FORMAREA ŞI ALCĂTUIREA

PĂRŢII ORGANICE A SOLURILOR

FORMAREA ŞI ALCĂTUIREA PĂRŢII
ORGANICE A SOLURILOR
Apa – 75%
Materie uscată – 25%

Compuşi organici Componente

Celuloza – 45% elementare
Lignine – 20% Carbon – 42%
Hemiceluloză – 18% Hidrogen – 8%
Proteine – 8% Oxigen – 42%
Polifenoli – 2% Cenuşă – 8%
Zaharuri şi amidon – 5%
Grăsimi – 2%

Compoziţia chimică a plantelor verzi

 Materia organică aflată în diverse stadii de transformare
sub acţiunea microorganismelor este alcătuită din două
grupe principale de componenţi:

 1.Componenţi de natură specifică (substanţe humice)

formate prin procese de descompunere – sinteză –
polimerizare care sunt caracteristice humificării.
 În solurile bogate în materie organică, bine aerate din
zonele de stepă şi silvostepă cu activitate biologică bună
aceşti componenţi reprezintă 80-90% din masa humusului,
iar în solurilor forestiere cu litieră au un procent mult mai
scăzut.
 2.Componenţi de natură nespecifică (nehumici)
care constau din resturi organice care păstrează
structura ţesutului şi o parte din acestea sunt
eliberate prin procese de descompunere în:
 diferite substanţe organice:
 lignine
 celuloză
 hemiceluloze
 substanţe pectice
 proteine
 produşi intermediari de descompunere:
 monozaharide provenind din hidraţii de carbon
 aminoacizi din proteine
 compuşi organici cu caracter acid
 fenoli provenind din lignine
 grăsimi
 ceruri etc.
 Compoziţia chimică pe grupe de substanţe organice
a unor specii vegetale
Formaţia vegetală Proteine Celuloză Hemiceluloză Lignină Ceruri,
răşini,
grăsimi
Ierburi perene
rădăcini 10 – 15 20 – 25 25 - 40 10 - 15 10 - 12
frunze 12 – 20 15 10 - 20 5 -
Graminee
rădăcini 5 – 10 25 – 30 25 - 40 10 - 15 5 - 12
Specii de foioase
frunze 4 – 10 15 – 25 10 - 20 10 -
lemn 1 40 – 50 20 - 30 10 - 25 3-5
Specii de răşinoase
cetină 5–7 20 15 - 20 15 20 - 25
lemn 1 45 – 50 15 - 25 25 - 30 -
Muşchi 5 – 10 15 – 25 20 - 35 - -
Licheni 3–5 5 – 10 60 - 80 8 - 10 -
Alge 10 – 15 5 – 10 50 - 60 - -
Bacterii 40 – 70 - - - -
 Cantitatea biomasei existente şi productivitatea producătorilor
primari în ecosistemele terestre

Tipul de ecosistem Biomasa existentă Productivitatea

kg/ha kg/ha.an

Tundră 200 - 35.000 40 - 3 500

Pustiu 1.000 - 4.500 200 - 1 500

Pajişti 20.000 - 40.000 3.000 - 46 000

Păduri temperate cu 90.000 – 400.000 14.400 – 21.000

frunze căzătoare

Păduri de conifere 125.000 - 700.000 4.800 – 12.800

temperate şi boreale

Păduri tropicale şi 120.000 – 450.000 8.300 – 21.000

temperate - calde cu
frunze late
 Etapele descompunerii componentelor
organice
OXIDO-REDUCEREA HIDROLIZA MINERALIZAREA
-peptide -acizi organici
-aminoacizi alifatici şi -alcooli
aromatici -amoniac
Substanţe
proteice -baze purinice şi -dioxid de carbon
pirimidinice -apă
MEDIUL AEROB
-metan
Acizi -HNO2,
HNO3, H2SO4,
-hexoze -oxiacizi
H3PO4
Hidraţii de -pentoze -acizi organici
Săruri de Ca2+,
carbon -aminozaharide volatili
Mg2+, K+, Na+
-acizi ureici -aldehide
Amoniac (NH4)
-celobioză -alcooli
-dioxid de carbon
-apă
-metan
MEDIUL
ANAEROB
-fenoli
Ligninele -chinone CH4, H2, N2, H2S,
Substanţele comp. polifenolici -dioxid de carbon H3PO4, NH3,
tanante -apă H2O, CO2

