Meniul principal













Căutare
Creare cont
 Autentificare

Unelte personale



Cuprins
ascunde

Început


Istoric


Tipuri
Toggle Tipuri subsection
o
Creioanele cu mină de grafit

o
Creioanele cu mină de grafit fără lemn

o
Creioanele colorate

o
Creioanele acuarelă
 o
Creioanele pastel

o
Creioanele cu mină de cărbune

o
Creioanele carbon

o
Creioanele cerate

o
Creioanele cu mină de grafit lichid

o
Creioanele de tâmplarie

o
Creioanele pentru copiat

o
Creioanele litografice

o
Creioanele albastre inactinice

o
Creioanele Pop a Point

o
Creioanele de plastic

o
Creioanele mecanice


Fabricare
Toggle Fabricare subsection
o
Procesul de fabricare

o
Producători


Duritate
 
Bibliografie


Note


Legături externe


Vezi și

Creion
128 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Unelte
















De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 Creioane
Creionul este un instrument de scris și de desenat, constituit dintr-o mină protejată de
un înveliș de lemn, plastic, hârtie sau metal de
formă hexagonală, octogonală, cilindrică sau triunghiulară în secțiune, lipit permanent
de mină.[1][2] Când mina se consumă, ajungând ca învelișul creionului să zgârie
suprafața de scriere, creionul este ascuțit cu o ascuțitoare. Creioanele sunt distincte
de stilouri, pixuri și carioci care distribuie cerneala sub formă de lichid sau gel pe
suprafața de scriere.

Majoritatea creioanelor au o mină alcătuită dintr-un amestec de grafit și argilă.

Creioanele cu mină de grafit lasă urme gri sau negre care sunt ușor de șters, dar sunt
rezistente la umiditate, la cele mai multe substanțe chimice, la radiațiile ultraviolete și la
învechire. Alte tipuri de mine de creion, cum ar fi cele de cărbune, sunt folosite în
principal pentru desene și schițe. Creioanele colorate sunt folosite pentru realizarea și
colorarea desenelor iar uneori sunt utilizate de către cadrele didactice sau editori pentru
a corecta texte. Creioanele cerate au o mină moale, de ceară, care lasă urme pe
suprafețe netede, cum ar fi sticla ori porțelanul.

Creioanele mecanice au învelișuri (carcase) mai elaborate care nu sunt lipite de mină.
Acestea conțin mine separate, mobile, care pot fi extinse sau retrase, de obicei, prin
vârful carcasei. Creioanele mecanice pot fi reîncărcate cu mine noi, de obicei din grafit,
pe măsură ce cele anterioare sunt consumate.

Cuvântul creion provine din cuvântul francez „crayon”, derivat din cuvântul „craie”
(cretă) preluat din cuvântul latin „creta” (cretă).[1][3]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Tăbliță cerată și stil

În Roma antică se folosea pentru a scrie pe tăblițe cerate (în latină "tabula cerata") sau
pe papirus (în greacă "papyros", în latină "papyrus") un instrument de metal (plumb ori
plumb cu cositor} sau de os ascuțit la vârf numit „stil” (în latină "stilus").[4][5][6] În secolele
XV-XVI, desenul cu vârf metalic era o tehnică de desen folosind un instrument numit stil
alcătuit dintr-un vârf de fir de argint, plumb ori cositor, fixat într-o bucată de lemn, pe
hârtie special pregătită, acoperită cu o soluție apoasă de pudră osoasă, gumă arabică
și, eventual, colorant. Această tehnică a fost folosită de Pisanello, Rafael, Leonardo da
Vinci, Hans Holbein cel Tânăr și Albrecht Dürer.[7][8]

În secolul al XVII-lea, în regiunea Borrowdale, Cumbria din Anglia a fost descoperit un

important zăcământ de minereu negricios, despre care se credea că este o formă a
plumbului, de unde și numele care i-a fost dat, plombagină sau minereu de plumb
(în latină "plumbago").[9][10][11] Era de fapt grafit.[12][13] Folosit, la început, de către localnici
pentru a marca oile, ulterior s-a descoperit că poate fi folosit pentru a scrie pe hîrtie, iar
datorită faptului că era în formă solidă și fără impurități putea fi tăiat cu ușurință în tije,
care apoi erau învelite în piele de oaie.[13][11] Următorul pas a fost găsirea unui înveliș
potrivit pentru mica bară de grafit, deoarece acesta este moale și casant. La început pe
lângă piele de oaie s-a folosit și sfoară înfășurată, dar apoi s-a apelat la o tehnică
folosită anterior în cazul stilurilor, așezarea unei tije de grafit într-o bucată de lemn.
Aceste întâmplări se află la originea termenului de mină „de plumb”, folosit și în prezent,
cuvântul englezesc pentru „mină” este „lead” (plumb), ca și cuvântul german pentru
creion „bleistift” (tijă de plumb) sau cuvântul irlandez pentru creion „peann luaidhe”
(bastonaș de plumb). În jurul anului 1560, un cuplu italian Simonio și Lyndiana
Bernacotti a găurit o bucată de lemn de ienupăr în care au introdus o bucată de grafit.
După o perioadă s-a dezvoltat o procedură de fabricație superioară, un bețișor de grafit
era introdus între două bucăți de lemn care apoi erau lipite împreună. Aceeași tehnică
de bază este folosită și în prezent, 400 de ani mai târziu.[14][13][11] Datorită zăcământului
de grafit din Cumbria, folosit ca unică sursă de grafit în formă solidă pentru creioane,
Anglia a avut monopolul în privința fabricării creioanelor. Alte zăcământe au fost
descoperite, dar grafitul extras din acestea era impur iar procesul de purificare
transforma grafitul solid în pulbere. Monopolul englez a luat sfârșit în 1662 când
la Nürnberg un fabricant de creioane pe nume Friedrich Staedtler a creat mine de grafit
dintr-un amestec de pulbere de grafit, sulf și antimoniu.[13][11][15] În 1779, chimistul
suedez Carl Wilhelm Scheele a demonstrat că plombagina nu era minereu de plumb ci
o formă a carbonului. iar în 1789 geologul german Abraham Gottlob Werner a denumit
mineralul „grafit” (în greacă „γράφειν”, graphein = a scrie sau a desena).[16][17][18][19]

