COLEGIUL ECONOMIC „MARIA TEIULEANU”

PROIECT PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE COMPETENŢĂ PROFESIONALĂ

SPECIALIZAREA: TEHINICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

PROF. ÎNDRUMĂTOR:
RADUŢ DANIELA

ELEV:
IORDACHE MIHAI

167

ORGANIZAREA ÎNTREPRINDERII

168

2 Funcţiunile întreprinderii CAPITOLUL 2 – Organizarea structurală a Întreprinderii 2.1 Structura organizatorică organizatorice 2.2Tipuri de structuri STUDIU DE CAZ – S.CUPRINS ARGUMENT CAPITOLUL 1 – Organizarea procesuala a întreprinderii 1.C. “FORESTA MUSCEL“ 169 .1 Obiectivele întreprinderii 1.

Dacă ne referim la firmă ca obiect al managementului. prin organizare se înţelege descompunerea unui fenomen. Rezultatul organizării îl 170 . cunoscută sub denumirea de organizare procesuală. CÂMPULUNG MUSCEL CAPITOLUL 1 ORGANIZAREA PROCESUALA A ÎNTREPRINDERII De regulă. în studierea principalelor categorii de muncă. Organizarea procesuală constă. în principal. organizarea acesteia constă în descompunerea ei în elemente componente ale procesului de producţie. proces. O deosebită importanţă în organizarea unei firme revine organizării ansamblului de procese de muncă ce se desfăşoară în cadrul acesteia.A. În funcţie de conţinutul său organizarea îmbracă două forme fundamentale: organizarea procesuală şi organizarea structurală. obiect sau activitate în părţile sale elementare. a proceselor necesare realizării ansamblului de obiective ale firmei. analiza lor în scopul recompunerii într-un efect de sinteză ameliorat. tehnice şi de personal în vederea realizării obiectivelor stabilite în condiţii de eficienţă sporită. analiza acestora în vederea recompunerii lor în raport cu anumite criterii economice.S.

Continuând procesul de detaliere. În acest sens dacă ne referim la structura firmei ca ansamblul personalului. activităţile. folosind metode şi tehnici specifice în vederea realizării obiectivelor derivate de gradul I. prin atribuţie ca şi componentă a organizării procesuale se înţelege ansamblul muncilor executate periodic de personalul cu cunoştinţe specifice unui domeniu restrâns şi care concură la realizarea unui obiectiv specific. Activitatea poate fi definită ca ansamblul atribuţiilor omogene ce se îndeplinesc de personalul ce posedă cunoştinţe de specialitate dintr-un domeniu mai restrâns în vederea realizării obiectivelor derivate de gradul II. ca o componentă a organizării procesuale. 1. atribuţiile şi sarcinile. organizarea firmei ca obiect al managementului mai are în vedere şi alte laturi sau forme concrete de manifestare. Funcţiune a întreprinderii.1 Oiectivele întreprinderii Obiectivele întreprinderii reprezintă caracterizări cantitative şi/sau calitative ale scopurilor întreprinderii. Sarcina ca element constitutiv al atribuţiei reprezintă o parte elementară a unui proces de muncă complex sau a unui proces de muncă simplu desfăşurat în scopul îndeplinirii unui obiectiv individual care de obicei se repartizează unei singure persoane. poate fi denumit ansamblul activităţilor omogene sau complementare desfăşurate de personal de o anumită specialitate. se poate vorbi de organizarea structurală a acesteia. al obiectelor muncii şi al mijloacelor de muncă precum şi al relaţiilor ce se stabilesc între ele în vederea realizării obiectivelor stabilite. Pe lângă organizarea procesuală. În functie de sfera lor de cuprindere si importanta pentru întreprindere există următoarele 5 tipuri de obiective : 171 .reprezintă în fond funcţiunile.

