AVRAMESCU SORIN-CLAUDIU

PROCEDURI PENTRU ASIGURAREA RADIOCOMUNICAȚIILOR

LA BORDUL NAVELOR

CAPITOLUL I
Scurt istoric. Context național și internațional
1.1. Istorie, context

Radiocomunicațiile - simbol al continuității și evoluției tehnicii de transmisiuni radio din

ultimul secol, radiocomunicațiile în România stau sub semnul a numeroase progrese, în domeniul tehnic
și în cel științific, care au condus la dezvoltarea continuă a radiotelegrafiei și radiofoniei.
Evoluția radiocomunicațiilor este strâns legată de dezvoltarea economică, socială și, mai ales, culturală,
dar și de contextul istoric, care a cunoscut numeroase schimbări după primul război mondial. În
asigurarea progresului unei țări, accesul la informație într-un timp scurt și pe arii cât mai mari a devenit
o necesitate care a stat la baza interesului acordat constant pentru dezvoltarea mijloacelor și tehnicilor în
domeniul radiocomunicațiilor.
Astfel, radiocomunicațiile au devenit principalul mijloc de comunicare în masă, dobândind o
mare importanță de-a lungul ultimului secol. În România, radiotelegrafia a fost utilizată pentru prima
dată de Serviciul Maritim Român care a instalat, în 1908, prima stație la Constanța.
În anul următor, marina militară a instalat trei posturi la Călărași, Giurgiu și Cernavodă.
În timpul Primului Război Mondial, radiocomunicațiile au avut un rol major, fiind singurul mijloc de
comunicare cu aliații. În august 1914, la izbucnirea războiului franco-german, din cauza întreruperii
totale a legăturilor telefonice și telegrafice prin fir, România a fost în pericol de a nu comunica cu aliații
săi pentru că nu avea nici un aparat cu care să poată recepționa și transmite știri în afara țării. Însă,
inginerul Emil Giurgea, doctor în științele fizice și unul dintre întemeietorii radiocomunicațiilor în
România, a reușit să instaleze în Parcul Carol I un post de emisie-recepție provizoriu, cu aparatură
proprie, adusă din Franța. Cu acest sistem de emisie-recepție, Giurgea a stabilit legătura cu Atena,
Milano și Paris. Ulterior, s-au mai instalat două posturi în București: la Filaret, de 12 kW putere, și la
Băneasa, de 40 kW putere. În anul următor, cu o bună parte din echipamentele stației din Parcul Carol,
inginerul Giurgea a instalat o stație mobilă pe un tren, fiind primul tren din lume cu instalație T.F.F.
(telegrafie fără fir).
 AVRAMESCU SORIN-CLAUDIU

1.2 Clasificarea radiocomunicațiilor

Radiocomunicații în Serviciul Fix

Radiocomunicațiile în Serviciul Fix cuprind toate tipurile de radiocomunicații civile care

funcționează în benzi de frecvențe radio cu statut de utilizare neguvernamental sau partajat, atribuite
potrivit Tabelului național de atribuire a benzilor de frecvențe (TNABF) serviciului Fix, și anume:
 linii de radioreleu (legături punct la punct) bilaterale digitale pentru transport informatice
(transmisii de date/voce);
 linii de modulație (legături punct la punct unilaterale) de la studiouri de radio sau televiziune la
emițătoarele aferente din serviciul de radiodifuziune sonoră sau televiziune pentru transportul
programelor audiovizuale respective;
 linii transportabile (mobile) de radioreleu (legături punct la punct unilaterale), destinate
transportului cu caracter temporar, ocazional de producții audiovizuale, de la locurile de realizare
a acestora (care de reportaj) către studiourile de radio sau televiziune (ENG-OB);
 linii transportabile (mobile) de radioreleu (legături punct la punct unilaterale), destinate
transmisiilor temporare, ocazionale de la camerele de luat vederi fără fir către carele de reportaj
(ENG-OB);
 rețele de radiocomunicații punct-multipunct pentru acces fix pe suport radio, direct la utilizator
(FWA).

