Sunteți pe pagina 1din 88

GEOLOGIA ROMANIEI CURS

EVOLU IA SI POZI IA TERITORIULUI ROMNIEI IN CADRUL GEOLOGIC STRUCTURAL GENERAL AL EUROPEI Geologia Romniei cuprinde no iuni de geologie a teritoriului rii cu caracter de geologie regional , ncadrat n evolu ia continentului european. Evolu ia geologic regional a scoar ei terestre const n esen n trecerea de la stadiul de geosinclinal sau zon labil (mobil ), la stadiul de regiune consolidat i invers, prefaceri care sunt nso ite de procese tectono magmatice complexe. Unele zone au r mas, ns , foarte de timpuriu arii rigide, func ionnd pe parcursul evolu iei ca regiuni de platform , care sunt arii largi ale scoar ei terestre rigide, afectate numai de mi c ri de transla iei, rota ie i de oscila ie pe vertical , f r sau cu o cuvertur sedimentar cvasiorizontal . Mai sunt denumite regiuni cratonizate, stabile, far zone seismice intense i care nu mai au fost regenerate n mi c ri de cutare. Alte regiuni au evoluat alternativ ca zone rigide i ca arii geosincinale. De aici posibilitatea de a separa suprafa a scoar ei n arii structurale de diferite vrste, cele mai recente fiind ale orogenezei alpine. Pe continentul european se pot delimita arii a c ror structur s-a realizat n anumite cicluri orogenice. Pentru reconstituirea prefacerilor pe care le-a suferit p mntul romnesc i n elegerea structurii geologice actuale, intereseaz , n mod deosebit, ansamblurile arhitectonice n care se ncadreaz unit ile structurale ale teritoriului Romniei. Astfel se delimiteaz arii consolidate timpuriu sau de platform , ce constituie vorlandul Carpa ilor. Acesta este format din regiuni care au suferit transform ri profunde pn in ciclul orogenic alpin inclusiv. O a doua categorie de regiuni sunt foste zone de platform care au fost regenerate n orogeneza alpin , devenind unit ile carpatice. n evolu ia sa, scoar a terestra parcurge mai multe perioade: perioada de geosinclinal prin care are loc o mi care de coborre continua si acumulare de sedimente. n acest fel se deschide un nou bazin oceanic prin expansiunea a doua margini continentale, care n faza ini iala constituiau o zona de platforma stabila i care a fost fragmentat ; 2. B. perioada de orogeneza, cnd are loc ridicarea unei catene muntoase i este considerat creatoare de relief pozitiv; 3. C. perioada de gliptogenez n care for a tectonic de compresiune se reduce foarte mult, iar catena muntoas este supus unor intense procese de eroziune, care tind s o transforme ntr-o peneplen ( M. ecl man, 1999), ce constituie un teritoriu aplatizat cu aspect tabular ; prin reducerea for ei tectonice, procesul de ridicare a catenei muntoase nceteaz sau rata de ridicare a acesteia este inferioar proceselor de eroziune, astfel nct altitudinea se diminueaz continuu pn la tergerea diferen elor de relief. Prin compresiune se produce o consolidare i rigidizare a marginilor continentale aflate n coliziune. Din modelul de mai sus rezult c structurile orogenice, care n final sunt transformate n peneplene apar la marginile unora mai vechi, ceea ce ar rezulta o cre tere a masei continentale. ns procesele de dinamic a scoar ei terestre fac ca aceasta s evolueze continuu prin fragmentare, subsiden e, consum, coliziune etc., astfel nct masa continental variaz de la o perioad la alta. Prin urmare, structura general a scoar ei terestre este dat de structuri orogenice i zone de platform rigide mai mult sau mai pu in aplatizate, constituite n stadii de evolu ie anterioare. n cadrul unui ciclu orogenic, au loc doua categorii principale de procese: a. procese de tectogeneza, cnd se produc ample cut ri ale scoar ei terestre derulate n mai multe faze, mai mult sau mai pu in periodice i contemporane. b. procese de morfogenez , prin care, pe de o parte, are loc ridicarea unit ii cutate pe mii de metrii n l ime, iar pe de alta, se edific relieful spectaculos montan sub impactul factorilor modelatori externi. 1.

Perioada de geosinclinal grupeaz stadii de expansiune a unui bazin oceanic, n timp ce perioada de orogeneza cuprinde stadii de compresiune a acestuia. Evolu ia unui teritoriu de la structura geosinclinal la caten muntoas parcurge mai multe etape cunoscute sub denumirea de ciclurile Wilson separate n mai multe stadii: Stadiul de rift continental const n fisurarea unei bloc continental rigid, ca urmare a unui efort de distensiune generat de ramura ascendent i cea orizontal a curen ilor de convec ie sublitosferici; se formeaz o structur de tip graben, asem n tor riftului est-african, cu intense procese vulcanice i magmatice bazice i intermediare. Stadiul Marea Ro ie, n care riftul continental evolueaz la o mare ngust , prin ndep rtare marginilor continentale. Astfel, se formeaz o crust oceanic nou , iar sedimentarea este de tip evaporitic i carbonatic la margini, i turbiditic n zona de larg. Datorit leg turilor greoaie cu largul oceanului planetar i lipsei curen ilor marini se creeaz condi ii de transformare a materiei organice n mluri sapropelice (viitoare roci mame de petrol ). Stadiul de ocean ngust corespunde unei m ri n expansiune afectat de intense procese de subsiden . Se dezvolt margini continentale pasive, la care se individualizeaz zona de elf, de povrni (taluz) continental i zona de larg, abisal . Stadiul atlantic caracterizeaz un ocean n expansiune unde sedimentarea se produce n zona de elf, povrni (taluz) continental i zonei abisale. n zona de elf se depun depozite clastice, carbonatice (de la depozite recifale la cele de precipita ie), iar n zona povrni ului continental se depun depozite fine de natura mlurilor, care sunt antrenate n curgeri submarine (turbidite). n zona abisal sedimentarea este de particule fine de natura mlurilor argiloase sau calcaroase. La adncimi mai mici de 4500 m (adncimea de compensare a carbona ilor) predomin mlurile calcaroase, astfel nct, crestele dorsalelor oceanice sunt acoperite de o pulbere alb , dnd aspectul unor mun i submarini acoperi i de z pad . Sedimentarea este influen at de curen ii marini profunzi sau de suprafa , cu ape reci sau calde. Din modelele de evolu ie a unui geosinclinal, stadiile de mai sus, corespund etapelor de individualizare i dezvoltare (fig.1). Datorit extinderii bazinului oceanic i ngro rii litosferei n zonele de margine, aceasta cedeaz , ini iindu-se procesul de subduc ie. Din acest moment ncepe faza de compresiune, ce ar corespunde etapei orogenice sau de fli , din modelul geosinclinalului. n aceast faz se produce nchiderea complet a unui bazin marin i formarea unei centuri orogenice. Acest proces se deruleaz n trei stadii: stadiul de subduc ie, de bazin remanent i de coliziune (fig.2). Stadiul de subduc ie. n acest stadiu o margine continental pasiv (de tip atlantic) devine mobil prin decuplarea pl cii oceanice i ini ierea procesului de coborre. Astfel, se formeaz fosele oceanice, iar coborrea (subduc ia) pl cii oceanice sub cea continental declan eaz procese magmatice i vulcanice, formnd arcul vulcanic continental. n fos se acumuleaz depozite sedimentare de natur pelagic , detritic i vulcanic . Depozitele pelagice formeaz prin alunecare gravita ional turbidite. Datorit compresiunilor aceste depozite sunt cutate (prisma de acre iune) formnd un arc extern submers sau local emers (Insulele Antilele Mici, Timor, Celebes). Prisma de acre iune reprezint o unitate tectonic rezultat din r zuirea sedimentelor de pe placa subdus i cutarea intens a acestora prin compresiune. n teoria geosinclinalului marginea continental r mas pasiv , de pe partea opus marginii mobile, poate fi asimilat miogeosinclinalului sau vorlandului. Zona de larg oceanic, prisma de acre iune i arcul vulcanic (linia andezitic ) reprezint eugeosinclinalul. Stadiu de bazin remanent Prin procesul de convergen a celor dou margini continentale, scoar a oceanic este consumat aproape integral prin subduc ie. Astfel, fostul ocean se restrnge la o mare pu in adnc , denumit bazin remanent. Acest stadiu corespunde cu etapa orogenic sau de fli din modelul geosinclinalului. Sedimentarea este predominant clastic , ritmic , sursa materialului fiind structurile ridicate din arcul extern sau din marginea continental . Prin compresiune acestea se adaug arcului extern (prismei de acre ie), aceasta crescnd n dimensiuni. n acela i timp se produce o intens tectonizare, prin crearea faliilor de nc lecare care evolueaz la plane de ariaj, direc ia de deplasare fiind spre marginea continental (vorland). n perioada de

ariaj pot fi antrenate por iuni din crusta granitic sau chiar oceanic (pnze de obduc ie). Acest stadiu poate fi asimilat n prezent cu bazinele remanente de tip Marea Mediteran , Marea Neagr , Marea Caspic Stadiul de coliziune sau de sutur a dou margini continentale convergente, pin care bazinul remanent este complet nchis. n acest stadiu are loc ridicarea p r ii interne a orogenului (partea dinspre eugeosinclinal) i, n acela i timp, n partea opus , spre vorland (miogeosinclinal) se deschide, prin subsiden , o larg zon depresionar (avanfos ). ntr-o prim faz , sedimentarea se produce n condi ii de fli , iar ntr-o faz ulterioar , are loc migrarea avanfosei spre exterior (spre vorland), iar sedimentarea continu n condi ii de molas . Acest stadiu corespunde etapei tardegeosinclinale din vechea teorie a geosinclinalului. Compresiunea, ce continu i n acest stadiu, determin amplificarea nc lec rilor pn la pnze de ariaj, precum i apari ia altora noi, edificnd structura geotectonic complicat a lan ului orogenic. ngro area crustei terestre i ridicarea n bloc a lan ului orogenic este nso it de compens ri izostatice, prin subsiden a pronun at a unor sectoare, unde se formeaz depresiunile intramuntoase i intermuntoase. Aceste ample mi c ri determin , pe de o parte, consumul aproape complet al scoar ei oceanice i apari ia acesteia n pnze de obduc ie formnd centurile ofiolitice, iar pe de alta, declan area unui magmatism i vulcanism trziu (magmatismul postorogenic, dup H. Stille). CICLURI OROGENICE PREALPINE n evolu ia teritoriului Romniei au fost identificate patru cicluri orogenice prealpine ce au contribuit la formarea zonelor muntoase., care ulterior au fost peneplizate i transformate n platforme rigide (din teoria geosinclinalului) sau pl ci (din teoria tectonicii globale). Analiza acestora au la baz principiile tectonicii globale prin care se reconstituie mi carea pl cilor tectonice i pozi ia acestora la un moment dat. Aceasta este posibil lund n considerare toate elementele geologice, geofizice, paleontologice, stratigrafice etc. corelate la nivel global. 1.Ciclul svecofeno carelian, a evoluat in Arhaic. n urma lui s-a consolidat platforma Est European (scutul Baltic), care pe teritoriul Romniei ocup partea nord estic , denumit Platforma Moldoveneasc . Fragmente din platforma carelian ocup , n prezent, i partea de sud a Romniei, inclusiv Dobrogea de Sud, i reprezint sectorul valah al Platformei Moesice. n urma coliziunii careliene se constituie, probabil, primul supercontinent cunoscut n evolu ia P mntului, la sfr itul Proterozoicului mediu i nceputul Proterozoicului superior, care ocupa aproximativ domeniul actual al Oceanului Pacific, ntre cei doi poli ai P mntului. Vrsta forma iunilor metamorfice variaz n limite foarte largi, ceea ce nseamn c forma iunilor mai noi s-au format n jurul unor nuclee continentale foarte vechi.. Mai trziu, n Paleozoicul superior, supercontinentul carelian, se scindeaz prin apari ia a unei zone de rift i apari ia a dou mase continentale, una meridional , plasat la polul sud ( din care f ceau parte fragmente din Africa, America de Sud, Platforma Est European , Siberia etc), iar cealalt se ntindea peste Ecuator pn aproape de polul nord ) contituit din feagmente ale Africii, Arabia, India, Australia, Antarctica, China de Nord i de sud etc.). Expansiunea celor dou margini continentale creeaz geosinclinalul n care va evolua ciclul cadomian. 3.Ciclul cadomian, are loc in Paleozoicul superior Cambrian inferior. n literatura geologic mai este cunoscut i sub numele de ciclul baikalian. n acest ciclu aria geosinclinal se restrnge prin compresiune, formnd un supercontinent ce se ntindea ntre cei doi poli ai P mntului pe arealul actual al Oceanului Pacific Placa Est Europeana ( Scandinavia sau Baltica) i Siberia constituiau dou mase continentale mai mici , la marginea sud estic a supercontinentului, n preajma polului sud. Din acest ansamblu tectonic f cea parte i Platforma Moesic a c rei jum tate nordic este constituit din isturi cristaline cu grad sc zut de metamorfism, cunoscut sub numele de ,,domeniul isturilor verzi , ce apar la zi n Dobrogea Central . Tot aici se situa placa Apuliana (Vardar, dup M.S ndulescu), care de asemenea con ine structuri cristalofiene i magmatice cadomiene, care ns a fost regenerate mai trziu, n structurile Carpa ilor. Vrsta absolut a forma iunilor epimetamorfice de tipul ,, isturilor verzi , este de 550 milioane ani, ceea ce indic limita dintre Proterozoic i Paleozoic 4. Ciclul caledonian, se manifesta n Paleozoicul inferior (Cambrian superior Devonian), determinnd consolidarea unui teritoriu situat la vest si sud de platforma Est European i la nord de orogenul Dobrogei de Nord, cu prelungire spre est prin nordul Marii Negre. Spa iul acesta a fost denumit platforma scitic , fiind echivalent cu structurile caledonice din vestul Europei i din Sco ia. Pe teritoriul Romniei ea se suprapune cu Depresiunii Predobrogene si Depresiunii Brladului.

Fragmentarea supercontinentului cadomian de la sfr itul Cambrianului a determinat apari ia unei arii oceanice (Oceanul Japetus, dup C.H. Scotese, 2002), prin a c rei nchidere a creat cordiliera caledonian . Coliziunea principal s-a produs ntre Placa Est European , la care se adaug alte pl ci mai mici (Avalonia, partea nord vestic a Europei Occidentale i sudul Angliei; Armorica ce constituie mare parte din Fran a i sudul Germaniei) i scutul nord estic al Americii de Nord (Lauren ia), n urma c reia a rezultat cordiliera caledonian din vestul Scandinaviei i nordul Sco iei, care nc i p streaz masivitatea, cu altitudini moderate. Aceasta se prelunge te spre sudul i estul continentului european unde este denumit platforma scitic , care dup Paleozoic a func ionat n condi ii submerse, cu unele ntreruperi. Prin scindarea supercontinentului caledonian se deschide o nou arie oceanic (Oceanul Rheic), n care va lua evolua urm torul ciclu orogenic, respectiv ciclul hercinic. 5. Ciclul hercinic se deruleaz n intervalul Silurian Carbonifer prin coliziunea celor dou mase continentale, Gondwana la sud, constituit din Africa, America de sud, Australia, Antartica, India, Arabia etc., i Euramerica din care f ceau parte Platforma Est European i scutul americano canadian (Lauren ia). La limita nordic a Gondwanei n irau un mozaic de micropl ci care vor constitui mai trziu sudul Europei ( Moesic , Apulian , Iberic etc.) i cele din vest Armorica Avalonia. Coliziunea din Carbonifer a acestui sistem complex de pl ci determin ridicarea cordilierei hercinice a Mun ilor Apala i, din America de Nord, i a celei din Europa de vest, din aliniamentul Masivul Central Francez, Mun ii Vosgi, P durea Neagr pn la Masivul Boemiei. Probabil prin coliziunea realizat ntre sistemul de macro micropl ci s-a creat o singur cordilier car ulterior a fost spart prin deschiderea Atlanticului. ntr-o pozi ie aparte se situa Platforma Moesic , care n coliziune cu Platforma Est- Europene creeaz lan ul hercinico chimeric al Dobrogei, care se prelunge te spre est prin Insula erpilor, Crimeea i la nord de Caucazul Mare. In acela i timp se nchide aria marin dintre Euramerica i placa Siberiei ridicnd lan ul hercinic al Uralilor. n urm cu 230 240 mil. ani (Permian Triasic) se constituie supercontinentul Pangaea din Teoria derivei continentelor al lui A. Wegener, ce se ntindea ntre cei doi poli ai P mntului, centrat pe actuala pozi ie a Oceanului Atlantic. n acela i timp, se deschide o nou zon marin denumit Oceanul Tethys, m rginit la nord vest de continentul Laurasia, iar la sud vest de continentul Gondwana. La est era limitat de un mozaic de pl ci, cum sunt cele ale Chinei de Nord i de Sud, Malaieziei i Indoneziei. Ecuatorul str b tea aproximativ axial Oceanul Tethys, iar n lungul lui erau n iruite o serie de pl ci mai mici, cum sunt cele ale Tibetului, Iranului i Turciei (Anatoliei). Expansiunea maxim a Oceanului Tethys este atins n Jurasic prin deschiderea M rii Caraibelor dintre cele dou Americi, dup care ncepe faza de compresiune a ariei geosinclinale prin deschiderea Oceanului Atlantic, ca urmare a scind rii supercontinentului Pangaea. Ciclurile orogenice prealpine sunt o consecin a mi c rii pl cilor tectonice de diferite ordine de m rime ca urmare a dinamicii interne a P mntului i care au condus la rigidizarea scoar ei terestre. Supuse proceselor de gliptogenez catenele muntoase vechi alt dat seme e, se prezint ast n diverse stadii de peneplenizare. Gradul de peneplenizare este cu att mai mare cu ct catena muntoas este mai veche. n acela i sens cre te i gradul de rigidizare, datorit ajungerii la suprafe e a unor roci formate n condi ii de adncime mare n urma proceselor de eroziune sau mi c rilor tectonice. Prin urmare, fiecare sector al scoar ei ajuns la un stadiul mai mare sau mai mic de peneplenizare se adaug sectoarelor mai vechi i mpreun constituie sistemul de pl ci sau de platforme rigide care contribuie la ridicarea unei noi catene muntoase. De asemenea aceste zone vechi pot fi recutate sau regenerate ntr-o nou orogenez . CICLUL OROGENIC ALPIN Carpa ii reprezint unitatea geomorfologic dominant a teritoriului Romniei, fiind o adev rat coloan vertebral a acestui spa iu de care a fost legat strns dezvoltarea na iunii romne. De aceea a reprezentat un spa iu de concentrare a cercet rilor complexe a geologilor romni i nu numai. Rezultatul acestora este concretizat n numeroase lucr ri, care au condus la un model acceptabil al evolu iei spa iului carpatic n accep iunea tectonicii globale. Cnd se vorbe te de spa iul carpatic nu se refer numai la zona montan propriu-zis , ci i la arealele nconjur toare, care au avut un rol major n edificarea acestuia. Constituirea Oceanului Tethys cu o puternic mas continental a supercontinentului Pangaea pe marginile nordic , sudic i vestic , la care se adaug sistemul de pl ci insulare din partea vestic , constituie premisa n elegerii evolu iei ciclului alpin n spa iul european i carpatic.

