20-30pagini

1.Scurt istoric.

Din motive religioase ori porniri artistice, omul preistoric a nceput de

timpuriu s foloseasc substane colorante. La sfritul musterianului, el
folosea pentru picturile murale fier oligist, ocru de fier i de mangan, iar
pentru negru, grafit i crbune de lemn. Acestea erau mcinate n pietre
concave i amestecate cu substane grase pe o piatr plat. Mai trziu,
aceti pigmeni au fost utilizai pentru decorarea obiectelor de lut. n sfrit,
omul a observat c vopselele grase protejau obiectele contra aciunii
degradante a intemperiilor.

nc de la nceputurile civilizaiilor mesopotamiene i egiptene, palatele i

templele erau mpodobite cu picturi policrome. Principalii pigmeni
identificai sunt creta i ghipsul pentru fondul alb; bitumul, funinginea,
piroluzitul (minereu de mangan) i silicatul de calciu pentru negru; azuritul
sau malahitul (minereu de cupru) pentru albastru; o ntreag gam de ocru
(pmnt feruginos) mergnd de la galben pn la maro nchis (pentru
galben, egiptenii au important, ncepnd cu 1600 . Hr., orpimentul din
Orient). Celelalte culori erau obinute prin amestecul acestor pigmeni ntre
ei.

Vreme ndelungat, tehnica utilizat a constat n diluarea pigmenilor cu

ap n amestec cu un adeziv (gum arabic, albu de ou, gelatin etc.).
Vopselele astfel obinute erau fragile; de aceea erau adesea protejate de
un strat subire de cear de albine. Uleiul, deja folosit de chinezi, a aprut
n zona Mediteranei orientale spre sfritul secolului al IV-lea .Hr., dar
utilizarea lui ca diluant s-a generalizat mult mai trziu.

n ceea ce privete vopsirea cldirilor, cea mai veche referin a fost gsit
ntr-un deviz datnd din 1355. Era vorba de ulei de in, pe care amestecul
cu rini l fcea sicativ; mai trziu, amestecul a cuprins terebentina. Un
timp au fost utilizai ca sicativi de baz derivaii plumbului, nlocuii n 1848
de cei ai manganului, n urma cercetrilor lui Eugene Chevreul. n sfrit,
mai recent, a fost utilizat cobaltul, care furniza sicativi foarte puternici, cu
proprietatea de a polimeriza uleiul fr s coloreze granulaia astfel
format.

n materie de pigmeni, cea mai mare descoperire a timpurilor moderne (n

1710) a fost aceea a albastrului de Prusia, fcut de germanul Diesbach. n
cursul secolului XX-lea s-a generalizat folosirea lacurilor, pigmeni obtinui
prin vopsirea unui suport mineral cu colorani n general sintetici.

Carbochimia i petrochimia, ca i noile rini sintetice, au revoluionat

compoziia vopselelor: la sfritul secolului al XIX-lea, spirtul alb a nceput
s nlocuiasc terebentina; n perioada interbelic au aprut vopselele
celulozice, iar dup cel de-al doilea rzboi mondial s-au rspndit
vopselele vinilice, acrilice i mai ales cele glicerofaltice 1.

Pigmentii stau la baza tuturor culorilor pentru pictura. In diverse nuante fascinante, pigmentii pentru artisti se gasesc sub forma de pulbere fina si au fost la inceput folositi de catre oamenii

cavernelor. O mica incursiune in istoricul pigmentilor si tipuri de pigmenti.

Pigmenti antici
Se presupune ca primii pigmenti sintetici au fost inventati de catre egipteni. In 4.000 i.H., egiptenii produceau culori prin incalzirea solului si a nisipului. Astfel au aparut
pentru prima data malachitul si rosu cinabru.

Chinezii au dezvoltat pigmentul rosu vermilion prin incalzirea sulfului si a mercurului. Grecii au creat primul alb perfect opac. Romanii s-au inspirat de la egipteni si greci, judecand dupa
marturiile care indica urme de vermilion pe peretii caselor din Pompei. Ei obtineau din murex (melc de mare) purpuriul, o culoare pretioasa folosita doar in togile demnitarilor. In secolul al XVI-
lea, Renasterea a dat o noua directie fabricarii de culori prin rafinarea pigmentilor de pamant, cele mai importante creatii fiind umbra arsa si siena arsa, culori are au o pozitie proeminenta in
lucrarile de arta renascentiste. Italienii au creat si galbenul de Napoli.