Radiocomunicații în Serviciul Mobil Terestru

Radiocomunicațiile în Serviciul Mobil Terestru cuprind toate tipurile de radiocomunicații civile care
funcționează în benzi de frecvențe radio cu statut de utilizare neguvernamental sau partajat, atribuite
potrivit Tabelului național de atribuire a benzilor de frecvențe (TNABF) serviciului Mobil terestru, și
anume:
 radiocomunicații mobile terestre pentru uz privat/profesional (Professional Mobile Radio -
PMR);
 radiocomunicații mobile terestre de acces public (Public Acces Mobile Radio - PAMR);
 radiocomunicații mobile publice celulare în diverse tehnologii: GSM 900, DCS 1800, DECT,
CDMA 450, IMT-2000/UMTS (3G);
 aplicații radio cu rază scurtă de acțiune care funcționează în benzi de frecvențe cu utilizare liberă
atribuite serviciului mobil terestru.
 AVRAMESCU SORIN-CLAUDIU

Radiocomunicații în Serviciul Mobil Maritim

Radiocomunicațiile în Serviciul Mobil Maritim cuprind toate tipurile de radiocomunicații civile care
funcționează în benzi de frecvențe radio cu statut neguvernamental sau partajat, atribuite potrivit
Tabelului național de atribuire a benzilor de frecvențe (TNABF) serviciilor Mobil Maritim și Mobil
Maritim prin Satelit, și anume:
 radiocomunicații în serviciile mobil maritim și mobil maritim prin satelit, atât la bordul navelor
maritime, comerciale, de pasageri sau de plăcere, cât și în stațiile de coastă, în vederea asigurării
siguranței pentru persoanele și mărfurile angajate în voiaje costiere sau internaționale, în special
în condiții meteorologice nefavorabile și pentru îndeplinirea cerințelor planului global de SAR
(Search and Rescue - Căutare și Salvare);
 radiocomunicații în serviciul radiotelefonic pe căile de navigație interioara atât la bordul navelor
fluviale, comerciale, de pasageri sau de plăcere, cât și în stațiile amplasate pe țărm pentru
asigurarea securității pentru persoanele și mărfurile angajate în navigația pe căile de navigație
interioară, în special în condiții meteorologice nefavorabile;
ANCOM acordă:
 licențe de utilizare a frecvențelor radio și autorizații de asignare a frecvențelor radio pentru stații
radio de nava maritimă;
 licențe de utilizare a frecvențelor radio și autorizații de asignare a frecvențelor radio pentru stații
radio de navă angajate în navigația pe căile de navigație interioară;
  licențe de utilizare a frecvențelor radio și autorizații de asignare a frecvențelor radio pentru stații
radio de coastă;
 licențe de utilizare a frecvențelor radio și autorizații de asignare a frecvențelor radio pentru stații
radio amplasate pe țărm;
 certificate de operator radio profesionist în serviciile sus-menționate.

Radiocomunicații în Serviciul Mobil Aeronautic

Radiocomunicațiile în Serviciul Mobil Aeronautic cuprind toate tipurile de radiocomunicații civile

care funcționează în benzi de frecvențe radio cu statut neguvernamental sau partajat, atribuite potrivit
Tabelului național de atribuire a benzilor de frecvențe (TNABF) serviciilor Mobil Aeronautic și Mobil
Aeronautic prin Satelit, și anume:
 radiocomunicații în serviciile mobil aeronautic și mobil aeronautic prin satelit, atât la bordul
aeronavelor, cât și în stațiile aeronautice (de sol) în vederea asigurării siguranței pentru
persoanele și mărfurile angajate în zboruri naționale sau internaționale, în special în condiții
 AVRAMESCU SORIN-CLAUDIU
meteorologice nefavorabile și pentru îndeplinirea cerințelor planului global de SAR (Search and
Rescue - Căutare și Salvare);

Radiocomunicatii în Serviciul Radiodeterminare

Radiocomunicațiile în Serviciul Radiodeterminare cuprind toate tipurile de radiocomunicații civile

care funcționează în benzi de frecvente radio cu statut neguvernamental sau partajat, atribuite potrivit
Tabelului național de atribuire a benzilor de frecvente (TNABF) serviciului Radiodeterminare, și
anume:
 radiocomunicații în serviciul de radiodeterminare (radiolocație, radionavigație,
radiogoniometrie);

