persoanele fizice sau juridice, altele dect cele prevzute la lit. a) - c), prin intermediul bncilor; e. de ctre instituii din strintate similare CIP, pe baza datelor privind incidentele de pli pe care CIP le furnizeaz din proprie iniiativ sau la cererea acestora. naintea ncheierii unei afaceri cu un partener, o firm poate consulta, prin intermediul unei bnci, baza de date a CIP, pentru a vedea dac pe numele potenialului partener sunt nregistrate incidente de pli cu cecuri, cambii sau bilete la ordin. n funcie de rspunsul primit de la CIP, respectiva firm este n msur s aprecieze dac mai d curs sau nu colaborrii cu acel partener. Consultarea bazei de date se poate face de ctre un comerciant, prin intermediul unei bnci, nainte de a primi un cec de la clientul su n schimbul mrfurilor vndute. n acest caz, comerciantul poate afla dac seria i numrul cecului pe care ar urma s-l primeasc face parte dintr-un set de instrumente de plat avizate de B.N.R. sau dac nu cumva respectivul cec a fost declarat anterior la CIP ca pierdut/furat/distrus sau retras din circulaie. La emiterea unei cambii beneficiarul poate consulta baza de date a CIP pentru a solicita informaii privind obligatul cambial principal, respectiv trasul. Beneficiarul poate accepta s acorde un credit comercial trgtorului dac pn la data emiterii cambiei trasul (persoana desemnat n titlu a plti pentru trgtor) nu a generat incidente la plata cu alte titluri de credit. Aceeai atitudine prevztoare o poate avea beneficiarul unui bilet la ordin fa de subscriitor sau beneficiarul unui cec fa de trgtor. Informaiile nscrise n FNPR pe numele unei persoane fizice sau juridice, alturi de analizele specifice efectuate de bnci, pot contribui la fundamentarea deciziei de acordare a unui credit sau de deschidere de cont curent pentru un nou client.

71

PARTEA A DOUA

BNCILE I CREDITUL

72

CAPITOLUL VII
ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR

7.1. Definitie si tipuri de banci

Banca este un intermediar financiar , care accepta depozite si canalizeaza aceste depozite in activitatea de creditare , fie direct fie prin intermediul pietelor de capital. Banca este elementul de legatura intre clientii cu deficit de capital si cei care au surplus de capital . Profitul bancii rezida in diferenta de dobanda (intre cea platita deponentului si cea incasata de la creditor) si in alte comisioane incasate pentru serviciile prestate . Definitia unei banci difera de la o tara la alta .Astfel , in legea engleza , un bancher este persoana care desfasoara activitati bancare care consta in: - gestionarea conturilor curente ale clientilor - plata cecurile trase asupra clientilor - colectarea cecurile clientilor sai In majoritatea tarilor cu jurisdictie engleza , activitati bancare inseamna receptionarea sumelor in conturi curente sau de depozit si colectarea cecurilor trase sau platite de clienti precum si acordarea de credite acestora. In Romania prin legea nr.58/1998 (republicata in 2005) se prevede ca activitatea bancara in Romania se desfasoara prin intermediul institutiilor de credit, care reprezinta entitati care desfasoara cu titlu profesional , activitatea de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si de acordare de credite in nume propriu. Exista trei tipuri majore de banci acestea fiind: - banca centrala - banca comerciala - banca de investitii Banca centrala este de obicei o banca detinuta de stat , care are responsabilitati cvasiregulatorii , cum ar fi supravegherea bancilor comerciale sau controlul ratei dabanzii. Banca centrala furnizeaza lichiditati sistemului bancar si actioneza ca imprumutator de ultima instanta pentru bancile comerciale. Termneul de banca comerciala acopera o gama larga de institutii pornind de la bancile mici ,de cartier, pana la institutii si organizatii multinationale cu sute de filiale. Bancile comerciale pot fi la randul lor : - Banci de retail pentru persoane fizice si intreprinderi mici .In cadrul bancilor de retail putem deosebi: Banci comunitare (care opereaza local) Banci postale ( asociate cu serviciile postale) Banci private ( pentru persoane cu venituri importante) Offshore banks ( situate intr-o alta jurisdictie) Banci de economii
73

Landesbank Direct sau internet bank (opereaza fara prezenta fizica) - Banci de business, care furnizeaza servicii companiilor mijlocii de pe piata - Banci pentru corporatii , care presteaza servicii pentru companiile mari si institutiile multinationale Bancile de investitii sunt cele care garanteaza vanzarea unei emisiuni de actiuni si obligatiuni , tranzactioneaza actiunile si obligatiunile in cont propriu si pot oferi consultanta companiilor pe piata de capital ( un exemplu ar fi cel al fuziunilor sau achizitiilor) . Alte tipuri de banci cunoscute sunt: -Banca universala , cunoscuta mai degraba ca o companie de servicii financiare , presteaza multe din serviciile enumerate mai sus (cu exceptia celor ale bancii centrale) . Aceste banci distribuie pe langa serviciile bancare si asigurari , astfel aparand termenul de bankassurance care semnifica faptul ca atat serviciile bancare cat si asigurarile sunt emise de aceeasi entitate. -Banca islamica adera la conceptiile legii islamice , astfel toate activitatile bancii nu trebuie sa fie purtatoare de dobanda , interzisa in Islam. In schimb , banca obtine profit din comisioanele acordate pentru facilitatile de finantare.

7.2.

Reguli aplicate sistemului bancar.Acordurile Basel.

Sistemul bancar este unul foarte bine reglementat , restrictiile guvernamentale asupra activitatilor financiare variind pe parcursul timpului. Actualul set de standarde care reglementeaza la nivel global capitalul bancilor este cunoscut sub numele de Basel II. Basel II este al doilea dintre Acordurile de la Basel , care sunt recomandari asupra legilor si reglementarilor bancare emise de Comitetul Basel de Supraveghere Bancara. Scopul acestui acord este de a crea un standard international asupra reglementarilor bancare referitoare la capitalul necesar bancilor pentru a face fata riscurilor operationale si financiare. In practica , Basel II stabileste, in mod riguros , un management al capitalului si al riscurilor astfel incat banca sa detina suficiente rezerve necesare activitatii curente. La modul general , aceste reglemetari stabilesc marimea capitalului bancii in functie de riscul la care aceasta se expune , astfel incat sa se pastreze solvabilitatea bancii si stabilitatea economica globala. Obiectivele acestui acord sunt: Alocarea capitalului in functie de senzitivitatea la risc Separarea riscului operational de riscul de credit si cuantificarea acestora Alinierea capitalului bancilor la cel regulatoriu , eliminand astfel arbitrajele. Basel II utilizeaza conceptul celor trei piloni , care sunt: 1.Cerintele minime de capital 2.Analiza de supraveghere 3.Disciplina de piata pentru promovarea stabilitatii sistemului financiar Primul pilon stabileste mentinerea unui nivel de capital adecvat calculat pentru trei componente de risc si anume : riscul de credit , riscul operational si riscul de piata. Exista diverse metode de calcul al acestor riscuri , bancile putand opta pentru dezvoltarea unor metode proprii sau pentru adoptarea standardelor agentiilor de rating specializate. Procentul minim de capital necesar ( calculat asupra activelor ponderate cu risc) este de 8 %. Al doilea pilon da posibilitatea entitatilor care reglementeaza sa foloseasca un cadru general pentru analiza celorlalte riscuri carora banca le-ar putea face fata , cum ar fi riscul sistemic, riscul de concentrare , riscul strategic, riscul reputational , riscul de lichiditate si riscul de legalitate , pe care acordul le reuneste sub titlul de risc rezidual.
74

Acordul Basel II este in acest moment implementat de majoritatea tarilor dezvoltate din punct de vedere economic , restul, conform unei statistici publicate de Institutul de Stabilitate Financiara , urmand a finaliza implementarea pana in 2015. Ca raspuns la criza financiara declansata in 2008 , Comitetul Basel de Supraveghere Financiara si-a propus se revizuiasca liniile directoare referitoare la capital si reglementari bancare ,stabilind un nou cadru regulator cunoscut sub numele de Basel III. Acest document consultativ , prezinta propunerea Comitetului Basel de consolidare globala a capitalului si de reglementare a lichiditatii pentru promovarea unui sistem bancar consolidat. In decembrie 2009, Comitetul Basel a emis un comunicat prin care prezenta publicului doua documente consultative referitoare la: Consolidarea sistemului bancar Cadru international pentru masurarea si monitorizarea riscului de lichiditate Documentul consultativ include: O majorare a capitalului de baza ( tier 1 capital - care include capitalul subscris si varsat si profitul reportat) de la 4,5 % la 7 % pana in 2015 Introducerea unui indice de solvabilitate Un cadru pentru introducerea unor capitaluri tampon pentru situatii de criza Masuri pentru limitarea riscului expunerii la credite aferente derivativelor , operatiunilor repo si valorilor mobiliare Indici cantitativi de lichiditate pe termen scurt si mediu Comitetul Basel a permis publicului sa faca comentarii la aceste reglementari pana pe 16 Aprilie 2010 , astfel incat pana la sfarsitul anului 2010 setul de standarde sa fie adoptat iar pana la sfarsitul anului 2011 aceste standarde sa fie adoptate de cele mai importante 20 de tari din lume , tinta de implementare fiind 2012.

7.3.

Bancile comerciale. Operatiuni si management.

Functiile economice ale bancilor includ: Punerea in circulatie a banilor in forma bancnotelor sau conturilor curente folosite pentru cecuri sau plati la ordinul clientilor Efectuarea si reglementarea platilor intre clienti , banca actionand atat ca platitor cat si ca incasator in contul clientilor Intermedierea creditelor - bancile putand imprumuta bani pentru ca apoi sa imprumute acesti bani , actionand ca intermediar Imbunatatirea calitatii creditului datorita faptului ca bancile sunt imprumutatori de calitate , care au suficiente metode de diversificare a activelor pentru a nu ajunge in situatia neonorarii obligatiilor Transformarea scadentelor bancile imprumuta de obicei bani pe termen scurt ( depozite de la clienti ) dar acorda credite pe termen lung .Bancile pot face acest lucru mentinand rezerve da cash sau investind in titluri de valoare care pot fi repede convertite in cash. Activitatile standard ale bancilor pot fi sintetizate in modul urmator : Deschiderea de conturi pentru persoane fizice si juridice Efectuarea platilor in contul clientilor , platind cecuri trase asupra clientilor si colectand cecurile depuse in contul curent Transferul sumelor clientilor pentru plata datoriilor , prin metode de plata cum ar fi transferul telegrafic, electronic sau ATM.
75

 Acceptarea depozitarii fondurilor in conturi curente sau de depozite Acordarea de credite Bancile pot utiliza diverse canale pentru serviciile pe care le ofera .Aceste pot fi: Sucursalele bancilor Serviciile postale ATM ( un automat pentru eliberarea si incasarea sumelor) Mobile banking - folosind telefonul pentru efectuarea tranzactiilor Online banking folosind Internetul pentru efectuarea tranzactiilor Relationship manager care coordoneaza relatiile cu clientii (atat persoane fizice cat si juridice) Telephone banking un serviciu care permite clientilor efectuarea tranzactiilor far interventia umana din partea bancilor Video banking utilizata pentru tranzactii profesionale si pentru comsultatii Activitatea bancilor poate fi mai bine inteleasa prin analiza resurselor disponibile , respectiv , active , alaturi de obligatiile bancilor , respectiv ,pasive. Activele bancilor Consista in diferite feluri de credite , titluri de valoare si bani (care pot fi sub forma monezilor si bancnotelor emise de banca centrala sau sub forma depozitelor la banca centrala). Astfel activele includ numerarul din banci, investitiile in titlurile de valoare , imprumuturi si avansuri acordate clientilor si in final sediile bancilor cu toate dotarile existente. Bancile , trebuie sa mentina permanent un nivel de cash care sa acopere plata depozitelor solicitate de clienti. De asemeni bancile trebuie sa pastreze o mare poportie din active , intr-o forma care poate fi repede convertita in cash pentru a da incredere in sistemul bancar. Cea mai importanta resursa a bancilor sunt depozitele persoanelor fizice si juridice depuse la banca. Banca pastreaza de asemeni , disponibilitati pentru decontarile interbancare si pentru plata depozitelor la cerere , mentinand a rata adecvata intre numerar si depozitele existente in conturile clientilor. Aceasta rata poate fi stabilita prin statut sau prin lege si consta in blocarea unor sume de bani aferente depozitelor in contul bancilor. Desi bancile pot mobiliza activele prin solicitarea rambursarii creditelor sau prin vanzarea titlurilor de valoare , rareori se apeleaza la acest lucru ( care poate afecta credibilitatea bancii) , bancile preferand sa pastreze un anumit nivel al activelor lichide , sau sa acceada la imprumutatorul de ultima instanta care este banca centrala. Vorbeam la inceputul acestui capitol de transformarea scadentelor in sensul in care banca se imprumuta pe termen scurt si acorda credite pe termen lung. Acest lucru poate cauza bancilor un risc de lichiditate acela de a nu avea numerar indeajuns pentru plata depozitelor la vedere.Banca poate avea diverse abordari pentru a diminua riscul de lichiditate . Prima abordare , cunoscuta si ca managementul activelor se concentreaza pe ajustarea compozitiei activelor ( credite , titluri si cash) , astfel incat sa se poata crea un portofoliu al activelor aducatoare de profit in conditiile unui risc acceptabil. La inceputul activitatii bancilor, acestea se concentrau pe acordarea de credite comerciale pe termen scurt , care nu aveau riscul supradimensionarii bancilor sau generarii inflatiei , intrucat se limitau la scontarea cambiilor si a biletelor la ordin , care se presupunea ca reprezentau bunuri reale, in diferite stadii de productie. Aceasta doctrina numita doctrina cambiei reale continua sa aibe sustinatori si in prezent dar trebuie spus ca bancile au inceput , spre sfarsitul sec. XIX sa abandoneze practica limitarii la creditele pe termen scurt , preferand in schimb sa combine aceste gen de credite cu investitiile profitabile pe termen lung .Acest lucru s-a datorat cresterii transparentei si eficientei pe piata valorilor mobiliare pe termen lung
76

care au creat posibilitatea existentei cumparatorilor atunci cand bancile au avut nevoie de cash. Bancile au inceput de asemeni sa utilizeze in mai mare masura activele pietei monetare , cum ar fi certificatele de trezorerie ( T-bills) care combina maturitatea scurta cu comercializarea rapida a acestora si sunt o forma de garantie favorita a bancilor centrale in raport cu bancile comerciale. Pasivele bancilor In principal ,pasivele sunt constituite din capital ( inclusiv rezervele) si depozite ( care pot fi ale companiilor, ale indivizilor ,ale altor banci sau ale guvernului). La inceput , bancile se bazau pe depozitele pe care le puteau colecta din zona in care banca era situata volumul resurselor depanzand de marimea pietei locale si de evolutia acesteia. Mai tarziu , bancile au dezvoltat o varietate de metode alternative de colectare a fondurilor , utilizand contractele de rascumparare ( REPO agreement) sau certificate de depozit ( CDs) negociabile, care puteau fi tranzactionate pe piata secundara. Aceasta noua abordare , de cumparare si vanzare a fondurilor , cunoscuta ca managementul pasivelor, a oferit posibilitatea bancherilor sa foloseasca oportunitatile oferite de activitatea de creditare fara sa fie limitati de lipsa fondurilor necesare. Odata ce managementul pasivelor , a devenit o practica in Statele Unite , s-a extins in Canada si Marea Britanie si apoi in tot sistemul bancar . O abordare recenta a mangementului activelor si pasivelor , denumita managementul riscurilor trateaza bancile ca un pachet de riscuri pentru care managerii trebuie sa stabileasca expuneri de risc acceptabile. Acesta inseamna ca managerii trebuie sa calculeze dimensiunile rezonabile ale diferitelor riscuri si apoi sa adapteze portofoliul bancilor pentru atingerea acestor niveluri de risc astfel incat sa nu afecteze valorea actiunilor detinute de actionari. In prezent bancile sunt expuse multor riscuri , pe langa cel de lichiditate , explicat anterior. Astfel exista riscul de credit ( riscul ca imprumutul sa nu fie rambursat la termen) riscul de dobanda ( riscul cresterii dobanzii fata de dobanda initial stabilita) riscul de piata ( riscul inregistrarii de pierderi datorate activitatii curente) riscul de schimb valutar (riscul ca moneda straina , in care a fost acordat creditul , sa se deprecieze) riscul suveran ( riscul ca guvernul sa nu-si indeplineasca obligatiile) Abordarea curenta a mangementului riscurilor , difera de cele anterioare , sustinand nu numai masuri de evitare a riscurilor dar si masuri de optimizare a acestora , utilizand diferite active cu grad diferit de risc , incluzand instrumente traditionale care in trecut au fost evitate de banci, precum operatiunile futures sau option si alte asa numite derivative (valori mobiliare care deriva din activele de baza). Dincolo de riscul asociat , derivativele pot fi utilizate pentru acoperirea pierderilor sau a operatiunilor riscante. Managementul riscurilor implica apelarea la anumite tehnici , cum ar fi valoarea la risc ( value at risk-VAR , care masoara valoarea maxima a pierderilor pentru un portofoliu pentru urmatoarele 100 de zile) , cuantificand astfel expunerea la risc.Unul din neajunsurile utilizarii acestui indicator este faptul ca nu poate lua in considerare evenimente importante , cu impact , cum ar fi de de exemplu atacul turnurilor World Trade Center in 11.09 2001. Pentru acest motiv, managementul traditional al bancilor care include suportul oferit de capitalul bancii continua sa joace un rol important.

77

7.4.

Reglementari privitoare la bancile comerciale

Pentru majoritatea tarilor dezvoltate secolul xx a fost marcat de un aflux de reguli si restrictii in domeniul bancar. In Statele Unite , de exemplu , multe reglementari au fost emise dupa Marea criza din 1929-1933, cand guvernul federal a inchis multe banci , permitand numai celor solvabile sa redeschida. Bancile raman totusi, un sistem foarte bine reglementat , cu intentia de a limita falimentele si de a proteja depozitele clientilor de eventuale pierderi . Exista de asemani foarte multe reglemetari referitoare la secretul operatiunilor ,corectitudinea operatiunilor de creditare ,spalarea banilor si prevenirea atacurilor teroriste.Redam mai jos cateva din reglementarile cele mai uzuale in siatemul bancar: Inregistrarea bancilor In multe tari intrarea pe piata se face prin acordarea unor licenta pentru practicarea activitatilor din domeniul bancar , licente reglementate prin lege si acordate de obicei de banca centrala a statului respectiv. In trecut multe tari au avut restrictii in privinta intrarii in sectorul bancar national , limitand sau prevenind intrarea bancilor straine pe piata , izoland piata locala de competitia externa. In Statele Unite prin Legea Bancara din 1933 se interzicea infiintarea de banci in mai multe state , prevenind dezvoltarea bancilor la nivel national. Schimbarile rapide in domeniul financiar si competitia crescanda , au impus aprobarea unei noi reglementari in 1980 . Obiectivele acestui act au fost, imbunatatirea controlului monetar si egalizarea costurilor pentru institutiile depozitare , pentru a elimina barierele din calea competitiei precum si extinderea serviciilor financiare pentru public si reducerea inegalitatilor dintre institutiile financiare . In final , infintarea de sucursale in mai multe state a devenit posibila printr-un nou act aprobat de Congresul SUA in anul 1994. Controlul ratei dabanzii Una din cele mai vechi forme de reglementare se refera la restrictiile referitoare la dobanzile pe care bancile le percep. Atat in Europa in perioada medievala ( unde religia crestina considera ca este imoral ca un imprumutator sa castige bani dintr-o speculatie cu un risc substantial scazut) cat si in tarile islamice ( care interzic perceperea de dobanda) , s-a incercat sub diferite forme sa se exercite un control asupra ratei dabanzii. Cu toate acestea , pietele au fost mult mai eficiente decat reglementarile in domeniul dobanzilor , si marea varietate de credite care implica grade diferita de risc , au facut dificila implementarea unor asemenea reguli. In secolul 21 , majoritatea tarilor au renuntat la controlul ratelor dobanzii atat la depozite cat si la credite. Rezervele obligatorii de cash Rezervele minime de cash au fost reglementate de mult in sistemul bancar. Necesitatea de a mentine rezerve minime de cash a fost justificata de expunerea bancii la riscul de lichiditate (insolventa) si de controlul bancii centrale asupra masei monetare. Un alt obiectiv al rezervelor minime il constituie asigurarea veniturilor guvernamentale.
78

Astfel , rezervele minime obligatorii sunt parte a cererii globale de bani si la randul lor influenteaza cererea pentru valori mobiliare guvernamentale pe care bancile centrale le pastreaza ca garantie pentru datoriile neachitate. Cu cat o parte mai mare a depozitelor sunt transferate in rezerva minima obligatorie cu atat creste proportia utilizarii acestora in sectorul public. Capital standard Asa cum am explicat mai sus , capitalul bancilor protejeaza pe cei care depoziteaza bani in banci , tratand actionarii ca pretendenti reziduali care risca sa-si piarda partea de capital daca o banca nu-si plateste obligatiile.O modalitate de a asigura capital adecvat a fost impunerea unor capitaluri minime , alaturi de stabilirea unui indice capital/active care poate varia in functie de expunerea la risc a bancii. Cei mai importanti pasi au fat facuti prin Acordurile de la Basel tratate anterior in acest capitol. Asigurarea depozitelor Majoritatea tarilor solicita ca bancile sa participe la un program de asigurare a depozitelor pentru a proteja detinatorii de depozite de pierderile care ar putea aparea in cazul unor falimente bancare. Desi vazut ca un sistem de protejare a indivizilor si bancilor mici , acest sistem protejeaza intreg sistemul bancar prevenind costurile mari si mai ales panica. Conceptul de asigurare a depozitelor a avut putin suport pana la Marea Criza din 1929-1933 , cand un numar important de banci au dat faliment , iar deponentii au sprijinit asigurarea depozitelor ca o modalitate esentiala de protectie impotriva pierderilor. Astfel prin Legea Bancara din 1933, in Statele unite, a fost stabilit un sistem d asigurare a depozitelor care la inceput acoperea depozite pana la suma de 5000 $. Nivelul a ajuns in anii 1980 la 100 000 $. Asigurarea depozitelor a devenit comuna in mai toate tarile, aproape 100 de tari avand acest sistem implementat la sfarsitul sec XX. Desigur pot exista diferente de abordare , unele tari avand scheme de asigurare care pot acoperi cateva sute de dolari pe cand altele ofera garantii care acopera 100% valoarea depozitului.In Uniunea Europeana a fost stabilit a schema comuna de garantare a depozitelor incepand cu anul 1994.

7.5.

Principalele caracteristici ale bancilor centrale

Bancile centrale deschid conturi si acorda credite atat bancilor comeciale cat si guvernelor nationale , neavand la modul general , legaturi cu publicul larg. Pentru ca au dreptul sa emita moneda materiala ( metalica sau de hartie) sunt unica sursa pentru procurarea acesteia.Acest monopol face ca banca centrala a unei tari ( sau in cazul Bancii Centrale Europene a mai multor tari) sa aiba o influenta semnificativa pe piata , precum si un aflux de venituri care este cunoscut sub termenul de senioraj dupa seniorii evului mediu din Franta care aveau privilegiul sa bata monede. In perioada moderna , bancile centrale administreaza o gama larga de responsabilitati publice, cea mai importanta fiind aceea de de prevenire a crizelor bancare. Responsabilitatea implica furnizarea de rezerve de cash bancilor comerciale care risca sa ajunga in faliment . Alta responsabilitati ale bancilor centrale includ
79

Gestionarea masei monetare si in mod indirect , incurajarea stabilitatii economice pentru prevenirea fluctuatiilor de preturi, de dobanda sau rata de schimb. Reglementarea operatiunilor bancilor comerciale Agent fiscal al guvernului ( prin cumpararea valorilor mobiliare emise de guvern)

Originile bancilor centrale Conceptul de banca centrala poate fi urmarit pentru prima data la bancile publice medievale. In Barcelona , Taula de Canvi ( Banca Municipala de Depozit) a fost stabilita in 1401 pentru a pastra depozitele municipalitatii si depozitele private si pentru sprijinirea guvernului local prin finanatarea mai ales a cheltuielilor militare. Aceasta banca nu era abilitata sa imprumuta bani decat guvernului local. Banca Angliei , infiintata in 1694 , cu scopul de a finanta cheltuielile guvernului britanic legate de razboiul cu Franta , a devenit cea mai puternica si influenta institutie financiara din lume. A fost prima banca care si-a asumat rolul unei banci centrale , inclusiv acceptarea spre sfarsitul sec XIX, a rolului de pastrare a integritatii sistemului bancar si monetar britanic. Incepand cu anii 1800 Banca Angliei , a fost singura care putea emite moneda, marimea si prestigiul ei incurajand celelalte banci sa depoziteze bani , ceea ce a facut ca Banca Angliei sa devina banca bancilor. Monopolul creat de Banca Angliei in ceea ce priveste emiterea monedei a fost criticat de cei care erau adeptii free-banking-ului , care sustineau ca Banca Angliei exercita o influenta nefasta asupra sistemului bancar , defavorizand celelalte banci de puterea si flexibilitatea de care aveau nevoie in cazuri de criza. Desi favorabil free-banking-ului , Walter Bagehot , pe atunci editor la The Economist , a subliniat in 1873 , responsabilitatile bancii de emisiune in perioadele de criza financiara ,sustinand necesitatea acestei banci care sa puna interesele economiei inaintea propriilor interese , sustinanad cu lichiditati , pentru o perioada temporara , bancile care aveau probleme de lichiditate. Acest concept a dus la infiintarea de institutii similare in Franta , Germania si multe alte tari. In Statele Unite , prin aprobarea Federal Reserve Act din 1913 a fost creata banca centrala a SAU denumita Federal Reserve. Dupa 1914 , sistemul bancilor centrale s-a raspandit rapid , iar la sfarsitul primului razboi mondial , majoritatea statelor l-au adoptat. Raspandirea acestui sistem a coincis cu abandonarea sistemului monetar metalist,ceea ce a insemnat cresterea responsabilitatii bancilor centrale in emiterea monedei de hartie, furnizarea de lichiditati sistemului bancar si indirect reglarea cantitatii de bani detinute de bancile comerciale. Controlul monetar Bancile centrale pot controla masa monetara in doua feluri : Limitand emisiunea de moneda Modificand nivelul rezervelor disponibile si influentand astfel depozitele pe care bancile comerciale sunt capabile sa le mentina. Dintre modalitatile folosite de bancile centrale pentru controlul monetar putem exemplifica: Operatiunile de piata In majoritatea tarilor , oferta de bani este reglementata prin intermediul vanzarilor si cumpararilor de active de catre banca centrala pe pietele secundare de capital.Cand o banca
80

centrala cumpara active de pe piata , plateste cu cecuri trase asupra ei insasi.Cel care a vandut activele depoziteaza cecurile la banca comerciala , care la randul ei le trimite la banca centrala pentru incasare. Sistemul bancar are astfel rezerve crescute cu valoarea cumpararilor efectuate de banca centrala. Vanzarea de active pe piata , de catre banca centrala . are efectul invers al scaderii rezervelor din bancile comerciale. Principalul merit al acestor operatiuni este ca acestea permit bancilor centrale sa exercite controlul asupra masei monetare ( in sens restrans) existente pe piata. Rezervele minime obligatorii Un instrument important al controlului monetar il constitiue rezervele minime obligatorii care sunt constituite prin indisponibilizarea unor sume aferente depozitelor constituite de bancile comerciale, la banca centrala. Schimbarile in regimul rezervelor minime obligatorii, modifica nu numai valoarea acestor rezerve ci si valoarea depozitelor care fac obiectul acestor rezerve.Desi schimbarea necesarului de rezerve poate conduce la ajustarea masei monetare , bancile centrale tind sa foloseasca mai mult parghia operatiunilor de piata decat pe cea a rezervelor minime , pentru ca efectele modificarii rezervelor minime sunt mult mai putin predictibile dacat cele ale operatiunilor de piata pe de o parte si pe de alta parte , pentru ca multe banci centrale inclina sa trateze rezervele minime ca o sursa de ineficienta in sistemul bancar. Rata de scont In loc sa cumpere active de pe piata , banca centrala poate cumpara active direct de la bancile comerciale , operatiune care se numeste traditional scontare, pentru ca activele sunt cumparate cu un discont fata de valoarea reala , ceea ce implica o rata a scontului care intruchipeaza de fapt rata dobanzii aferenta perioadei de maturitate a activelor. In epoca moderna, bancile centrale utilizeaza creditarea directa (in locul scontarii) a bancilor comerciale , rata de dobanda utilizata fiiind impropriu drnumita rata de scont. Tintirea inflatiei Desi majoritatea bancilor centrale continua sa urmareasca o varietate de obiective , economistii sunt de acord ca scopul principal al bancii centrale trebuie sa fie pastrarea , pe termen lung, a stabilitatii preturilor , ceea ce inseamna o rata a inflatiei intre 0-3%. In timp ce alte obiective ale politicii monetare se pot referi la finantarea cheltuielilor guvernamentale ,combaterea somajului si reglementarea ratei dobanzii ar fi o eroare sa nu se subordoneze aceste obiective celui principal de stabilitate a preturilor, consecinta fiind cresterea inflatiei. Influenta asupra ratei dabanzii In realitate , majoritatea bancilor centrale utilizeaza in mica masura , creditele directe sau scontarea catre bancile comeciale.Bancile centrale exercita cea mai mare influenta asupra dobanzilor pe care bancile comerciale le percep intre ele pentru utilizarea fondurilor pe termen scurt , in special overnight. In multe tari dobanda la creditele interbancare overnight ( cum ar fi Federal Fund Rate in SUA , LIBOR in Anglia sau Tokyo Interbank Oferred Rate in Japonia) functioneaza ca un indicator important al politicii monetare a bancii centrale.
81

Cu tote acestea abilitatea bancii centrale de a influenta ratele dobanzii in functie de inflatie este limitata , in special pe termen lung.