Primii pigmenti moderni

Dezvoltarea industriei si a comertului in secolul al XVIII-lea a reprezentat un punct de cotitura in istoria pigmentilor. Comerciantul german de culori Diesbach a creat prima culoare sintetica
albastru de Prusia, din potasiu contaminat cu grasime animala. Aceasta culoare, inca prezenta in paleta de culoare a zilelor noastre, paleste la lumina dar isi redobandeste intesitatea la
intuneric.

Albastru de Prusia Galben de crom Alizarina crimson Albastru cobalt

1 Larousse. Dicionar. Inventatori i invenii, Ed. Tehnic, Bucureti, 2001

Pigmentii pe baza de cobalt si albastru ceruleum (un alt tip de cobalt) si-au facut prezenta la inceputul seculului al XIX-lea. Pentru ca cobaltul era scump pentru artisti, J.B. Guimet a
experimentat si a obtinut un albastru mai inchis si mai acceptabil ca pret in 1828 pigmentulultramarin francez.

In aceeasi perioada, descoperirea depozitelor de crom din Atlantic duc la crearea galbenului de crom, un pigment foarte opac si ieftin. Pigmentii pe baza de crom ofera o putere de acoperire
excelenta si procedeele de obtinere sunt relativ usoare.

In 1834, Winsor & Newton a incalzit oxidul pentru a ii mari opacitatea. Astfel s-au creat pigmentii alb chinezesc si alb permanent, in aceeasi fabrica faimoasa pentru inovatii chiar si in zilele
noastre.

Galbenul de cadmiu nu a fost obtinut decat spre jumatatea secolului al XIX-lea si continua sa fie unul dintre cei mai folositi pigmenti de catre artisti. In timp ce lucra in laboratorul sau la
dezvoltarea chininei, in anul 1856, W. H. Perkin a creat primul colorant organic dintr-un accident moveina, care a devenit o moda printre artistii britanici.

Alizarina, cunoscuta si sub denumirea de alizarina crimson, a fost introdusa in 1856. Galbenul Hansa, foarte transparent si rezistent la lumina, a fost creat la inceputul secolului al XX-lea de
catre Hoescht. Pigmentii quinacridone au fost dezvoltati mai tarziu, in anii 50.

Clasificarea pigmentilor dupa origine si metode de obtinere

Pigmenti minerali naturali
Pamanturile sunt cel mai vechi tip de pigment folosit de catre om: siena, umbra, pamantul verde etc. Se gasesc in solurile argiloase si sunt au la baza oxizi de fier. De regula, nu sunt foarte
intensi si au o structura granulara.
Pigmenti minerali sintetici
Pigmentii din aceasta categorie sunt foarte variati. Sunt obtinuti prin reactii chimice, de regula din oxizi de metal. Unii sunt toxici si ar trebui utilizati cu foarte mare grija (spre exemplualbastru de
cobalt sau rosu cadmiu).
Pigmenti organici naturali
Pigmentii organici naturali sunt foarte rari. Spre exemplu, garanta, care provine din radacina unei plante, sau negrul carbune. De regula, sunt transparenti si nu rezista foarte bine la lumina. In
cazul unor pigmenti organici naturali, spre exemplu sepia sau indigo, astazi se foloseste doar denumirea originii lor, chiar daca metodele de obtinere au fost schimbate pentru a imbunatati
permanenta si disponibilitatea ca materie prima.
Pigmenti organici sintetici
Unii dintre acesti pigmenti au fost mereu folositi. Au origini naturale, dar sinteza lor a inceput din secolul al XIX-lea. Spre exemplu, garanta si indigo, sunt extrasi din
radacinile plantelor, crimson din cochilie, carmaz din miriapode. Majoritatea pigmentilor folositi astazi au fost descoperiti in secolul al XIX-lea. Catranul, benzenul,
naftalina si antracitul sunt materii esentiale, care au dus la inventara pigmentilor organici sintetici pe care ii folosim astazi.