Funcţiunile întreprinderii Îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru o anumită perioadă în cadrul întreprinderii depinde de manifestarea în strânsă interdependenţă a tuturor funcţiunilor sale.  Obiective specifice sintetizează utilitatea unor lucrări care contribuie la realizarea obiectivelor derivate. binenţeles cu intensităţi diferite în raport de etapa de dezvoltare a acesteia şi de natura şi nivelul obiectivelor stabilite. E) personal(resurse umane). 1. Funcţiunea de cercetare . A.dezvoltare Funcţiunea de cercetare-dezvoltare este reprezentată de ansamblul activităţilor care se desfăşoară în cardul întreprinderii 172 .2. Obiective fundamentale care exprimă scopul principal urmarit de întreprindere in asamblul său . iar relizarea lor implică o parte din procesele de munca desfăsurate în întreprindere .  Obiective derivate de gradul II ( secundare) se deduc din obiectivele de gradul I şi sunt caracterizate prin procese de muncă restrânse . Marea majoritate a celor care se ocupă cu teoria managementului recunosc ca şi funcţiuni ale unei întreprinderi (firme) următoarele: A) cercetare-dezvoltare. C) producţie. D) financiar-contabilă.  Obiective derivate de gradul I (principale) se deduc din obiectivele fundamentale .  Obiective individuale reprezinta obiective specifice pentru fiecare persoană a întreprinderii. B) comercială. cu aceleaşi caracteristici esentiale.

în vederea realizării obiectivelor din domeniul producerii de noi idei şi transformării ideilor în noutăţi utile dezvoltării în viitor a acesteia. Un obiectiv important al întreprinderii. în adevărul de necontestat că ştiinţa reprezintă un vector al dezvoltării societăţii. c) organizarea producţiei şi a muncii. Având în vedere importanţa obiectivelor din punctul de vedere al ponderii şi naturii proceselor de muncă. materiale. auxiliare şi deservire prin care se realizează obiectivele din domeniul fabricării produselor. Funcţiunea de producţie Funcţiunea de producţie reprezintă ansamblul activităţilor de bază. dar specific în primul rând acestei funcţii este economisirea resurselor de muncă. potrivit metodelor frecvenţei şi 173 . Între principalele activităţi pot fi enumerate: a) cercetarea ştiinţifică. b) investiţii şi construcţii. executării lucrărilor şi prestării serviciilor din cadrul întreprinderii. Funcţiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex prin faptul că se manifestă în toate domeniile. semifabricatelor şi subansamblelor pe întregul flux de fabricaţie. funcţiunea de producţie cuprinde. servicii sau lucrări care fac obiectul de bază al activităţii întreprinderii. B. precum şi al produselor finite. constând în transformarea obiectelor muncii în produse. financiare şi de energie. în principal. următoarele activităţi: a) fabricaţia sau exploatarea.Importanţa acestei funcţiuni rezidă în necesitatea adaptării permanente a firmelor la noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane. ingineria tehnologică şi introducerea progresului tehnic. b) controlul tehnic de calitate al materiilor prime.

dar nu şi suficientă. precum şi încasarea contravalorii acestora. Funcţiunea comercială Funcţiunea comercială cuprinde activităţile menite să concure la realizarea obiectivelor din domeniul stabilirii legăturilor unităţii economice cu mediul ambiant în vederea procurării mijloacelor necesare şi desfacerii produselor. Această funcţiune cuprinde trei activităţi principale: a) aprovizionarea tehnico-materială. astfel că în mod eronat unii conducători îşi concentrează întreaga atenţie asupra producţiei. d) producţia auxiliară prin care se asigură condiţiile pentru buna desfăşurare a fabricaţiei de bază din cadrul firmei. serviciilor şi lucrărilor care fac obiectul de bază al unităţii. având drept scop crearea şi descoperirea necesităţilor consumatorilor în vederea orientării producţiei proprii spre satisfacerea acestor necesităţi. complex şi la timp mijloacele de producţie necesare desfăşurării neîntrerupte şi în bune condiţii a procesului de producţie. în detrimentul celor de perspectivă. c) marketingul. serviciilor şi lucrărilor. C. menită să asigure în mod complet. preîntâmpinării şi evitării pe cât posibil a efectelor uzurii fizice şi morale a acestora. Desfăşurarea activităţilor cuprinse în funcţiunea de producţie reprezintă o condiţie necesară realizării obiectivelor fundamentale. D.contabilă 174 . vizând livrarea produselor. trecerea produselor din sfera de producţie în sfera circulaţiei. b) desfacerea. a obligaţiilor cotidiene. Funcţiunea financiar . c) întreţinerea şi repararea utilajelor în vederea menţinerii acestora în stare de funcţionare.mijloacelor prevăzute în documentaţia tehnică.