Imprumutator de ultima instanta In acest rol , banca centrala ofera sprijin financiar bancilor comerciale , pentru a preveni eventualele crize de lichiditati si instaurarea unei atmosfere de neincredere care poate conduce la falimentul bancii comerciale. O panica in sistemul bancar poate provoca retrageri masive de moneda , epuizand rezervele bancii comerciale , care odata ajunsa in colaps , poate priva companiile de o sursa importanata de fonduri si poate face foarte dificila misiunea bancii centrale de mentinere a stabilitatii preturilor. Fiind gata sa acorde ajutor bancilor comerciale cu probleme , asigurand astfel pe cei care au depozite ca nu sunt in pericol , bancile centrale asigura un control monetar facil in conditiile mentinerii fluxurilor de moneda in bancile comerciale. Tendinte Sistemul bancar modern a fost influentat de doua fenomene: dereglementare si globalizare, ultimul fiind o consecinta a primului. Dereglementarea a inceput in anii 1980 , cand guvernele au inceput sa permita unor importanti jucatori de pe piata , sa joace un rol major in sistemul bancar.Dereglementarea a fost sprijinita si de un curent ideologic important , favorabil privatizarii sistemului bancar. In acelasi timp , avansul tehnologic , in special in domeniul informatiei si comunicarii, a erodat granitele nationale ,facand posibile tranzactiile cu banci straine sau off-shore. Globalizarea sistemului bancar s-a realizat in urma fuziunilor peste granita si dezvoltarii corporatiilor bancare multinationale cum ar fi ABN AMRO, ING Group si HSBC. La inceputul sec.XXI a fost posibil pentru aproape oricine sa detina depozite off-shore in Luxemburg , Insulele Cayman si oriunde se puteau initia tranzactii electronice.Eliminarea granitelor a motivat multe banci (in special multinationale) sa-si mute operatiunile in tari cu regimuri de taxare reduse. Consolidarea a fost o tendinta notabila in sistemul bancar atat national cat si peste granite. Fuziunile si achizitiile au redus numarul bancilor in lume in conditiile in care facilitatile acordate clentilor si disponibilitatea sistemului bancar au crescut .Acest trend a fost vizibil mai ales in Statele Unite unde numarul de banci a ajuns la 8000 la inceputul secolului fata de 14 000 in anii `80.Incepand cu anii 1990 , in Uniunea Europeana a avut loc un proces de consolidare in sistemul bancar, datorat unui numar impresionant de fuziuni si achizitii. Dereglementarea si avansul tehnologiei au diminuat de asemeni influenta bancilor comerciale conventionale , in favoarea altor institutii financiare. Astfel au aparut forme diversificate de institutii financiare , combinand banca conventionala cu asigurarile si investitiile , care s-au bucurat de sprijin mai ales in tarile dezvoltate. Aceste schimbari s-au vazut mai putin in Europa unde acest gen de operatiuni se practicau sub umbrela bancilor universale. Importanta bancilor conventionale a scazut si ca urmare a deschiderii oportunitatilor pentru firme de a emite obligatiuni si actiuni.Globalizarea a contribuit la acest trend facand posibila vanzare acestor titluri peste granita , o dezvoltare de care au beneficiat companiile care nu aveau in tarile lor o asemenea infrastructura financiara .
82

Ca raspuns la presiunea exercitata de competitie , bancile conventionale s-au implicat in operatiuni cu titluri de valoare oferind in acelasi timp servicii mai putin traditionale clientilor. Astfel multe banci au emis carti de credit si au achizitionat echipamente pentru procesarea operatiunilor cu credit card. Multe au dezvoltat facilitati de online banking si au trecut la carti de credit inteligente ( smart card) care pot fi utilizate de persoane fizice chiar fara un cont deschis la banca.

83

CAPITOLUL VIII
ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

8.1.

Rolul bncilor n economia romneasc

Bncile au aprut n Romnia, nc din a doua jumtate a secolului al XIX-lea. Ele au fost constituite, att prin contribuia capitalului romn, ct i a celui strin. Imediat dup Unire (ncercri au fost i mai devreme) au aprut: Casa de Depuneri i Consemnaiuni, Creditul Funciar Rural, Banca Romniei, Casa de Economii, ct i un sistem monetar naional. Banca Naional a Romniei a luat fiin n 1881, avnd capital de stat i privat. In anul 1900 , in Romania functionau 8 banci, in 1910 numarul acestora a ajuns la 116. iar in 1916 la 237.Intre 1919 si 1930 numarul creste de la 486 la 1102 , iar cel mai mare numar a existat in 1934 , anul aprobarii primei legi bancare , 1204 banci Sectorul bancar romnesc s-a dezvoltat foarte mult ntre cele dou rzboaie mondiale. A aprut bursa, au fost create mii de bnci, moneda naional avea acoperire n aur. Cele mai multe din aceste instituii financiar-monetare-bancare au fost constituite pentru a fi un sprijin n modernizarea economiei romneti. Astfel, bncile i alte instituii de credit au cptat cea mai mare dezvoltare n sectorul agricol, aceast ramur fiind predominant n economia romneasc. O dat cu dezvoltarea industriei i comerului, au fost nfiinate bnci i pentru aceste sectoare, ori alte instituii financiare i-au nfiinat departamente pe aceste ramuri. Infuzia de capital era i autohton i strin, att de stat, ct i privat. Mica producie (agricol, industrial, meteugreasc i comercial) era susinut n mod deosebit, mai ales prin credite prefereniale, dar i prin alte produse, servicii i faciliti bancare i fiscale. Au fost preluate astfel de ctre stat unele datorii agricole i industriale (prin conversii) oferindu-se n acest fel posibiliti de lansare n economia capitalist pentru care Romnia era un pretendent serios nc n perioada dintre cele dou rzboaie mondiale. Dupa actul nationalizarii si pana in 1990 , activitatea bancara din Romania a cunoscut o puternica prabusire . Gradulde concentrare era maxi , in sensul ca functionau 4 banci: Banca Nationala a Romaniei , care indeplinea rolul de banca de emisiune si avea atributii referitoare la operatiunile comerciale interne , Banca Agricola cu rol de finantare a activitatii din agricultura si din industriile conexe , Banca de Investitii care se ocupa de finantarea programelor de investitii ale intreprinderilor de stat, Banca Romana de Comert Exterior , care detinea monopolul operatiunilor de comert exterior ale Romaniei. Casa de economii si consemnatiuni (CEC) , ca institutie de economisire a a efectuat operatiuni de atragere a resurselor de la populatie , practicand si forme de creditare de natura creditelor pentru locuinte si acelor de achizitionare a locuintelor. Reforma sistemului bancar a demarat in 1990 , prin organizarea acestuia pe doua niveluri, respectiv Banca Nationala si bancile comerciale.Un pas important l-a constituit infiintarea Bancii Comerciale Romane si preluarea de catre aceasta a operatiunilor comerciale ale Bancii Nationale.
84

Prinlegile activitatii bancare , Legea nr.33/1991 si Legea 58/1998 precum si prin legile privind statutul BNR: Legea 34/1991 si legea 101/ 1998 s-a creat cadru institutional si juridic pentru dezvoltarea sistemului bancar romanesc. O dat cu nceperea perioadei de tranziie n 1990 i cu restructurarea economiei romneti, s-a ncercat n primul rnd revirimentul economic al sectorului bancar, considerndu-se n mod firesc c acesta trebuie s acioneze ca un vrf de lance n nfptuirea tranziiei. Pentru a crete rolul bncilor n economia de pia, printre primele sectoare restructurate se numra i cel bancar. Aceast restructurare a vizat urmtoarele aspecte: - desfiinarea monopolului statului asupra sectorului bancar; - reorganizarea bncilor de stat ca societi pe aciuni; - capitalizarea bncilor; - privatizarea bncilor de stat sau cu capital majoritar de stat; - nfiinarea unui numr foarte mare de bnci; - diversificarea tipurilor de bnci; - diversificarea produselor i serviciilor bancare; - extinderea reelei teritoriale; - realizarea unui management performant, participativ i eficient; - desfurarea activitii bancare dup strategii i statute proprii fiecrei bnci; - informatizarea bancar; - deschiderea ctre colaborarea cu bncile strine; - sprijinirea activitii de investiii i de creditare, ca instrumente majore ale construciei economiei de pia; - perfecionarea relaiilor cu clienii. Intre anii 1990 si 1993 ,sistemul bancar a constituit o sursa de subventionare a economiei nationale.Rata dobanzii a fost real negativa , ceea ce a contribuit la decapitalizarea bancilor.Calitatea poetofoliilor bancare a fost afectata de slaba peformanta a creditului , generata la randul sau de lipsa restructurarii si a privatizarii . Dupa anul 1994, desi rata dobanzii a inceput sa fie real pozitiva, insuficienta sustinere a politicii monetare , simultan cu reformele structurale , acondus la agravarea problemelor din sistem.Mai mult existenta sistemului bancar detinut de stat a folosit la utilizarea acestuia pentru acoperirea pierderilor din economie. Privatizarea sistemului bancar (cu exceptia CEC) a permis crearea unui sistem modern de creditare si tranzactionare , in care competitia a adus beneficii importante atat pentru banci cat si pentru clienti.

8.2. Banca Naional a Romniei banc central i de emisiune

n nelegerea conceptului de ntreprindere de banc, Banca Naional a Romniei ocup un loc deosebit. Banca Naional este garantul stabilitii monedei naionale. Ea are atribuii aproape exclusive n emisiunea bneasc, n punerea i retragerea banilor din circulaie. Banca Naional a constituit un sprijin substanial n activitatea de organizare a bncilor. De asemenea, pe parcursul ntregii lor activiti, bncile sunt susinute cu credite i cu alte fonduri de ctre banca central. Banca Naional este o banc cu capital integral de stat. n Legea privind activitatea bancar nr. 58/1998 se stipuleaz: Ea este organul de emisiune al statului i stabilete reglementrile n domeniul monetar, de credit, valutar i de pre. Banca Naional a Romniei refinaneaz societile bancare i asigur lichiditi sistemului bancar. Banca Naional a Romniei asigur supravegherea activitii tuturor societilor bancare.
85

Banca Naional are multe alte atribuii ce deriv din calitatea de banc central i de emisiune. Astfel: una din principalele atribuii ale Bncii Naionale este meninerea stabilitii monedei naionale. n acest sens, ea elaboreaz studii i analize privind moneda, creditul i operaiunile sistemului bancar ea promoveaz, reglementeaz i supravegheaz activitile de intermediere bancar, poate contribui la formarea veniturilor n mai mare msur dect orice alt instituie sau agent economic, are un rol mai mare n activitatea de curs valutar, este principalul partener n relaiile financiar-valutare cu organismele bancare internaionale. Banca Naional stabilete norme privind volumul minim al capitalului social i cota minim de vrsmnt n momentul subscrierii, precum i perioada de subscriere. Banca Naional este singurul agent al statului desemnat s supravegheze tranzaciile valutare efectuate de societile bancare. Banca Naional este sesizat de ctre Ministerul Finanelor i Garda Financiar despre eventualele nereguli de ordin fiscal comise de societile bancare. Banca Naional, ca banc central, stabilete reguli privind ntocmirea bilanurilor societilor bancare i contului de profit i pierderi, precum i inerea contabilitii i controlul acestor societi bancare. Conductorii societilor bancare rspund pentru activitatea lor profesional i gestionarea patrimoniului n faa Adunrii Generale a Acionarilor i a Bncii Naionale. Banca Naional poate stabili i alte norme profesionale i etice pentru calitatea i activitatea unui conductor de banc comercial, precum i pentru activitatea personalului bancar. n cazul nclcrii grave a normelor de pruden bancar, Banca Naional a Romniei poate decide, de la caz la caz, msuri speciale de supraveghere i conservare a societilor bancare, pentru a pstra, remedia i restabili poziia financiar a respectivei bnci comerciale. Capitalul propriu al Bncii Naionale a Romniei aparine n ntregime statului. Fondul de rezerv al Bncii Naionale se constituie din profitul evideniat n bilanul anual, dup acoperirea altor destinaii. n calitatea sa de banc de emisiune, Banca Naional este singura instituie autorizat s emit bancnote i monede metalice pe ntregul cuprins al rii. Ea administreaz direct rezerva de bancnote i monede metalice, elaboreaz programul de emisie a acestora i asigur emisiunea regulat de bancnote i monede metalice. Acestea reprezint mijloace monetare, care trebuie acceptate la valoarea nominal, pentru plata tuturor obligaiunilor publice i private. Suma total a bancnotelor i monedelor metalice n circulaie este evideniat n contabilitatea Bncii Naionale ca pasiv i nu va include bancnotele i monedele metalice aflate n rezerv ca numerar. Banca Naional are dreptul s resconteze efecte de comer i bonuri de cas, prezente n bncile comerciale, s acorde credite societilor bancare, s deschid conturi curente bncilor, s efectueze operaiuni de ncasri i pli ntre acestea. Banca Naional poate asigura servicii de compensare i decontare ntre bnci. De asemenea, poate sconta dobnzi, lua n gaj sau vinde creane asupra statului, asupra societilor bancare i asupra altor societi n scopul realizrii politicii monetare i innd seama de situaia specific a pieei. Banca Naional stabilete rata oficial a scontului, condiiile de efectuare a operaiunilor de scont, precum i rata de referin a bncilor. Ea cumpr, vinde sau accept n
86

gaj titluri i alte valori i stabilete regimul rezervelor obligatorii i provizioanelor pe care o banc este obligat s le pstreze n conturi speciale deschise la ea. Banca Naional controleaz i verific registrele, conturile i alte documente ale bncilor i acioneaz ca mprumuttor de ultim instan al acestora. n evidenele Bncii Naionale este inut i contul curent al Trezoreriei Statului. Banca Naional acioneaz ca agent al statului n domeniul emisiunii obligaiunilor i al altor nscrisuri de stat, vnzarea i rscumprarea acestora. Ea poate acorda bugetului statului mprumuturi pentru acoperirea temporar a decalajului dintre venituri i cheltuieli. Banca Naional elaboreaz balana de pli externe, balana creanelor i angajamentelor externe, stabilete cursurile de schimb valutar, pstreaz i gestioneaz rezervele internaionale ale statului. Acestea pot fi concretizate n aur, active externe, sub forma bancnotelor i monedelor sau a soldurilor conturilor la bnci n strintate, orice alte active de rezerv, cambii, cecuri i bilete la ordin exprimate i pltibile n valut, bonuri de tezaur i alte titluri emise de guverne strine sau garantate de ele. Banca Naional cumpr, vinde i face alte tranzacii cu aur, valute i bonuri de tezaur i acioneaz ca un agent sau corespondent pentru instituiile financiare interguvernamentale, bnci centrale i guverne strine. Banca Naional este condus de un consiliu de administraie. Conducerea operativ este exercitat de Guvernator. Membrii consiliului de administraie sunt numii de Parlament la propunerea primului ministru. Banca Naional a Romniei a fost nfiinat n anul 1881 ca banc de stat. Ea a avut n multe perioade i sarcini de creditare operativ direct. n toat perioada de funcionare, Banca Naional a acionat i ca sprijin i creditor al economiei, fie acordnd credite n mod direct productorilor, fie prin credite de refinanare pentru bncile specializate n creditarea i finanarea economiei, fie prin garantarea unor credite sau chiar preluarea unor datorii din credite, ceea ce este totui contrar preceptelor economiei de pia. Activitatea Bncii Naionale a Romniei a fost perfecionat permanent, ca urmare a schimbrilor petrecute n economie i societate. Ca urmare a fost necesar nlocuirea Statutului B.N.R. adoptat prin Legea nr. 34/1991 cu noul Statut adoptat prin Legea nr. 101/1998. n acest document de mare nsemntate sunt precizate mai riguros atribuiile B.N.R. ca factor de stabilitate monetar i economic. De exemplu, mult mai precis sunt expuse atribuiile bncii noastre centrale n realizarea politicii valutare: - stabilete cursul de schimb al monedei naionale n raport cu alte valute; - nfptuiete politica valutar; - intervine pe piaa valutar pentru susinerea cursului monedei naionale; - oblig bncile s constituie rezerve minime obligatorii pentru depozitele n valut; - bonific dobnzi bncilor pentru rezerve n valut; - stabilete regimul valutar; - aplic regimul valutar; - organizeaz activitatea valutar pe teritoriul Romniei; - este agent al statului n operaiunile i tranzaciile valutare ale acestuia; - nfptuiete controlul valutar al statului; - acord autorizaii persoanelor juridice pentru tranzacii valutare; - solicit i primete informaii valutare; - primete i verific documente ce atest activitatea valutar; - ia msuri pentru respectarea activitii cu valute; - avizeaz credite n valut; - aprob constituirea de sucursale n strintate ale bncilor romneti; - efectueaz studii i analize privind situaia valutar i stabilitatea leului n raport cu alte valute; - achit datoria extern a statului ( n cazul epuizrii altor ci);
87

- reglementeaz operaiunile cu alte active externe i aur; - elaboreaz balana de pli externe; - stabilete plafoane i alte limite pentru deinerea de active externe; - particip la stabilirea condiiilor de ndatorare extern; - pstreaz i gestioneaz rezervele internaionale ale statului; - d autorizaii pentru transferul de valut n strintate; - monitorizeaz tranzacii valutare. Mult mai clare sunt stabilite i atribuiile Bncii Naionale a Romniei n privina creditrii bncilor: - acord bncilor credite ce nu pot depi termenul de 90 de zile; - creditele s fie garantate cu titluri de stat, cambii, bilete la ordin, warante sau recipise de depozit, depozite constituite la B.N.R.; - stabilete condiiile de creditare; - stabilete nivelul maxim al ratei dobnzii la creditele acordate bncilor; - stabilete criteriile ce trebuie ndeplinite de bnci pentru a putea solicita credite pe baze competitive; - stabilete plafoane de creditare i termene de rambursare; - ncaseaz dobnzi pentru creditele acordate bncilor; - ncaseaz comisioane i alte forme de acoperire a costurilor i a riscurilor asumate; - reglementeaz alte aspecte ale creditrii bancare, descoperiri de cont etc. A crescut mult preocuparea B.N.R. pentru prudenialitatea bancar, s-a ntrit supravegherea activitii de creditare a bncilor( mai ales dupa infiintarea Centralei incidentelor de plati (CIP) si Centralei Riscurilor Bancare( CRB). B.N.R. are competene exclusive n autorizarea bncilor s desfoare activitate de creditare. Banca central este mputernicit s emit reglementri i s ia msuri pentru respectarea acestora, ct i s aplice sanciuni, n caz de nerespectare. De asemenea, B.N.R. controleaz i verific, pe baza raportrilor i inspeciilor, registrele conturilor i orice alte documente ale bncilor autorizate. Banca Naional a Romniei ntocmete buget de venituri i cheltuieli, bilan, respect i aplic planul de conturi, reevalueaz activele i pasivele n conformitate cu Standardele Internaionale de Contabilitate (S.I.C.), repartizeaz profit (80% la bugetul statului, 10% pentru participarea salariailor, 5% pentru fondul de rezerv i 5% pentru creterea capitalului propriu).

8.3.

Centrala Riscurilor Bancare

Centrala Riscurilor Bancare (CRB) reprezint o structur specializat n colectarea, stocarea i centralizarea informaiilor privind expunerea fiecrei persoane declarante (instituie de credit sau instituie financiar nebancar nscris n Registrul special) din Romnia fa de acei debitori care au beneficiat de credite i/sau angajamente al cror nivel cumulat depete suma limit de raportare (20.000 RON), precum i a informaiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de ctre posesori. Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare este organizat n patru registre: 1. Registrul central al creditelor (RCC) conine informaii de risc bancar raportate de persoanele declarante i este actualizat lunar; 2. Registrul creditelor restante (RCR) conine informaii de risc bancar referitoare la abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii apte ani i este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;
88

3. Registrul grupurilor de debitori (RGD) conine informaii despre grupurile de persoane fizice si/sau juridice care reprezint un grup de debitori si este alimentat lunar de Registrul central al creditelor; 4. Registrul fraudelor cu carduri (RFC) conine informaii despre fraudele cu carduri produse de ctre posesori raportate de persoanele declarante i este actualizat on-line. Utilizatorii informaiilor existente n baza de date a CRB sunt persoanele declarante i Banca Naional a Romniei. Schimbul de informaii de risc bancar se realizeaz electronic prin Reeaua de Comunicaii Interbancar. Raportrile efectuate de persoanele declarante conin urmtoarele informaii:

datele de identificare a debitorilor fa de care persoana declarant nregistreaz o expunere mai mare sau egal cu limita de raportare (20.000 RON); informaii privind fiecare din creditele i angajamentele de care debitorul beneficiaz: tipul creditului, termenul de acordare, tipul garaniei, serviciul datoriei, data acordrii i data scadenei, valuta n care s-a acordat creditul, comportamentul creditului, suma acordat, suma datorat utilizata si suma datorata neutilizat la momentul raportrii, suma restant; informaii privind grupurile de persoane fizice i/sau juridice care reprezint un grup de debitori: denumire grup, cod grup, componena grup; informaii privind fraudele cu carduri produse de posesori: date identificare posesor card, tip card, valuta, data constatrii fraudei, suma fraudat.

Difuzarea informaiilor de Centrala Riscurilor Bancare ctre persoanele declarante se face n dou moduri:

rapoarte lunare care cuprind informaii privind toi debitorii pe care persoana declarant i-a raportat n luna respectiv. Pentru fiecare debitor raportat, raportul lunar conine toate informaiile disponibile la Centrala Riscurilor Bancare referitoare la creditele i angajamentele de care acesta a beneficiat de la toate persoanele declarante, fr a se preciza identitatea instituiei creditoare (situaia riscului global); ca rspuns la interogrile (cereri de consultare) on-line n cazul crora persoanele declarante pot solicita dou tipuri de informaii: situaia riscului global i situaia creditelor restante (pe o perioad de apte ani).

Trebuie precizat c pentru debitorii raportai de persoanele declarante, informaiile sunt furnizate necondiionat, n timp ce, pentru clienii - debitori poteniali, accesul persoanelor declarante este condiionat de obinerea prealabil a acordului clienilor respectivi. Sisteme similare de gestiune a informaiilor de credit funcioneaz cu succes n ri din Uniunea European cu un grad ridicat de intermediere financiar, cum sunt: Austria, Belgia, Frana, Germania, Italia, Portugalia, Spania.

89

8.4.