Utilizri.

Vopselele se pot clasifica n:

vopsele cu clei suspensii de pigmeni cu un adaos de clei animal,

sunt folosite la vopsirea suprafeei tencuite, cimentate etc.;

vopsele de ulei suspensii de pigmeni n firnisuri sau n uleiuri

sicative, sunt folosite la vopsirea metalelor i suprafe elor de lemn, iar
peliculele formate sunt stabile fa de factorii atmosferici;

vopsele cu lac (de email) suspensii formate din pigmeni i din lac
de ulei (n calitate de liant), sunt folosite la acoperirea suprafe elor
metalice i de lemn i se caracterizeaz prin luciu puternic i stabilitate
fa de diveri ageni negativi.
Vopseaua ignifug este un tip special de vopsea ce poate asigura
protecia unei suprafee n caz de incendiu. Vopseaua ignifug formeaz un
strat termorezistent n condiii de cretere a temperaturii; acest strat
acioneaz ca un izolator crescnd rezistena materialului. Reac ia la foc
conduce la obinerea unei mase spumoase perfect izolatoare i
necombustibile care ntrzie rspndirea cldurii.

Oxizii metalici sunt folosii ca pigmeni, n industria sticlei, a porelanului,

sau n construcii.

Muli oxizi se folosessc drept reactivi chimici, precum i pentru obinerea

altor substane chimice.

Dioxidul de sulf are aciune antimicrobian i fungicid.

Culoarea este o proprietate a materilor. Noiunea de colorant este

indispensabil legat de o culoare.
Un colorant este o substan organic sau natural, care are
culoarea proprie, i care are proprietatea de a colora substraturile
pe care este aplicat ( textile ,ceramic, piele, hartie)

Pentru c o molecul organic s posede o culoare proprie definit ,

ea trebuie s includ in structur grupe de atomi , numite grupe
cromofore sau cromofori

Substanele care conin n molecula lor unu sau mai muli cromofori
se numesc cromogene i sunt colorate.

Pentru ca o substan colorat s devin i colorat (s poat colora

la rndul ei) trebuie s conin n molecul , pe lng cromfori i alte
grupe numite auxcrome.

Grupele auxocrome imprim substanei proprietatea de a colora,

produce totodat o intensificare a culorii i dau o nuan mai nchis
culorii existente n absena lor.

Coloranii organici pot fi clasificai dup proveniena lor n: coloran i

naturali i colorani de sintez.

Primii colorani organici utilizai, au fost produse naturale de origine

vegetal i numai n mic msur de origine animal.
 Dintre colorani de origine animal este cunoscut din antichitate
purpura , extras din unele varieti de melci rspndii pe coastele
Mrii Mediterane i carminul (extras dintr-un gandac porazit )

Colorani organici de sintez

Marea majoritate a coloranilor folosii n prezent in practica vopsirii

sunt compusi de sinteza. Acestia sunt performant, atat sub aspectul
paletei cloristice cat si al rezistentelor la agentii exteriori: lumina,
umiditate, spalare etc.

Primul colorant sintetic moveina, a fost sintetizat in 1856 in Anglia de

W.H.Perkin

Colorani uori solubili n ap: cu caracter ionic (cationic sau anionic)

i sunt absorbii ca atare din soluie apoas pe materialul textil sau pe
piele. In aceast categorie sunt cuprini: colorani acizi (vopsesc fibre
poliamide), direci sau substantivi (vopsesc fibre celulozice), bazici
sau cationici (care vopsesc fibre PNA) .

Greu solubili n apa, neionici

unt absorbii pe materialul textil din suspensii apoase fin dispersate.

Din aceast categorie fac parte coloranii de dispersie, folosii
pentru fibrele de tip acetat i triacetat de celuloz i pentru fibrele
sintetice .

Acetia se folosesc sub forma de amestecuri de particule mici

dispersate n lichide peliculogene si se numesc vopsele.

