LICEUL TEHNOLOGIC DE ELECTRONICĂ ȘI TELECOMUNICAȚII

,,GHEORGHE MÂRZESCU’’ IAȘI

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR

ÎN VEDEREA OBȚINERII CERTIFICATULUI DE
CALIFICARE PROFESIONALĂ, NIVELUL IV
SPECIALIZAREA:
TEHNICIAN DE TELECOMUNICAȚII

Profesor coordonator: Absolvent:

Corina Gabriela Vornicu Mereacre Sebastian

1
 TEHNICI ȘI
SISTEME
TELEFONICE
PENTRU
TELEFONIA
MOBILĂ

2
 CUPRINS:
CONȚINUTUL LUCRĂRII

I. TELEFONIA MOBILĂ

I.1 Noțiuni introductive....................................................................................................5

I.2 Tipuri de telefonie.......................................................................................................5
I.3 Utilizări ale telefoniei.................................................................................................6
1.4. Materiale care sunt folosite pentru construcția telefoniei...........................................6

II. ISTORIC..........................................................................................................................7

III. PRINCIPIU DE FUNCȚIONARE....................................................................................

3.0 Arhitectura unei reţele celulare....................................................................................8

3.1 Capacitatea unei reţele celulare....................................................................................9
3.2 Calitatea serviciului de comunicaţie............................................................................1
3.3 Codare și canal vocal...................................................................................................10
3.4 Sincronizare.................................................................................................................11
3.5 Raportarea....................................................................................................................11
3.6 Rețeaua telefonică........................................................................................................12
3.7 Rețea de telefonie publică și rețea de telefonie privată...............................................12
3.8 Sisteme celulare...........................................................................................................13
3.9 Sistem de telecomunicații............................................................................................ 13

IV. IMPACTUL ASUPRA UMANITĂȚII

4.0 Trafic....................................................................................................................................14
4.1 Sănătatea umană...................................................................................................................14
4.2 Comportament uman............................................................................................................15
4.3 Impactul asupra mediului.....................................................................................................15

V. DOMENII DE UTILIZARE..............................................................................................

5.0 Utilizare de către șoferi……………………………………………………………………16

5.1 Utilizare pe avioane ……………………………………………………………………….17

3
VII. AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE FOLOSIRII TELEFONULUI MOBIL

6.0 Avantajele folosirii telefonului mobil …………………………………………………….18

6.1 Dezavanjele folosirii telefonului mobil……………………………………………………19
6.2. Concluzii despre telefonul mobil ……………………………………………………… ...19

VI. PROIECTARE……………………………………………………………………………..

VII. CAPACITĂȚI ȘI PIAȚĂ…………………………………………………………………

VIII.FIABILITATE ȘI CALITATE…………………………………………………………...

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..20

4
 1.1 NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Prin comunicaţie se înţelege un transmisia la distanță de informații tip voce, text, imagine
(statică sau dinamică) sau mixt (transmisii multimedia). Suportul transmisiei poate fi un
conductor electric (cablu) sau optic (fibră), dar și spațiul liber (prin unde radio sau raze de
lumină, de regulă, în infraroșu). Sistemele de comunicații prin cabluri electrice sau fibre optice
sunt sisteme fixe, deoarece impun utilizatorilor poziționarea în locații bine precizate și
nemodificabile pe parcursul comunicației.

1.2 TIPURI DE TELEFONIE

Telefonia poate fi împărțită în:

 Telefonia publică
 Telefonie privată .
Telefonia privată este împărțită în:

 Telefonie fixă e
 Telefonie mobilă .
Acesta din urmă aparține radiotelefoniei sau telefoniei implementate prin intermediul undelor radio
care pot fi împărțite în continuare în:

 Telefonia celulară
 Telefonie prin satelit
Un anumit tip de telefonie este telefonia video .
În ultimii ani, telefonia prin Internet s- a răspândit datorită tehnologiei VoIP care se bazează pe
protocolul IP Internet.

1.3. UTILIZĂRI ALE TELEFONIEI

Telefonia este utilizată în primul rând pentru a comunica vocal între oameni. Acest tip de
comunicație este implementat în majoritatea cazurilor printr-o rețea telefonică , adică un sistem de
telecomunicații care implementează telefonia printr-un mecanism tipic de comutare a circuitului și,
de obicei, capabil să ofere o legătură și transmisie full-duplex (adică bidirecțională) și contemporană
între două puncte geografice. .Cea mai cunoscută și cu siguranță cea mai utilizată rețea telefonică
este rețeaua telefonică generală , cea mai mare rețea telefonică din lume, o rețea publică de
telefonie care acoperă întreaga planetă și, prin urmare, permite oamenilor să comunice peste tot în
lume. Dar rețelele de telefonie private , adesea interconectate cu rețeaua telefonică generală, sunt
răspândite în întreaga lume, atât în mediul rezidențial, cât și în cel al afacerilor.

5
 1.4 MATERIALE CARE SUNT FOLOSITE PENTRU CONSTRUCȚIA
TELEFONIEI

Un telefon mobil este compus din peste 300 de componente, o mare varietate de materiale, care toate
concură pentru ceia ce folosim zilnic și de multe ori este indispensabil, telefonul mobil. Smartphone-
ul este un aparat complex, un mecanism din mai multe componente care toate luate împreună fac ca
acesta să funcționeze.

Plastic, metal, lemn, piele, sticlă, sunt doar o parte din materialele care alcătuiesc telefoanele. Aceste
gadgeturi au intrat acum în viața noastră și fără ele viața ni se pare imposibilă.

Performanța, designul și dimensiunea nu pot fi concepute fără o sumedenie de materiale, toate

folosite pentru a face telefonul durabil, flexibil și pentru a obține un semnal atunci când este necesar.

În principiu există următoarele materiale: plastic, sticlă, rășină, cauciuc sintetic, cupru, staniu, siliciu,
crom și aluminiu. Mai există bronz, cristale lichide, litiu, tantal (se găsește numai în câteva locuri de
pe pământ), carbon și policarbonat. Nu lipsește aur, argint, fier, cantități microscopice de bor,
arseniu, fosfor, galiu, azot, plumb, mercur, nichel, paladiu, cadmiu și antimoniu.

