LICEUL TEHNOLOGIC “STEFAN MILCU” CALAFAT

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE

A CALIFICĂRII PROFESIONALE NIVEL 4
CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

TEMĂ PROIECT: ORGANIZAREA ACTIVITATII

INTREPRINDERII

ÎNDRUMĂTOR,
PROFESOR: CLAUDIU RADESCU
CANDIDAT,
VELEA ROBERT

201
2
CUPRINS:

1
  Capitolul 1: Tipuri de unități economice....................3

1.1 organizarea procesuala..................................................................

1.1.1 Caracteristicile întreprinderii în economia de
piata...........................................
1.1.2 funtiunea de productie.............................................................
1.1.3 functiunea comerciala...................................................................
de marketing.............................................................
functiunea financiar-contabila....................................................
1.1.4 functiunea de personal........................................................
1.2 organizarea structurala.......................................................................
1.2.1 Postul
1.2.2 Functia
1.2.3Ponderea ierarhica
1.2.4 Compartimentul
1.2.5 Nivelul ierarhic
1.2.6 Relatiile organizatorice
 Capitolul 2: Stabilirea unui plan pentru realizarea activitati.................................14

 Capitolul 3: Analiza resurselor necesare activitatii...............................................17

 Aplicatii .................................................................................................................21

Obiectivele diferitelor pozitii

Cap 1:
in structura organizatorica

Organizarea reprezinta un proces esential al activitatii intr-o intreprindere si depinde de

capacitatea intreprinzatorului de a asigura gruparea proceselor de munca pe formatii de lucru,
compartimente pentru simplificarea realizarii lor si cresterea eficientei. De regula, prin organizare se
intelege descompunerea unui fenomen, proces, obiect sau activitate in partile sale elementare, analiza lor
in scopul recompunerii intr-un efect de sinteza ameliorat. Organizarea unei intreprinderi consta in
descompunerea ei in elemente componente ale procesului de productie, analiza acestora in vederea
2
recompunerii lor in raport cu anumite criterii economice, tehnice si de personal in vederea realizarii
obiectivelor stabilite in conditi de eficienta sporita.O deosebita importanta in organizarea unei firme
revine organizarii ansamblului de procese de munca ce se desfasoara in cadrul acesteia, cunoscuta sub
denumirea de organizare procesuala.In cadrul organizarii firmelor se pot delimita, in functie de sfera de
cuprindere, doua maniere diferite de abordare si anume:
-organizarea ansamblului activitatilor unei intreprinderi;
-organizarea diferitelor activitati componente (productie, desfacere, marketing, aprovizionare etc.).
Organizarea poate fi exercitata sub doua forme principale:
-de catre manageri in baza atributiei de organizare ca parte intrinseca a procesului managerial; -
de catre persoane sau echipe specializate in acest domeniu.
De remarcat ca intre aceste forme exista o stransa legatura determinata de urmarirea si realizarea
acelorasi obiective. .

1.1 Organizarea procesuala

Organizarea procesuala grupeaza activitatile dupa criterii de omogenitate si complementaritate

in functiuni. Functiunea intreprinderii reprezinta un ansamblu de activitati omogene si complementare,
respectiv identice, asemanatoare sau inrudite care au o logica in manifestarea lor propriu-zisa si
contribuie la o mai buna gestionare a resurselor si cresterea eficientei de ansamblu a intreprinderii.
Functiunile de baza dintr-o intreprindere sunt:
- functiunea de cercetare-dezvoltare;
- functiunea de productie;
- functiunea comerciala;
- functiunea de marketing;
- functiunea financiar-conabila;
- functiunea de personal
1.1.1 Functiunea de cercetare-dezvoltare este reprezentata de ansamblul activitatilor care se
desfasoara in cardul intreprinderii in vederea realizarii obiectivelor din domeniul producerii de noi idei

3
si transformarii ideilor in noutati utile dezvoltarii in viitor a acesteia. O intreprindere in cadrul careia
functiunea de cercetare-dezvoltare nu se manifesta, chiar in ipoteza in care celelalte functiuni actioneaza
ideal, este sortita stagnarii. De aceea este necesar ca in unitatile economice sa se treaca de la situatia in
care schimbarile se impun la un moment dat ca fiind obligatorii fara a fi prevazute si pregatite, la situatia
in care printr-un efort continuu de cercetare si proiectare sa se prevada si sa se pregateasca introducerea
schimbarilor cu toata rezistenta care se manifesta uneori la introducerea noului.Desigur ca si tendinta
artificiala de a face din introducerea noului un scop in sine devine daunatoare deoarece ar genera un
consum nejustificat de resurse si timp.Functiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex prin
faptul ca se manifesta in toate domeniile. De aceea limitarea domeniului la activitatea de productie,
folosirea pentru activitatile componente doar a cadrelor tehnice competente fara a lua in considerare
intreaga sfera de cuprindere are repercusiuni negative asupra eficientei activitatii de ansamblu a unitatii.
Un obiectiv important al intreprinderii, dar specific in primul rand acestei functii este economisirea
resurselor de munca, materiale, financiare si de energie.
Intre principalele activitati pot fi enumerate:
a) cercetarea stiintifica, ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic, reprezentate de
ansamblul atributiilor firmei pentru realizarea obiectivelor din domeniul cercetarii aplicative constand in
descoperirea de idei noi sau implementarea in practica a noilor cunostinte;
b) investitii si constructii, ca ansamblul atributiilor firmei referitoare la transformarea resurselor
materiale, financiare si de munca in capital fix, prin realizarea de noi capacitati de productie,
modernizarea, dezvoltarea, reconstructia si reinnoirea fondurilor fixe existente;
c) organizarea productiei si a muncii ca ansamblul atributiilor creativ-inovative din domeniul
introducerii unor noi metode, tehnici si instrumente de organizare si management a activitatii
productive.