În 1790 Joseph Hardtmuth a amestecat pulbere de grafit cu argilă și apă formând tije pe
care le-a ars apoi într-un cuptor. Schimbând raportul dintre grafit și argilă, duritatea tijei
de grafit putea fi, de asemenea, modificată, pentru o mină mai moale se folosește mai
mult grafit iar pentru una mai tare se folosește mai multă argilă.[13][15] Hardtmuth și-a
patentat invenția în 1802. În timpul războaielor napoleoniene, Franța, aflată sub blocada
navală impusă de Marea Britanie, nu a putut să importe grafitul pur din minele britanice,
singura sursă cunoscută din lume. De asemenea, Franța nu a putut importa creioanele
din grafit german. Cum creioanele engleze și germane nu erau disponibile francezilor,
în 1795, Nicolas-Jacques Conté a folosit un procedeu practic identic cu cel folosit de
Joseph Hardtmuth, pentru a produce mine din pulbere de grafit.[11][15] Noile lui creioane
erau pătrate în secțiune și învelite într-un cilindru de lemn.[20][13] Creioanele engleze au
continuat să utlizeze mine obținute prin tăierea blocurilor de grafit până în jurul anului
1860. În 1838, Henry Bessemer a descoperit o metodă prin care pulberea de grafit era
transformată în grafit solid prin comprimare, eliminând astfel rezidurile rezultate în urma
tăierii blocurilor de grafit în mine pentru creioane.[21] Ebenezer Wood, fabricant de
creioane din Acton, S.U.A., a automatizat procesul fabricării de creioane, folosind
fierăstrăul circular, o mașină de turnat și tăiat și o presă cu care putea lipi 12 creioane
simultan, sporind semnificativ ritmul producției. De asemenea, el a creat primele
învelișuri de lemn pentru creioane în formă hexagonală și octogonală. În loc să-și
patenteze invențiile și tehnicile, Wood le-a împărtășit cu toți cei care i-au căutat ajutorul,
ajutând astfel la răspândirea automatizării producției de creioane cu ajutorul
mașinăriilor.[22][13] Exploatările miniere de grafit din regiunea Barrowdale au fost închise
la sfârșitul secolului al XIX-lea.[23][13]

Prima fabrică de creioane din România a fost înființată pe 16 februarie 1930, la Sibiu,
cu numele „Fabrica Română de Creioane”.[24] Cu un capital constituit de opt bancheri și
oameni de afaceri, fabrica inițial a angajat un inginer, doi maiștri și 50 de muncitori, fiind
dotată cu utilaje importate din Germania și Cehoslovacia.[24] Tot, din Cehoslovacia erau
aduse minele și lemnul pentru creioane. În 1948, fabrica a fost naționalizată primind
numele „Republica”.[24]

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Creioanele se pot clasifica după mai multe criterii:

a. mină
de exemplu: creioane cu mină de grafit, creioane cu mină de cărbune
b. utilizare
de exemplu: creioane de tâmplar, creioane litografice
c. formă
de exemplu: creioane cilindrice, creioane hexagonale
d. construcție
de exemplu: creioane mecanice, creioanele cu mină lichidă
e. înveliș
de exemplu: creioane cu înveliș de lemn, creioane cu înveliș de hârtie
Creioanele cu mină de grafit[modificare | modificare sursă]
Creioanele cu mină de grafit (creioanele grafit) sunt învelite în lemn și este cel mai
obișnuit tip de creion. Mina lor este realizată dintr-un amestec de argilă și grafit, iar
urmele lăsate pe suprafața de scriere variază de la gri deschis la negru.[13][25][26]

Creioane din grafit solid

Creioanele cu mină de grafit fără lemn[modificare | modificare sursă]
Creioanele cu mină de grafit fără lemn (creioanele grafit fără lemn, creioanele din grafit
solid) sunt bețișoare solide din grafit și argilă, aproximativ de diametrul unui creion
obișnuit, care nu au alt înveliș decât ambalajul sau o etichetă. Ele sunt utilizate în artă,
deoarece lipsa învelișului permite acoperirea unor suprafețe mari, creând diverse efecte
și este economic deoarece se poate folosi întregul creion.[27][26]

Creioanele colorate[modificare | modificare sursă]

Creioanele colorate au mina pe bază de ceară sau ulei și conțin proporții diferite de
pigmenți, aditivi și agenți de legare. Cantitatea de pigmenți, aditivi și agenți de legare
influențează randamentul creionului.[26] Creioanele colorate sunt folosite de artiști în
diferite domenii: desen, ilustrație, benzi desenate, desen tehnic ori animație. [28][19][26]

Creioane colorate
Creioanele acuarelă[modificare | modificare sursă]
Creioanele acuarelă (creioanele acuarelabile) au mine colorate care conțin gumă
arabică și sunt solubile în apă. Acestea pot fi folosite uscate, ca și creioanele colorate
obișnuite, sau pot fi aplicate umede pentru a obține aspectul de acuarelă.[29][26]

Creioanele pastel[modificare | modificare sursă]