Dar iată principalele materiale conținute de un smartphone:

 Sticla – este o componentă majoră a unui telefon mobil, în special a ecranului. Această sticlă
este realizată din oxid de aluminiu și dioxid de siliciu cu un strat ultra-subțire de oxid de indiu sau
staniu adăugat, astfel încât să puteți atinge ecranul fără să-l deteriorați. Safirul, un material fabricat din
oxid de aluminiu, poate lua locul sticlei în unele smartphone-uri din cauza aceasta ele sunt mai grele.

 Metalul – telefonul este realizat dintr-o diversitate de metale, multe fiind aliaje de aluminiu,
materiale ușoare frecvent întâlnite în cazul telefonului. Litiu, oxid de cobalt și grafit, sunt folosite
pentru a face bateriile. Elemente cum ar fi aur, cupru și argint sunt utilizate în instalația electrică a
telefonului. Platină și tungsten sunt utilizate în circuite.
Metalele din telefonul dvs. includ, de asemenea, așa numitele materiale/metale rare. Sunt acolo
aliajele neodim-fier-bor, disprosiu și praseodim, sunt de asemenea folosite pentru a face magneții,
difuzoarele și motoare din telefon.

 Plasticul – al treilea cel mai frecvent material găsit în telefon. Plasticul este adesea folosit în
loc de metal. Utilizarea plasticului într-un telefon mobil îl face mai rezistent la deteriorări, mai ușor,
mai flexibil, rezistă la fluctuații de temperatură și nu crează probleme la recepție. Materialele plastice
sunt toate realizate din gaze naturale sau petrol.

6
 II. ISTORIC

Istoria telefonului mobil cuprinde evenimentele legate de apariția primelor telefoane mobile,
dezvoltarea și evoluția acestora, trecând prin diverse forme, de la stațiile de emisie-recepție, utilizate
la autovehicule, până la telefoanele celulare moderne.La început, stațiile de emisie-recepție erau
utilizate în dotarea taxiurilor, ambulanțelor, vehiculelor de poliție și altor vehicule similare, unde era
necesară o intervenție promptă și operativă. Acestea nu puteau fi considerate telefoane mobile în
sensul actual al cuvântului: nu puteau fi conectate la rețeaua de telefonie fixă clasică și nu erau dotate
cu numere pentru apelare.Ulterior au apărut și variantele portabile ale acestora. Astfel, după 1940,
Motorola produce o stație de emisie-recepție numită „Handie-Talkie”, care era de aproape o jumătate
de metru lungime și era utilizată de armata americană.În Europa, telefonia-radio este folosită prima
dată în 1926 în trenul de lux Berlin - Hamburg. La scurt timp, radio-telefonia este introdusă și pe
avioanele de pasageri în scopul îmbunătățirii siguranței zborului. Acest mijloc de comunicație este
utilizat și de tancurile germane în cel de-al Doilea Război Mondial. La încheierea războiului, aceste
echipamente telefonice intră în dotarea mașinilor de patrulă ale poliției germane din zona de ocupație
britanică. În toate aceste cazuri, utilizarea acestor telefoane era încredințată doar specialiștilor. De-
abia după 1950 astfel de telefoane au început să fie folosite și de nespecialiști, aceasta petrecându-se
pe vasele care navigau pe Rin. Sistemele publice de telefonie mobilă au fost introduse pentru prima
dată în anii de după al doilea război mondial și au folosit tehnologia dezvoltată înainte și în timpul
conflictului. Primul sistem a fost deschis în St Louis, Missouri, SUA în 1946, în timp ce alte țări au
urmat în deceniile următoare. Primele sisteme de comunicații mobile - generația 1G - au fost sisteme
de radiocomunicații cu modulație analogică de amplitudine și, ulterior, de frecvență, dedicate în mod
exclusiv transmisiilor de voce. Cele mai importante sisteme din această generație sunt AMPS și
NMT. Capacitatea sistemelor mobile analogice a devenit rapid mult prea mică față de cerințele
crescânde ale utilizatorilor, calitatea comunicațiilor era net inferioară celei din sistemele fixe, iar
securitatea informațiilor vehiculate era extrem de greu de asigurat. În consecință, atunci când
tehnologia a permis, au fost elaborate și implementate sisteme de comunicații organizate pe
principiul celular (pentru creșterea capacității) și utilizând modulații digitale (pentru creșterea
calității și securității comunicațiilor). Acestea au format cea de-a doua generație (generația 2G),
reprezentate în principal de GSM și cdmaOne. Modulația digitală a permis și introducerea unor
transmisii de date de viteză redusă, serviciul de mesagerie scurtă (SMS) fiind, de departe, cel mai
important. Progresele obținute în domeniul tehnologiilor electronice și de sistemelor de calcul au
permis ulterior definirea și implementarea unor servicii de transmisii de date de viteză sporită, ceea
ce a constituit așa numita generație 2,5G (standardele HSCSD, GPRS, EDGE, CDPD) și, în final,
transmisii video de înaltă calitate în sistemele din generația 3G (standardele UMTS, cdma2000).
Actualmente se implementează pe scară largă sisteme din generația 4G (standardul LTE), care
suportă transmisii de bandă largă și permit accesul nelimitat al utilizatorilor mobili la serviciile
extrem de diversificate ale rețelei Internet. Concomitent se desfășoară cercetări teoretice și
experimentale privind definirea și implementarea de sisteme din generația 5G, absolut necesare
materializării conceptului de Internet al lucrurilor (IoT).