Bncile comerciale in Romania

Legea bancar nr. 33/1991 arat la art. 3 c societile bancare sunt persoane juridice al cror obiect principal de activitate l constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice i fizice sub form de depozite sau instrumente negociabile, pltibile la vedere sau la termen, precum i acordarea de credite. Bncile se pot constitui n Romnia numai cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societile comerciale i pe baza autorizaiei Bncii Naionale. Bncile au, n general, un rol operativ. Ele nu au dreptul s ncheie contracte, nelegeri, convenii, care s le asigure o poziie dominant pe piaa monetar sau n politica financiar-bancar. Bncile nu pot obine avantaje pe baza concurenei neloiale. Bncile sunt obligate s deschid conturi curente la Banca Naional i s menin la aceasta rezerve minime obligatorii. De asemenea, bncile pot deschide i alte conturi la banca central. Bncile comerciale efectueaz o mare gam de operaiuni printre care: depozite la vedere i la termen, operaiuni n cont, operaiuni cu numerar, fr numerar i cu titluri. Una din activitile principale ale bncilor comerciale este creditarea. La acordarea creditelor, bncile comerciale urmresc ca agenii economici s prezinte credibilitate, n vederea rambursrii la scaden a mprumuturilor. De aceea, bncile comerciale solicit agenilor economici ce vor s se mprumute, garanii cu bunuri mobile i imobile. Operaiunile de creditare i de garanii se concretizeaz i n contracte de credite. Bncile comerciale pot cumpra, vinde, ine n custodie i administra active monetare, pot executa transferuri, operaiuni de virament, clearing. De asemenea, ele pot primi titluri n gaj i n pstrare. Alte operaiuni cu pondere destul de mare n activitatea bncilor se refer la: operaiuni valutare, operaiuni cu metale preioase, cu alte valori care au un grad mare de lichiditate, plasamente, gestionare, pstrare i comer cu titluri de valoare, consulting bancar, garanii, mandatri, alte operaiuni proprii sau n contul clienilor. Bncile au larg autonomie n utilizarea profitului. Ele i constituie provizioane pentru risc, fond de dezvoltare, pot dispune de o mare parte a profitului net, chiar dac sunt societi comerciale cu capital majoritar de stat. Bncile pot participa cu fonduri proprii la activitatea unor ageni economici, dar fr s depeasc 20% din capitalul firmei. De asemenea, creditele acordate de banca comercial unui singur agent economic nu pot depi (cumulat) 20% din capitalul i rezervele acestei instituii de credit. n perioada de tranziie ctre economia de pia atragerea depozitelor i desfurarea activitii de creditare constituie funcii de interes public; de aceea, bncile comerciale cad sub incidena regimului instituiilor publice (evident c doar ntr-o anumit msur). Cu toate c activitatea bncilor a devenit foarte complex, totui esena acesteia este mijlocirea creditului i efectuarea plilor ntre agenii economici sau/i persoane fizice. Deci bncile reprezint instituii primitoare i distribuitoare de capital. Legea bancar a Romniei din 1934 definete foarte bine conceptul de banc, concept care a rmas valabil i de mare actualitate. Prin Legea bancar din 1934 se arat c Prin ntreprinderea de banc se nelege orice ntreprindere comercial, al crei obiect principal este acela de a svri orice fel de operaiuni asupra sumelor de bani n numerar, asupra creditelor, asupra efectelor de comer, asupra diferitelor valori negociabile, precum i alte operaiuni n legtur cu acestea. Sunt i bnci care au o activitate mai limitat i anume, de a acorda credit sau de a garanta creditul. Se poate afirma de fapt, c o banc este instituia care se ocup de comerul cu bani sub orice form, cu mijlocirea creditului i cu efectuarea tuturor serviciilor ce se refer la moned, titluri, creane, deci la orice fel de bunuri mobiliare n afar de mrfuri.
90

Bncile, ca orice alte societi comerciale, au ca scop al activitii lor, obinerea de profit, deci ctigul sau rentabilitatea capitalului. n aceste cazuri exist o colaborare, att n privina atragerii i utilizrii capitalului, ct i n privina conducerii, a mijloacelor i intereselor particulare i celor ale statului. Privit din acest unghi de vedere, banca comercial poate fi considerat ca o asociaie de capitaluri. ncepnd din 1998, acioneaz Legea bancar nr. 58/1998, care stipuleaz noi criterii i condiii de desfurare a activitii bancare n ara noastr. Principalele nouti ale reglementrilor prin aceast lege se refer la urmtoarele: - a disprut termenul de banc comercial, fiind nlocuit cu cel de banc (n multe privine); - pot fi autorizate s desfoare activitate bancar i alte instituii dect cele bancare, cu respectarea prevederilor acestei legi; - sunt introduse definiii i se precizeaz unele concepte din activitatea bancar (banc, filial, afiliat, depozit, credit, acionar semnificativ, ordin, capital etc.); - se precizeaz mai clar ce cuprinde documentaia de credit; - se pune accent pe sporirea prudenei bancare i supravegherea prudenial bancar; - se precizeaz mai bine ce fel de activiti sunt permise bncilor; - autorizarea bncilor; - fuziunea i divizarea bncilor; - conflictul de interese; - secretul profesional; - transferul de fonduri; - administrarea special a bncilor. De exemplu, n cele ce urmeaz prezentm precizrile fcute n privina activitilor permise bncilor: acceptarea de depozite; contractarea de credite; operaiuni de factoring; scontarea efectelor de comer; forfetare; emiterea i gestiunea instrumentelor de plat i de credit; pli i decontri; leasing financiar; transferuri de fonduri; emiterea de garanii i asumarea de angajamente; tranzacii n cont propriu sau n contul clienilor cu: - cambii, cecuri, certificate de depozit; - valute; - instrumente financiare derivate; - valori mobiliare; - metale preioase i pietre preioase. intermedierea n plasamentul de valori mobiliare i oferirea de servicii legate de acesta; administrarea de portofolii ale clienilor, n numele i pe riscul acestora; custodia i administrarea de valori mobiliare; depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare; nchirierea de casete de siguran; consultan financiar-bancar; operaiuni de mandat; activiti la bursa de valori.
91

CAPITOLUL IX
PRINCIPALELE OPERAIUNI I TEHNICI BANCARE

9.1. Operaiunile pasive ale bncilor

n principiu, operaiunile pasive reprezint constituirea resurselor fiecrei bnci comerciale. Alturi de operaiunile active, cele pasive constituie baza activitilor bncilor comerciale. Pe lng aceste dou feluri de operaiuni mai sunt: - operaiuni accesorii; - operaiuni conexe. Operaiunile accesorii sunt: - de cumprare, vnzare, custodie i administrare de active monetare; - de transferuri; - de operaiuni de clearing i alte operaiuni de virament; - de primire de titluri n gaj sau n pstrare. Operaiunile conexe sunt: - operaiuni valutare; - operaiuni cu metale preioase sau cu obiecte confecionate din metale preioase; - plasamente de titluri; - gestionarea, pstrarea i comerul cu titluri; - consulting bancar; - garanii; - mandatri n contul clienilor. Operaiunile pasive Pentru nelegerea acestor operaiuni pornim de la idea c banca este o ntreprindere ce primete i plaseaz capital. Banca are ca activitate principal stimularea i primirea de depozite n numerar (deci colectarea de capitaluri) i plasarea lor n activiti economice pe calea creditelor care pot imbraca diferitw forme cum vom vedea la capitolul urmator. Operatiunile pasive reprezinta operatiuni de atragere si constituire a resurselor , dintre care cele mai importante sunt: 1. atragerea de depozite de la persoane fizice si juridice 2 imprumuturi de la clientela bancara si nebancara 3 constituirea capitalului social si a fondurilor proprii 1. Depozitele bancare apar sub forma conturilor curente , a depozitelor la vedere si a celor la termen :
92

conturile curente sunt destinate operatiunilor curente de incasari si plati. Dobanda bonificata la aceste conturi este mult mai mica decat dobanda la depozitele la termen. depozitele la vedere sunt destinate sa primeasca sume pe termen scurt , care pot fi retrase fara preaviz sau in cazul unor sume importante cu un preaviz pe care banca il solicita. Dobanda bonificata este mai mare dacat cea aferenta conturilor curente dar mai mica decat cea aferenta depozitelor la termen depozitele la termen care urmresc fructificarea unor economii pe un termen mai lung. Depozitele la termen sunt remunerate la un nivel mai ridicat care sa compenseze imobilizarea fondurilor depuse . Retragerea sumei inainte de scadenta se sanctioneaza de catre banci prin recalcularea dobanzii la nivelul conturilor curente. Depozitele la termen pot fi pe o perioad de: - 1 lun; - 3 luni; - 6 luni; - 9 luni; - 12 luni; - 24 luni. Bancile pot atrage si depozite interbancare care reflecta depozitele constituite de alte banci la banca respectiva. Acestea pot fi : la vedere ( egale cu o zi lucratoare) , la termen (pe un termen fix) si colaterale ( constitite sub forma de garantie). Banca atrage resurse disponibile de pe piata financiara si le utilizeaza in principal in acordarea de credite , plasarea in titluri ( bonuri de tezaur, certificate de trezorerie ) sau constituirea de depozite la alte banci. Constiturea resurselor presupune costuri pentru banci materializate in dobanzile platite la depozite si imprumuturi atrase. In Romania , ratele dobanzii ce sintetizeaza activitatea zilnica pe piata interbancara sunt cunoscute ca ROBID si ROBOR. ROBID ( Romania interbank bid rate) reprezinta rata dobanzii pentru depozitele atrase de banci , respectiv pretul mediu la care se cumpara fondurile de pe piata interbancara. ROBOR (Romania interbank offered rate) reprezinta rata dobanzii pentru depozitele plasate la banci , respectiv pretul mediu la care se vand fondurile pe piata interbancara. ROBID este o rata pasiva de dobanda , iar ROBOR o rata activa. Ambele se determina ca medii ale cotatiilor bancilor la ora 11a.m. in fiecare zi lucratoare si pentru maturitati diferite. 2. Imprumuturile de la clientela bancara pot fi : Imprumuturi de la Banca Centrala Imprumuturi interbancare

Imprumuturile de la Banca Centrala cuprind imprumuturile garantate cu titluri de stat sau cu titluri acceptabile. Imprumuturi interbancare cuprind imprumuturile primite de la banci, grupate in functie de termene , astfel: - imprumuturi de pe o zi pe alta de la banci pentru maxim o zi lucratoare - imprumuturi la termen , pe o durata mai mare decat o zi lucratoare - imprumuturi financiare primite de la banci nerezidente , avand ca beneficiari finali agenti economici nefinanciari, rezidenti.

93

3. Capitalul social este alcatuit din totalitatea valorilor nominale a actiunilor emise de banca. Actiunile pot fi nominale sau la purtator . Pentru societatile bancare BNR stabileste si actualizeaza nivelul minim al capitalului social . Bancile comerciale pot majora nivelul capitalului social in baza hotaririi actionarilor si cu acordul BNR , utilizand urmatoarele surse: - emiterea de actiuni - prime legate de capital ramase dupa acoperirea cheltuielilor legate de operatiunile respective - rezerve constituite din profitul net - diferente din reevaluarea patrimoniului - obligatiuni , dividende su datorii convertibile in actiuni - rezerve constituite din difernte de curs valutar, conform normelor legale Datoriile subordonate reprezinta imprumuturi primite in urma unor emisiuni de titluri sau imprumuturi subordonte , cu o scadenta nedeterminata sau indepartata , a caror rambursare este conditionta de anumite clauze contractuale.Datoriile subordonate sunt incluse in categoria capitalului suplimentar bancar,pana la nivelul de 50% din capitalul propriu.

9.2. Operaiunile active ale bncilor comerciale

Sunt operaiunile prin care banca i angajeaz resursele n vederea ndeplinirii funcionalitilor statutare i a obinerii de profit. Operaiunile active sunt: - de creditare a agenilor economici; - de creditare a persoanelor fizice; - de plasament. Creditul este operatiunea prin care o parte numita creditor, pune la dispozitia unei alte parti , numita debitor , in schimbul unui pret ( dobanda) si sub constarngerea respectarii unor conditii minimale. Conditiile privesc elemente cum sunt: identificarea subiectilor raportului de creditare:debitorul si creditorul promisiunea de rambursare a sumei imprumutate , respectiv de stingere a obligatiei asumate dobanda termenul de rambursare 1. Operaiunile de creditare a agentilor economici sunt: - pentru nevoi de capital fix; - creditarea cheltuielilor de exploatare a agenilor economici Creditele privind cheltuielile de exploatare sunt: a.Creditarea creanelor comerciale. Aceasta nseamn preluarea contra moned a creanelor comerciale pe care ntreprinderile furnizoare le au asupra clienilor lor. Este vorba de fapt de o operaiune de scontare. Scontarea nseamn cesiunea cambiei ctre un alt beneficiar n schimbul valorii actuale a cambiei.

Va=Vn- S
n care: Va = valoarea actual a cambiei;
94

S = scontul, adic dobnzile pentru perioada de scontare pn la scaden; Vn = valoarea nominal

Scontarea are urmtoarele trsturi: - cedarea cambiei prin scontare care are caracter de act de vnzare-cumprare; - scontarea cambiei este o vnzare special (se stabilesc obligaii pentru transfer, trgtor); - scontarea cambiei este o operaiune de creditare (reprezint transferul unui instrument de creditare i determin plasarea resurselor unei bnci) pe un termen, pentru care se primete dobnd. Deci, scontarea este operaiunea prin care creditul comercial se transform n credit bancar. Pensiunea este operaiunea bancar prin care banca preia cambiile pe care le vinde beneficiarul, cu condiia rscumprrii lor de ctre acesta la termenele convenite. Aceste operaiuni se desfoar ndeosebi ntre bnci. Banca cumprtoare primete angajamentul de rscumprare emis de beneficiar i borderoul efectelor respective. b.mprumutul pe efecte comerciale n gaj Se practic n cazul n care banca apreciaz pozitiv solvabilitatea beneficiarului de cambii. mprumutul asigur, de regul, doar parial, valoarea nominal a cambiilor depuse n gaj. mprumuturi de gaj pe efecte publice i aciuni (lombard), se efectueaz cnd exist o abunden a titlurilor de mprumut. c. Credite de trezorerie Sunt credite pe termen scurt. Sunt legate de buna desfurare a ciclului de fabricaie i comercializare. Aceste credite cuprind : - avansul n cont curent; - credite specializate; - de campanie; - pentru stocuri; - de prefinanare; (ex. aceste credite pot fi acordate pentru loturi destinate exportului). 2. Operaiunile de creditare a persoanelor fizice: - creditare pentru locuine; - creditare pentru bunuri de folosin ndelungat; - creditarea cheltuielilor curente; - mprumuturi personale; - mprumuturi pe baza crilor de credit. 3. Operaiunile de plasament cuprind: - achiziionarea de efecte publice i aciuni. Bncile vor s dein n general active uor lichidabile (bonuri de tezaur, titluri de mprumuturi de stat); - imobilizarea activelor bncii n titluri, reduce posibilitatea de creditare a economiei naionale.

95

9.3. Contractele bancare

Obiectul contractelor bancare l constituie operaiunile bancare. Contractele fac parte din categoria actelor juridice consensuale care se ncheie pentru activitatea practic bancar. Contractele bancare sunt contracte de consens la prevederile de adeziune. Culpa contractual a bncilor apare: - cnd rezilierea se face unilateral fr s se respecte legea; - cnd nu se verific un efect de comer - cnd o cambie este prezent cu ntrziere la plat; - cnd refuz nejustificat s plteasc un cec; - ntrzierea cu plat a efecturii unei operaiuni ordonate de client; - furnizarea de ctre banc a unor informaii false. Felurile contractelor bancare: - de cont de depozit cu urmtoarele operaiuni: - deschiderea contului; - blocarea ; - nchiderea; - transferul; - calculul soldului; -de virament (giro); -de cont curent; -de creditare; -de leasing; -de garantare; -de asigurare; -de pli (VISA etc.); -alte contracte.

9.4. Securitizarea (Titlurizarea ) creantelor bancare

Securitizarea reprezinta tehnica de transformare a unui activ nelichid intr-un titlu negociabil (Asset backed securities). Securitizarea a aparut din necesitatea asigurarii unei lichiditati crescute a bancii odata cu expansiunea creditelor ipotecare care imobilizeaza activele bancii pe perioade lungi (15-20 ani). Principiul securitizarii consta in vanzarea de active de catre o entitate ( o banca , in general)catre o structura specifica numita Special Purpose Vehicle (SPV). Acesta structura este construita in afara sistemului bancar .Totalitatea activelor preluate de la banci de aceste SPV-uri permit emiterea de titluri negociabile (actiuni).Calitatea titlurilor emise de SPV depinde de riscurile asociate , evaluate de agentiile de rating. Categoriile de active care pot face obiectul securitizarii sunt: creditele ipotecare creditele de consum imprumuturile pe carti de credit imprumuturi acordate companiilor
96

creante asupra clientelei credite de finantare a proiectelor de investitii

Mecanismul securitizarii Banca SPV

Active

Active

Titluri ABS

Operatiunile de securitizare sunt dificile datorita urmatoarelor constrangeri: timpul de montaj este destul de lung ( intre doua si sase luni) , daca nu intervine o agentie de rating volumul important al comisioanelor care influenteaza repartizarea costurilor ( upfront fees) Securitizarea se justifica economic doar atunci cand activele bancii au mult mai multa valoare in exteriorul decat in interiorul acesteia. Securitizarea prezinta atat avantaje cat si dejavantaje atat pentru banca cat si pentru investitori, mentionate in tabelul urmator: Avantaje pentru banca 1. 2. 3. 4. eliminarea unor active din bilant sursa de finantare alternaiva discretie dezvoltarea activitatii pe pietele financiare 5. separarea intre domicilierea datoriei si detinerea sa in portofoliu Inconveniente pentru banca Avantaje pentru investitori 1.accesul la noi produse financiare 2.randament ridicat 3.efect de diversificare a portofoliilor

Dezavantaje pentru investitori

1. montajul este complex 1.montaj complex 2. costuri importante 2.riscuri pentru titlurile riscante 3. plasament dificil al titlurilor ce corespund partilor de datorie cele mai riscante
97

Securitizarea creditelor ipotecare se realizeaza prin tehnica Collateralized Loan Obligation (CLO), aparuta in Statele Unite la sfarsitul anilor `80. Aceasta tehnica permite transformarea prin mecanismul securitizarii a activelor cu grad ridicat de risc in active tranzactionabile pentru investitori. Interesul bancilor pentru CLO este justificat de capacitatea lor de a elibera o parte din capitalul bancii afectat de creditele ipotecare. Pentru a construi un CLO , banca se adreseaza unei agentii de rating care analizeaza calitatea portofoliului propus de banca dupa urmatoarele criterii: ansamblul creditelor supuse securitizarii corespunde unui numar minim de debitori (minim 30) creditele corespunzatoare unui debitor nu trebuie sa depaseasca 8 % din volumul portofoliului durata medie a creditelor din portofaliu este omogena diversificarea suficienta pe sectoare de activitate In urma analizei agentia de rating detaliaza pentru fiecare debitor riscul de neplata si rata de recuperare a datoriei.Urmeaza apoi etapa decuparii portofoliului in functie de ratinguri care dau o masura a riscului. In activul SPV se regasesc creditele preluate de la banca , iar in pasiv titlurile de datorie emise in contrapartida lor , clasificate in functie de ratinguri. Activ Pasiv Credite securitizate ( 100 %) Obligatiuni AA+ (70 %) Obligatiuni AObligatiuni BB Titluri fara rating (10 %) (5%) (15 %)

Conditia de plasament pentru un CLO este gasirea unor cumparatori interesati de transele cele mai riscante intrucat transele de datorie de calitate (AAA pana la AA si chiar A) sunt usor plasabile. Ultima transa ( titlurile fara rating) este numita capital si ramane in gestiunea bancii , fapt ce da incredere investitorilor.

98

CAPITOLUL X
CREDITAREA, PRODUS BANCAR PRINCIPAL

10.1 Tehnica formrii dobnzii la credite. Calculul dobnzii.Factorii ce determina rata dobanzii.
Unul dintre factorii cheie n activitatea bancar este realizarea unei relaii optime ntre dobnzile primite i cele pltite, avnd n vedere c aceast diferen va reprezenta n final ctigul bncii (profitul). Din analiza activelor i pasivelor se deduce c fiecare din acestea are costul sau ctigul propriu pentru banc. Modificarea ratei dobnzii are un impact serios asupra volumului produselor de creditare de exemplu, datorit dobnzilor reduse (din punctul de vedere al bncii), produsele de economisire au nceput s devin baza resurselor de creditare ale bncilor comerciale. Dobnda trebuie prezentat neaprat alturi de conceptele capital, credit, risc. Ea apare n procesul creditrii. Creditul fiind actualmente cel mai important produs al bncilor comerciale din ara noastr , determin dobnda ca fiind o partea costului su Costul creditului apare alturi de risc ca o component de baz a preului produsului bancar numit credit. Din punctul de vedere al bncii creditoare sau debitoare conteaz foarte mult la calculul dobnzii dac aceasta este fix sau variabil. Uneori la dobnda practicat de banc se adaug o marj n funcie de coeficientul de risc. Marja se adaug la dobnda de baz care se formeaz n funcie de dobnzile de pe piaa interbancar, iar cte o dat n funcie de dobnzile practicate chiar pe piaa monetar (ex.: piaa hrtiilor de valoare). Dobnzile pot fi calculate i pltite lunar, trimestrial semestrial i anual. Clienii vor s tie ct i cost mprumutul motiv pentru care acord o mare atenie calculului dobnzii i vor s fie specificat n contractul de mprumut. Calculul dobnzii are n vedere n primul rnd, deci, costul fondurilor i dobnda interbancar. De asemenea, avem n vedere, varietatea foarte mare a dobnzii (la credite, la depozite, la disponibilitile le vedere, pentru bonuri de tezaur, pentru obligaiuni, pe obiecte de creditare, la certificate de depozit, la carnetele de economii etc.) Calculul dobnzii cuprinde: 1. Dobnda simpl se calculeaz dup formula: D= unde: D = C = t = r = c.t.r 36000

masa dobnzii (dobnda), capitalul mprumutat sau investit (creditul n cazul nostru): timpul n zile; rata dobnzii.
99

De aici putem determina rata dobnzii: D 36000 c.t Acest calcul este utilizat de ctre bncile comerciale n cazul creditelor pe termen scurt, sau n cazul depozitelor. Suma dobnzii este proporional cu mrimea creditului, cu durata creditului i cu rata dobnzii. 2. Dobnda compus. Se utilizeaz tot mai mult de ctre bncile comerciale. Actualmente, ea se calculeaz nu numai la creditele mai mari de 12 luni, ci i pentru unele credite pe termen scurt, pentru dobnzile la termen. n esen, dobnda compus cuprinde i capitalizarea (fructificarea) dobnzii simple. De exemplu, bncile comerciale au interesul s atrag depozitele de la agenii economici i persoanele fizice, acestea tinznd s devin cea mai important resurs de creditare. Ca atare, ncepnd cu anul 1994, cele mai multe dintre acestea au practicat dobnda compus la depozitele la termen de un an. n general, creditele pentru investiii au o rat a dobnzii, care ia n calcul capitalizarea sau actualizarea. Dobnda compus presupune ca la sfritul fiecrei perioade de timp (de exemplu, luna), la suma ce reprezint depozitul sau creditul s se adauge o alt sum (dobnd) care intr n calculul pentru luna urmtoare. Deci la sfritul perioadei, unitatea bneasc devine 1+ d = f (factor de multiplicare). Capitalul iniial (creditul, depozitul) devine capital final (dup ce este nmulit cu factorul de multiplicare). Deci capitalul final (c1) va fi: r= r C1 = C 0 1 + 100 n care: n = nr. de luni sau ani (perioade). Rata dobnzii compuse se calculeaz: 1+ r r = 100 1 100 n unde: r = rata anual a dobnzii simple; n = numrul de perioade de capitalizare dintr-un an (nr. de luni, de exemplu). Deci n cazul dobnzii compuse, difer n mod periodic mrimea capitalului mprumutat, adic a sumei plasate. n bncile comerciale calculul dobnzilor se face n conformitate cu o modalitate elaborat de departamentul contabilitii. Calculul se face lunar, n prima zi lucrtoare a lunii pentru toi clienii. ncasarea dobnzilor de ctre bnci se face lunar, cu prioritate fa de alte datorii, din disponibilitile existente n conturile curente ale beneficiarilor de credite. n economia de pia, mrimea dobnzii poate fi privit i ca un rezultat al negocierii ntre banc i agentul economic. Dar mult mai muli factori influeneaz dobnda, nivelul acesteia, scderea sau creterea ei. Printre factorii ce determin nivelul dobnzii subliniem:
100
n n

1. Necesitatea ca bncile s desfoare o activitate rentabil. Din acest punct de vedere, rata profitului bancar influeneaz direct mrimea dobnzii rata ei. n condiii de stabilitate economic i de echilibru ntre cererea i oferta de credite, se poate afirma c rata profitului bancar influeneaz hotrtor mrimea dobnzii. 2. Inflaia este un factor care poate avea influene majore asupra mrimii i ratei dobnzii. Dac inflaia este galopant, efectele asupra dobnzii sunt catastrofale. Este vorba nu numai c se stabilesc rate ale dobnzii care depesc orice rat a rentabilitii, ori ritm al creterii economice, ci de o situaie i mai periculoas i anume s existe o dobnd real negativ, ceea ce este contrar teoriei economice. Cu toate c rata dobnzii este foarte mare, ea nu poate ine pasul cu rata inflaiei i asistm la existena unor pierderi pentru bnci, la o reducere a capitalului lor social. A fost cazul anilor 1992 i 1993, cnd ratele dobnzilor au ajuns pn la 160-180%, dar rata inflaiei se situa la peste 300%. 3. Cererea i oferta de credit, raportul dintre ele nu pot rmne n afara factorilor ce influeneaz mrimea dobnzii. n perioada de criz economic, n primii ani de tranziie, raportul dintre cererea i oferta de capitaluri pentru creditare este mult n favoarea primei. Ca urmare a penuriei generale de fonduri, de resurse, rata dobnzii crete foarte mult i declaneaz o mare cerere de credite ceea ce a determinat bncile comerciale s mprumute foarte mult de la Banca Naional. Este vorba de utilizarea unor credite de refinanare i, deci, luarea n calculul dobnzii i a celei cerute de ctre banca central. Dimpotriv, ntr-o economie de pia consolidat, exist surplus de capital i masa dobnzii scade, ntruct exist multe bnci, iar acestea nu pot s-i plaseze capitalul altfel. Cnd economiile bneti vor putea deveni o resurs principal de creditare i capitalul disponibil pentru creditare va exista ntr-un volum mare, oferta va depi cererea i dobnda la credite va fi mic. 4. Lichiditatea debitorilor (solicitanilor de credite) este un factor al mrimii dobnzii. Bncile prefer s acorde credite pe termen scurt pentru c lichiditatea este mai mare. O angajare pe o perioad lung, nseamn, automat, reducerea lichiditii i deci dobnzi mai mari. 5. Riscul de nerambursabilitate influeneaz direct proporional mrimea dobnzii. Cu ct riscul este mai mare, majorarea ratei dobnzii apare ca o msur justificat, luat de bnci, pentru a-i recupera mai repede fondurile. Legat de acest aspect, apare i necesitatea separrii a dou elemente ale dobnzii i anume, o dobnd propriu-zis (pur) i o parte fixat pentru recuperarea riscului nerambursrii (acoperirea creditelor sau prii din credite imposibil de rambursat). 6. Durata de creditare. Cu ct durata este mai mare, cu att i dobnda este mai mare. Aici trebuie s facem distincie clar ntre masa dobnzii, care crete o dat cu perioada de creditare, i rata dobnzii care rmne constant. 7. Mrimea creditului. La un volum foarte mare de credite, dobnda este evident mai mare. 8. Stabilitatea economic. Instabilitatea economic nseamn dobnzi mari pentru ca bncile s fac fa unor situaii conjuncturale negative. 9. Dobnd de pe piaa financiar i chiar de pe pieele externe. De exemplu, dac dobnda pltit de bnci la depozitele persoanelor fizice i juridice este mare, dobnda la creditele acordate agenilor economici va fi mai mare dect n cazul n care aceste bnci ar folosi fonduri proprii pentru creditare.

