Serviciile bibliotecilor pentru persoanele surde

Maricica Botescu, profesor psihopegagog

Dintr-un număr de motive, cei mai mulți bibliotecari nu acordă o atenție particulară asigurării
serviciilor pentru persoanele surde. Surditatea, deseori numită și “handicapul invizibil”, pentru că nu
este percepută prin observație obișnuită, este asociată uneori cu normalitatea intelectuală, alteori cu
deficiența de intelect. În plus, surzii prelinguali (din naștere sau din primii ani de viață) manifestă
dificultăți la citit pe tot parcursul școlarizării și un interes redus față de cărți. Ca urmare, bibliotecarii și
surzii se întâlnesc rareori. Totuși numărul de persoane cu deficienţe de auz este destul de mare și
bibliotecarii ar trebui să se asigure că colecțiile și serviciile bibliotecii sunt accesibile şi surzilor, iar
aceştia, la rândul lor, ar trebui să cunoască și să beneficieze de serviciile bibliotecilor.

Primul aspect implicat în furnizarea serviciilor pentru persoanele surde este acela că
comunicarea necesită deseori un efort suplimentar, cunoștințe, răbdare și uneori sisteme tehnice și
tehnologice ajutătoare. Nevoia pentru aceste competențe depinde de gradul pierderii auditive și de
vârsta instalării deficienței. În general, cu cât individul își pierde auzul la o vârstă mai avansată, cu atât
limbajul său verbal - oral și scris - se menține în limitele normalității, dar surzii din naștere sau cei care
își pierd auzul înainte de achiziționarea vorbirii pot avea o exprimare greu de înțeles și dificultăți la
citit. sau să nu utilizeze de loc vorbirea.

Bibliotecarii trebuie să aibă cunoștință de aceste variații, ca și de diferențele dintre sistemele

educative și de comunicare folosite cu surzii, pentru a asigura colecții cuprinzătoare despre surzenie -
folositoare atât surzilor, cât și auzitorilor care comunică cu surzii.

În proiectarea programelor bibliotecilor pentru persoanele surde este important să se ia în

considerare un termen care înglobează toate persoanele afectate - “comunitatea surzilor”. Acesta
însumează aspecte diferite precum: utilizatorii limbajului semnelor; utilizatorii limbajului semnelor și
al limbajului scris al publicului general; oraliștii; adulții asurziți la vârste mature; persoanele tinere
deficiente de auz; utilizatorii unui limbaj minimal; hipoacuzicii; și membrii auzitori ai familiilor
persoanelor deficiente de auz. Profesioniștii asociați cu serviciile oferite comunității surzilor sunt de
asemenea incluși.

Bibliotecarii deţin adesea poziția de sursă unică de informații imparțiale și, prin urmare, au
responsabilitatea de a colecta și furniza astfel de informații clientelei lor surde. Trebuie menționat că
orice program specializat pentru comunitatea surzilor trebuie să includă și programe și servicii pentru
clientela auzitoare.

Toate aceste cerințe sunt valabile pentru toate bibliotecile: publice, școlare, universitare sau cele
speciale, care servesc guvernul, comerțul, industria, sectorul artistic, armata, spitalele, închisorile și
comunitățile de surzi.

Pentru a furniza servicii adecvate persoanelor surde, bibliotecarii trebuie să aibă cunoştinţe
despre nevoile lor speciale, inclusiv diversele lor nevoi de comunicare şi cultura surdului şi să deţină
colecții speciale de materiale, subtitrare la programele video, sisteme de ascultare ajutătoare, mijloace
tehnologice ajutătoare de comunicare, instrumente speciale de alertă pentru situații de urgență, nivele
de citire.

Pregătirea în această direcție se poate face prin asociere cu un centru specilizat în comunicarea
cu surzii sau prin studii formale și continue, prin cursuri de pregătire a bibliotecarilor în asigurarea
serviciilor pentru toate persoanele dezavantajate și/sau persoanele din alte culturi.