1.1.2Functiunea de productie reprezinta ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si deservire prin

care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, executarii lucrarilor si prestarii
serviciilor din cadrul intreprinderii.Transformarea obiectelor muncii in produse, servicii, lucrari,
constituie ratiunea functionarii intreprinderii; de aceea exista tendinta identificarii acestei functiuni cu
obiectivul global al acesteia, sau de a reduce sfera de cuprindere la obiectivul de baza al intreprinderii. In
realitate suprapunerea este doar aparenta intrucat activitatile specifice acestei functiuni vizeaza
realizarea unor obiective derivate mai numeroase, iar ele singure nu sunt suficiente pentru indeplinirea
obiectivelor fundamentale ale unitatii. De aceea se impune o cunoastere si o analiza a tuturor
functiunilor in stransa interdependenta.Avand in vedere importanta obiectivelor din punctul de vedere al
ponderii si naturii proceselor de munca, functiunea de productie cuprinde, in principal, urmatoarele
activitati:
4
a) fabricatia sau exploatarea, constand in transformarea obiectelor muncii in produse, servicii sau
lucrari care fac obiectul de baza al activitatii intreprinderii;
b) controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor si subansamblelor pe intregul
flux de fabricatie, precum si al produselor finite, potrivit metodelor frecventei si mijloacelor prevazute
in documentatia tehnica;
c) intretinerea si repararea utilajelor in vederea mentinerii acestora in stare de functionare,
preintampinarii si evitarii pe cat posibil a efectelor uzurii fizice si morale a acestora;
d) productia auxiliara prin care se asigura conditiile pentru buna desfasurare a fabricatiei de baza
din cadrul firmei.
Desfasurarea activitatilor cuprinse in functiunea de productie reprezinta o conditie necesara realizarii
obiectivelor fundamentale, dar nu si suficienta, astfel ca in mod eronat unii conducatori isi concentreaza
intreaga atentie asupra productiei, a obligatiilor cotidiene, in detrimentul celor de perspectiva.
1.1.3Functiunea comerciala cuprinde activitatile menite sa concureze la realizarea obiectivelor din
domeniul stabilirii legaturilor unitatii economice cu mediul ambiant in vederea procurarii mijloacelor
necesare si desfacerii produselor, serviciilor si lucrarilor care fac obiectul de baza al unitatii.Aceasta
functiune cuprinde trei activitati principale:
a) aprovizionarea tehnico-materiala, menita sa asigure in mod complet, complex si la timp
mijloacele de productie necesare desfasurarii neintrerupte si in bune conditii a procesului de productie;
b) desfacerea, vizand livrarea produselor, serviciilor si lucrarilor, precum si incasarea contravalorii
acestora, trecerea produselor din sfera de productie in sfera circulatiei;
c) marketingul, avand drept scop crearea si descoperirea necesitatilor consumatorilor in vederea
orientarii productiei proprii spre satisfacerea acestor necesitati.
In conditiile unei piete in continua schimbare creste rolul functiunii comerciale, in sensul cunoasterii,
sistematizarii si interpretarii informatiilor din mediu in vederea organizarii activitatii viitoare.
*Functiunea financiar - contabila reprezinta ansamblul activitatilor prin care se realizeaza
obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare unitatii, precum si inregistrarea
si evidenta in expresie valorica a fenomenelor economice din cadrul unitatii.In general rolul functiunii
financiar-contabile este static, pasiv, daca avem in vedere, mai ales, evidenta rezultatelor, ceea ce poate
constitui uneori obstacol in introducerea noului si chiar in manifestarea celorlalte functiuni. De aceea,

5
pentru ca rolul ei sa devina activ este necesar sa se adopte masuri inainte de modificarea conditiilor de
desfasurare a proceselor prin cunoasterea operativa a rezultatelor economice ale unor activitati.Intre
activitatile acestei functiuni mentionam:
a) activitatea financiara, care se refera la obtinerea si folosirea rationala a mijloacelor financiare
necesare firmei;
b) activitatea contabila, care vizeaza inregistrarea si evidenta in expresie valorica a fenomenelor din
cadrul firmei.

*Functiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate in cadrul firmei pentru

realizarea obiectivelor din domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului uman necesar. Principalele
activitati cuprinse in functiunea de personal se refera la planificarea, recrutarea, selectia, perfectionarea,
motivarea, salarizarea si protectia personalului. In manifestarea acestei functiuni, conducerea trebuie sa
asigure in orice moment un echilibru, de altfel greu de realizat, avand in vedere diversitatea reactiilor
indivizilor care compun colectivitatea din unitatea economica.
In prezentarea functiunilor intreprinderii si in general a unei firme nu au fost epuizate toate activitatile
componente care concura la realizarea diversitatii de obiective derivate dintr-un anumit domeniu de
activitate al intreprinderii.De asemenea, ca urmare a diversitatii conditiilor specifice de desfasurare a
activitatii in unitatile economice, gradul de manifestare al functiunilor poate fi diferit dar, functiunile
participa in ansamblul lor, la asigurarea echilibrului in desfasurarea proceselor, indiferent de intensitatea
manifestarii lor.
A identifica obiectivul global al unei intreprinderi cu functiunea de productie sau in cadrul unui
institut de cercetari cu functiunea de cercetare-dezvoltare constituie o eroare, intrucat acest obiectiv
global se realizeaza si constituie rezultatul manifestarii cu intensitati diferite a tuturor functiunilor
Functiunea financiar-contabila inglobeaza activitatile de obtinere si folosire rationala a disponibilitatilor
banesti, controlul operatiilor in care s-au investit fonduri banesti, stabilirea necesarului de mijloace
financiare si gasirea de noi surse de finantare a activitatii.