7
III. PRINCIPIU DE FUNCȚIONARE

3.0 ARHITECTURA UNEI REȚELE CELULARE

O reţea celulară de radiocomunicaţii mobile cuprinde (figura 1.5) un centru de comutare (MTSO −
Mobile Telecommunications Switching Office), un număr de staţii de bază (BS) şi, evident, unităţi
mobile (MS). În prima generaţie de reţele de comunicaţii mobile procesorul central al MTSO
controla nu numai echipamentul de comutare necesar interconectării mobilelor între ele şi cu reţeaua
telefonică fixă, ci şi funcţionarea staţiilor de bază şi chiar unele funcţiuni ale unităţilor mobile. În
reţelele actuale funcţiile de control sunt distribuite între entităţile reţelei de comunicaţie, atât din
cauza volumului uriaş al informaţiei de control vehiculate în reţea, dar şi cu scopul creşterii
fiabilităţii reţelei. MTSO este legat cu fiecare staţie de bază prin prin cabluri (de cupru, fibră optică,
etc.) sau linii radioreleu. Fiecare staţie de bază conţine un emiţător/receptor (transceiver) pentru
fiecare canal alocat şi antenele de emisie şi de recepţie aferente. Staţiile de bază conţin, de asemenea,
echipamente pentru monitorizarea nivelului semnalului recepţionat şi un echipament radio de
control. O staţie mobilă conţine o unitate de control, un transceiver, o unitate logică şi o antenă
(eventual, două). Unitatea de control este o interfaţă de utilizator gen aparat portabil cu butoane de
comandă şi control, indicatoare luminoase, etc. Transceiverul este cu sinteză de frecvenţă pentru a se
putea acorda rapid pe oricare dintre canalele alocate. Unitatea logică interpretează acţiunile
utilizatorului şi comenzile primite din reţea controlând transceiverul şi unităţile de control. Pentru
emisie este utilizată o singură antenă. Pentru recepţie se pot utiliza două antene pentru a beneficia de
recepţia cu diversitate. Câteva dintre canalele radio alocate sunt utilizate drept canale de control
pentru efectuarea operaţiunilor necesare stabilirii, monitorizării şi terminării comunicaţiilor.
Aplicând acelaşi principiu al utilizării eficiente a spectrului de frecvenţă numărul canalelor de
control este redus la minimum. Obişnuit, fiecare staţie de bază are un singur canal de control. Din
mulţimea canalelor de control din reţea o staţie mobilă alege pentru monitorizare pe cel recepţionat
cu nivel maxim. Ea se acordă automat pe acest canal, se sincronizează şi interpretează datele
recepţionate. În cea mai mare parte a timpului staţia mobilă se află în această stare. Eventual, se
reacordă pe alt canal de control dacă recepţia celui curent nu se face în condiţii satisfăcătoare. Datele
recepţionate pe canalul de control conţin şi numerele de identificare ale staţiilor mobile solicitate
pentru convorbiri. Când o unitate mobilă detectează propriul număr de identificare, ea măsoară
nivelul semnalului pe canalele de control recepţionate şi transmite un semnal de răspuns pe canalul,
deci către staţia de bază, cu cel mai mare nivel recepţionat. Reţeaua alocă automat un canal de trafic
unităţii mobile (dacă este unul disponibil) şi stabileşte, astfel, o legătură de comunicaţie între cei doi
utilizatori. Pe parcursul desfăşurării comunicaţiei, la intervale de timp regulate, reţeaua măsoară
nivelul semnalului recepţionat de la mobil şi, eventual, decide transferul comunicaţiei către o altă
staţie de bază. Dacă identifică o asemenea staţie de bază transferul (handover sau handoff) înseamnă,
de fapt, alocarea unui nou canal de comunicaţie din setul repartizat noii staţii de bază.

8
3.1 CAPACITATEA UNEI REȚELE CELULARE

Capacitatea maximă teoretică a unei reţele celulare este produsul dintre numărul total M de canale
definite în reţea şi numărul de clustere definite pe aria reţelei. Această limită nu poate fi atinsă
practic deoarece dacă la un moment dat toate canalele din toate celulele reţelei ar fi ocupate,
interferenţele pe anumite canale în unele celule să fie prea mari şi comunicaţiile respective să fie de
calitate slabă sau chiar imposibil de susţinut. De aceea, o măsură mai adecvată a capacităţii unei
reţele celulare o reprezintă numărul maxim de comunicaţii simultan susţinute pe aria reţelei.
Principalul fenomen care limitează superior capacitatea de trafic în reţelele celulare este interferenţa.
Aceasta se poate datora influenţei reciproce dintre comunicaţiile din aceeaşi celulă sau din celule
apropiate geografic (interferenţe proprii sau interne ) sau interacţiunii cu alte reţele de comunicaţii ce
lucrează pe aceeaşi arie geografică (interferenţe externe). Dintre interferenţele externe cele mai
importante apar din partea reţelelor celulare concurente din zona geografică respectivă, deoarece
lucrează în benzi de frecvenţă adiacente sau chiar suprapuse. Interferenţele externe se pot limita la
valori de prag prestabilite prin amplasarea adecvată a emiţătoarelor reţelelor şi coordonarea
frecvenţelor şi puterilor de emisie. Interferenţele proprii sunt cele mai importante şi pot fi menţinute
sub un prag prestabilit numai printr-o proiectare judicioasă a reţelei celulare şi o administrare
eficientă a acesteia. Interferenţele proprii ale unei reţele celulare includ, în principal, interferenţele
izocanal − adică între comunicaţii desfăşurate pe canale identice, dar în celule diferite, şi interferenţe
între canale adiacente − adică între comunicaţii desfăşurate pe canale alăturate în frecvenţă,
utilizatorii respectivi aflându-se în aceeaşi celulă sau în celule vecine. În reţelele mobile digitale de
astăzi interferenţa cu canalul adiacent este rejectată în principal de filtrele de canal ale emiţătorului şi
receptorului, filtre ce limitează spectrul semnalului emis şi, respectiv, recepţionat numai la banda de
frecvenţă a canalului de lucru, puterea emisă (recepţionată) în (din) afara benzii fiind neglijabil de
mică. Numai în reţelele analogice din prima generaţie caracteristica de frecvenţă a filtrelor de canal
avea pantă prea mică pentru a rejecta eficient canalul adiacent, astfel că utilizarea de canale adiacente
în aceeaşi celulă sau în celule vecine geografic era imposibilă din cauza scăderii dramatice a calităţii
comunicaţiilor.