Radiocomunicații în Serviciul Fix prin Satelit

Radiocomunicațiile în Serviciul Fix prin Satelit cuprind toate tipurile de radiocomunicații civile care
funcționează în benzi de frecvente radio cu statut neguvernamental sau partajat, atribuite potrivit
Tabelului național de atribuire a benzilor de frecvențe (TNABF) serviciului Fix prin Satelit, și anume:
 radiocomunicații în serviciul fix prin satelit pentru uz privat/profesional;
 radiocomunicații în serviciul de radiodifuziune prin satelit sau serviciul fix prin satelit pentru
transportul către satelit al unor programe de radiodifuziune sonoră și/sau televiziune (inclusiv
Direct-To-Home – DTH);
 radiocomunicații în serviciul de radiodifuziune prin satelit sau serviciul fix prin satelit pentru
transmisii ocazionale, temporare prin satelit, către studiouri, a reportajelor, știrilor,
evenimentelor cultural/sportive și a altor producții audiovizuale realizate în afara studiourilor
(Satellite News Gathering – SNG);

Radiocomunicații în Serviciul Mobil prin Satelit

Radiocomunicațiile în Serviciul Mobil prin Satelit cuprind toate tipurile de radiocomunicații civile
care funcționează în benzi de frecvențe radio cu statut neguvernamental sau partajat, atribuite potrivit
Tabelului național de atribuire a benzilor de frecvențe (TNABF) serviciului Mobil prin Satelit, și anume:
 radiocomunicații în serviciul mobil prin satelit pentru uz public (Satellite Personal
Communication Services – S-PCS);
 AVRAMESCU SORIN-CLAUDIU

Radiotelefonul este la ora actuală cel mai des utilizat mijloc de radiocomunicații în transportul naval.
În limbajul curent de la bord, denumirea acestui echipament de comunicații radio este prescurtată, atât
în vorbirea curentă cât și în scris, utilizându-se pentru aceasta variantele:

 RTF (de la radiotelefonie)
 VHF (de la Very High Freqvency).
Ca și în cazul celorlalte echipamente de navigație, o navigație în siguranță nu poate fi concepută
în condițiile traficului maritim actual, fără a putea comunica în timp real și direct cu celelalte nave sau
stațiile de coastă. Modul relativ simplu de utilizare al RTF, care nu necesită în principiu o instruire
prealabilă, a concurat la desemnarea acestuia ca cel mai eficient mijloc de comunicare pe mare, pentru
distanțe mici și medii.
Utilizarea transmisiilor prin telegrafie au fost reduse la strictul necesar, deoarece:
 pe de o parte pentru că efectuarea acestora necesită personal specializat
 transmiterea radiogramelor era necesară numai în cazul în care stația de
destinație era foarte departe
 mesajul trebuia sa ajungă in mod obligatoriu într-o formă scrisă.
În rest toate celelalte tipuri de mesaje uzuale în procesul de navigație sunt emise cu ajutorul
radiotelefonului. Întotdeauna comunicațiile radio, au fost foarte bine reglementate, atât pe plan național
cât și internațional, astfel încât traficul radio să-și atingă scopul principal, respectiv transmiterea și
recepționarea unui mesaj corect și inteligibil.
Operatorii radio, adică persoanele care utilizează la un moment dat un echipament de emisie-
recepție radio, fie ei amatori sau profesioniști, trebuie să cunoască și să respecte prevederile codurilor
care legiferează acest tip de comunicații.
Transportul maritim, având un pronunțat caracter internațional, a necesitat elaborarea unui cod
internațional de proceduri pentru comunicațiile VHF, care are menirea de a uniformiza modul de
transmitere al mesajelor radiotelefonice, indiferent de naționalitatea operatorilor radio. Astfel,
indiferent dacă există și reglementări naționale în domeniu, acestea respecta integral
prevederile internaționale. Mai mult decât atât, limba engleza reprezintă unicul limbaj de comunicare
RTF, acceptat internațional, în domeniul maritim.
Având in vedere că limba engleză nu este întotdeauna limba maternă a tuturor operatorilor VHF,
iar esența acestor comunicații radio o constituie vorbirea directă, a fost necesară și o uniformizare a
 AVRAMESCU SORIN-CLAUDIU
vocabularului maritim utilizat pentru astfel de transmisii, cât și un anumit tipar pentru alcătuirea
mesajului în sine, astfel încât el să poată fi înțeles în mod corect.
Având în vedere aceste considerente, cursurile pentru operatorii VHF din serviciul mobil
maritim, aceasta fiind titulatura generică a stațiilor RTF amplasate la bordul navelor, se derulează
concomitent pe două direcții:

 regulamentele și procedurile utilizabile în cadrul comunicațiilor VHF, legate de

normele care legiferează traficul radio;

 limba engleză (LE) maritimă, standardizată pentru acest scop și cunoscută sub
denumirea de Sea Speak sau Standard Marine Vocabulary.