O alt posibilitate de utilizare a pigmenilor este colorarea n mas a

unor materiale plastice, fibre i cauciucuri. Operaiunea are loc ntr-un
malaxor n care se afl materialul care trebuie colorat

Marea majoritate a coloranilor alimentari folosii n industria

alimentar sunt coloraii sintetici.
 Un exemplu de colorant alimentar sintetic este caramelul obinut din
porumb, trestie de zahr sau prin simpla topire a zaharului i a altor
zaharuri n condiii special

concluzii

Coloranii sunt substane ce posed culoare proprie i sunt capabili

s confere culoare unor substraturi printr-un proces de fixare. Ei pot
fi naturali sau de sintez.

Orice colorant conine n molecula un cromofor i auxocromi.

Dupa modul de fixare, coloranii pot fi: acizi (vopsesc lna i

poliamide), direci (vopsesc celuloza), de cad (vopsesc bumbacul)
i pigmeni care, inclui n procese peliculogene, conduc la vopsire.

Coloranii alimentari pot fi naturali sau sintetici i sunt indicai pe

etichetele produselor alimentare sub numele de cod care urmeaza
litera E.

Productori principali pe plan mondial.

Normative europene.
Prioriti n strategiile EU Printre prioritile tematice - Alimentaie, agricultur i
biotehnologii Subdomenii - Producia i managementul sustenabil al resurselor
biologice Activiti - Cercetri n domeniul plantelor, animalelor i
microorganismelor (tehnologii convergente, bioinformatic, biodiversitate)
Tendinele actuale sunt orientate tot mai mult spre (noi) tehnologii sustenabile
privind reducerea utilizrii substanelor toxice pentru producerea diferitelor
materiale. Aceste tehnologii trebuie s fie ecologice/prietenoase din punct de
vedere al: 1.mediului 2.sntii 3.economiei Unul din sectoarele vizate este
PRODUCEREA COLORANILOR. Producerea coloranilor sintetici prezint anumite
dezavantaje, n principal: 1.Utilizarea unor substane potenial toxice pentru mediu
(ex. acizi i baze tari, solveni, temperaturi nalte, catalizatori metalici) 2.Creterea
costurilor materiilor prime i/sau a energiei (majoritatea proceselor de sintez
pornesc de la petrol i sunt mari consumatoare de energie) 3.Generarea deeurilor
toxice (provocri economice i de mediu) 4.Inducerea unor reacii toxice sau
alergice n organism (probleme de siguran: n sntate, alimentar, etc.)
Producerea de colorani naturali prezint avantaje: 1.Reducerea substanelor toxice
prin utilizarea unor materii prime naturale 2.Dup extracia pigmentului, biomasa
poate fi utilizat pentru producerea de energie (metan, n condiii anaerobe), iar
mediul de cultur poate fi regenerat = practic se elimin deeurile 3.Lipsa sau
reducerea reaciilor toxice-alergice Este important ca ntreg procesul de producere a
unui colorant s fie ecologic pentru mediu. Principalele provocri n producerea
coloranilor naturali : Producerea n cantiti i n puritatea necesare Producerea la
un pre acceptabil Producerea unor colorani cu bune proprieti de colorare Surse
de colorani naturali: Plante Artropode i nevertebrate marine Alge Bacterii i fungi
Coloranii naturali obinui din plante sunt cei mai sustenabili, deoarece
ingredientele se produc din materiale regenerabile i abundente. - Sunt metabolii
secundari cu M mici care au o distribuie taxonomic restrns, nu au funcii certe
n creterea celular. - ndeplinesc anumite funcii: sunt utilizate n diferite
competiii cu alte organisme, pot lega metale toxice din mediu, intervin n procesele
simbiotice Compuii flavonoidici (antociani) sunt metabolii secundari ai plantelor,
care au dovedit importante proprieti terapeutice. Acumularea lor n plante variaz
mult cu condiiile de mediu.

2.Procedee tehnologice alternative.

Materialele cromatice cu diferite proprietti fizice si chimice se
caracterizeaz printr-o particularitate comun: absorbtia si dispersia
selectiv a luminii n domeniul spectral, corespunztor sensibilittii ochiului
uman.