Spargerea supercontinentului Pangaea prin deschiderea Oceanului Atlantic a constituit debutul orogenezei alpine. Pentru a n elege evolu ia ciclului orogenic alpin trebuie separat sistemul de pl ci tectonice sau de platforme rigide, prin a c ror coliziune au determinat ridicarea lan ului carpatic. Marginea nordic a Oceanului Tethys era constituit din Eurasia, care avea o larg zon elf n care a continuat sedimentarea pe parcursul cu unele intermiten e din carbonifer pn n Jurasicul superior. Placa European este constituit dintr-un sistem de platforme rigide structurate n orogeneze prealpine: platforma Est European , cea mai veche, svecofeno-carelian , care pe margine vestic i, probabil, sudic sunt ata ate platforme caledonice; La E i S platforma Est European este bordat de catene hercinice ale Uralilor, Crimeei i Dobrogei de Nord; vechile platforme Avalonia i Armorica care se sutureaz de platforma Est European prin catena hercinic , ce poate fi urm rit din vestul Europei din Masivul Central Francez pn n Masivul Boemiei. Marginea sudic a Oceanului Tethys o constituia Platforma African n fa a c reia se situau micropl cile, Apulian , Adriatic i Italic .. La sud-est se situa placa Turc care de asemenea a avut u rol n edificarea lan urilor muntoase din sud estul Europei. Din placa Est European se desprinde platforma Moesic care va ave un rol major n edificarea Dobrogei de Nord i ridicarea Carpa ilor Meridionali. Avansarea c tre nord a pl cilor sudice i a celor vestice i coliziunea cu Eurasia a condus la edificarea lan urile alpine ale Europei. Astfel compresiunea dintre placa Est European de care era ata at Platforma Scitic cu placa Panono Transilvan a condus la ridicarea lan ului Carpa ilor Orientali, Carpa ilor Nordici i Mun ilor Apuseni, iar avansarea c tre nord a platformei Moesice a edificat cordiliera Carpa ilor Meridionali. La sud, avansarea Pl cii Apuliene a determinat la contactul cu Platforma Moesic ridicarea Mun ilor Rodopi i Balcani. C tre sud est are loc coliziunea Pl cii Arabe cu Placa Turc , avnd ca rezultat ridicarea Tauridelor, iar prin mpingerea celei din urm n Placa Moesic (a M rii Negre) nal pontidele. Dinspre vest Placa Iberic intr n coliziune cu Armorica ridicnd Pirineii, iar avansarea c tre nord a Africii cu o u oar rota ie senestr edific Alpii la contactul cu structurile hercinice ale Avaloniei i Armoric i. De asemenea, Placa Adriatic prin deplasarea s-a spre nord i est determin ridicarea Dinaricilor. O pozi ie aparte n acest ansamblu tectonic ocup Mun ii Apuseni a pentru a c ror genez s-a elaborat mai multe scheme. Dificultatea cont n structura diferit a p r ii nordice n raport cu cea sudic i a pozi iei lor ntre placa panonic i cea transilvan . Asupra acestui aspect se va mai reveni. O alt zon cu o structur aparte o reprezint Orogenul Nord Dobrogean, care era considerat o caten hercinico chimeric , ns observa ii ulteriore relev deforma ii cel pu in pn la nivelul Jurasicului superior, ceea ce ar fundamenta caracterul s u alpin . Ridicarea lan ului carpatic s-a produs n mai multe faze de tectogenez care pot fi mp r ite n dou etape: ? etapa cretacic cnd sunt edificate structurile interne, denumite de I. Dumitrescu dacide; ? etapa neozoic , ndeosebi ncepnd cu Miocenul cu sunt structurate unit ile externe, denumite de acela i I. Dumitrescu, moldavide. Deforma iile ample din etapa neozoic , care pot fi explicate ast zi destul de coerent prin prisma tectonicii pl cilor, au dus la prefaceri substan iale a le configura iei reliefului Romniei. Astfel, sectoare foarte largi intr ntr ntr-o subsiden accentuat n raport cu vecin t ile, formnd depresiunile interne (intramuntoase) ale Transilvaniei i Cmpiei Panonice, aceasta din urm cu intrnduri pe rama vestic a Carpa ilor Meridionali i Mun ilor Apuseni, unde formeaz depresiunile adiacente. De asemenea, sectoare restrnse ale structurilor interne i externe ale Carpa ilor devin subsidente, devenind depresiuni intramontane, unele din ele nso ite de vulcanism, cum sunt cele din Mun ii Apuseni de Sud. Func ie de evolu ia geotectonic a teritoriului Romniei, acesta poate fi subdivizat n: ? unit i de platform , constituite n cicluri orogenice prealpine, mai mult sau mai pu in peneplenizate i care formeaz vorlandul Carpa ilor: Platforma Moldoveneasc , Platforma Valah i Platforma Scitic ; ? unit i alpine: Orogenul Nord Dobrogean, Carpa ii i Mun ii Apuseni.

CAPITOLUL 1
UNIT ILE DE PLATFORM

1.1. PLATFORMA MOLDOVENEASC


Partea de nord est a Romniei este ocupat de Platforma Moldoveneasc , care reprezint un sector al Platformei Est Europene, ce cuprinde teritoriul dintre Urali, Carpa i i Scandinavia. Din punct de vedere morfologic are aspect de cmpie nalt , cu o succesiune de platouri i coline, separate de v ile re elei hidrografice. Relieful este sculptat n depozitele Sarma ianului, ale c rei subetaje se succed de la nord la sud ntr-o structur monoclinal . Geostructural, Platforma Moldoveneasc este delimitat tectonic, la est i sud, prin falii crustale de Platforma Scitic , care n prezent sunt mascate de cuvertura neogen din suprafa . Astfel, la vest limita poate fi considerat linia Siretului, iar la sud un aliniament situat la nord de Brlad, pe direc ia F lciu- Tg. Plopana, ce ar corespunde faliei crustale a Bistri ei Structura platformei poate fi divizat n soclul sau fundamentul cristalin i cuvertura sedimentar cvasiorizontal , fragmentat de sisteme de falii. Fundamentul cristalin este cunoscut numai prin foraje, acesta ap rnd la zi n malul Nistrului i la est de acesta n ceea ce s-a denumit Scutul Ucrainian. Prin urmare, suprafa a superioar cade continu spre vest, c tre orogenul Carpa ilor Orientali. Soclul a fost studiat cel mai adnc n forajul de la Todireni (jud. Boto ani), unde a fost deschis o coloan de aproximativ 500 m Acesta eviden iaz n partea superioar o structur petrografic constituit din migmatite ro ii sau cenu ii, cu faneroblaste de microclin, cu textura gnaisic . Urmeaz paragnaise plagioclazice cu biotit, cu numeroase filoane pegmatitice, de asemenea de culoare ro ie roz. La partea inferioar a coloanei este interceptat un granit roz cu muscovit i biotit, care aminte te de granitul de Rapakiwi descris n Scandinavia. Din corelarea datelor de vrst absolut rezult c soclul platformei Est European are un nucleu foarte vechi n zona Scutului Ucrainian, n timp ce spre margini are vrste mai recente datorit regener rii n etape orogenice ulterioare. n nucleul foarte vechi s-au identificat roci de tipul gnaiselor migmatice, granitoidelor i metabazitelor, cu o vrst apreciat la 3500 mii ani, ce apar ine Arhaicului. Mai la est, n forma iunea de Ovruci constituit din granite i isturi pirofilitice, urmate de granite de tip Rapakiwi, se determin vrste 1350 1450 mii ani, iar pentru forma iunea feruginoas de Krivoi Rog, vrste de1700 1800 mii ani. Aceast succesiune arat c spre margini sau ata at structuri mai tinere, ce apar in Proterozoicului inferior i debutului celui mediu. Din aceste date rezult c fundamentul cristalin al Platformei Moldovene ti are un nucleu foarte vechi Arhaic, a c rei margine vestic a fost regenerat n orogeneza svecofeno carelian . Cuvertura sedimentar , depus peste paleoreliful fundamentului cristalin, deci ntr-o pozi ie discordant , este constituit din forma iuni paleozoice, mezozoice i neozoice, neafectate de mi c ri cu caracter plicativ. Platforma Est European a evoluat mult vreme ca o mas continental insular , cum a fost n timpul orogenezei cadomiene Odat cu Cambrianul superior ea se ndreapt spre placa lauren ian cu care intr n coliziunea caledonian i, mai trziu, n cea hercinic , n condi ii par ial submerse, ceea ce a determinat depunerea unei cuverturi paleozoice. n lungul drum parcurs pn n pozi ia actual a suferit mi c ri oscilatorii traversnd perioade emerse, fiind o mas continental aproape integral, i perioade submerse, cnd sau acumulat stive groase de roci sedimentare. Astfel, acestea pot fi cuprinse n trei cicluri de sedimentare: Paleozoicul, Mezozoicul i Neozoicul. Ciclul I de sedimentare, al Paleozoicului, se deruleaz cu unele intermiten e pe intervalul Cambrian Carbonifer. Este r spndit n mod inegal, fiind cunoscut numai prin foraje (Todireni, Ia i, Pope ti, B trne ti etc.).Paleozoicul debuteaz cu o succesiune de 400 600 m grosime constituit din conglomerate cu elemente de cristalin, gresii cuar itice, gresii arcoziene, gresii argiloase, cu intercala ii de isturi argiloase ardeziene cenu ii verzui.(f r material paleontologic). Partea inferioar poate fi corelat cu gresia de Cos u i ce afloreaz n malul Nistrului, care este atribuit de geologii basarabeni Proterozoicului terminal Cambrianului inferior. n alte zone, cum este forajul de la B trne ti, la partea superioar apare o succesiune ce poate fi

corelat cu Gresia de Moldova de pe teritoriul Basarabiei, care prin con inutul faunistic este atribuit Ordovicianului superior. A adar, pe parcursul Cambrianului superior Ordovician inferior platforma a fost emers , probabil, ca un ecou al orogenezei cadomiene i mi c rile premonitorii ale orogenezei caledoniene. Silurianul, la nord se apropie de suprafa (la 60 70 m.); la vest coboar la 1000 metri, iar la sud vest la aproape1500 metri adncime. Constituie prima secven a dovedit printr-un bogat con inut faunistic, fiind reprezentat printr-o succesiune de culoare cenu ie negricioas (grosime 120 300 m.) de calcare fine cu intercala ii de marne, gresii calcaroase si argile Devonianul, este ntlnit, de asemenea, pe marginea de vest i sud vest ntr-o succesiune de gresii silicioase cenu ii, violacee i brune n alternan cu argile nisipoase brune i violacee (100 m grosime) Carboniferul e pus n eviden pe marginile afundate ale platformei, i const ntr-o alternan de gresii silicioase cu isturi argiloase. De culoare cenu ie, verzuie i violacee ce d secven ei un aspect v rgat. Pe intervalul Permian Triasic platforma este n pozi ie emers , f cnd parte din marea mas continental ce se constituie dup orogeneza hercinic ( Pangaea lui A.Wegener).

Ciclul II de sedimentare cuprinde depozite sedimentare din intervalul Jurasic Senonian, de asemenea dispuse discontinuu la ansamblul platformei
Jurasicul apare pe rama vestic , ntr-o succesiune de160 m grosime, neargumentat paleontologic, de calcare, marne i dolomite brune i ro ietice, cu intercala i de anhidrite. Prin corela ie cu alte zone aceast secven este atribuit p r ii superioare a Jurasicului. Cretacicul este prezent numai par ial i dispus inegal. Debutul acestuia g se te platforma n pozi ie continental , mi carea pozitiv , fiind un ecou al mi c rile preaustrice ce preg teau ridicarea p r ii mai interne a Carpa ilor Orientali. Astfel, sedimentarea depozitelor Cretacicului debuteaz cu Ap ianul, cnd platforma ncepe s coboare spre vest, ntr-o mi care incipient de subduc ie, care ridic prismul de cristalin al Orientalilor i deschide fosa fli ului. Aptian, este pus n evidenta de foraje numai n sectorul nordic, fiind depus pe paleorelieful Jurasicului superior ntr-o succesiune de marne calcare, gresii calcaroase, cu fauna de foraminifere (70 100 m grosime) Albianul, este semnalat mai ales in zona vestica si sud vestica (Radauti, Targu Frumos) i este alc tuit din gresii calcaroase cu fauna s rac de foraminifere. Cenomanianului, i sunt atribuite cele mai vechi depozite ale platformei ce apar la zi in malul Prutului (R d u i Liveni). Depozitele ce apar la zi debuteaz cu gresii si nisipuri acoperite de calcare albicioase cu aspect de creta. Prezenta forma iunilor grosiere la baza marcheaz debutul transgresiunii ce a cuprins ntreaga platforma. Senonianul, apare in zonele mai afundate ale platformei n vest si sud, sub forma unui complex calcaro cretos. Ciclul III de sedimentare, al Neozoicul este reprezentat prin: Paleocen, Eocen, Badenian, Sarma ian, Meo ian. Paleogenul este prezent, de asemenea, numai pe marginea sudic i sud-vestic a platformei, spre fosa Carpa ilor Orientali. Acesta debuteaz cu Paleocenul n facies argilos marnos (45 90 m grosime) i continu cu Eocenul reprezentat pin gresii calcaroase cenu ii verzui, slab glauconitice, sau marne i calcare verzui, uneori cu faun de numuli i (10 100 m grosime).. Miocenul apare la zi pe suprafa a ntregii platforme, fiind reprezentat de Badenian i Sarma ian Badenianul, apare la zi spre nord-est n malul Prutului. Grosimea creste spre sud si vest de la 20 m n malul Prutului pn la 100 m n Valea Siretului si 400 m la contactul cu orogenul carpatic. Sedimentarea s-a produs n condi ii diferite, de larg la est, n facies marnos calcaros, i de margine continental , n condi ii lagunare la vest i sud (gipsuri cu intercala ii de marne). Ca urmare a fazei de tectogenez stirice noi care structureaz fli ul extern al Carpa ilor Orientali sistemul de platforme al vorlandului intr ntr-o ampl mi care subsident prin care se deschide o arie marin denumit Bazinul Dacic. Condi iile de sedimentare devin salmastre i debuteaz prin depozite de tip transgresiv.

Sarma ianul este cunoscut n succesiune complet sub forma unui monoclin cu nclinarea de la nord la sud, fiind deschis n lungul re elei hidrografice ce br zdeaz platforma. Buglovianul marcheaz trecerea de la mediul salin la mediul salmastru., dezvoltndu-se n facies recifal, de margine continental , spre est, i facies detritic argilos nisipos, de mare mai adnc , spre vest i sud. Faciesul recifal este constituit din calcare organogene albe g lbui cu o bogat faun de lamelibranhiate i briozoare. Faciesul de larg este reprezentat de o succesiune de nisipuri, argile, argile nisispoase cu intercala ii rare de gresii, calcare grezoase, bentonite i cinerite. Volhinianul evolueaz , de asemenea, n faciesuri diferite, i anume: argile cenu ii alb strui cu intercalari de argile nisipoase si nisipuri, spre est, i cu o cre tere a intercala iilor nisipoase, spre vest, unde atinge (valea Siretului). 500 m grosime. Basarabianul are caracter regresiv, n facies predominant argilos (argile cenu ii alb strui), cu intercala ii de nisipuri, la est. Spre vest, cre te frecven a orizonurilor de nisipuri i nisipuri argiloase, nsumnd grosimi de are 400 500 m, la care se adaug intercala ii de gresii i calcare oolitice. Kersonianul reprezint o succesiune cu grosime de 130 150 m de calcare urmate de argile nisipoase, nisipuri argiloase si nisipuri. Meo ianul este prezent printr-un orizontul inferior, gros de 70 80 m cu tufuri andezitice separate de nisipuri si marne argiloase, i cel superior, gros de 80 180 m, cu nisipuri argiloase si argile cu intercalari de gresii sub iri. Tectonica Platforma Moldoveneasc , ca parte component a Platformei Est-Europene, a trecut prin stadiul de geosinclinal n Arhaic Proterozoicul inferior, cnd se constituie nucleul vechi din roci cristaline cu grad nalt de metamorfism, la limita cu ultrametamorfismul, i din roci magmatice ale soclului. ntruct astfel de roci se formeaz la zeci de kilometrii adncime rezult c aceasta au ajuns la suprafa prin intense procese de eroziune ce s-au manifestat n lungile perioade de evolu ie ca arie continental . Dup aceast stadiu Platforma Est European func ioneaz ca platform rigid n condi ii submerse, cnd i formeaz cuvertura sedimentar , ce au alternat cu perioade emerse de arie continental propriu- zis , reflectate prin discontinuit i de sedimentare. n Proterozoicul mediu i superior platforma trece prin mi c ri de oscila ie pe vertical , care introduc mai multe lacune de sedimentare i pot semnifica ridicarea orogenic cadomian . Cel pu in par ial, Platforma EstEuropean ntr n coliziune cu alte platforme care au format primul supercontinentul reconstituit n Cambrianul inferior. De asemenea, pe parcursul Cambrianului i Ordovicianului platform este pozi ie ridicat , ca urmare a ncheierii orogenezei cadomiene i mi c rilor premerg toare, ce au condus la coliziunea cu Lauren ia (partea de nord est a Americii de Nord) i la evolu ia orogenezei caledoniene. Marginile masei continentale devin ample zone de self, astfel nct Platforma Est European intr par ial ntro lung perioad de submersie, ce se suprapune intervalului Silurian Carbonifer. Pe parcursul Permian Jurasic inferior Platforma Moldoveneasc f cea parte din imens mas a Pangaeei lui A. Wegener constituit prin coliziunea hercinico chimeric . Laurasia constituia rmul nordic al Oceanului Tethys, din care f cea parte i Platforma Moldoveneasc , avea o larg zon de elf care treptat a naintat spre interiorul ariei continentale. Deschiderea Atlanticului de la sfr itul Jurasicului marcheaz nceputul compresiunii geosinclinalului Tethys, fapt care a determinat ample oscila ii pe vertical ale platformei. Astfel dup un scurt episod de sedimentare pe marginea estic i sudic n Jurasicul superior, urmeaz o faz de exondare, ce se suprapune unei p r i nsemnate a Cretacicului inferior. Cu unele lacune scurte de sedimentare, platforma i formeaz o cuvertur pe ntreaga suprafa pe intervalul Ap ian Senonian, dup care este din nou exondat ca urmare a mi c rilor laramice, care structureaz partea intern a fli ului din Carpa ii Orientali. ncepnd cu Paleocenul platforma coboar numai pe marginile vestic i sud vestic , stare ce se prelunge te pn la sfr itul Eocenului, dup care platforma este ridicat complet, ca ecou a ridic rii par iale a fli ului extern din Carpa ii Orientali, ca urmare a mi c rilor premonitorii stirice vechi de la sfr itul Paleogenului.