3.2 CALITATEA SERVICIULUI DE COMUNICAȚIE

Parametrul global prin care se caracterizează un serviciu de comunicaţie este calitatea comunicaţiei
(GOS − Grade Of Service sau QoS - Quality of Service), care reprezintă gradul de satisfacţie a
utilizatorului servit şi este o mărime subiectivă. Tehnic, calitatea comunicaţiei este exprimată prin
probabilitatea ca un anumit indicator să nu depăşească un prag prestabilit, pentru un anumit procent
de timp, într-un anumit procent din aria acoperită (arie de serviciu). De exemplu, calitatea unei
transmisii de date este apreciată ca satisfăcătoare dacă viteza medie a erorii pe bit (BER − Bit Error
Rate) este mai mică de 10-5 sau dacă viteza medie a erorii pe bit este mai mică de 10-2 în fiecare
pachet sau dacă viteza medie de eroare pe bitul de control este mai mică de 10-3 în fiecare pachet,

9
 fiecare dintre acestea pentru cel puţin 90% din aria de serviciu şi pentru cel puţin 90% din timpul de
funcţionare. Însă nu numai viteza medie a erorii pe bit afectează calitatea transmisiei. Mai este
necesar ca timpul de procesare a unui pachet de date să fie cât mai mic posibil (de exemplu, sub 10
milisecunde), probabilitatea de coliziune în cazul accesului multiplu să fie minimă (de exemplu, sub
20%), probabilităţile de alertă falsă, de pierdere a unei legături sau de blocare a unui apel să fie, de
asemenea, minime. Pentru comunicaţii vocale, din punctul de vedere al furnizorului de servicii de
comunicaţie, esenţială este calitatea comunicaţiei percepută de utilizatori, motiv pentru care este
necesar a se stabili corespondenţa dintre parametrii tehnici obiectivi de măsurare a calităţii
comunicaţiei şi efectul subiectiv asupra utilizatorilor. S-au făcut, de aceea, un şir de experimente
asupra unor grupuri arbitrare de persoane. Fiecare persoană a trebuit să aprecieze calitatea sunetului
recepţionat prin cinci atribute: proastă (0), slabă (1), acceptabilă (2), bună (3) sau excelentă (4).
Media notelor pe fiecare grup de test reprezintă opinia medie − MOS (Mean Opinion Score). Există
o mare diferenţă între nivelele raportului semnal/zgomot ce furnizează aceeaşi valoare a MOS pentru
diverse reţele de comunicaţii. Astfel, în cazul reţelelor fixe de comunicaţii pentru o valoare de 4
(excelent) a coeficientului MOS este nevoie de un raport semnal/zgomot mai mare de 45 dB. În cazul
reţelelor de radiocomunicaţii mobile este nevoie de un raport semnal/zgomot de 25 dB pentru un
calificativ excelent (4) şi de numai 18 dB pentru un calificativ bun (3).

3.3 CODARE ȘI CANAL VOCAL

În detaliu, semnalul vocal, odată convertit într-un semnal electric, este transportat prin rețeaua de
acces de către utilizator către primul centru de comutare prin protocolul PSTN , unde este apoi
digitalizat și grupat ( multiplexat ) de mai multe ori pe canale de comunicație comune împreună.
către alte semnale vocale aparținând altor utilizatori și în cele din urmă comutate sau direcționate
în rețeaua de transport . În special, la prima centrală telefonică, procedura de digitalizare prevede că
semnalul electric analogic este supus unei conversii analog-digitale și transformat într-o secvență
de biți prin codificare PCM . În special, având semnalul de voce umană cu o lățime de bandă brută
de aproximativ 4 kHz ( spectru de la 0 la 4 kHz), pentru teorema de eșantionare de Nyquist-Shannon
va fi necesar să eșantionăm acest semnal cu o frecvență de eșantionare de cel puțin două ori față de
frecvența maximă a semnalului, adică cu 8.000 de probe pe secundă. Deoarece fiecare eșantion în
timp va fi cuantificat în ordine și codificat cu un șir numeric egal cu un octet (8 biți), pentru
transportul eficient și fiabil al datelor vocale va fi necesar să existe un canal vocal cu o viteză de
transmisie de cel puțin 8.000 de eșantioane / s. * 8 biți = 64 kbit / s, ceea ce reprezintă de fapt rata de
biți tipică efectivă a canalului de telefonie.
Tipul de trafic referitor la canalul telefonic este, prin urmare, de tip CBR ( Constant Bit Rate ).
Ulterior codificării PCM în canalele centrale de la diferiți utilizatori sunt TDM în mod multiplexat pe
un canal de comunicație comun, adică cu o structură tipică a parcelei de durată totală egală cu 125
microsecunde și compusă în mod normal din 32 de sloturi de timp unde sunt atribuite mai multe
canale ( 30 atribuibile traficului utilizatorului și 2 pentru sincronizare / semnalizare, un total de 2.048
kbit / s) și în cele din urmă redirecționate către primul comutator al rețelei, adică către rețeaua de
transport și destinația finală.

10
3.4 SINCRONIZARE

Cadrul TDM în virtutea multiplexării TDM trebuie sincronizat constant sau intervalele de

timp trebuie aliniate cu sincronizarea dispozitivului de extracție a slotului de recepție și invers.
Pentru a obține această condiție, adică pentru a evita nealinierile, este necesar să adăugați informații
suplimentare în cadrul TDM, numite informații de sincronizare, într-un anumit interval de timp
dedicat fix, care, prin urmare, nu va transporta date utile ale utilizatorului, dar va efectua cele
menționate anterior. funcționalitate de sincronizare. În special, rețeaua va deduce pierderea
sincronizării în cazul în care semnalul asociat slotului relevant nu este conform cu cel așteptat
prestabilit (precis nealiniat) și în acest caz va intra în faza de căutare a alinierii / sincronizării
cadrelor până la verificarea condiției menționate anterior.

