CANCERUL DE PROSTATA

Cancerul de prostata, frecvent la barbatii de peste 50 de ani, ocupa un loc important in

patologia urologica. El are o evolutie clinica lenta, insidioasa, fara manifestari imediate, fiind
de cele mai multe ori descoperit intimplator, in cadrul unui examen clinic general.

Epidemiologie

Ca frecventa, cancerul de prostata se afla pe locul trei la barbati, dupa cancerul pulmonar si
cel gastric, constituind a patra cauza de deces prin cancer. Ca si in cazul cancerului de san la
femei, riscurile cresc odata cu virsta, de aceea, un examen medical atent, este recomandat la
barbatii de peste 50 de ani, in special la cei cu antecedente familiale.

Factorii de risc

Varsta este, fara indoiala, principalul factor de risc. Aproape 3/4 din cancerele de prostata
sint diagnosticate la barbatii de peste 65 de ani. -Antecedente familiale. Studiile demonstreaza
o crestere de 2 pina la 5 ori ale riscului, la barbatii cu antecedente familiale, fata de cei fara
antecedente familiale.

Factori endocrini: circa 80% din cancerele de prostata sunt hormonodependente.

Adenomul de prostata, desi este o leziune benigna, este considerat o leziune de granita
(15%pot genera un cancer prostatic).

Vasectomia, ca metoda contraceptiva, poate duce la hipertrofia prostatei, crescand astfel riscul
de cancer.

Factorul alimentar. S-a constatat ca un regim alimentar ce contine materii grase (in special
grasimi animale), poate favoriza aparitia cancerului de prostata. Cancerul apare mai rar la
vegetarieni si are o frecventa mare la cei cu alimentatie bogata in proteine si dulciuri, asociate
cu alcool si tutun. In acelasi timp, cei care consuma peste sunt de 2-3 ori mai putin expusi
riscului de cancer de prostata,decit cei care nu consuma peste deloc, sau consuma in cantitati
foarte mici.

Activitatea sexuala excesiva si cu partenere multiple cresc riscul de cancer prostatic

Infectii specifice si nespecifice: prostatita incorect tratata, infectii virale (herpes si papilom).

Depistarea cancerului

Asa cum am aratat mai sus, cancerul de prostata are o evolutie clinica lenta si fara manifestari
imediate si sesizabile. De aceea este foarte important, ca de la 50 de ani, barbatii sa mearga o
data pe an la medic, pentru un tuseu rectal. Acesta poate fi facut de orice medic, indiferent de
specialitate. In afara de tuseul rectal, in cazul in care exista suspiciunea unui cancer, trebuie
facuta si o biopsie, precum si analiza singelui, care permite dozarea unei substante numita
antigen specific al prostatei – Prostate Specific Antigen (PSA). In cazul in care in familie
exista antecedente, este bine ca acest examen sa fie facut, incepind de la 40 de ani.

Tablou clinic

Manifestarile clinice ale cancerului de prostata sint diferite, in functie de stadiul bolii. Initial
exista o perioada asimptomatica indelungata in care diagnosticul se poate stabili ocazional in
timpul unui tuseu rectal de rutina. Se evidentiaza un nodul tumoral dur, localizat intr-un lob
sau o zona mai putin densa fata de restul glandei, impunind efectuarea unei biopsii. Urmeaza
apoi perioada simptomatica ce include disurie, polachiurie, uneori hematurie, dureri
hipogastrice, hemospermie, erectii dureroase (priapism). Coexistenta unui carcinom de
prostata cu un adenom face diagnosticul dificil, mai ales in cazul unui adenom cunoscut, dar
agravarea fenomenelor obstructive genereaza suspiciunea aparitiei unui cancer de prostata.
Durerea perineala poate fi prezenta in invazia uretrei, sau poate fi localizata hipogastric in
formele cu extensie locala. Initial, aceasta poate fi moderata, sub forma de jena perineala, care
creste in intensitate, pe masura ce procesul tumoral se extinde dincolo de capsula.

Intr-un stadiu mai avansat, in lipsa tratamentului, sunt prezente manifestarile clinice
anterioare insotite de manifestari datorate metastazelor la distanta: retentie acuta de urina,
dureri pelvine si dureri osoase, care trebuie diferentiate de durerile reumatice.

Diagnosticul pozitiv este sugerat de factorii de risc, simptomatologie, si este sustinut de

examenul local si paraclinic si confirmat de biopsie cu examen histopatologic.

Examene de laborator

Determinarea markerilor tumorali este importanta pentru diagnostic si pentru urmarirea

raspunsului la tratament. Principalii markeri folositi sint: antigenul specific prostatic (PSA) si
fosfataza acida prostatica.

PSA este o glicoproteina secretata de celulele epiteliale prostatice, fiind specifica tesutului
prostatic. Ea nu este specifica exclusiv pentru cancerul de prostata, nivele crescute aparind si
in adenomul de prostata sau prostatitele acute bacteriene. PSA este util pentru evaluarea
raspunsului la tratament si are o mare valoare in urmarirea pacientilor iradiati. Fosfataza acida
prostatica se utilizeaza impreuna cu PSA in diagnosticul cancerului de prostata si
monitorizarea raspunsului la tratament. Biopsia prostatica este folosita pentru diagnosticul
histologic al tumorii.

Tratament

Adenonocarcinomul de prosata este tumora maligna cea mai frecventa la barbati, maladia
plasindu-se pe locul al treilea in ceea ce priveste decesul. Gratie depistarii precoce si unui
tratament adecvat, maladia poate fi eficient combatuta astazi. In caz de cancer avansat,
tratamentul indicat este cel hormonal sau radio-hormonal (se combina tratamentul hormonal
cu radioterapia). In cazul cancerului cu metastaze, tratamentul hormonal este asociat cu
chimioterapia). In cazul in care tumora este localizata la nivel de prostata (stadiul T1 si T2),
tratamentul de referinta este cel chirurgical, asociat cu radioterapia. Tumorile T4 trebuie
tratate initial prin chimioterapie si hormonoterapie, iradierea fiind utila in controlul tumoral
local sau al metastazelor la distanta. Ca paliativ, se pot utiliza diverse proceduri chirurgical.