Odat cu Badenianul platforma coboar profund spre catena carpatic , ca de altfel, ntreg sistemul de platforme din vorlandul Carpa ilor, deschizndu-se aria marin a Bazinului Dacic. Subsiden a vorlandului este o consecin a fazei de tectogenez stirice noi, care a structurat fli ul extern din Carpa ii Orientali i a determinat migrarea fosei carpatice spre est i sud. Sedimentarea pe intervalul Badenian Meo ian continu n faciesuri diferite, n condi ii de margine continental i de larg, cu retragerea treptat a apelor Bazinului Dacic spre sud. nclinarea constant a depozitelor spre SE este o consecin a unei mi c ri de basculare a platformei, care s-a produs, probabil, n Pleistocenului inferior. Mi c rile de coborre i ridicare a platformei n drumul ei n deriv a fost nso it de tensiuni, care au determinat o tectonic ruptural . Cele mai importante sunt falia Siretului, ce limiteaz platforma spre vest i falia Brladului, ce s-ar prelungi cu falia Bistri ei, i constituie marginea ei sudic . O alt fractur important orientat E-V este cea Vasluiului, care a determinat o diferen iere a faciesurilor cuverturii sedimentare. De asemenea sunt identificate dou sisteme de fracturi vechi orientate N-S i NV-SE, care au fost reactivate prin coborrea n trepte a platformei spre orogenul carpatic. Resursele minerale: Nisipuri silicioase Badeniene la Miorcani (99.5% dioxid de siliciu) pentru industria sticlei; Nisipuri comune sarma iene i meo iene pentru betoane i mortare; Gips din depozitele badeniene exploatate n cteva puncte n malul Prutului. Sulf format prin reac ii de reducere a depozitelor de gips. Calcare sarma iene i badeniene utilizate pentru nevoi locale.. Lignit cu forme lenticulare n depozitele Sarma ianului exploatat local; Gaze naturale eviden iate n vestul platformei la: Roman, Secuieni, Bac u Ape minerale cunoscute la: R duc neni, Strunga. Turb cu dispozi ie lenticular la nivelul depozitelor cuaternare din lungul re elei hidrografice.

1.2. PLATFORMA SCITICA SI PLATFORMA EUROPEI CENTRALE


La extremitatea sudic i vestic a Platformei Moldovene ti a fost delimitat un teritoriu, a c rei pozi ie a creat i creeaz nc multe probleme de corelare, La nord de Marea Neagr este cunoscut sub denumirea de Platforma Scitic , n timp ce la N i E de Carpa i a fost denumit Platforma Europei Centrale. Platforma Europei Centrale e situata la exteriorul Platformei Est Europene intre: Marea Baltica i Carpa i. Unele date de cercetare direct , prin foraje, i indirect , prin m sur tori geofizice, indic o anumit echivalen ntre cele dou platforme, ce ar putea fi ncadrate unei unit i unice, care face parte al turi de platforma Est European , din vorlandul Carpa ilor Nordici i Orientali. Sutura din cele dou unit i se face sub structurile fli ului i avanfosei Carpa ilor Orientali. Aceast zon de platform poate fi conturat , cu oarecare aproxima ie, de aliniamentul Siretului, la est, i de o linie ce trece pe la nord de Brlad pe direc ia F lciu Trgu Plopana, ambele separnd-o de Platforma Moldoveneasc . Limita sudic marcheaz contactul cu Dobrogea de Nord i este punctat de o linie din lungul bra ului Sf. Gheorghe al Dun rii, care se prelunge te spre NV pn n curbura Carpa ilor Orientali. n literatur geologic mai veche (Mutihac, Ionesi 1974), Platforma Scitic se suprapune Depresiunii Predobrogene n care este inclus i Depresiunea Brladului. Spre vest, platforma p trunde adnc sub Depresiunea pericarpatic i structurile fli ului ale Carpa ilor Orientali. Fundamentul cristalin a fost interceptat numai prin foraje, care au pus n eviden unele asem n ri cu faciesul isturilor verzi din Dobrogea Central . De aceea, ntr-o prim idee, isturile verzi cadomiene ale Dobrogei Centrale au fost prelungite spre nord vest pe la vest de Platforme Est European , p trunznd

adnc sub unit ile fli ului Carpa ilor Orientali. ns forajele executate la nord (Delta Dun rii) i nord vest de Dobrogea central pun n eviden n anumite puncte roci cu un grad de metamorfism mult mai slab, iar n altele, roci care se aseam n mult cu isturile verzi ale Dobrogei Centrale. Pentru c cele mai vechi depozite sedimentare apar in Devonianului nseamn c forma iunile foarte slab metamorfozate subiacente sunt i mai vechi i pot fi atribuite orogenezei caledoniene. Faptul c unele foraje au interceptat roci cu un metamorfism sensibil mai ridicat, ce ar putea fi atribuite orogenezei cadomiene, ar rezulta c acestea apar n ridic ri structurale de tipul anticlinalelor sau horsturilor. Prin urmare, rocile foarte slab metamorfozate sau depus pe un paleorelief cutat i fracturat Aceast structur caledonic poate fi corelat spre est cu o centur ce trece pe la nord de Dobrogea, prin Crimeea meridional , pn la nord de Caucazul Mare. La nord de linia Trotu ului, fundamentul cristalin este constituit din isturi slab metamorfozate, ce ar putea reprezenta un soclu vechi cadomian remobilizat n caledonian i chiar n hercinic. Aceast zon ar reprezenta prelungirea spre SE a Platformei Europei Centrale sub pnzele fli ului cretacic, sub forma unei structuri depresionare, eviden iat printr-un minim gravimetric, i a c rei cuvertur sedimentar paleozoic este relativ diferit fa de cea din Platforma Moldoveneasc . Aceast depresiune se situeaz la vest de falia Cmpulung Muscel Bicaz. Un alt element este horstul flancat la vest de falia amintit i de falia Solca, la est, care i g se te corespondent pe teritoriul Poloniei n structurile caledonice din Dealurile Roztocze (Mun ii Svietokrzyskie, dup M. S ndulescu, 1984). Numai dac se iau n considerare aceste elemente, acest teritoriu de la exteriorul Platformei Moldovene ti cutat n orogeneza caledonic i care nglobeaz Platforma Scitic , la sud, i Platforma Europei Centrale, la nord, constituie platforma dano polono predobrogean, ce se prelunge te pe la nord de Dun re i Marea Neagr , pn la nord de Caucaz.

Cuvertura sedimentar a fost corelat mult vreme cu faciesurile din Dobrogea nordic , adese cu argumente for ate. Aceasta a fost deschis numai prin foraje n mai multe puncte din Depresiunea Brladului ( Oancea, B neasa, Cr ie ti etc.) i din Delta Dun rii (Caraorman, C.A.Rosetti, Letea, Maliuc etc.).
O prim surpriz o ofer forajele din Delta Dun rii, care la nivelul depozitelor paleozoice, pun n eviden elementele detritice ce indic un transport de la N la S, i nu din Orogenul Nord Dobrogean. nainte de aceast constatare, se sus inea c Depresiunea Brladului i zona de la est de Prut era considerat ca avanfos a acestuia. Unele diferen ieri apar i la nivelul cuverturii mezozoice, cum sunt depozitele triasice, care se deosebesc de cele din Dealurile Niculi elului i din colinele Isaccei (anticlinalul Rediu) i Mahmudiei, i cele jurasice, care sunt diferite de cele din Dobrogea, n general. Aceste deosebiri aduc argumente sus in ideea c Platforma Scitic a func ionat diferit fa de Dobrogea de Nord pe parcursul Paleozoicului i Mezozoicului. Datorita rigidit ii soclului platformei rezulta o sedimentare cvasiorizontal a forma iunilor, acestea fiind afectate ruptural de falii, rezultnd grabene si horsturi. Acest aspect determina depuneri ilegale de sedimente in Paleozoic. Platforma Scitic fost colmatat n mai multe cicluri de sedimentare: Silurian Devonian; Permian Jurasic- Cretacic; Eocen, Badenian Cuaternar. Paleozoicul este caracterizat prin depozite slab cutate i metamorfozate; Ciclul I de sedimentare s-a derulat n condi ii marine deosebite, astfel nct acesta mbrac aspecte litologice diferite. Silurian a fost deschis prin foraje n Depresiunea Brladului n zona Vaslui Hu i valea Prutului, reprezentnd o succesiune de calcare cenu ii negricioase, microgranulare cu rare intercala ii de argilite i calcare nisipoase cenu ii. Trebuie men ionat c forajele n-au atins baza forma iunii. n Delta Dun rii la adncimea de 3000 m au fost deschise sub depozitele Triasicului o suit de calcare i dolomite, care ns au fost corelate cu depozitele silurian devoniene din Colinele Mahmudiei. Devonian a fost interceptat n foraje executate mai la sud , de asemenea, pe o grosime redus (cca. 60 m), fiind reprezentat prin gresii cuar oase violacee i argilite dure, brun violacee. Triasic;

Carboniferul a fost eviden iat sub nivelul M rii Negre numai la nord de Insula erpilor. Ciclul II de sedimentare se instaleaz dup perioada de exondare din Carbonifer, n condi ii transgresive, care au dat depozitelor sedimentare aspecte de molas de umplutur , a c ror surs este structura continental de la N, respectiv Platforma Est European . Permian Triasic inferior apar transgresiv numai la nord de bra ul Chilia i de Dun re sub forma unui umpluturi molasice detritice, adic conglomerate de culoare ro iatic . La vest de Prut, Permianul lipse te, iar Triasicul prezint o alt succesiune format din argile brun ro cate cu rare pete verzi i cuiburi de anhidrit, precum i cu intercala ii rare de gresii calcaroase. La partea superioar trece la o suit carbonatic (calcare fine criptocristaline g lbui i brun deschis, i dolomite cenu ii cu diaclaze de anhidrit). Este specific marginii vestice al platformei Scitice, care indic alte condi ii de sedimentare dect partea de la E de Prut, date, probabil, de pragul Dobrogei de Nord, ce se afund n aceast zon . Mai mult, pe parcursul Triasicului mediu i superior platforma era exondat , spre deosebire de partea de la E, unde se depun par ial. n Delta Dun rii Triasicul este discontinuu datorit jocului pe vertical a blocurilor dintre falii majore. Aici, Triasicul mediu i superior mbrac un facies calcaros dolomitic, ns diferit fa de cel din Dobrogea de Nord i depus inegal. Jurasicul debuteaz (Liasic) cu o perioad n care platforma era exondat . De abia, din Jurasicul mediu (Dogger) sedimentarea este reluat pe un paleorelief destul de accidentat prin argilite cenu ii negricioase cu intercala ii de gresii cu posidonii. n continuare se depun gresii calcaroase brun vi inii, par ial micronglomeratice, i conglomerate cu elemente de calcare brune sau brune vi inii, la care sau ad ugat calcare brecioase i marne c r mizii. Jurasicul superior n Depresiunea Brladului este predominant carbonatic, compus din diferite tipuri de calcare: calcare alb roz, calcare brecioase, calcare organogene cenu ii. n Delta Dun rii Jurasicul superior este reprezentat prin depozite lagunare: argile ro ii cu gipsuri i intercala ii de gresii i nisipuri.

Cretacicul debuteaz cu o perioad de exondare, cu excep ia marginii vestice, unde au fost identificate depozite ap ian albiene.
n Cretacicul superior platforma Scitic este inundat aproape complet i se depun depozite apar innd Cenomanian Senonianului formate din gresii glauconitice, marne calcaroase fine i calcare compacte cretoase cu silexuri. Trangresiunea cenomanian a cuprins tot sistemul de platforme cu Excep ia Dobrogei de Nord i Centrale.

Paleogenul. La sfr itul Cretacicului ntreaga platform este exondat , stare care se p streaz pn n Eocen.
Eocenul marcheaz subsiden a diferen ial a unor teritorii, cnd se depun depozite sub iri de gresii glauconitice, marne verzui compacte i mai pu in calcare g lbui. Acestea se ntlnesc n Depresiune Brladului, n zona de la est de Prut i nord de Dun re platforma fiind n pozi ie exondat . Neogenul.Pe parcursul Oligocenului i Miocenului inferior, Platforma Scitic f cea parte dintr-un amplu teritoriu continental, ce ngloba Platforma Moldoveneasc ,Platforma Valah , Dobrogea de Nord i Central .

Miocenul superior debuteaz n condi iile unei ample transgresiuni ce a cu prins ntreg sistemul de platforme al catenei carpatice.
Badenianul. Sedimentarea se reia n Badenian prin transgresiunea care s-a instalat pe paleorelieful cretacic i eocen, i chiar jurasic n Delta Dun rii. i marginea sudic a Depresiunii Brladului. Acesta cuprinde gresii calcaroase cenu i, marnocalcare i marne cu anhidrit. Sarma ianul se depune n continuitate de sedimentare n succesiune complet ntru mediu marin salmastru ce f cea parte din Bazinul Dacic. Debuteaz prin calcare cenu ii dure, uneori organogene gresii calcaroase, gresii

oolitice, dup care se instaleaz o sedimentare monototon n care alterneaz orizonturi de argile marnoase , argile, argile nisipoase cenu ii verzui cu intercala ii de marne luma elice. Pliocenul se depune n continuitate de sedimentare n succesiune complet , stare ce se prelunge te pn n Pleistocenul inferior, cnd mediu de sedimentare devine lacustru. Pliocenul este bogat fosilifere ca i Miocenul, debutnd prin argile i nisipuri, uneori cineritice (Meo ianul), continu ntr-o succesiune monoton de argile, argile nisipoase i nisipuri (Pon ian Dacian) i se ncheie cu nisipuri fine i grosiere uneori cimentate (Romanianul. Cuaternarul urmeaz n continuitate de sedimentare peste depozitele Pliocenului, ns n condi ii de regresiune a apelor spre sud. Pleistocenul inferior ncheie evolu ia ca bazin de sedimentare a Platformei Scitice, prin alternan e de pietri uri, argile i nisipuri, uneori cu aspect toren ial. Apele lacustre se retrag treptat spre sud, tendin care se p streaz nc din Sarma ian. n continuare, mai ales, n partea sudic , se formeaz sistemul de terase n medii fluviatil lacustre ale Pleistocenului mediu i superior i Holocenului inferior i a luncilor arterelor hidrografice din Holocenul superior. Structura sistemului de terase i a luncilor const din depozite aluvionare, pietri uri i nisipuri, Pe cmpurile nalte, n Pleistocenul mediu superior se depun depozite groase de leoss n condi ii eoliene, sursa materialului fiind, probabil, depozitele glaciare din Carpa i.

Tectonic . Structura fundamentului cristalin i a cuverturii sedimentare individualizeaz Platforma Scitic ca unitate geostructural distinct la marginea sud vestic i sudic a Platformei Moldovene ti.
Fundamentul cristalin are structur cutat prin remobilizarea unui fundament cadomian i a unei cuverturi sedimentare din care au rezultat serii ankimetamorfice, care le diferen iaz de isturile verzi ale Dobrogei Centrale. Aceast zon poate fi corelat spre nord cu structurile caledonice din Podi ul Liublinului i Depresiunea Miechow din Polonia. n primul caz, corespondentul pe teritoriul Romniei ar fi blocul Pa cani R d u i dintre falia Siretului i falia Solca. La vest de acesta poate fi reg sit Depresiunea Miechow sub structurile fli ului carpatic pn la nord vest de falia Trotu ului, i limitat spre vest tectonic de falia Cmpulung Moldovenesc Bicaz. Interceptarea fundamentului cristalin prin foraje eviden iaz un grad de metamorfism diferit. Cel cu gard de metamorfism mai ridicat asem n tor faciesului isturilor verzi din Dobrogea Central corespund unor ridic ri structurale, n timp ce teritoriile cu un grad de metamorfism mai slab, ankimetamorfic corespund structurilor caledonice, care ocup o pozi ie cobort structural. Prin urmare, suprafa a fundamentului cristalin are forma unei peneplene cu aspect ondulat sau ruptural, ce l fragmenteaz n grabene i horsturi. La nord, linia Trotu ului, dup care se face jonc iunea dintre ceea ce este cunoscut ca Platforma Scitic cu Platforma Europei Centrale este o falie major , care a introdus i o decro are a p r ii nordice, ceea ce ar explica caracterul de pnz al depresiunii subcarpatice (Pnza subcarpatic ). Limita cu Platforma Moldoveneasc este de asemenea, de natur tectonic n lungul faliei Siretului. Aceasta poate fi cel pu in o falie de nc lecare a structurilor caledonice peste fundamentul carelian al Platformei Moldovene ti. Limita nordic a Platformei Scitice este tot de natur tectonic , dat de falia major F lciu Tg. Plopana sau falia Bistri ei. La sud Platforma Scitic este limitat de falia Trotu ului cu orientare NVV SEE, care se continu cu falia Sf. Gheorghe ce o desparte de Orogenul Nord Dobrogean. Alte accidente tectonice orientate NV SE afecteaz marginea vestic a platformei, dup care coboar n trepte sub structurile fli ului Carpa ilor Orientali.

Unele aspecte ale sediment rii din Platforma Scitic o individualizeaz i, n acela i timp, o diferen iaz ca unitate geostructural distinct fa de Dobrogea de Nord, cu care a fost adesea corelat . Astfel de diferen ieri apar la nivelul cuverturii paleozoice, permo triasice i chiar jurasice., ceea ce ar conduce la concluzia c cele dou unit i au evoluat n condi ii diferite. Dac se examineaz deriva continentelor n concep ia tectonicii globale (C.H. Scotese, 2000) se pot n elege cauzele acestor diferen ieri. Astfel, Platforma Scitic a rezultat n urma coliziunii Platformei Est Europene cu partea de NE a Americii de Nord (Lauren ia) i Groenlanda n urma c reia se ridic cordiliera caledonic . Spargerea ulterioar a acestui continent (Euramerica) a detrminat deriva spre E a Platformei Est- Europene, avnd alipite pe margini o parte din structurile caledoniene.