1.2 Organizarea structurala

iunea

Organizarea structurala a unei intreprinderii se concretizeaza in structura organizatorica a

acesteia.Structura organizatorica desemneaza un ansamblu de subdiviziuni organizatorice constituite
prin gruparea unor activitati corelate in vederea functionarii normale a intreprinderii precum si relatiile
carea se manifesta intre acestea. Prin urmare, structura organizatorica este un sistem care include mai

6
multe componente, relatiile dintre acestea, dar si persoanele implicate in desfasurarea activitatii acestora,
cu competente si responsabilitati adecvate pozitiilor pe care le ocupa.
Componentele structurii organizatorici sunt:
1.2.1 Postul
1.2.2 Functia
1.2.3 Ponderea ierarhica
1.2.4 Compartimentul
1.2.5 Nivelul ierarhic
1.2.6 Relatiile organizatorice
1.2.1 Postul reprezinta subdiviziunea primara sub raport organizatoric ce defineste prin
totalitatea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor ce revin permanent si in mod organizat unui
membru al colectivului de salariati dintr-o intreprindere, la un loc de munca. Posturile sunt “caramizile”
ce compun structurile organizatorice. Proiectarea postului reprezinta, de fapt, procesul prin care
managerii stabilesc sarcinile de serviciu si autoritatea. Proiectarea posturilor si reproiectarea tehnicilor,
dintr-o intreprindere, presupune:
*Identificarea celor mai importante nevoi ale angajatilor si ale organizatie
*Inlaturarea tuturor obstacolelor de la locurile de munca ce ar impieta asupra acestor nevoi
In mod practic, numarul de posturi trebuie sa fie egal cu numarul locurilor de munca din cadrul
structurii functionale. Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica a intreprinderii.
In cadrul postului intalnim:
-- obiectivele individuale
--responsabilitati
--sarcini
--competente
Obiectivele individuale exprima rolul ce revine titularului unui post in realizarea obiectivelor de
ansamblu ale intreprinderii si reprezinta definirea cantitativa si calitativa a scopurilor avute in vedere
prin crearea lui. Aceste obiective pun in evidenta utilitatea postului si contributia lui la realizarea
scopului final al activitatii intreprinderii. Pe baza obiectivelor postului se efectueaza si evaluarea muncii
salariatului caruia ii este atribuit postul. Obiectivele postului se realizeaza prin intermediul sarcinilor.

7
Responsabilitatile sunt reprezentate de obligatiile ce ii revin titularului unui post in indeplinirea
sarcinilor ce decurg din obiectivul individual. Ele se concretizeaza in atitudinile si raspunderea
(materiala, morala, penala, juridica etc.) a titularului postului fata de modul de realizare a obiectivelor.
Sarcinile postului sau analiza postului reprezinta procesul de determinare a sarcinilor proprii
postului, precum si a caracteristicilor si responsabilitatilor ce sunt cerute unui individ pentru a acoperi
cu succes obligatiile ce ii revin. Sarcinile postului furnizeaza informatii ce pot fi folosite de fiecare
manager in cadrul organizatiei.
Analiza functionala a postului focalizeaza atentia asupra factorilor tehnologici si a sarcinilor de serviciu.
Competentele (autoritatea formala) se concretizeaza in libertatea decizionala a titularului unui post si
sunt reprezentate de mijloace pe care acesta le poate folosi pentru indeplinirea sarcinilor care ii revin. In
afara autoritatii formale titularii postului trebuie sa aiba si competente sau autoritate profesionala.
Autoritatea profesionala reprezinta nivelul de pregatire si experienta de care dispune titularul unui post
si prin care el dobandeste recunoasterea meritelor si a contributiilor personale atat din partea sefilor, cat
si din partea celorlalti colegi. Competenta organizationala precizeaza limitele in cadrul carora titularul
de post poate actiona pentru realizarea obiectivului individual. In functie de competenta se stabilesc si
mijloacele care pot fi utilizate pentru indeplinirea sarcinilor. Competenta organizationala este precizata
in reglementarile interne ale intreprinderii.
Prezentarea in detaliu a tuturor elementelor caracteristice unui post este cuprinsa intr-un
document numit “fisa postului”. Aceasta desemneaza locul si contributia unui post la realizarea
obiectivelor organizationale, individuale, constituind baza contractului de angajare.
Fisa postului cuprinde:
--descrierea postului care consta in redactarea tuturor aspectelor importante ale posrului sau in
prezentarea functiilor postului;
--cerintele postului care cuprind ansamblul informatiilor referitoare la cerintele pe care trebuie sa le
indeplineasca o persoana pentru ocuparea postului respectiv.
Descrierea postului include toate informatiile esentiale referitoare la elementele, componentele si
variabilele care caracterizeaza postul:
--functia titularului postului;
--serviciul titularului;
--directia (compartimentul sau departamentul) unde este incadrata persoana;
--relatiile ierarhice (cui ii este subordonat titularul postului si pe cine are in subordine); --
relatii functionale (interne si externe):
--descrierea sarcinilor care ii revin titularului postului:

8
--descrierea responsabilitatilor titularului pentru rezolvarea sarcinilor ce i-au fost atribuite; --
limitele de competenta sau libertatea decizionala a titularului.
Cerintele postului se refera la:
--studiile necesare (pregatirea de baza, specializarea, perfectionarea, etc.); --
vechimea necesara;
--calitati personale (capacitate, aptitudini, calitati, etc.).
1.2.2 Functia se defineste prin totalitatea posturilor care au aceleasi sarcinii si atributii din
punct de vedere a naturii si complexitatii lor, si care sunt in subordinea unei persoane din structura
organizatorica a intreprinderii.
Functia de conducere se caracterizeaza prin faptul ca, aceasta cuprinde sarcini de coordonare a
activitatii persoanelor subordonate, avand astfel un grad mare de responsabilitate si competenta.
Functia de conducere implica atributii de coordonare a activitatii, cum sunt:previziunea, organizarea,
coordonarea, evaluarea si controlul, adoptarea de decizii etc. Principalele functii de conducere din cadrul
unei intreprinderi sunt:
--manager (director) general; --
manager (director) adjunct;
--manager tehnic/ economic/ comercial;
--contabil-sef;
--inginer-sef;
--sef de sectie; --
sef de serviciu; --
maistru.
Functia de executie cuprinde sarcine de executare a lucrarilor sau de rezolvare a unor probleme, fara ca
lor sa le revina si sarcini de coordonare. Aceasta se concretizeaza in obiectivele individuale precum si in
executia unor competente si responsabilitati mai reduse. Practic cei care detin functii de executie in
aplicare deciziile emise de catre cei care detin functii de conducere.
Functiile de executie de specialitate sunt:
--functii de executie cu caracter general (inginer principal, economist principal, inginer, economist, etc.);
--functii cu sarcini de revizii contabile (revizor contabil principal, revizor contabil, etc.);
--functii pentru activitatea de resurse umane(selectie, evaluare, formare profesionala, etc.).