Culoarea se coreleaz cu prezenta unor specii chimice, caracterizate

prin tranzitii electronice permise n domeniul vizibil al spectrului. Energetica
acestor tranzitii poate fi modificat de compozitia chimic, structura fizic si
cristalin a particulelor, precum si de natura mediului de dispersie.
Modificarea structural a colorantilor este, n multe cazuri, rspunztoare de
efectul de culoare nregistrat.
Chiar dac predictia propriettilor coloristice ale unor substante este
riscant, exist suficiente cunostinte n chimia colorantilor pentru a explica
culoarea corpurilor, pentru a ntelege de ce ionul cromat este galben, rubinul
- rosu iar clorofila - verde.
IMPLICATIILE SISTEMELOR CROMOGENE N TEHNOLOGII AVANSATE
Interesul pentru aplicarea colorantilor n tehnologii avansate se
datoreste unor proprietti fotofizice si fotochimice de exceptie, care le
confer calitatea de fotosensibilizatori, stocatori si convertizori ai radiatiei
electromagnetice. Aceast caracteristic este valorificat, att de natur n
fotosintez, fototropism si transfer de energie, ct si n tehnologii
performante pentru nanomateriale si produse biomimetice.
Absorbtia energiei electromagnetice de ctre coloranti conduce la stri
excitate reactive si poate fi nsotit de fenomene de luminiscent, disipare
termic, transfer de energie si conversie n energie chimic. n transferul
energetic, fotosensibilizatorii coloranti deplaseaz spectrul de actiune al
procesului fotochimic spre lungimi de und mai mari, corespunztor unor
energii mai mici.
Numeroase tehnologii avansate se bazeaz pe reactivitatea
fotochimic a colorantilor cu sistem conjugat extins de electroni , proprietti
luminiscente, fotocromice, dicroice, redox, de fotosensibilizare,
electroconductivitate, semiconductivitate electric sau fotoconductivitate.
Pe de alt parte, tehnologiile moderne apeleaz la metode
biomimetice pentru reproducerea structurii unor cromogeni naturali,
caracterizati prin proprietti de absorbtie selectiv a energiei
electromagnetice, de o anumit lungime de und si conversie n radiatii de
alt frecvent, precum si prin realizarea unor structuri supramoleculare, n
care controlul propriettilor se realizeaz n conditii de selectivitate,
specificitate si reproductibilitate.
Structurile supramoleculare care contin substante active (cromogeni,
medicamente, enzime etc.) componente tensioactive si un suport
macromolecular asigur organizarea n monostraturi orientate, micele,
membrane bistratificate, vezicule, structuri liposomiale etc. Acestea
constituie baza pentru dispozitive performante de nregistrare, sisteme
selective n optica neliniar, energetica molecular, conductivitatea
electronic sau fotonic, cristale lichide, membrane fotosensibile, materiale
holografice, memorii optice etc.
O serie de aplicatii neconventionale ale cromogenilor implic transferul
de energie, determinant n: reactii redox fotosensibilizate, fotosintez,
procese fotocatalitice, conversia energiei solare n energie chimic;
realizarea de membrane fotosensibile; autostructurarea sistemelor deschise;
monitorizarea functionrii biosistemelor; decodarea perceptiilor si
transmiterea influxurilor nervoase; transmiterea informatiei genetice etc.
Asocierea moleculelor de coloranti si formarea unor agregate
intermoleculare, datorite interactiilor prin forte Van der Waals, legturi de
hidrogen sau interactii hidrofobe, sunt de interes pentru clarificarea rolului
strilor electronice excitate n procese chimice, fotochimice sau biologice.
n acest context, se disting sistemele enzimatice fotosensibile pe baz
de cromogeni fotocromici, ca modele ale sistemelor naturale fotosensibile.
De exemplu, unii azoderivati fotocromici sunt aplicabili n stabilirea
topografiei centrilor activi enzimatici, dup izomerizare cis-trans indus
fotochimic, deoarece izomerul trans interactioneaz cu doi centri ai
aminoacizilor din enzime, pe cnd forma cis cu unul singur (Schema 1.).
Astfel, colorantii azoici fotocromici pot constitui elemente active de
fotoreglare a activittii unor enzime sau a potentialului membranelor
celulare.
 Schema 1.
Functionalizarea si suprastructurarea cromogenilor prin inginerie
molecular, n scopul extinderii arealului de utilizri, precum si considerarea
conexiunii lumin-culoare-cromogeni, expresie a triadei fundamentale
Informatie - Energie - Materie, sunt si vor fi domenii fascinante, incitante,
prin cauze, solutii, conotatii si efecte, domenii care invit insistent la
investigarea teoretic si aplicativ a colorantilor organici2.