Regulamentul Internațional (ITU) de Radiocomunicații

Regulamentul Internațional de Radiocomunicatii elaborat de către Internațional
Telecommunications Union, stă la baza tuturor reglementărilor naționale în domeniul
radiocomunicațiilor.
Având în vedere că navele maritime sunt supuse în general jurisdicției internaționale, și în
domeniul comunicațiilor se aplică aceeași regulă.
Toate aspectele specifice care vor fi discutate în continuare, vor fi expuse din perspectiva acestui
regulament internațional.
Definiții:
Servicii radio:
 Serviciu Mobil = un serviciu de radiocomunicații între stații mobile și stații de
uscat (fixe) sau între stații mobile.

 Serviciul Mobil Maritim (SMM sau MMS - Mobile Marine Service) = un serviciu

mobil, între stații de coastă și stații navale și între stații navale (navă-coastă,
navă-navă).

Servicii radio:
 AVRAMESCU SORIN-CLAUDIU
 Port Operation Service = SMM în interiorul sau apropierea unui port, de tip
navă-coastă sau navă-navă, în care mesajele sunt restricționate la operarea,
deplasarea, siguranța navelor și personalului.

 Ship Movement Service = un serviciu de siguranță, în cadrul MMS, de tip navă-

coastă, navă-navă, în care mesajele sunt restricționate la deplasarea navelor.

 Broadcasting Service = un serviciu de radiocomunicații în care transmisiile

sunt destinate publicului.

Stații:
 Stație mobilă (Mobil Station) = o stație în serviciul mobil, utilizată în mișcare.

 Stație de uscat (Land Station) = o stație în serviciul mobil, utilizată în poziție

fixă.

 Stație de Coasta (Coast Station) = Stație de uscat utilizată în SMM.

 Stație navală (Ship Station) = stație mobilă în SMM, aflată la bordul unei nave.

 On board Communication Station = stație mobilă de mică putere în SMM,

utilizată pentru comunicații interne la bordul navei.

Identificarea Stațiilor
Toate stațiile  de radiocomunicații trebuie să poată fi identificate  pe baza unui indicativ
(identification signal). Este interzisă transmiterea unor mesaje care au indicative false.
Alocarea indicativului radio (Call Sign):

 toate stațiile care operează în regim internațional, trebuie să aibă un indicativ

radio internațional, alocat în funcție de țara de origine;

 pentru stațiile de la bordul navelor și pentru stațiile de coastă care lucrează cu

aceste nave, indicativele vor fi alocate din nomenclatorul pentru SMM.

Identificarea stațiilor care utilizează numai RTF:

 AVRAMESCU SORIN-CLAUDIU
 Stații de Coastă = pe baza Indicativului Radio (Call Sign) sau numele geografic
al locului unde este amplasată stația, urmat de preferat de cuvântul RADIO
(Radio Atena, Cuxhaven Radio Station);

 Stațiile navale = pe baza Indicativului Radio sau numele oficial al navei,

urmat, dacă este necesar, de numele armatorului, cu condiția ca această
denumire să nu semene cu un semnal de pericol (MAY FLOWER, SEA PAWN)

Numărul de apel pentru echipamentele DSC (Selective Calls Diveces) din consolele GMDSS
este format din cifre de la 0 la 9:

 Stații de coastă = 4 cifre (nu vor începe cu 0)

 Stațiile Navale = 5 cifre
Responsabilul cu radiocomunicațiile are următoarele atribuțiuni principale:
 coordonează, îndrumă și răspunde pentru activitatea de radiocomunicații din
stațiile al căror responsabil este, din punct de vedere al asigurării respectării
normelor interne și internaționale privind radiocomunicațiile;

 sesizează pe titularul de autorizație, despre deficiențele și abaterile constatate

în activitatea de radiocomunicații de care răspunde și propune măsuri de
remediere;

 studiază temeinic actele normative interne și internaționale privitoare la

radiocomunicații și ia măsuri pentru aplicarea lor.