-acizi organici
volatili
Lipidele glicerină -hidrocarburi
Răşinile acizi graşi -dioxid de carbon
-apă
 ACIZII HUMICI

 Datorită formării substanţelor humice în

condiţii diferite de climă şi vegetaţie
alcătuirea acestora este diferită şi în funcţie
de zona de formare se disting 3 mari grupe
de acizi:
 acizi huminici
 acizi fulvici
 huminele
1.Acizii huminici
 – sunt compuşi rezultaţi în procesul de humificare
care au un grad ridicat de polimerizare. Aceştia
rezultă pe seama descompunerii resturilor vegetale
de natură ierboasă bogate în elemente bazice sub
acţiunea directă a bacteriilor.
 În cadrul acizilor huminici deosebim următoarele
grupe funcţionale:
 COOH (carboxil),
 OH (oxidril fenolice),
 CO (carbonil),
 OCH3 (metoxil).
 Se cunosc trei grupe de acizi huminici: acizi huminici
cenuşii, acizi huminici bruni şi acizi huminici
himatomelanici
 a) Acizi huminici cenuşii sunt foarte
puternic polimerizaţi din această cauză
posedă greutăţi moleculare foarte mari până
la 100.000, au culoare închisă (neagră,
neagră-cenuşie), conţinutul de carbon 58-
62% şi de azot până la 7,5%.
 Aceşti acizi predomină în general la solurile
din zona de stepă bogate în carbonat de
calciu (Cernoziomuri, Faeoziomuri, Rendzine)
 b) Acizi huminici bruni se caracterizează
prin culori mai deschise, au un grad de
polimerizare mijlociu, un conţinut de carbon
de 50-60% şi 3-5 % azot.
 Se întâlnesc la soluri cu reacţie acidă
Luvosoluri, Planosoluri, Alosoluri etc.
 c) Acizi himatomelanici au o culoare roşie-
brună şi se acumulează în materia organică
aflată în diferite stadii de descompunere.
Prezintă un conţinut de carbon de 58-62%
 2. Acizii fulvici – sunt substanţele humice cu
gradul de polimerizare cel mai mic.
 Greutatea moleculară este mică 2000-9000,
au culoare gălbui – brun-gălbuie şi un conţinut
de carbon de 42-52%.
 Se formează pe seama descompunerii
resturilor organice provenite de la vegetaţia
lemnoasă din zona de silvostepă şi pădure.
 Predomină în cazul solurilor acide sau slab
acide.
 3. Huminele – reprezintă fracţiunea cea mai
stabilă a humusului, fiind alcătuite din acizi
huminici intim legaţi cu mineralele argiloase şi
din diferite substanţe organice asemănătoare
cu materia organică nedescompusă.
PRINCIPALELE TIPURI DE HUMUS

 Mullul – se formează pe seama

materiei organice complet
humificată şi amestecată intim cu
partea minerală a solului. Acest
tip de humus este caracteristic
solurilor aerate cu o bogată
activitate microbiană.
 -mullul calcic este puternic saturat în ioni
de calciu, se formează pe seama vegetaţiei
ierboase din zona de stepă fiind alcătuit din
acizi huminici puternic polimerizaţi. Determină
formarea unui orizont A molic de culoare
închisă, negricioasă cu o reacţie neutră-slab
alcalină. Raportul C:N este în jur de 10.
 -mullul forestier este format pe substrat
mineral necalcaros, este acumulat pe
grosime mică în zona pădurilor de foioase
fiind alcătuit din acizi fulvici. Prezintă culori
brune-negricioase, o reacţie slab acidă sau
moderat acidă iar raportul C:N este de 12-15.
 Moderul – este un tip de humus alcătuit
din materie organică parţial humificată,
în care se pot observa ţesuturi de plante
nedescompuse. Moderul se formează
în soluri slab aerate cu umiditate
ridicată şi temperaturi scăzute. Raportul
C:N este de 15-25. În funcţie de zona
de formare iau naştere următoarele
tipuri de moder:
 1. moderul forestier oligotrofic se
formează pe seama vegetaţiei
lemnoase din păduri de răşinoase,
humusul format este moderat acid;
 2. moderul calcic se formează din
vegetaţia dezvoltată pe materiale
parentale calcaroase cu un conţinut
ridicat de humaţi de Ca de culoare
închisă. Se întâlneşte în orizontul Oh la
Rendzine;