9
 1.2.3 Ponderea ierarhica se defineste prin numarul de persoane conduse in mod direct de un
cadru de conducere. Tinand cont ca, activitatea de coordonare presupune stabilirea unor relatii intre
manager si subordonati pe baza carora se stabilesc actiunile de realizat, rezulta ca eficienta activitatii de
conducere este direct influentata de stabilirea unor ponderi ierahice optime.
Marimea ponderii ierarhice pentru un manager din cadrul unei intreprinderi este determinata
de urmatorii factori:
--natura activitatii colectivului subordonat;
--gradul de independenta a sarcinilor ce revin subordonatilor;
--nivelul de pregatire profesionala si capacitatea organizatorica a managerului si subordonatilor acestuia;
--dispersia teritoriala a posturilor care intra in subordinea managerului;
Tinand cont de acesti factori, se apreciaza ca ponderea ierarhica optima a cadrelor ce
activeaza la niveluri de baza aceasta creste in raport de particularitatile respective.
1.2.4 Compartimentul este alcatuit din totalitatea persoanelor care, subordonate aceluiasi
conducator, efecueaza munci omogene sau complementare pentru realizarea unor anumite obiective.
Formele concrete de organizare a unui compartiment din cadrul unei intreprinderi sunt:
Biroul se constituie pentru activitati omogene, de regula, ce reclama o organizare distincta,
atunci cand volumul de munca necesita un numar de minimum cinci persoane.
Serviciul se organizeaza pentru realizarea unor activitati omogene cu un volum mare de munca
sau pentru activitati complementare care necesita o conducere unitara, atunci cand volumul de activitate
solicita de regula minimum opt persoane. Daca serviciul necesita peste zece persoane, atunci se pot
organiza birouri in componenta sa.
Sectia reprezinta o unitate determinanta sub aspect administrativ, in cadrul careia se exercita fie
un produs sau o parte a acestuia, fie o parte a procesului tehnologic. Pentru constituirea unei sectii
trebuie ca volumul de munca sa necesite un anumit numar de ateliere de productie sau formatii de lucru.
In functie de rolul pe care il au in procesul de productie se deosebesc sectii de baza, de servire si anexe.
Atelierul reprezinta o unitate ce se poate constitui independent sau in cadrul unei sectii de
productie si reuseste mai multe locuri de munca la care fie se executa aceeasi operatie tehnologica, fie se
efectueaza toate operatiile tehnologice necesare obtinerii unei piese sau unui produs. In functie de
profilul lor, service sau alte activitati.
Locul de munca reprezinta o anumita suprafata de productie, inzestrata cu mijloace de munca si
organizata pentru realizarea unei operatii sau lucrari de catre un muncitor sau un grup de muncitori, in
conditii de munca precizate.
Compartimentele existente in cadrul unei intreprinderi:
• Administrativ-juridic
10
 • Marketing
• Aprovizionare
• Desfacere
• Financiar-contabil
Compartimentul administrativ-juridic
--selecteaza si repartizeaza corespondenta primita de la colaboratori, clienti, furnizori, etc.;
--pregateste si convoaca sedinte de lucru;
--administreaza bunurile proprietate publica si privata aflate in patromoniul unitatii potrivit prevederilor
legale;
--asigura obtinerea tuturor avizelor de functionare a unitatii economice;
--procura rechizitele de lucru;
--reprezinta interesele unitatii in fata instantelor judecatoresti, a altor organe de jurisdictie, organelor de
urmarire penala, notariatelor, precum si in raporturile cu persoanele juridice si persoanele fizice, in
limita competentelor acordate de conducerea institutiei:
--propune masuri de respectare a dispozitiilor legale cu privire la aprobarea si conservarea patrimoniului,
a drepturilor si intereselor legitime ale personalului, analizand cauzele care genereaza infractiuni si litigii
--propune masurile necesare pentru recuperarea creantelor prin obtinerea de titluri executorii si sprijina
organele abilitate in executarea acestora;
--avizeaza asupra legalitatii contractelor economice, contractelor de munca, incetarea raporturilor de
munca, deciziilor de imputare, altor proiecte cu acte cu efect juridic, precum si asupra legalitatii oricaror
masuri menite sa angajeze raspunderea materiala si patrimoniala a unitatii ori sa aduca atingere
drepturilor sau intereselor legitime ale acesteia sau ale personalului angajat in institutie;
--intocmeste dispozitii, regulamente, ordine si instructiuni, precum si orice alte acte cu caracter
normativ, care sunt in legatura cu atributiile si activitatea institutiei;
--tine evidenta catelor normative si asigura aducerea la cunostinta si aplicarea acestora intocmai de catre
intreg personalul institutiei;
--colecteaza actele normative din domeniul IT care se introduc in biblioteca juridica, semnaland
factorilor de decizie sarcinile, respectand termenele prevazute in acestea;
--raspunde de aplicarea legalitatii in toate domeniile de activitate ale institutiei.
Compartimentul marketing