10.2 Tehnica determinrii costului capitalului

Creditul, dobnda sunt prezente n activitatea bncilor i agenilor economici, ca urmare a insuficienei autofinanri i deci apariiei fenomenului economic de ndatorare.
101

Pentru determinarea costului capitalului mprumutat sunt luai n considerare mai muli factori, printre care - creditele acordate; - costul resurselor pentru banc ce acord creditele; - serviciile de efectuare a plilor de ctre bnci; - depozitele i economiile; - taxa scontului; - dobnzile practicate pe piaa financiar; - comisioanele; - spezele reale (salariile personalului bancar, salariul custodelui gajului de mrfuri sau comisionul acestuia, onorarii, expertize, deplasri etc.); - costul altor produse bancare. Dac unii din aceti factori au un rol concret i pot fi cuantificai, alii sunt de politic economic general. De exemplu, taxa scontului ndeplinete proprietile ambelor grupe de factori. Astfel, taxa scontului se fixeaz precum orice rat a dobnzii, dar nivelul ei (mai ales sub forma creditului de refinanare de la Banca Naional) se stabilete i n scopul de a feri puterea de cumprare a agenilor economici de oscilaii, ct i pentru a stvili cererile masive de credite fr justificare economic. n general, costul capitalului concretizat n creditele acordate agenilor economici se stabilete n funcie de dobnda la aceste credite, care, la rndul ei, are la baz costul resurselor i dobnda interbancar. Costul capitalului este, deci, n primul rnd, costul finanrii. n modul cel mai simplu, costul capitalului mprumutat de ctre agenii economici se calculeaz dup urmtoarea relaie; C i = C rb + C pl + Pp unde Ci = costul mprumutului (capitalului); Crb = costul resurselor bncii care mprumut; Cpl = costul plii creditului (transferul, resurselor sumelor ncasate, ratelor scadente, ncasarea dobnzilor); Pb = profitul bncii. Desigur c atunci cnd opteaz pentru un credit, agentul economic are n vedere nu numai costul mprumutului, ci totalul costurilor de capital (deci ale ntregului su capital), inclusiv costurile de funcionare i de investiii. Scderea ratei dobnzii i deci a costului capitalului este o cale de ncurajare a produciei i investigaiilor, i contribuie la sporirea produciei de bunuri i servicii i la creterea vitezei de circulaie a banilor.

10.3 Creditarea agenilor economici

n general nevoia de creditare apare din lipsa de fonduri proprii, pentru a face fa n ntregime cheltuielilor ocazionate de desfurarea normal a activitii complexe a fiecrui agent economic (producie, investiii, activitate comercial etc.). La orice agent economic, apar dezechilibre, disfuncionaliti n cadrul trezoreriei, al gestiunii ntreprinderii. De aceea, creditul de trezorerie ocup o pondere nsemnat n totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar cnd activul circulant din bilan nu poate fi acoperit integral din ncasri i din fondul de rulment. Se poate afirma c n cadrul creditelor de exploatare, creditul de trezorerie deine primul loc. Orice agent economic deine active circulante importante, determinate n primul rnd, de activitatea de producie i n al doilea rnd, de
102

creanele asupra clientelei. La orice agent economic, sursele de finanare trebuie s fie suficiente pentru a face fa nevoilor de acoperire a activului circulant. n ara noastr, fondul de rulment are n general un volum mai mare dect n rile cu economie dezvoltat, ca urmare a vitezei mai mici de rotaie a mijloacelor circulante n general i a ciclului de fabricaie mai lung. De aceea, avnd n vedere i faptul c mijloacele proprii de finanare sunt limitate, putem afirma c la noi, necesitatea creditelor bancare este mai mare. Adugm la cauzele de mai sus i stocurile mari de produse finite care nu se vnd (ca urmare a nefolosirii marketingului vnzrii) i ncasrile restante, care au ajuns la un nivel de nesuportat. Necesarul total de fonduri i deci i de credite este determinat i de modul de gestionare a agentului economic. Dac printr-o gestionare eficient a fondurilor se poate asigura rotaia stocurilor, recuperarea mai rapid a creanelor nemobilizate, obinerea prelungirii creditului furnizorilor, creterea avansurilor primite de la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere a necesarului de credite al agenilor economici. Exist mai multe clasificri ale creditelor bancare acordate agenilor economici n funcie de varietatea i complexitatea raporturilor de creditare de gruparea operaiunilor de credit. n economiile de pia exist cinci mari feluri de credite i anume: - creditul bancar; - creditul comercial; - creditul obligatar; - creditul ipotecar; - creditul de consum. 1. Creditul bancar este acordat de ctre bnci persoanelor fizice i juridice pe termen scurt, mijlociu sau lung. Aceste credite se pot acorda cu sau fr nscrisuri, cu garanii reale sau fr, pe obiecte ale creditrii sau global. 2. Creditul comercial se acord sub form de marf. El satisface att interesul productorului (deci agentului economic productor) de a vinde mai repede marfa, ct i pe cel al comerciantului care nu are fonduri s le elibereze direct la primirea mrfii. 3. Creditul obligatar apare n raporturile dintre instituii de stat i agenii economici n calitate de debitori, pe de o parte i creditori, pe de alt parte. Aceste raporturi se concretizeaz n faptul c primii emit obligaiuni, iar creditorii sunt subscriitori i deintori ai acestor obligaiuni. 4. Creditul ipotecar este destinat activitii imobiliare i se bazeaz n principiu pe proprietatea privat. El presupune o convenie ntre creditor i mprumutant care cuprinde, n esen, proprietatea (ca garanie a rambursrii mprumutului), condiiile i scadenele, penalitile i circumstanele n care se poate pierde proprietatea. 5. Creditul de consum se acord pe termen scurt sau mijlociu, persoanelor individuale, pentru acoperirea valorii mrfurilor i serviciilor procurate din comer sau pentru recreditarea creanelor contractate n acest scop. Bncile comerciale din ara noastr acord urmtoarele tipuri de credite, n funcie de scopul pentru care sunt solicitate: - credite pe termen scurt, cu durata de rambursare de pn la 2 ani; - credite pe termen mediu cu durata de rambursare de 1-5 ani; - credite pe termen lung cu durata de rambursare de peste 5 ani. Creditele pe termen scurt sunt de urmtoarele feluri: 1. Credite pentru activitatea curent: - pentru aprovizionri n vederea realizrii produciei; - pentru efectuarea altor cheltuieli de producie i de ntreinere (salarii, reparaii etc.);
103

- rentregirea fondurilor ncorporate n produse livrate, cu lucrri executate i servicii prestate, aflate n curs de ncasare; - efectuarea cheltuielilor privind achiziionarea, depozitarea, prelucrarea i desfacerea produselor la fondul de consum sau la fondul pieei; - cheltuieli pentru producia anului urmtor (producia neterminat); - animale i psri tinere i adulte - efectuarea cheltuielilor de ntreinere i exploatare a lucrrilor de mbuntiri funciare; - efectuarea cheltuielilor anticipate pentru revizii periodice la agenii economici cu activitate sezonier; - efectuarea cheltuielilor pentru pstrarea serviciilor la teri; - alte credite curente. 2. Credite pentru stocuri sezoniere. Acestea se acord pe baza situaiilor de stoc pentru materii prime, materiale i produse finite. 3. Credite pentru nevoi temporare. Credite pe termen lung i mediu sunt de urmtoarele feluri: - pentru realizarea de noi capaciti i tehnologii; - pentru modernizarea capacitilor i tehnologiilor existente; - pentru achiziionarea de maini, utilaje, instalaii, agregate, mijloace de transport; - pentru lucrri de construcii-montaj; - pentru nfiinarea i modernizarea de plantaii de vii, pomi i arbuti fructiferi; - pentru achiziionarea sau trecerea la turma de baz a animalelor de producie (taurine i ovine), reproducie i de munc; - pentru achiziionarea sau construirea de locuine i anexe gospodreti; - pentru alte investiii. n accepiunea modern a economiilor de pia occidentale, creditele bancare sunt de urmtoarele tipuri: 1. Creditele de funcionare sau de trezorerie sunt credite de exploatare care finaneaz activul circulant. Ele cuprind: - facilitatea de cas; - lipsa de acoperire; - certificatele de trezorerie; - creditul sezonier; - creditul releu. Acestea au caracter global. 2. Credite adaptate la anumite active circulante (specifice), deci nu au caracter global. Ele sunt de urmtoarele tipuri: a) care necesit garanii reale: - avansul pe tipuri; - avansul pe marf; - delegarea de creane (avansul pe pia) b) care nu necesit garanii reale: c) finanarea (creditarea) prin efecte de comer (se finaneaz scont de creane asupra clientelei). Deci este un credit de mobilizare a creanelor (trate, cambii etc.) 3. Credite pentru finanarea comerului internaional. 4. Credite pentru investiii. - credite pe termen mediu;
104

- credite pe termen lung. 5. Credite participative (asigur finanarea unui program de dezvoltare). mprumuttorul poate obine o clauz de asociere i participare la realizarea agentului economic. 6. Creditul locaie. - mobiliar; - imobiliar.

105

CAPITOLUL XI
CREDITELE BANCARE PE TERMEN SCURT.
Pentru a-i defura activitatea, o societate comercial are nevoie de mijloace fixe i mijloace circulante. Mijloacele fixe sunt finanate din capitalul social i/sau pasive pe termen mediu/lung. Mijloacele circulante sunt finanate din capitalul social i/sau pasive pe termen scurt. Tipul facilitii de credit acordat trebuie corelat cu nevoile clientului, avnd ns n vedere scopul acordrii creditului si capacitatea clientului de a-l rambursa. Riscul este diferit n cazul finanrii inventarului (mijloace circulante) sau a sumelor de ncasat (facturi nencasate). Facilitile pe termen scurt sunt cele cu valabilitate de pn la un an i care n general au ca scop finanarea activelor curente mijloace circulante: facilitarea desfurrii activitii zilnice (overdraft sau credite pe termen scurt); facilitarea derulrii unor tranzacii comerciale (acreditive); sprijinirea clientului n lansarea de oferte i executarea unor proiecte (garanii bancare). n cel din urm caz, Banca trebuie s aib n vedere, n plus fa de obinuita analiz financiar, i capacitatea tehnic a companiei de a termina proiectul n termenul stabilit i n bune condiii avnd n vedere complexitatea acestuia.

11.1.Tipuri de Faciliti pe termen scurt

11.1.1. Overdraft Descoperit de Cont Este o nelegere prin care Banca permite clientului s dein un cont separat (cont de overdraft) n lei sau n valut cu un sold debitor pn la un anumit nivel stabilit. Scopul principal este acela de a finana vrfurile lunare i/sau sezoniere de necesiti de lichiditate ale companiei. n funcie de nelegerea dintre Banca i client, specificate n Contractul de Credit, exist Limit de Descoperit de Cont Angajat i Limit de Descoperit de Cont Neangajat. 11.1.2. Scontare de Instrumente de Plat

106

Scontarea este o tranzacie prin care Banca cumpr de la clientul ei instrumente de plat la termen, ce rezult dintr-o tranzacie comercial. Cumprarea instrumentului de plat presupune plata valorii instrumentului de plat respectiv diminuat cu valoarea dobnzii pn la scaden i eventualele comisioane aferente. Prin aceast tranzacie se permite clientului s ncaseze mai devreme o crean viitoare. Banca va aplica, ca masura de diminuare a concentrarii expunerii, limite procentuale de finantare pentru fiecare emitent, in vederea diversificarii portofoliului adus in garantie. In cazurile in care exista o expunere mare pe un singur emitent, Banca trebuie s aib n vedere i situaia economic a cumprtorului. Scontarea de instrumente de plat emise ntre i pentru companii aparinnd aceluiai grup trebuie evitat. 11.1.3. Avansuri Sunt mprumuturi cu valoare determinat pe o perioad de timp determinat. Banca trebuie s cunoasc scopul utilizrii fondurilor, data i sursa de rambursare nainte de acordarea creditului. Aceast facilitate are caracter de repetabilitate n sensul c sumele trase pot fi rambursate i se permit noi trageri n cadrul unei limite globale ca sum i timp. 11.1.4. Prefinanarea Exporturilor Scopul acestei faciliti este de a oferi clientului nostru exportator o finanare pe termen scurt care s acopere perioada produciei (procurarea de materii prime, plata salariilor, a electricitii, a gazului) i pn la ncasarea acesteia. n general, aceast tip de finanare este garantat cu un Acreditiv primit de Banc n favoarea exportatorului. Colectarea fondurilor ce decurg din acest acreditiv vor fi utilizate pentru rambursarea facilitii.

11.2.Procedura de acordare a creditelor pe termen scurt

Procedura de acordare a creditelor si conditiile in care banca acorda creditul sunt diferite pentru fiecare banca , acestea avand propriile reglementari in ceea ce priveste felul creditelor acordate si conditiile de acordare. Toate reglementarile pe care o banca le emite in materie de creditare formeaza asa-zisele Norme de Creditare , pe care banca trebuie sa le aprobe la Banca Centrala si sa le puna in aplicare cu strictete dupa aceea. Cu toate acestea exista foarte multe similitudini asupra procedurii de acordare a creditelor fapt pentru care enuntam mai jos o procedura standard de acordare a creditelor. Acordarea unui credit se concretizeaza in general intr-o documentatie sau propunere de credit, intocmita de obicei de relationship manager sau de ofiterul de credit , si aprobata ulterior de Autoritatile de Aprobare a creditelor pe care fiecare banca le stabileste odata cu reglementarile referitoare la credite. Inainte de a proceda la intocmirea Propunerii de Credit pentru un potential client, Relationship manager sau Ofierul de cont al Departamentului Corporate va avea in vedere conditiile generale care trebuie indeplinite de catre respectivul client pentru a beneficia de expunere de credit, in conformitate cu Strategia de Administrare a Riscurilor Semnificative a Bancii. Aceste conditii sunt urmatoarele:

107

Tara de rezidenta: Banca accepta clienti rezidenti si nerezidenti in limitele de creditare impuse prin strategie. Clientii nerezidenti trebuie sa fie rezidenti intr-una din tarile al caror risc de tara este acceptabil pentru banca;

Originea actionariatului: local, tari din UE, tari din OCDE, Israel, etc.; Tipul de societate: De obicei este acceptata de catre banca orice tip de societate: SA, SRL, fundatii etc, cat si tipurile similare acestora pentru clientii nerezidenti; Aria geografica: Banca limiteaza expunerea de credit pe zone geografice, tinand cont de comportamentul financiar al clientilor din fiecare zone si de riscul pe care il prezinta fiecare regiune;

Tipul de proprietate: de stat, privat, sau alte tipuri; Calitatea managementului: Reputatie buna, experienta in sectorul economic in care isi desfasoara activitatea, transparenta activitatii economice, Capacitatea juridica de a-si asuma obligatii;

Rezultatul consultarii in baza de date CIP, CRB sau alte entitati cu activitate similara: Clientii analizati nu trebuie sa inregistreze restante in evidenta CRB si nu trebuie sa inregistreze incidente in istoricul CIP. Daca totusi se inregistreaza astfel de cazuri Banca va continua analiza solicitand clientilor explicatii rezonabile cu privire la cazurile de neindeplinire a conditiilor si/sau colaterale cu grad de risc scazut;

Rezultatul consultarii la Arhiva Electronica a Garantiilor Reale Mobiliare: Colateralele aduse in garantie pentru creditul acordat nu trebuie sa figureze ca fiind inregistrate in favoarea altor banci, cu exceptia cazurilor de refinantare;

Obiectul de activitate: in afara de companille care desfasoara activitati care potrivit legilor in vigoare sunt interzise, banca accepta orice domeniu de activitate (Leasing, Imobiliar, Comert, Productie, Servicii, Consultanta, Constructii, IT si Telecomunicatii, Servicii, Turism, Agricultura, etc);

Marimea companiei: Companii mari, mijlocii si mici; Vechimea companiei: nou infiintate (cu o vechime mai mica de 6 luni) si peste 6 luni.

In legtur cu Propunerea de Credit trebuie menionate urmtoarele : Pentru ca unui client s-i fie aprobat o facilitate de credit, trebuie pregtit o Propunere de Credit ce trebuie aprobat de Autoritatile de Aprobare a Creditelor ; Structura Propunerii de Credit trebuie s fie corelat cu termenii si condiiile stipulate n Prima Pagin i n Formularul de Propunere de Credit aa cum sunt prezentate mai jos ;

108

Indiferent de tipul facilitii de credit acordate, reanalizarea riscului trebuie fcut cel puin o dat pe an dup aprobarea iniial cu informaii noi (att financiare, ct i comerciale).

O Propunere de Credit Standard este compus dintr-o serie de documente ce trebuie s conin o form i o prezentare uniform pentru a face procesul analizei ct mai facil i mai eficient. Propunerile de Credit standard ale Bncii sunt trimise spre analiz Autoritatilor de Aprobare a Creditelor n urmtoarele cazuri: O nou facilitate de credit i/sau Schimbarea unei faciliti existente i/sau Re-analizarea anual a unei facilitii i/sau In scopuri administrative sau operaionale. Principalele caracteristici ale unei Propuneri de Credit sunt urmtoarele: Pentru ca o Propunere de Credit s fie practic i eficient ea trebuie s fie scurt, clar si concis; Nu toate meniunile din Proceduri sunt bune i suficiente n vederea lurii unei decizii n ceea ce privete acordarea unui credit. Se va pune accent pe acele aspecte care sunt importante sau neclare dac nu sunt explicate corespunztor. Concizia unei Propuneri este hotrtoare n primirea unei aprobri ct mai repede; Trebuie evitata repetarea acelorai informaii i descrierea unor informaii nerelevante n procesul de luare a deciziei; Informatiile trebuie sa fie corecte i noi; Trebuiesc folosite abrevierile obinuite i un limbaj uzual.

Propunerea de Credit standard este compus din trei pri dup cum urmeaz: 1. Prima Pagin (Anexa I): Cuprinde o descriere scurt a scopului prezentrii, a prilor implicate, scopul prezentei cereri, limita i expunerea existent i propus, descrierea termenilor i condiiilor prezentei faciliti supuse spre analiz. 2. Formularul de Propunere de Credit (Anexa II): Prezentare scris ce conine informaiile necesare pentru o analiz corect a riscului; 3. Analize ale Bilanului, Contului de Profit i Pierdere, Cash-Flowului si Ratingului; - In cazul unor tranzacii simple cu risc sczut sau unor propuneri intermediare unde nu au intervenit informaii noi este suficient Propunere de Credit ntr-o form scurt. Acest Propunere de Credit Scurt poate fi realizat n formatul unui Memo i poate avea Prima Pagin sau nu. Ratingul-formularul pentru calculul factorilor calitativi si cantitativi- pregatit pentru fiecare client si calculat conform unei proceduri ce va fi redata pe parcurs. 11.3. PRIMA PAGIN (FRONT PAGE) Prima Pagin conine urmtoarele informaii: Numrul Propunerii de Credit, ce va fi atribuit dintr-un registru special al bncii, registru folosit doar pentru Persoane Juridice. Menionm c Numrul Propunerii de Credit este
109

atribuit o dat pe an i este valabil un an calendaristic, indiferent de numrul de propuneri naintate pentru acelai client pe durata unui an calendaristic; Numele Ofierului de Cont (Relationship manager) care se ocup de relaia clientului cu banca, Locaia unitii, care n cazul nostru este Romania; Numele Sucursalei, care poate fi Centrala sau numele sucursalei Scadena Perioadei de Administrare ce se refer la validitatea relaiei de credit cu respectivul client i care nu poate fi mai mare de un an; Natura Cererii, care poat fi o cerere Nou, o Modificare, o Mrire, o Diminuare sau o Extindere a limitei; Seciunea Descrierii Clientului unde sunt cuprinse informaii ca: nume, adres, numrul de nregistrare la Registrul Comerului, statutul legal, tipul activitatii, calificativul si clasificarea etc.; Tipurile de faciliti, limitele de credit aferente, expunerea actual, limita recomandat i schimbrile survenite ntre actuala i noua limit; Descrierea facilitilor unde urmtoarele informaii sunt necesare: Limita Tipul facilitii Scopul facilitii Durata facilitii Comisioanele i dobnda legate de acordarea facilitii Scadena maxim a unei trageri Rambursarea Garaniile aferente facilitii Alte condiii i documentele necesare Seciunea cu semnturile necesare pentru aprobare. FORMULARUL DE PROPUNERE DE CREDIT

11.4.

11.4.1. Scopul Propunerii Se specifica scopul exact al facilitatii, suma ,moneda si tipul facilitatii 11.4.2. Profilul Companiei i Descrierea Activitii Structura Acionariatului i Structura Grupului Managementul companiei Istoricul companiei Depozite i fabrici Produse/Servicii Clienti Furnizori Relatia cu bancile 11.4.3. Concurena Analiz Economia: evoluie (recesiune, boom, etc.), rata inflaiei, rata dobnzii;
110

 Industria: punctele forte i punctele slabe ale acesteia, evoluia pieei n respectivul domeniu de activitate; Cota de pia a companiei; Concurena: cine sunt concurenii, care este cota de pia a acestora, exist bariere de depit, avantaj tehnologic asupra competitorilor; 11.4.4. 11.4.5. Analiza financiara Contul Profit i Pierderi Bilanul Cash flow Proiectie Cererea de Credit

11.4.5.1 Descrierea Facilitii- metoda de utilizare Descrierea facilitii de credit n funcie de modalitatea n care va fi utilizat i menionarea unor condiii adiionale, altele dect cele menionate in Front Page. 11.4.5.2 Capacitate de rambursare Se analizeaz calitatea surselor de rambursare i situaiile alternative de rambursare; Evaluarea situaiei dac Banca are o situaie de ieire din impas viabila, cum ar fi cea data de cash flow. 11.4.5.3 Garanii Descrierea garaniilor constituite sau n curs de constituire (ex. ponderea, gradul de acoperire, etc.); Prezentarea rapoartelor de evaluare realizate i, dac este cazul , detalii despre gradul de influena a schimbrilor economice i a evoluiei pieei asupra garaniilor; Evaluarea garaniei i sensibilitatea in funcie de evoluia pieei (capacitatea bncii de a il executa) conform celor descrise in procedura Garanii Determinarea gradului de acoperire dintre limita facilitii de credit i garania propus, prin scaderea din limita facilitii a valorii ponderate a garaniilor, aa cum se menioneaz mai sus (utilizand procentajul menionat in procedura Garanii, care poate fi ajustat conform condiiilor de pia). 11.4.5.4 Documentaia Se detaliaz lista cu documentele necesare i se detaliaz modificrile survenite mpreun cu detalii n ceea ce privete msurile ce se vor ntreprinde; 11.4.6 Relaia cu Banca

11.4.6.1 Relaia existent Prezentarea relaiei de pn acum a companiei cu Banca. 11.4.6.2 Profitabilitatea Prezint veniturile realizate ct i viitoare ale Bncii rezultate din operaiunile realizate de ctre mprumutat (att legate de operaiunile de creditare ct i de operaiunile curente);
111

11.4.7

Analiza Riscului

11.4.7.1 Riscul Macroeconomic Exist un aranjament legal sau garanii din partea guvernului pentru proiect sau aranjeaz guvernul opiuni de rscumprare n termenii i condiiile specificate? Exist dificulti n primirea permiselor, licenelor sau a altor autorizaii eliberate de guvern privind respectivul proiect? Care dintre riscurile privitoare la convertibilitatea monedei, devalorizare, controlul schimbului valutar sau schimbri n impozitare, tarife sau taxe sunt implicate? Proiectul este acoperit printr-o ECA (Agenie de credit pentru export), OPIC, MIGA sau o alt agenie similar? Ca alternativ, sunt implicate sau vor fi agenii multilaterale (cum sunt World Bank, IFC, EBRD, ADB) care furnizeaz programe de cofinanare? 11.4.7.2 Riscul Afacerii Se refer la urmtoarele riscuri: 1. Riscul de pia/vnzare Exist o pia, fie naional sau internaional, care s permit absorbia la un pre viabil din punct de vedere economic a produselor rezultate din proiectul respectiv? Ct de mare este segmentul de pia menionat mai sus? Exist un studiu de pia efectuat de un consultant independent? Sunt previzionate schimbri pricind reglementrile guvernamentale, tarifele, impozitele sau taxele? Care sunt competitorii pe pia? Trece economia respectiv printr-o perioad de cretere sau de recesiune? Proiectul ia n considerare contracte pe termen lung referitoare la vnzri pentru toat, sau cel puin o cantitate minim, din producia respectiv, suficient s asigure serviciul datoriei la u pre determinat al proiectului? Care este productorul sau operatorul cu cel mai mic cost n comparaie cu compania analizat? Exist riscul de substituire? Cum pot fi minimizate schimbrile n cadrul legislativ? 2. Riscul de transport i infrastructur Ct este de funcional transportul de materii prime i produse finite i n ce msur poate fi afectat proiectul de calitatea infrastructurii? Au fost stabilite canalele de distribuie i ct de sofisticate sunt metodele de transport? 3. Riscul de produs Se refer la caracteristicile produsului definite n contract: caracteristici fizice
112

 caracteristici chimice condiionare tratament special 4. Riscul de contrapartid In cazul unui vnztor trebuie verificat: Bunvoina acestuia Dac este proprietarul bunurilor sau un agent de vnzri Dac acesta cunoate produsul sau nu n cazul unui cumprtor trebuie verificat: Capacitatea sa de a cumpra Solvabilitatea 11.4.7.3. Riscul de mediu Se conformeaz proiectul reglementrilor de mediu i cadrului legal instituit de World Bank si de UN (Standarde internaionale)? Proiectul are un consultant independent privind mediul care va produce un raport de analiz cuprinztor al impactului asupra mediului? Sunt considerate problemele de mediu, cum ar fi poluarea sonor, achiziia i schimbarea destinaiei spaiului respecitv (ex. defriare) i interesul social i comunitar?

