MATERIALE ȘI TEHNICI DE LUCRU

GRAFICA
Artă a liniei, a desenului, grafica este ramura cea mai veche prin care s-a
exprimat omul. Picturile rupestre sunt exemplul cel mai elocvent. Ele există de
mai bine de 10.000 de ani și au fost descoperite în peșterile din sud-vestul
Europei, în Africa, Australia și în alte părți ale lumii. Oamenii desenau cu
degetele conturul imaginii și îl colorau cu vopsele obținute prin măcinarea
unor roci mai moi. Acestea erau aplicate pe pereții peșterilor cu ajutorul unor
bucăți de blană de animal, a penelor, pensulelor de lemn sau prin suflarea unui
pigment sub formă de praf printr-un os scobit.

Romanii foloseau desenul incizat/zgâriat pe o hârtie acoperită cu pigmenți

colorați cu ajutorul unui vârf de metal.
Mai târziu, în Renaștere, erau folosite pentru realizarea desenului creta albă.
cărbunele, cerneala, penița. Multe desene din această perioadă au fost
distruse, ele fiind realizate ca schițe premergătoare pentru opera de artă.

În secolele următoare desenul a căpătat aceeași importanță ca pictura, iar

materialele erau diversificate: cretă, cărbune, creion.
La sfârșitul secolului al XVIII –lea, Nicolas Jacques Conte a inventat
grafitul( mina de plumb)
Primele modele de creioane au început a fi utilizate de către scribii Romei
Antice, aceștia utilizând o vergea metalică, de cele mai multe ori din plumb, pe
care au denumit-o ”stylus”. Au durat mii de ani până când a fost realizată
trecerea de la plumb la grafit. Acest lucru a avut loc în jurul anului 1564, atunci
când a fost descoperită o cantitate enormă de grafit în Anglia.
Grafitul a câștigat detașat în fața plumbului pentru că acesta lasă urmele mult
mai negre, dar și mai fine. Nicolas-Jaques Conte ajunge să patenteze invenția
creionului din lemn cu mină de grafit în anul 1795. Conte este cel care a
descoperit modalitatea de a fabrica mina de creion, utilizând un amestec de
grafit cu argilă, care ulterior era ars și introdus în tuburi din lemn.
În ceea ce privește duritatea acestuia, ea diferă de la H=hard până la B=black
și se numerotează de la 1 la 9, 9B fiind cel mai moale creion. Iată o
scurtă prezentare cronologică a istoriei creionului:

 în urmă cu 5.000 de ani, în Egipt erau utilizate tulpini din bambus, stuf sau
papirus care erau umplute cu plumb topit;
 1564 – în Anglia, Borrowdale este extras grafit în cantități industriale;
 1662 – începe era modernă a creionului, iar acesta începe să fie produs în
masă în Nürnberg, Germania;
 1795 – Nicolas-Jaques Conte brevetează primul creion cu mină din grafit
așa cum este și în zilele noastre;
 1812 – apare prima fabrică americană de creioane;
 1861 – Eberhard Faber deschide o fabrică de creioane la New York;
 1922 – are loc fondarea firmei Eberhard Faber GmbH prin deschiderea ueni
noi fabrici de creioane la Neumark, lângă Nürnberg.

În secolul al XX-lea, artele grafice se reînnoiesc, se dezvoltă arta afișului,

grafica de carte, banda desenată, desenul asistat de calculator.
Cele mai folosite materiale în grafică sunt: creionul, cărbunele, pastelul.
Pastelul , o cretă colorată uscată sau amestecată cu ceară sau ulei(ceracolor),
a fost foarte des folosit de către impresioniști, pentru a reda efectele de
lumină.
După anul 1880 devine tehnica preferată a lui Edgar Degas. În țara noastră,
pictorul Ștefan Luchian a ridicat această tehnică la cel mai înalt nivel.
Alte tehnici folosite în grafică de-a lungul timpului sunt: gravura pe
metal,litografia(gravura pe piatră) și xilogravura (gravura pe lemn).
Gravarea este procesul de incizare a unui desen într-un material dur, de obicei
o placă de metal, lemn, piatră deseori cupru. Gravura este imprimare pe hârtie
a acestei plăci. O caracteristică a gravurii este că imaginea desenată pe placă
poate fi multiplicată, obținându- se mai multe exemplare ale aceluiași desen.
Temă :
Realizați un desen cu o pasăre, exemplu păunul - folosind stiloul sau penița.
Urmariți și încercați să redați textura penajulului folosind elementele de limbaj
plastic ( punctul , linia , forma etc.)