pasiv.Funcţiunea financiar-contabilă reprezintă ansamblul activităţilor prin care se realizează obiectivele privind obţinerea şi folosirea mijloacelor financiare necesare unităţii. În prezentarea funcţiunilor întreprinderii şi în general a unei firme nu au fost epuizate toate activităţile componente care concură la realizarea diversităţii de obiective derivate dintr-un anumit domeniu de activitate al întreprinderii. mai ales. ceea ce poate constitui uneori obstacol în introducerea noului şi chiar în manifestarea celorlalte funcţiuni. dacă avem în vedere. salarizarea şi protecţia personalului. 175 . b) activitatea contabilă. Principalele activităţi cuprinse în funcţiunea de personal se referă la planificarea. evidenţa rezultatelor. Între activităţile acestei funcţiuni menţionăm: a) activitatea financiară. care vizează înregistrarea şi evidenţa în expresie valorică a fenomenelor din cadrul firmei. motivarea. de altfel greu de realizat. În manifestarea acestei funcţiuni. care se referă la obţinerea şi folosirea raţională a mijloacelor financiare necesare firmei. precum şi înregistrarea şi evidenţa în expresie valorică a fenomenelor economice din cadrul unităţii. E. Funcţiunea de personal Funcţiunea de personal cuprinde ansamblul activităţilor desfăşurate în cadrul firmei pentru realizarea obiectivelor din domeniul asigurării şi dezvoltării potenţialului uman necesar. perfecţionarea. selecţia. recrutarea. având în vedere diversitatea reacţiilor indivizilor care compun colectivitatea din unitatea economică. În general rolul funcţiunii financiar-contabile este static. conducerea trebuie să asigure în orice moment un echilibru.

Structura organizatorică este definită ca fiind ansamblul persoanelor.CAPITOLUL 2 ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A ÎNTREPRINDERII Organizarea structurală preia rezultatele organizării procesuale . activităţile. subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea. constituite în aşa fel încât să asigure premisele organizatorice adecvate îndeplinirii obiectivelor stabilite. Structura organizatorică Structura organizatorică poate fi considerată ca fiind scheletul organismului care este întreprinderea. Structura de producţie sau operaţională este formată din 176 . 2. tehnice şi de personal necesare desfăşurării procesului managerial şi a proceselor de execuţie. atributele şi sarcinile încadrându-le în structuri organizatorice adecvate caracteristicilor şi posibilităţilor fiecărei organizaţii economice în parte. buna funcţionare a acesteia fiind dependentă de modul în care sunt plasate şi utilizate resursele umane de care dispune într-o anumită etapă. Structura de conducere sau funcţională cuprinde ansamblul persoanelor.1. Structura organizatorică privită în ansamblul ei are două părţi distincte: structura de conducere sau funcţională şi structura de producţie sau operaţională.funcţiunile. compartimentelor şi relaţiilor organizaţionale constituite şi plasate astfel încât să asigure condiţiile economice.