11.4.7.4. Riscul tehnologic / de performan Este implicat un consultant tehnic n proiect i este necesar s fie fcut un studiu tehnic de ctre un inginer independent? Va include proiectul un program de instruire adecvat din partea furnizorului? n cazul unei tehnologii noi este aceasta testat? Exist garania din partea furnizorului i asigurarea (mpotriva defeciunilor tehnice i al ntreruperii produciei)? Este tehnologia aleas potrivit pentru proiect (de ex., din punctul de vedere al nivelului de pregtire al forei de munc, geografic, climateric)? Tehnologia existent este depit sau este modern i sunt folosite exhipamente foarte sofisticate?

11.4.7.5. Riscul de execuie Va fi proiectul executat n timp i n limitele bugetului? Va fi proiectul capabil s funcioneze conform specificaiilor i s produc bunurile sau serviciile la parametrii de calitate i cantitate promii? Include proiectul un contract cu o dat fix pentru o construcie de importan major? n ce msur este rspunztor contractorul pentru neexecutarea la timp sau pentru orice alt defect neprevzut? Cine este responsabil pentru costurile adiionale neprevzute?

11.4.7.6. Riscul Garaniilor i al Incasrii creanelor

113

Trebuie evideniate, acolo unde este cazul, tipurile de garanii de luat n considerare si consideraii de ordin legal Se evalueaz capacitatea de valorificare a garaniei, fcnd distincie ntre garanii ce pot fi executate i garanii fr un suport scris adecvat (ex. depozite neacoperite de un gaj / custodia unor titluri de proprietate) ; Se analizeaz justeea garaniei n raport cu facilitatea propus ; In cazul cesiunilor de crean i al debitorilor se verific dac sunt respectate procedurile i dac datele raportate sunt corecte (ex. concentrare debitorilor, vechimea debitorilor, etc.) ; In cazul cesiunilor de aciuni i obligaiuni, Ofierul de Cont (relationship manager) trebuie s analizeze lichiditatea, volatilitatea si cotaia acestora, i sa analizeze dac cesiunea trebuie s se bazeze pe un singur tip de garanii sau pe un portofoliu diversificat Se analizeaz lichiditatea garaniei, astfel nct s acopere i alte costuri anexe estimate legate de aceast operaiune ; Pentru garanii ncruciate se analizeaz capacitatea lor de execuie.

11.4.7.7. Riscul de pia financiar - Piaa spot Variaii de pre care pot induce sau nu ntrzieri n execuie, schimbri de pre sau discuii n acest sens Substituirea produselor / utilizarea acestora Distorsiuni care se pot referi la: mpiedicarea livrrii sau livrarea prea rapid a bunurilor - Piaa forward (volatilitatea pieei) Care este calitatea contractului? Care este moneda n care este exprimat contractul? Exist corelaia cu piaa spot? Distorsiuni de origine Distorsiuni geografice Rzboi Marje depozit la semnarea contractului (relaia cu Banca) sau contractul poate face referire la o urmrire zilnic a marjei care se aplic. - Piaa financiar cele mai importante componente sunt: Rata de schimb Rata dobnzii 11.4.7.8. Riscul Juridic Trebuie acordat atenie la: Conflictele juridice Tipul cumprtorului i vnztorului (public sau privat) Judecarea i legea aplicabil
114

Analiza probailitii ca imprumutatul s nu i ndeplineasc obligaiile contractuale.

11.4.7.9. Riscul de for major Se confrunt ara n care se desfoar proiectul cu situaii de for major cum ar fi inundaii, cutremure, taifune sau alte fenomene naturale? Se confrunt ara respectiv cu rzboiaie, greve, acte de terorism, etc. i care este posibilitatea ca aceste forme de manifestare s aib loc n viitor? Exist o asigurare, dac este posibil, mpotriva evenimentelor menionate mai sus?

11.4.8. Rating & Clasificare Rating-ul clientului cat si Categoria de Clasificare sunt prezentate in aceasta sectiune. Relationship manager sau Ofiterul de cont al Departamentului Corporate trebuie sa prezinte toata documentatia necesara in vederea sustinerii Propunerii de Credit, in special pentru clientii clasificati intr-o categorie inferioara celei Standard. Definirea fiecarei clasificari este urmatoarea: Standard Aceasta clasificare cuprinde imprumutatii care satisfac pe deplin criteriile de creditare ale bancii. Acesti imprumutati au o probabilitate redusa de neindeplinire a obligatiilor contractuale si care au o activitate profitabila si sanatoasa. Aceasta clasificare impune existenta unei informatii complete si a unor situatii financiare eligibile, competenta manageriala, performanta financiara satisfacatoare in trecut si conditii de piata favorabile astfel incat garanteze indeplinirea prompta a obligatiilor. In observatie - Aceasta clasificare cuprinde imprumutatii care au o probabilitate mica de neindeplinire a conditiilor contractuale. Acestia au o activitate stabila si profitabile, cu posibilitati de dezvoltare ulterioara. Totusi, exista anumite slabiciuni in ceea ce priveste situatia financiara a acestuia, sursele de rambursare sunt nesigure, conditiile de piata nefavorabile sau garantia nu este adecvata. Substandard- Aceasta clasificare cuprinde imprumutatii care pot intampina dificultati in indeplinirea obligatiilor contractuale. Activitatea acestora nu conduce pe deplin acoperirea datoriilor si perspectivele lor nu sunt promitatoare. Banca trebuie sa monitorizeze indeaproape performanta acestora, astfel incat sa poata actiona prompt in cazul in care situatia imprumutatului se deterioreaza, in vederea intaririi pozitiei de creditor a bancii si a diminuarii expunerii fata de respectivii debitori. Indoielnic - Aceasta clasificare cuprinde imprumutatii care intampina dificultati in indeplinirea obligatiilor contractuale. Toti indicatorii arata o deterioarare a performantei, cu sanse mici sau inexistente de imbunatatire.Pentru acesta clasificare, este necesara luarea unor decizii ferme in vederea prevenirii si minimalizarii pierderilor.
115

Pierdere - Aceasta clasificare cuprinde imprumutatii care care au o probabilitate mica de indeplinire a conditiilor contractuale. Banca trebuie sa ia decizii imediate pentru recuperarea datoriilor prin executarea garantiilor.

In baza acestei clasificari, banca stabileste urmatoarele categorii de risc in vederea incadrarii debitorilor: Categoria 1: Client cu RISC SCAZUT: este acel debitor care a fost clasificat in categoria standard si in observatie; Categoria 2: Client cu RISC MEDIU: este acel debitor care a fost clasificat in categoria substandard ; Categoria 3: Client cu RISC RIDICAT: este acel debitor care a fost clasificat in categoria indoielnic si pierdere 11.4.9. Informaii de la teri Verificare Centralei Incidenelor de Pli (CIP) (incluznd i Fiierul Naional al Persoanelor cu Risc) i a Centralei Riscurilor Bancare (CRB) ; Verificarea bazelor de date ce conin informaii furnizate de instituii autorizate (Ministerul Justiiei Oficiul Naional al registrului Comerului), Banca Naional a Romniei, AVAB, Birourile Executorilor Judecatoresti i altele) ; Verificare bazelor de date create de noi pe baza relaiilor pe care le-am avut cu companii sau persoane fizice (Lista Neagr) .

11.4.10. Concluzii Se prezint pe scurt concluziile i recomandrile n ceea ce privete facilitatea de credit n discuie.

11.5 Scrisori de Garanie

11.5.1 Caracteristicile unei garanii

Dat fiind riscul specific pe care l implic tranzaciile de comer exterior legate de finanri pe termen lung care sunt deseori solicitate, este esenial obinerea unei acoperiri corespunztoare n scopul minimalizrii unor astfel de riscuri. In funcie de termeni si de livrare, riscurile pot aprea att pentru importator ct i pentru exportator. Fiecare tip de garanie implic trei pri: garantatul beneficiarul garantul Banca

116

Garaniile bancare sunt principalele instrumente de acoperire a riscurilor n comerul exterior. Acestea ofer protecie contra pierderilor care ar putea rezulta atunci cnd una dintre pri nu i ndeplinete obligaiile contractuale. Acoperirea este de asemenea cerut dac una dintre pri trebuie s efectueze anumite prestri n avans, de exemplu plata unui avans, nainte de a fi obinut prestaia corespunztoare n contrapartid a partenerului su. 11.5.2 Definiia unei garanii bancare

O garanie este un angajament irevocabil de a plti o anumit sum ntr-o anumit moned ntr-un anumit caz. Promisiunea de a plti este, n mod uzual necondiionat i trebuie onorat de garant la prima cerere. A face uz de garanie, n general nseamn ca beneficiarul s prezinte cererea sa bncii garante. Aceasta din urm nu trebuie s insiste pe lng beneficiar pentru ca acesta s dovedeasc faptul c garantatul nu i-a ndeplinit obligaiile. Orice obiecii cu privire la tranzacia de baz nu au efect asupra obligaiei bncii garante de a plti, ntruct garania reprezint o promisiune abstract de a plti i n nici un fel nu este legat de contractul de baz. Bncile trebuie s solicite clienilor lor s se asigure c termenii garaniei sunt clari i fr ambiguiti astfel nct s nu apar dubii cu privire cu privire la rspunderea efectiv a bncii. In plus, textul trebuie s fie unul abstract deoarece banca nu este implicat n contractul de baz. Nu este responsabilitatea bncii de a arbitra sau de a decide dac solicitarea n baza garaniei este sau nu ndreptit. 11.5.2.1 Garanii directe Definiie In cazul unei garanii directe, banca garantatului i asum o obligaie direct fa de beneficiar. Text Garania trebuie redactat conform textului dorit sau pus la dispoziie fie de ctre client fie de ctre beneficiar. Restricii de durat Angajamentul n cadrul unei garanii trebuie limitat n timp. . Zile nelucrtoare bancar (srbtori) Dac ultima zi de valabilitate cade ntr-o zi nelucrtoare bancar, solicitarea plii poate fi efectuat cel trziu n precedenta zi lucrtoare.

Angajament nedefinit
117

Garaniile nelimitate n timp trebuie oferite numai dac beneficiarii refuz s accepte angajamente limitate n timp. Astfel de garanii nelimitate n timp trebuie, totui, s includ ntotdeauna urmtoarea clauz:
"Garania noastr va expira cnd acest document ne va fi returnat."

Cerine minime Garania trebuie s conin cel puin urmtoarele: Obligaia de plat Suma garaniei neleas ca sum maxim, moneta i suma trebuind s fie exprimate i n cuvinte Obligaia de a plti la cererea i notificarea simultan c garantatul nu i-a ndeplinit obligaiile Meniunea c preteniile i drepturile rezultnd din garanie pot fi cesionate numai cu consimmntul nostru prealabil, n scris Cererea de plat n scris trebuie trimis prin banca beneficiarului mpreun cu originalul garaniei. Semntura bncii Actul garaniei i toate modificrile trebuie semnate de persoanele autorizate n acest scop. Legea care guverneaz i jurisdicia La emiterea unei garanii trebuie s se aib n vedere c, dac nu se solicit altfel, garaniile sunt supuse legilor din Romnia i c instana competent trebuie s fie considerat cea care se afl la locul de nregistrare al bncii. Modificare Modificarea unei garanii trebuie s conin toate datele relevante i s fie identificat ca atare i numerotat; trebuie s conin urmtorul text: Toate celelalte condiii ale garaniei rmn neschimbate.

11.5.2.2.

Garanii indirecte

Definiie :O banc poate solicita, pentru contul clientului su, unei alte banci emiterea unei garanii bancar, avand drept colateral contra-garania bncii ordonatoare respective. In mod uzual contra-garania este pltibil la prima cerere a bncii care a emis garania original, declarnd c beneficiarul a solicitat efectuarea plii n baza garaniei sale. Detaliile unei garanii Detaliile cerute pentru emiterea unei garanii bancare sunt urmtoarele: 01 Tipul de garanie licitaie bun execuie
118

02

Suma

03 4 5 06

Termen Garantat Beneficiar a) livrarea unui bun

b) obiectul licitaiei

07

Informaii privind garania emis n cadrul unui acreditiv documentar Data nchiderii licitaiei (numai la garanii de licitaie) Condiii speciale Remiterea ctre

08 09 10

avans altele rotunjit pn la suma complet n moneda local sau valut, cu posibila exceptie a unei garanii de avans, unde suma garantat este determinat de valoarea avansului a dat de expirare fix trebuie stabilit ntotdeauna detalii sumare ale tranzaciei de baz, inclusive descrierea bunurilor, data i numrul codului de referin al contractului, ordinului sau confirmrii ordinului de livrare descrierea proiectului sau invitaiei (numai la garanii pentru licitaii), pentru licitaii, incluznd numrul, data, numrul i data licitaiei numele i sediul bncii emitente a acreditivului, referina acreditivului, prezentarea unei in copii a acreditivului pentru emiterea garaniei conform cu condiiile acreditivului ultima zi de prezentare a documentelor i a garaniei de licitaie condiii speciale privind garania aa cum sunt detaliate n condiiile licitaiei sau n contract garantat/beneficiar/reprezentant/ tere pri, nume i adres

11.5.3. Diverse tipuri de scrisori de garanie

11.5.3.1 Garanie pentru licitaie / Bid Bond Vnztorii sunt deseori solicitai s depun o garanie cnd liciteaz pentru un contract, de regul pentru o sum reprezentnd ntre 2% i 5 % din preul oferit. Garania pentru licitaie (bid bond) ofer organizatorului licitaiei sigurana c partea care liciteaza i va menine condiiile pe durata valabilitii ofertei sale angajante i
119

contractul va fi semnat n cazul n care oferta este acceptat. Aceasta explic de ce valabilitatea garaniei depinde de perioada n care licitaia este angajant.

O cerere se poate face n cadrul unei garanii de licitaie dac beneficiarul face o declaraie scris artnd c partea care a licitat nu a ndeplinit una din condiiile menionate mai sus. Banca care a emis garania pentru licitaie n mod uzual este obligat s plteasc suma din garanie la prima cerere de a proceda astfel primit din partea beneficiarului. Garania pentru licitaie este valabil mai ales pe termen scurt. Se poate ca uneori beneficiarul s nu poat evalua toate ofertele primite n cursul perioadei fixe stabilite. 11.5.3.2 Garanie de bun executare Un beneficiar se poate acoperi pe sine, printr-o garanie de bun executare sau o aa numit garanie de livrare, contra riscului ca exportatorul s nu respecte obligaiile sale contractuale privind livrarea sau executarea de lucrri sau servicii. Importatorul va cere ntotdeauna o garanie pentru a fi acoperit contra pierderilor sau efectelor nefavorabile decurgnd din faptul c exportatorul nu a ndeplinit contractul cu respectarea tuturor condiiilor i specificaiilor stabilite (de exemplu livrarea cu ntrziere a mrfurilor sau ntrzieri n instalarea utilajelor). Valoarea garaniei de bun executare este n mod uzual ntre 10% i 20% din valoarea contractului. Dac garania conine o clauz de reducere, poate fi redus automat, pentru fiecare livrare parial, contra prezentrii documentelor doveditoare n acest sens. O garanie de bun executare expir la ncheierea livrrii sau executrii. Garanie de bun executare cu clauza certificat de acceptare Beneficiarul deseori consider o garanie de bun executare drept o garanie c contractul va fi ndeplinit n toate detaliile i reine garania o lung perioad. Acest lucru poate fi evitat prin includerea unei clauze menionnd c furnizorul poate evita pretenii exprimate n cadrul garaniei prin prezentarea unui certificat de acceptare semnat de cumprtor. Aceast clauz poate fi formulat astfel: Banca va remite plata afar de cazul n care se prezint un certificat de acceptare (ale crui detalii vor fi adugate), semnat de ctre cumprtor. Garania de bun executare cu clauza acreditiv documentar Vnzatorul poate, i n mod uzual, face livrarea sau presteaz serviciul cnd deine o garanie c i plata va fi de asemenea efectuat, de exemplu sub forma unui acreditiv documentar deschis n favoarea sa. In acest caz se recomand adugarea unei clauze n garania de bun executare menionnd c nu se vor emite pretenii n cadrul garaniei pn ce nu va fi deschis acreditivul documentar i nu va fi acceptat de ctre vnztor ca fiind n conformitate cu contractul. In cazul n care beneficiarul garaniei nu va accepta o clauz de acest fel ntruct garantatul trebuie s-i dea consimmntul, se poate dovedi util adugarea urmtoarei meniuni: Nu pot fi emise pretenii n baza acestei garanii pn ce nu va fi deschis un acreditiv documentar irevocabil pentru...(suma) i transmis vnztorului dup cum urmeaz (urmeaz detalii cu privire la acreditiv). O copie a acreditivului documentar trebuie anexat la cererea de plat.
120

11.5.3.3 Garanie de plat a avansului Dac n cadrul contractului se prevede plata unui avans pentru acoperirea necesitilor financiare ale vnztorului sau altor costuri iniiale, n mod normal se solicit o garanie de plat (restituire) a avansului drept siguran de rambursare n cazul n care nu are loc livrarea stabilit prin contract. Valoarea garaniei este identic cu valoarea avansului, de regul reprezentnd ntre 10% i 20% din preul contractului. Garaniile de plat a avansului trebuie emise n mod normal nainte de primirea avansului. Pentru sigurana c o cerere nu poate fi fcut n baza garaniei nainte de acest moment, se include n general o clauz adiional prin care se prevede c beneficiarul nu poate emite pretenii n baza garaniei pn ce suma reprezentnd avansul nu a fost creditat fr rezerve n contul exportatorului, deschis la banca emitent. In mod uzual, valabilitatea unei garanii de plat a avansului expir atunci cnd mrfurile au fost livrate sau lucrrile executate n locul respectiv. Garanie de plat a avansului cu clauza reducerea obligaiei Este un lucru uzual ca astfel de garanii s conin o clauz de reducere a obligaiei prin care valoarea garaniei este redus pro rata pe msura livrrii mrfurilor, la prezentarea copiilor documentelor de transport i expediie la ghieele bncii. O alt reducere poate fi prevzut pentru cazul ncheierii unor lucrri la faa locului, dovedite prin prezentarea la banc a unor certificate de realizare a lucrrilor respective. Este foarte important ca n textul garaniei s se prevad clar cum opereaz reducerea obligaiilor. Garanie de plat a avansului cu clauza plata de dobnzi O garanie de plat a avansului poate include o clauz care s prevad c se va plti dobnd, n cazul n care se recurge la garanie, pentru perioada n care avansul a fost pus la dispoziie. 11.5.3.4 Garanie de ntreinere Garaniile de ntreinere sunt de regul solicitate n legtur cu contractele de construcii. Scopul unei astfel de garanii este de a consolida obligaia constructorului pe perioada de ntreinere, dup ce construcia a fost executat. Astfel de garanii pot fi emise i pentru a nlocui reinerea unor sume de bani pentru perioada de ntreinere. 11.5.3.5 Garania warrant / Warranty bond In majoritatea cazurilor nu este posibil ca importatorul s verifice imediat calitatea mrfurilor pe care le-a comandat i primit. O garanie warrant i ofer sigurana c, n cadrul unei anumite perioade de timp, o anumit compensaie va fi primit dac mrfurile nu corespund cu condiiile de calitate din specificaii iar exportatorul nu onoreaz obligaiile sale de remediere a defectelor sau de executare a reparaiilor.
121

Bancile care emit astfel de garanii nu se angajeaz la nici o discuie ntre vnztor i cumprtor, de exemplu dac sunt sau nu pagube, urmnd s plteasc numai suma specificat de garanie. Suma acestei garanii este de regul de 5% pn la 10% din valoarea comenzii. Exportatorul, cnd negociaz contractul pentru furnizarea de bunuri i servicii care include i eliberarea unei garanii warrant, trebuie s se protejeze prin inserarea n textul garaniei a meniunii c importatorul/beneficiarul trebuie s prezinte documente suplimentare, ca de pild opinia unui expert. Garania warrant poate avea o durat 1 la 2 ani de la livrarea mrfurilor sau terminarea lucrrilor. Aceast garanie poate fi emis i sub forma unei garanii finale de plat, acoperind ultima rat a preului de achiziionare sau forma unei garanii de retenie, ceea ce nseamn c fondurile reinute i pstrate dup terminarea executrii sunt eliberate mai devreme dect este stipulat n contract, n baza unei astfel de garanii. 11.5.3.6 Garanii de plat Printr-o garanie de plat banca cumprtorului se angajeaz s plteasc vnztorului preul de cumprare n cazul n care nu o face insui cumprtorul. Garania poate stipula c n plus fa de returnarea documentului i cererea scris de plat, trebuie prezentate i alte documente, de exemplu o copie a facturii nepltite i/sau a documentului de transport. O garanie de plat poate fi utilizat pentru a garanta plata unei trate acceptat de partea care primete marfurile. In acest din urm caz un aval este mult mai util. 11.5.3.7 Garanie pentru conosament Dac importatorul nu poate prezenta conosamentul original cnd o partid de mrfuri ajunge n portul de destinaie, societatea de transport poate elibera mrfurile numai contra unei garanii pentru conosament. Cnd mrfurile sunt eliberate fr prezentarea conosamentului original, preteniile fa de societatea de transport pentru eliberarea mrfurilor aa cum se prevede n documentele reprezentnd titlu de proprietate, se pot nc menine. Societatea de transport nu poate identifica pe primitorul legal al mrfurilor pn nu se prezint originalul conosamentului. Riscul de eliberare a mrfurilor unei persoane care nu este ndreptit s le primeasc este acoperit prin emiterea unei garanii pentru conosament emis in favoarea societii de transport. Printr-o astfel de garanie o banc se angajeaz, pentru contul importatorului, s plteasc toate costurile i pagubele care ar putea aprea datorit eliberrii mrfurilor unei pri neautorizate fr prezentarea conosamentului original. De asemenea, banca este obligat s transmit societii de transport documentele menionate de ndat ce acestea sunt disponibile.

122

Dat fiind riscul pe care l implic pentru societatea de transport eliberarea mrfurilor, valoarea garaniei pentru conosament reprezint de regul cel puin 150% din valoarea (CIF) mrfurilor. Dac un exportator pierde originalul conosamentului, el poate face uz numai de un acreditiv documentar, n caz c primete noi conosamente emise din partea societii de transport. Aceasta nseamn, din punctul de vedere al societii de transport, c au fost emise dou seturi de conosament pentru aceeai partid de marf i c astfel exist dou pretenii pentru primirea mrfurilor. De aceea societatea de transport va solicita o garanie pentru conosament la valoarea necesar. 11.5.3.8 Garanie n vam Banca emitoare a unei garanii n vam se angajeaz s plteasc autoritilor vamale ale unei alte ri orice taxe sau speze care ar putea reveni n sarcina partenerului la o tranzacie trans-frontalier dac acesta din urm nu reexport bunurile importate temporar n ara strin (de exemplu, produse expuse la trguri internaionale). O garanie n vam poate fi solicitat pentru propriile autoriti vamale ale clientului, de exemplu dac un importator este scutit de plata taxelor vamale pentru importurile uzuale, fiindu-i permis n schimb s le plteasc la intervale de timp mai lungi. 11.5.3.9 Scrisoare de credit Standby Legislaia bancar din Statele Unite i din anumite ri prevede c unica form posibil de furnizare a unei garanii bancare este scrisoarea de credit Standby, in original Standby Letter of Credit. Standby Letter of Credit este un instrument similar cu o garanie prin care sunt garantate pli i/sau executri, de exemplu rambursarea unui credit, livrarea unor mrfuri conform contractului sau realizarea unor lucrri/contracte. Aceast scrisoare de credit Standby este menit s despgubeasc beneficiarul n eventualitatea n care clientul bncii emitente nu respect angajamentele sale decurgnd din contractul de baz. Scopul acestui tip de garanie este de a oferi aceeai siguran ca i o garanie bancar. Termenul standby implic faptul c solicitantul scrisorii de credit Standby se presupune c nu va fi n situaia de a nu i respecta obligaiile din contract i n consecin nici scrisoarea de credit Standby nu va fi executat.

123

Anexa I
PRIMA PAGINA
PROPUNERE DE CREDIT
OFITER DE CONT ASISTENT OFITER DE CONT DESCRIEREA CLIENTULUI NUME : ADRESA : COD : TELEFON: FAX E- MAIL ACTIVITATEA DE BAZA: FORMA JURIDICA: SECTORUL DE ACTIVITATE: FACILITATI (TOATE SUMELE IN EUR) CREDITE PE TERMEN LUNG DESCOPERIT DE CONT AVANSURI ANGAJAMENTE (L/GS, L/CS) TOTAL FACILITATI (TOATE SUMELE IN EUR) #
DESCRIEREA FACILITATILOR LIMITE LIMITE EXISTENTE SOLDUL RECOMANDATE MODIFICARE

R: ROM xx / 200x
UNITATEA : ROMANIA SUCURSALA : ROMANIA SCOPUL PROPUNERII : CUI : Rezident:

Nu se aplica Scadenta Administrative: xx.xx.200x

PERSOANA DE CONTACT:

RATING: LIMITE EXISTENTE (1) -

SOLDUL (2) 0

LIMITE RECOMANDATE (3) 0

MODIFICARE (3-1) (4) -

LIMITA Tipul Scopul: Durata: Costurile: Tragere/ Utilizare: Rambursare: Garantii: Alte Conditii:
124

Documentatie: NOU/MODIFICARE/CRESTERE/DIMINUARE/ MENTINERE

0 0 0 0

TOTAL
SEMNATURI PENTRU APROBARE NIVEL

NIVEL C

NIVEL D

NIVEL

NIVEL F

NIVEL G

(SEMNATURA / DATA)

(SEMNATURA / DATA)

(SEMNATURA / DATA)

(SEMNATURA / DATA)

(SEMNATURA / DATA)

(SEMNATURA / DATA)

125

ANEXA II
CLIENT .. UNITATEA ROMANIA OFITER PENTRU RELATIA CU CLIENTUL . DATA: .. NR. PROPUNERII DE CREDIT: ROM. .

