5.

Metoda fizică de analiză, utilizată pentru determinarea compoziţiei chimice a diferitor

substanţe, cu ajutorul spectrelor se numeşte analiză spectrală calitativă.
Analiza cantitativă reprezintă toate operațiunile realizate pentru a determina abundența absolută
sau relativă (exprimată sub formă de concentrație) a uneia sau mai multor substanțe chimice,
denumite analiți, prezente într-o probă.
Aparatele de analiză spectrală sunt frecvent utilizate la cercetarea medico-biologică pentru
studiul structurii chimice a diverselor molecule organice. Aminoacizii şi acizii nucleici prezintă
benzi caracteristice, în funcție de dozarea lor în soluţii. Analiza spectrală calitativă este larg
folosită în domeniul medicinii pentru identificarea urmelor de sânge şi stabilirea cauzelor
diverselor intoxicaţii. Aceste analize au la bază faptul că hemoglobina şi derivaţii săi au spectre
de absorbţie caracteristice.
O variantă a analizei spectrale cantitative de emisie este metoda de dozare flamfotometrică a
unor ioni alcalini din produsele biologice. Actualmente în laboratoarele clinice sunt de strictă
necesitate spectrofotometrele pentru identificarea unor substanţe, precum şi pentru constatarea
rezultatelor unor reacţii de laborator.

6. Este cunoscut faptul că atomul reprezintă particula elementară a oricărui element chimic.
Acesta este format dintr-un nucleu cu sarcină electrică pozitivă, în jurul căruia gravitează
electronii cu sarcină negativă. Conform primului postulat a lui Bohr, electronii se rotesc în jurul
nucleului pe orbite circulare și elipsoidale bine determinate, fără să emită sau să absoarbă energie
radiantă. Astfel de stări ale atomului se numesc staționare. Electronul trece pe alt nivel energetic
numai în cazul când este perturbat din exterior. Al doilea postulat a lui Bohr afirmă faptul că un
atom emite sau absoarbe radiație electromagnetică doar la trecerea dintr-o stare staționară în alta.
Fiecare stare staționară corespunde cu o stare energetică a atomului.
Conform legilor mecanicii cuantice, energia electronului şi, prin urmare, a atomului de care el
este legat, poate lua numai anumite valori discrete E1 , E2 , E3 ...En , care sunt numite nivele
energetice. Un atom sau o moleculă în anumite condiţii poate să absoarbă (sau să emită) o
anumită cantitate de energie. Ca urmare a absorbţiei de energie, un electron (sau mai mulţi) poate
să efectueze o tranziţie cuantică de pe un nivel de energie inferior (Ei) pe un nivel de energie mai
superior (Es).
Atomul (sau molecula) rămâne în stare excitată un timp limitat (aproximativ 10–7 s). În cazul
atomilor cu mai mulţi electroni au fost identificate stări excitate în care electronul poate rămâne
un timp mai îndelungat (aproximativ 10–3 s). Aceste stări se numesc stări metastabile şi joacă
un rol important în producerea fenomenului laser.

7. Fenomenul în care are loc atenuarea intensităţii luminii la trecerea prin orice
substanţă în urma transformării energiei de lumină în alte forme de energie se
numeşte absorbţia luminii.
Datorită unor cauze interne sau externe, atomul se dezexcită, electronul, revenind pe nivelul
energetic iniţial, emite un foton a cărui energie este egală cu cea a fotonului absorbit.
Dezexcitarea (ca şi excitarea) este un proces aleator, se desfăşoară la întâmplare şi are caracter
statistic. Acest fenomen se produce în mai multe moduri. Dacă electronul revine de la sine
(spontan) pe nivelul energetic iniţial, fenomenul se numeşte emisie spontană.
Un alt electron aflat pe un nivel metastabil va reveni pe nivelul Ei, după un timp mai îndelungat.
Dacă un astfel de electron este obligat, sub acţiunea unei cauze externe (de exemplu, o radiaţie
electromagnetică), să revină pe nivelul Ei, după un timp mai scurt, atunci fenomenul se numeşte
emisie stimulate.

8. Dacă un electron este obligat, sub acţiunea unei cauze externe (de exemplu, o radiaţie
electromagnetică), să revină pe nivelul Ei, după un timp mai scurt, atunci fenomenul se numeşte
emisie stimulate. Dacă stimularea se face cu un foton a cărui frecvenţă este egală cu cea a
radiaţiei care a excitat atomul, se observă că, pe lângă acesta, mai apare încă un foton (datorită
dezexcitării atomului), de aceeaşi energie, direcţie şi a cărui undă asociată este în fază cu a
primului. Dacă fiecare din aceşti doi fotoni va întâlni câte un alt atom excitat cu aceleaşi nivele
metastabile, se vor produce alte două emisii stimulate cu producerea a încă doi fotoni (deci 4 în
total) în fază (coerenţi) cu primii. Dacă, mai departe, fenomenul se poate repeta, atunci se obţine
o multiplicare în avalanşă a numărului fotonilor care au aceeaşi energie,direcţie şi fază. Acest
proces de amplificare a radiaţiei prin emisie stimulată se numeşte fenomen (efect) laser, iar
substanţa a cărei atomi permit producerea acestui fenomen, se numeşte mediu activ laser.

9. Fenomenul prin care marea majoritate a atomilor mediului activ laser se află în stare
energetică superioară se numeşte inversiunea populaţiilor.
Procesul prin care are loc transmiterea de energie necesară pentru realizarea inversiunii
populaţiilor se numeşte pompaj fotonic sau pompaj optic. Realizarea pompajului fotonic se
poate face pe diferite căi: fotonică, electrică sau chimică. Inversiunea populaţiilor nu se poate
obţine prin simplă încălzire a mediului activ laser, deoarece la orice temperatură nivelele
energetice superioare sunt mai puţin „populate” decât cele inferioare. Sursa de energie care
permite excitarea atomilor se numeşte sursă de pompaj.