Creioanele pastel au o mină a cărei constituție este aceea a pastelului uscat dar mai
puțin sfărâmicioasă prin adăugarea unei cantități mai mari de gumă arabică.[28][30]

Creioanele cu mină de cărbune[modificare | modificare sursă]

Creioanele cu mină de cărbune au mina din cărbune iar urmele lăsate sunt de un negru
mai bogat decât creioanele cu grafit, tind să păteze cu ușurință și sunt mai abrazive
decât grafitul. De asemenea, sunt disponibile în tonuri sepia și pe alb.[27][26]
Creioanele carbon[modificare | modificare sursă]
Creioanele carbon au mina dintr-un amestec de argilă și negru de fum, uneori cu
cărbune ori grafit. Produc un negru mai bogat decât creioanele de grafit, mina este mai
fină decât la creioanele cu cărbune și în xonsecință lasă mai puține reziduri și pătează
mai puțin.[31][32][26]

Creioanele cerate[modificare | modificare sursă]

Creioanele cerate au o mină moale din ceară și conțin proporții diferite de pigmenți ori
coloranți, aditivi și agenți de legare și sunt învelite, de obicei, în hârtie sau lemn. [28] Sunt
folosite pentru a scrie pe porțelan, sticlă, piatră, plastic, ceramică, acetat, metal, hârtie
lucioasă utilizată pentru imprimarea fotografiilor, radiografii, hărți, benzi magnetice,
peliculă de film, filtre de gelatină și alte suprafețe smălțoite, emailate, lăcuite, lustruite și
umede. De asemenea, sunt folosit ca instrument de marcare pentru construcții sau
lucru manual, deoarece nu zgârie suprafața pe care este folosit.[28]

Creioane de tâmplarie
Creioanele cu mină de grafit lichid[modificare | modificare sursă]
Creioanele cu mină de grafit lichid (creioanele cu mină lichidă) au mina din grafit lichid
și sunt construite ca pixurile. Spre deosebire de pixuri care folosesc cerneală acestea
utilizează grafit lichid, ceea ce face ca scrierea să poată fi ștearsă. Această tehnologia a
fost inventată în 1955 separat de către Scripto și Parker Pens. Cele două companii au
încheiat, în același an, un acord să-și folosească reciproc invențiile, pentru a evita o
conflict îndelungat privind brevetele. La acea vreme a fost considerat atât de inovator
încât a fost expus la Muzeul de Artă Modernă din New York. Acest tip de creioane nu se
mai fabrică din anii '70.[33] În 2010, a existat o încercare de revitalizare a tehnologiei,
prin lansarea lui Sharpie Liquid Pencils de către Newell Brands.[34][35]

Creioanele de tâmplarie[modificare | modificare sursă]

Creioanele de tâmplarie (creioanele pentru tâmplarie) au mina densă de grafit și un
înveliș cu o secțiune transversală dreptunghiulară sau eliptică pentru a preveni
rostogolirea lui.[36] Creioanele de tâmplarie sunt mai ușor de ținut în mână decât
creioanele standard, deoarece au o suprafață mai mare. Mina care nu este rotundă
permite trasarea unor linii groase sau subțiri rotind creionul. Liniile subțiri sunt necesare
pentru marcaje precise iar liniile groase sunt necesare pentru marcaje pe suprafețe
zgrunțuroase.[36] Mina este dură pentru a rezista la solicitărilor marcajului pe suprafețele
lemnoase. Creionul este robust pentru a supraviețui într-un mediu de lucru solicitant,
când este folosit alături de unelte grele.[36]

Creioanele pentru copiat[modificare | modificare sursă]

Creioanele pentru copiat (creioanele de copiere, creioanele indelibile, creioanele de
neșters, creioanele chimice) au o mină dintr-un amestec de grafit, argilă și colorant care
lasă urme pe suprafața de scriere care nu pot fi șterse.[37][38] Colorantul cel mai frecvent
utilizat a fost anilina.[39] Urmele lăsate sunt identice cu cele ale creioanelor cu mină de
grafit, dar atunci când sunt umezite aceste urme se dizolvă într-o cerneală colorată.
Creioanele pentru copiat au fost introduse în anii 1870 și inițial au fost comercializate
pentru copierea documentelor.[40][41] Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, au devenit
disponibile metode mai bune de copiere. În consecință, creionul de copiere a fost folosit
ca un creion de neșters. Când este folosit uscat, acesta lasă pe hârtie o urmă cenușie
ușor violet, care nu se deosebește de cea a unui creion obișnuit, dar care nu poate fi
ștearsă.[40]

Creioanele litografice[modificare | modificare sursă]

Creioanele litografice au mina pe bază de ceară sau ulei și conțin proporții diferite de
negru de fum, rășini, aditivi și agenți de legare, uneori cu salpetru ori grafit. Acestea au
învelișul din hârtie și sunt folosite pentru a desena pe piatră în litografie. Ceara din
creion este absorbită de piatră iar în timpul tipăririi cerneala va adera la aceasta. [28]

Creioanele albastre inactinice[modificare | modificare sursă]

Creioanele albastre inactinice (creioanele albastre non-fotografice, creioanele albastre
non-reproductive) au mina din grafit colorat cu o nuanță specială de albastru care nu
poate fi detectată de camerele foto și fotocopiatoare. Este folosit în grafică, ilustrație,
benzi desenate, animație și tipărire.[42][43]

Creioanele Pop a Point[modificare | modificare sursă]

Creioanele Pop a Point (creioanele Bensia, creioane stivuibile) sunt un tip de creion în
care multe mine scurte și ascuțite sunt găzduite într-un tub din plastic. Un vârf
consumat este îndepărtat trăgându-l de la capătul de scris al creionului și
reintroducându-l în partea superioară, împingând astfel un nou vârf.[27] Au fost create la
începutul anilor '70 ai secolului al XX-lea de producătorul taiwanez de papetărie Pioneer
Industrial Corporation.
 Creion mecanic
Creioanele de plastic[modificare | modificare sursă]
Creioanele de plastic sunt realizate prin coextrudarea unui amestec de grafit plastificat
și a învelișului compozit din lemn, plastic ABS, rumeguș și stearat de aluminiu. Au fost
inventate de Harold Grossman în 1967 și au fost ulterior îmbunătățite de Arthur Little din
1969 până în 1975.[44] Sunt flexibile și pot fi îndoite fără a se rupe.