Prezentare comparativ bazat pe criteriul sustenabilitatii

(regenerabilitatea resurselor, eficiena economica, impactul ecologic Prin
aplicarea sustenabilitii n sectorul construciilor se urmrete ndeplinirea
cerinelor eseniale de performan ale cldirilor SOLUII COMPOZITE I HIBRIDE
PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABIL N CONSTRUCII 11 sau ale altor
lucrri/produse/servicii inginereti cu un impact minim asupra mediului nconjurtor,
mbuntind n acelai timp att dimensiunea economic ct i cea
social/cultural a dezvoltrii sustenabile (ISO 2008 a). Astfel, pentru a atinge
sustenabilitatea n acest domeniu, este necesar interpretarea i considerarea
urmtoarelor aspecte primare ale dezvoltrii sustenabile (Figura 2.1): aspectul legat
de protejarea i refacerea mediului nconjurtor (aspectul ecologic); aspectul
economic; aspectul social. Figura 2.1 Principalele aspecte ale sustenabilitii (ISO
2008 a; Yao 2013) 2.2 Implicaiile conceptului de sustenabilitate n sectorul
construciilor Se estimeaz c n industria construciilor se consum anual ntre 40%
i 60% din totalul cantitii de resurse naturale (cunoscute i sub denumirea de
materiale extrase) utilizate pe plan mondial, acest sector fiind cel mai mare
consumator n comparaie cu celelalte domenii economice (Bribian et al. 2011;
Messari-Becker et al. 2013; PachecoTorgal 2014; Tautsching i Burtscher 2013). De
asemenea trebuie menionat faptul c materialele pentru construcii reprezint ntre
40% i 50% din totalul de materiale utilizate anual (Blankendaal et al. 2014;
REZUMAT 12 Miller i Ip 2013; Pacheco-Torgal i Labrincha 2013). Din cantitatea de
energie produs n plan global, 40% este consumat n acest domeniu, care este
responsabil i pentru producerea a 40% din emisiile totale de gaze cu efect de ser,
pentru consumul a 15% din resursele globale de ap i pentru producerea a 25%
din totalul de deeuri (Ding 2014; Mokhlesian i Holmen 2012; Pacheco-Torgal 2014;

2 http://www.tsocm.pub.ro/revistachimia/Chimia_&_Viata/01_Culoare/Culoare.htm
Ramesh et al. 2010; Simion et al. 2013). Lund n considerare i faptul c n fiecare
economie naional sectorul construciilor este unul cheie, avnd un impact social
ridicat, acest domeniu are un rol nsemnat n politicile de dezvoltare sustenabil
care au ca scop satisfacerea aspectelor sustenabilitii la nivel mondial. ncepnd cu
extracia materiei prime i finaliznd cu demolarea structurii i depozitarea i
reciclarea deeurilor rezultate, ntreg ciclul de via al unei construcii (Figura 2.2)
are un impact semnificativ asupra principalelor dimensiuni ale conceptului de
sustenabilitate. Astfel, pentru a reduce impactul ecologic al acestui sector (influena
mediului construit asupra mediului nconjurtor sau natural) trebuie luate n
considerare att etapele de pre-operare i operare a unei construcii, ct i faza de
postoperare a acesteia. Figura 2.2 Ciclul de via al unei construcii (Maxineasa et
al. 2013; Maxineasa et al. 2015) SOLUII COMPOZITE I HIBRIDE PENTRU
DEZVOLTAREA SUSTENABIL N CONSTRUCII). Selecia justificat a unei
variante tehnologice.

3.Analiza punctelor sensibile din tehnologia de fabricatie