1.3. PLATFORMA MOESIC


ntre Carpa i i Dobrogea de Nord, pe de o parte, i Mun ii Balcani, pe de alta, este conturat o arie rigid pe care geologul bulgar Boncev (1947) a denumit-o Platforma Moesic . n aceast unitate geostructural Boncev includea i partea hercinico chimeric a Dobrogei de Nord, care o considera fundamentul cutat al platformei. Partea de la nord de Dun re a fost denumit de unii dintre geologi romni Platforma Valah , care se suprapunea din punct de vedere geografic Cmpiei Romne (V. Mutihac, L. Ionesi, 1973). n aceast idee, Dobrogea de Sud i Central erau tratate ca blocuri rigide separate. Mai trziu, V. Mutihac i al (2004) limiteaz Platforma Valah numai la V de falia intramoeisc i extinde structurile Dobrogei Centrale i de Sud pn la aceasta. ntr-o alt idee (I. Dumitrescu, M. S ndulescu, 1968, 1970; M S ndulescu, 1984) , consider spa iul dintre Balcani i Carpa i apar innd Platformei Moesice, n conceptul lui Boncev, f r Orogenul Nord Dobrogean. n aceast concep ie, Platforma Moesic de pe teritoriul Romniei, este limitat la N de mari fracturi tectonice cum sunt falia pericarpatic , dup care avanfosa intern a Carpa ilor ncalec peste depozitele pliocene ale platformei, i falia Pecineaga Camena, care desparte Dobrogea Central de Orogenul Dobrogei de Nord i p trunde spre NV sub structurile carpatice. La scar regional , Platforma Moesic intr n contact tectonic la S cu Mun ii Balcani, n lungul faliei prebalcanice. Structura platformei este dat de fundamentul cristalin i cuvertura sedimentar , depus n mai multe cicluri de sedimentare, ce reflect condi iile n care a evoluat n diferite etape. Cu excep ia Dobrogei Centrale unde fundamentul afloreaz , n restul platformei este cunoscut din cteva foraje de referin . Gradul de cunoa tere al cuverturii sedimentare este mult mai accentuat, prin cele cca. 5000 de sonde de exploatare a petrolului. Fundamentul cristalin este alc tuit din isturi cristaline, roci magmatice, roci mezometamorfice i epimetamorfice, Soclul sau fundamentul cristalin s-a constituit, pe de o parte, n orogeneza careliana, iar pe de alta, n orogeneza cadomian . Jum tatea sudic inclusiv Dobrogea de sud are un soclu vechi carelian, n timp ce partea nordic este de vrst cadomian de tipul isturilor verzi din Dobrogea Central . Fundamentul cristalin apare la zi n Dobrogea Central , unde se identific : ? o serie mezometamorfic de Altn-Tepe, n anticlinalul Ceamurlia Ba punar, de la sud de falia Pecineaga Camena, de vrst svecofeno -carelian ; ? o serie ankimetamorfic a isturilor verzi de vrst cadomian . n anticlinalul Ceamurlia Ba punar seria de Altn Tepe este reprezentat prin mica isturi cu muscovit, biotit i granat, uneori cu staurolit, cuar ite i amfibolite str b tute de filoane de pegmatit, ceea ce arat un metamorfism al unei succesiuni sedimentare. Din determin rile de vrst absolute (634 711 mil. ani) rezult c aceast serie a fost remobilizat ntr-o orogenez mai nou . D. Giu c descrie la partea superioar a succesiunii o serie retromorfozat pentru care determin o vrst de 530 mil. ani. Acest nseamn c isturile de Altn Tepe sunt metamorfozate orogenezei cadomiene. n Dobrogea sudic fundamentul cristalin este cunoscut din foraje executate n perimetrul localit ilor Palazu i Coco u. n baz acestea eviden iaz o serie catametamorfic migmatic de gnaise granitice, peste care se suprapune o succesiune mezometamorfic constituit din mica isturi de diferite tipuri (cu almandin, almandin i magnetit) i cuar ite cu o intercala ie feuginoas asem n toare serie de Krivoi Rog din Platforma est European . Valorile de 1600 1850 mil. ani indic o vrst absolut Proterozoic inferior i chiar Arhaic , ceea

ce nseamn c acestea apar in orogenezei vechi svecofeno carelian . Peste aceste forma iuni urmeaz o serie ankimetamorfic , cunoscut sub numele d seria de Coco u, ce reprezint o succesiune vulcano sedimentar slab metamorfozat constituit din roci verzi, diabazice asociate gresii arcoziene, conglomerate, microconglomerate i isturi cenu ii violacee. Determin rile de vrst absolut de 550 mil. ani, indic c metamorfismul s-a produs n orogeneza cadomian . Platforma constituit n Proterozoicul inferior este din nou fragmentat prin deschiderea unei largi arii geosinclinale, unde s-au acumulat depozite vulcano sedimentare cu grosimi de 3000 m, care au fost slab metamorfozate n faciesul isturilor verzi, astfel nct se pot recunoa te u or structura rocilor ini iale. Trebuie remarcat caracterul fli oid al depozitelor, fiind o succesiune ritmic de filite de culoare ro ie, violacee i cenu ie, grauwacke, roci tufogene, microconglomerate i gresii calcaroase. Seria ankimetamorfic a isturilor verzi afloreaz larg n Dobrogea Central ntre cele dou accidente tectonice majore: Pecineaga Camena, la nord, i Capidava Ovidiu, la sud. Contactul dintre cele dou forma iuni este, a adar, de natur tectonic , accentuat i de dizarmonia structural dintre isturile mezometamorfice i cele ankimetamorfice. Primele au orientarea NV-SE, paralel cu cele dou acidente tectonice majore, n timp ce isturile verzi sunt direc ionate E-V. Situa ia este dat de mobilitatea celor dou falii, ceea ce ar explicat retromorfismul i vrsta mai recent a unor forma iuni din anticlinalul Ba punar Ceamurlia sau seria de Coco u din Dobrogea sudic Dup datele geofizice (Visarion et al,1979) i de foraj ar rezulta c seria mezometamorfic ncalec forma iunea epizonal a isturilor verzi, n lungul faliei Capidava Ovidiu, f r a se cunoa te amploarea ariajului. Vrsta acestei nc lec ri poate fi cadomian trzie- caledonian, mult mai veche dect primele depozite sedimentare. La vest de falia intramoesic de pe aliniamentul Alexandria Fierbin i Valea Dmbovi ei datele de foraj sunt relativ pu ine privind fundamentul cristalin. Cele cteva foraje au ntlnit isturi cristaline mezometamorfice sau retrometamorfozate. Dup datele geofizice I. Gav t, R. Botezatu i M. Visarion (1973) interpreteaz c fundamentul platformei valahe din jum tatea sudic are vrst precambrian (carelin ) i c se prelunge te pn n Dobrogea de Sud, iar n jum tatea nordic cuprinde o serie epimetamorfic de vrst Proterozoic superior Cambrian inferior, ce corespunde orogenezei cadomiane. Contactul dintre cele dou zone , dup aceea i autori, este de natura unei falii crustale orientate aproximativ E-V. n orice caz, structura fundamentului cristalin din sectorul valah al platformei Moesice este diferit fa de cel din Dobrogea de Sud, diferen a fiind dat de numeroasele intruziuni magmatice (granodioritice, granite gabroice), care dup ultimele date, ar fi hercinice i nu precadomiene, cum se credea. Dintre acestea se diferen iaz net corpul magmatic Bal -Opta i-Slatina, care creeaz un amplu bombament, fiind constituit n partea nordic din roci magmatice acide, n general, iar n partea sud-vestic , din roci gabroice i diorite. Cuvertura sedimentar . Dup etapa de consolidare, platforma a suferit mai multe mi c ri de basculare care au determinat transgresiuni si regresiuni, rezultnd mai multor cicluri de sedimentare: paleozoic, permo-triasic, Jurasic mediu Cretacic, Badenian inferior Cuaternar. nc de la nceput trebuie remarcat c sedimentarea s-a derulat pe un paleorelief destul de accidentat, ce a avut ca rezultat depunerea unei cuverturi cu grosime foarte variabil i dispus inegal. Aceast morfologie indic comportamentul casant al platformei introdus de mi c rile oscilatori pe care le-a suferit diferitele compartimente nc din orogeneza cadomian . Aceasta nseamn c suprafa a platformei este marcat de o serie de ridic ri, separate de depresiuni n care depozitele sedimentare au grosimi considerabile, de pn la 10000 m (D. Paraschiv, 1979). Datorit complexit ii condi iilor de sedimentare succesiunea cuverturii poate fi separat n apte unit i litofaciale de roci clastice i carbonatice cu o anumit repetabilitate: complexul detritic inferior al intervalului Cambrian Devonian inferior, complexul carbonatic din intervalul Devonian superior Carbonifer inferior, complexul detritic al Carboniferului superior Triasic inferior, complexul carbonatic Triasic, complexul detritic Triasic superior Jurasice mediu, complexul carbonatic Jurasic superior Cretacic inferior i seria detritic a Neogenului. Complexele litologice reprezint ecouri a principalelor evenimente de tectogenez ale orogenezelor, ce s-au derulat n vecin tatea platformei. Ciclul I de sedimentare al Paleozoicului se extinde aproape pe ntreaga suprafa a platformei, cu excep ia Dobrogei centrale, care era n pozi ie emers i cteva ridic ri structurale. De asemenea trebuie remarcat n Dobrogea sudic sedimentarea se instaleaz de abia n Silurian.

Cambrian Ordovicianul, ntlnite numai n sectorul valah al platformei, formeaz o succesiune de pn la 1200 m grosime n care se pot separa: seria inferioar detritic grezo cuar itic i o alta superioar predominant pelitic. Seria inferioar prezint o succesiunea cu o mare variabilitate petrografic :gresii argiloase verzui, gresii cu ciment muscovitic i silicios sericitic, gresii arcoziene cu intercala ii sub iri de argilite siltite, cuar ite cenu ii i negre, ortocuar ite albe i cenu ii, verzui, microconglomerate cuar itice i arcoziene. Spre finele succesiunii se constat o cre tere a frecven ei intercala iilor pelitice, fiind caracteristice Ordovicianului.
Silurianul are grosimi, de asemenea, de pn la 1200 m n depresiuni i are caracter transgresiv i discordant pe ridic rile structurale. Reprezint o succesiune, cu o bogat faun de graptoli i, de argilite microgrezoase i cloritoase, cu intercala ii de gresii, calcare organogene i detritice, iar la diferite intervale nivele de tufuri vulcanice. n Dobrogea sudic a fost ntlnit acela i facies al seriei detriticeinferioare, cu isturi argiloase, negriscioase, str b tute de numeroase diaclaze umplute cu calcit sau cu pirit . Devonianul este caracterizat prin trei entit i litofaciale cu o bogat faun de brahiopode, lamelibranhiate, trilobi i, crinoide etc.: seria argilitic inferioar ce indic o continuare a condi iilor de sedimentare din Silurian, seria grezoas i seria dolomit evaporitic . Cea din urm constituia prima serie carbonatic , atingnd grosimi mari n depresiuni (C l ra i), fiind constituit din dolomite cu intercala i de anhidrite, n baz , i din calcare organogene, la partea superioar . Trebuie remarcat caracterul bituminos al succesiunii, care scade spre partea superioar . n Dobrogea de sud este ntlnit aceea i succesiune ce se ncheie cu complexul carbonatic bituminos, dup care aceast por iune este exondat . Carboniferul a fost deschis pe ntreg cuprinsul platformei, cu excep ia p r ii de NE a ridic rii structurale de la Bordeiu Verde. n Carbonifer are loc schimbarea condi iilor de sedimentare, de la seria inferioar carbonatic , ce se continu din Devonian, la una superioar , detritic (cel de-al doilea ciclu detritic al cuverturii sedimentare). Faciesul carbonatic al Carboniferului inferior, apare n continuitate de sedimentare numai n depresiunile tectonice, n rest nregistrndu-se o importat lacun stratigrafic . O a dou lacun se situeaz ntre seria carbonatic i ce detritic a Carboniferului superior. Ambele reprezint ecouri ale ultimelor faze de tectogenez hercinic (breton i sudet ). Carboniferul inferior carbonatic este reprezentat printr-o mare varietate de calcare: de la calcarenite i calcare microcristaline la calcare organogene, ce nsumeaz o grosime de cca. 450 m.. Carboniferul superior marcheaz o schimbare a condi iilor de sedimentare, dup faza de exondare de la sfr itul Carboniferului inferior, prin trecerea la faciesul detritic, ce constituie o succesiune groas de 800 m de argile negricioase, argilite istoase, gresii silicioase, de culoare cenu ie negricioas 1, grauwacke, marnocalcare brun vi inii i calcare organogene. Depozitele pelitice con in material c rbunos sub forma unor strate sub iri sau diseminat n masa rocii.

Ciclul II de sedimentare, debuteaz Permianului si dureaz pn la sfr itul Triasicului, submersia platformei producndu- se numai la vest de Dmbovi a, restul platformei, inclusiv Dobrogea central i par ial cea sudic , fiind n pozi ie exondat . Permianul. n aceast perioad se continu sedimentarea a faciesului detritic, instalat n Carboniferul inferior, ns se semnaleaz la diferite nivele intercala ii de depozite lagunare (ghips, anhidrit), ceea ce demonstreaz func ionarea teritoriului n condi ii de margine continental sau ochiuri marine mai mult sau mai pu in nchise. Instabilitatea fundului marin este dat i de caracterul transgresiv al depozitelor permiene, uneori fiind depuse direct peste fundamentul cristalin. Grosimea maxim o atinge n depresiuni(pn la 2000 m), n timp ce pe ridic rile structurale lipse te sau are grosimi reduse. Triasicul inferior debuteaz cu un complex argilos grezos de culoare ro ie format din gresii silicioase brune, vi inii, roz sau albicioase, gresii argilo-silicioase i microconglomerate cu acela i mozaic de culori i se ncheie cu un complex brun vi iniu argilos marnos cu intercala ii de gresii calcaroase. n Dobrogea sudic , n dou foraje de lng Techirgiol au fost ntlnite cuar ite i gresii argiloase ro cate ce au fost atribuite Triasicului inferior. Triasicul mediu. Instalarea unui climat mai arid anun at nc din Triasicul inferior a determinat schimbarea condi iilor mediului marin, care au permis acumularea unei stive groase de 1000 1200 m de depozite carbonatic evaporitice. Aceasta reprezint o succesiune de de calcare, uneori organogene, marnocalcare, calcare dolomitice, dolomite, anhidrite i sare gem , la care se adaug roci clastice cu ciment calcaros i anhidritic. n unele zonele depresionare partea inferioar a seriei carbonatice este atribuit Triasicului inferior, ceea ce nseamn c acest facies a debutat mai devreme. La sfr itul Triasicului mediu platforma Moesic se ridic astfel nct se instaleaz procesele erozionale, care au construit un paleorelief al suprafe ei suitei carbonatice. Triasicul superior. Marcheaz o revenire a condi iilor de sedimentare din Triasicul inferior, formnd seria ro ie superioar : argile marne, marnocalcare, gresii, nisipuri microconglomerate cu intercala ii de anhidrit i ghips. Aceast succesiune indic condi ii de margine continental , care au trecut n faze lagunare sau chiar continentale. nsumeaz grosimi de 900 1200 m. Pe parcursul permo triasicului s-a manifestat i o intens activitate magmatic efuziv , ce se succede n, cel pu in, trei faze. O prim faz a constat n roci magmatice efuzive de tipul porfirelor cuar ifere i feldspatice contemporane depunerii complexului detritic inferior al Permianului, ce sunt ntlnite pe marginea de nord al platformei i la SE de Bucure ti. O a doua faz este de natur predominant bazic reprezentat prin bazalte, diabaze, i porfire bazaltice asociate cu piroclastite i tufuri vulcanice, i s-a manifestat, se pare, la sfr itul Permianului. Cea de-a treia faz de magmatism a avut caracter acid prin depunerea unor porfire feldspatice n cadrate de forma iunea carbonatic permo triasic . La vest de Olt s-a manifestat i o a patra faz de magmatism, predominant bazic, ce str bat forma iunea carbonatic a Triasicului mediu. Faptul c aceste efuziuni magmatice sunt orientate E-V i mai pu in N-S trebuie puse pe seama pe ncheierii orogenezei hercinice i apoi pe spargerii supercontinentului format la sfr itul Permianului. Dup Triasic platforma este n mare parte exondat , stare ce prelunge te i n Liasic, fiind supus factorilor de modelare externi Ciclul III de sedimentare cuprinde intervalul Liasic superior Senonian, depunndu-se numai la vest de Dmbovi a, n sectorul valah, n timp ce n Dobrogea central , care este submersat par ial, i Dobrogea de sud sedimentarea ncepe cu Doggerul. Aceast secven de sedimentare poate fi mp r it ntr-o serie detritic inferioar , ce apar ine intervalului Liasic superior- Dogger, i una superioar , carbonatic a Malmului Cretacicului inferior. Jurasicul inferior(Liasic) Jurasicul mediu (Dogger) atinge grosimi maxime n depresiune din NE Craiovei, n timp ce spre E,V i sud se sub iaz continuu, marcnd caracterul transgresiv al acestei secven e. Partea de la est de Dmbovi a; de la sud de Dun re i Dobrogea erau arii continentale n care se manifestau procese de modelare a reliefului. Caracterul transgresiv este dat de seria detritic inferioar ce atinge grosimea maxim de 600 m n depresiunea central moesic de la NE de Craiova, a c rei succesiune poate fi submp r it n dou subserii. Subseria inferioar n care se separ bancuri groase de gresii silicioase, gresii calcaroase, uneori cu ciment

argilogipsifer sau dolomitic, separate de intercala ii de marnocalcare sau argile i marne negricioase, adesea piritoase. n Dobrogea sedimentarea ncepe n Dogger ntr-un golf al bazinului euxinic, care ncepea s se deschid . Jurasicul superior (Malm). n aceast epoc mediul de sedimentarea se extinde la aproape toat suprafa a sectorului valah printr-o mi care negativ a platformei. La nceput fundul marin era animat de oarecare instabilitatea tectonic ce a determinat depunerea unei alternan e de depozite pelagice i recifale. n continuare, sedimentarea are loc n condi iile unei subsiden e continue a fundului marin, ce a permis acumularea unei secven e carbonatice pelagice de peste 1000 m grosime, n zona de afundare maxim , ce ar putea fi marcat , aproximativ, de aliniamentul v ilor Teleorman i Jiu, i a alteia recifale spre E i V de aceasta. Seria carbontaic pelagic reprezint o succesiune de calcare fine microcristaline i pseudoolitice, calcare luma elice i marnocalcare, cu intercala ii fine de argile. n p r ile de margine dinspre E i V faciesul recifal este dat de structuri biostromale, care cuprind calcare fine afectate de recristaliz ri i dolomitiz ri, calcare dolomitice, calcare algale i coraligene, calcare grezoase, cu intercala ii de gresii, marne i nisipuri. n sectorul estic recifii erau de tip franjure i de tip barier . n Dobrogea central sedimentarea are loc n lungul v ii Casimcei, n care se recunoa te succesiunea seriei carbonatice superioare, ce atinge grosimi de 350 450 m. Aceea i succesiune se ntlne te i n Dobrogea sudic , la sud de falia major Capidava Ovidiu, unde Jurasicul formeaz o plac carbonatic continu . Cretacicul inferior. Condi iile de sedimentare se p streaz pn n Ap ian, astfel nct, grosimea total a seriei carbonatice (Juasic superior Ap ian) atinge grosimi de 1600 m n depresiunea central moesic . n acela i timp, are loc o restrngere treptat a ariei marine din sectorul valah, iar sectorul dobrogean se caracterizeaz printr-o anumit stabilitate a marginilor. Neocomian. A a cum s-a ar tat mai sus se men in condi iile de sedimentare n regim pelagic al seriei carbonatic, care numai pentru acest interval are grosimi de 250 350 m. Sunt tipuri variate de calcare, ndeosebi, fin granulare, uneori marnoase, marnocalcare. n Dobrogea sudic , succesiunea Neocomianului apare n malul drept al Dun rii la Cernavod sub forma unor calcare noduloase, calcare albe fosilifere, calcare cretoase. Trebuie men ionat c partea meridional i r s ritean a acestei regiuni a fost exondat la sfr itul Jurasicul, astfel nct, partea inferioar a Neocomianului lipse te.