11
--elaboreaza strategiile de marketig, programele de marketing ce cuprind: obiective, strategi, tactici si
bugete corespunzatoare;
--coordoneaza si controleaza indeplinirea acestora;
--efectuaza cercetarile de marketing care vizeaza conceperea si exercitarea studiilor de piata, efectueaza
previziuni de marketing si cercetari pentru fundamentarea politicilor de marketing globale si ale
submixurilor de marketing, acestea se pot infaptui de catre o grupa de specialisti incadrati in
compartiment la “serviciul de studii”, sau solicitand firme specializate in elaborarea unor astfel de studii
sau imbinand cele doua formule, apeland si la specialistii compartimentului si la consultantul exterior;
--fundamenteza deciziile, in acest caz indeplinind rolul de coordonator al activitatii tuturor
compartimentelor, analizand deciziile ce urmeza a fi supuse adoptarii de catre conducere;
--desfasoara activitati de vanzare cu toate activitatile ce decurg de aici si care se poate realiza fie printr-
un
“serviciu comercial” sau “serviciu de vanzari”, fie printr-o directie comerciala independenta;
--asigura comunicarea cu consumatorul real sau potential sub toate formele: publicitate, merchandising,
relatii publice;
--are atributii operationale, de executie in domeniul politicilor de produs, pret, plasare, promovare, deci a
submixurilor de marketing, ca si in domeniul cercetarii-dezvoltarii, utilizariisistemelor informationale,
serviciilor de marketing etc;
Compartimentul aprovizionare
--studiaza necesarul de aprovizionat pentru o desfasurare a ciclului de productie in cele mai bune
conditii; --selecteaza ofertele de materii prime, materiale, ambalaje etc. Cele mai avantajoase din punct
de vedere al calitatii si al pretului;
--tine evidenta nominala a furnizorilor de materii prime si materiale, intocmind liste pe categorii de
furnizori;
--asigura conditii optime de pastrare si depozitare a mijloacelor materiale si nemateriale ce intra in
cadrul circuitului de productie, a produsui final; Compartimentul desfacere
--verifica si centralizeaza comenzile primite;
--tine evidenta nominala a clientilor;
--intocmeste documente de livrare ;
--urmareste expedierea bunurilor pentru fiecare comanda in parte; --
tine evidenta operativa a bunurilor gestionate.
Compartimentul financiar-contabil
--asigura si raspunde de buna organizare si desfasurare a activitatii financiare a unitatii economice in
conformitate cu dispozitiile legale;
12
--organizeaza si raspunde de intocmirea lucrarilor de planificare financiara, precum si de planificarea
pretului de cost atunci cand compartimentul financiar-contabil cuprinde si sectorul pret de cost;
--analizeaza cheltuielile de productie sau de circulatie, dupa caz, si ia sau propune masuri de reducere
continua a pretului de cost si in mod deosebit a cheltuielilor materiale atat pe total cat si pe fiecare
produs, activitate sau serviciu prestat;
--organizeza analiza periodica a uitlizarii mijloacelor circulante si propune masuri impreuna cu
conducatorii celorlalte compartimente de resort, pentru readucerea in circuitul economic a stocurilor
disponibile, supranormative, fara miscare sau cu miscare lenta, precum si alte masuri pentru prevenirea
unor imobilizari de fonduri, pentru accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante;
--analizeaza si propune masuri pentru cresterea rentabilitatii atat pe total cat si pe fiecare produs,
activitate sau serviciu prestat;
--participa la orice actiune intreprinsa in cadrul unitatii economice avand drep scop cresterea eficientei
activitatii economice;
--asigura indeplinirea, in conformitate cu dispozitiile legale, a obligatiilor unitatii economice catre
bugetul statului, unitatile bancii si terti;
--organizeaza contabilitatea atat in cadrul unitatii economice cat si la cele subordonate, in conformitate
cu dispozitiile legale si asigura efectuarea corecta si la timp a inregistrarilor;
--asigura intocmirea la timp si in conformitate cu dispozitiile legale a balantelor de verificare,
bilanturilor anuale si trimestriale, precum si a situatiilor lunare privind principalii indicatori economici-
financiari;
--angajeaza unitate economica prin semnatura, alaturi de conducatorul unitatii economice, in toate
operatiile patrimoniale;
--raspunde de indeplinirea atributiilor ce revin compartimentului financiar-contabil pentru asigurarea
inbtegritatii avutului obstesc;
--raspunde de indeplinirea atributiilor ce revin compartimentului financiar-contabil cu privire la
controlul financiar preventiv in conformitate cu dispozitiile legale;
--participa la organizarea sistemului informational al unitatii economice, urmarind folosirea cat mai
eficienta a datelor contabilitatii;