1. SCOPUL PROPUNERII 2. PROFILUL COMPANIEI SI DESCRIEREA ACTIVITATII 2.1 STRUCTURA ACTIONARIATULUI SI STRUCTURA GRUPULUI 2.2 MANAGEMENTUL COMPANIEI 2.3 ISTORICUL COMPANIEI 2.4 DEPOZITE SI FABRICI 2.5 PRODUSE /SERVICII 2.6 CLIENTI PRINCIPALI
TIPUL OPERATIUNII Vanzari pe piata externa Vanzari pe piata interna Total PRODUSUL COMPANIA PLATA BANCA RULAJ 200X

2.7 FURNIZORI PRINCIPALI

TIPUL OPERATIUNII Imports Domestic Purchase Total PRODUS COMPANIA PLATA BANCA RULAJ 200X

2.8 RELATIA CU BANCILE- in functie de Raportul CRB

126

BANCA

TIPUL CREDITULUI

LIMITA

EXPUNEREA

GARANTIA

SCADENTA

3. COMPETITIA-ANALIZA 4. ANALIZA FINANCIARA A COMPANIEI 4.1 CONTUL PROFIT SI PIERDERI 4.2 BILANT 4.3 CASHFLOW 4.4 PROIECTII 5. CEREREA DE CREDIT 5.1. DESCRIEREA FACILITATII 5.2 CAPACITATE DE RAMBURSARE 5.3 GARANTII 5.4 DOCUMENTATIA 6. RELATIA CU BANCA 6.1 RELATIA EXISTENTA 6.2 PROFITABILITATEA 6.3 ISTORIC / PREVIZIUNI

III.1.3. Costuri si profitabilitate

Suma :

ANUAL(%)

VENITUL ACTIVITATII CURENTE:

ANUAL (%)

127

Scadenta : Dobanda : Comisioane:

Operatiuni de FX Operatiuni in ROL Com. ridicari numerar Contul curent Dobanda Zile Total TOTAL .% TOTAL

7. ANALIZA RISCULUI

7.1 RISCUL MACROECONOMIC 7.2 RISCUL AFACERII 7.3 RISCUL MEDIULUI 7.4 RISCUL DE PERFORMANTA (EXECUTIE) 7.5 RISCUL GARANTIILOR SI AL INCASARII CREANTELOR 7.6 RISCUL VALUTAR 7.7 RISCUL JURIDIC (DE DOCUMENTATIE) 7.8 ALTE RISCURI IDENTIFICATE, daca sunt 7.9 RATING SI CLASIFICARE 8. INFORMATII DE LA TERTE PARTI 9. CONCLUZIE

128

CAPITOLUL XII
Acordarea creditelor persoanelor fizice
Ca si in cazul creditelor pentru persoane juridice , bancile in conformitate cu prevederile Regulamentului nr.3/2007 elaboreaza si utilizeaza norme interne pentru creditarea persoanelor fizice. Incercam sa prezentam mai jos o procedura de acordare a creditelor pentru persoane fizice care consideram ca urmareste cele mai importante elemente ale acestei activitati. Reguli generale de creditare 1. Prudena bancar 2. Identificarea i evaluarea capacitii de plat a solicitanilor 3. Determinarea volumului creditului posibil de acordat i a perioadei de creditare 4. Influena proiectelor creditate asupra mediului 5. Respectarea destinaiei creditului n conformitate cu documentaia 6. Banca poate ntrerupe creditarea i s retrag mprumutul pentru acoperirea unor pierderi cauzate de clientul n cauz Persoane fizice autorizate persoanele fizice sau asociaiile familiale care desfoar diverse activiti n mod independent, pe baz de autorizaie, ct i persoanele fizice care exercit profesii n baza unor legi speciale. Serviciul datoriei capacitatea debitorului de a-i onora datoria la scaden, exprimat sub forma numrului de zile de ntrziere de plat de la data scadenei. Tipuri de credite acordate Creditul imobiliar - reprezint acordarea de finantare persoanelor fizice pentru: achiziionarea de apartamente, case, cldiri, spatii comerciale sau terenuri, constructia i renovarea de imobile, in scop locativ sau comercial, precum si pentru refinantarea de credite de la alte institutii creditoare, in baza unor termeni si conditii specifice. Creditul de nevoi personale (cu garantie imobiliara sau fara garantie imobiliara) este un credit de consum destinat persoanelor fizice in scopul acoperirii unor cheltuieli personale,sau destinat refinantarii unui credit de consum acordat de o alta institutie creditoare. Creditul auto - este un credit de consum destinat persoanelor fizice pentru achiziionarea de autoturisme noi, n baza unor termeni si conditii specifice Cardul de credit este o facilitate de credit destinata persoanelor fizice, in scopul acoperirii unor cheltuieli personale sau in scopul refinantarii unui card de credit acordat de o alta institutie creditoare. Monede de acordare a creditelor poate fi in RON sau in alte valute convertibile (EUR,USD. CHF) , iar limita de creditare se stabileste pentru fiecare produs in parte. Persoanele fizice autorizate pot primi urmtoarele tipuri de credite: I. Credite pe termen scurt:
129

- achiziionare de materii prime; - participare la cursuri de specializare; - linii de credit. II. Credite pe termen mediu pentru: - echipamente de lucru; - tehnic medical; - autovehicule; - inventar agricol; - imobile cu destinaie de sediu; - animale, plantaii. III. Credite pe termen lung pentru: - terenuri; - imobile sedii; - construcii; - alte destinaii. IV. Scrisori de garanie bancar i avaluri. Comisioane percepute de banc pentru credite 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. pentru ntocmirea i analiza documentaiei n sum fix la primirea documentaiei. comision de gestiune (flat). Se calculeaz la valoarea creditului din contract i se ncaseaz o singur dat, la prima tragere din credit. comisionul de neutilizare (n funcie de numrul de zile de neutilizare). comisionul de modificare (pentru orice modificare consemnat prin act adiional la contractul de credit suplimentar, rescadenare, reealonare). comision de rambursare anticipat. comisionul de renunare (cnd clientul renun total sau parial la linia de credit). Se calculeaz asupra sumei la care se renun. comisioane pentru scrisori de garanie: - pentru documentaie; - pentru garantare; - pentru eliberare/avalizare; - pentru modificare (valoare, termen); - pentru renunare.

Derularea creditelor verificarea modului de utilizare a creditului (conform destinaiei); prezentarea la banc a unor documente; creditele restante; verificarea garaniei.

Documentaia 1. Copii de pe actele de identitate. 2. Cerere de credite. 3. Declaraia proprie privind angajamentele de plat.
130

4. Fisa fiscala aferenta anului anterior 5. Acordul de consultare a Centralei Riscurilor Bancare si a Biroului de Credit. 6. Documente ce atest realizarea de venituri de ctre mprumutant (copltitori i garani). 7. Dovada existenei surselor proprii de finanare ale mprumutului. 8. Documente din care s rezulte destinaia creditelor. 9. Documente din care s rezulte valoarea bunurilor constituite garanie (raporturi de evaluare, acte de proprietate, facturi fiscale). Condiii de creditare 1. S fie angajai cu contract de munc pe o perioad nedeterminat sau pensionari sau persoane care obin venituri cu caracter de permanen. 2. S realizeze venituri certe i permanente. 3. Datoriile lunare totale de plat s se ncadreze n limitele gradului de indatorare stabilit de fiecare banca pentru fiecare produs 4. Membrii familiei pot ndeplini calitatea de garani numai dac veniturile lor nu sunt luate n calcul la determinarea capacitii de rambursare. 5. Pentru creditele n valut, la determinarea capacitii de rambursare, se ia n calcul o marj suplimentar pentru riscul valutar. 6. S nu aib restane n rambursarea altor credite. 7. S contribuie cu fonduri proprii (minim 15-20%). 8. Data primei scadene s nu depeasc 30-31 de zile de la data tragerii creditului. Clasificarea clientilor eligibili pentru credite se face pe baza punctajului cumulat ca urmare a analizarii criteriilor de evaluare conform Fisei Scoring (document anexat ). Rezultatul Fisei Scoring determina: -gradul de indatorare maxim admis din venitul lunar net -nivelul avansului (in cazul creditului imobiliar si al creditului auto).

131

Criterii (Scoring) de evaluare a persoanelor fizice solicitante de credite

Solicitant

Ref:__________________________

Nr.Crt
1 Varsta

Criterii de evaluare
-21-35 ani -36-50 ani -51-72 ani -Casatorit

Punctaj
3 2 1 3 2 1 3 2 1 3 2 1 0 3

Starea civila

-Celibatar -Divortat (cu copii in intretinere) -diploma de licenta -diploma de bacalaureat -scoala de meserii / studii medii -vila proprietate personala -apartament proprietate personala -vila / apartament proprietatea parintilor / rudelor -apartament / vila inchiriata -salariat al unei entitati client Marfin Group, institutii financiare, IT, pharma, multinationale, oameni de afaceri (asociat), cabinete individuale, liber profesionisti -companii private romane, companii de stat, institutii publice, ministere, armata, politie -pensionari -peste 7 ani -peste 3 ani si pana la 7 ani -intre 1 si 3 ani -2 sau mai multe imobile (apartament, vila, teren) -1 imobil (casa, apartament, teren) -niciuna - <=2 persoane - 3-4 persoane - >4 persoane - >EUR 600 / persoana - EUR 599 - 400 / persoana - EUR 399 - 200 / persoana - < EUR 200 / persoana - Conturi / credite / carduri / depozite la Marfin Bank - Conturi / credite / carduri / depozite la alte banci - Ipoteca asupra unui imobil proprietatea sa / Depozit colateral / Scrisoare de garantie - Ipoteca asupra unui imobil proprietatea unei terte persoane fizice -fara intarzieri la rambursarea creditelor existente / anterioare -intarzieri in ultimele 12 luni intre 1-15 zile, dar nu mai

Studii

Resedinta

Locul de munca (in cazul salariatilor) / Domeniul de activitate (pentru liber profesionisti si altii) Vechime / continuitate in munca Proprietati Numarul membrilor familiei Venit net disponibil / membru familie Referinte bancare

2 1 3 2 1 3 2 1 3 2 1 3 2 1 0 3 2 3 2 1 0

10

11 12

Garantii Istoric rambursare credite (CRB / BIROUL DE CREDIT)

132

mult de 3 -intarzieri in ultimele 12 luni intre 16-30 zile, dar nu mai mult de 3 -intarzieri in ultimele 12 luni intre 31-60 zile, dar nu mai mult de 3 -intarzieri in ultimele 12 luni intre 61-90 zile, dar nu mai mult de 3 -intarzieri in ultimele 12 luni de peste 91 zile, dar nu mai mult de 2

-1 -2 -3 -4

Total

23

Clasa de risc a solicitantului de credit Clasa 0 - Risc Scazut de nerambursar e Clasa 1- Risc Mediu Scazut de nerambursar e Clasa 2 - Risc Mediu de nerambursar e Clasa 3 - Risc Mediu-Ridicat de nerambursar e Clasa 4 - Risc Ridicat de nerambursar e

Numar total de puncte

Rezultat. Grad de indatorare acceptat. Avansul solicitat (numai in cazul creditului imobiliar si al creditului auto) Cererea este acceptata. Gradul de indatorare se calculeaza conform Anexei 2 la Procedur de lucru-Credite persoane fizice. Avansul solicitat este de 25%, dar numai corelat cu valoarea garantiilor. Cererea este acceptata. Gradul de indatorare se calculeaza conform Anexei 2 la Procedur de lucru-Credite persoane fizice. Avansul solicitat este de 25%, dar numai corelat cu valoarea garantiilor. Cererea este acceptata. Gradul de indatorare se calculeaza conform Anexei 2 la Procedur de lucru-Credite persoane fizice. Avansul solicitat este de 25%, dar numai corelat cu valoarea garantiilor. Cererea este acceptata. Gradul de indatorare se calculeaza conform Anexei 2 la Procedur de lucru-Credite persoane fizice. Avansul solicitat este de 25%, dar numai corelat cu valoarea garantiilor. Cererea este RESPINSA. Gradul de indatorare nu se mai calculeaza.

=>22

18 - 21

14 - 17

11 - 13

<=10

133

134

CAPITOLUL XIII
CREDITAREA BANCAR PE TERMEN LUNG I MEDIU

13.1 Coninutul creditului bancar pe termen lung i mediu

Facilitile pe termen Mediu se refer la Credite cu durata ntre 1 i 5 ani i care pot fi att faciliti bilantiere, ct in afara bilantului. Facilitile pe termen Lung se refer la Credite cu durata mai mare 5 ani i care pot fi att faciliti bilantiere, ct in afara bilantului. Scopurile acestor tipuri de finanare au in vedere in principal: Credite Imobiliare Finanare de proiect; Finanare de achiziii; Credite Sindicalizate; Club Deals. Caracteristicile majore ale facilitailor pe termen Mediu i Lung cuprind: Sunt angajate sau neangajate; Au durat determinat; Au grafic de rambursare fix; Au scop bine definit; Pot avea perioada de graie in ceea ce priveste rambursarea capitalului; Au de obicei mai multe acorduri formale negative si pozitive decat facilitatile pe Termen Scurt. Aceste credite au la baz, criteriul duratei. Din punct de vedere al obiectului creditrii, ele sunt credite pentru investiii i pentru cunoaterea lor trebuie s pornim de la activul imobilizat al bilanului agentului economic ce solicit creditul. Aici sunt cuprinse maini, instalaii, fabrici, depozite, birouri, magazine, titluri de participare industrial sau comercial. Scopul agentului economic de a contracta credite este punerea n funciune a activelor imobilizate. Creditele pe termen lung i mediu finaneaz deci partea superioar a bilanului, adic imobilizrile, instrumentele de munc. De aceea, ntre banc i agentul economic care mprumut se ncheie un contract pe termen lung.

135

Creditele pentru investiii presupun studiul autofinanrii. Pentru cunoaterea gradului de autofinanare, banca analizeaz cifra de afaceri a agentului economic, costurile, profiturile, toate n evoluia lor viitoare. Este de asemenea necesar cunoaterea elementelor de autofinanare i anume: - amortizarea; - rezervele; - provizioanele; - profitul net dup impozitare. Dividendele nu sunt cuprinse n autofinanare pentru c reprezint fonduri scoase din ntreprindere. Dar pot fi luate n consideraie de ctre banc pentru a determina competitivitatea ntreprinderii (capacitatea ei de concuren).5 Creditele pe termen lung contribuie la consolidarea capitalurilor permanente ale agenilor economici. Dac mprumuturile pe termen scurt sunt legate ndeosebi de fondul de rulment, creditul pe termen lung se coreleaz n primul rnd cu autofinanarea. Fa de creditul pe termen mediu, creditul pe termen lung se deosebete n esen prin durat (peste 5 ani, fa de 1-5 ani) i prin dispariia fenomenului conjunctural, prezent uneori n primul caz. Banca are interesul s acorde creditul pe termen lung pe o perioad mai scurt, mai ales n situaia de inflaie. Obiectul creditului pe termen lung const n finanarea imobilizrilor a cror durat de amortizare depete 5 ani. Este vorba deci de finanarea unor proiecte ce privesc achiziionarea sau construirea de mijloace fixe, capaciti, instalaii, uzine, mijloace de transport etc. Asemenea credite pot fi acordate i pentru consolidri, modernizri, reutilri ale unor capaciti deja existente. Resursele de creditare pe termen lung i mediu sunt aceleai ca n cazul creditelor pe termen scurt. Desigur c i aici piaa de capital are rolul hotrtor i n atragerea resurselor, banca are n vedere n primul rnd, depozitele la termen ale agenilor economici i persoanelor fizice, resursele atrase pe termen de pe piata monetara, sporirea resurselor proprii.

13.2 Aprobarea i acordarea creditelor pe termen lung i mediu

Creditele pe termen lung i mediu se acord tot n scopul completrii fondurilor proprii pentru investiii (de data aceasta). Unele dintre creditele pe termen mediu se acord totui i pentru producie. De exemplu pentru nfiinarea unor culturi perene. i n cazul de fa, creditarea se face difereniat, n funcie de strategia bncii, bonitarea clientului, perioada de rambursare, factorii de risc. n mod obinuit, acordarea creditelor pe termen lung i mediu are n vedere limita de 60% din necesarul total de investiii, diferena de 40% fiind acoperit din fonduri proprii. Ponderea creditelor poate merge ns pn la 80-90% dar cu aprobarea comitetelor de credite sau chiar a consiliilor de administraie ale bncilor. De regul aceste credite sunt de competena de aprobare a centralei bncii. Participarea cu fonduri proprii are n vedere: - depozitele n lei i valut neangajate, constituite pentru investiii (fond de dezvoltare); - valoarea construciilor, utilajelor, materialelor proprii incluse n costul total al investiiilor determinate pe baza documentelor cu care au fost achitate (facturi, acte de vnzare-cumprare etc.); - sumele din valorificarea unor mijloace fixe;
5

Jacques Masson, Creditele bancare pentru ntreprinderi, RAO-IPC-1994, pag.165.

136

- valoarea lucrrilor ce vor fi executate cu forele proprii ale agentului economic; - valoarea neutilizat a amortizrii. Aprobarea sau respingerea cererii de creditare se face dup efectuarea analizei ndeplinirii condiiilor de creditare. Se au n vedere n primul rnd, bonitaea agentului economic, ct i garaniile asiguratorii. Pentru aprobare, documentatia de credit intocmita similar creditelor pe termen scurt ( la care se adauga Studiul d fezabilitate) se perezinta autoritatii de aprobare a creditelor. Ele se ntrunesc sptmnal. Creditele aprobate unui singur agent economic nu pot depi 20% din capitalul social plus rezervele bncii. Dup aprobare se trece la ntocmirea i semnarea contractului de credite. Acordarea, deci plata efectiv a creditelor, se face numai dup semnarea contractului de credite. Mai este necesar i un grafic de acordare i rambursare a mprumutului. Plata creditului se face n cazul creditelor pe termen lung i mediu n mod ealonat. Mai rar eliberarea fondurilor se poate face i o singur dat. Plile trebuie s se ncadreze n limita de creditare. Se pot face i suplimentri sau reduceri ale limitei lunare. Plata creditelor se face prin contul de mprumut credite pentru investiii. Plile se fac cu mici excepii prin virament pe msura efecturii cheltuielilor, prin dispoziie de plat, dispoziie de ncasare, acreditive, scrisoare de garanie n favoarea furnizorilor. n cursul realizrii proiectului de investiie, compartimentul de finanare-creditare al bncii supervizeaz i controleaz ca plile din credite s se fac n concordan cu stadiul execuiei.

13.3 Documentaia de credite

Se poate afirma c n cazul creditelor pe termen lung i mediu, documentaia este mai riguros ntocmit, ntruct angajeaz banca i agentul economic pe o perioad mai lung i deci pot interveni mai multe perturbri ale procesului micro i macro economic. Documentaia de creditare este compus din: 1. Cerere de credite; 2. Ultimul bilan contabil; 3. Balana de verificare pe luna precedent; 4. Bugetul de venituri i cheltuieli pe anul n curs; 5. Situaia mprumuturilor i disponibilitilor la alte bnci sau ali creditori i debitori; 6. Hotrrea A.G.A. de mputernicire a reprezentanilor societii pentru contractarea de credite; 7. Copie dup statutul societii i certificatul de nmatriculare n Registrul Comerului; 8. Devizul general pe lucrri i devizele pe obiecte; 9. Autorizaia de construcii cu avizul Ministerului Mediului; 10. Studiul de fezabilitate (care s cuprind o analiz complet a investiiei); 11. Fia de date (completat de banc), pentru cunoaterea n timp a activitii i rezultatelor agentului economic; 12. Contractul de credite. Analiza documentaiei de credite este de maxim importan pentru banc, pentru c pe baza ei se evalueaz i se acord credite. Se analizeaz n primul rnd, ndeplinirea condiiilor de creditare. Aceast analiz cuprinde: 1. Analiza formal. Aceasta cuprinde verificarea documentelor, avizelor, aprobrilor, ct i corelaia dintre principalii indicatori. Tot n aceast etap a analizei formale este cuprins i discuia pe care ofierul de credite al bncii o are cu reprezentantul agentului
137

economic i n care urmrete cu deosebire, existena factorilor de risc. Analiza formal mai presupune i o vizit de documentare la sediul agentului economic, dac acesta este un client nou al bncii. 2. Analiza tehnic a proiectului de investiii se face pe baza ntregii documentaii. Se urmrete: - dimensionarea obiectivului n raport cu limita minim de la care o investiie devine fezabil; - soluiile constructive adoptate de proiectant i oportunitatea lor; - costul antecalculat (estimativ) al proiectului; acesta trebuie s cuprind toate cheltuielile, inclusiv capitalul circulant pentru prima dotare; - dac exist condiii de ncepere i realizare a lucrrilor (inclusiv surse i posibiliti de asigurare a materialelor i utilajelor); - existena fondurilor proprii cu care agentul economic particip la investiie; - asigurarea punerii n funciune la termen; - dac tehnologia aleas asigur realizarea parametrilor proiectai; - dac exist piee de desfacere a produciei realizate (se precizeaz i modaliti de desfacere, preuri, date despre concuren); - garaniile s corespund volumului creditelor i dobnzilor aferente. 3. Analiza financiar Are rolul hotrtor n stabilirea capacitii de rambursare a creditelor acordate unui agent economic. Aceast analiz cuprinde principalele laturi i indicatori ai activitii financiare a agentului economic ce solicit mprumutul. Banca va urmri la analiza proiectelor de investiii creditate: - veniturile totale anuale pe toat perioada de funcionare a proiectului n preuri constante; - cheltuielile totale anuale (de producie, investiii i exploatare) pe toat durata de funcionare a proiectului n preuri constante; - fluxul de numerar (cash-flow) adic diferena dintre veniturile i cheltuielile totale pe perioada de funcionare a proiectului i dobnzile aferente; se determin pe total proiect, ct i pentru stabilirea ratei interne de rentabilitate i a ratei economice de rentabilitate; - rata intern de rentabilitate s fie mai mare dect dobnda real ce trebuie rambursat bncii; - influena unor factori de risc (calculul de senzitivitate) asupra veniturilor i cheltuielilor (creterea preurilor, modificarea cursului valutar, prelungirea duratei de execuie a obiectivului creditat); dac riscul devine mai mare, creditarea se respinge; 4. Analiza economic a obiectivului Are n vedere rentabilitatea obiectivelor creditate la nivelul economiei naionale. La analiza economic, banca urmrete: - s se aib n vedere alte avantaje i profituri ale obiectivului n afar de cele financiare (mbuntirea activitii turistice, sociale, educative, combaterea polurii mediului), crearea de noi locuri de munc; - preurile produselor exportabile s fie la nivelul celor internaionale; - ncadrarea corect a elementelor de venituri i costuri; - rata economic de rentabilitate a proiectului de investiie s fie cel puin la nivelul rentabilitii medii pe economie; - cursul intern de revenire al obiectivului creditat (testul Bruno) s fie mai mic dect cursul de schimb oficial.
138

Unii solicitani de credite nu au ncheiat nc bilan, fiind la nceputul activitii lor. n acest caz, analiza economic i financiar se face pe baza activelor i pasivelor existente, sau a celor estimate prin bugetul de venituri i cheltuieli.

13.4 Evaluarea creditelor

Evaluarea mprumuturilor solicitate de agenii economici are n vedere posibilitile de rambursare i garaniile depuse de client i acceptate de banc. De asemenea, se ine seama de procentele maxime de creditare fixate de fiecare banc comercial. Pentru analiza financiar a obiectivelor de investiii creditate, banca ine seama ndeosebi de nivelul urmtorilor indicatori: 1. Indicatori de ansamblu. - Lichiditatea reprezint capacitatea agentului economic de a satisface obligaiile de plat pe termen scurt cu elementele circulante din activul bilanului. Ea se exprim n dou feluri i anume: Rata curent = active curente pasive curente

Rata rapid =

active curente stocuri pasivele curente

n primul caz, coeficientul trebuie s fie de cel puin 1,5 la 1 pentru a fi admis dosarul de credite. n al doilea caz raportul optim este de 1 la 1. Solvabilitatea este capacitatea agentului economic de a-i achita toate datoriile prin valorificarea activelor sale: S= active totale datorii totale

Este necesar s se ia n consideraie posibilitatea real (concret) de a lichida activele ntr-un termen dat. Raportul optim este de 1,5 la 1. Rentabilitatea Rr generale = profitul net 100 cheltuieli

2. Indicatorii pentru analiza proiectelor a. Fluxul de numerar Vz Chz = Profit brut Profit brut + amortizarea = total resurse Fn = Total resurse (fond de rezerv + rambursri credite pentru investiii + dobnda la credite pentru investiii + cheltuielile cu nlocuirea unor utilaje pe timpul duratei de funcionare) b. Costul de oportunitate al capitalului sau rata de profit ce se poate obine reprezint raportul dintre veniturile i costurile actualizate: valoarea actualizat a fluxului de venituri C.o. = valoarea actualizat a fluxului de cheltuieli
139

Valoarea actualizat se determin aplicnd la veniturile i cheltuielile fiecrui, an coeficieni de actualizare (rate de actualizare). c. Rata de actualizare reprezint un proces de ajustare a veniturilor i cheltuielilor, astfel nct s se poat realiza comparabilitatea lor n timp. Pentru a fi aprobat creditul, rata de actualizare trebuie s fie mai mare dect rata dobnzii active curente, rata inflaiei (ca medie anual) i rata rentabilitii medii pe ramur. Rata de actualizare depinde de rata medie a dobnzii pe piaa financiar i de modificarea cursului valutar. d. Valoarea net actualizat (V.N.A.) este actualizarea fluxului de numerar pe durata de funcionare a obiectivului. Se determin aplicnd coeficieni de actualizare la fluxul de numerar. Pentru ca un proiect s fie admis la creditare, V.N.A. trebuie s fie pozitiv, pentru c numai aa creditul i dobnzile pot fi restituite. e. Rata intern de rentabilitate (R.I.R.) trebuie s reprezinte, s demonstreze capacitatea proiectului de a obine profit. Aceast rata trebuie s acopere nu numai ratele scadente i dobnzile aferente, ci i influena unor factori de risc, a deprecierii monedei naionale. De asemenea, R.I.R. trebuie s asigure i un grad de rentabilitate pentru agentul economic, deci acestuia s-i rmn i un profit, care s se situeze la nivelul mediu al ramurii sau sectorului. Rata de actualizare + Diferena dintre R.I.R. = cele dou rate (maxim; minim) de actualizare RIR = Ra + ( R max Ra min ) Valoarea net actualizat cu rata de actualizare minim Suma valorilor nete actualizate cu rata minim i maxim

VNA min VNA min + max

Ra = rata de actualizare (maxim, minim) VNA = Fn x coeficienii de actualizare aferent Ra (maxim, minim) Factorii de risc ai RIR sunt: - sporirea preurilor la materii prime; - nerealizarea produciei; - deprecierea cursului valutar; - prelungirea termenului de dare n funciune a obiectivului. Influena factorilor de risc nu trebuie s conduc la nerealizarea obiectivului, pentru c aceasta ar nsemna ca agentul economic s nu fie admis la creditare.

f. Gradul de acoperire a serviciului datoriei: Profit net + amortizare + dobnd la disponibiliti

140

Gad = Rata scadent la credite + dobnzile aferente Raportul minim admis pentru aprobarea creditului este de 1,3 la 1. Se iau n calcul, att creditele pe termen lung i mediu, ct i cele pe termen scurt. g. Indicatorul de acoperire a dobnzilor ponderat cu cheltuielile aferente mprumuturilor. Pdi + Ch Ad = D + Ch Pdi = profitul nainte de dobnzi i impozite; Ch = cheltuieli generate de mprumuturi; D = dobnzi. Pentru ca un mprumut s fie acceptat de banc raportul de mai sus trebuie s fie de peste 3 la 1. h. Rata economic de rentabilitate arat eficiena economic a obiectivului la nivelul economiei naionale. Sunt nlturate influenele de preuri (ca urmare a subveniilor i impozitelor) datorit principiilor de politic economic general. Dup eliminarea distorsiunilor, se cere condiia din partea bncii ca eficiena economic a proiectului s se situeze cel puin la nivelul rentabilitii medii pe economia naional. Rata economic de rentabilitate (RER) se determin avnd la baz aceiai parametri ca i cazul ratei interne de rentabilitate (RIR). Diferena const n aceea c veniturile, cheltuielile i profitul sunt influenate i calculate n funcie de factorii de risc la nivelul economiei naionale. i. Cursul intern de revenire al obiectivului (testul Bruno) se determin numai n cazul investiiilor cu activitate de import-export. El arat efortul naional pentru obinerea unei uniti de valut sau economisirea ei n cazul c s-a renunat la unele importuri. Acest indicator se determin dup formula: Cir = Costuri totale (investiii + producie) actualizate (n lei) Pentru admiterea proiectului la creditare, cursul intern de revenire trebuie s fie sub cursul de schimb oficial.