Creioanele mecanice[modificare | modificare sursă]

Creioanele mecanice au învelișuri care nu sunt lipite de mină. Acestea folosesc un
mecanism pentru a împinge sau retrage mina prin vârful carcasei. Mine sunt mobile și
au un diametru precis pentru creionul în care sunt folosite.[45] Creioanele mecanice pot fi
reîncărcate cu mine noi pe măsură ce cele anterioare sunt consumate.[27][26][46]

Fabricare[modificare | modificare sursă]

Procesul de fabricare[modificare | modificare sursă]
Mina creionului este un amestec de grafit măcinat fin și pulbere de argilă. Cantitatea de
argilă adăugată la grafit depinde de duritatea creionului dorită, proporțiile mai mici de
argilă fac mina mai moale, iar timpul de amestecare a materialelor determină calitatea
minei.[13][19] Procesul de fabricare a creioanelor se desfășoară astfel:[13][14][47]

1. grafitul și argila sunt curățate de materii străine și uscate

2. grafitul și argila se amestecă împreună cu apa
3. amestecul este extrudat (modelat) în șiruri lungi care sunt îndreptate,
uscate, tăiate și apoi călite într-un cuptor
4. minele rezultate sunt scufundate în ulei sau ceară topită, care pătrunde în
găurile minuscule ale materialului și asigură capacitatea creionului de a
scrie lin, fără întreruperi
5. un bloc de lemn este tăiat în mai multe bucăți pentru a obține șipci
6. pe suprafața șipcilor sunt tăiate mai multe șanțuri paralele
7. minele de grafit și argilă sunt introduse în șanțuri
8. deasupra se lipește o altă șipcă cu șanțuri
9. întregul ansamblu este tăiat în creioane individuale
10. creioanele sunt lăcuite sau vopsite
 11. unele creioane au o radieră și, prin urmare, se efectuează o tăietură în
partea de sus pentru fixarea unei virole metalice pe lemn. în care se
introduce o gumă de șters
Creioanele colorate se fabrică în același mod ca și creioanele de grafit, cu excepția
faptului că minele nu sunt călite într-un cuptor, deoarece acest lucru ar modifica
culoarea pigmenților sau a coloranților.[28] Creioanele cerate, litografice și cele pastel se
produc prin turnare în matrițe ori prin extrudare.[28]

Producători[modificare | modificare sursă]

Producător Mărci Tipuri Observații Țară

Marea
grafit; colorate; acuarelă;
ACCO Brands Corporation Derwent Britanie
pastel; cărbune; mecanice
S.U.A.

ADACONI SRL DACO grafit; colorate; mecanice România

Adel
Faber-Castell AG
Adel Kalemcilik Ticaret ve Faber-Castell grafit; colorate; acuarelă;
este acționar Turcia
Sanayi A.S. Graf von Faber- pastel; cărbune; mecanice
minoritar
Castell

A.T. Cross Company LLC. Cross mecanice S.U.A.

Ballograf AB Ballograf mecanice Suedia

Bleispitz GmbH Bleispitz mecanice; tâmplarie Germania

Brevillier Urban & Sachs grafit; colorate; acuarelă;

Cretacolor Austria
GmbH & Co KG pastel; cărbune

C. Josef Lamy GmbH Lamy mecanice Germania

California Cedar Products Palomino grafit; colorate S.U.A.

Company Blackwing

grafit; colorate; acuarelă;

Caran d'Ache Caran d'Ache Elveția
pastel; mecanice

Chung hwa
China First Pencil Co. grafit China
Great Wall

CI Pencils e.K. CI Pencils grafit; colorate Germania

Suedia
Conté à Paris
grafit; colorate; pastel; Subsidiar al Franța
Colart Winsor &
acuarelă; cărbune Lindéngruppen Marea
Newton
Britanie

COMET
COMET Denecke GmbH grafit; tâmplarie Germania
Denecke

Crayola Subsidiar al
Crayola LLC Portfolio Series cerate; colorate Hallmark Cards S.U.A.
Silly Scents Inc.

C3
DOMS
Partener strategic al
DOMS Industries Pvt. Ltd. Daler-Rowney grafit; colorate India
F.I.L.A. Group
Giotto
Lyra

grafit; colorate; cerate; Coreea de

DONG-A Pencil Co. Ltd. DONG-A
mecanice Sud

Faber-Castell AG EBERHARD grafit; colorate; acuarelă; Germania

FABER pastel; mecanice
Faber-Castell
Graf von Faber-
 Castell

FACTIS grafit; colorate; acuarelă;

FACTIS S.A. Spania
MILAN cerate; mecanice

Fatih Kalem San. ve Tic.

Fatih grafit; colorate Turcia
A.Ș.