Barremian. Aria de sedimentare se restrnge, astfel nct, partea de la vest de Jiu i unele teritorii restrnse la E de Dmbovi a devin arii continentale. n acela i timp, partea central dintre Dmbovi a i Jiu i retrage linia nordic de rm pe aliniamentul Bucure ti Opta i.
n partea central continu sedimentarea n regim pelagic a calcarelor fin granulare, uneori cu aspect cretos, bogate n faun litoral i sublitoral , la care se adaug calcarenite, marnocalcare i intercala ii sub iri de marne verzui negricioase. La E de Dmbovi a continu condi iile recifale n care se depun calcare organogene, condi ii care se extind i n Dobrogea sudic , unde sedimentarea are caracter transgresiv peste ceilal i termeni ai Cretacicului inferior i a Jurasicului. Ap ianul reprezint un interval n care se remarc o instabilitate tectonic tot mai accentuat , ca ecou al mi c rilor premonitorii din faza austric , care atinge paroxismul n Albian. n sectorul central valah se p streaz condi iile de sedimentare carbonatic , n timp ce pe margini se resimt influen ele continentale. Mai ales, pe rama sudic i estic (Dobrogea central ) influen ele continentale se manifest prin depunerea unor argile caolinoase, nisipuri silicioase slab cimentate i pietri uri m runte, uneori microcoglomerate cuar itice. La E de Jiu i Dobrogea sudic formau arii continentale supuse factorilor de eroziune.

Albianul. Mi c rile austrice intraalbiene au determinat schimbarea radical a condi iilor de sedimentare prin coborrea platformei i ini ierea ridic rii structurilor central carpatice. Transgresiunea albian a naintat progresiv de la E la V, astfel nct s-au produs diferen ieri ale litofaciesurilor. Succesiunea albian n partea vestic , spre Jiu, este format din marne i marnocalcare cenu ii, n depresiunea central Titu Alexandria este reprezentat de calcare grezoase i gresii calcaroase, iar n extremitatea estic , inclusiv Dobrogea sudic , se dezvolt nisipuri i gresii glauconitice. Cenomanianul, n sectorul valah, se dispune n continuitate de sedimentare Albianului printr-o succesiune de 10 150 m de marne, marnocalcare cenu ii albe, calcare cu intercala ii de gresii. n Dobrogea condi iile sunt diferite, depozitele cenomaniene dispunndu-se transgresiv peste Cretacicul inferior i jurasic printr-o stiv ce cuprinde microconglomerate, n baz , dup care urmeaz gresii glauconitice cu fosfa i. Turonianul urmeaz concordant Cenomanianului prin calcare cretoase calcare marnoase i marnocalcare ce nsumeaz grosimi variabile de 20 100 m, n sectorul valah. n Dobrogea central Turonianul este transgresiv peste termenii mai vechi a Cretacicului, fiind n facies detritic al unor microconglomerate silicioase cu ciment calcaros, cu concre iuni de fosfa i, glauconit, mice, feldspa i etc. n Dobrogea sudic Turonianul lipse te, aceasta formnd o arie de uscat ce se extindea i n sud-estul sectorului valah al platformei. Senonianul ncheie ce-al treilea ciclu de sedimentare, urmnd, de obicei, n continuitate de sedimentare Turonianului sau discordant peste Albian. n sectorul valah nsumeaz un pachet de 450 m grosime alc tuit din calcare cretoase, calcare, calcare organogene, calcare grezoase cu silexuri sau tufuri. n Dobrogea central condi iile de sedimentare r mn relativ constante ca i n Turonian, prin depunerea unor microconglomerate peste care urmeaz gresii calcaroase albicioase, slab glauconitice. n Dobrogea sudic , senonianul se dispune discordant peste depozitele Cenomanianului sau termenii mai vechi ai Cretacicului, ntrun mediu marin diferit, care a determinat acumularea unei stive groase de 300 m de calcare cretoase i cret . Depozitele Cretacicului sunt larg deschise de eroziunea v ii Carasu i de valea Dun rii. Ciclul IV de sedimentare cuprinde depozitele Paleogenului, Miocenului, Pliocenului i Cuaternarului, care au colmatat bazinul dacic conturat ncepnd cu Sarma ianul n urma mi c rilor stirice trzii intrabadeniene. La sfr itul Cretacicului, ca urmare a mi c rilor laramice, care au determinat cutarea i ridicarea unor structuri majore din Carpa i, Platforma Moesic a devenit o larg arie continental pres rat ns , cu ochiuri marine, unde s-au depus depozitele Paleogenului. Paleogenul apare local n unele zone subsidente, care s-au conturat la nivelul Eocenului. Mi c rile de subsiden s-au manifestat la vest de Jiu, n estremitatea sudic a depresiunii C l ra i Alexandria i n zona Mangalia Eforie Nord Agigea. Succesiunea Eocenului const n nisipuri cuar oase, uneori glauconitice, calcare i calcare grezoase, ce nsumeaz grosimi de 10 75 m. La sud de Mangalia a fost determinat i Oligocenul reprezentat prin isturi argiloase disodilice cu resturi de pe ti. Miocenul este reprezentat prin partea s-a median superioar , subsiden a producndu-se treptat dinspre avanfosa carpatic , n cazul sectorului valah, sau dinspre bazinul pontic n Dobrogea sudic . Badenianul superior are caracter transgresiv fapt pentru care este distribuit discontinuu, ocupnd ariile depresionare. Transgresiunea s-a extins dinspre avanfosa carpatic , astfel nct, este ntlnit n partea nordic subsident a sectorului valah i n depresiunea Alexandria Ro iori. De asemenea, dinspre pontul euxinic marea a avansat cuprinznd teritoriul Dobrogei sudice. n partea nordic a sectorului valah Badenianul constituie un pachet de 50 280 m grosime, care cuprinde conglomerate cu ciment argilos i marnos, calcare grezoase, calcare dolomitizate, cuar ite. n Dobrogea sudic , Badenianul se dispune transgresiv peste depozitele Cretacicului i Eocenului cu o structura litologic relativ diferit ce ncepe prin argile verzi sau g lbui f r stratifica ie, calcare luma elice, marnocalcare, gresii calcaroase i microconglomerate. ntruct con inutul faunistic are multe elemente comune, nseamn c ntre sectorul dobrogean i cel valah exista o coresponden , probabil prin depresiunea C l ra i Cartojani. Sarma ianul urmeaz dup o scurt perioad de ntrerupere a sediment rii, dup care se instaleaz marea transgresiune care a deschis bazinul dacic care acoperea toate unit ile de vorland cu excep ia Dobrogei centrale, care era n cea mai mare parte exondat . Mediu marin devine salmastru sim indu-se influen a

aportului de ap dulce dinspre Carpa i, iar n unele cazuri depozitele au o structur deltaic . Caracterul molasic al sediment rii este dat de succesiunea relativ monoton de argile, marne, nisipuri, gresii calcaroase, cu intercala ii de calcare luma elice i oolitice, n partea median , i de turb , la partea superioar . Faciesurile recifogene sunt mai frecvente n p r ile mai ridicate ale fundului marin. n Dobrogea central Sarma ianul este prezent prin iviri sporadice n preajma localit ilor N vodari i Capu Midia de la gura golfului ce s-a prefigurat nc din Jurasic n lungul v i Casimcei. Pliocenul. n aceast etap bazinul dacic se extinde i la sud de Dun re, n timp ce suprafa a sa se restrnsese la sfr itul Miocenului prin exondarea Platformei Moldovene ti i Dobrogei sudice. La sfr itul Pliocenului acesta se retrage i mai mult prin ridicarea Platformei Scitice i a p r ii vestice a sectorului valah al Platformei Moesice. Pe parcursul. Pliocenului mediul de sedimentare devine din ce n ce mai dulcicol, astfel nct, n Cuaternar depunerea sedimentelor are loc n condi ii lacustre, n centru, i fluviatil lacustre pe marginea nordic , estic i sudic . Meo ianul atinge grosimi maxime n partea de E i la V de linia Jiului, fiind format dintr-o alternan de nisipuri, gresii argile i marne. De altfel, se poate separa un orizont inferior predominant pelitic (argile i marne) i unul superior n care frecven a nisipurilor i gresiilor calcaroase cre te spre partea superioar . ns de la o zon la alta se constat o varia ie a raporturile dintre frac iunea detritic i pelitic , ceea ce arat complexitatea condi iilor de sedimentare. Pon ianul dep e te transgresiv cu pu in, spre S, spa iul depozitelor meo iene i sunt cele mai vechi depozite care apar la zi n malul Dun rii ntre Calafat i Cetate, precum i n valea Jiului, pe malul drept, n dreptul localit ii Z valu. Grosimea depozitelor pon iene este variabil atingnd maximum de 700 800 m pe rama nordic , unde platforma ncepe s se afunde spre catena carpatic , i spre NE n localit ile Bordeiu Verde Ghergheasa. Litologic este format predominant dintr-un complex argilos marnos cu excep ia extremit ii de E i deV, unde apar intercala iile nisipoase. Dacianul urmeaz n continuitate de sedimentare cu Pon ianul, nsumnd o grosime de 500 m. n care la partea inferioar predomin depozitele detritice de tipul gresiilor, microconglomeratelor i nisipurilor, cu intercala ii de argile, marne i marnocalcare, i la partea superioar domin frac iunea pelitic . De semnalat sunt intercala iile c rbunoasede pe rama nordic i care se extind spre sud pn la latitudinea Bucure tiului. Romnianul ncheie sedimentarea pliocen , a ternndu-se n continuitate de sedimentare peste depozitele daciene ntr-o succesiune ce nsumeaz peste 1000 m grosime. Reprezint o alternan de argile,marne, nisipuri, conglomerate cu intercala ii de c rbune i calcare lacustre. Originea acestor depozite este divers lacustr , fluviatil , deluvial proluvial i eolian (depozite leossoide), ceea ce demonstreaz influen a spa iului continental nconjur tor, att de pe rama nordic , carpatic , ct i de pe cea sudic . Cuaternarul reprezint ultima etap de evolu ie a sediment rii din platforma Moesic , n condi iile n care domeniul lacustru se restrnge continuu spre parte de E i NE. n Pleistocenul inferior pe reama de N predominau condi iile fluviatil lacustre, cu un transport masiv de aluviuni grosiere de tipul pietri urilor, bolov ni urilor i nisipurilor n alternan e cu argile i argile marnoase din zona carpatic , constituindu-se ceea ce fost denumnit faciesul de Cnde ti a c rei grosime maxim de pe 150 m este atins pe rama curburii Carpa ilor, ntre v ile Arge ului i Buz ului. Orizonturile detritice sunt uneori cimentate i u or cutate ca urmare a ac iunii ultimelor mi c ri valahe de la sfr tul Pliocenului i nceputul Cuaternarului.De pe rama sudic re eaua hidrografic transporta aluvuni ceva ma m runte, nisipuri, nisipuri grosiere i pietri uri mici n alternan cu argile, formnd faciesul de Fr te ti, care este contemporan cu stratele de Cnde ti. ndin area celor dou faciesuri se face n partea de subsiden maxim , care este atins imediat la sud de falia pericarpatic . Sedimentarea continu n Pleistocenul mediu n condi iile restrngerii continue spre E i NE a ariei lacustre, depunndu-se aluviuni a c ror origine este carpatic , iar pe rama sudic i face sim it eroziunea i sedimentarea Dun rii. n acela i timp, are loc un transport masiv eolian prin a c ror depunere au format depozite leosoide pe zonele nalte ale platformei deja exondate. Originea sedimentelor trebuie s fie tot carpatic prin denudarea depozitelor glaciare, perioada suprapunndu-se, n parte interglaciarului Gunz Mindel, la partea inferioar , i Mindel Riss, la partea superioar . n acela i timp, re eaua hidrografic care se scurgea din Carpa i i Dun rea ncepe modelarea sistemelor de teras , acestea fiind ecoul mi c rilor neotectonice, care s-au manifestat n Cuaternar, f r efecte de cutare, i au ridicat epirogenic Carpa ii, n timp ce partea de NE a platformei suferea o mi care de subsiden .

n Pleistocenul superior continu sedimentarea n condi ii lacustre, iar pe rama nordic se manifestau puternic condi iile fluviatile cu formarea marilor piemonturi de la contactul ariei cutate, carpatice, cu platforma Moesic . Sedimentarea a fost ndeosebi grosier ,de tip toren ial cu formarea de conuri de dejec ie, constituite din bolov ni uri, pietri uri i mai rar nisipuri. n alte zone cum ar fi ntre Teleajen i Prahova a dominat o sedimentare de material fin formnd argile, argile nisipoase, nisipuri, nisipuri argiloase etc. n paralel, continu formarea sistemelor de teras al re elei hidrografice i subsiden a sectorul estic i nord estic , ce are ca efect schimbarea de curs a re elei hidrografice. De asemenea, se acumuleaz o stiv groas de depozite leossoide n partea vestic , dar, mai ales, n partea estic i nord estic , a c rei litologie este dat de argile nisipoase pr foase ro cate, argile i silturi g lbui. Perioada corespunde interglaciarului Riss Wrm, ceea ce explic formarea unui pachet gros de leoss, care a avut ca surs depozitele glaciare destul de extinse n catena carpatic . Holocenul ncheie evolu ia n ultimii 10.000 ani a reliefului platformei Moesice, dup ultima glacia iune (Wrm) prin sedimentarea n lacul ce se retr gea continuu spre NE, unde i n prezent este altitudinea cea mai joas a platformei. Sedimentele depuse sunt fine i grosiere, nisipuri i pietri uri, argile i mluri, care colmateaz spa iu lacustru. n cadrul acestuia se pot remarca vechi cursuri de ap , grinduri i terase necate. n acela i timp, se formeaz terasele joase i luncile re elei hidrografice ce se scurgea din Carpa i. Tectonica Din datele cunoscute asupra fundamentului cristalin al Platformei Moesice rezult c acesta este mp r it n dou : sectoare cu structur diferit de falia intramoesic , i anume: sectorul dobrogean, la E i NE, i sectorul valah, la V i SV. Sectorul dobrogean con ine un soclu vechi svecofeno carelian, n partea sudic , format din isturi catazonale i mezozonale, i unul mai nou cadomian, format din isturi ankimetamorfice i faciesul isturilor verzi, n partea central a Dobrogei. Cele dou sectoare sunt n contact tectonic n lungul faliei Capidava Ovidiu, aceasta avnd caracterul cel pu in a unei falii inverse, dac nu, de nc lecare a isturilor mezometamorfice peste cele ankimetamorfice. La vest de falia intramoesic , de asemenea este ntlnit un soclu vechi arhaic Proterozoic inferior, care n partea nordic a fost remobilizat n orogeneza hercinic , avnd n vedere vrsta intruziunilor magmatice i slabul metamorfism al cuverturii sedimentare paleozoice. Constituirea ca regiune rigid s-a produs dup orogeneza cadomian ns suprafa a Platformei Moesice avea un relief destul de accidentat. Astfel, sedimentarea s-a produs n condi ii diferite func ie de distribu ia sectoarelor afundate sau ridicate sau de mi c rile oscilatorii sau de basculare ale platformei. n primul ciclu de sedimentarea depozitele paleozoice s-au depus n condi iile n care partea nordic era mult ridicat n raport cu partea sudic . Ultimele dou cicluri de sedimentare (Jurasic Cretacic i Neozoic) pozi ia se inverseaz , prin coborrea treptat a platformei spre avanfosa carpatic de la N, iar sedimentarea are o dispozi ie monoclinal . Ridicarea cea mai important a platformei este situat pe aliniamentul Craiova Bal Opta i ce se prelunge te spre E pn la Peri i apoi spre Videle f cnd leg tura cu ridicarea nord bulgar . n partea opus aceasta se prelunge te spre S spre Caracal de unde face jonc iunea cu aceea i ridicar nord bulgar . Constituirea ca regiune ridicat s-a conturat nc din cadomian, cnd s-au produs intruziuni magmatice de tip granitoid i cnd Platforma Moesic a devenit o regiune rigid . Dup orogeneza hercinic n regiunea ridic rii Bal Opta i are loc un magmatism efuziv bazic i acid, ce se deruleaz n mai multe etape pe parcursul Permianului i Triasicului. Natura magmatismului permo triasic trebuie pus n leg tur cu spargerea supercontinentului Pangaea al lui A. Wegener, prin formarea unor rifturi continentale, care prin subsiden , au fost invadate de ape marine i s-a format ciclul de sedimentare cunoscut la acest nivel. n extremitatea nord estic este eviden iat o alt ridicare important , i anume, nsur ei Bordeiu Verde, n al c rei ax apar isturile verzi cadomeine de tip Dobrogea Central . La limita vestic a platformei se individualizeaz o alt ridicare, cu orientarea N-S, pe direc ia Strehaia Vidin. Pe lng structurile ridicate caracteristice sunt i regiunile de subsiden care au avut n timp o anumit evolu ie. La nivelul Paleozoicului mai importante sunt depresiunile Ro iori Alexandria, C l ra i i Mangalia. Depresiunea Ro iori Alexandria cu orientarea NV SE, se poate contura ntre Olt i Arge , fiind limitat la N de ridicarea Bal Opta i. Depresiunea C l ra i se contureaz ntre ridic rile Videle, la V, Bordeiu Verde, la NE i dobrogean la E.

La nivelul Mezozoicului configura ia depresiunilor este oarecum diferit ca orientare i adncime, evolu ie determinat de sistemul de falii majore Astfel subsiden a se dirijeaz spre SV, la sud de ridicarea Bal Opta i, pe aliniamentul Craiova Lom (din Bulgaria). La nivelul Neozoicului, pe paleorelieful mai vechi acumularea sedimentelor se produce prin migrarea subsiden ei spre NE, un rol important avndu-l faliile majore din acest sector. Din sistemul de falii majore un rol deosebit l-a avut i l are falia intramoesic , care a fost recunoscut n selful M rii Negre i este direc ionat spre NV, pe aliniamentul C l ra i Fierbin i Valea Dmbovi ei. Este o falie transcrustal , cu compartimentul sudic mai cobort, afectat de o mi care transcurent diferen iat n timp, care a determinat orientarea sistemelor rupturale i plicative din sectorul valah diferit fa de cele din sectorul dobrogean. Structurile sunt orientate NV SE, n sectorul dobrogean, paralele cu falia intramoesic i Pecineaga Camena i E-V n partea valah a platformei. Acest stil tectonic poate fi explicat prin mi carea diferen iat a compartimentelor: dextr , pn la finele Mezozoicului i care a determinat deforma iile Domeniului Getic, senestru n Neogen, care a mpins spre NV sectorul dobrogean, mi care care este activ i n prezent. Alte falii importante sunt falia: falia Pecineaga Camena, ce limiteaz platforma la NE, de asemenea, crustal , cu o s ritur de cca. 10 km, i mi c ri orizontale predominant dextre;

falia Capidava Ovidiu, intracrustal , ce introduce o s ritur important la nivelul fundamentului cristalin, ntre Dobrogea Central , n pozi ie ridicat , i Dobrogea sudic , mult cobort ; a avut mi c ri senestre, dar de mai mic amploare; falia Oltului cu o s ritur de 600-800 m, limiteaz la V depresiunea Ro iori mi c ri pe orizontal predominant dextre; Alexandria i a introdus

falia Jiului cu mi c ri senestre i o coborre a compartimentul estic; falia Motrului care se continu cu cea a Timocului, din Bulgaria, cu mi c ri transcurente dextre i compartimentul vestic cobort. sistemul de falii care m rginesc ridicarea oltean Craiova unui horst; Bal Opta i i confer acesteia caracterul

sistemul de falii orientate E-V, n sectorul valah, i NE SV , n sectorul dobrogean, dup care platforma coboar n trepte spre avanfosa carpatic ; falia pericarpatic , care are caracterul cel pu in al unei falii inverse, dup care are loc nc lecarea avanfosei interne a Carpa ilor peste depozitele monoclinale ale platformei Mi carea diferen iat a diferitelor compartimente ale platformei n lungul accidentelor tectonice cu orientare NS i NV-SE explic configura ia actual a reliefului i orientarea re elei hidrografice. n partea vestic a sectorului valah, existen a faliei Jiului a determinat subsiden e ce s-au manifestat pn la nivelul Cuaternarului i poate explica convergen a re elei hidrografice din perimetrul localit i Filia i. Acela i rol la jucat i falia Oltului i poate explica orientarea N-S a re elei hidrografice din aceast parte. n partea de E i NE a platformei evolu ia a fost diferit , prin avansare mai dinamic a sectorului dobrogean. Amplitudinea de coborre n avanfosa carpatic este mult mai mare i a introdus schimbarea de curs a re elei hidrografice principale de la SE (Arge , Dmbovi a) la E (Ialomi a, C lm ui) i NE (Buz u). O structur particular o ofer valea Casimcei, ce str bate aproape axial depresiunea mezozoic conturat n Dobrogea Central pe direc ia NV SE. Aceasta explic orientarea pe aceast direc ia a structurilor mezozoice, ca urmare a activit ii tectonice din lungul marilor fracturi, orientare diferit fa de cea a structurilor cadomiene care este V E. x x x Modelul vorlandului carpatic prezentat mai sus a fost acceptat nc din 1962 odat cu elaborarea h r ii tectonice a Europei (I. Dumitrescu, M. S ndulescu), ns sunt i alte idei care dau o alt configura ie acestuia.