3.5 RAPORT

O altă serie de funcții pe care trebuie să le suporte rețeaua telefonică sunt funcțiile de
semnalizare , adică toate acele operațiuni necesare pentru stabilirea apelului telefonic înainte ca
acesta să fie deservit chiar de rețea și pentru eliminarea finală: aceste funcții pot fi împărțite pe rând
în semnalizare. între utilizator și panoul de control și semnalizarea între panourile de control. Când
receptorul telefonic este deconectat, este trimis un semnal de la terminal care informează unitatea de
control că intenționează să stabilească un apel. Panoul de control verifică disponibilitatea resurselor
de rețea necesare și răspunde expeditorului cu un semnal gratuit dacă rețeaua se declară disponibilă
în acel moment pentru a deservi clientul cu resursele sale sau ca linie ocupată dacă rețeaua este
temporar indisponibilă pentru deservire. client pentru orice congestie sau defecțiuni. În acest
moment, dacă utilizatorul este abilitat să apeleze, tastați numărul de telefon al utilizatorului
destinatar pentru a apela prin semnalele de toner ale tastaturii telefonice asociate în mod unic cu
numerele selectate pe care unitatea de control este capabilă să le recunoască fără neînțelegeri,
așteaptă stabilirea a circuitului fizic dedicat de-a lungul nodurilor rețelei până la destinatar prin
protocolul ST7 așa cum este cerut de comutarea circuitului și apoi redirecționarea semnalului de apel
prin intermediul unui semnal acustic special către destinatar care va răspunde în cele din urmă
stabilind astfel vocea comunicarea cu expeditorul.

11
3.6 REȚEAUA TELEFONICĂ

Rețeaua de telecomunicații utilizată pentru implementarea telefoniei se numește rețea de

telefonie . În ultimii ani, odată cu nașterea VoIP , au început să fie utilizate rețelele de
calculatoare bazate pe protocolul IP , adică rețelele dedicate inițial schimbului de date non-vocale,
pentru a implementa însăși telefonia, adesea folosită și pentru multe alte servicii în plus către acel
telefon (în primul rând rețeaua Internet ) cu avantajul, prin urmare, de a utiliza o singură rețea de
telecomunicații pentru servicii multiple. În prezent există o afirmare progresivă a VoIP. Din ce în ce
mai multe rețele de telecomunicații special concepute pentru telefonie sunt înlocuite de rețele de
calculatoare utilizate adesea pentru multe alte servicii în plus față de telefon, și cel mai probabil
viitorul telefoniei este în VoIP, pe lângă posibilitatea utilizării aceleiași rețele de telecomunicații.
servicii multiple, comutarea pachetelor utilizate în rețelele de calculatoare permite rețele de
telecomunicații mai eficiente decât cele bazate pe comutarea circuitelor utilizate inițial pentru
telefonie. La nivel de utilizator, situația actuală vede VoIP cot la cot cu tehnologiile tradiționale
legate de comutarea circuitelor cu un procent de utilizare foarte limitat comparativ cu acesta din
urmă, chiar dacă este în continuă creștere. VoIP, pe de altă parte, este utilizat pe scară largă de
operatorii de telefonie care dețin rețeaua telefonică generală în principalele secțiuni naționale și
internaționale ale acestei rețele. Pentru un apel telefonic la distanță medie sau lungă pe rețeaua
telefonică generală, prin urmare, există și astăzi o mare probabilitate ca VoIP să fie utilizat pentru o
mare parte a acestei rețele.

3.7 REȚEA DE TELEFONIE PUBLICĂ ȘI TELEFONIE PRIVATĂ

Există atât rețele telefonice private, concepute pentru a deservi un grup restrâns de utilizatori,
cât și rețele publice de telefonie, create în schimb pentru a deservi întreaga populație și, prin urmare,
în continuă expansiune. Rețelele publice de telefonie, inițial neconectate între ele, sunt acum toate
conectate între ele și constituie ceea ce se numește rețeaua telefonică generală , cea mai mare rețea
telefonică existentă, răspândită pe întregul glob și capabilă să comunice oameni din toate națiunile
din lume. Adesea, însă, chiar și rețelele de telefonie private sunt conectate la rețeaua telefonică
generală la grupul de utilizatori pentru care au fost concepute pentru a comunica și cu restul lumii
prin intermediul rețelei telefonice generale.

3.8 SISTEME CELULARE

Telefoanele mobile primesc și trimit semnale radio cu orice număr de stații de bază dotate
cu antene. Aceste sunt de obicei montate pe un turn, stâlp sau clădire, situate în zone populate, apoi
conectate la o rețea de comunicație cablată și la un sistem de comutare. Telefoanele au o putere
redusă  care transmite voce și date către cele mai apropiate site-uri de celule, în mod normal, nu mai
mult de 8 până la 13 km (aproximativ 5 până la 8 mile) distanță. În zonele scăzute  poate fi folosit,
care utilizează un câștig mare pe distanță mare sau  pentru a comunica cu un turn de celule mult în
afara intervalului normal și cu un repetor pentru a retransmite pe o mică antenă locală cu rază scurtă
de acțiune care permite oricărui telefon mobil de câțiva metri să funcționeze corec

12
3.9 SISTEM DE TELECOMUNICAȚII

Sistemul de telecomunicații necesar pentru implementarea telefoniei este compus din următoarele
elemente:

 telefon ;
 dispozitiv de sunet automat;
 mediu de transmisie .
Telefonul este dispozitivul pe care oamenii trebuie să îl folosească pentru comunicarea sunetului live
sau pentru a interacționa cu un dispozitiv sonor automat. Transformă sunetul în semnal electric și
semnalul electric în sunet. De fapt, pentru a fi transmis la distanță, sunetul este transformat
sau transdus într-un semnal electric.
Dispozitivul de sunet automat efectuează automat anumite funcții de sunet. De exemplu, robotul
telefonic, un dispozitiv care se încadrează în această categorie, vă permite să lăsați un mesaj
utilizatorului care nu poate sau nu vrea să răspundă la un apel.
Mediul de transmisie este mijlocul prin care se deplasează semnalele electrice reprezentând sunetul.
Mediul de transmisie conectează apoi telefoanele între ele și, eventual, telefoanele și dispozitivele de
sunet automate, dacă acestea sunt prezente.
Telefonia este utilizată în mod normal pentru a comunica cu persoane situate în mai mult de două
puncte geografice diferite. Prin urmare, instalația de telecomunicații își asumă structura particulară a
unei rețele de telecomunicații prin aceea că rețeaua de telecomunicații optimizează infrastructurile de
telecomunicații necesare pentru astfel de comunicații. Alternativa, adică crearea unui sistem de
telecomunicații separat pentru orice posibilă comunicare diferită între punctele geografice în cauză,
ar implica de fapt un număr mai mare de infrastructuri de telecomunicații (scopul rețelelor de
telecomunicații este de fapt optimizarea infrastructurilor de telecomunicații).
Dacă este implementată o rețea de telecomunicații, sistemul de telecomunicații are un al treilea
element:

 centrala telefonica .
Reprezintă așa-numitul nod al rețelei de telecomunicații: în centrala telefonică, semnalele electrice
sunt direcționate către calea cea mai adecvată a rețelei de telecomunicații ( comutare ).