Daler-Rowney
Dixon
Italia
Giotto
Germania
F.I.L.A. Group Lyra
grafit; colorate; acuarelă; S.U.A.
(Fabbrica Italiana Lapis ed Mapita
pastel; mecanice Marea
Affini S.p.A.) Oriole
Britanie
Prang
Mexic
Ticonderoga
Vinci

General’s
General Pencil Company grafit; colorate; acuarelă;
Kimberly S.U.A.
Inc. pastel; cărbune
Primo

Graphite Pen & Pencil Graphite Pen &

grafit; tâmplarie S.U.A.
Company Pencil

Gutberlet GmbH Kaweco grafit; mecanice Germania

Apsara
Hindustan Pencils grafit; colorate India
Nataraj

grafit; colorate; cerate;

ICO ICO Ungaria
mecanice

Marea
Imperial Yard Ltd. Yard O Led mecanice
Britanie
Indus Pencil Industries Pvt.
Deer grafit; colorate Pakistan
Ltd.

grafit; colorate; acuarelă;

Koh-i-Noor Hardtmuth a.s. Koh-i-Noor cerate; tâmplarie; Cehia
mecanice

Kores Kores grafit; mecanice Austria

LaRose Industries, LLC Cra-Z-Art grafit; colorate; cerate S.U.A.

Maped
(Manufacture d’Articles de Maped grafit; colorate; mecanice Franța
Précision et de Dessin)

Mark Industries mercury grafit; colorate Pakistan

Hi-Uni
Mitsubishi Pencil Company
Mitsu-Bishi grafit; mecanice Japonia
Limited
Uni

grafit; colorate; acuarelă; Coreea de

Monami Co. Ltd. Monami
cerate; mecanice Sud

Montblanc International Montblanc mecanice Germania

Monteverde Monteverde mecanice S.U.A.

Muji Muji grafit; mecanice Japonia

Musgrave
Musgrave Pencil Company grafit; colorate S.U.A.
DesignWay
 Berol
Paper Mate
Newell Brands grafit; colorate; mecanice S.U.A.
Prismacolor
Rotring

Noki Noki mecanice Turcia

Ohto Co. Ltd. Ohto mecanice Japonia

Herlitz
Pelikan Holding AG grafit; mecanice Germania
Pelikan

Pentel Co. Ltd. Pentel mecanice Japonia

Pilot Corporation Pilot mecanice Japonia

Pioneer Industrial
Bensia grafit Taiwan
Corporation

SAKURA COLOR
PRODUCTS SAKURA colorate; cerate; mecanice Japonia
CORPORATION

Schneider Schreibgeräte
Schneider mecanice Germania
GmbH

Schwan-STABILO Group STABILO grafit; colorate; mecanice Germania

Scrikss Scrikss mecanice Turcia

Scriva GmbH Scriva grafit; colorate; mecanice Germania

Shachihata Co. Ltd. Artline grafit; mecanice Japonia

Shahsons Private Limited Goldfish grafit; colorate; cerate Pakistan

Subsidiar al
Sheaffer Sheaffer mecanice A.T. Cross S.U.A.
Company LLC.

Bic grafit; colorate; acuarelă;

Société Bic S.A. Franța
Conté cerate; mecanice

Staedtler Mars GmbH & grafit; colorate; acuarelă;

Staedtler Germania
Co. KG pastel; cerate; mecanice

Standardgraph
Standardgraph mecanice Germania
Zeichentechnik GmbH

Ta Shin Precision TWSBI mecanice Taiwan

The Sailor Pen Co. Ltd. Sailor mecanice Japonia

Tombow Pencil Co. Ltd. Tombow grafit; mecanice Japonia

TOZ Penkala International

TOZ Penkala grafit; colorate Croația
d.o.o.

TreeSmart Industries Inc. TreeSmart grafit; colorate S.U.A.

Viarco - Indústria de Lápis

Viarco grafit; colorate; cerate Portugalia
Lda.

Waterman S.A. Waterman mecanice Subsidiar al Franța

 Newell Brands

WÖRTHER GMBH WÖRTHER mecanice Germania

Zebra Co. Ltd. Zebra mecanice Japonia

Duritate[modificare | modificare sursă]

Duritatea minei creioanelor este legată de proporția de argilă și grafit din amestec,
pentru o mină mai dură se folosește mai multă argilă.[15][48] Tonurile de culoare a urmelor
lăsate de creion variază de la gri deschis la negru și depinde de numărul de particule
mici de grafit depuse de creion pe suprafața de scriere. Particulele de grafit au aceași
culoare, indiferent de duritatea minei, doar dimensiunea și numărul de particule
determină culoarea urmelor lăsate de creion. Pe măsură ce mina creionului devine mai
moale, prin utilizarea unor proporții mai mici de argilă, acesta lasă o urmă mai
întunecată pe măsură ce depune mai mult grafit pe hârtie.[2][49] Gradul de duritate al
minei este măsura capacității de rezistență a minei la abraziunea fibrelor hârtiei.[2]

Producătorii își diferențiază creioanele prin clasificarea lor în funcție de duritatea minei,
dar nu există un standard comun. Majoritatea producătorilor de creioane își stabilesc
propriile standarde interne pentru gradele de duritate a grafitului și calitatea minei iar
unele diferențe sunt regionale, un creion cu duritatea HB produs în Japonia are o mină
mai moale și lasă o urmă mai întunecată decât un creion cu aceași duritate produs în
Europa.[49]

Compania Brookmann, care exploata minele de grafit Borrowdale din Anglia a creat
prima scală folosită pentru a clasifica duritatea minelor, utlizând literele B
(în engleză "Black"), F (în engleză "Fine" sau engleză "Firm") și H (în engleză "Hard").
[11][49]
Inițial, cuprindea șase durități: B, BB, F, HB, H, HH, cea din urmă având o
proporție mai mare de argilă iar prima un conținut relativ ridicat de grafit.[50] Ulterior
această scală a fost dezvoltată, renunțându-se la desemnarea prin litere multiple, cu
excepția combinației HB, iar gradul de duritate este indicat printr-un număr urmat de o
literă precum 2B, 4B sau 2H, astfel 4B este mai moale decât 2B iar 3H este mai dur
decât H.[49][51][52]