Conform acestora, vorlandul carpatic este format din Platforma Moldoveneasc , n partea de NE a Romniei i un mozaic de unit i rigide ncadrate spa iului moesic, i anume: Platforma Sud Dobrogean , Masivul central Dobrogean, Platforma Valah , Structogenul Nord Dobrogean i Depresiunea predobrogean (V: Mutihac, M.I. Stratulat, R. M. Fechet, 2004). Prin urmare, lipse te Platforma Scitic , acesteia suprapunndu-se Depresiuni Predobobrgeane, care este prelungit pe la marginea vestic a Platformei Moldovene ti pn n Depresiunea Lvov din Polonia. CAPITOLUL 2 UNIT I OROGENE Din totalul suprafe ei teritoriului Romniei, cca. 67% este ocupat de dou unit i orogene alpine: Orogenul carpatic, care se diferen iaz net prin altitudine, ntindere i pozi ie, constituind o adev rat coloan vertebral a rii; Orogenul Nord Dobrogean, cu o pozi ie lateral i insular , de mic altitudine i restrns ca suprafa . Dac pentru lan ul carpatic era u or de intuit c el se ncadreaz catenei alpine ce porne te din vestul Europei pn n sud-estul Asiei, pentru Orogenul Nord Dobrogean ideile privind vrsta acestuia au evoluat mult mai complicat. i asta, pentru c structura profund este mascat de o p tur groas de depozite cuaternare, n majoritate de tip leossoid. ns , diferen ierea lor este dat de modul cum au evoluat n conjuctura geotectonic a Europei. nc de la nceput trebuie remarcat c lan ul carpatic a evoluat pn n Neogen, iar unele por iuni chiar pn n Pleistocenul inferior, n timp ce Orogenul Nord Dobrogean i-a ncheiat evolu ia geotectonic mult mai devreme, i anume n Cretacicul inferior, cnd se rigidizeaz i se al tur spa iului cratonizat din fa a Carpa ilor. 2.1.OROGENUL NORD DOBROGEAN Ocup treimea nordic a Dobrogei, fiind limitat la S de falia Peceneaga Camena, la N se ntinde pn la marginea sudica a Deltei Dunarii, n lungul faliei Sfntu Gheorghe, la E coboar sub sedimentele mai noi ale Marii Negre, iar la V continu dincolo de Dun re, sub cuvertura mai recent a unui teritoriu cunoscut sub denumirea de Promontoriu Dobrogean. n decursul anilor a fost considerat o caten muntoas , cu caracter special, fiind ncadrat : ? la caten chimeric , dup Seuss (1902), mpreun cu Insula erpilor i Crimeea; ? o caten care se prelunge te pn sub curbura carpatic , iar la E pn n Crimeea i Caucaz (Murgoci,1911); ? catena sarmatic , dup Stille (1953) care s-ar dezvolta pe aliniamentul Polonia-Dobrogea Crimeea Caucaz provenit dintr-un geosinclinal ce i ncepe nchiderea n hercinic n extremitatea vestic , prin Dobrogea de Nord, unde este chimeric i continu n Crimea i Caucazul estic, unde este alpin ; ? bulgarul Boncev o considera o caten hercinic i o ngloba Platformei Moesice. ? rusul Muratov, o includea Platformei Scitice; ? dup I. Dumitrescu, este considerat o caten hercinic , ce a fost afectat i de mi c rile chimerice vechi. ? caten alpin situat n flancul nordic al geosinclinalul alpin, care i ncheie evolu ia orogenic mai devreme (M.S ndiulescu,1984). Morfologic, are aspect de peneplena cu element caracteristic, Mun ii M cinului, foarte eroda i, fiind o r m i a sistemului cutat hercinic. Structurarea Dobrogei de Nord s-a derulat n mai multe cicluri orogenice a c ror evolu ie trebuie legat de fragmentarea succesiv a Platformei Est Europene, i anume: svcofeno carelian, cadomian, caledonian, hercinic i alpin. Partea cutat a Dobrogei de Nord este compus din trei unit i geostructurale, sub forma pnzelor de ariaj: Pnza de M cin, Pnza de Niculi el i Pnza de Tulcea. O a patra unitate structural are caracter posttectonic, respectiv Bazinul Babadagului. Unitatea Mun ilor Macin s-a structurat n Paleozoic i ocupa partea vestic , unitatea din Colinele Nicule elului este pozi ionat n partea central , iar Unitatea de Tulcea este situat n partea nord estic . Bazinul Babadagului are regim posttectonic i este umplut cu depozitele Jurasice, Cretacicului mediu si superior.

Pnza de Macin este situat n partea de NV a Orogenului Nord Dobrogean, reprezint unitatea geotectonic cea mai intern , prezentndu-se sub forma unei benzi continui cu l imea de cca. 15 km., cuprins ntre Dun re i disloca ia tectonic Luncavi a Consul, situat imediat la E de valea Tai ei. n determinarea structurii Pnzei de M cin s-au ntmpinat numeroase dificult i date, pe de o parte, de gradul mare de acoperire cu depozite leossoide cuaternare, iar pe de alta, de structura tectonic complicat . n esen , aceast unitate structural const n nc lecarea forma iunilor antepaleozoice i paleozoice din Mun ii M cinului peste depozitele Triasicului de la E, n lungul contactului tectonic Luncavi a Consul. Structura general a orogenului este constituit din fundamentul cristalin structurat n orogeneze antehercinice i cuvertura sedimentar cutat . Fundamentul cristalin. n cadrul s u au fost delimita i mai mul i solzi a c ror parte frontal este marcat de nc lecarea forma iunilor metamorfice i magmatice peste forma iunea de Carapelit carbonifer sau peste forma iunile mezozoice. isturi cristaline apar n lungul unor aliniamente orientate NV SE. unde forma iunile mezometamorfice sunt n alternan cu cele epimetamorfice. isturi mezometamorfice constituie seria de Orliga din promontoriul cu acela i nume i seria de Megina, ce se extinde spre SE. Seria de Orliga, reprezint o forma iune care ini ial era de natur terigen i care a fost metamorfozat n faciesul amfibolic cu almandin, la partea inferioar , iar la partea superioar con ine o stiv de roci carbonatice. Aceleia i serii sunt atribuite rocile metabazice, ce pot fi legate de un magmatism ini ialitic de deschidere a unui geosinclinal (probabil rocile cele mai vechi) i gnaisele, gnaisele granitice din culmea Megina. Corpurile granitice ce str pung isturile mezometamorfice i, uneori, pe cele epimetamorfice sunt rezultatul unui magmatism sinorogenic. Unele caractere de retromorfism (roci cu grad nalt de metamorfism aduse n condi ii de metamorfism de grad redus) i vrsta absolut determinat pe granite de numai 508 mil. ani arat c seria mezometzamorfic i rocile magmatice acide au fost antrenate cel pu in n orogeneza cadomian . Prin urmare, serie de Orliga este anterioar acesteia i probabil s-a format ntr-o orogenez anterioar , care nu poate fi dect svecofeno-carelian . Seria de Orliga se poate corela cu isturile mezometamorfice careliene din anticlinalul Ceamurlia-Ba punar (seria de Altn Tepe), care, de asemenea, au fost retrometamorfozate n orogenezele ulterioare. Seria de Megina, din culmea cu aceea i denumire, cuprinde roci metamagmatice de tipul metadioritelor, metagabbrourilor, metabazaltelor i metatufuri bazice. Aceste forma iuni au fost metamorfozate n orogeneza cadomian n condi iile mezozonei, avnd n vederea raporturile cu isturile epimetamorfice, care le acoper discordant. Seria de Megina succede gnaiselor granitice i granitelor din culmea cu acela i nume, fiind acoperit la rndul ei discordant de cuar itele de Priopcea. Structural are forma unui solz din corpul pnzei de M cin. Aceea i serie apare i n solzul Balabancea Buceag, unde este acoperit de cuar itele de Boclugea i cele de Priopcea. Metamorfimul seriei de Megina se nscrie ciclului orogenic cadomian, fiind de vrst Proterozoic superior Cambrian inferior, avnd n vedere raporturile de discordan cu forma iunile din baz i din acoperi . Forma iunile epimetamorfice sunt constituite din seria de Boclugea, Co lugea i Priopcea, constituind culmile cu acela i nume. Acestea provin din epimetamorfismul unei serii terigene i vulcano- sedimentare, rezultnd predominant roci cuar itice. Succesiunea general a seriei epimetamorfic const , n baz , dintr-un complex vulcano-sedimentar, suita filitocuar itic , i subordonat isturi tufogene. Cuar itele de Boclugea au fost metamorfozate probabil mai devreme dect cuar itele de Priopcea, pentru care s-a determinat o vrst absolut de 417-445 mil.ani, ceea ce indic o faz mai trzie a ciclului caledonic, probabil cea taconic . Structurile mezometamorfice au n general orient ri NV-SE, iar forma iunile caledonice E-V. Prezen a intruziunile granitoide reflect existen a unui magmatism sinorogenic, cum sunt: granitele gnaisice i metabazitele magmatice din seria de Megina, ce apar in orogenezei cadomiene; granitul de la Hamcearca sau cel de Piatra Mare str bat i dau fenomene de contact numai cu isturile epimetamorfice, fiind rezultatul, orogenezei caledoniene.

Cuvertura sedimentar . n Paleozoic, Dobrogea de Nord a func ionat ca arie geosinclinal de tip intracratonic, prin fragmentarea p r ii sudice a Platformei Est Europene. n paleozoicul inferior zona Macin a fost afectat de mi c rile precursoare ale orogenezei hercinice, care au imprimat depozitelor sedimentare un caracter de fli n intervalul Silurian Carboniferul inferior. Dup faza de exondare din Carbonifer superior Triasic inferior aria de sedimentare migreaz spre E i S, unde se depun forma iunile Triasicului mediu Jurasicului, de asemenea cu caracter de fli . Succesiunea cuverturii sedimentare const n trei cicluri: Silurian Devonian; Carbonifer inferior i Triasic mediu Jurasic. Ciclul I de sedimentare cuprinde depozitele Silurian Devonianului, care sunt cunoscute, mai ales, n solzul Megina. Silurian reprezint o succesiune a ternut discordant peste isturile cristaline epimetamorfice, care debuteaz cu isturi grafitoase i isturi argiloase filitoase cu intercala ii de calcare i cuar ite ce nsumeaz 600 700 m grosime. n continuare a fost depus o stiv groas de cteva sute de metri de calcare dolomitice stratificate. Devonianul urmeaz n continuitate de sedimentare prin isturi calcaroase, calcare, dolomite, cuar ite, isturi ardeziene i calcare grezoase cu stratifica ie gradat i hieroglife pe talpa stratului, care le imprim caracterul de fli . Secven a se ncheie cu un nivel silicolitic. Ciclul II de sedimentare cuprinde un litofacies caracteristic mi c rilor sinorogenice, care se dispun transgresiv i discordant pe paleorelieful regiunii. Grosimea acestor depozite este impresionant de 1500 2000 m, ce debuteaz prin conglomerate cu intercala i de gresii, cu elemente remaniate din rocile granitice, i se ncheie cu o alternan de gresii, grauwacke i isturi argiloase de culoare vi inie sau slab verzuie violacee. ntre conglomerate i secven a superioar sunt intercalate tufuri riolitice i diabaze istoase. Ciclul II de sedimentare se instaleaz dup o scurt perioad de exondare i cuprinde depozitele Carboniferului inferior. Carboniferul inferior nsumeaz 1500 2000 m grosime, cu un facies sinorogenic, marcnd un stadiu final de umplere a geosinclinalului hercinic. Este discordant si transgresiv peste depozitele mai vechi i reprezint o succesiune ce debuteaz cu conglomerate groase de 50-300 m, continu cu intercala ii de gresii grosiere i se ncheie printr-o alternan de gresii, grauwacke i isturi argiloase de culoare vi inie sau slab verzui-violacee, cu aspect caracteristic. Prin aspectele particulare acest litofacies a fost denumit de L. Mrazec si R. Pascu strate de Carapelit, care sunt u or metamorfozate. De altfel, i Devonian-Silurianul au un grad de ankimetamorfism, depozitele paleozoice fiind metamorfozate n tectogenezele breton i sudet ale ciclului hercinic. Stratele de Carapelit ocup zona axial ale unor structuri sinclinale, una mai estic pe aliniamentul Pricopanul-Dealul Carapelit-Atmagea, iar cel lalt vestic de la Blasova spre Crjelari i Camena. Fazele de tectogenez au fost nso ite de un magmatism acid, astfel nct, se ntlnesc dou genera ii de granite: granitul de Greci, mai vechi, i granitul calco alcalin de Turcoaia, mai nou. Acestea sunt intruzive sau str bat complet stratele de Carapelit, pe care le metamorfozeaz la contact. Ciclul III de sedimentare se instaleaz dup o ndelungat faz continental ce cuprinde Permian Inferior, ocupnd dou suprafe e restrnse situate la marginea sudic a unit ii de M cin. Triasicul

Triasicul din subunitatea de Megina, este reprezentat prin roci carbonatice, datate ca Triasic mediu. Urmeaz o perioad ndelungat n care zona este exondat , ce cuprinde intervalul Triasicul superior Jurasic mediu. Jurasicul superior n facies marnocalcaros cu aspect de fli , apare mai la sud n solzul Crjelari (M.S ndulescu, 1984), situat n partea intern , n malul Dun rii, unde se ntlnesc i depozite posttectonice senoniene, ceea ce ar indica c unitatea de M cin a suferit deforma ii alpine, probabil, i n faza austric . Acoperirea cu depozitelor aluviale i de leoss cuaternare creeaz dificult i majore n sus inerea acestei idei. Pnza de Niculi el constituie o unitate structural de tip alpin n compozi ia c reia intr depozite ale Triasicului. Depozitele paleozoice apar sporadic n cteva puncte la vest de Isaccea. De i raporturile dintre depozitele paleozoice i trasice nu sunt clare, se poate aprecia c depozitele paleozoice reprezint un autohton al pnzei de Niculi el. Acestea ar fi dispuse n axele unor anticlinale din corpul Pnzei de Tulcea, care s-ar situa sub Pnza de Niculi el. Pnza de Niculi el formeaz culmile cu acela i nume i a c rei structur este dat de dou deigita ii: Consul i Sarica.

Digita ia Consul este situat n partea intern , fiind de forma unei f ii continui la contactul cu unitatea de M cin. i este constituit din depozitele Triasicului mediu n facies calcaros- detritic (calcarenite, calcirudite) gresii i argile cu o anumit ritmicitate. La anumite nivele sunt intercalate silluri de roci magmatice acide i bazice. Succesiunea este evident n Dealul Consul Digita ia Sarica constituie corpul principal al pnzei de Niculi el i este alc tuit din depozite sedimentare i eruptive triasice. Debuteaz printr-o serie vulcano-sedimentar (forma iunea de Izvoarele) format din gabbrouri, dolerite, bazalte i piroclastite bazice n care sunt intercalate brecii calcaroase i calcare. Secven a superioar are caracter de fli (forma iune de Alba) de tip grezo- istos, de vrst Triasic superior. Fruntea pnzei de Niculi el este puternic festonat , fiind un contur de eroziune, ce poate fi urm rit pe direc ia Isaccea ,Po ta , Trestinic. Pn la localitatea Nicolea Blcescu pe Valea Tai ei. Pnza de Tulcea constituie cea mai extern unitatea geostructural a Orogenului Nord Dobrogean fiind cuprins ntre conturul Pnzei de Niculi el, la V, falia Sf.Gheorghe, la N, bazinul posttectonic al Babadagului, la S i se prelunge te spre E n platforma continental a M rii Negre. Ocup o suprafa mai mare n raport cu celelalte dou unit i Fundamentul cristalin al Pnzei de Tulcea poate fi observat n lungul celor dou structuri anticlinale majore: Rediu ,n partea central , i colinele Mahmudia-Tulcea, n partea frontal a pnzei. isturile cristaline din componen a fundamentului sunt slab metamorfozate n condi ii de epizon , fiind epimetamorfice sau ankimetamorfice. ntr-o prim faz diver i autori le-au corelat cu isturile verzi din Dobrogea central (N. Grigora , T. D ne ,1961,V.Mutihac, 1964) sau cu isturile din seria de Boclugea al pnzei de M cin (O. Mir u , 1966;D. Patrulius, 1974). Determin rile de vrst absolut indic o valoare de 543 mil. ani pentru isturile cristaline epimetamorfice din malul Dun rii de la Tulce Monument, ceea ce ar indica c exist o serie cadomian , ce s-ar corela cu isturile verzi din Dobrogea Central sau din unitatea de M cin (seria de Megina). ns , metamorfismul mult mai slab al isturilor verzi din Dobrogea Central , conduce la ideea c mai degrab isturile epimetamorfice de la Tulcea Monument ar reprezenta un facies mai extern al seriei de Megina. isturile epimetamorfice cadomiene din malul Dun rii de la Tulcea Monument sunt reprezentate printr-o serie filito cuar itic pe care s-au i f cut determin rile de vrst absolut . isturile cristaline din Dealul Rediu, de asemenea n facies de epizon , sunt alc tuite dintr-un complex metapsamitic, ce const ntr-o alternan de grauwacke cu isturi sericito-cloritiase cu intercala ii de corpuri stratiforme de roci efuzive bazice, i un complex filito cuar itic , format dintr-o alternan de filite sericitice, isturi cuar itice i cuar ite grafitoase. Aceast succesiune este posibil s se situeze ntr-o pozi ie superioar fa de cele de la Tulcea Monument, iar gradul mai sc zut de metamorfism ar indica c ele sunt mai noi, probabil caledoniene. n acest caz, aceast succesiune ar putea fi corelate cu seria de Boclugea din Pnza de M cin. n Colinele Mahmudiei seria epimetamorfic este compus din filite i cuar ite , acestea din urm sem nnd pn la identitate cu cuar itele de Priopcea. Aceasta ar nsemna c ele sunt probabil de vrst caledonian . Prin urmare fundamentul Pnzei de Tulcea este alc tuit din isturi cristaline cadomiene i caledoniene timpurii, metamorfozate n condi ii de epizon , spre deosebire de isturile verzi ankimetamorfice din Dobrogea Central , ceea ce ar sugera c acesta a evoluat n acelea i condi ii cu cele din unitatea M cinului. n cuprinsul isturilor cristaline epimetamorfice sunt cteva filoane magmatice intruzive de mici dimensiuni de granite cu mult feldspat potasic, cum sunt cele de la Uzum Bair i de la Iasaccea. Au asem n ri cu granitele de Co lugea din unitatea M cinului. Cuvertura sedimentar este constituit dintr-un ciclu de sedimentare paleozoic, Silurian-Devonian, i unul mezozoic, Triasic- Jurasic superior. Ciclul I de sedimentare apare local n dealurile de la sud de Tulcea i n colinele Mahmudiei, fiind a ezat direct peste isturile cristaline epimetamorfice Silurianul este constituit dintr-un complex de cuar ite negre, cu grosimi de 50 m, asociate cu calcare bogate n foraminifere, crinoide i conodonte.