 3. moderul de pajişti alpine se
întâlneşte la solurile din zona
montană se formează pe
seama vegetaţiei ierboase
constituită din graminee într-
un climat foarte umed şi
răcoros. Acesta se
acumulează într-un orizont A
de culoare neagră foarte acid,
raportul C:N este de 15-20.
 4. moderul hidromorf se
formează la solurile afectate
de exces de apă prelungit
(Stagnosoluri) în condiţii de
anaerobioză.
 Morul - se mai numeşte şi humusul brut
deoarece este constituit din resturi vegetale
foarte puţin descompuse este foarte puternic
acid având un raport C:N de 30-40 în orizontul
organic şi 25 în orizontul A.
 Se întâlneşte la solurile din zona montană
acoperite de păduri de răşinoase (molid şi brad).
 Turba - este constituită din resturi vegetale
nedescompuse sau parţial descompuse într-un
mediu saturat cu apă în cea mai mare parte a anului.
În funcţie de natura vegetaţiei se pot întâlni:
 - turba eutrofă bogată în substanţe minerale
care s-a format pe seama resturilor vegetale
provenite de la Carex (rogoz), Phragmites
(trestie) şi stuf. Turba eutrofă este saturată în
ioni de calciu raportul C: N este mai mic de 30.
 - turba mezotrofă este mai săracă în substanţe
minerale şi a luat naştere din resturi organice
provenite de la rogoz şi muşchi.

 - turba oligotrofă este constituită din muşchi în

condiţii de umiditate foarte ridicată şi
temperaturi scăzute din arealul montan. Se
formează pe materiale parentale acide. Este o
turbă extrem de săracă în substanţe minerale,
acidă raportul C:N este de 40.
 Anmor- se formează în
cazul solurilor afectate de
exces de umiditate
periodic provenit din apa
freatică, şi este constituit
din materiale aluviale
(argilă, praf şi nisip) şi
aproximativ 30% materie
organică bine humificată.
 Se poate întâlni la
unele soluri freatic
umede si la
Gleiosoluri.
 Proprietățile tipurilor de humus

Tip pH Formare Fauna Descomp. Mineralizare Prop.

Mull calcic >7 Roci bazice Lumbricide Rapida Lentă Acizi humici

Mull forestier 5-6 Veg forestiera Lumbricide Rapida Rapidă Acizi humici si
fulvici

Moder 4-5 Veg forest foioase Artropode Mijlocie Mijlocie Acizi humici si
fulvici nefixati de
argila

Mor 3,5-4,5 Veg. rasinoase Acarieni Lentă Foarte lent Polimerizare

Colembole

Anmor Variabil Soluri hidromorfe Fauna acvatica Lentă Lentă Amestecat cu

argila

Turba acida 3-4 Veg hidromorfa Absente Ned. - -

acida

Turba bazica 7-8 Veg hidromorfa Absente Ned. - -

bazica
 Clase de conţinut de materie organică
(humus)
Limite (%) pentru diferite clase texturale

Denumire
Nisip Nisip lutos Lut nisipos Lut Lut argilos Argilă

Extrem de mic ≤0,2 ≤0,4 ≤0,5 ≤0,6 ≤0,8 ≤1,0

Foarte mic 0,3-0,5 0,5-0,8 0,6-1,1 0,7-1,3 0,9-1,5 1,1-2,0

Mic 0,6-1,0 0,9-1,7 1,1-2,2 1,4-3,0 1,6-3,5 2,1-5,0

Mijlociu 1,1-2,0 1,8-4,0 2,3-5,5 3,1-6,5 3,6-8,0 5,1-10,0

2,1-5,0
Mare 4,1-7,0 5,6-8,5 6,6-10,5 8,1-12,5 10,1-16,0

5,1-8,7
Foarte mare 7,1-10,2 8,6-11,9 10,6-13,9 12,6-16,7 16,1-21,0

8,8-20,0
Extrem de mare 10,3-22 12,0-24 14,0-26,5 16,8-30,0 21,1-35,0

Excesiv de mare ≥20,1 ≥22,1 ≥24,1 ≥26,6 ≥30,1 ≥35,1

20,1-35
Material suborganic 22,1-39 24,1-43 26,6-48,0 30,1-55,0 35,1-65,0

Material organic ≥35,1 ≥39,1 ≥43,1 ≥48,1 ≥55,1 ≥65,1

 Clase de rezervă de humus
(în stratul 0-50 cm)
Soluri cultivate cu textură:
Limite
mijlocie şi fină grosieră
≤30 extrem de mică foarte mică
31-60 foarte mică moderată
61-120 mică