13
--asigura intocmirea, circulatia si pastrarea documentelor justificative care stau la baza inregistrarilor in
contabilitate si se preocupa de mecanizarea lucrarilor din domeniul financiar-contabil;
--rezolva orice alte sarcini prevazute in actele normative referitoare la activitatea financiar-contabil.
Compartimentele se clasifica dupa diferite criterii:
a)In functie de obiectivele atribuite compartimentele sunt:
-compartimentele operationale sunt organizate si incadrate cu personal care prin sarcinile realizate
contribuie la obtinerea productiei, la personal care prin sarcinile realizate contribuie la obtinerea
productiei, la furnizarea unor servicii sau produse etc. Aceste compartimente se caracterizeaza prin
faptul ca, in cadrul lor se fabrica produse sau parti ale produselor si se furnizeaza servicii;
-compartimente functionale sunt organizate si incadrate cu personal de specialitate care prin analize,
studii, recomandari, pregatesc deciziile pentru manager, acorda asistenta de specialitate
compartimentelor operationale si asigura schimbul de informatii intre compartimentele functionale.
b)In functie de structura interna si de modul de distribuire a competentelor ierarhice se intalnesc:
-compartimente de baza reprezinta o grupare de persoane asupra carora isi exercita autoritatea numai
seful respectiv, subalternii avand in exclusivitate numai sarciniii de executie;
-campartimente de ansamblu reprezinta o grupare de persoane din care o parte pot fi subordonate
direct sefului de compartiment, iar o alta parte indirect, prin intermediul sefului unui compartiment de
baza. c)Dupa natura competentelor, compartimentele se impart in:
-compartimente ierarhice, in cadrul carora managerii dispun de autoritate ierarhica asupra managerilor
compartimentelor situate pe o treapta inferioara si astfel au dreptul sa dea ordine, dipozitii si sa fie
informati in legatura cu modul in care se transpun in practica dispozitiile date;
-compartimentele functionale, in cadrul carora managerii acestora dispun de autoritate functionala in
raport cu alte compartimente, avand astfel posibilitatea de a da indrumari, instructiuni etc. in domeniul
in care sunt specializati;
-compartimente de stat major, care au rolul de a acorda asistenta de specialitate conducerii unitatii,
elaborand studii, analize, informarii etc. care sa ajute la pregatirea deciziilor.
Totalitatea treptelor ierarhice si legaturile structurale dintre compartimentele de munca aferente pe
diferite niveluri ierarhice formeaza piramida ierarhica. Orice piramida ierarhica prin doua elemente:
inaltimea si baza. Inaltimea piramidei ierarhice defineste numarul de niveluri ierarhice ale structurii
organizatorice, iar marimea bazei sale este influentata direct de numarul compartimentelor din
intreprindere. Marimea piramidei ierarhice depinde de o serie de factori, si anume: marimea
intreprinderii, numarul compartimentelor, numarul personalului, etc. In raport cu acesti factori, piramida

14
ierarhica poate avea un numar mai mare sau mai mic de niveluri ierarhice. O piramida ierarhica inalta
este specifica intreprinderilor mari, in timp ce intreprinderile mijlocii si mici au o piramida aplatizata.
1.2.5 Nivelul ierarhic reprezintă treapta organizatorică pe care se situează diverse organisme
ale întreprinderii situate la aceeaşi distanţă faţă de vârful piramidei manageriale. Numărul nivelelor
ierarhice diferă de la o întreprindere la alta în funcţie de natura activităţii, dimensiunea firmei,
complexitatea activităţilor, competenţa managerilor, etc.
1.2.6 Relaţiile organizatorice exprimă totalitatea relaţiilor dintre diferite organisme ale
întreprinderii care vizează fluxurile de materii prime, produse finite, bani, informaţii şi resurse umane şi
sunt determinate de regulamentul de organizare şi funcţionare a întreprinderii sau alte documente
oficiale.
Într-o întreprindere se pot identifica relaţii organizatorice:

ˇ de autoritate;

ˇ de cooperare;

ˇ de control.

Stabilirea unui plan pentru realizarea

activitatii
Motivul pentru care oamenii lucreaza in echipa este existenta unui tel sau scop comun pe care
cred ca il vor indeplini mai bine muncind impreuna mai degraba decat pe cont propriu. Aceasta notiune
de plan constituie elementul definitoriu pentru activitatea grupului. La nivelul unitatilor economice
desfasurarea organizata a actiunilor prevazute si aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate
necesita o anumita activitate de planificare. Planificarea reprezinta o functiune de baza a
managementului ce trebuie efectuata la un nivel stiintific corespunzator, folosind metode si tehnici de

15
lucru adecvate. A planifica inseamna a concretiza in documente scrise cu caracter imperativ
prevederile strategiei si politicii adoptate pentru o anumita perioada, sub forma de:
 indicatori cantitativi si calitative;
 termenele de realizare;
 resursele ce trebuie alocate pentru indeplinirea lor;
 sarcinile concrete care revin executantilor la nivel de conducere si compartimente functionale;
 modul de urmarire si control al felului cum sunt indeplinite prevederile pe toate nivelele ierarhice.
 masurile ce trebuie aplicate pentru crearea conditiilor necesare;
Planificarea economica se concretizeaza intr-un ansamblu de planuri care devin instrumente
esentiale in activitatea de conducere si organizare. Aceasta are un caracter complex si se clasifica in
functie de mai multe criterii:
 in raport cu gradul de institutionalizare si de formalizare:
-formala;
-informala.
 dupa orizontul de timp la care se refera:
-pe termen lung sau de perspectiva; -
curenta (pe termen scurt sau foarte scurt).
 in raport cu nivelul la care se refera:
-la nivel de organizatie superioara; -
la nivel de intreprindere.
 in raport cu gradul de importanta a indicatorilor stabiliti si cu orizontul de timp la care se refera:
-strategica-se realizeaza de regula la nivelul conducerii de varf pe termen lung; -tactica-
concretizeaza actiunile si activitatile la nivelul unitatii economice.
Prin plan se intelege documentul elaborat sub o anumita forma scrisa pe baza unei metodologii
bine precizate, prin care se concretizeaza prevederile strategiei economice, luata in ansamblul ei sau pe
diferite componente si se precizeaza sarcinile care revin compartimentelor de productie si functionale pe
anumite perioade de timp. Acesta poate fi reprezentat sub unui copac al carui trunchi este misiunea, iar
ramurile reprezinta obiectivele, scopurile si strategiile de actiune.
Obiectivele sunt tinte, scopuri, teluri, nivelurile ale rezultatelor stabilite pentru activitatile
organizatiei economice. Ele reprezinta nu numai finalitatea planificata a activitatilor organizatiei, dar si
scopul catre care se focalizeaza celelalte functii manageriale-organizarea, conducerea si controlul.
Strategia de actiune reprezinta un program general de actiune, de dimensionarea si alocare a resurselor