În raport de domeniul în care se exercită. Primele se caracterizează printr-o pondere mare a competenţelor sarcinilor şi responsabilităţilor ce implică 177 . Acest tip de autoritate se exercită la nivel operaţional. nivelul ierarhic şi relaţiile organizatorice. b) Funcţia constituie factorul de generalizare al unor posturi asemănătoare din punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii. Pentru a-şi putea realiza obiectivele. competenţelor şi responsabilităţilor desemnate pe un interval de timp fiecărui membru al întreprinderii. Responsabilitatea este obligaţia de a îndeplini anumite sarcini sau atribuţii. Atât la nivelul structurii de conducere cât şi la al celei de producţie se regăsesc elementele primare şi anume: postul. a) Postul este alcătuit din ansamblul obiectivelor.ansamblul persoanelor. fiind asemănătoare puterii executive. titularului de post îi sunt conferite sarcini şi atribuţii. sarcinilor. Examinate după natura componentelor. responsabilităţilor şi sarcinilor. indicaţii de specialitate care exprimă cum trebuie executate diferite activităţi ale întreprinderii. Autoritatea funcţională se exercită asupra unor activităţi şi se materializează în proceduri. funcţia. compartimentelor şi relaţiilor organizaţionale constituite în scopul realizării directe a obiectului de activitate al întreprinderii. Autoritatea ierarhică acţionează asupra persoanelor şi se concretizează în declanşarea unor acţiuni sau decizii exprimând ce şi când trebuie realizat. Acest tip de autoritate este asemănător cu puterea legislativă. compartimentul. de a realiza obiectivele individuale ce revin fiecărui post. posturile şi respectiv funcţiile pot fi clasificate în posturi sau funcţii de conducere şi posturi sau funcţii de execuţie. autoritatea formală poate fi ierarhică sau funcţională.

În cel de al doilea caz se regăsesc competenţe. Compartimentele ierarhice au autoritatea delegată asupra activităţilor ce se desfăşoară în compartimentele de la nivelurile ierarhice inferioare. După modul de exercitare a autorităţii. compartimentele pot fi ierarhice şi funcţionale.  de stat major. avantajele acesteia fiind că se poate păstra uşor disciplina şi se poate folosi eficient competenţa oamenilor. contabilul şef nu are autoritate asupra şefului secţiei. d) Nivelul ierarhic desemnează poziţia succesivă faţă de 178 . Compartimentul de stat major desfăşoară activităţi de pregătire a elemenelor necesare procesului de luare a deciziilor de către compartimentul de comandă. De exemplu.  de execuţie. Compartimentul de execuţie desfăşoară activităţi de transpunere în practică a deciziilor luate de compartimentele de comandă. dar are autoritate asupra activităţii economico-financiare ce se desfăşoară în acea secţie. c) Compartimentul reprezintă o unitate structurală alcătuită dintr-un număr de persoane subordonate unei autorităţi unice şi care execută în mod permanent anumite activităţi precis determinate.exercitarea atributelor conducerii. compartimentele pot fi:  de comandă. După modul de participare la actul de conducere. În practică există o structură combinată a celor două compartimente. sarcini şi responsabilităţi a căror efectuare implică transpunerea în practică a deciziilor emise de titularii posturilor sau funcţiilor de conducere. Compartimentul de comandă este acela care ia decizii privind activitatea ce se desfăşoară în întreprindere.

Ansamblul posturilor de conducere situate pe diferite niveluri ierarhice privite în spaţiu constituie piramida ierarhică. Elementele prin care se caracterizează piramida ierarhică sunt înălţimea şi baza piramidei.  complexitatea producţiei. Dezavantajele acesteia sunt:  creşte dificultatea cuprinderii ansamblului problemelor. are următoarele avantaje:  asigură apropierea conducerii de producţie.organul superior de conducere a posturilor de conducere ale diferitelor compartimente situate pe aceeaşi linie ierarhică.  asigură o operativitate mai mare a sistemelor informaţionale.  presupune cheltuieli mai mici cu aparatul de conducere.  deciziile pot avea într-o măsură mai mare 179 . În stabilirea nivelurilor ierarhice se ţine seama de factori precum:  dimensiunea întreprinderii. Piramida ierarhică aplatizată. Între înălţime şi baza piramidei este necesar să existe un raport optim care să permită fructificarea maximă a avantajelor pe care le oferă aplatizarea şi să elimine neajunsurile pe care le poate produce aplatizarea excesivă.  creşte încărcarea excesivă a personalului de conducere.  diversitatea activităţilor. cu un număr mic de niveluri ierarhice.  asigură operativitatea şi rapiditatea luării deciziilor.  tipul producţiei.  dispersarea teritorială a subunităţilor.  competenţa cadrelor.

