Hazarduri naturale

1.Viscolul
Viscolul este un vânt puternic însoțit de spulberarea zăpezii și de transportul
acesteia deasupra suprafaței pământului.
Viscolul este o furtună severă caracterizată prin temperaturi scăzute, vânturi
puternice, și ninsori abundente. Cele mai multe viscole sunt în regiunea
canadiană (și rusă). Prin definiție, diferența dintre un viscol și o furtună de
zăpadă este puterea vântului.
În cele mai frecvente situații, viscolele sunt însoțite de ninsori abundente care
reduc foarte mult vizibilitatea. Viscolele devin pericole naturale atunci când prin
efectele datorate vânturilor puternice, spulberării zăpezii și acumulării acesteia
sub forma de troiene produc pagube materiale importante și pierderi de vieți
omenești.
Viscolele perturbă traficul rutier, feroviar și aerian, adeseori acestea fiind
întrerupte pentru diferite perioade. Vânturile puternice produc dezrădăcinări de
arbori și întreruperi ale livrărilor de curent electric și ale aprovizionării
populației. Localitățile pot să rămână blocate pentru mai multe zile, drumurile de
acces fiind închise. Teritoriile din zonele temperate, subpolare și polare sunt
expuse, în fiecare iarnă, viscolelor puternice, care produc perturbări majore ale
activităților umane.
Marele viscol din anul 1954 se referă la un fenomen meteorologic sever care s-
a abătut asupra României la începutul lunii februarie a anului 1954, motiv pentru
care această iarnă a fost considerată cea mai aspră din secolul al XX-lea.
Un puternic ciclon mediteraneean a traversat Peninsula Balcanică, s-a
reîncărcat cu umiditate deasupra Mării Negre ajungând pe teritoriul României,
unde a întâlnit un front de aer rece ce a acționat ca un baraj. Viscolul a lovit în
patru reprize, iar vântul a atins o viteză record. Astfel, în București valoarea
acestuia a fost de 126 km/h[1]. Ninsoarea abundentă a înregistrat un alt record: la
3 februarie la Grivița s-au depus 115,9 litri de zăpadă pe metru pătrat în 24 de
ore[2]. Temperaturile au scăzut drastic ajungând la valori de −25 °C.
Cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor ANM a fost măsurat tot
atunci, la Călărași și anume 173 cm, troienele atingând însă în unele zone din
sud-estul țării și peste 5 metri înălțime. În întrega țară, casele au fost acoperite cu
zăpadă, fiind necesară intervenția armatei. În București, orașul cel mai afectat, au
fost scoase tancurile armatei pentru intervenții[3][4]. Zăpada a fost atât de mare,
încât primăvara, după topirea acesteia, au fost găsite autoturisme strivite de
șenilele tancurilor[5].

2. Valul de frig
În ultimele zile ale lunii februarie 2018, o masă de aer arctic cu structură
anticiclonică, întinzându-se din Orientul Îndepărtat Rus până în Insulele
Britanice, a acoperit arii extinse din Asia și aproape întreg continentul european.
Numit sugestiv „Bestia estului”, valul de frig a adus ger și cantități însemnate de
ninsoare în mare parte din Europa continentală, dar și în Arhipelagul Britanic, și
a ucis cel puțin 87 de oameni.[3]
Numit de Deutscher Wetterdienst anticiclonul Hartmut, acest sistem de
presiune ridicată este atât de intens încât a evoluat într-o furtună anticiclonică.
Rafale de vânt de 187 km/h au fost înregistrate în Parcul Național Øvre Dividal
din Norvegia, relativ aproape de centrul anticiclonic. [4] Alte rafale de forța unui
uragan au fost înregistrate în întreaga Europă, în special în Scandinavia și
Insulele Britanice. Anticiclonul Hartmut s-a format aproape concomitent cu
furtuna Emma, o masă de aer diferită de origine atlantică. Îndreptându-se din
sud-vestul continentului și afectând Peninsula Iberică și Arhipelagul Britanic,
furtuna Emma a adus un nou val de ger și ninsori în Marea Britanie și Irlanda.

3. Valul de căldură
Un val de căldură înseamnă vreme de vară deosebit și neobișnuit de fierbinte
într-o zonă, cu durata minimă de două zile consecutive. Acestea au loc pe
întregul glob, cu toate că se manifestă diferit în funcție de locație.
Când în zonă se deplasează un sistem de presiune atmosferică ridicată, acesta
trage spre sol aerul din nivelurile superioare ale atmosferei. Astfel, aerul este
comprimat și îi crește temperatura.
Toată această presiune concentrată într-un loc blochează pătrunderea altor
sisteme meteo. De asemenea, stă în calea vântului, anihilându-l, și îndepărtează
norii, permițând energiei solare și căldurii radiante să devină mai intense în
respectiva zonă. În acest timp, respectiva zonă devine mai fierbinte cu cât
sistemul rămâne staționar. De aceea vorbim despre un val de căldură și nu despre
o scurtă creștere a temperaturii. Adesea, valul de căldură poate dura săptămâni, în
funcție de perioada remanenței sistemului. În acest timp, căldura poate deveni
extremă și periculoasă.
Zonele urbane suferă valuri de căldură cu mult mai greu de suportat decât cele
rurale din cauza Efectului caloric insulă urbană (Urban Island Heat Effect, UHI).
Lipsa vegetației înseamnă o cantitate mică de apă care să se evapore, iar
materialele de construcții închise la culoare, dense, de exemplu, betonul și
asfaltul, absorb și rețin energia termică.
Se estimează că valul de căldură european din 2003 a produs mii de decese
cauzate de căldură, majoritatea în rândul persoanelor în vârstă, precum și
miliarde de euro ca daune economice. Mare parte a Americii de Nord se
confruntă anual cu valuri de căldură. Statele și orașele sunt adesea pregătite
pentru aceste circumstanțe, emițând avertizări și furnizând servicii suplimentare
de urgență, printre care adăposturi în spații închise și stații de răcire. Impactul
asupra sănătății include oboseală datorată căldurii, crampe datorate căldurii,
epuizare datorată căldurii și insolație, precum și arsuri solare și deshidratare.