Padurea Spanzuratilor

"Padurea spanzuratilor" de Liviu Rebreanu are in centrul sau pe Apostol Bologa- personajul
principal al romanului. Publicata in anul 1922, opera lui Rebreanu apartine genului epic, este ca
specie un roman modern, psihologic, iar tema acesteia o constituie conditia tragica a unui tanar
intelectual, in timpul Primului Razboi Mondial.

Apostol Bologa intruchipeaza un tip uman- al intelectualului: student al Facultatii de Filosofie de

la Budapesta, iar apoi, inrolandu-se in razboi, devine ofiter in armata austro-ungara. Autorul
foloseste o gama diversa de mijloace de caracterizare pentru a-si construi personajul. Din randul
mijloacelor traditionale, caracterizarea indirecta prin relatia cu celelalte personaje ocupa un loc
important in conturarea portretului moral al eroului. Astfel, prin relatia cu tatal sau, precum si cu
Klapka, Constantin Boteanu, Gross, Varga si Cervenco, Apostol Bologa este cunoscut din exterior.

In primul rand, personaj cu convingeri ferme, dobandite prin invatatura morala primita de la
tatal sau, Iosif Bologa, Apostol are ca deviza cuvintele parintelui: "Ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu
uiti niciodata ca esti roman", devenirea fiindu-i calauzita de idea datoriei.

Desi initial, relatia dintre tata si fiu era tensionata, micul Apostol, neintelegand rostul tatalui si
simtind prezenta lui in casa precum o tulburare a echilibrului dintre mama si fiu, odata cu
maturizarea lui, vine si respectul cuvenit parintelui. Devenind intelegator, Apostol nu pune la indoiala
cuvintele tatalui si nu se opune sentimentului de patriotism insuflat de acesta. Asadar, cunoscutul
luptator memorandist, Iosif Bologa, devine modelul etic pentru insusi fiul sau.

Apoi, relatia dintre Apostol Bologa si Klapka evidentiaza caracteristicile prieteniei: sinceritatea,
increderea in celalalt, ajutorul in cea mai dificila situatie. Desi, de cele mai multe ori, Apostol il
combate pe Klapka, atitudinea si vorbele locotenentului duc la conversiunea eroului.

Pe urma, avand in vedere relatia dintre protagonist si preotul Constantin Boteanu, aceasta se
dovedeste a fi mai mult decat o relatie de tip enorias- duhovnic. Astfel, Apostol nu merge la preotul
Boteanu doar pentru a se spovedi, ci pentru a-i dezvalui tainele sale precum unui prieten. Din aceasta
relatie reiese dragostea eroului pentru semeni, precum si increderea in convingerile sale.

In continuare, in ceea ce il priveste pe locotenentul Gross, este evidenta asemanarea acestuia

cu Apostol. Personajul oglinda- Gross- nutreste aceleasi sentimente de patriotism precum
protagonistul, si amandoi au certitudinea ca armata austro- ungara nu mai are nimic omenesc.

Mai apoi, protagonistul se afla intr-o relatie tensionata cu locotenentul Varga. Apostol, avand
"un suflet deschis si leal", s-a imprietenit cu locotenentul de husari, desi i s-a parut "gol si fudul". Insa
contradictiile dintre ei si-au lasat amprentele, cei doi devenind adversari. Mai mult de atat, Varga,
stiind de intentiile lui Apostol de a dezerta , va fi cel care il va prinde si il va preda Curtii Martiale.

Nu in ultimul rand, in ceea ce il priveste pe capitanul Cervenco, acesta este o voce a constiintei
lui Apostol, o treapta necesara devenirii lui. Cervenco predica necesitatea suferintei si comunitatea
iubirii. Precum un erou umanitar, Cervenco, "extrem de constiincios in serviciu", dar fara a se atinge
de vreo arma, va fi cel care va trezi in Apostol dispretul fata de moarte.
 In concluzie, Apostol Bologa, personaj viu, complex, cu slabiciuni omenesti, este strivit in cele
din urma, de macanismul bine pus la punct al unei realitati necrutatoare. In relatie cu tatal sau-
modelul etic-, Klapka- prietenul confident-, preotul Constantin Boteanu- duhovnicul si prietenul-,
Gross- personajul oglinda-, Varga- personajul adversar-, precum si cu Cervenco- eroul umanitar-,
protagonistul oscileaza intre diferite concepte de viata, toate aceste personaje avand o influenta
asupra lui.

Romanul “Padurea spanzuratilor” a aparut in 1922 si este un roman realist, psihologic. Continuatorii
acestui gen de roman sunt Camil Petrescu si Hortensia Papadat-Bengescu. Impreuna cu Liviu
Rebreanu, ei sunt de acord cu literatura trebuie sa exprime adevarul. b7f20fh

In intampinarea romanului se situeaza nuvelele “Catastrofa”, “Itic”, “Strul dezertor” si “Hora mortii”.
Nuvela “Catastrofa” prezinta eroul, pe David Pop, care-l prefigureaza pe Apostol Bologa.

Tema romanului este in general cea a razboiului, dar la modul concret este conditia tragica a
intelectualului ardelean pus in situatia de a lupta, sub steagul austro-ungar, impotriva poporului sau.

Romanul “Padurea spanzuratilor” s-a nascut, dupa marturisirea autorului insusi, ca o eliberare de sub
povara amintirii fratelui sau Emil, ofiter in armata austro-ungara, condamnat la moarte pentru
dezertare si spanzurat. Un alt element care sta la baza romanului este fotografia unei paduri de
spanzurati, in dosul frontului austriac dinspre Italia.

Romanul este alcatuit din patru carti, fiecare carte avand 11 capitole, cu exceptia cartii a patra care
are doar 8 capitole. Aici simbolul simetriei este spanzuratoarea, a carei imagine deschide si inchide
romanul (la inceput este spanzurat cehul Svoboda, iar la sfarsit Bologa).

Si in acest roman exista doua planuri distincte care evolueaza paralel. Astfel, autorul surprinde in
prim plan universul de taina si lumina al lui Apostol Bologa pe care-l proiecteaza pe fundalul
razboiului specific spatiului si timpului in care se petrece actiunea cartii.

Subiectul romanului

Primele pagini ale romanului ne introduc in atmosfera cenusie a unei toamne din timpul primului
razboi mondial. Imaginea spanzuratorii stapaneste intregul spatiu. In acest moment cunoastem pe
Apostol Bologa -; protagonistul romanului. Ca membru al Curtii Martiale, el a facut parte din
completul de judecata care a condamnat la moarte prin spanzuratoare pe sublocotenentul ceh
Svoboda, pentru ca incercase sa treaca frontul la inamic. Convins ca si-a facut datoria fata de stat,
Bologa supravegheaza cu severitate executia.

Dar in curand intunericul care s-a lasat peste sat si peste sufletul sau se intindea ca o mustrare.
Apostol Bologa incepe sa-si dea seaman ca a fost martorul implicat al executarii unui om. Momentul
crucial in desfasurarea conflictului este prezenta obsedanta a privirii, a ochilor lui Svoboda care-i
sfasie treptat constiinta si-i ravaseste sufletul. Eroul intra de acum intr-o criza de constiiinta.

Paginile urmatoare care prezinta viata lui Bologa pana la inrolarea in armata constituie un popas
eliberator. Sunt prezentate date despre familie ce pot constitui argumente in devenirea eroului. Tatal
sau, Iosif Bologa, avocat, a fost cel mai tanar condamnat in procesul Memorandumului. Apostol a
crescut in armosfera severa a supunerii fata de dogmele religioase, asa cum i s-a impus de catre
mama sa, ramasa multi ani singura si cu raspundere pentru educatia copilului. Sosirea din inchisoare
a tatalui sau si desele controverse avute cu el au determinat schimbari de atitudini in viata lui Apostol
Bologa.

Clasele primare le-a facut acasa, apoi cursurile secundare la Nasaud. A refuzat sa urmeze carierea
preoteasca fiind hotarat sa imbratiseze filosofia. A urmat apoi Universitatea din Budapesta, invatand
in cateva luni ungureste si nemteste. Intors in vacanta la Parva, a cunoscut-o pe Marta, fiica
avocatului Domsa. Se logodeste cu Marta, dar in curand se va inrola in armata, mai mult din dorinta
de a-i demonstra logodnicei sale ca este capabil de fapte vitejesti, asemenea locotenentului ungur cu
care Marta incepuse sa cocheteze.

Imaginea spanzuratorii si ochii condamnatului Svoboda, precum si cuvintele tatalui sau: “Ca barbat
sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman!”, au generat criza de constiinta a lui Apostol
Bologa.

Cand afla ca regimentul sau trece in Ardeal incearca sa obtina incuviintarea de a nu participa la
aceasta misiune. Discutia cu Klapka dezvaluie dorinta nestramutata a lui Bologa de a dezerta in cazul
in care nu i se accepta rugamintea de a nu lupta pe frontul romanesc. Dupa atacul in care Apostol a
distrus reflectorul rusesc, se ivi speranta ca i se va accepta dorinta de a nu lupta impotriva fratilor
romani. Refuzat de generalul Karg, Bologa se hotaraste sa dezerteze la muscali.

In noaptea aceea, insa, tunurile rusesti s-au napustit asupra artileriei si incercarea de a dezerta pe
frontul rusesc esueaza. Ranit in aceasta confruntare, Bologa va fi spitalizat o perioada indelungata. Se
intoarce acasa si rupe logodna cu Marta. Revenit pe front, lucreaza un timp in biroul coloanei de
munitii, gazduit in casa groparului Vidor. Acum Bologa va cunoaste revelatia iubirii pentru Ilona, fiica
groparului Vidor, si se va logodi cu ea.

In momentul in care este numit in juriul Curtii Matiale pentru a judeca tarani romani invinuiti de
fraternizare cu inamicul, Bologa dezerteaza fara a-si lua masuri de aparare. Este prins de Varga si
predat Tribunalului Militar. Acest moment reprezinta punctul culminant al evolutiei conflictului in
roman. Deznodamantul romanului cade ca o lovitura de teatru. Apostol Bologa refuza apararea
capitanului Klapka si este condamnat la moarte prin spanzuratoare. El moare ca un erou,
intruchipand puterea de sacrificiu pentru cauza nobila a neamului sau.

Apostol Bologa -; caracterizare

Apostol Bologa reprezinta o intreaga clasa de intelectuali care sunt siliti sa lupte impotriva fratilor de
sange.

Eroul romanului este omul care gandeste si vrea sa ia deciziile singur, asa cum ii dicteaza constiinta.
Un rol important in caracterizarea lui il detine monologul prin intermediul caruia aflam gandurile,
framantarile, chinurile personajului.

Apostol Bologa este fiul avocatului memorandist Iosif Bologa (condamnat la doi ani de inchisoare) din
oraselul transilvanean Parva. Crescut intr-o atmosfera excesiv de religioasa de mama sa, la sase ani
are viziunea divinitatii in biserica. Fire sensibila, aflat la cursurile liceului din Nasaud, se simte parasit
si strain. Isi gaseste echilibrul interior vazand pe peretele odaitei o icoana cu Isus Hristos rastignit pe
cruce. Moartea neasteptata a tatalui sau declanseaza prima criza de constiinta si atunci crede ca s-a
pierdut rostul in lume si totdata a inceput sa nu mai creada in Dumnezeu.

Refuzand sa urmeze carierea preoteasca, dupa indrumarile mamei sale, el se inscrie la Facultatea de
Filosofie din Budapesta unde incearca sa-si construiasa primele conceptii despre viata si lume: “omul
singur nu e cu nimic mai mult decat un vierme… Numai colectivitatera organizata devine o forta
constructiva… Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile.”. In toate cazurile nu era inclus si razboiul,
dar in discutiile cu Alexandru Palagiesu credea ca si razboiul are rostul lui, il face pe om sa cunoasca
pretul vietii.

Din orgoliu, ambitie si gelozie se va inrola voluntar pe front pentru a dovedi Martei (tanara cu care se
logodise) ca este capabil de fapte vitejesti asemeni locotenentului ungur cu care Marta incepuse se
cocheteze.

Exista in roman si un portret fizic al lui Apostol Bologa: la 20 de ani era “inaltut, foarte zvelt, cu o
frunte alba foarte framantata, cu parul castaniu lung, si dat pe spate”.

In doi ani de front a fost ranit de doua ori, decorat de trei ori, inaintat la gradul de locotenent.
Traieste o noua experienta, razboiul, si descopera un nou crez moral: “numai razboiul a adevaratul
generator de energii”.

Ajunge la Curtea Martiala unde este de acord cu spanzurarea sublocotenentului Svoboda. Dupa
executarea condamnatului apar remuscarile si isi da seama ca actionase conform legilor si nu
conform constiintei sale. Aceasta reprezinta cel de-al doilea moment de criza, criza care ii va trezi
constiinta nationala.

Vestea adusa de Klapka ca vor trece pe frontul romanesc, in Transilvania, il tulbura enorm.
Doborarea reflectorului rusesc nu-l salveaza de trimiterea pe frontul romanesc. Dorind sa evadeze la
muscali, el este ranit si dupa ce-si revine pleaca impreuna cu regimentul in Transilvania.

Aflandu-se in concediu la Parva, el trece si printr-o criza de misticism cand il regaseste pe Dumnezeu.

Iubirea pentru Marta este inlocuita cu iubirea pentru Ilona, fiica groparului Paul Vidor.

Dar, pe langa trecerea pe frontul romanesc, un alt eveniment hotarator pentru destinul personajului
este numirea pentru a doua oara ca judecator la Curtea Martiala, cand trebuia sa participe la
condamndarea unor civili romani.

Incercarea de dezertare il duce la un destin similar cu cel al lui Svoboda: condamnarea prin
spanzuratoare.

Conflictul sau interior se rezolva prin sentimentul iubirii universale. In numele iubirii de oameni,
Apostol isi va gasi fericirea in ispasirea prin suferinta. El se simte inaltat, de aceea refuza sprijinul lui
Klapka, camaradul sau.

Bologa este un personaj complex, cu o viata interioara bogata, deformata de intrebari, indoieli,
elanuri, caderi. Dialogul si monologul personajului arata o constiinta treaza, un intelectual avand
explicatii logice despre bine si adevar, mereu in cautare de certitudini, dar si o capacitate de
autoiluzionare si de traire aproape hipnotica, de somnambul a perioadei finale.
Apostol Bologa este un inadaptat superior. El cauta, staruitor, echilibrul sau individual. Prin destinul
sau tragic sugereaza absurditatea razboiului, iar caderea sa in momentul in care “luceafarul” vestea
“rasaritul soarelui” devine expresia simbolica a proiectiei in eternitate a idealului pentru care s-a
jertfit.

Elemente de arta literara

Romanul “Padurea spanzuratilor” este alcatuit din patru parti, aceasta fiind o cifra simbolica.
Actiunile personajelor sunt motivate. Apostol Bologa este un personaj viabil care se afla intr-o
situatie limita, dar comportamentul sau e justificat. Povestirea romanului urmeaza o linie
ascendenta.

Simbolistica romanului e bogata, unele elemente-simbol devenind latimotive: spanzuratoarea,

privirea, lumina si altele precum timpul, vantul, ceata. Tehnica simbolului asigura unitatea actiunii si
a evolutiei in spirala a constiintei lui Bologa.

Exista o adevarata obsesie a luminii si a albului. In ceea ce prinveste lumina, ea semnifica credinta.
Speranta, viata, cunoastere, adevar, luciditate, dar in roman semnifica lumina din ochii spanzuratilor
(din ochii lui Bologa privind catre rasaritul luceafarului), lumina reflectorului pe care Bologa l-a
doborat pentru a obtine o mutare pe un alt front (moment in care incepe intunecarea personajului),
cat priveste albul, acesta reprezinta lucirea ochilor lui Svoboda, lumina reflectorului, a luceafarului,
culaorea hartiei de scris a lui Bologa inainte de spanzuratoare, fruntea lui Bologa. Emotiile,
framantarile, epuizarile provoaca culoarea alba a obrajilor.

Stilul e anticalofil, lipsit de podoabe stilistice. Autorul opteaza pentru scrisul cu notatii aproape de
realitate, iar cuvintele sunt folosite cu sens propriu.

Comparatia este des utilizata in roman. Termenii cu care se face comparatie sunt obiecte de
impungere (cutit), obiecte de lovire (bolovan), obiecte de detentie (pusca, lant), obiecte de taiere
(fierastrau), fenomeme torturante.

Citite izolat frazele sunt comparate cu apa marii, iar citite in ansamblu sunt tulburi, au urletul marii.

Prin romanul “Padurea spanzuratilor” Rebreanu deschide drumul romanului realist de analiza
psihologica, creand prototipul intelectualului menit sa sintetizeze idealurile unei generatii