În general se apreciază că ponderea ierarhică optimă se situează între 4-6 subordonaţi la nivelurile ierarhice superioare şi ea poate ajunge până la 20-30 sau mai mult la nivelurile ierarhice inferioare. posibilitatea de percepere şi prelucrare a informaţiilor. Ponderea ierarhică trebuie astfel stabilită încât să asigure încărcarea completă a conducătorului şi să asigure atât conducerea întregului colectiv cât şi a fiecărui lucrător în parte. dispersarea teritorială a obiectivelor conduse.elemente subiective şi pot să conducă la o centralizare excesivă. ca urmare a simplificării şi creşterii repetabilităţii sarcinilor. mai redusă în cadrul compartimentelor care realizează activităţi de concepţie şi mai mare în compartimentele unde ponderea o au lucrările de rutină. e) Ponderea ierarhică (norma de conducere) reprezintă numărul de persoane conduse nemijlocit de către un cadru de conducere. crescând pe sensul coborârii scării ierarhice. Cu cât nivelul de pregătire şi capacitatea organizatorică a cadrelor sunt mai ridicate. acestea se pot regla într-o foarte mare măsură prin delegarea autorităţii şi răspunderii cu care înălţimea piramidei se află în raport invers proporţional. f) Relaţiile sunt contactele care se stabilesc între 180 . Pe fondul factorilor de care depinde stabilirea nivelurilor ierarhice. Ponderea ierarhică variază şi pe verticală. După natura şi complexitatea sarcinilor se poate remarca o variaţie a ponderii ierarhice pe orizontală. Ponderea ierarhică este influenţată de o multitudine de factori ca: natura şi complexitatea sarcinilor. nivelul de pregătire al cadrelor. cu atât mai rar apare necesitatea legăturii dintre conducător şi executant şi cu atât mai mare poate fi ponderea ierarhică.

Relaţiile de autoritate sunt cele instituite de conducerea firmei prin acte sau norme care atrag după sine obligativitatea exercitării lor. Din punctul de vedere al structurii de conducere relaţiile pot fi de patru feluri:  relaţii de autoritate. În cadrul acestor relaţii se disting trei tipuri:  relaţii de autoritate ierarhică. dar pe aceeaşi linie ierarhică. asigurând unitatea de acţiune a întregului organism al întreprinderii.  relaţii de autoritate de stat major.  relaţii de reprezentare. Relaţiile de autoritate funcţională sunt acele relaţii care se nasc şi se stabilesc între şefii unor compartimente de specialitate diferită care au unul asupra altuia autoritate funcţională. Ele sunt specifice raporturilor dintre conducătorul unui compartiment şi subordonaţii săi. Relaţiile de autoritate ierarhică sunt considerate adevăratele relaţii de autoritate în virtutea cărora întreprinderea poate fi reprezentată sub forma unei piramide.  relaţii de autoritate funcţională. Sunt cele mai eficiente relaţii. Aceste relaţii se materializează în dispoziţii sau ordine transmise de sus în jos şi în rapoarte sau informări privind realizarea sarcinilor transmise de jos în sus.funcţiile şi compartimentele aparatului de conducere în procesul desfăşurării activităţii acestora. Relaţiile de autoritate ierarhică sunt acele relaţii care se stabilesc între funcţii situate pe niveluri ierarhice diferite. Relaţiile de autoritate ierarhică sunt denumite şi relaţii liniaradministrative sau militare.  relaţii de cooperare.  relaţii de control. 181 .