O altă scală utlizând numere, de la 1 la 4, pentru clasificarea duritâții minelor a fost

folosită pentru prima dată de Nicolas-Jacques Conté și mai târziu de John Thoreau, în
secolul al XIX-lea.[53] Cu cât numărul este mai mare, cu atât mina este mai dură și
urmele lăsate pe hârtie sunt mai deschise la culoare.[49][52] Această scală acoperă
intervalul echivalent de la B la 2H suficient pentru munca de birou, dar insuficient pentru
desen și schițe.[51]

În general, o mină cu duritatea HB, de la mijlocul scalei, este considerată a fi

echivalentă cu o mină duritatea 2 folosind scala numerică, astfel 1 = B, 2 ½ = F, 3 = H, 4
= 2H.[49][52] Creionul cu duritatea 2 ½ mai este întâlnit adesea cu denumiri numerice
echivalente de 2 2/4 , 2 4/8 , 2.5 și 2 5/10 , eprezentând același grad, dar introdus de diferiți
producători pentru a distinge între produsele lor și evita litigiile privind brevetele. [54] Unii
producători folosesc un sistem de echivalență diferit, precum Faber-Castell cu: 1 = 2B,
2 = B, 2 ½ = HB, 3 = H, 4 = 2H, ori Schwan-STABILO cu: 1 = 3B, 2 și 2 ½ = HB.[55][56]

9H 8H 7H 6H 5H 4H 3H 2H H F HB B 2B 3B 4B 5B 6B 7B 8B 9B

4 3 2½ 2 1

4 3 2½ 2 1

2½,2 1

Tare → Mediu → Moale

Scala alfanumerică este evidențiată cu negru, scala numerică este evidențiată cu albastru, sistemul de
echivalență utlizat de Faber-Castell este evidențiat cu verde
iar cel utlizat de Schwan-STABILO este evidențiat cu galben.

Alegerea unui tip de mină se face în funcție de activitatea pentru care este utilizat.
Pentru desen tehnic, care necesită linii clare și precise, se folossc creioane cu duritatea
3H până la 9H.[57][52][58] Pentru desen cu ajutorul instrumentelor care necesită planificare,
precizie și adaptabilitate, creionul de tip HB este potrivit, deoarece permite folosirea
radierei fără a distruge calitatea desenului inițial.[52][57] Pentru desen artistic, schiță sau
desen cu mână liberă, creioanele cu duritatea 2B până la 9B, permit explorarea tuturor
tehnicilor grafice, cu toate acestea, folosirea radierei poate păta desenul, radiera
modelabilă fiind mai eficientă în acest caz.[48][58] În desenul artistic, creionul înlesnește
controlul dimensiunilor liniilor și a texturii prin utilizarea vârfului și a lățimii minei sau a
unui creion bont ori înclinând creionul astfel încât mina să aibă o suprafață de contact
mai mare cu hârtia, apropiindu-se astfel de posibilitățile oferite de creioanele din grafit
solid, crete sau cărbune care nu au învelișul de lemn al creionului.[57]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Steven Zumdahl; Susan Zumdahl (2008). Chemistry (în engleză) (ed. 8th
edition). Belmont: Brooks Cole. ISBN 978-0-547-12532-9.
  Daniel Varney Thompson (1956). The materials and techniques of medieval
painting (în engleză). New York: Dover Publications
Inc. ISBN 9780486203270.
 James Watrous (1957). The Craft of Old-Master Drawings (în engleză) (ed.
illustrated reprint). Madison: University of Wisconsin
Press. ISBN 9780299014254.
 Johann Friedrich Wilhelm Widenmann (1794). Handbuch des
oryktognostischen Theils der Mineralogie: Mit einer Farbentabelle und einer
Kupfertafel (în germană). II. Leipzig: Siegfried Leberecht Crusius.
 Carl Wilhelm Scheele (1783). „Versuche mit Wasserbley; Molybdaena”. Der
Königl. Schwedischen Akademie der Wissenschaften neue Abhandlungen
aus der Naturlehre, Haushaltungskunst und Mechanik (în germană). Leipzig:
Johann Samuel Beinfius.
 Henry Bessemer (1905). An autobiography (în engleză). Londra: Offices of
"Engineering,".
 David Owen (2004). Copies in Seconds: How a Lone Inventor and an
Unknown Company Created the Biggest Communication Breakthrough Since
Gutenberg-Chester Carlson and the Birth of the Xerox Machine (în engleză).
New York: Simon & Schuster. ISBN 978-1-4165-9832-9.
 Freddie Williams II; Brian Bolland (2009). The DC Comics Guide to Digitally
Drawing Comics (în engleză). New York: Watson-Guptill
Publications. ISBN 9780823099238.
 Henry Petroski (1990). The Pencil: A History of Design and Circumstance
(în engleză). New York: Alfred A. Knopf. ISBN 978-0-394-57422-6.
 Colleen Doran (2007). Manga Pro Superstar Workshop: How to Create and
Sell Comics and Graphic Novels (în engleză). Cincinnati: Impact. ISBN 978-
1581809855.
 Dube, Liz (1998). „The Copying Pencil: Composition, History, and
Conservation Implications”. The Book and Paper Group Annual (în
engleză). 17: 45–52.
 Ritter, Steve (15 octombrie 2001). „PENCILS & PENCIL LEAD”. WHAT'S
THAT STUFF? Chemical & Engineering News (în engleză). Washington
D.C. 79 (42): 35. ISSN 0009-2347.

