Prostata este o glandă de mărimea unei castane care face parte din sistemul de

reproducere masculin și se află în interiorul corpului. Cea mai importantă funcție a

prostatei este producerea unui fluid care, împreună cu celulele spermatozoizilor din
testicule și fluidele din alte glande, formează materialul seminal. Mușchii prostatei
asigură, de asemenea, că materialul seminal este presat cu forță în uretra și apoi
expulzat în exterior în timpul ejaculării.
Pana la 30% din fluidele ejaculate sunt alcatuite din cele secretate de prostata. In
fluidele prostatice se regasesc si antigenii prostatici specifici (PSA), al caror rol este
de a modifica textura spermei, astfel incat aceasta a calatoreasca mai usor, iar sansele
de fertilizare a unui ovul sa fie cat mai mari.
In ceea ce priveste localizarea, este situată direct sub vezica urinara, deasupra
mușchilor planseului pelvin. Rectul se află în spatele prostatei, făcând astfel posibilă
palparea glandei din interiorul rectului folosind degetul examinator. Canalele din
prostata curg în uretra, care trece prin aceasta. Etimologic, cuvantul „prostată” este
preluat din expresia greacă care înseamnă „cel care stă în față”, care descrie poziția
glandei prostatei privită de jos, unde uretra părăsește glanda, prostata fiind situata în
fața vezicii urinare.
Greutatea prostatei nu este mai mare de 30 de grame. Trebuie menționat însă că, pe
măsură ce bărbatul înaintează în vârstă, glanda prostata a acestuia va creste – concret,
daca la 20 de ani glanda are dimensiunile unei nuci, la 40 de ani poate ajunge la
dimensiunile unei caise, iar la 60 poate fi chiar cat o lamaie.
O prostată de dimensiuni mărite se numește prostatomegalie, hiperplazia benignă de
prostată (HBP sau adenom) fiind cea mai frecventă cauză. Adenomul se referă la
mărirea prostatei datorită creșterii numărului de celule care alcătuiesc prostata
(hiperplazie) dintr-o cauză care nu este o afecțiune malignă. Este o patologie foarte
frecventă la bărbații în vârstă. Se diagnostichează de obicei atunci când prostata s-a
mărit până la punctul în care urinarea devine dificilă. Simptomele includ nevoia de a
urina frecvent (frecvența urinară) sau senzatia de urinare si dificultăți (ezitare
urinară). Dacă prostata crește prea mult, aceasta poate constrânge uretra și poate
împiedica fluxul de urină, făcând urinarea dureroasă și dificilă sau, în cazuri extreme,
complet imposibilă, provocând retenție urinară.
În ceea ce privește cancerul de prostată, reprezintă unul dintre cele mai frecvente
tipuri de cancer care afectează bărbații în vârstă din Marea Britanie, SUA, Europa de
Nord și Australia și reprezintă o cauză semnificativă de deces pentru bărbații
vârstnici din întreaga lume. Cel mai des, o persoană care suferă de cancer de prostată
nu are simptome; iar atunci când apar, acestea pot include frecvență urinară,
imperiozitate micțională, ezitare și alte simptome asociate frecvent cu hiperplazia
benignă de prostată. Mai puțin frecvent, astfel de tipuri de cancer pot cauza pierderea
în greutate, retenția de urină sau simptome precum dureri de spate datorate leziunilor
metastatice care s-au răspândit în afara prostatei.
Din păcate, de obicei nu există semne de avertizare timpurie pentru cancerul de
prostată. Tumora în sine nu provoacă dureri, așa că mulți ani boala poate fi
silențioasă. De aceea, screeningul pentru cancerul de prostată este un subiect atât de
important pentru toți bărbații cât și pentru familiile lor.
Există controverse cu privire la riscurile și beneficiile screening-ului cancerului de
prostată. Beneficiile includ depistarea precoce, oferind o șansă mai bună de a vindeca
boala dacă cancerul pacientului justifică tratamentul.