13
IV. IMPACTUL ASUPRA UMANITĂȚII

4.0 TRAFIC

Întrucât lumea funcționează rapid către rețelele 3G și 4G, traficul mobil prin video se îndreaptă spre
mare. Se așteaptă ca, până la sfârșitul anului 2018, traficul global să atingă o rată anuală de 190 de
exabiți / an. Acesta este rezultatul trecerii oamenilor la smartphone-uri. Se anticipează până în 2018,
traficul mobil va ajunge cu 10 miliarde de conexiuni, cu 94% trafic provenit de pe smartphone-uri,
laptopuri și tablete. De asemenea, 69% din traficul mobil de la videoclipuri, deoarece avem ecrane de
înaltă definiție disponibile în telefoanele inteligente și 176,9 dispozitive purtabile pentru a fi utilizate.
Se pare că 4G va domina traficul cu 51% din totalul datelor mobile până în 2018.

4.1 SĂNĂTATEA UMANĂ

De la introducerea telefoanelor mobile, au fost ridicate îngrijorări (atât științifice, cât și

publice) cu privire la potențialele efecte asupra sănătății generate de utilizarea regulată. Dar până în
2008, telefoanele mobile americane au transmis și au primit mai multe mesaje text decât apeluri
telefonice. Numeroase studii nu au raportat nicio relație semnificativă între utilizarea telefonului
mobil și sănătate, dar efectul utilizării telefonului mobil asupra sănătății continuă să fie un domeniu
de interes public.De exemplu, la cererea unora dintre clienții lor, Verizon au creat controale de
utilizare care deservesc și pot opri telefoanele, astfel încât copiii să poată dormi puțin. Au existat, de
asemenea, încercări de a limita utilizarea de către persoanele care operează trenuri sau automobile în
mișcare, autocare atunci când scriu potențialilor jucători din echipele lor și publicului
cinematografic. Printr-o măsură, aproape 40% dintre șoferii de automobile cu vârsta cuprinsă între
16 și 30 de ani trimit mesaje în timp ce conduc, iar pe de altă parte, 40% dintre adolescenți au spus
că pot scrie cu ochii legați. Au fost efectuate 18 studii privind legătura dintre telefoanele mobile și
cancerul cerebral; O revizuire a acestor studii a constatat că utilizarea telefonului mobil de 10 ani sau
mai mult „oferă un model consistent al unui risc crescut de neurom acustic și gliom”. Tumorile se
găsesc mai ales pe partea laterală a capului cu care telefonul mobil este în contact. În iulie 2008,
Dr. Ronald Herberman, director al Universitatea din Pittsburgh Cancer Institute, a avertizat despre
radiațiile de pe telefoanele mobile. El a afirmat că nu există nicio dovadă definitivă a legăturii dintre
telefoanele mobile și tumorile cerebrale, dar au existat suficiente studii pentru ca utilizarea
telefoanelor mobile să fie redusă ca măsură de precauție. Pentru a reduce cantitatea de radiații
absorbite, se pot utiliza dispositive, mâini libere sau textul poate completa apelurile. Apelurile ar
putea fi, de asemenea, scurtate sau pot limita utilizarea telefonului mobil în zonele rurale. Radiațiile
sunt mai mari în zonele situate departe de turnurile de telefonie mobilă.

14
4.2 COMPORTAMENT UMAN

Având în vedere nivelurile ridicate de penetrare a serviciilor de telefonie mobilă în societate,

este un mijloc cheie pentru oameni de a comunica între ei caracteristica a generat subcultură în
rândul utilizatorilor mai tineri. În decembrie 1993, primul mesaj SMS de la o persoană la alta a fost
transmis în Finlanda. În prezent, textul este cel mai utilizat serviciu de date; 1,8 miliarde de
utilizatori au generat venituri de 80 de miliarde de dolari în 2006. Multe telefoane oferă Mesagerie
instanta servicii pentru mesaje text simple și ușoare. Telefoanele mobile au servicii de internet ,
oferind mesaje text prin e-mail în Japonia, Coreea de Sud, China și India. Majoritatea accesului la
internet mobil este mult diferit de accesul la computer, oferind alerte, date meteo, e-mail, motoare de
căutare, mesaje instantanee și descărcare de jocuri și muzică; majoritatea accesului la internet mobil
este grăbit și scurt. Deoarece telefoanele mobile sunt adesea utilizate public, normele sociale s-au
dovedit a juca un rol major în utilizarea telefoanelor mobile. În plus, telefonul mobil poate fi o
modă decorate la comandă pentru a reflecta personalitatea proprietarului și pot face parte din
identitatea lor de sine. Acest aspect al activității de telefonie mobilă este, în sine, o industrie, de
ex. ton de apel vânzările s-au ridicat la 3,5 miliarde de dolari în 2005.

4.3 IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI

La fel ca toate structurile înalte, catargele antenelor celulare reprezintă un pericol pentru aeronavele
cu zbor scăzut. Turnuri peste o anumită înălțime sau turnuri care sunt aproape de aeroporturi
sau heliporturi în mod normal li se cere să aibă lumini de avertizare. Au fost raportate ca luminile de
avertizare de pe catargele celulare, turnurile TV și alte structuri înalte pot atrage și confunda păsările.
Autoritățile americane estimează că milioane de păsări sunt ucise în apropierea turnurilor de
comunicații din țară în fiecare an.Unele turnuri de antene celulare au fost camuflate pentru a le face
mai puțin evidente la orizont și pentru a le face să arate mai mult ca un copac.