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b „Creion”. dexonline.ro. Dexonline. Accesat în 28 februarie 2022.
2. ^ a b c „Pencil”. britannica.com (în engleză). Britannica. Accesat în 28 februarie 2022.
3. ^ „Crayon”. merriam-webster.com (în engleză). Merriam-Webster. Accesat în 28 februarie
2022.
4. ^ Steven Zumdahl; Susan Zumdahl (2008). Chemistry (în engleză) (ed. 8th edition).
Belmont: Brooks Cole. p. 343. ISBN 978-0-547-12532-9. Accesat în 28 februarie 2022.
5. ^ „Stil”. dexonline.ro. Dexonline. Accesat în 28 februarie 2022.
6. ^ Ritter, Steve (15 octombrie 2001). „PENCILS & PENCIL LEAD”. WHAT'S THAT STUFF?
Chemical & Engineering News (în engleză). Washington D.C. 79 (42): 35. ISSN 0009-2347.
Accesat în 28 februarie 2022.
7. ^ Daniel Varney Thompson (1956). The materials and techniques of medieval painting (în
engleză). New York: Dover Publications Inc. p. 32. ISBN 9780486203270. Accesat în 28
februarie 2022.
8. ^ James Watrous (1957). The Craft of Old-Master Drawings (în engleză) (ed. illustrated
reprint). Madison: University of Wisconsin Press. ISBN 9780299014254. Accesat în 28
februarie 2022.
9. ^ „Plombagină”. dexonline.ro. Dexonline. Accesat în 28 februarie 2022.
10. ^ „Old Cumbria Gazetteer”. lakesguides.co.uk (în engleză). Guides to the Lakes. Accesat
în 28 februarie 2022.
11. ^ a b c d e f „Evolution of the Pencil”. pencilrevolution.com (în engleză). PENCIL
REVOLUTION. 27 mai 2014. Accesat în 28 februarie 2022.[nefuncțională]
12. ^ „The Graphite Page”. pages.mtu.edu (în engleză). Michigan Technological University.
Accesat în 28 februarie 2022.
13. ^ a b c d e f g h i j k Umesh Madan (24 septembrie 2009). „The Stick That Left A
Mark”. umeshmadan.wordpress.com (în engleză). The Weekend Historian. Accesat în 28
februarie 2022.
14. ^ a b Doug Messier. „Who Invented the Pencil?”. rocketcityspacepioneers.com (în engleză).
Rocket City Space Pioneers. Arhivat din original la 22 octombrie 2011. Accesat în 28
februarie 2022.
15. ^ a b c d Zora Sweet Pinney. „Zora's Column: Lead Down the Cedar Path, The Tale of the
Pencil”. pencilpages.com (în engleză). The Pencil Pages. Accesat în 28 februarie 2022.
16. ^ „Graphite”. etymonline.com (în engleză). Online Etymology Dictionary. Accesat în 28
februarie 2022.
17. ^ Johann Friedrich Wilhelm Widenmann (1794). Handbuch des oryktognostischen Theils der
Mineralogie: Mit einer Farbentabelle und einer Kupfertafel (în germană). II. Leipzig: Siegfried
Leberecht Crusius. p. 653. Accesat în 28 februarie 2022.
18. ^ Carl Wilhelm Scheele (1783). „Versuche mit Wasserbley; Molybdaena”. Der Königl.
Schwedischen Akademie der Wissenschaften neue Abhandlungen aus der Naturlehre,
Haushaltungskunst und Mechanik (în germană). Leipzig: Johann Samuel Beinfius. p. 238.
Accesat în 28 februarie 2022.
19. ^ a b c „What is Pencil Lead Made Out of?”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe. Accesat
în 28 februarie 2022.
20. ^ Jacques-Marie Vaslin (20 decembrie 2010). „Les crayons révolutionnaires de Nicolas-
Jacques Conté”. lemonde.fr (în franceză). Le Monde. Accesat în 28 februarie 2022.
21. ^ Henry Bessemer (1905). An autobiography (în engleză). Londra: Offices of
"Engineering,". p. 33-37. Accesat în 28 februarie 2022.
22. ^ „Early American Pencils”. actontrails.org (în engleză). Acton Conservation Land. Arhivat
din original la 25 iunie 2009. Accesat în 28 februarie 2022.
23. ^ „Wad”. cumbria-industries.org.uk (în engleză). Industrial History of Cumbria. 19 aprilie
2005. Accesat în 28 februarie 2022.
24. ^ a b c N. I. Dobra (20 iunie 2018). „Semnal editorial: S-o aducem din condei... cu
plaivazul”. tribuna.ro. Tribuna. Accesat în 28 februarie 2022.
25. ^ Mike Sibley (24 noiembrie 2011). „Are my leads GRAPHITE or
CARBON?”. sibleyfineart.com (în engleză). SIBLEY FINE ART. Accesat în 28 februarie 2022.
26. ^ a b c d e f g h Peter Warrior. „The Ultimate Pencil Types Guide”. blog.penvibe.com (în
engleză). Pen Vibe. Accesat în 28 februarie 2022.
27. ^ a b c d „Different Classifications and Types of Pencils”. historyofpencils.com (în engleză).
History of Pencils. Accesat în 28 februarie 2022.
28. ^ a b c d e f g Margaret Holben Ellis, Brigitte Yeh. „Categories of Wax-Based Drawing
Media”. palimpsest.stanford.edu (în engleză). Arhivat din original la 9 iunie 2008. Accesat
în 28 februarie 2022.
29. ^ „Basic techniques with Albrecht Dürer Magnus”. faber-castell.eu (în engleză). Faber-
Castell. Accesat în 28 februarie 2022.
30. ^ Thaneeya McArdle. „Pastels”. art-is-fun.com (în engleză). Art is Fun. Accesat în 28
februarie 2022.
31. ^ Jeffrey Lynn Rutledge. „Carbon Pencils”. easy-drawing-lessons.com (în engleză). Easy-