121-160 moderată (mijlocie)

161-200 mare

201-300 foarte mare

301-600 extrem de mare

 Variatia continutului de Ct, Nt, C/N si humus la preluvosol

14.7 15.2
12.57

16
2.94
14 2.7
1.56
12
10 H%
%
8
C/N
6 0.12 0.11
0.135
4 1.71 1.57 Nt %
0.9
2
Ct %
0
0-10 10.-15 15-25

Adancimea

Ct % Nt % C/N H%
 Principalele insusiri chimice la Luvosol vertic

14.7 15.2
12.57
11.1
16
14
12
2.94 2.7
10 1.56 1.33 1.59 1.88
% 0.67
8
6
C/N
4 1.71 1.57 0.9 0.77 0.92 1.09
2 0.38
Ct %
0
0-10 10.-15 15-25 45-52 84-100 110-125 125-200

Adancimea

Ct % Nt % C/N H%
 Luvosol albic

18 16.5
16 14.96

14
11.89
12

10
8.12
8
% 4.98
6

4 2.58 2.22
1.29 1.2
2 0.35 0.7 0.410.04 0.7
0.1 0.1
0
0-5 5.0-15 15-25 30-40

adancimea

Ct % Nt % C/N H%
 Eutricambosol
15.2

15.43
14.27

8.9 11.2
10.53
16

14
4.2
12
2.8
10
8.82
%
8 H%
5.16
6 C/N
0.67 0.46 0.3
4 2.43 0.18
1.62 Nt %
2
Ct %
0
0-8 8.0-19 Adancimea 19-28 30-55

Ct % Nt % C/N H%
 Prepodzol

14.09 13.69
14.6

12
16 10 8.32
14
5.38
12

10% 7.94 1.95

0.71
8 6.17
6
4.83
3.12 C/N
4
0.794 0.632 0.571
1.13
2 0.41
Ct %
0
0-8 8.0-17 17-30 30-45 45-60 60-80

Adancimea

Ct % Nt % C/N H%
Cernoziom
10
10
8.8
9

6
0-30
5
4.6
30-50

3
2
2 1.5
0.88
1
0.15 0.1
0
Ct % Nt % C/N H%
 ROLUL HUMUSULUI

 Humusul reprezintă constituentul solului cu importante influenţe

asupra însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale solurilor cu
implicaţii asupra stării potenţialului de producţie.

 Humusul imprimă solului culori închise contribuind la mărirea

absorbţiei radiaţiilor calorice cu implicaţii pozitive asupra
regimului termic al solurilor.

 De asemenea are însuşirea de a contribui la formarea

agregatelor structurale contribuind prin capacitatea sa de
cimentare la formarea structurii glomerulare şi grăunţoase.

 Îmbunătăţeşte indirect însuşirile aerohidrice ale solului prin

mărirea porozităţii, permeabilităţii pentru apă şi aer.
 Datorită conţinutului ridicat în azot şi cationi bazici legaţi sub
formă de humaţi, humusul reprezintă un rezervor de elemente
nutritive pentru plante.

 Împreună cu mineralele argiloase humusul formează complexul

adsorbtiv al solului având rolul de reţinere şi schimb de cationi.

 În urma procesului de mineralizare a materiei organice şi prin

capacitatea mare de adsorbţie şi schimb cationic humusul
asigură aprovizionarea continuă cu elemente nutritive uşor
accesibile pentru plante fiind elementul esenţial al fertilităţii
solului.

 În soluri humusul este nu numai o sursă continuă de elemente

nutritive, ci şi un agent activ de reţinere a acestor elemente date
prin fertilizarea organică şi minerală care în urma interacţiunii cu
humus sunt levigate foarte uşor.
 Humusul reprezintă un substrat prielnic pentru dezvoltarea
microorganismelor.

 Astfel este asigurată şi intensificată dinamica biochimică a

solului, totalitatea proceselor de transformare a substanţelor şi
energiei în sol.

 Substanţele humice şi alţi compuşi organici cu caracter acid

provenite din humus acid eliberează ioni de H+ în sol şi măresc
concentraţia acestora în soluţie crescând aciditatea solului.

 Această influenţă este cu atât mai însemnată cu cât humusul

este mai nesaturat şi solul este mai sărac în baze.

 Turbele oligotrofe, humusul brut, moderul sunt bogate în acizi

fulvici şi reprezintă o sursă importantă de ioni de H+ în sol.