Un exemplu al modului în care telefoanele mobile și rețelele mobile au fost uneori percepute ca o
amenințare este afirmația larg raportată și ulterior discreditată conform căreia catargele telefoanelor
mobile sunt asociate cu Tulburarea colapsului coloniei (CCD) care a redus numărul stupilor de albine
cu până la 75% în multe zone, în special în apropierea orașelor din SUA. Ziarul Independent a citat
un studiu științific susținând că acesta oferă dovezi pentru teoria conform căreia stâlpii telefonului
mobil sunteți o cauză majoră în prăbușirea populațiilor de albine, cu experimente controlate care
demonstrează un efect rapid și catastrofal asupra stupilor individuali de lângă catargi.[56]Telefoanele
mobile nu au fost, de fapt, acoperite în studiu, iar cercetătorii inițiali au respins, în mod categoric,
orice legătură între cercetările lor, telefoanele mobile și CCD, indicând în mod specific că articolul
Independent le-a interpretat greșit rezultatele și a creat „o poveste de groază”. În timp ce reclamația
inițială a prejudiciului adus albinelor a fost raportată pe scară largă, corecțiile poveștii au fost
aproape inexistente în mass-media.

15
 Există mai mult de 500 de milioane de telefoane mobile folosite în SUA care stau pe rafturi sau în
depozitele de deșeuri, și se estimează că peste 125 de milioane vor fi aruncate numai în acest
an. Problema crește cu o rată de peste două milioane de telefoane pe săptămână, introducând zilnic
tone de deșeuri toxice în gropile de gunoi. Mai multe companii oferă cumpărarea și reciclarea
telefoanelor mobile de la utilizatori. În Statele Unite, multe telefoane mobile nedorite, dar care
funcționează, sunt donate adăposturilor pentru femei pentru a permite comunicarea de urgență.

V. DOMENIILE DE UTILIZARE

5.0 UTILIZARE DE CĂTRE ȘOFERI

Utilizarea telefoanelor mobile de către persoanele care conduc șoferii a devenit din ce în ce mai
frecventă, de exemplu ca parte a slujbei lor, ca în cazul șoferilor de livrare care sună la un client sau
social, ca și pentru navetiștii care discută cu un prieten. În timp ce mulți șoferi au acceptat
comoditatea utilizării telefonului mobil în timp ce conduceau, unele jurisdicții au făcut practica
împotriva legii, cum ar fi Australia, provinciile canadiene din British Columbia, Quebec,
Ontario, Nova Scotia, și Newfoundland și Labrador precum și Regatul Unit, constând dintr-un sistem
de toleranță zero operat în Scoția și un sistem de avertizare operat în Anglia, Țara Galilor, și Irlanda
de Nord. Oficialii din aceste jurisdicții susțin că utilizarea unui telefon mobil în timp ce conduceți
este un impediment pentru funcționarea vehiculului, care poate crește riscul de accidente rutiere.

Studiile au descoperit foarte diferite riscuri relative (RR). Două studii separate folosind analiza de
caz-crossover fiecare calculat RR la 4, în timp ce un epidemiologic studiu de cohorta a constatat RR,
când a fost ajustat pentru expunerea la riscul de accident, de 1,11 la bărbați și 1,21 la femei.[46]

Un studiu de simulare din Universitatea din Utah Profesorul David Strayer a comparat șoferii cu

un conținut de alcool în sânge de 0,08% pentru cei care conversau pe un telefon mobil și, după ce au
controlat dificultățile de conducere și timpul în sarcină, studiul a concluzionat că șoferii de telefoane
mobile au prezentat o deficiență mai mare decât șoferii intoxicați. Metaanaliza de către
The Asociația Canadiană a Automobilelor si Universitatea din Illinois  a constatat că timpul de
răspuns în timpul utilizării atât a telefoanelor manuale, cât și a telefoanelor manuale a fost de
aproximativ 0,5 abateri standard mai mare decât conducerea normală (de exemplu, un șofer mediu,
în timp ce vorbește la telefonul mobil, are timpi de răspuns ai unui șofer în aproximativ percentila
40).

16
5.1 UTILIZAREA PE AVIOANE

Începând din 2007, mai multe companii aeriene experimentează cu stațiile de bază și sistemele de
antene instalate pe avion, permițând conexiunii de mică putere, cu rază scurtă de acțiune, a oricărui
telefon de la bord să rămână conectate la stația de bază a aeronavei. Astfel, ei nu vor încerca
conectarea la stațiile de bază la sol ca în timpul decolării și aterizării. În același timp, companiile
aeriene pot oferi servicii telefonice pasagerilor care călătoresc fie ca servicii complete de voce și
date, fie inițial doar ca mesaje text SMS și servicii similare. Compania aeriană
australiană Qantas este prima companie aeriană care a executat un avion de testare în această
configurație în toamna anului 2007. Emiratele a anunțat planuri pentru a permite utilizarea limitată a
telefonului mobil pe unele zboruri. Cu toate acestea, în trecut, companiile aeriene comerciale au
împiedicat utilizarea telefoanelor mobile și a laptopurilor, datorită afirmației că frecvențele emise de
aceste dispozitive pot perturba contactul undelor radio ale avionului.

La 20 martie 2008, un zbor Emirates a fost pentru prima dată când au fost permise apeluri vocale în
zbor pe zborurile companiilor aeriene comerciale. Descoperirea a venit după ce Agenția Europeană
de Siguranță a Aviației (EASA) și Autoritatea Generală de Aviație Civilă (GCAA) din Emiratele
Arabe Unite au acordat aprobarea deplină pentru utilizarea sistemului AeroMobile pe Emirates.
Pasagerii au putut să efectueze și să primească apeluri vocale, precum și să folosească mesaje text.
Sistemul a intrat automat în funcțiune pe măsură ce Airbus A340-300 a atins altitudinea de croazieră.
Pasagerii care doreau să folosească serviciul au primit un mesaj text care îi întâmpina în sistemul
AeroMobile când au pornit pentru prima dată telefonul. Aprobarea de către EASA a stabilit că
telefoanele GSM sunt sigure de utilizat pe avioane, deoarece sistemul AeroMobile nu necesită
modificarea componentelor aeronavelor considerate „sensibile” și nici nu necesită utilizarea
telefoanelor modificate.