Drawing-Lessons. Accesat în 28 februarie 2022.
32. ^ Mike Sibley (19 martie 2013). „GRAPHITE v CHARCOAL”. sibleyfineart.com (în engleză).
SIBLEY FINE ART. Accesat în 28 februarie 2022.
33. ^ Tony Fischier. „Parker Liquid Lead”. parkerpens.net (în engleză). PARKER COLLECTOR.
Accesat în 28 februarie 2022.
34. ^ Tony Bridges. „Sharpie Liquid Pencil – Pencil Technology Moves on”. blog.penvibe.com (în
engleză). Pen Vibe. Accesat în 28 februarie 2022.
35. ^ „Newell Rubbermaid Reinvents Mechanical Pencils with First Sharpie Liquid
Pencil”. prnewswire.com (în engleză). Cision PR Newswire. 5 august 2010. Accesat în 28
februarie 2022.
36. ^ a b c Doug Martin. „Carpenter's Pencils”. pencilpages.com (în engleză). The Pencil Pages.
Accesat în 28 februarie 2022.
37. ^ Dube, Liz (1998). „The Copying Pencil: Composition, History, and Conservation
Implications”. The Book and Paper Group Annual (în engleză). 17: 45–52. Accesat în 28
februarie 2022.
38. ^ David Owen (2004). Copies in Seconds: How a Lone Inventor and an Unknown Company
Created the Biggest Communication Breakthrough Since Gutenberg-Chester Carlson and the
Birth of the Xerox Machine (în engleză). New York: Simon & Schuster. p. 40-42. ISBN 978-1-
4165-9832-9. Accesat în 28 februarie 2022.
39. ^ „Anilină”. dexonline.ro. Dexonline. Accesat în 28 februarie 2022.
40. ^ a b Dube 1998, p. 45-52.
41. ^ Owen 2004, p. 40-42.
42. ^ Freddie Williams II; Brian Bolland (2009). The DC Comics Guide to Digitally Drawing
Comics (în engleză). New York: Watson-Guptill Publications. p. 52. ISBN 9780823099238.
Accesat în 28 februarie 2022.
43. ^ Colleen Doran (2007). Manga Pro Superstar Workshop: How to Create and Sell Comics
and Graphic Novels (în engleză). Cincinnati: Impact. p. 14. ISBN 978-1581809855.
44. ^ Irving Arons (23 iulie 2008). „The EPCON Plastic
Pencil”. adlittlechronicles.blogspot.com (în engleză). ADL Chronicles. Accesat în 28 februarie
2022.
45. ^ „STANDARDS BY ISO/TC 10 Technical product documentation”. iso.org (în engleză).
Pagina oficială a Organizației Internaționale de Standardizare. Accesat în 28 februarie 2022.
46. ^ „Guide to Mechanical Pencils”. cultpens.com (în engleză). Cult Pens. Accesat în 28
februarie 2022.
47. ^ Doug Martin. „How Pencils Are Made”. pencilpages.com (în engleză). The Pencil Pages.
Accesat în 28 februarie 2022.
48. ^ a b „Graphite Pencil Degrees of Hardness Explained”. faber-castell.eu (în engleză). Faber-
Castell. 20 aprilie 2021. Accesat în 28 februarie 2022.
49. ^ a b c d e f „Graphite Grading Scale Explained”. pencils.com (în engleză). Pencils. Accesat
în 28 februarie 2022.
50. ^ Ritter 2001, p. 35.
51. ^ a b „Lead Hardness”. cultpens.com (în engleză). Cult Pens. Accesat în 28 februarie 2022.
52. ^ a b c d e „The Graphite Pencil Scale – Ultimate Guide”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen
Vibe. Accesat în 28 februarie 2022.
 53. ^ Henry Petroski (1990). The Pencil: A History of Design and Circumstance (în engleză).
New York: Alfred A. Knopf. p. 157. ISBN 978-0-394-57422-6. Accesat în 28 februarie 2022.
54. ^ Doug Martin (3 noiembrie 1997). „Pencil Hardness/Softness Ratings or Grading
Pencils”. pencilpages.com (în engleză). The Pencil Pages. Accesat în 28 februarie 2022.
55. ^ „1112 graphite pencil with eraser, HB”. faber-castell.eu (în engleză). Faber-Castell. Accesat
în 28 februarie 2022.
56. ^ „No 2 Pencil Equals ?”. davesmechanicalpencils.blogspot.com (în engleză). DMP - Dave's
Mechanical Pencils. 1 august 2006. Accesat în 28 februarie 2022.
57. ^ a b c „How to Choose a Pencil – Ultimate Guide”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe.
Accesat în 28 februarie 2022.
58. ^ a b „Wooden Pencils Vs Mechanical Pencils”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe.
Accesat în 28 februarie 2022.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 ro Creion la Dexonline
 en The Pencil Pages

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Creion mecanic
 Creion colorat
 Grafit
 Instrument de scris

[ascunde]
v•d•m
Instrumente de scris

Pană • Kalam • Toc • Stilou • Pix • Creion • Creion colorat • Creion mecanic • Cariocă • Marker
 GND: 4121035-9
Control de
autoritate
 NDL: 00577172

 NKC: ph834238

Caută „Creion” în Wikționar, dicționarul liber.

Categorii:
 Instrumente de scris
 Scriere
 Desen
 Echipament de birou
 Împrumuturi lingvistice din franceză
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18 martie 2023, ora 13:25.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Cod de conduită

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie

 Versiune mobilă