Trebuie remarcat faptul că valorificarea rezultatelor controlului se face de către organul ierarhic superior celui controlat. se realizează în mod nereglementat şi se manifestă pe orizontală între compartimente sau persoane situate pe acelaşi nivel ierarhic. Relaţiile de autoritate de stat major se stabilesc atunci când unele persoane sau colective primesc pe o durată provizorie din partea conducerii întreprinderii sarcina rezolvării unei probleme. Aceste persoane nu intervin în nume propriu sau a unei anumite competenţe. Cel mai utilizat este cel după modul de subordonare.2 Tipuri de structuri organizatorice Aplicarea principiilor de organizare a conducerii întreprinderii la condiţiile specifice destul de diferite ale acestora. Din punct de vedere teoretic. Relaţiile de cooperare sunt preponderent neformale. 2. Relaţiile de cooperare se pot stabili în două modalităţi: ca relaţii de colaborare şi ca relaţii de consultare. Relaţiile de reprezentare sunt acele relaţii ce se stabilesc între anumite persoane (lideri) şi conducerea firmei. Relaţiile de control sunt relaţiile care se stabilesc între anumite persoane care efectuează controlul şi personalul întreprinderii care este controlat. ele au un caracter facultativ. distingându-se următoarele tipuri de structuri: structura ierarhică. determină existenţa unui număr însemnat de structuri cu trăsături individuale.Asemenea compartimente sunt plasate în cadrul structurii în afara liniei ierarhice. ci în calitate de reprezentanţi ai conducerii. există câteva sisteme de clasificare pe tipuri a structurii organizatorice de management a întreprinderii. structura funcţională şi structura ierarhic 182 .

funcţională. mai ales la organizarea subunităţilor componente ale întreprinderii. Fiecare conducător specializat într-un anumit domeniu are autoritate deplină asupra nivelurilor ierarhice inferioare.Structura ierarhic-liniară Acest tip de structură care absolutizează principiul unităţii de decizie şi acţiune. să coreleze şi să optimizeze toate activităţile cerute în realizarea unui obiectiv. 2.1. se caracterizează prin aceea că printr-un sistem de delegări de autoritate.2. Taylor care a căutat să remedieze unele dezavantaje ale sistemului liniar. Întrucât acest tip de structură are elemente organizaţionale simple şi reduse ea poate fi înţeleasă şi aplicată uşor în procesul conducerii. În acest sistem de organizare structurală fiecare şef este obligat prin răspunderile sale să cunoască. conducătorii de compartimente de la centrul întreprinderii. Prin structura funcţională se crează însă un mare dezavantaj cu privire la nerespectarea principiului unicităţii conducerii şi răspunderii prin exagerarea diviziunii şi specializării muncii.2. de fapt. pot să dea dispoziţii pe linie ierarhică unor conducători ai aceloraşi compartimente funcţionale existente în subunităţile întreprinderii. Pentru aceste motive structura ierarhică constituie o schemă de bază a multor variante îmbunătăţite. Astfel. preferabile. 183 . un subaltern nu este condus de către un singur şef. ci de mai mulţi. fiecare şef este conducătorul unităţii.2. 2. O întreprindere organizată liniar reprezintă o alianţă de unităţi de producţie unde. Structura funcţională Acest mod de organizare a conducerii a fost preconizat de F.

2.3. Rămân totuşi importante şi în prezent datorită diverselor combinaţii la care se pretează. care pot întruni avantajele şi elimina neajunsurile ambelor concepţii. ci din combinarea multiplelor variante ale acestora reies soluţii pentru cele mai diferite şi complexe întreprinderi. nu este nevoie de un număr mare de conducători compleţi şi în acelaşi timp asigură o competenţă mare în luarea deciziilor. sub forma lor clasică. sunt considerate ca fiind depăşite. Conducătorii compartimentelor de pe linia ierarhică (linia continuă) au dreptul de a da dispoziţii. iar cei ai compartiementelor de pe liniile funcţionale (linie întreruptă). Şefii. conduc funcţii şi nu obiective ale producţiei. de asemenea.2. Prin structura mixtă se reunesc avantajele structurii ierarhice şi funcţionale îmbinând şi specializând cadre din anumite domenii. Structura ierarhic-funcţională (mixtă) Cele două tipuri de structuri examinate anterior nu se exclud reciproc.fiecare în specialitatea lui. spre 184 . menţinând autoritatea şi responsabilitatea conducătorilor specifici structurii ierarhice asupra activităţii de producţie. Structura ierarhic-liniară ca şi cea funcţională pot constitui bază de discuţie sau termen de comparaţie pentru orice proiect de organizare a structurii de conducere. în cadrul structurii funcţionale. aplicând tipuri noi şi adecvate tehnicii moderne. Ambele tipuri de structuri. ierarhic-liniară şi funcţională. Este tipul de structură cel mai răspândit în prezent. Se pot semnala ca avantaje ale acestei structuri o punere în valoare a cunoştinţelor specialiştilor care atrage după sine şi o mai mare elasticitate în organizarea lucrului şi evitarea timpilor neocupaţi.