Pentru ca o persoană să poată fi desemnată ca responsabil cu radiocomunicațiile, ea trebuie să

îndeplinească următoarele condiții:

 să dețină o funcție care să-i asigure autoritatea asupra operatorilor stațiilor
din subordinea sa;

 să aibă o astfel de calificare care să-i permită operarea oricărei stații
coordonate;

 să fie titularul unui Certificat de Operator, emis de Inspectoratul General al

Comunicațiilor, corespunzător clasei stației și tipului de serviciu de
radiocomunicații pe care-l coordonează.

Operarea echipamentelor de radiocomunicații de către alte persoane în afara celor titulare a

certificatului de operator, este permisă numai cu condiția ca operarea acestora să se facă numai sub
coordonarea unei persoane care este titular de certificat de operator.
 AVRAMESCU SORIN-CLAUDIU
Fac excepții de la aceasta prevedere următoarele stații:

 stațiile de navă/aeronavă, aflate în afara granițelor țării, al căror operator

titular este în incapacitatea fizică de îndeplinire a atribuțiunilor. În astfel de
situații, până la sosirea în primul port românesc, activitatea de radiocomunicații
poate fi preluată de un alt operator care are un certificat corespunzător, eliberat
de către un alt stat membru al ITU.

 stațiile de navă/aeronavă, aflate în voiaj, al căror operator certificat este în

imposibilitatea asigurării sarcinilor de serviciu. În acest caz, activitatea de
radiocomunicații pentru situațiile de urgență, poate fi preluată de un alt membru
al echipajului, până la rezolvarea situației de urgență.

1.3 Organisme internaționale

IMO – International Maritime Organisation (Organizația Maritimă Internațională) este o

agenție specializată guvernamentală în cadrul Organizației Națiunilor Unite, cu sediul la Londra, creată
în 1948 (și-a început activitatea în 1959) în scopul facilitării cooperării în domeniul navigației maritime
internaționale, asigurării securității maritime, prevenirii poluării mărilor și oceanelor și elaborării
convențiilor internaționale privind navigația maritimă.
ITU - International Telecomunication Union (Uniunea Internațională pentru Telecomunicații)
este cea mai importantă organizație de standardizare în domeniul telecomunicațiilor, aflată iîn prezent
sub egida Organizației Națiunilor Unite.
În 1974, prin convenția SOLAS – Safety of Life at Sea (Siguranța Vieții pe Mare), se pun
bazele unui sistem de comunicații de pericol și siguranță. Convenția SOLAS din 1974 a devenit unul
dintre principalele instrumente al IMO în domeniul radiocomunicațiilor pe mare.
GMDSS – Global Maritime Distress Safety System (Sitemul Global Maritim de Comunicații
de Primejdie și Siguranță), apărut în 1988 ca amendament la SOLAS, este un sistem internațional, care
utilizează tehnologii de radiocomunicații terestre, prin satelit și echipamente radio navale, pentru a
asigura o alertare rapidă și automată a stațiilor de comunicații de la coastă, a autorităților implicate în
domeniul salvării maritime, precum și a celorlalte nave aflate în apropiere, în cazul producerii unui
sinistru maritim. Acest nou sistem a intrat în uz generalizat la 1 februarie 1999 și este aplicabil tuturor
navelor cargo mai mari de 300 TDW și tuturor navelor de pasageri în voiaj internațional.
ANCOM - Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații din
România este instituția care reglementează sectorul comunicațiilor din România.
 AVRAMESCU SORIN-CLAUDIU
RADIONAV - Compania Națională de Radiocomunicații Navale furnizează servicii publice de
interes național prin asigurarea radiocomunicațiilor navale aferente Serviciului Public de
Radiocomunicații Navale de Apel, Pericol și Salvare pe frecvențele internaționale desemnate de
Uniunea Internațională de Telecomunicații în conformitate cu Convenția Internațională pentru Ocrotirea
Vieții Omenești pe Mare (SOLAS cu modificările ulterioare), Conventia Internațională pentru căutare și
Salvare (SAR), precum și conform cerințelor Sistemului Global Maritim de Comunicații de Primejdie și
Securitate (GMDSS).