13.5 Studiul de fezabilitate, document de baz al aprobrii creditelor

Studiul de fezabilitate joac de fapt, rolul de cadrul general al proiectului de investiii (sau al obiectului). El prezint urmtoarea structur de baz, pe capitole: I. INTRODUCERE Investitorul, descrierea pe scurt a proiectului propus, scopul investiiei, costul total estimat n lei i n valut, surse de finanare: proprii, subvenii, mprumuturi i volumul acestora.

II. CARACTERIZAREA AGENTULUI ECONOMIC

141

A. Descriere a. data nfiinrii, nregistrrii b. statul juridic (societate agricol, comercial, asociaie, individuali etc.) c. structura personalului de conducere, vechimea i experiena acestuia d. numrul de angajai-structura i calificarea e. scurt descriere a procesului de producie, capaciti de producie, folosirea lor etc. f. produse principale i modul de valorificare: import-export g. date privind exportul h. surse de materii prime, energie, combustibil etc. i. relaii cu ali ageni economici din ar i strintate B. Informaii financiare a. analiza activitii financiare curente (pe baza situaiilor financiare) b. stabilitatea situaiei financiare, evaluat n conformitate cu indicatorii cheie cum ar fi: lichiditate, solvabilitate, rentabilitate, profit etc. III. PIEE A. Piee posibile pentru valorificarea produselor din proiect (volumul pieei n prezent i viitor) B. Informaii despre concuren-avantaje competitive privind: aprovizionarea, producia, desfacerea, calitatea etc.) C. Preuri-date privind actualul pre intern i estimri n viitor, estimri privind preul de export, cu referire la preul mondial i preul specific pieei D. Comercializarea produselor la intern-magazine proprii, uniti comerciale, piaa etc. i la export Schimbrile prevzute pentru comercializarea noilor produse din proiectul propus. IV. COSTURI DE PLAN DE FINANARE A. Costurile proiectului a. rezumarea costului proiectului: estimare, deviz etc. b. date de baz i calculaii privind estimarea costului (date de la furnizori, estimri ele investitorului, constructorului etc.) c. necesitatea i estimarea capitalului circulant (prima dotare) d. calculul pentru diverse i neprevzute (preuri fizice la diverse i neprevzute) B. Plan de finanare a. plan de finanare pentru valoarea totala a proiectului (surse pe feluri i pli) b. programul de efectuare a plailor pentru realizarea proiectului c. condiiile i volumul participrii investitorilor (contribuia acestora) la finanarea costului proiectului d. termeni i condiii de folosire a surselor de finanare V. ANALIZA FINANCIAR I ECONOMIC a. estimri de venituri, costuri de investiii i de producie pe toat durata proiectului, nainte i dup aplicarea proiectului (fr sau cu proiect) b. rata intern (financiar) de rentabilitate (RIR sau RRF) calculat pe baza costului financiar i beneficiului (profitului) obinut, nainte i dup aplicarea proiectului c. analiza realizrilor estimative, aplicnd schimbrile ce pot aprea (depirea duratei de realizare a investiiei, nerealizarea veniturilor, depirea costurilor etc.)

142

d. rata de rentabilitate economic (RER), analiza cost-beneficiu i analiza senzitivitii, n funcie de factorii de risc ce pot s apar (depirea duratei de execuie, depirea cheltuielilor, nerealizarea veniturilor etc.) e. riscurile de orice fel, riscuri neobinuite, care pot interveni n derularea proiectului propus i msurile care se iau pentru eliminarea sau minimalizarea impactului potenial al acestora VI. CONCLUZIILE STUDIULUI DE FEZABILITATE N FUNCIE DE SPECIFICUL ACTIVITII, CU FUNDAMENTAREA I JUSTIFICAREA VARIANTEI PROPUSE

Not Agenii economici care ntocmesc studii de fezabilitate le vor adapta la specificul activitii lor, completndu-le i cu alte elemente relevante. Din prezentarea structurii studiului de fezabilitate rezult cea mai complet baz de date pentru banca comercial n vederea aprobrii i acordrii creditului. Stadiul de fezabilitate d siguran realizrii investiiei, a eficienei acesteia i deci a rambursrii creditelor acordate de banc.

13.6 Rambursarea creditelor pe termen lung i mediu

Ca i n cazul creditelor pe termen scurt, rambursarea se face pe baza unui grafic de ealonare a ratelor scadente i a dobnzilor aferente. Termenele pot fi negociate i obligatoriu se ine seama i de posibilitile agentului economic. Se iau n consideraie i profiturile realizate de obiectivul de investiii dat n funciune, ntruct, practic din acest profit trebuie rambursat creditul, n primul rnd. Operaiunile de recuperare a ratelor i de contabilitate sunt asemntoare situaiei de la creditele pe termen scurt. Evident c difer conturile i termenele scadente. In cazul creditelor pe termen scurt, lung i mediu nu se are n vedere recuperarea din disponibilitile ce reprezint participarea cu fonduri proprii a agentului economic la realizarea obiectivului de investiii. Si n cazul creditelor pe termen lung i mijlociu pot avea loc modificri la ealonare. Pentru creditele restante se pltete dobnda majorat. Si n cazul acestor credite pot fi folosite proceduri de executare silita sau faliment.

143

144

CAPITOLUL XIV
CLASIFICAREA CREDITELOR SI PLASAMENTELOR, CONSTITUIREA, REGULARIZAREA SI UTILIZAREA PROVIZIOANELOR SPECIFICE DE RISC DE CREDIT
14.1 Determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc de credit
Pentru stabilirea bazei de calcul necesar pentru determinarea provizioanelor, conform Regulamentului BNR 3/2009, privind clasificarea creditelor si plasamentelor, constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, modificat si completat de Regulamentul BNR 7/2009 si Regulamentul BNR 13/2009 precum si conform Regulamentului BNR 18/2009 modificat si completat de Regulamentul BNR 1/2010 (numite in cele ce urmeaza Normele BNR) urmtoarele elemente evideniate n activul bilanier trebuie luate n considerare: - credite acordate instituiilor de credit i/sau clientelei din afara sectorului instituiilor de credit precum i dobnda aferent, aa cum sunt definite de Normele BNR (nu vor fi luate n considerare creditele acordate bncilor centrale); - plasamente constituite la instituiile de credit precum i dobnda aferent, aa cum sunt definite de Normele BNR. Elementele de activ bilanier menionate mai sus sunt corectate cu eventualele provizioane deja constituite rezultand astfel Expunerea brut (neajustat). Expunerea net (ajustat) se calculeaz prin deducerea din expunerea brut a valorii colateralelor, ajustat n conformitate cu prevederile normelor BNR. Exemplu: pentru un credit de USD 500.000 avnd drept colateral o scrisoare de garanie bancar de USD 550.000 emis de o banc domiciliat ntr-o ar de categorie A din Uniunea European (coeficientul maxim pentru deducere din expunerea Bancii fa de entitatea de risc este 80%) expunerea net este USD 60.000. Provizioanele specifice de risc de credit se calculeaz pe baza: - Expunerii ajustate pentru toate categoriile de credite numai n cazul n care nu s-au iniiat proceduri judiciare i toate sumele respectivului credit nregistreaz un serviciu al datoriei de cel mult 90 de zile; - Expunerii ajustate pentru creditele clasificate inPierdere in cazul in care au fost initiate proceduri judiciare si/sau serviciul datoriei este mai mare de 90 zile, calculata prin deducerea din expunerea bruta a valorii juste a garantiei aferente principalului ajustata prin aplicarea coeficienilor stabilii in functie de tipul garantiei respective.

145

14.2 Clasificarea creditelor si plasamentelor

Conform Normelor BNR, creditele i plasamentele se clasific n urmtoarele categorii: - standard; - n observaie; - substandard; - ndoielnic; - pierdere. Toate creditele acordate unui debitor si/sau plasamentele constituite la acesta se incadreaza intr-o singura categorie de clasificare, pe baza principiului declasarii prin contaminare, respectiv prin luarea in considerare a celei mai slabe dintre categoriile individuale de clasificare. Clasificarea creditelor i plasamentelor se face prin aplicarea simultan a urmtoarelor criterii: - serviciul datoriei capacitatea debitorului de a-i onora datoria la scaden, exprimat ca numr de zile de ntrziere la plat de la data scadenei; - iniierea de proceduri judiciare - reprezentat fie prin emiterea de ctre instan a hotrarii de deschidere a procedurii falimentului fie de declanarea procedurii de executare silit fa de persoanele fizice sau juridice; - performana financiar se refer la indicatori financiari uzuali, considerente de natur calitativ si colaterale (altele dect cele acceptate pentru deducerea din expunerea brut).

14.3 Performanta financiara

Conform Normelor BNR, categoriile de performan financiar vor fi notate de la A la E, n ordinea descresctoare a calitii acesteia, pe baza unui punctaj. Pentru clienii din sectorul instituiilor de credit performana financiar va fi notat n categoria A. Evaluarea performantei financiare a clientelei din afara institutiilor de credit se realizeaza pe baza de scoring atribuit unor factori cantitativi si a unor factori calitativi. Evaluarea se realizeaza diferentiat pentru persoane fizice si persoane juridice. Clienii persoane fizice vor fi incadrati dupa cum urmeaza: (a) debitor, persoana fizica, expus la riscul valutar - persoan fizic ce nu genereaz fluxuri de numerar nete pozitive n valuta de exprimare a creditului, care s permit rambursarea la termen a fiecrei rate de credit (principal i dobnd). Intrarile de numerar vor fi ajustate in functie de gradul de certitudine si de caracterul de permanenta al acestora; (b) debitor, persoana fizica, neexpus la riscul valutar - persoan fizic ce genereaz fluxuri de numerar nete pozitive n valuta de exprimare a creditului, care s permit rambursarea la termen a fiecrei rate de credit (principal i dobnd). Intrarile de numerar vor fi ajustate in functie de gradul de certitudine si de caracterul de permanenta al acestora; Pentru clientii persoane juridice, punctajul pentru indicatorii cantitativi se calculeaz pe baza datelor cuprinse n raportrile financiar-contabile ale entitii economice. Situaiile financiare
146

ale clientului trebuie s fie ntocmite conform cu reglementrile emise de Ministerul Finanelor Publice sau de ctre autoritile competente ale altor state. Categoria de performan financiar se determin i contribuie la stabilirea categoriei de clasificare ncepnd cu luna urmtoare celei n care banca are acces la raportrile respective. Frecvena cu care se determin categoria de performan financiar a unei entiti economice va coincide cu frecvena cu care se ntocmesc situaiile financiare (de dou ori pe an conform reglementrilor n vigoare). Pe perioada cuprins ntre dou raportri financiar-contabile, se menine ultima categorie de performan financiar determinat. n cazul n care indicatorii cantitativi nu pot fi calculati, clientul va fi ncadrat direct n categoria E. Incadrarea clientilor persoane juridice nou infiintate va porni intotdeauna de la categoria B fiind imposibila incadrarea acestora in categoria A din motive de prudenta.

14.4 Procedura de determinare a necesarului de provizioane specifice de risc de credit

Pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferent unui credit sau plasament, se vor parcurge urmtoarele etape: 1. Calcularea expunerii ajustate, conform Normelor BNR 2. Clasificarea creditelor i plasamentelor 3. Aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obinute

14.5 Provizionarea
Conform Normelor BNR: 1. Constituirea de provizioane specifice de risc de credit se refer la crearea acestora i se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentnd nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit. 2. Regularizarea provizioanelor specifice de risc de credit se refer la modificarea nivelului existent al acestora n vederea restabilirii egalitii ntre nivelul existent i cel al necesarului i se va realiza prin includerea pe cheltuieli sau prin reluarea pe venituri a sumei reprezentnd diferena dintre nivelul existent n sold al provizioanelor specifice de risc de credit i nivelul necesarului. 3. Utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit se refer la anularea provizioanelor specifice de risc de credit i se va realiza prin reluarea pe venituri a sumei reprezentnd
147

nivelul existent n sold al provizioanelor specifice de risc de credit aferente creditelor i/ sau plasamentelor pentru care este indeplinita una din urmatoarele conditii: au fost epuizate posibilitatile legale de recuperare sau s-a implinit termenul de prescriptie; au fost transferate drepturile contractuale aferente respectivului credit/plasament. 4. Banca va constitui i/ sau va regulariza lunar provizioanele specifice de risc de credit aferente creditelor i plasamentelor evideniate n sold la finele lunii respective prin includerea pe cheltuielile i/sau prin reluarea pe veniturile lunii pentru care se face raportarea, indiferent de rezultatul financiar al perioadei nregistrat de banc. 5. Banca va constitui, regulariza i utiliza provizioanele specifice de risc de credit utiliznd moneda de exprimare a creditelor i/sau plasamentelor pe care le corecteaz.

Coeficiente de provizionare a creditelor conform normelor BNR nr 5 /2002

Categoria de clasificare Standard In observatie Subsatandard Indoielnic Pierdere

Coeficient de provizionare 0% 5% 20 % 50 % 100 %

148

CAPITOLUL XV

GARANIA CREDITELOR BANCARE

15.1 Evaluarea riscului n activitatea de creditare

Printre multiplele forme de risc, n cele ce urmeaz, ne intereseaz riscul n activitatea de creditare. Este foarte important ca determinarea riscului s se fac nainte de acordarea creditului. Vorbind de riscul de creditare avem n vedere n primul rnd, riscul nerambursrii la scaden sau al nerambursrii la nici un termen. Pentru diminuarea riscului, bncile comerciale constituie comitete de credite care analizeaz i aprob documentaia de credite. Analiza este realizat n profunzime de analistul de credite, care are n vedere costurile i profiturile realizate din credite. Bncile trebuie s identifice riscurile fiecrei cereri i propuneri de creditare, s le recunoasc i s contribuie la reducerea sau chiar la eliminarea lor. Pentru aceasta, este necesar i un studiu de senzitivitate sau risc, pentru c numai n acest fel acesta se poate reduce sau elimina. n funcie de acest studiu, se aprob sau se refuz cererile de creditare. Reducerea riscului se poate realiza numai pe baza cunoaterii aprofundate a clienilor bncii, a tuturor factorilor de decizie controlabili i necontrolabili, a tuturor rezultatelor realizate ca urmare a aprobrii liniei de credit respective. Bncile trebuie s cunoasc bine i factorii care conduc la nereuit i eecul afacerii. Riscul creditrii poate fi privit ca fiind inerent i se poate regsi n documentele, rapoartele, sintezele realizate la nivelul agentului economic care mprumut de la banc. Acordarea creditelor este mai puin riscant, dac perioada de rambursare este de scurt. De exemplu, pentru creditele pe termen scurt, riscul este mai mic. De aceea, specialitii bncii trebuie s fac estimri cantitative cu privire la perioada de rotaie a capitalului circulant. Se au n vedere n acest sens: - durata stocurilor de materii prime; - durata stocurilor produciei neterminate; - durata stocrii produselor finite; - durata ncasrilor de la debitori; - durata plilor ctre furnizori. n evaluarea riscului creditrii, specialitii bncii au n vedere i problemele pe care le poate avea agentul economic la ncheierea ciclului de fabricaie, comercializare i transferarea activelor n numerar. Riscul de creditare se include n tipul de risc financiar, care privete, n principal, structura finanrii afacerii. Acest risc financiar are un mare grad de dependen de capacitatea clientului de a realiza performane i ndeosebi profit, ntruct acesta este cel din care se ramburseaz datoria. Tot cu ajutorul profitului i al altor performane se perfecioneaz structura capitalului.
149

Bncile realizeaz evaluarea riscului n cadrul unui program complex de analiz a documentaiei de credit i de stabilire a garaniilor. Aceast evaluare a riscului este o component a strategiilor bncilor comerciale. Aceasta ntruct, n analiza complex se determin resursele, limitele, politica economic a clientului, se fac aprecieri cu privire la legislaia economico-financiar, piaa produsului i strategiile mpririi pieei. Indicatorii cei mai utilizai n analiza riscului de creditare sunt: 1. Raportul lichiditate / datorie total pentru agentul economic; 2. Raportul profit brut / datorie total pentru agentul economic; 3. Raportul datorii totale / active totale pentru agentul economic care se mprumut. Determinarea acestor indicatori se face pe perioade comparative i prin evaluarea tendinelor. Pentru o apreciere financiar general asupra afacerii (creditrii) se mai folosete analiza multivariabil, bazat pe modelul Z dezvoltat de J. Altman. Acest model se prezint astfel: 1,2 x1 + 1,4 x2 + 3,3 + 0,6 x4 + 1,0 x5 unde: capital circulant x1 = active totale profit net capitalizat x2 = active totale datorii totale x3 = active totale valoarea total a capitalului acionarilor x4 = datorii totale cifra de afaceri x5 = active totale Altman consider c la un punctaj mai mic de 1,8 agentul economic n cauz are mari anse s dea faliment. Un punctaj mai mare de 2,7 d garania c agentul economic ce mprumut, nu va da faliment. Metodele bancare de evaluare a riscului au n vedere urmtorii factori: - depiri ale limitelor de creditare; - creterea inexplicabil a limitelor facilitilor de finanare; - furnizarea de informaii financiare cu ntrziere; - un raport defavorabil ntre datorii i fonduri proprii; - modificri n conducere; - dezacorduri ntre datele contabile i de buget, pe de o parte i datele de control. Alte instituii sau organisme internaionale au fixat i o list cu unii factori majori de risc, care cuprinde: - ponderea capitalului n active fixe este prea mare - fonduri de rezerv reduse
150

- amplasarea greit - erori n gestionarea stocurilor - expansiune necontrolat - capitalizare insuficient - experien puin - probleme de personal - birocraie Banca ce acord mprumutul ntocmete o list mai cuprinztoare dect cea expus mai sus. Ea trebuie s cuprind toi factorii de risc micro si macroeconomici. Exista urmtoarele forme de risc de creditare: - nendeplinirea obligaiilor agentului economic stipulate n contractul de credit - modificarea ratei dobnzii n perioada de creditare - modificarea puterii de cumprare a monedei naionale n principal, nendeplinirea obligaiilor contractuale decurge din lipsa de lichiditate i solvabilitate a agentului economic mprumutat. Pentru a reduce sau chiar elimina riscul de creditare, bncile folosesc mai multe metode printre care: - clauze suplimentare de garantare i protecie a capitalului mprumutat; - diversificarea produselor i serviciilor bancare; - introducerea primei de risc n rata dobnzii practicate. ntruct despre diversificarea produselor i serviciilor s-a mai amintit n cadrul acestei lucrri, iar problema garaniilor va fi pe larg prezentat n cadrul subcapitolului urmtor, n cele ce urmeaz vom prezenta modul de determinare a primei de risc. Se au n vedere urmtoarele repere: - tendina bncii de valorificare a capitalului mprumutat pe care o notm cu 1 + v - tendina de diminuare a capitalului mprumutat, notat cu 1 - d (care apare atunci cnd o parte a creditului nu este restituit) innd seama de prima de risc, rata dobnzii devine: 1+v Rdr = -1 1-d unde Rdr = rata dobnzii cu prim de risc Practic, prima de risc se adaug la dobnda pieei. Se ia n calcul, media dobnzii pieei (se face pe trimestrele sau semestrele unui an) Exemplu practic: 20% din credite nu pot fi recuperate 57% dobnda n primul semestru 40% n semestrul al doilea 57+40 Rd = 2 1+0.485 Rdr = 1-0.20 -1 = 0.80 1.485 -1 = 1.856 - 1 = 85.6% = 48,4%

151

Factorii de risc: 1. Supradimensionarea volumului afacerii fa de posibilitile existente 2. Structura necorespunztoare a capitalului (existena unui capital prea mare n active fixe i prea mic n active circulante) 3. Capitalizarea necorespunztoare (profit reinvestit, dividende, foarte mari sau prea mari sau prea multe) Simptome de risc: 1. Semnale financiare (creterea stocurilor, ntrzierea plilor) 2. Contabilitatea creativ, aranjarea unor indicatori. 3. Semnale nefinanciare (refuzuri pentru calitatea produselor, depirea termenelor din contracte) 4. Alte semnale (plecri de personal, aciuni n tribunal, zvonuri etc.) Reducerea riscului se realizeaz i prin urmrirea indicatorilor utilizai de analiza financiar.

15.2 Determinarea formelor de garanie a creditelor

Necesitatea garantrii creditelor decurge din existenta riscului mprumutului. Banca trebuie s se asigure ca agenii economici care trebuie s se mprumute au capacitatea restituirii creditelor i ofer posibilitatea recuperrii acestora i a dobnzilor aferente, cnd nu i achit aceste obligaii. Posibilitile de rambursare se determin pe baza analizei financiare i economice, a altor indicatori, date, studii avizri. Se pune accent pe indicatorii economico-financiari i pe proiectele de investiii prezentate la banc i pentru care se solicit creditul. Studiul de fezabilitate constituie i de data aceasta (a stabilirii operaiilor) documentul principal. Se deduce din afirmaia de mai sus, c existena i determinarea exact a garaniilor este mai important n cazul creditelor pe termen lung. Este firesc s fie aa, ntruct imobilizarea fondurilor n credite este mai mare i mai de lung durat n cazul creditrii obiectivelor Este normal c garaniile imobiliare nu pot fi puse de regul n cazul creditelor pe termen scurt, ntruct patrimoniul agentului economic ar fi n permanent pericol de a se frmia i diminua. Se poate afirma c garaniile reprezint acoperirea material a datoriilor legate de creditele solicitate sau acordate. n practica internaional i cea romneasc, exist trei tipuri principale de garanii pentru credite i anume: - garanii reale - garanii personale - alte garanii Garaniile constituie deci un privilegiu pentru banc n raport cu ali creditori. Garaniile pentru credite sunt asiguratorii i sunt oferite, att de agenii economici care mprumut, ct i de alte persoane fizice sau juridice, care devin n acest fel, garanii. Garania este aa de important, nct exist i o clasificare a creditelor acordate de bncile comerciale. Astfel, exist creditul garantat sau acoperit i creditul negarantat cu valori materiale. Creditul negarantat poate fi individual, cnd se acord unei persoane fizice fr nici o obligaie sau formalitate, creditul cu gir personal pentru fiecare operaiune i creditul prin scont de polie. n acest din urm caz, mai multe persoane, prin obligaii luate anterior, garanteaz rambursarea la scaden.