A.P.02. S. ELAR S.A. având codul unic de înregistrare fiscală R 10693710 din data de 27. Foresta Muscel S. • V S. a existat înca din anul 1923 un gater pentru prelucrarea 185 . conform relatărilor celor intervievaţi (muncitori în vârstă). • E cale ferată şi râul Târgului.I.C..F. în partea de nord a municipiului Câmpulung Muscel. pe malul drept al acestuia. CÂMPULUNG MUSCEL S. Câmpulung – zona industrială. pe strada Traian la nr. este luată în evidenţa D. Câmpulung – zona industrială Locuinţe şi proprietăţi – zona rezidenţială • S S. Foresta Muscel S.A. dispune de toate autorizaţiile necesare funcţionării în conformitate cu legislaţia în vigoare (mediu. este situată în bazinul hidrografic al Râului Târgului.C.C.C.2002. S. în apropierea DN 73 Câmpulung – Braşov. Protecţia muncii).F. parcarea auto Societatea. P.C.A. Foresta Muscel S. MOV S. este o societate cu capital privat având numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului J03/368/1998 şi s-a format prin divizarea S. S. “FORESTA MUSCEL“ S.C. nu mai au acest drept. Suprafaţa amplasamentului are următoarele vecinătăţi: • N cale ferată. Pitesti în anul 1998 în conformitate cu Legea 31/1990.A.deosebire de situaţia lor în structura funcţională.A. 158.S. MOV S.A. sanitar.C.

primară a lemnului iar mai târziu activitatea s-a amplificat. împarţit în 214.468.5 RON. cu un grad de uzură de cca. 50%. AG.5 lei RON.13/1999. Obiectul de activitate 186 . aici realizându-se şi produse finale (binale). ajungându-se prin modificarea succesivă în diverse etape la stadiul actual. Asociaţia Foresta Muscel a cumpărat 51% din acţiunile societăţii de la Fondul Proprietăţii de Stat în iunie 1999 încheinduse contractul de vânzare-cumpărare nr. a căror dotare actuală este compusă din fierăstraie mecanice independente.84 RON.115 acţiuni nominative cu valoare nominală de 2. Capitalul social al societăţii este 535. acţiunea adjudecându-se la preţul de 13. operează prin Banca Comercială Română şi Banca Română de Dezvoltare şi dispune de 2 capacităţi de producţie: Fabrica Voineşti-Câmpulung şi Fabrica Rucăr. din care vărsat 535.287. Deţine în proprietate o autobază de transport buşteni care este situată pe platforma Voineşti.45 RON/bucată. Foresta Muscel S.5 RON. 500 mc/lună) şi de fag (Fabrica Voineşti – cca.721.287. Exploatarea se face în diverse parchete forestiere obţinute prin licitaţii. funiculare. S. valoarea totală a contractului ajungând la suma de 1.C. utilaje de încărcare si transport cu capacităţi între 14-18 t. fără aşi modifica profilul.A. În cele două capacităţi de producţie se execută prelucrarea primară a lemnului de răşinoase (Fabrica Rucăr – cca. conform Hotărârii Guvernului 500/1994. 2000 mc/lună).