În orice caz, există neconcordanțe între practicile permise de diferite companii aeriene și chiar de pe
aceeași companie aeriană în diferite țări. De exemplu, Linii aeriene Delta pot permite utilizarea
telefoanelor mobile imediat după aterizarea pe un zbor intern în SUA, în timp ce acestea pot declara
„nu până când ușile sunt deschise” pe un zbor internațional care ajunge în Olanda. În aprilie 2007
SUA Comisia Federală de Comunicații interzicerea oficială a utilizării telefoanelor mobile de către
pasageri în timpul unui zbor.

Într-un mod similar, semnele sunt puse în multe țări, cum ar fi Canada, Marea Britanie și SUA,
la benzinării interzicerea utilizării telefoanelor mobile, din cauza unor posibile probleme de
siguranță. Cu toate acestea, este puțin probabil ca utilizarea telefonului mobil să poată provoca
probleme, și de fapt „angajații benzinăriei au răspândit ei înșiși zvonul despre presupuse incidente”.

17
VI. AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE FOLOSIRII TELEFONULUI
MOBIL

6.0 AVANTAJELE FOLOSIRII TELEFONULUI MOBIL

Telefoanele mobile iti ofera o optiune pe care o poti utiliza atunci cand ai nevoie de ajutor.

Inainte de raspandirea in masa a telefoanelor mobile, singura cale prin care puteai apela la serviciile
de urgenta era de la un telefon fix sau un telefon auto.

In prezent, orice telefon mobil poate apela linia de urgenta fara a fi nevoie sa deblochezi dispozitivul.

Stiai ca: 40% dintre propietarii de telefoane mobile spun ca acestea au contribuit la
gestionarea unei situatii de urgenta!

Aceste dispozitive ne permit sa preluam rapid informatiile de care avem nevoie. Aceste dispozitive
devenind camerele noastre foto, ceasurile de alarma si multe altele, toate intr-un singur pachet.

Pe langa cele doua avantaje ale telefoniei mobile, aceasta mai are cateva beneficii pe care iti propun
sa le citesti in continuare.

Acest nivel de acces la informatii prin intermediul telefoanelor mobile, ne permite sa fim mai
productivi, datorita faptului ca ne petrecem mai putin timp incercand sa ne reamintim ceva sau sa
gasim anumite informatii prin diferite metode.

Un alt aspect pozitiv al telefoanelor mobile este reprezentat de capacitatea acestora de a ne scapa de
plictiseala prin accesul care ni-l ofera la toate tipurile de continut disponibile pe Internet.

Multe smartphone-uri (denumirea actuala) dispun de suficienta memorie si spatiu de stocare pentru a
pastra foarte multe aplicatii, jocuri, fotografii si continut video. 42% dintre propRietarii unui
smartphone au declarat ca isi folosesc dispozitiviul pentru alungarea plictiselii.

Dezvoltarea continua a tehnologiei utilizata de telefoanele mobile a facut posibila si partajarea de

informatii in timp real, indiferent de tara sau orasul in care noi si persoana cu care comunicam ne
aflam.

Avantajele telefonului is multe, insa mai important este modul in care fiecare dintre noi il utilizam in
viata noastra de zi cu zi.

18
6.1 DEZAVANTAJELE FOLOSIRII TELEFONULUI MOBIL

Chiar daca reusesc sa ne faca viata mai usoara, telefoanele mobile creeaza si o distragere
semnificativa.

Foarte multi soferi utilizeaza telefonul mobil in timp ce conduc si cifrele accidentelor rutiere cauzate
de acest dispozitiv dovedesc clar acest lucru la nivel international.

In acelasi timp, este important sa luam in calcul ca dezavantaj si faptul ca noile telefoane mobile pot
fi foarte scumpe si de cele mai multe ori, acestea nu-si justifica pretul mare.

Ultimele modele de iPhone au preturi care depasesc si 2 mii de euro, astfel incat chiar si achizitionat
pe baza de abonament, respectivul telefon iti va genera o datorie pe care trebuie sa o achiti lunar timp
de 3 ani.

Utilizarea telefoanelor mobile creeaza niveluri mari de deseuri electronice. Un utilizator mediu de
telefon mobil isi va inlocui smartphone-ul odata la 2 – 3 ani sau chiar odata la 12 luni.

Multe dintre componentele tehnologiei moderne sunt toxice pentru mediu si nimeni nu ia in
considerare acest aspect atunci cand isi achizitioneaza telefoanele mobile.

De asemenea, aceste dispozitive magice is conectate de specialisti si cu problemele de sanatate sau

irosirea resurselor financiare.

6.2 CONCLUZII DESPRE TELEFONUL MOBIL

Avantajele si dezavantajele telefoanelor mobile ne arata a avea mai multe modalitati de a comunica
cu altii poate fi o resursa excelenta. Putem apela sau trimite un mesaj text in orice moment din zi sau
din noapte, sa accesam Internetul si chiar sa devoltam afaceri online cu ajutorul smartphone-ului din
dotare. Toate acestea fiind spuse, modul in care fiecare dintre noi utilizam telefoanele mobile in viata
noastra conteaza atat pentru ca-i poate afecta pe cei din jur si chiar mediul inconjurator.

Daca este utilizat cu intelepciune, un telefon mobil poate fi unul dintre cele mai bune gadgeturi. Il
poti utiliza pentru activitati profitabile sau doar pentru divertisment, alegerea este a ta!

Insa, nu te lasa descurajat de dezavantajele telefoanelor mobile si nu uita – achizitioneaza un telefon

mobil (smartphone) pe care ti-l permiti sa-l cumperi de doua ori intr-o luna si fara nicio rata sau pe
baza de abonament.De mentionat: utilizarea telefonului mobil in mod responsabil ne revine noua,
utilizatorilor.

19
BIBLIOGRAFIA

 https://ilovesamsung.ro/stiri/materiale-smartphone/
 http://staff.etc.tuiasi.ro/bogdani/Mobile/ComunicatiiMobile.pdf
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_telefonului_mobil
 https://stoianciprian.blog/avantajele-si-dezavantajele-telefonului-mobil/
 https://koaha.org/wiki/Telefonia
 https://wikicro.icu/wiki/Cell_site
 https://wikicro.icu/wiki/mobile_telephony#Impact_on_society

20