152

15.3 Garanii reale

Garania real reprezint un activ acordat de ctre un debitor unui creditor (n cazul nostru, banca ce a acordat mprumutul) astfel nct datoria s fie nsoit de o anumit siguran. Deci o garanie real este ntotdeauna un element de activ mobiliar sau imobiliar. Garania real const n rezervarea unor bunuri individualizate n scopul garantrii creditului. Garaniile reale cuprind ipotecile i gajurile. Pentru a nu fi contestate, garaniile reale trebuie s ndeplineasc anumite condiii: - renunarea debitorului i punerea gajului n posesia creditorului (bncii) sau a unei tere persoane convenite de cele dou pri - este necesar s se ncheie un contract, care s expliciteze creditul i s precizeze garaniile consimite - garaniile reale impun o responsabilitate din partea celor care le pstreaz, ei rspund de conservarea bunurilor ipotecate sau luate n gaj - bunurile ce constituie garanii, nu se pot elibera dect cu acordul creditorului - garaniile s nu fie luate n perioadele periculoase ale unei ri (criz economic, inflaie galopant, rzboi) - banca trebuie s fie contient de faptul c gajul su poale fi preluat de ctre un alt creditor privilegiat (de exemplu, statul) Banca mai poate fi afectat i de grija puterii publice de a ajuta s supravieuiasc ageni economici cu dificulti. Este clar c n acest caz se micoreaz drepturile creditorilor beneficiari de ipoteci i gaj. Este cazul cu ceea ce se ntmpl n ara noastr n aceasta perioad. Din aceast cauz, banca trebuie s acorde credite nu numai n funcie de valoarea gajului, ci s se aib n vedere i justificrile economice i financiare. Acestea din urm pot descoperi riscuri serioase, care atrag dup ele dificulti majore. Ca urmare, nu este suficient ca o banc s acorde credite pe gaj, cu unele excepii, cum ar fi avansul pe mrfuri, credite acordate societilor de comer exterior, credite pe perioade foarte scurte. Creditele care cer o garanie real necesit o depunere n gaj a unor active. Vorbind de creditele pe termen scurt, gajul cuprinde active circulante (avansurile pe titluri, avansuri pe marf i avansul pe pia) Avansul pe titluri este mai puin folosit, ntruct agenii economici nu au interes s dein n portofoliul lor, titluri cu negociere curent. Totui unii ageni economici ptrund pe piaa i procura titluri de valoare n scopul realizrii unui profit maxim. Aceste titluri pot constitui garanie pentru creditele acordate n scopul satisfacerii nevoilor de fonduri de rulment ale agentului economic. Avansul pe titluri poate fi luat mai mult n consideraie n viitor pentru garantarea creditelor acordate persoanelor fizice. Avansul pe marf este un credit ce se acord pentru industrie i comer. Pentru acest credit sunt luate n consideraie mrfuri, care sunt constituite n gaj de banc. Avansul pe piaa este o alt form de creditare a produciei i are n vedere un activ circulant (producia neterminat, produse finite). Bncile manifest o oarecare pruden pentru astfel de creditri. Se apeleaz la adjudecri i licitaii i pentru ele se elibereaz cauiuni i garanii. Gajul este un accesoriu al contractului de credite. Prin el se remite bncii un bun mobil pentru garantarea creditului. Aceste bunuri trebuie s fac obiectul vnzrii-cumprrii deci s fie cuprinse n circuitul civil. Gajul este de dou feluri i anume: cu deposedare i fr deposedare.
153

Gajul cu deposedare se mai numete i amanet i presupune depunerea bunului mobil la banc. Obiectele gajului cu deposedare pot fi reprezentate de bunuri de volum mic i valoare mare (metale preioase, opere de art, bijuterii). Gajul fr deposedare se aplic numai asupra produselor solului, materiilor prime industriale, produselor n curs de fabricaie sau deja fabricate i aflate n depozit. Pentru ca aceste produse s poat fi luate n garanie, se cere ndeplinirea urmtoarelor condiii: - s existe posibilitatea real de obinere a lor; - s se afle la agenii economici sau n depozite; - s existe o pia sigur de valorificare a produselor. Gajarea se face n ambele cazuri printr-un contract ncheiat separat de contractul de credite, ntre banc i agentul economic ce solicit mprumutul. Ipoteca reprezint o garanie, care nu presupune deposedarea celui ce o prezint n vederea obinerii creditului. Cel care constituie ipoteca poate fi debitorul (deci cel care mprumut) sau un garant. Drept obiect al ipotecii se pot lua n consideraie numai bunurile imobile actuale, nu i cele viitoare. Aceste bunuri trebuie s fie incluse n circuitul civil i sunt formate din terenuri i cldiri de orice fel. Bunurile ipotecate pot fi luate n garanie numai la valoarea de asigurare, cnd ele aparin persoanelor fizice, sau numai la valoarea de nregistrare n contabilitate dac aparin agenilor economici. Persoanele fizice pot cere reevaluarea bunurilor ipotecate, dac consider c valoarea real a acestora este mai mare dect cea de asigurare. Bunurile imobile trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii pentru a fi luate n consideraie la garanie: - s poat fi vndute-cumprate; - s permit amenajri i adaptri; - s fie asigurate; - s existe un nscris la notariat prin care s se specifice valoarea bunului garantat; - cel ce constituie ipoteca s aib deplina capacitate de exerciiu asupra bunului ipotecat. Ipoteca trebuie nscris n registrul special de transcripiuni i inscripiuni sau n cartea funciar de la judectorie. Stingerea ipotecii are loc, n general, odat cu plata ultimei scadene la creditul garantat prin ea.

15.4 Garanii personale

Garaniile personale reprezint angajamente ale agenilor economici i persoanelor fizice prin care acetia se oblig s suporte datoriile debitorilor ctre banc pentru creditele acordate. Acest tip de garanie mai poart denumirea de cauiune sau fidejusiune si este valabil dac sunt ndeplinite urmtoarele condiii: - s existe un contract separat prin care o persoan fizic sau juridic se oblig s garanteze obligaiile agentului economic mprumutat cu ntregul su patrimoniu; - cel ce garanteaz s aib deplin capacitate (s aib 18 ani dac este persoan fizic, sau s fie legal constituit n cazul persoanei juridice); - garantul s fie solvabil; - garantul s domicilieze sau s aib sediul unde funcioneaz banca ce acord creditul; - patrimoniul ce se constituie garanie s nu fie afectat de alte datorii sau obligaii. Cauiunea sau garania personal poate fi materializat i prin scrisoarea de garanie bancar. Aceasta este garania dat de o banc n favoarea unui agent economic sau persoane fizice care contracteaz un credit bancar. Scrisoarea de garanie bancar poate avea o diversitate de forme, dar trebuie s cuprind urmtoarele elemente obligatorii: - s precizeze clar suma creditului pentru care se emite garania;
154

- titularul creditului; - beneficiarul garaniei; - termenul de valabilitate al garaniei (care nu poate fi mai mic dect termenul de rambursare al creditului); - s fie datat i semnat de banca ce emite scrisoarea (de persoanele ce angajeaz i reprezint patrimonial banca).

15.5 Alte garanii

Gajul general este un gaj comun la dispoziia tuturor creditorilor, acetia avnd o poziie egal fa de bunurile debitorului mpotriva cruia se deruleaz execuia silit. Deci acest gaj nu confer bncii privilegiu de a-i recupera singur datoriile (ca n cazul garaniilor reale), ceea ce nseamn c riscurile ei sunt mult mai mari. Gajul general cuprinde ntregul patrimoniu al debitorului, deci att bunurile mobile ct i cele imobile. El reprezint o garanie prin efectul legii (chiar dac nu s-a ncheiat un nscris separat). Depozitele n lei i valut. Este vorba numai de disponibilitile bneti constituite n depozite distincte, create special n scopul garaniei creditelor. Aceste depozite se constituie pe baza unor contracte de gaj cu deposedare.

15.6 Asigurarea activelor mprumutailor constituie garanie a creditelor

Bunurile constituite garanie sunt asigurate pe toat durata creditrii. Asigurarea se face la valorile cu care bunurile respective sunt luate n calcul la fixarea garaniei. Dac totui asigurarea se face doar pe un singur an, ea trebuie rennoit anual de ctre agentul economic mprumutat. Imobilele sunt luate n garanie la valoarea de asigurare nscris la administraia financiar. Toate drepturile cu titlu de despgubiri din asigurarea bunurilor sunt acceptate de banca drept garanie a creditelor acordate bncii creditoare. mprumutaii sunt obligai s predea bncii polie de asigurare, care se pstreaz la aceasta pn la rambursarea tuturor creditelor i dobnzilor.

15.7 Recuperarea activelor n curs de realizare

Multe bnci acord credite neperformante. Se pune problema depunerii unor eforturi mari de a recupera creditele restante i dobnzile aferente, clasificate n categoria pierdere. Acestea se grupeaz pe sectoare de activitate i pe clieni. Pentru recuperarea acestor credite se organizeaz o logistic i un sistem informaional, care contribuie la urmrirea permanent a recuperrii acestor credite i gsirea celor mai eficiente ci de stingere a datoriilor. Aceast operaiune bancar complex, care const n principal n recuperarea datoriilor clasificate n categoria pierdere necesit tehnici bancare distincte fa de celelalte laturi ale activitii bncilor. Se iau msuri legale, se ncearc reducerea perioadei de recuperare, se adopt opiuni de recuperare (restructurare, executarea garaniilor, lichidarea, se reduc costurile, se redimensioneaz ratele dobnzilor). Recuperarea pierderilor neperformante presupune crearea unui puternic departament de recuperare, care s aib printre atribuii: - elaborarea normelor de recuperare; - coordonarea n teritoriu a ntregii activiti de recuperare;
155

- organizarea i inerea evidenei creanelor; - acordarea de asisten de specialitate unitilor teritoriale; - propunerea de noi proceduri de recuperare; - analizarea posibilitilor de recuperare la agenii economici cu situaii deosebite; - urmrirea stadiilor de recuperare; - elaboreaz i completeaz un caiet de sarcini de evaluare a activelor, de licitaii i de participare la licitaii. Predarea-preluarea activelor n vederea recuperrii se face pe baza unei note de predareprimire. Aceste note sunt nsoite de dosarul de credite. Agenii economici din categoria pierdere se grupeaz la rndul lor astfel: - firme care au posibiliti de rambursare a creditelor i altor datorii (dobnzi etc.) ntr-o perioad relativ scurt, de pn la 90 zile; - care au posibiliti de achitare a cel puin 10% din datorii n urmtoarele 90 zile; - care nu au posibiliti de achitare a datoriilor i la care este necesar s se acioneze pe cale judiciar. Recuperarea activelor n curs de realizare se poate face prin: - blocarea depozitelor la termen i la vedere ale clienilor i acionarilor bncii; - ntocmirea de programe de recuperare a datoriilor, indiferent de natura lor, pe o perioad de pn la doi ani, dup achitarea a cel puin 10% din volumul acestor datorii; - rambursarea cu prioritate a creditelor, concomitent cu efectuarea unor tehnici de rescadenare a dobnzilor; - rambursarea creditelor i plata dobnzilor prin intrarea n proprietatea bncii a unor active atractive pentru banc; - alte soluii (valorificarea unor active care nu fac iniial obiectul recuperrii, preluarea unor scrisori de garanie) ; - rambursarea creditelor i ncasarea dobnzilor prin procedura de lichidare. Sucursalele coordonatoare au datoria s in o eviden strict a creditelor i dobnzilor clasificate n categoria pierdere. Pentru aceasta, ele ntocmesc Registrul de eviden a datoriilor de acest tip.

156

CAPITOLUL XVI

PRODUSE BANCARE MODERNE

16.1. Forfetarea produs bancar modern

Forfetarea este un produs bancar utilizat n relaiile financiar-bancare internaionale astfel forfetarea primar internaional este operaiunea prin care un productor sau prestator de servicii (din Romnia, exportator) i vinde creanele n valut realizate din operaiunile de comer exterior unui cumprtor extern. Acesta poate fi importatorul, o banc sau o alta instituie financiar specializat (forfetar). Forfetarea presupune materializarea creanelor n efecte de comer (cambii, bilet la ordin) exprimate n valut ai cror beneficiari sunt agenii economici cu activitate de export, clieni ai bncilor romneti i nregistrai n Romnia. Tranzacionarea creanelor se face nainte de scaden, forfetorul pltind o sum mai mic dect V.N. a efectelor de comer, diferena reprezentnd-o costul de forfetare (discount + comisioane). n cazul forfetrii este specific renunarea la dreptul de regres asupra vnztorului creanei. Deci exportatorul nu mai este angajat solidar cu debitorul n caz c acesta nu pltete. Bncile comerciale accept numai efecte (nscrisuri) garantate de bncile comerciale din strintate. Forfetarea prezint unele avantaje n primul rnd pentru exportatori: Exportul pe baz de credit este transformat n tranzacie cu plata imediat fiind astfel eliminat riscul de credit. Firma exportatoare i sporete gradul de lichiditate i nu i blocheaz fondurile proprii. Este eliminat riscul fluctuaiei dobnzii i al celui de schimb valutar. Elimina costurile de gestiune i de urmrire a plii. Simplific documentaia.
157

Nu necesit garanii reale. Nu angajeaz i nu i condiioneaz ara de origine aa cum procedeaz, de obicei, ageniile de garantare a creditelor de export. Pe plan internaional forfetarea nu se bazeaz pe un cadru juridic strict ci mai ales pe practici i uzane. Problematica forfetrii a fost totui reglementat, n mare, de Convenia de la Geneva 1930. n 1988 a avut loc Convenia privind cambiile i biletul la ordin n format internaional. n mai mic msur procesul forfetrii se bazeaz pe legislaiile comercial-financiare din fiecare ar. n principiu se adopta practica utilizat n SUA, Marea Britanie Derularea operaiunilor Unitile teritoriale ale bncilor pot primi n vederea forfetrii titluri sau efecte de comer care pe lng condiiile de form i fond ce trebuie ndeplinite, ndeplinesc urmtoarele condiii cumulative. Efectele de comer: - s fie irevocabile; - s fie necondiionate; - s fie abstracte (independente de ndeplinirea clauzelor tranzaciei pe care se bazeaz din punct de vedere comercial); - s fie integral transferabile (forfetorul s poat plasa creana total sau parial n oricare moment pn la scaden); - posesorul titlurilor (exportatorul) s fie acceptantul legal la plat; - intervalul de timp dintre momentul prezentrii la forfetare i scadena titlului s nu depeasc 3 ani. Titlul s fie avalizat de ctre o banca de prim rang din strintate, agreat de banca romneasc sau n favoarea trgtorului s existe o scrisoare de garanie bancar emis de o banc de prim rang din strintate. S existe informaii despre nivelul disponibil al expunerii la risc fa de societatea bancar intermediar. Tranzacia de forfetare se poate realiza n 2 stadii diferite n raport cu contractul comercial i anume n stadiul precontractual cnd exportatorul dorete s efectueze o tranzacie cu plata la vedere i n faza postcontractual (de portofoliu) cnd exportatorul deine creane asupra importatorului i dorete mobilizarea fondurilor obinute printr-un credit acordat n vederea utilizrii sale imediate (este inclus i linia de credit). n cazul n care un exportator intenioneaz s forfeteze creanele rezultate n urma unui export pe credit n funcie de momentul n care se afl tratativele speciale privind nchiderea contractului oferta de forfetare este de 3 tipuri: -1- Oferta fr obligo Se utilizeaz n faza precontractual, n acest caz exportatorul cere bncii indicarea fr obligo a costului forfetrii valabil la un moment dat. Aceasta ofert nu oblig banca s menioneze nivelul procentelor oferite dac forfetarea se realizeaz (exportatorul nu este obligat s plteasc comisionul de angajament). Acest tip de forfetare permite exportatorului s determine mai exact eficiena economic a exportului. Exportatorul poate stabili condiiile minime financiare n care s vnd pe credit. -2- Operaiunea operaiunea apare cnd exportatorul dorete s aib asigurat posibilitatea refinanrii prin forfetare nainte de nchiderea contractului. n acest caz poate solicita bncii o operaiune ferm de finanare. Operaiunea este limitat n timp (zile, sptmni) putnd fi prelungit. n acest interval banca se angajeaz s efectueze forfetarea creanelor exportatorului la nivelul taxei de forfetare i a condiiilor convenite. -3- Oferta ferm Oferta ferm se efectueaz n faza post contractual cnd titlurile de credit sunt deja n posesia exportatorului i acesta decide forfetarea lor. n cazul ofertei ferme banca i formuleaz condiiile definitive cu privire la forfetarea titlurilor de credit existente la data solicitrii forfetrii. Acceptarea ofertei ferme obliga prile definitiv astfel:
158

banca se oblig fa de client din momentul transmiterii ofertei ferme clientul se oblig fa de banc din momentul acceptrii ofertei n momentul acceptrii de ctre exportatori acetia ncheie cu banca un contract de forfetare urmnd a plti bncii un comision care pe plan internaional se situeaz ntre 0,75 1,50 %.

16.2. Leasingul i factoringul - alternative la creditare i factori de reducere a riscului bancar

Leasingul a fost conturat n U.S.A. la sfritul secolului trecut. El a luat dezvoltare nceputul anilor 1930 n scopul finanrii bunurilor imobile, iar dup 1950 a nceput s fie folosit i n calitate de instrument de finanare a echipamentelor imobiliare. Universitile, colegiile, casele de pensii au fost printre primele care au utilizat leasingul. Dat fiind faptul c aceast activitate era scutit de impozite, n jurul acestor instituii s-au grupat mari finanatori pentru efectuarea unor operaiuni de acest fel. Operaiunile acestea erau susinute de companiile de asigurare. Primele societi specializate pe leasing au aprut n 1952 i imediat a fost nfiinat i Corporaia de Leasing a Statelor Unite ale Americii. Bncile, la rndul lor au fost cele mai importante susintoare ale leasingului de echipamente industriale. Dezvoltarea activitii de leasing poate ave loc numai ntr-o economie n cretere i cu un climat fiscal favorabil. Bncile au intervenit puternic n activitatea de leasing, pentru c obin unele avantaje printre care: - garania cert asupra bunurilor ncredinate chiriailor; - posibilitatea recuperrii rapide a ntregii valori a bunurilor prin vnzarea lor ctre chiriai; - plasarea eficient a capitalului (prin chirii, capitalul se amortizeaz n mod accelerat);aceast recuperare a capitalului i mai ales fructificarea lui are n vedere nu numai chiria, ci i dobnzile, care includ att o prim de risc, ct i o marj de profit; - se stabilizeaz piaa de capital prin ealonarea ncasrilor; - riscul de neplat este redus. - se poate practica sistemul de renchiriere a echipamentelor sau imobilelor. Leasingul prezint multe avantaje i pentru chiriai: - nu sunt cheltuite fondurile proprii; - nu este nevoie s se plteasc un avans; - nu este afectat activul bilanului, ntruct bunurile nu sunt proprietate; - transferul rapid al unor nalte tehnologii i echipamente performante; - anumite faciliti de plat n comparaie cu creditul. i pentru furnizorul de utilaje exist unele avantaje printre care: dezvoltarea exportului, atragerea de noi beneficiari, o rat a profitului mai mare. Actualmente, ponderea operaiunilor de leasing este deinut de nchirierea unor echipamente performante i de mare valoare. Leasingul este o operaiune comercial monetar complex. El are n vedere: - un contract de vnzare cumprare, ncheiat ntre productor n calitate de vnztor i instituia financiar care urmeaz s crediteze operaiunea de leasing (n calitate de cumprtor);
159

un contract de locaie ncheiat ntre instituia financiar (proprietara echipamentului) i firma utilizatoare; - acest contract mai conine i o mputernicire de mandat de ctre banc ctre firma utilizatoare, mandat prin care aceasta din urm se oblig s supravegheze la productor i s verifice performanele i preul produselor cumprate de banc. - o promisiune unilateral a bncii ctre unitatea utilizatoare de a acorda acesteia dreptul de preemiune la ncetarea locaiunii i lichidarea bunurilor prin vnzare Deci la operaiunea de leasing iau parte: - furnizorul de echipamente; - finanatorul; - utilizatorul. Exist ns i cazuri cnd productorul este i finanator. Stabilirea preului trebuie s aib n vedere n primul rnd c uzura moral este rapid. De asemenea, costul chiriei trebuie s cuprind cotele de amortizare a echipamentului cheltuielile de gestiune i profitul bncii, primele de asigurare contra riscului de insolvabilitate a chiriaului. De obicei, chiria se separ pentru perioada primar (ct ine viaa economic a utilajului), i cea secundar (intervalul de timp ce dureaz de la sfritul vieii economice pn la sfritul vieii tehnice). Perioada economic este timpul pe parcursul cruia se apreciaz c echipamentul nu sufer o uzur moral. La sfritul contractului de leasing, beneficiarul are o tripl opiune: - restituirea utilajului; - cumprarea utilajului la valoarea rezidual; - prelungirea contractului pentru o nou perioad. n Romnia, operaiunile de leasing sunt efectuate numai de ctre societi specializate. Ele sunt autorizate de Ministerul Finanelor conform Legii nr.32/1990. Pot forma obiect al leasingului, numai anumite categorii de bunuri (echipamente industriale, bunuri imobile cu destinaie comercial sau industrial, constituite sau achiziionate de o societate de leasing , fondul de comer sau elementele sale corporale, adic utilajele, materialele sau necorporale concretizate n clientel, vad comercial, firm, emblem, proprietate intelectual, imagine i notorietate). Factoringul este o cale de rentabilizare i de cretere economic unei firme, cu deosebire a celor ce desfoar activitate de comer exterior. Factoringul poate fi privit i ca o form special de finanare, care d posibilitatea adaptrii firmei la nevoile pieei. Factoringul const n esen n faptul c o persoan ce este vnztoare de bunuri sau furnizoare de servicii i care se numete aderent, cedeaz creanele pe care le are asupra cumprtorilor si, unei alte persoane numit factor, care se oblig s ncaseze aceste creane, fiind abilitat n acest sens cu toate drepturile pe care le are aderentul asupra debitorilor si. Rezult c furnizorul, dup ce a vndut mrfurile, mai vinde i creanele asupra lor, adic asupra debitorilor. Furnizorul, printr-un contract de factoring, i cedeaz factorului toate creanele sale contra plii sumei acestora, pe care factorul urmeaz s o ncaseze la scaden. Odat cu preluarea creanelor sub forma unor documente de plat, factorul preia i riscul insolvabilitii debitorului i al neplii la termen. Aderentului nu i revine nici o obligaie n acest sens. Contractul de factoring are urmtoarele particulariti: - este un contract comercial; - este sinalagmatic (bilateral, cu reciprocitatea obligaiilor i interdependena dintre ele); - are titlu oneros (fiecare parte urmrete obinerea unui avantaj material); - este cu executare succesiv (n timp); - este un contract de adeziune la un ansamblu de clauze impuse de ctre factor.
160

Factoringul presupune o clientel stabil i creane pe termen scurt. Factoringul este i un mijloc de finanare, dar i mod de gestiune a fondurilor. Prin transmiterea creanelor unui factor (care actualmente este de cele mai multe ori o firm specializat), aderentul realizeaz ncasarea imediat i irevocabil a valorii mrfurilor sau serviciilor furnizate. Acest lucru i permite s obin capitalul necesar continurii activitii sale. Factorul devine astfel un finanator. Aderentul primete plata de la o singur firm, nu de la foarte muli clieni. Ca instrument de gestiune financiar, factoringul este strns legat de trezoreria furnizorului. El echilibreaz fondurile, veniturile i cheltuielile trezoreriei, contribuie la reducerea gradului de ndatorare, simplific contabilitatea, reduce timpul dintre efectuarea cheltuielilor i realizarea veniturilor. i n activitatea de factoring exist trei actori: - aderentul; - factorul (cesionar al creanelor); - clientul (cumprtorul mrfii sau beneficiarul serviciilor). Cnd factoringul se refer la operaiuni de import - export, mai intervine i al patrulea participant factorul de import, cruia factorul iniial (de export) i-a cedat creanele care i fuseser vndute de ctre aderent. ntruct factorul este supus riscului de neplat, iar n plus trebuie s realizeze i un profit, el reine o parte din valoarea documentelor de plat (creanelor), care este de aproximativ 10%. Factoringul cuprinde urmtoarele etape de derulare: - livrarea mrfurilor sau prestarea serviciilor; - eliberarea creanelor asupra importatorului; - exportatorul cedeaz creanele ctre factor; - factorul (firma de factoring) pltete imediat aderentului 85% din valoarea creanei (documentelor de plat); - recuperarea contravalorii documentelor de plat de la importator de ctre factor prin intermediul factorilor locali; - firma achit exportatorului diferena de 15% dup ce a reinut comisionul i dobnda. Comisionul este echivalentul prestaiei factorului, remuneraia acestuia. Factorul devine proprietarul creanelor, deci are i dreptul de a revinde creana unui alt factor.

16.3. Produse bancare derivate

Aceste produse capt o pondere tot mai mare n activitatea bancar. In esenta , produsele derivate sunt instrumente financiare ( contracte intre parti) a caror valoare se bazeaza pe evolutia viitoare a preturilor activelor de care sunt legate ( ex: actiuni, obligatiuni , valute ). Produsele derivate se caracterizeaza prin: relatia dintre activele care stau la baza si produsul derivat (forward,option,swap) tipul activului de baza ( capital , valuta, rata dobanzii , produse larg utilizate ,credit) piata pe care se comercializeaza plata la finalizare Produsele derivate sunt utilizate de investotori pentru: efectul de parghie (leverage) care consta in faptul ca schimbari mici in activul de baza, pot cauza mari diferente in valoarea produselor derivate.
161

a specula si a face profit daca valoarea activelor se misca in sensul anticipat de investitori pentru a micsora riscul activelor de baza , intrand intr-un contract derivativ a carui valoare se misca in sens invers celei a activului de baza , anuland sau micsorand riscul. Creaza abilitati optionale legand valoarea produselor derivate de conditii specifice (atingerea unui anumit nivel al preturilor) Produsele derivate permit transferarea riscului pretului activului de baza de la un partener la altul. De exemplu , un agricultor si un fabricant de faina pot semna un contract futures pentru a schimba o anumita cantitate de bani pe o anumita cantitate de faina in viitor. Ambele parti si-au redus un risc viitor: pentru agricultor , riscul scaderii pretului , pentru fabricantul de faina , riscul aprovizionarii cu grau. Totusi riscurile nu sunt eliminate , existand posibilitatea neexecutarii contractului datorita vremii nefavorabile , sau datorat unei dintre parti . Dintr-o alta perspectiva , agricultorul si fabricantul de faina au redus fiecare un risc si au dobandit un altul : agricultorul a redus riscul diminuarii pretului fata de cel specificat in contract si a dobandit riscul ca pretul sa creasca , iar fabricantul a dobandit riscul ca pretul sa scada sub cel din contract si a redus riscul ca pretul sa creasca peste cel specificat in contract.

Tipuri de produse derivate In tremeni largi, exista doua tipuri de contracte cu produse derivate care se deosebesc dupa modul in care se tranzactioneaza: Produse Over-the counter (OTC) sunt contracte tranzactionate direct intre cele doua parti , fara interventia bursei.Aceasta piata este cea mai mare pentru produse derivate dar si cea mai nereglementata in domeniul distribuirii informatiei .In conformitate cu estimarile facute de Bank for International Settlements suma totala aferenta acestui gen de operatiuni este de US$ 684 trilioane. Dina aceasta suma 67% sunt contracte pe rate ale dobanzii Produse derivate tranzactionate la Bursa sunt acele instrumente tranzactionate prin intermediul burselor specializate pe produse derivate sau alte burse.O bursa specializata este o piata in care participantii tranzactioneaza contracte standard stabilite de bursa.Bursa actioneaza ca intermediar si [ercepe un comision de la ambele parti in contract.Cele mai mari burse specializate sunt Korea Exchange , Eurex si CME Group din Chicago. Volumul total al tranzactiilor atige suma de US$ 344 trilioane. Tipuri de contracte derivate (derivative) 1. Futures/Forwards sunt contracte de cumparare sau vanzare a unui produs la o anumita data specificata. Un contract Futures difera de un contract Forward prin aceea ca primul este operat prin Bursa iar al doilea este un contract nestandardizat incheiat intre parti. 2. Option sunt contracte care dau proprietarului dreptul , dar nu si obligatia , de a cumpara ( in cazul unei optiuni call) sau de a vinde ( in cazul unei optiuni put) un activ.Pretul la care se face operatiunea este numit strike price si este specificat in momentul cand partile intra intr-un asemenea contract.Contractul specifica de asemeni o data scadenta.
162

3. Swaps sunt contracte de schimb intre fluxuri de numerar si diferite alte active (rate de schimb valutar , rate ale dobanzii , produse de larga circulatie , actiuni) Piata totala a derivativelor are cinci clase majore de active de baza : Produse derivate pentru rata dobanzii ( cea mai mare) Produse derivate pentru rata de schimb Produse derivate pentru credite Produse derivate pentru capital Produse derivate pentru marfuri larg utilizate

163

164

165

166