Vârsta la care este recomandat screeningul se bazează, în general, pe riscul
individual. La bărbații fără simptome neobișnuite legate de prostată, făra istoric
familial de cancer de prostată, vârsta recomandată este de 50 de ani.
Una dintre cele mai mari contribuții în studiul cancerului de prostată, și în oncologie
în general, a fost descoperirea unui nou concept: markerul tumoral - substanță a cărei
prezență singulară sau în cantitate anormală indică existența unui cancer care nu este
neapărat detectabil prin mijloace clinice uzuale.
În ceea ce privește cancerul de prostată, un marker nou numit antigen specific
prostatic (PSA) a fost descris în 1979 de cætre Wang de la Roswell Park Memorial
Institute din Buffalo.
Cu toate că această substanță nu este specifică pentru cancer ci pentru țesutul
prostatic, astăzi este markerul cel mai promițător al cancerului de prostată, atât pentru
a monitoriza evoluția bolii cât și pentru prognostic.
Pacienților care au vârsta propice screeningului sau simptome specifice, li se va
analiza nivelul PSA din sânge și vor fi examinați clinic (tușeu rectal).Rezultatele
acestor investigații trebuie confirmate prin biopsie( analiză histopatologică).
Examinarea rectală digitală reprezintă un test clinic pentru verificarea mărimii,
sensibilității, consistenței și a limitelor prostatei, deoarece aceasta este situată în fața
rectului, medicul poate aprecia toți acești parametri prin tușeu rectal.
Acestei examinări clinic îi este adăugat dozarea nivelului PSA-ului pentru a puteaa
suspiciona un diagnostic. Confirmarea se face numai după examinarea în laborator a
unei mostre din celulele tumorale obținute de către medicul urolog în urma unei
puncții, urmând ca planul de tratament să fie stabilit ulterior de către o echipa
multidisciplinară, fiecare caz având particularitatea lui.
Statistic, pacienții cu boală localizată sau regională la momentul diagnosticului au o
rată de supraviețuire la 5 ani de aproape 100%, în timp ce pacienții care prezintă
metastaze la distanță au o rată de supraviețuire globală de 5 ani de doar 29%.
În ceea ce privește prevenirea nu există nicio metodă 100% eficientă.
Însă se pot lua o serie de măsuri în vederea reducerii riscului de îmbolnăvire.
Dieta sănătoasă – bărbatul ar trebui sa adopte o dietă sănătoasă, echilibrată, bogată în
fructe, legume și grăsimi sănătoase. Sunt contraindicate grăsimile nesănătoase și
zaharurile.
Renunțarea la fumat – fumul de țigară conține o serie de substanțe cu potențial
cancerigen, asa că e important ca bărbatul să renunțe la fumat pentru a reduce riscul
de cancer.
Practicarea sportului – sportul este sănătos și menține redus riscul de îmbolnăvire. Se
recomandă adoptarea unui stil de viață activ.
Menținerea unei greutăți sănătoase – obezitatea poate favoriza cancerul, asa că e
important ca bărbatul să își mențină indicele de masă corporală în limitele sănătoase –
asta înseamnă că IMC ar trebui sa fie mai mic de 30.
Bibliografie
Kaiser A, Haskins C, Siddiqui MM, Hussain A, D'Adamo C. The evolving role of
diet in prostate cancer risk and progression. Curr Opin Oncol. 2019
Bruner DW, Moore D, Parlanti A, Dorgan J, Engstrom P. Relative risk of prostate
cancer for men with affected relatives: systematic review and meta-analysis.
Brawley OW. Trends in prostate cancer in the United States. J. Natl. Cancer Inst.
Monographs. 2012 Dec;2012
Grossman DC, Curry SJ, Owens DK, et al. Screening for prostate cancer: US
Preventive services task force recommendation statement. JAMA. 2018
Jones D, Friend C, Dreher A, Allgar V, Macleod U. The diagnostic test accuracy of
rectal examination for prostate cancer diagnosis in symptomatic patients: a systematic
review.
Hamilton W, Sharp DJ, Peters TJ, Round AP. Clinical features of prostate cancer
before diagnosis: a population-based, case-control study. Br J Gen Pract. 2006