Devonianul apare n colinele Mahmudia, fiind reprezentat prin gresii calcaroase i isturi calcaroase cu asocia ii de conodonte, ntreaga succesiune avnd caracter de fli . Acelea i depozite se mai ntlnesc la vest de Mahmudia, n colinele Beilia Mare i Beilia Mic , dup care se mai ivesc lng Iasaccea.

Caracterul fli oid al depozitelor paleozoic i slabul metamorfism denot o evolu ie sinorogenic a ciclului hercinic, probabil, pn n faza bretom . Existen a silicolitelor devoniene sugereaz o evolu ie n condi iile unei m ri nguste, de tip intracratonic.
Magmatitele paleozoice sunt mai rare fiind reprezentate prin granite si porfire. Astfel, n bazinul v ii Cilic este intrus un corp granitic cu feldspat ro u asem n tor celui de la Greci din unitatea de M cin. La Tulcea Monument apar filoane porfirice ce str bat isturile slab metamorfozate. Aceea i situa ie este ntlnit i n Colinele Mahmudiei. Corpuri magmatice intruzive apar i pe valea Tai ei n apropierea localit ii Mihai Bravu. Ciclul II de sedimentare cuprinde depozitele Triasicului i Jurasicului superior. mpreun cu arealul Unit ii de Niculi el, Unitatea de Tulcea formeaz Dobrogea triasic . Se apreciaz c depozitele triasice, predominant calcaroase, au caractere tethysiene, ca de altfel n tot cuprinsul Dobrogei de Nord. Triasicul acoper n mod transgresiv depozitele mai vechi din Unitatea de Tulcea i p r ile marginale ale M cinului, situa ie care s-a p strat pe toat durata perioadei, astfel nct, n suita sedimentar sunt prezente toate ciclurile sedimentare alpine. Ciclul triasic, corespunde unei perioade de calm orogenic, ns au loc erup ii bazice care anun diastrofismul paleochimeric. Spre sfr itul perioadei, cnd se resimt aceste mi c ri, au loc acumul ri sedimentare sinorogene urmate de o exondare de amploare regionala. Sunt n parte fosilifere, fiind identificate mai multe situri paleontologice care au f cut posibil corelarea cu regiunea alpina din Europa i America de Nord. Triasicul inferior este dispus transgresiv printr-o serie psefito-psamitic, constituit din conglomerate, care trec pe vertical la gresii cuar oase cu intercala ii de isturi argiloase. Spre partea superioar condi iile de sedimentare devin diferite prin depunerea unor marnocalcare i isturi argiloase fosilifere. Triasicul mediu ocup arii relativ ntinse la Tulcea Monument, pe valea Tai ei i la Agighiol, i reprezint debutul unei lungi perioade de formare a diferitelor tipuri, n condi ii litorale i de mare adnc . Succesiunea Triasicului mediu const din calcare albe sau ro ii, uneori negre, i calcare dolomitice. Triasicul superior continu cu faciesul carbonatic prin calcare ro ii, de tipul calcarelor de Hallstatt., calcare cu corali i branhiopode. Treptat are loc o schimbare a condi iilor de sedimentare, rezultnd calcare n placi, uneori noduloase, cu silexite, dup care urmeaz marne si marnocalcare. Forma iunile triasice au fost afectate de curgeri de diabaze i au c p tat culoarea ro ie. n cadrul faciesului marnocalcaros se ntlnesc olistolite de calcare de vrsta Triasic mediu. n Triasic se ncheie primul ciclu de sedimentare al Mezozoicului, dup care se produce o exondare general , ca urmare a mi c rilor chimerice noi. Jurasicul debuteaz cu Liasicul n condi ii de instabilitate orogenica, fiind compus din. gresii argiloase i slab argiloase cu impresiuni de lamelibranhiate i amoni i. Se constat varia ii de facies laterale trecnd de la gresii cu intercala ii de marne la gresii silicioase, cu aspect de fli , la partea superioara (Forma iunea de Nalbant i de Denis Tepe). Ciclul de sedimentare mezozoic se ncheie cu depozitele Jurasicului superior, n facies calcaros, depozite cu o pozi ie nc discutabil . Pozi ia calcarelor jurasice superioare poate fi interpretat fie c apar ntro fereastra tectonica a pnzei de Tulcea, fie pot constitui umplutura unui sinclinal discordant pe structurile tectonice chimerice. Apar local n apropierea Dealului Zebil. Tectonica Evolu ia aparent aparte a Dobrogei de Nord trebuie n eleas n conjunctura tectonic a Europei ncepnd nc din Carbonifer, cnd se constituie supercontinentul Pangaea. Fragmentarea acestuia odat cu deschiderea Atlanticului face ca Africa i Europa, al turi de mozaicul de micropl ci care le nso eau, s migreze spre E i NE. Dac se accept c Europa s-a desprins din supercontinent cu structurile hercinice pe margine sudic ar rezulta c i partea de NV a Dobrogei de Nord, i celelalte structuri de la E (Crimeea, Caucazul de Nord) fac parte din

acest lan . Avansarea Africii c tre NE i rotirea ei senestr a determinat avansarea spre N i a mozaicului de pl ci de la nord de ea (Moesic Apulian , Italic ). Continuitatea lan ului hercinic a fost ntrerupt de compresiunea alpin , cnd o parte din acesta a fost acoperit de structurile fli ului din Carpa ii Orientali. n aceste condi ii Dobrogea de Nord a evoluat intracratonic, cu Platforma Scitic i Est European la N i Platforma Moesic , la S., resim ind deforma iile alpine pn la nivelul Jurasicului superior (faza chimeric nou ). Dup structura Dobrogei nord vestice la sfr itul Carboniferului, aria de acumulare a migrat spre E. Existen a corpurilor magmatice bazice din cuprinsul depozitelor triasice sugereaz dezvoltarea unui rift de expansiune, probabil pe actuala loca ie a pnzei de Niculi el, n lungul c reia s-au manifestat efuziuni vulcanice. Aceasta ar explica subsiden a accentuat a acestui sector i instabilitatea sa tectonic , procese care au permis acumularea unor depozite n condi ii litorale i de mare adnc . Instabilitatea tectonic accentuat a creat condi ii de sedimentare ale forma iunilor de fli , unele nc din Triasic (Forma iunea de Alba) i cu un caracter mai accentuat ritmic n Jurasic ) Forma iunea de Nalbant i de Denis Tepe). Bazinul de sedimentare deschis a avut prelungiri i pe domeniul de Megina, ceea ce explic prezen a depozitelor triasice medii i jurasice superioare din solzul Crjelari. Exondarea din Triasicul superior Jurasicul mediu este un ecou al mi c rilor chimerice vechi care au afectat acest sector i au accentuat cutarea forma iunilor cristaline i sedimentare paleozoice. ncepnd cu Jurasicul aria de sedimentare se deplaseaz spre E i NE, domeniul de Niculi el fiind exondat, tot ca urmare a mi c rilor paleochimerice de la sfr itul Triasicului. Depozitele mezozoice descriu cute largi cu orientare NV SE, n timp ce forma iunile paleozoice sunt intens cutate redresate aproape la verticala i cu tendin de nc lecare spre NE. Falia majora Sfntul Gheorghe, care separ Dobrogea de Nord de Platforma Scitic este mascata de sedimentele Deltei Dun rii. Are direc ia E-V, trece pu in mai la nord de Dun re, traverseaz bra ul Sulina, continu spre E paralel cu bra ul Sf. Gheorghe, i trece pe la sud de localitatea cu acela i nume. Ea ar reprezenta fruntea pnzei de Tulcea, ce ar avansa peste vorlandul Platformei Scitice. De altfel, structura n pnze a Orogenului Nord-Dobrogean strne te nc multe controverse, ntruct argumentele sunt nc pu ine. Depozitele jurasice superioare prin pozi ia lor aparte, probabil ntr-o fereastr tectonic , i prezen a depozitelor jurasice medii n adncime, ar constitui argumente puternice n originea alpin i structur n pnz de ariaj a unit ii Tulcea, care ar nc leca spre nord peste Platforma Scitic n lungul faliei Sfntul Gheorghe. Vrsta acestei nc lec ri ar fi cel pu in chimeric nou , dac nu chiar preaustric . Alte argumente vin de corel rile care s-au f cut cu structura Crimeei, unde asem n rile cu pnza de Tulcea sunt evidente n ceea ce prive te structura depozitelor de fli , corelarea tectogenezelor i pozi ia fa de Platforma Scitic de la nord. O alt dificultate n n elegerea evolu iei Dobrogei de nord o constituie prezen a corpurilor magmatice calco alcaline de tipul porfirelor i riolitelor din perimetrul pnzei de Tulcea (Isaccea, Somova,, Dealul Consul, Valea Teilor, Nicolae B lcescu, Anticlinalul Rediu, Tulce), care uneori sunt str b tute de roci bazice de tipul diabazelor. Acestea ar indica un consum de scoar sub iat n procesul de compresiune, n lungul faliei Sf. Gheorghe i n fruntea pnzei de Niculi el. Acceptarea unui model prin care Platforma Scitic a p truns sub domeniul Tulcea, iar aceasta din urm sub arealul Consul Niculi el, ar constitui un argument puternic al structurii n pnze de ariaj a Orogenului Nord-Dobrogean. Dup Jurasicul superior orogenul Dobrogei de Nord devine arie rigid , mi c rile ulterioare manifestndu-se numai pe vertical n lungul marilor fracturi crustale, cum este falia Sf.Gheorghe sau falia Pecineaga Camena. Astfel, acest sector al Dobrogei se al tur ncepnd cu Cretacicul inferior celorlalte arii cratonizate ale vorlandului carpatic. BAZINUL BABADAG Ridicarea Orogenului Nord Dobrogean la sfr itul Jurasicului superior a fost compensat de subsiden a p r ii sud estice, apele inundnd bazinul creat din Cretacicul inferior, respectiv cu Ap ianul. Prin urmare pe parcursul Neocomianului, acest sector a func ionat ca arie continental , dup care devine arie de acumulare n regim posttectonic pn la sfr itul Cretacicului. Subsiden a a afectat partea sudic a celor trei unit i structurale ale

orogenului dobrogean, pn la falia Pecineaga Camena. n cteva sectoare subsiden a a dep i spre sud aceast fractur , ceea ce nseamn c pe parcursul Cretacicului a fost relativ stabil . Cuvertura sedimentar a bazinului Babadagului este alc tuit din depozitele din intervalul Ap ian Senonian. Ap ianul este constituit din depozite continentale de tipul prundi urilor, ceea nseamn c subsiden a a debutat destul de lent. Astfel de depozite apar sporadic n arealul unit ii de M cin lng localitatea Cerna. Albianul apare local la limita nordic a bazinului, ca urmare instal rii unui regim litoral, unde s-au depus calcare albe recifale de cca. 30 m grosime. Cenomanianul marcheaz debutul marii transgresiuni care a invadat depresiunea creat , fiind alc tuit din conglomerate poligene cu ciment calcaros i calcare luma elice. Este ntlnit pe marginea nordic sub forma unei f ii aproape continu . Pe marginea sudic apare numai n facies conglomeratic i dep e te pe alocuri falia Pecineaga Camena, acoperind direct isturile verzi ale Dobrogei Centrale. Turonianul indic o u oar schimbare a condi iilor de sedimentare prin depunerea unor calcare grezoase g lbui care trec la partea superioar la calcare grezoase albe. Depozitele Turonianului afloreaz pe suprafe e ntinse dep ind uneori transgresiv forma iunile Cenomanianului. Senonianul ncheie succesiunea forma iunilor din umplutura bazinului, fiind constituit din calcare i marnocalcare, n centru, i din microcoglomerate i calcare grezoase cu accidente silicioase. Ocup zonele axiale a unor largi structuri sinclinale. Din con inutul paleontologic rezult c s-a depus numai partea inferioar a Senonianului, dup care aceast arie a devenit arie continental Tectonica Din punct de vedere structural bazinul Babadagului are forma unui sinclinoriu unde alterneaz cute largi sinclinale i anticlinale orientate NV- SE. Se remarc o tendin de afundare spre E i SE. Cutarea s-a produs n regim de platform , probabil, ca urmare a efectului mi c rilor laramice timpurii, f r c acestea s afecteze i partea orogenic a Dobrogei de Nord. Un rol major n geneza bazinului la avut falia crustal Pecineaga Camena i tot ea este responsabil de rigidizarea acestui sector. Resurse minerale Roci utile: granite: Iacobdeal, Pricopan, Piatra Rosie, Greci (exploat ri din timpuri vechi). Porfirele: piatra ornamenala Minereu de Fier Sulfuri complexe oligolist, magmatit lentile in calcare triasice. Somova, galena, blenda, pirita, baritina, mineralizari cuprifere in asociatii cu baritina, lacul Bogza, cantonate in conglomerate triasic inferior. Rezerva ii geologice Dealul Dugoavele fauna devoniana. Dealul Dugoavele, pe soseaua Macin Cerna pana la dealul Pricopcea, devin rezerva ii prin studiul paleontologic al lui I. Simionescu (1924). Gresii cuartitice si gresii cenu ii cu intensitate de isturi argiloase cenu ii negricioase transformate in filite si calcare cenusii. Fosile n isturi:22 specii de brahiopode, iar restul briozoare, moluste, crustacei. 2.2. OROGENUL CARPATIC Mun ii Carpa i fac parte din unul dintre cele mai tinere ansambluri orogenice ale planetei, ce porne te din vestul Europei pn n extremitatea estic a continentului asiatic cunoscut sub denumirea de catena alpino himalaian . Evolu ia acestuia debuteaz dup Carbonifer, odat cu ncheierea orogenezei hercinice, cnd se constituie supercontinentul Pangaea (n concep ia lui A. Wegener) i se deschide o larg suprafa oceanic , denumit Oceanul Tethys, cu margini pasive de tip atlantic. Marginea sudic a oceanului era constituit din continentul Gondwana care cuprindea continentele sudice din care importante pentru aria european sunt Africa i Arabia,

la care se adaug un mozaic de placi mai mici (Iberic , Italic , Apulian etc.), iar cea nordic o forma Laurasia. Prin urmare, Oceanul Tethys, n modelul lui Stille, constituie aria geosinclinal n care a evoluat lan ul muntos alpin himalaian. Evolu ia geosinclinalului a avut loc n dou faze: faza de expansiune, care se deruleaz pn la sfr itul Jurasicului i n timpul c reia au loc efuziuni bazice i utrabazice de rift oceanic; faza de compresiune de orogenez sau de fli , cnd se edific ridicarea lan ului alpino himalaian la sfr itul Neogenului. n faza de expansiune, Oceanul Tethys se extinde treptat spre V prin separarea celor dou continente, Gondwana, la S, i Laurasia, la N. Compresiunea debuteaz la sfr itul Jurasicului prin formarea unui rift, orientat aproximativ N-S, prin care ncepe deschiderea Atlanticului, mai ales partea sudic acestuia. Prin acest proces Africa ntr n deriv spre V cu o u oar rota ie senestr , iar Europa se deplaseaz n acela i sens, cu o rota ie dextr . Evolu ia geosinclinalului carpatic n faza de compresiune s-a produs sub efectul sistemului de platforme, care constituie vorlandul catenei muntoase, adic Platforma Moesic la S i SE, respectiv Platforma Moldoveneasc i Platforma Scitic , la E i NE.. La interiorul arcului carpatic se delimiteaz o microplac de origine continental , denumit , de unii autori, alpino austric sau panono-transilvan , al c rui soclu a fost remobilizat n cut rile alpine. Stadiul de compresiune a evoluat n mai multe faze de tectogenez care au definitivat unit i geostructurale majore succesiv de la interiorul arcului carpatic spre exterior. Astfel, nc de la elaborarea h r ii tectonice a Romniei (I. Dumitrescu et al, 1962) au fost separate unit ile cu tectogenez cretacic , denumite Dacide (fiind reluat o idee mai veche a lui Popescu Voite ti,1921,1929), i cele cu tectocenez neogen , denumite Moldavide. Ulterior, odat cu detalierea cunoa terii geologice dacidele au fost divizate de la interiorul la exteriorul arcului carpatic n interne, mediene, externe i marginale. Dacidele interne cuprind structuri de ordin inferior ntre care sunt raporturi de nc lecare de tip pnz de ariaj, cum sunt: Autohtonul de Bihor, n pozi ie structural cea mai joas , sistemul pnzelor de Codru i cel al pnzelor de Biharia, din Mun ii Apuseni. Dacidele mediene urmeaz n continuarea spre E i S, aici fiind nglobate pnzele central est Carpa ii Orierntali, pnza supragetic i getic din Carpa ii Meridionali. carpatice din