4. S. producţia de mobilier de birou. 7. Foresta Muscel S. magazine. fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie pentru construcţii. lucrări de tâmplărie şi dulgherie. Foresta Muscel S. producţia de scaune.În conformitate cu Contractul de Societate. obiectul de activitate al S. Alte activităţi care se pot executa în cadrul societăţii sunt următoarele: 1. conform Codului CAEN 2010. se deosebesc două componente principale: structura managerială şi structura de producţie. producţia de ambalaje din lemn. 2.A. fabricarea jocuri şi jucării.A.A. bucătării şi alte tipuri de mobilier. Foresta Muscel S. organizarea şi coordonarea S. exploatarea forestieră. activităţi de comerţ. 5.C. 6. 8. 9.C. În cadrul structurii organizatorice a S. este asigurată prin intermediul 187 .A. etc. este următorul: „Prelucrarea brută şi impregnarea lemnului”. servicii anexe silviculturii şi exploatării forestiere. 10.C. 3. Foresta Muscel S. specifice proceselor executate. transport buşteni. În afara acestor activităţi obiectul de activitate mai cuprinde un număr de 65 coduri de activităţi care se execută ocazional iar societatea urmăreşte modernizarea capacităţilor de producţie existente şi dotarea cu instalaţii moderne. aprobat de Adunarea Generală a Acţionarilor la data de 27 ianuarie 1998. are o structurǎ organizatorică de tip ierarhic funcţional aprobată de către Consiliul de Administraţie.C. Conducerea.

Director Tehnic Exploatare. Consiliului de Administraţie. Structura de producţie este alcătuită din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale firmei. în cadrul cărora se desfaşoară activităţile operaţionale. • Compartimentele funcţionale şi de conceptie constructivă şi tehnologică (nivel ierarhic 5). ce hotăreşte asupra activităţii firmei şi asigură politica economică şi comercială. în principal activităţile de producţie. din care fac parte cei trei directori executivi şi directorul general care 188 . Formula organizatorică defineşte aplicarea alături de managementul prin bugete şi a unor elemente ale managementului participativ.următoarelor organisme: • Adunarea Generală a Acţionarilor (nivel ierarhic 1) – organul suprem de conducere al societăţii. • Directorii executivi – Director Tehnic Exploatare. Director Tehnic Producţie şi Director Economic (nivel ierarhic 4) – propun şi fundamentează programe şi orientări tactice pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite. cum sunt: elementul organizatoric.Compartiment Resurse Umane. • Preşedintele – Director General Executiv (nivel ierarhic 3) – asigură conducerea curentă a societăţii şi ia toate măsurile rezonabile pentru asigurarea executării operaţiunilor societăţii într-o formă legală şi corectă în scopul realizării obiectivelor stabilite. Comitetului de Direcţie. fiind ales de către Adunarea Generală a Acţionarilor pe o perioadă de 4 ani. prin existenţa: Adunării Generale a Acţionarilor. • Consiliul de Administraţie (nivel ierarhic 2) – administrează şi reprezintă societatea. . .Director Tehnic Producţie. alcătuit din trei membri. Directorul General Executiv are în subordine: .

este şi preşedintele Consiliului de Administraţie şi elementul decizional. 189 . S-au observat urmǎtoarele aspecte organizatorice: o îmbunătăţirea pregătirii şi perfecţionării personalului. o creşterea vitezei de circulaţie şi procesare a informaţiilor. o promovarea unor investiţii în hala gatere care să modernizeze procesul tehnologic şi să crească volumul capacităţii de producţie. o analiza fluxului de fabricaţie. măsuri de eficientizare. strategice şi curente. o cu salariaţii disponibilizaţi din activitatea de exploatare să se dezvolte activitatea de semifabricate pentru piaţa externă. prin participarea componentelor societăţii la derularea proceselor decizionale. o modernizarea spaţiilor sociale. . o acordarea de sarcini sporite personalului.

LEFTER V. Bucuresti.- Managementul productiei. Ed. Ed. 1999 3. Manual de “Economia întreprinderii” aprobat de: VIOREL LEFTER SI IULIA CHIVU.BIBLIOGRAFIE 1. Inteprint. ECONOMICA.. PARVU F. Bucuresti. 11/ 1997 5. CARSTEA Gh. 1994 2. Bucuresti. ECONOMICA..Prioritati in domeniul resurselor umame ale intrprinderii. CARSTEA Gh. GAVRILA T.Economia si gestiunea întreprinderii. Ed.Economia întreprinderii. revista “Tribuna economica” nr. LEFTETR V. 1998 4. (coordonatori). 190 ...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful