EGALITATEA ARMELOR

REZUMATUL LUCRĂRII
În cuprinsul acestei lucrări voi sublinia importanța deosebită pe care o are principiul - egalității armelor-
garanție a dreptului la un proces echitabil în vederea asigurării respectării dreptului instituit prin art.6 al Convenției.
Articolul 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului ( CEDO), care prevede: "Orice persoană are dreptul la
judecarea în mod echitabil, în mod public într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și
imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa..... ", garantează principiul cunoscut în doctrina
de specialitate sub denumirea de dreptul la un proces echitabil, acesta având o aplicabilitate generală, ceea ce înseamnă
că se regăsește atât în cadrul tuturor proceselor civile, cât în cadrul celor penale.. Dreptul la un proces echitabil are o
însemnătate deosebită în cadrul unei societăți democratice deoarece asigură preeminența sau prevalența dreptului la
nivelul societății. Dreptul la un proces echitabil este un drept extrem de important, simtindu-se tot mai mult, mai ales în
contextul actual, nevoia de a se asigura o procedură echitabilă. Principiul egaliății armelor văzut ca o garanție a
dreptului la un proces echitabil îndeplinește un rol extrem de important pentru ca o procedură echitabilă va fi asigurată
cu respectarea unei egalități de tratament a părților de către instanță, instanță ce trebuie, în mod obligatoriu să fie
independentă și imparțială.

CUVINTE CHEIE
- Egalitatea armelor, garanție, proces echitabil, judecare, garantare, drept

INTRODUCERE

Articolul 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului ( CEDO) garantează principiul

cunoscut în doctrina de specialitate sub denumirea de dreptul la un proces echitabil. Referitor la
acest principiu, putem afirma ideea potrivit cäreia, prin art.6 al Conventiei sus-mentionate se
instituie un drept de ordin procesual extrem de important ce propune să garanteze, pe de o parte,
protecția drepturilor personale iar, pe de altă parte, a celor patrimoniale apartinând subiectelor de
drept. Fac precizarea conform căreia art.6 are o aplicabilitate generală, ceea ce înseamnă că se
regăsește atât în cadrul tuturor proceselor civile, cât în cadrul celor penale. Acest aspect reiese, în
mod explicit din textul Conventiei care prevede: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod
echitabil, în mod public într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și
imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor obligațiilor sale cu
caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa..... "
Dreptul la un proces echitabil are o însemnătate deosebită în cadrul unei societăți democratice
deoarece asigură preeminența sau prevalența dreptului la nivelul societății. Trebuie subliniat faptul
că, în vederea realizării de către subiectele de drept a dreptului la un proces echitabil, este necesară
în egală măsură adoptarea de către organele judiciare a măsurilor corespunzătoare în vederea
realizării dreptului în discuție. Remarcăm în continuare, aspectul potrivit căruia dreptul instituit prin
art.6 al Conventiei este consacrat la rangul de principiu de drept datorită valorilor importante pe care
le proclamă le ocrotește, ceea ce conduce în mod firesc spre concluzia că în cazul încălcării dreptului
la un proces echitabil sau a uneia dintre componentele sale, sancțiunea inerentă ce se va impune va fi
aceea a angajării răspunderii internationale a statelor care au nesocotit, în mod culpabil sau nu, acest
principiu.
In ceea ce privește continutul dreptului la un proces echitabil, se remarcă dintr-o simpla analiză
a textului art. 6 al Conventiei faptul că, princpiul în discuție are un conținut extrem de vast o sferă
largă de aplicare.
Astfel, art.6 este structurat în cadrul a 3 paragrafe care surprind următoarele aspecte :
- art.6 par. I prevede dreptul oricărei persoane de a fl judecată în mod echitabil de un
tribunal independent imparțial, în mod public într-un termen rezonabil, cu privire la drepturile
obligațiile sale civile sau privitor la orice acuzație în materie penală îndreptată impotriva sa

1
 - art.6 par.2 instituie dreptul oricărei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni de
a fi prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită
- art. 6 par.3 prevede o serie de garanții speciale în materie penalä
Prezintă importantă pentru prezentul studiul garanția instituită de art.6 par.3 lit.d care dă
expresie principiului egalității armelor, prevăzând dreptul de a interoga martorii acuzării pe cei ai
apărării în aceleași condiții. Această garanție reprezintă, alături de celelalte garanții instituite de art.6
par.3, o garanție specifică dreptului la un proces echitabil cu aplicație în materie penală.
Așadar, în cele ce urmează, va face obiectul studiului, de o manieră exclusivistă, principiul
egalității armelor, garanție procedurală specifică dreptului la un proces echitabil ce își găsește
consacrarea în art. 6 par.3 lit d. din Convenție.

EGALITATEA ARMELOR — GARANȚIE A DREPTULUI LA UN PROCES

ECHITABIL

2.1. Înțelesul noțiunii de egalitate a armelor

Prin noțiunea de egalitate a armelor procedurale se înțelege tratarea în mod egal, fără
existența unor discriminări, a părților pe toată perioada desfășurării unui proces penal, civil,
administrativ sau oricărui alt tip de proces. Principiul în cauză se bazează pe ideea tratării în mod egal
a părților, de-a lungul perioadei în care se desfășoară un proces în fața unui tribunal, care se impune a
fi imparțial astfel încât să se evite să se elimine pe cât posibil orice urmă de inechitate, în sensul în
care, o parte ar putea fi avantajată în raport cu cealaltă parte sau plasată pe o poziție net superioară
sub acest aspect al egalității armelor.
Egalitatea armelor presupune, de asemenea, după cum Curtea de la Strasbourg a remarcat, și
posibilitatea de care fiecare parte în proces trebuie să se bucure, în sensul în care, aceasta are nu
numai vocația, cât dreptul de susține cauza în condiții cu partea adversă. cum am subliniat, încă din
primele rânduri, se dorește a nu se crea premisele instituirii unei situații dezavantajose a unei părți în
raport cu cealaltă parte.
Mai mult, remarcăm în cele ce urmează faptul că principiul egalității armelor are o
seminificație deosebită sub aspectul asigurării totodată, al menținerii unui just echilibru între părți,
acest principiu își găsește aplicabilitate atât în cadrul proceselor civile, cât în cadrul celor penale.
Aducem, în continuare, în discuție o problemă destul de spinoasă ce poate crea ample
confuzii în legătură cu principiul egalității armelor. Considerăm că se impune a fi lămurită, încă de la
primele abordări, ideea de egalitate de tratament a părților și cui îi incumbă această obligație. Astfel,
egalitatea armelor semnifică tratarea în mod egal a părților numai de către tribunal, instanță chemată
să soluționeze cauza dintre părțile cu interese contrarii. Egalitatea armelor nu își va găsi
aplicabilitatea în raporturile dintre părți, în sensul de ele între ele, nu va presupune niciodată un
tratament egal în raporturile dintre acestea. Egalitatea armelor, egalitatea de tratament pe care trebuie
să le asigure instanța chemată, conform legii, să soluționeze cauza dedusă judecății, se vor păstra de-a
lungul tuturor fazelor etapelor procesuale.
In ceea ce privește egalitatea armelor, cum a fost prezentată încă din primele rânduri, aceasta
nu se bucură de o definiție ce rezultă în mod expres din textul Convenției. Acest principiu este, cum
am făcut precizarea, consacrat în art.6 par.3 lit.d. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care
face vorbire despre audierea martorilor acuzării, ai martorilor apărării în condiții ca cei ai acuzării,
însă, în lumina celor expuse, putem observa că principiul egalității armelor nu ne apare consacrat în
mod expres, fiind în această situație în prezența unei garanții implicite a dreptului la un proces
echitabil.
Așadar, nefiind cazul unei definiții rigide a egalității armelor care să îngusteze domeniul său
de aplicare, voi prezenta în continuarea lucrării diferite cauze soluționate de Curtea de la Strasbourg,

2
în care este incident de o manieră exclusivă principiul egalității armelor. Incheiem cuprinsul acestei
secțiuni cu precizarea conform căreia art.6 din Convenție care instituie dreptul la un proces echitabil,
dar mai ales art.6 par.3 lit.d care prevede în mod implicit egalitatea armelor, sunt noțiuni extrem de
importante, modelate de Curte prin jurisprudența sa în lipsa unei definiții exprese a principiului
egalității armelor care să vizeze în mod expres domeniul său de aplicare.

2.2. Domeniu de aplicare —jurisprudență relevantă

Afirmam mai sus ideea potrivit căreia principiul egaliății armelor are un domeniu de aplicare
modelat de jurisprudența Curții de la Strasbourg , fiind aici imposibil de a nu sublinia în continuare
rolul extrem de important pe care instanța europeană îl îndeplinește. Acest rol conferă Curtii poziția
privilegiată de a fi organul suprem în materia drepturilor omului, un for ce stabilește dacă procedura
desfășurată la nivel național, în ansamblul său, a fost realizată în mod echitabil sau nu. Instanta
europeană nu își propune să se substituie unei instanțe naționale ca atare, nu procedează la o judecare
a fondului cauzei, nici nu își propune acest lucru, fiind preocupată doar de aspectele de ordin
procedural. În cauzele ce propuse spre a fi analizate mai jos, Curtea este preocupată doar de
respectarea principiului egalitătii armelor.
Astfel, chiar dacă principiul egalității armelor apare ca o garanție procedurală implicită a
dreptului la un proces echitabil, Curtea de la Strasbourg s-a dovedit preocupată încă din anul 1968 de
nuanțarea, dezvoltarea principiului, acesta fiind enunțat în același an în cadrul unei cauze soluționate
de Curte. În cauza Neumeister contra Austria din anul 1968 importanța principiului egalității armelor
apare ca fiind de neștirbită, aceasta deoarece prin noțiunea de egalitate a armelor se urmărește crearea
și existența unui echilibru între, pe de o parte, a principiului prevalenței sau preeminenței drepturilor,
pe de cealaltă parte, interesul public, ambele existente în cadrul unui stat de drept, a unei societăti
democratice. Statul de drept, caracterizat ca stat în cadrul căruia domnește respectarea drepturilor
omului, a supremației legii fundamentale, are obligația de a asigura și de a ține în frâu creșterea ratei
criminalitătii, iar acolo unde se constată săvârșirea de infracțiuni trebuie să procedeze la identificarea
făptuitorilor, la judecarea acestora însă, judecata trebuie, în mod obligatoriu, să fie echitabilă, iar
statul este obligat să ia măsurile necesare în vederea garantării unor standarde cât se poate de ridicate
în ceea ce privește drepturile inculpatilor la o judecată echitabilă.
Tot în cazul unei decizii de speță , instanța europeană a decis că egalitatea armelor impune
fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în asemenea condiții, încât
aceasta să nu se afle într-o situatie dezavantajoasă în raport cu partea adversă.
Un alt înțeles atribuit noțiunii de egalitate a armelor reiese din soluționarea cauzei Kuopila
contra Finlandei de către Curtea de la Strasbourg. În soluționarea acestei cauze, Curtea a decis că
depunerea unui act la dosar, respectiv un raport de poliție, fără aducerea la cunoștința uneia dintre
părți a acestei operatiuni, încalcă principiul egalității armelor. Acest lucru se bazează pe ideea că
partea în cauză nu a avut vocația, posibilitatea de a aduce în discuție importanța sau,de ce nu,
relevanța documentului depus la dosar, spre deosebire de procuror, care cunoștea actul depus. În
cauza mai sus citată, s-a apreciat de către Curte ca fiind încalcată egalitatea armelor în cadrul
procesului penal deoarece părțile nu au dispus de aceleași mijloace pentru a-și susține poziția, aspect
ce reiese în mod clar din faptul că raportul de poliție ce-l viza pe inculpat a fost trimis numai
procurorului, nu apărării, așadar, în prezenta cauză s-a constatat încălcarea principiului egalității
armelor, chiar dacă, s-a apreciat faptul că documentul depus la dosar, necunoscut de către una dintre
părți nu era esențial, decisiv în soluționarea cauzei. Cu toate acestea, reclamantul din cauza supusă
dezbaterii, și-a fundamentat argumentele pe baza art.6 par.3 lit. b care prevede că orice acuzat are, în
special, dreptul să dispună de timpul, de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale. Reclamantul a
motivat că accesul la dosar se află în strânsă legătură cu prevederile instituite prin art. 6 par.3 lit. b.
din Convenție, iar dreptul de a dispune de timpul și aspectele necesare apărării apare ca un aspect al
principiului egalității armelor în materie penală.

3
 In cauza Brumărescu contra României, Curtea a apreciat că principiul egalității armelor
poate fi înălcat inclusiv în exercitarea căilor de atac deoarece în cauza supusă discuțiilor,
posibilitatea declarării recursului în anulare revenea procurorului fără a exista o limită temporală.
Datorită existenței unei atare situații, Curtea de la Strasbourg a apreciat că în cauza
Brumărescu contra României este vorba despre o încălcare a articolului 6. par. I și mergând mai
departe se poate constata implicit o încălcare a principiului egalității armelor.
Analizând în continuare o hotărâre soluționată la data de 10 noiembrie 2005, fiind vorba de
cauza Eeg-Slachthuis Verbist contra Belgiei, instanța europeană a decis că în prezenta situație nu se
încalcă art.6 par. I nici egalitatea armelor. În speță, reclamanta afirmă că este vorba despre încălcarea
principiului egalității armelor deoarece, susține aceasta, intervenția unei legislații retroactive în cursul
procesului penal interferează cu activitatea instanței și s-ar produce, în asemenea condiții, o încalcare
a principiului egalității armelor. Pe de altă parte, Curtea a constatat că în prezenta cauză nu poate fi
vorba despre o violare a egalității armelor, deoarece scopul legislației retroactive nu a fost acela de a
influența soluția din litigiul pendente, unde era parte reclamanta, ci, dimpotrivă, scopul legislației
retoactive a vizat acoperirea unui vid legislativ. Mai mult, prin legea retroactivă nu era afectată
securitatea și circuitul juridic deoarece legea nu aducea modificări regimului legal al taxelor ce
trebuiau plătite, acestea ramânând identice cu cele din faza inițială a legislatiei. Concluzionând, în
Eeg-Slachthuis Verbist contra Belgia nu s-a adus atingere principiului egalității armelor.
Dimpotrivă, în cauza Niță contra României, Curtea de la Strasbourg a condamnat România
pentru încălcarea egalității armelor. În cauza mai sus citată, instanța europeană a statuat în sensul
unei încălcări a art.6 par. I din Convenție, luând în considerare importanța atribuită principiului
egalității armelor de-a lungul întregii sale jurisprudențe. Printr-o scurtă analiză a cauzei semnalăm
următoarele aspecte de fapt și de drept care ni se par relevante pentru a fi expuse: reclamantul,
Marian Niță, șofer de ambulanță, a fost acuzat, la nivel național, pentru că, în îndeplinirea atribuțiilor
sale de serviciu, a abandonat în stradă un pacient îmbrăcat în pijamale, iar dat fiind faptul că starea
vremii era total neprielnică, fiind vorba despre o vreme răcoroasă, decesul victimei a apărut ca fiind
inevitabil într-o atare situație.
Într-o primă fază, reclamantul din cauza dedusă Curții, a fost trimis în judecată la nivel
național pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, urmând ca mai apoi instanța sesizată
să-i schimbe încadrarea juridică a faptei în punerea în primejdie a unei persoane în neputința de a se
îngriji, faptă prevăzută de art. 314 din Vechiul Cod penal român. Ulterior, instanța supremă națională
a decis printr-o decizie definitivă în sensul achitării lui Marian Niță.
"Punctul culminant" în cauza analizată îl reprezintă introducerea unui recurs în anulare de
către Procurorul General al României prin care s-a cerut redeschiderea dosarului. Rezultatul acestui
recurs în anulare a fost acela că Marian Niță a fost condamnat de către Curtea Supremă de Justiție, în
prezent Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.314 V.C.P.
Confrutându-se cu o asemenea situatie, domnul Niță, a introdus cerere la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului. Astfel, instanța de la Strasbourg a ținut să sublinieze, încă de la început, faptul că
era imperios necesar să se asigure respectarea dreptului la un proces echitabil dar și a siguranței
raporturilor juridice între părți, astfel încât apare ca de neconceput ca o parte să solicite din nou
rejudecarea cauzei și obținerea unei noi hotărâri, atâta vreme cât există o hotărâre definitivă,
irevocabilă executorie. Mai mult, instanta europeană s-a pronuntat în sensul existenței unei încălcări a
principiului egalității armelor, aceasta deoarece recursul în anulare reprezintă o cale extraordinară de
atac, care putea fi inițiată doar de procurorul general, fiind astfel inaccesibilă reclamantului. În
lumina celor expuse, încălcarea principiului egalității armelor este cât se poate de clară. Totodată,
Curtea a ținut să adauge faptul că introducerea unui recurs în anulare nu reprezenta un motiv suficient
pentru anularea unei hotărâri definitive, mai ales, că în prezenta cauză nu au fost descoperite fapte noi
care să fi fost necunoscute instanței atunci când s-a pronunțat în sensul achitării și, în consecință,
rejudecarea cauzei pe fond nu era întemeiată.

4
 Conchidem că, pe bună dreptate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că
reclamantului Marian Niță i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, implicit a fost încălcată și
egalitatea armelor, neexistând un tratament egal al părtilor.
Tot în hotărâri ale Curții de la Strasbourg s-a decis în sensul în care egalitatea armelor este o
componentă a dreptului la un proces echitabil, o garanție a unei proceduri judiciare corecte, ce
găsește aplicabilitatea atât în procesele civile, cât și în cele penale, garanție ce are menirea de a nu
crea premisele unei situații dezavantajoase pentru una dintre părțile procesului, urmărindu-se tratarea
în mod egal a părților de către instanța chemată să judece conflictul dintre ele.
În cauza X contra Finlandei, Curtea a ținut să sublinieze că nu este vorba despre o încălcare
a egalității armelor deoarece observațiile pe care reclamantul le pretindea ca flind necomunicate de
către două instanțe de recurs erau practic reproduse în decizia primei instanțe de recurs, iar
observațiile subsecvente aveau ca fundament primele observații de care reclamantul avea cunoștință

CONCLUZII

În finalul acestei lucrări țin să subliniez, încă o dată, importanța deosebită pe care o are
principiul egalității armelor- garanție a dreptului la un proces echitabil în vederea asigurării
respectării dreptului instituit prin art.6 al Convenției. Mai mult, așa cum remarcam pe parcursul
expunerii, acest drept este însoțit de o gamă largă de garanții, unele exprese iar alte, dimpotrivă,
implicite, toate menite a garanta o judecată în mod echitabil.
Garanțiile trebuie privite și înțelese în sensul unei interdependențe și condiționări reciproce,
fiind cu neputință a nega importanța unei garanții și a spori, pe de altă parte, valoarea unei alteia. Cu
toate acestea, poate opera o anumită distincție între garanțiile dreptului la un proces echitabil, vizând
aici situația în care, pe lângă o abordare globală a lor, le putem disemina în garanții care asigură
dreptul la un proces echitabil în materie penală civilă, garanții specifice în materie penală. Egalitatea
armelor ca garanție procedurală a dreptului la un proces echitabil este o garanție specifică aplicabilă,
cu precădere, în materie penală. Nu se poate pune la îndoială aplicarea egalității armelor în materie
civilă sau în cadrul altui tip de proces.
Egalitatea armelor presupune, tratarea egală a părtilor pe toată durata desfășurării procesului
în fata unui tribunal, fără ca una dintre ele să fie privilegiată în raport cu cealaltă parte. Această
definiție de factură doctrinară întărește și ea importanța atribuită acestei garanții a dreptului la un
proces echitabil.
Principiul egalității armelor este o garanție implicită, nefiind consacrată sub denumirea în
cauză în textul Convenției, unde se prevede în art.6 par.3 lit.d doar dreptul de a solicita audierea
martorilor acuzării în aceleași condiții ca și cei ai apărări. Lipsa unei definiții rigide și sfera largă de
aplicare a principiului egalității armelor este benefică, deoarece principiul a fost puternic modelat sub
influența jurisprudenței Curții Europene de la Strasbourg.
Concluzionăm că dreptul la un proces echitabil este un drept extrem de important, simtindu-
se tot mai mult, mai ales în contextul actual, nevoia de a se asigura o procedură echitabilă.
Semnalăm, de asemenea, că principiul egaliății armelor văzut ca o garanție a dreptului la un proces
echitabil îndeplinește un rol extrem de important pentru ca o procedură echitabilă va fi asigurată cu
respectarea unei egalități de tratament a părților de către instanță, instanță ce trebuie, în mod
obligatoriu să fie independentă și imparțială.
Așadar, toate garanțiile prevăzute de art.6 par. I , 2,3 sunt deosebit de importante pentru
asigurarea dreptului la un proces echitabil dar egalitatea armelor joacă de departe un rol vădit
important.

5
 BIBLIOGRAFIE

1. [Bîrsan Corneliu, Conventia europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, Editia 2,

Editura C.H. Beck, București, 2010, pg.356-368, 489-505]
2. [CEDO, 27 aprilie 2000, Kuopila c. Finlandei.]
3. [Crișu Anastasiu, Drept procesual penal, Editie revizuită și actualizată conform Legii
0, Editura Hamangiu, București, 2011, pg.84-86.]
4. [Convenția europeană a drepturilor omului]
5. [Neagu Ion, Tratat de procedură penală, Editia a 11-a, Editura Universul Juridic,București,
2010, pg.115-119]