Asemenea lucrului cu alte grupuri minoritate, bibliotecile au mult de câștigat din angajarea, cu
program întreg sau parțial, a unor persoane surde ca bibliotecari profesioniști sau ca personal auxiliar
pentru servicii acordate comunității de surzi. Fluența în limbajul semnelor, cel puțin a unui membru al
personalului, este de mare ajutor. Serviciul de interpret, ca și cel de scriere a textelor electronice sunt și
ele importante.

Pe lângă colecții, programe și servicii generale, bibliotecarii trebuie să colecteze materile pentru
surzii și auzitorii care sunt interesați de surzi. Astfel de materiale ar putea include documente istorice
sau curente legate de surditate, lucrări ale și despre artiștii surzi și alți surzi faimoși, materiale
referitoare la limbajul semnelor și alte modalități de comunicare, documente guvernamentale, materiale
legislative și periodice legate de surzenie etc.

Bibliotecile trebuie să colecționeze, să întrețină și să ofere informații despre drepturile surzilor,

opțiunile educaționale, agențiile de referință și programele destinate personelor surde - într-o manieră
obiectivă. Metodele folosite în educația persoanelor surde și modul lor de comunicare sunt subiecte
controversate și aflate în competiție de mulți ani. Bibliotecarii trebuie să asigure materiale care acoperă
toate punctele de vedere, iar informațiile oferite de ei tuturor celor interesați trebuie să fie imparțiale.

Pentru multe persoane surde stăpânirea idiomului oral și scris este o provocare. Bibliotecarii
trebuie să se străduiască să adune materiale generale de interes care pot fi înțelese de cei mai mulți
dintre clienții lor surzi, dar și de alte minorități lingvistice. Astfel sunt materialele cu ilustrații și cu un
vocabular direct și simplu, programele video de televiziune și filmele însoțite de subtitrare sau de
semne. Bibliotecarii ar trebui să aibă o colecție de filme video, cu povești din folclorul surzilor,
dicționare și programe de instruire în limbajul semnelor și suficient echipament pentru a le urmări.

Serviciile acordate auzitorilor ar trebui traduse și pentru surzi. Membrii comunității surzilor
angajați în biblioteci ar trebui să fie implicați în proiectarea și dezvoltarea serviciilor pentru persoanele
surde, inclusiv în dezvoltarea de programe culturale și sociale, în consiliere, organizare și networking.
Furnizarea de sesiuni de citire de povești și relatări referitoare la cultura surzilor, furnizate simultan în
limbajul semnelor și prin voce, pot constitui programe culturale pentru surzi și auzitori deopotrivă.

Organizarea unor ateliere de terapie, împărtășirea experiențelor de creștere a copiilor surzi prin
cărți cu tematică specifică sau în cadrul unor cercuri ale părinților, sunt mijloace utile prin care
blbliotecile școlare pot spori atracția copiilor surzi față de lectură.

Bibliotecile ar putea să fie, de asemenea, surse de informaţii privind evenimentele, festivităţile

şi acţiunile comunitatăţii locale şi internaționale ale surzilor. Astfel, la inițiativa Federației Mondiale a
Surzilor din anul 1958, fiecare comunitate națională a surzilor sărbătorește la sfârșitul lunii
septembrie, Săptămâna și Ziua Internațională a Surzilor.

Federația Mondială a Surzilor (World Federation of the Deaf) este o organizație

internațională formată din 130 de asociații naționale ale surzilor, care, în colaborare cu
Organizația Națiunilor Unite, ajută toate țările, îndeosebi la îmbunătățirea respectării
drepturilor omului în cazul persoanelor cu deficiențe de auz, mijlocind, totodată, accesul la
educație și la tehnologii și servicii de informare.
Referinte:
www.ifla.org/files/assets/hq/publications/professional-report/62.pdf
http://www.ala.org/ascla/asclaourassoc/asclasections/lssps/lspdhhf/lspdhhf
http://lmg.ttv.ubbcluj.ro/dictionar/search/index/A
https://www.books-express.ro/carti/stiinte-sociale-surzi/jnsc1
https://ansrcn.wordpress.com/vocea-tacerii/
http://wfdeaf.org/what-is-international-week-of-the-deaf-iwd
http://ansr.org.ro/blog/2015/09/25/ziua-internationala-a-surzilor-international-day-of-the-deaf-26-
septembrie-2015/