16
necesare obtinerii obiectivelor. Strategia contureaza modalitatea in care managementul organizatiei
planifica sa realizeze obictivele.
A planifica inseamna:
 a lista actiunile incluse intr-o activitate;
 a defini gradele de prioritate ale diferitelor sarcini;  a defini rezultatul asteptat pentru fiecare dintre
ele;  a evalua duratele de realizare.
Dimensiunile planului:
 obiectivele planului trebuie enuntate cu claritate;
 obiectivele trebuie sa fie accesibile oricarei persoane care intra in contact cu planul individual si
colectiv;
 trebuie sa existe un grad mare de cooperativitate intre obiective;  planul trebuie dezvoltat pe fiecare
post in parte, daca este necesar.
Elementele planului:
 conformitate cu obiectivele organizationale;
 necesitatile clientului serviciilor;
 calitatea serviciilor, a produdelor sau a functionarii;
 natura reletiilor din echipa;
 valoarea pentru societate in ansamblu;
 satisfactia si perfectionarea membrilor;
 relatiile cu alte echipe si departamente din organizatie;
 relatiile cu alte echipe si indivizi apartinand altor organizatii.
Planul de activitate reprezinta intentiile legate de viitorul intreprinderii. Aceste intentii vor fi
realizate prin programe si activitati concrete. Planul de activitate se intocmeste pentru o perioada de timp
si reprezinta mijlocul prin care vor fi atinse tintele strategice ale intreprinderii. Acesta este organizat pe
programe care, la randul lor, cuprind activitati concrete. Important este ca intreprinderea sa indentifice
acele programe si actiuni care, folosind cel mai eficient resursele disponibile, sa duca la atingerea
tintelor strategice propuse. Fiecare program cuprinde activitati al caror numar nu trebuie sa fie prea
mare pentru a nu farmita resursele disponibile si pentru a usura urmarirea si evaluarea lor. Nu este

17
productiva multiplicarea activitatiilor. Un plan care cuprinde prea multe activitati este greu de realizat si
de evaluat. Pentru fiecare activitate se satabilesc obiectivele, resursele, termenele,
responsabilitatile si indicatorii de realizare.
Elementele planului de activitate:
 Obiectivele stabilesc rezultatele asteptate in urma realizarii activitatii la care se refera.
 Resursele alocate:
--resursele financiare si materiale sunt reprezentate de materialele, echipamentele si, nu in ultimul rand,
fondurile alocate pentru atingerea obiectivelor respective;
--resursele umane necesare reprezinta totalitatea persoanelor care realizeaza activitatea intreprinderii,
alocarea acestora se face tinand cont de expertiza necesara pentru ducerea la bun sfarsit a activitatilor
respective;
--resursele de informatie constituie documentatia necesara;
--resursele de timp trebuie alocate, avand in vedere ca timpul este una dintre cele mai pretioase resurse
din cadrul intreprinderii;
--resursele de autoritate si putere sunt necesare daca este nevoie de aprobari din partea unor
foruri/institutii.
Orice resursa identificata si alocata diferitelor activitati trebuie, pana la urma, transformata intr-un buget
al activitatii respective.
 Responsabilitatile si termenele trebuie sa fie precise.
 Indicatorii de realizare reprezinta elemente observabile ale nivelului de realizare a obiectivelor
stabilite. Acesti indicatori sunt foarte utili in fazele ulterioare, de realizare concreta si de evaluare a
aplicarii planului. Pe baza acestor indicatori, se stabileste daca rezultatele au fost obtinute sau in ce
masura aceste rezultate au fost realizate.

Analiza resurselor necesare activitatii

Conditia de baza a functionarii oricarei intreprinderi, indiferent de profil, dimensiune, forma de
proprietate o constituie asigurarea cu resurse economice. Resursele intreprinderi sunt structurate in:
resurse materiale, resurse financiare si resurse umane.
Resursele materiale reprezinta, prin natura lor, componentele fizice ale capitalului fix si
circulant si cuprind:

18
 Cladirile reprezinta componenta pasiva a capitalului fix si servesc pentru efectuarea proceselor de
munca. Acestea participa la mai multe cicluri de productie, se consuma si isi transmit valoarea
asupra produselor sau a serviciilor create in timp, in mod treptat. Recuperarea valorii transmise se
realizeaza prin amortizare.
 Utilajele de productie este componenta activa a capitalului fix si reprezinta ansamblul masinilor,
instalatiilor, mijloacelor de transport, uneltelor, aparatelor, echpamentelor si accesoriilor destinate
realizarii procesului de productie. Ca si caldirile, principala caracteristica a utilajului de productie
este aceea ca participa la mai multe cicluri de productie, se consuma si isi tansmite valoarea asupra
produselor sau a serviciilor create in mod treptat. Recuperarea valorii utilajelor de productie se
realizeaza prin amortizare. In intreprinderi se intalnesc utilaje de productie specializate si utilaje de
productie universale. Utilajele specializate sunt destinate executarii in mod repetat a unor operatii
sau procese, pentru o gama foarte redusa de produse. Utilajele universale se folosesc la executarea de
operatii sau procese pentru o mare varietate de produse. Astfel de utilaje necesita intreruperi
frecvente in functionare si deci au un randament inferior fata de utilajele specializate. Utilajele
universale prezinta insa avantajul ca pot fi folosite la fabricarea mai multor tipuri de produse.
Acestea se clasifica: --masini simple;
--masini agregate;
--masini semiautomate; --
masini automate.
Ca forme superioare de agregare a utilajelor de productie, se disting liniile automate. Agregarea mai
multor linii automate conduce la aparitia unor subunitati de productie automatizate si chiar la
intreprinderi automatizate.

 Materiile prime si materialele sunt acele bunuri asupra carora se actioneaza in cadrul proceselor de
productie din intreprinderi, cu ajutorul tehnicii si tehnologiei. Materiile prime si materialele sunt
componente ale capitalului circulant. In raport de prolul si functiile materiilor prime in procesul de
productie, acestea se pot grupa in: materii prime de baza si materii prime auxiliare. Materiile prime
de baza sunt acelea care, dupa procesul prelucrarii, se regasesc in produsul finit. Materiile prime
auxiliare ajuta sau conditioneaza desfasuarrea procesului de productie, dar in timpul prelucrarii isi

19
 pierd substanta si nu se mai regasesc in corpul material al produselor finite. Pentru intreprinderi,
preocuparile principale constau in aprovizionarea ritmica cu materii prime si materiale si in
asigurarea unui consum rational al acestora in productie.
 Resursele energetice fac parte din categoria resurselor materiale si reprezinta cantitatea de energie
care poate fi exploatata sau utilizata intr-o anumita perioada de timp, prin folosirea surselor
energetice. Sursa energetica defineste un purtator de energie sub forma concentrata. Intreprinderile,
mai ales cele mari consumatoare de energie, manifesta preocupari constante atat in directia asigurarii
necesarului de resurse energetice cat si a gospodarii lor rationale. Pentru aceasta apeleaza la
urmatoarele cai:
--modernizarea tehnologiilor de fabricatie;
--reducerea ponderii produselor energointensive;
--reducerea pierderilor de energie din retelele de transformare, transport, distributie si consum;
--folosirea rationala in timp a utilajului de productie;
--stabilirea stiintifica a consumurilor de energie si urmarirea respectarii lor.
Folosirea rationala a resurselor energetice contribuie, pe de o parte, la reducerea costurilor de
productie si, pe de alta parte, la slabirea presiunii asupra economiei nationale in ceea ce priveste cererea
de resurse energetice.
 Resursele financiare desemneaza potentialul intreprinderii sub forma mijloacelor banesti, inclusiv
valutare. Resursele financiare sunt utilizate de intreprindere pentru achizitionarea factorilor de
productie si satisfacerea altor necesitati legate de fabricarea si comercializarea produselor.
Resursele financiare necesare desfasurarii normale a activitatii intreprinderi se obtin astfel:
--pe calea finantarii de la buget, in cazul regiilor autonome;
--pe calea creditarii de la sistemul bancar;
--pe calea autofinantarii;
--prin vanzarea de actiuni si obligatiuni pe piata.
In conditiile de piata principala cale de formare a resurselor financiare ale intreprinderii o constituie
autofinantarea. Aceasta reprezinta acoperirea financiara a cheltuielilor cerute de activitatile economice si
sociale ale intreprinderii, din profit si amortizare. In cazul resurselor financiare obtinute pe calea
creditarii, intreprinderea are obligatia atat a rambursarii creditului cat si a dobanzii. Creditele pentru
investitii si plata dobanzii se ramburseaza din mijloacele banesti constituite din profit. Creditele pentru
productie si comercializare se ramburseaza din incasarile curente.
 Resursele umane sunt acele persoane cu care intreprinderea a incheiat contracte de munca.
Resursele umane sau salriati intreprinderii reprezinta elementul activ, creator al productiei, cel
putin din urmatoarea consideratii:
20
--produc si reproduc factorii obiectivi ai productiei;
--creaza si stimuleza introducerea tehnicii si tehnologii;
--reprezinta singurul factor de productie care are capacitatea sa creeze valori noi;
--influenteza intr-o masura decisiva eficacitatea utilizarii resurselor materiale si financiare.
Problemele principale in legatura cu resursele umane sunt:
--determinarea necesarului de salariati;
--recrutarea, selectia si incadrarea salariatilor pe posturile de munca existente in intreprindere;
--calificarea si perfectionarea salariatilor;
--aplicarea principiilor de renumerare a muncii si perfectionarea formelor de stimulare materiala a
salariatilor;
--evaluarea si promovarea salariatilor;
--asiguararea conditiilor corespunzatoare de munca si asistenta medicala.
Toate aceste probleme intra in atributiile compartimentului de resurse umane din intreprindere.

21
-organizeaza si coordoneaza elaborarea statelor de plata ale angajatilor la nivel de firma; -avizeaza fisele
de post pentru intregul personal al firmei;
-raspunde material, disciplinar sau penal pentru consecintele deciziilor adoptate;
-raspunde de luarea in considerare a prevederilor contractului colectiv de munca in ceea ce priveste
motivarea salariatilor;
-raspunde de elaborarea, in termenul prevazut de conducerea societatii, a statelor de plata ale angajatilor
firmei.
10)Competente:
-propune numarul si structura resurselor umane necesare functionarii intreprinderii;
-convoaca, ori de cate ori este nevoie, consiliul consultativ pentru amortizarea si adoptarea deciziilor
privind resursele umane;
-face propuneri de motivare a personalului din subordine.
CERINTELE POSTULUI
11)Competenta profesionala:

22
 11.1 Pregatire: economica, certificata de diploma de absolvire a unei institutii de invatamant
superior; 11.2 Experienta: minim 3 ani in domeniu; 12)Cunostinte profesionale:
-cunoasterea particularitatilor produselor ce fac obiectul comercializarii;
-cunoasterea legislatiei in domeniu;
-cunostinte in domeniul negocierii contractelor economice.
13)Competente manageriale:
-cunostinte: cunoasterea proceselor de management al resurselor umane, cunoasterea componentelor
procesuale si structurale, a legaturilor dintre ele, stapanirea mecanismelor decizionale si a instrumentului
managerial.
-calitati si aptitudini: stare de sanatate corespunzatoare profesiei si cerintelor postului, fermitate,
fidelitate, integritate, onestitate, inteligenta, dinamism.
14)Cerinte specifice:
-obtinerea unui punctaj minim la testul de cunostinte, calitati si aptitudini profesionale;
-obtinerea unui punctaj minim la testul de competente
manageriale; -posesor al permisului de conducere categoria B.
Data: 01.06.2012
Semnatura managerului general: Tudose Daniela

23
24
 24
25