ntre cele dou geostructuri majore se situeaz dacidele transilvane, care reprezint sutura tethysian ofiolitic , ce semnific fostul rift de expansiune a geosinclinalului. n transilvanide sunt cuprinse pnza Metaliferilor simici din Mun ii Apuseni , pnzele transilvane i Pienidele sau fli ul transcarpatic din Carpa ii Orientali. Caracteristica comun a acestor structuri majore este existen a pnzelor de soclu a unor orogeneze mai vechi i care au fost reactivate n orogeneza alpin , precum i pnze de cuvertur , mai ales de decolare gravita ional . n continuare se individualizeaz Dacidele externe care cuprind structuri al unor pnze de cuvertur sedimentar de tip fli a Cretacicului, cum sunt pnza de Ceahl u n Carpa ii Orientali i pnza de Severin din extremitatea sud vestic a Meridionalilor. Cea mai extern structur major cu tectogenez cretacic este autohtonul danubian , ce formeaz dacidele marginale cu areal de r spndire ntr-o larg fereastr tectonic la vest de Olt pe rama sudic a Carpa ilor Meridionali. Moldavidele sunt cele mai externe structuri cutate ale arcului carpatic n care sunt antrenate n mare parte depozitele fli oide i subordonat molasice ale Cretacicului i Paleogenului Miocenului inferioar. Cretacicul compune pnza de Teleajen sau fli ului curbicortical i Pnza de Audia, iar Paleogenul Miocenul inferior formeaz corpul pnzelor de Tarc u, de Vrancea i pnza subcarpatic . ntreg ansamblu apar ine unit ii fli ului Carpa ilor Orientali. n literatura geologic (Mutihac, Ionesi, 1980) fli ul Orientalilor a mai fost separat ntr-o unitate intern (fli ul intern sau fli ul cretacic), n care erau cuprinse pnza de Ceahl u i pnza de Teleajen, i una extern (fli ul extern sau fli ul paleogen), n care sunt cuprinse pnza de Audia, pnza de Tarc u, i pnza de Vrancea. Moldavidele cuprind unit ile geologice care au fost cutate n tectogenezele Miocenului(cut rile stirice, moldavice). La exteriorul arcului carpatic se delimiteaz avanfosa care este divizat n partea intern cutat i cea extern necutat , avnd caracterul unui monoclin dup care platformele din vorland coboar sub structurile cutate ale Carpa ilor. Avanfosa intern a Carpa ilor, dup cele dou edi ii ale h r ii tectonice a Romniei, se dezvolt de la

valea Rmnicului S rat spre SV, iar de la V de Dmbovi a se continu cu Depresiunea Getic . Avanfosa extern bordeaz la exterior partea intern , raporturile dintre acestea fiind tectonic sub forma unei falii inverse denumit falia pericarpatic .. La nord de valea Trotu ului avanfosa extern are un profil ngust, fiind nc lecat de pnza subcarpatic . Catena carpatic se individualizeaz prin cteva particularit i, n raport cu lan urile muntoase vecine. O prim particularitate este considerat aranjamentul spa ial al structurilor majore, care sunt n raporturi de nc lecare de la interiorul la exteriorul arcului carpatic, n pozi ia cea mai ridicat fiind Dacidele mediene, iar vergen a structurilor este n acela i sens, spre vorlandul carpa ilor. Existen a unei largi regiuni de fli i de molas constituie o tr s tur la fel de important . La acestea se adaug manifestarea unui magmatism tardeorogenic la interiorul arcului carpatic ce se urm re te din estul Transilvaniei pn n Carpa ii Nordici i Mun ii Apuseni. Catena este nc activ tectonic, ndeosebi, n regiunea vrncean a Carpa ilor, prin seisme frecvente i uneori de magnitudine ridicat . O alt caracteristic particular este existen a depresiunile interne: Depresiunea Transilvaniei, dintre Carpa ii Orientali, Carpa ii Meridionali i Mun i Apuseni i Depresiunea Panonica dintre Carpa ii Nordici i Mun ii Apuseni. Carpa ii sunt separa i de Alpi prin bazinul Vienei, iar de Balcani prin valea Timocului din Serbia. De asemenea, n lungul lor apar unele tr s turi specifice, de i apar in aceleia i orogeneze, cum ar fi orientarea sau dispozi ia spa ial a unor megastructuri. Astfel, Carpa ii fac mai multe curburi, probabil datorit unui paleocontur al vorlandului, func ie de care se pot separa mai multe segmente: V al Carpa ilor Nordici ntre bazinul Vienei i izvoarele Tisei i Nistrului, unde situeaz prima curbura; y segmentul NV SE apar ine Carpa ilor Orientali, este cuprins ntre prima i. cea de a doua curbur , ce porne te din valea Buz ului i ajunge pn la valea Dmbovi ei, de unde direc ia se ndreapt spre V. y segmentul orientat E V se suprapune Carpa ii Meridionali i se ntinde de la Valea Dmbovi ei pn la cea de a treia curbur din nord vestul Olteniei, de unde catena muntoasa se ndreapt spre S, pana in depresiunea v ii Timocului. y segmentul de V constituie Mun ii Apuseni, care din punct de vedere geografic sunt ncadra i Carpa ilor Occidentali.

segmentul E

CARPA II ORIENTALI Au evoluat in ansamblul Orogenului Carpatic. Particularitati prin care Carpatii Orientali se individualizeaza in raport cu structura generala comuna: larga dezvoltare a formatiunilor de flis; vulcanismul neogen.

Ambele conduc la concluzia ca evolutia Carpatilor Orientali a debutat cu formarea unor zone de rift intre stucturile hercinice si unitatile de vorland.(Platformele Moldoveneasca si Valaha). Structurile hercinice sunt in spatele geosinclinalului constituit la marginea placii Eurasiatice. I. Etapa ,,PRENEOGENA Riftul apare in Triasic cu o perioada de extensie pn n Jurasic. Incepand cu Cretacicul, incepe un fenomen de compresiune insotit de migrarea axului geosinclinalului, de formarea faciesurilor si aparitia pimelor structuri tectonice. In Cretacicul mediu, se formeaza dacidele timpurii (prima perioada de paroxism orogenic, corespunzatoare fazei austrice). La sfarsitul Cretacicului un al doilea fenomen de paroxismorogenic, cand se formeaza structurile tectonice pe un aliniament mai intern, constituind dacidele tarzii. Fenomenul de compresiune si probabil si de subductie a platformei din fata continua si in Tertiar, cand aria de acumulare migreaza mai la est limitandu-se la o zona marginala cu rol de avanfosa. Se incheie etapa I ,,MEZOZOICA sau ,,PRENEOGENA

II Etapa a II-a ,,TERTIARA . Primul paroxism orogenic are loc in Miocenul mediu si corespunde fazei de orogeneza stirica. In aceasta faza se formeaza structurile tectonice denumite moldavidele timpurii. O ultima faza de orogeneza care definitiveaza arhitectura tectonica a Carpatilor Orientali are loc in Sarmatianul inferior cand se formeaza structurile tectonice cuprinse in formatiunile moldavice tarzii. Aceasta faza de orogeneza este denumita FAZA MOLDAVIC . Moldavidele tarzii ocupa o pozitie mai externa. Concomitent are loc incalecarea formatiunilor din Depresiunea Pericarpatica peste unitatile de vorland din fata. FAZA FINALA, are loc dupa ridicarea Carpatilor Orientali, iau nastere depresiuni posttectonice intramontane prin scufundarea unor arii restranse. Prin scufundarea Masivului transilvan, au loc intense fenomene vulcanice care au dus la formarea vulcanitelor neogene (magmatism subsecvent tardiv) de pe marginea vestica a Carpatilor Orientali. 1. Zona cristalino mezozoica cu cea mai interna 2. Zona klippelor si a flisului transcarpatic (spre V), transilvanide, in P. Teleajen 3. Zona flisului carpatic, la est de zona central carpatica, dacide medii, in P. Ceahlau ; dacide externe, in P. Vrancea. 4. Zona de molasa (Depresiunea Pericarpatica), are pozitia cea mai externa ; moldavide interne din Miocenul inferior si mediu si moldavidele externe din Sarmatian si Pliocen. 5. Zona vulcanitelor neogene la interior. 6. UNITATEA CRISTALINO MEZOZOIC (CENTRAL CARPATICA)

Ocupa partea centrala a Carpatilor Orientali, arealul de raspandire este din Valea Dambovitei pana la Carpatii Ucrainieni (nordici). Cuprinde urmatoarele masive muntoase : Muntii Rodnei Muntii Bistritei Muntii Gurghiu Muntii Persani,

Masivele, Bucegi, Leaota, Piatra Craiului,Postavaru,Piatra Mare In cadrul acestei etape se disting trei cicluri evolutive :

Zona corespunde unei primei etape de evolutie a geosinclinalului Carpatilor Orientali. a) b) Ciclul prealpin, acum se manifeste puternic metamorfismul regional ce are ca rezultat formarea sisturilor cristaline. Ciclul alpin, in acest ciclu zona se individulaizeaza ca unitate structuro-genetica in care se disting : 1. o etapa alpina, cand formeaza invelisul preaustric o etapa posttectonica (postaustrica), are loc formarea invelisului posttectonic.

2.

Anumite sectoare din lantul Carpatilor Orientali prezinta anumite trasaturi in functie de care s-au separat trei compartimente :AU 1. compartimentul nordic (moldav) ; 2. compartimentul median (Persani) ; compartimentul sudic (Leaota Bucegi Piatra Mare. Fundamentul cristalin:

3.

Formatiunile depuse in zona geosinclinala existenta au fost supuse unor cicluri de metamorfism regional ce corespund celor trei cicluri tectono magmatice : precadomian, cadomian hercinic.

CICLUL OROGENIC PRECADOMIANreprezinta formatiuni vulcano sedimentare metamorfozate. Astfel rezulta grupa sisturilor cristaline mezometamorfice. Apar in Muntii Rodnei, Muntii Bistritei (local Iacobeni, Vatra Dornei) a) Seria de Haghimas Rarau Bretila, formeaza un complex terigen : micasisturi cuarto muscovite. Varsta este de 520 570 milioane ani, grosimea de 3000 metri in Muntii Rodna.

b) Seria Rebra Barnar, include sisturi mezometamorfice cu trecere gradata la sisturi epimetamorfice rezultate in urma metamorfozarii unor formatiuni sedimentare si magmatice bazice. Apar in Muntii Rodnei, in lungul Bistritei (Iacobeni Vatra Dornei), cu prelungire spre sud pana in zona izvoarelor Muresului. 1. complexul inferior terigen, constituit din paragnaisuri si micasisturi, grosime de 500 1000 metri. 2. complexul mediu, predomina rocile : carbonatice, terigene, magmatice, are grosimi de pana la 2000 metri. 3.complexul superior, are loc o reducere a carbonatitelor in favoarea materialului terigen, are grosimea cuprinsa intre 2000 6000 m, se intalneste in Muntii Rodnei. Magmatitele precadomiene, orogeneza precadomiene a fost insotita de un magmatism plutonic cu produse slab reprezentate. a) b) granitoide incluse in seria Haghimas Rarau Bretila, din Muntii Rodna si Muntii H ghima . magmatism sinorogenic, granite concordante cu aceeasi serie si incluse in acceasi serie de Haghimas Rarau Bretila.

CICLUL OROGENIC CADOMIAN n Plaeozoicul superior, dup nchiderea ciclului precadomian, aria geosinclinal i reia func ia de zona de acumulare si cuprinde toate fazele unui ciclu tectono magmatic: magmatism bazic initial, subsiden a de sedimentare, orogeneza, metamorfism si magmatism plutonic.

Forma iunile vulcano sedimentare au fost metamorfozate n faciesul isturilor verzi, rezultnd, astfel, grupa isturilor cristaline epimetamorfice. Apar n toate cele trei compartimente: compartimentul moldav compartimentul Persani compartimentul de sud seria de Tulghe ; seria de Garbova; seria de Leaota.

Seria de Tulghe este compus din: a. complexul inferior: constituit din sisturi cuartito-grafitoase cu intercalatii de metatufuri acide, cuartite negre, calcare cristaline. Apare in Muntii Tulghes, Bistrita Rodna. b. complexul mediu: grosime de 1000 2000 metri, constituit din cuar ite negre grafitoase, isturi verzi, tufogene bazice, calcare. Apare n zonele: Ciocanesti Iacobeni, aru Dornei, aliniamentul Fundul Moldovei Pojorta, cu acumul ri de mangan. c. complexul superior, este constituit din metatufuri acide cu isturi sericito cloritoase, sericito grafitoase verzi; sulfuri complexe. Vrsta aproximativa este de 510 610 milioane ani.

n sectorul median Seria de Tulghe poate fi corelat cu Seria de Grbova, cu un grad redus de metamorfism, n cadrul c reia se separ un orizont inferior de metagrauwacke, un orizont mediu de isturi sericito-cloritoase i unul superior reprezentat prin filite. n sectorul sudic epimetamorfitele cadomiene sunt reprezentate prin Seria de Leaota, ns structura fundamentului este mult mai complicat . Fundamentul cristalin din sectorul Leaota Bucegi este constituit din forma iuni cristalofiene mezometamorfice, cunoscute sub denumirea de seria de Voine ti-P pu a, i forma iuni cristalofeine epimetamorfice n faciesul isturilor verzi cu clorit, cunoscute sub numele de seria de Leaota, ambele fiind componente ale pnzei getice din Carpa ii Meridionali. Cristalinul Leaotei se afund spre nord sub forma iunile mezocretacice ale Masivului Post varu-Piatra Mare i culoarului Dmbovicioarei, dup care s apar la zi din nou la nord n unitatea de Holbav, digita ie frontal a pnzei getice (M.S ndulescu.1984), deschis prin eroziune ntr-o fereastr tectonic . Spre vest, acesta se afund sub forma iunile pnzei de F g ra , ce face parte din complexul pnzelor supragetice. Seria de P pu a-Voine ti, echivalent p r ii inferioare a seriei de Cump na (R.Dumitrescu, D.Patrulius, I.Popescu, 1971-harta 1:50.000) sau par ial seriei de Sebe -Lotru (M.S ndulescu,1984). Seria de Cump na este descris de D. Giu c , pe traseul transf g ra unului, n zona de creast a Mun ilor F g ra (V.Mutihac, L.Ionesi,1974). Aceasta debuteaz prin ortognaise, paragnaise cu muscovit i biotit, uneori cu almandin, gnaise migmatice i gnaise oculare cu microclin, precum i mica isturi cu biotit. n harta 1:50.000 seria mezometamorfic este localizat ca zona cu biotit i almandin. Aceast serie mezometamorfic este str b tut de roci granitoide: granitul de Albe ti i granitul de Br tei. Seria de P pu a-Voine ti, corelat cu seria de Cump na, este extrem de asem n toare cu seria de Holbav, descris ntr-o fereastr tectonic . Mezometamorfismul seriei de Voine ti-P pu a este cel mult Proterozoic mediu, ceea ce indic o faz de orogenez precadomian , probabil svecofeno-carelian . Seria de Voine ti-P pu a este ntlnit local n zona Muntelui Albescu i bazinul superior al v ilor Ghimbavului i Moeciului , la vest de Muntele B trna-Grohoti u i n bazinul superior al v ii Mitarca i Br teiului, la vest de Muntele Deleanu. n cadrul seriei de Leaota au fost separate dou subserii: una mai veche, cunoscut sub numele de subseria de Lere ti-T ma , peste care se situeaz subseria de C lu u-T m el. Subseria de Lere ti-T ma cuprinde n baz un complex de metatufite bazice, metamorfozate n subfaciesul cu albit, epidot i almandin rezultnd amfibolite cu plagioclaz albitic i hornblend , local cu grana i, peste care urmeaz isturi muscovito-cloritice cu albit, isturi clorito-albitice cu sericit i epidot, isturi cua itice cu clorit i sericit. Subordonat sunt semnalate isturi amfibolice i albitice cu clorit, cuar ite cu clorit i gnaise lenticulare cu feldspat potasic alb sau roz. Complexul de Lere ti-T ma este ncadrat Proterozoicului superior, ceea ce nsemn c procesele de metamorfism se datoreaz orogenezei cadomiene. Constituie, n cea mai mare mai mare parte, relieful cristalinului din versantul estic i sudic al Masivului Leaota. Subseria superioar C lu u-T m el, cu un epimetamorfism n subfaciesul cu muscovit i clorit, cu dezvoltare mai restrns n Masivul Leaotei i o larg dezvoltare la nord, n Masivul Iezer-P pu a, este constituit din isturi cuar itice sericito-cloritaose cu albit i isturi filitoase cur ito-sericitice. Subordonat, sub forma unor intercala ii sporadice, apar isturi clorito-albitice i isturi grafitoase asociate cu isturi cuar ito-grafitice. Apare local, pe valea Jigarea, component a bazinului superior al v ii Moeciu, precum i la est i nord-est de Fundata, n aceea i vale a Moeciului. Subseria de C lu u este de vrst cambrian inferior, ceea ce ar ncadra procesele de metamorfism aceleia i orogeneze cadomiene, n fazele sale terminale. Posibilitatea existen ei unor ariaje la nivelul cristalinului de Leaota, este confirmat n Muntele B rbule u, la est de Muntele B trna-Grohoti u, unde seria mezometamorfic de Voine ti-P pu a st peste seria epimetamorfic de Lere ti-T ma . Vrsta acestui ariaj este greu de precizat, dat fiind lipsa depozitelor sedimentare, care chiar dac au existat au fost ndep rtare de eroziune. Magmatite cadomiene, apar local n compartimentul sudic, n Valea Mitarca i Bratei Albe ti. Apar granite cu biolit transformate n ortognaise, prezinta un magmatism sinorogen. CICLUL OROGENIC HERCINIC

Are loc n Paleozoic cnd structurile cadomiene au fost regenerate, iar domeniul carpatic a redevenit arie geosinclinal , n care s-au acumulat forma iuni vulcano-sedimentare. Acestea au fost metamorfozate n faciesul isturilor verzi incipient, constituind grupa isturilor verzi ankimetamorfice. isturile ankimetamorfice sunt localizate numai n sectorul moldav, unde se recunosc raporturi de transgresiune i discordanta cu forma iunile cristaline mai vechi. Se ntlnesc pe suprafe e mai ntinse n Mun ii Rodnei, iar pe arii mai restrnse n Mun ii Bistri ei. Reprezint o alternanta de roci tufogene, grafitoase n care se separ : a. complexul vulcanogen bazal, transgresiv peste seria H ghima Rar u Bretila i constituie o succesiune de isturi verzi i isturi sericito-grafitoase la care se adaug calcare. b. complexul detritogen-grafitos inferior format din isturi sericito-grafitoase cu intercalatii de cuartite negre, meta-conglomerate si sisturi verzi. c. complexul vulcanogen mediu a c rei succesiune const din metatufuri bazice, isturi sericito-cloritoase, calcare si cuar ite. d. complexul detritogen grafitos superior constituie o alternan de metatufuri bazice isturi sericito-cloritoase urmate de metatufuri acide. isturi cristaline ankimetamorfice se mai ntlnesc n perimetrul Iacobeni Vatra Dornei Paltini . Seria isturilor ankimetamorfice prin raporturile structurale cu seria sisturilor mezometamorfice si epimetamorfice, si datorita continutului faunistic este atribuita Paleozoicului superior, astfel procesul de metamorfism s-a datorat orogenezei hercinice. Magmatitele hercinice, le este atribuit Masivul Ditrau in partea de sud a cristalinului moldav. Determinarile de varsta absoluta indica 297-327 milioane ani, indicand astfel orogeneza hercinica. INVELI UL ALPIN Dupa ciclul tectono-magmatic, zona Carpatilor Orientali evolueaza catre o arie geosinclinala care se contureaza in Triasic. Din acest moment functioneaza ca arie de acumulare a formatiunilor sedimentare cu faciesuri diferite ce pot atinge grosimi de mii de metri. La acestea se adauga un magmatism bazic. Procesul se manifesta in doua etape : 1. n Triasicul mediu, ca urmare a unei compensari izostatice, cand pe fracturi majore (profunde) se produce un aport de material endogen. Aceasta se plaseaza in zonele cele mai adanci ale avanfosei (zona transilvana) 2. n fazele orogenice preaustrice, dureaza pana in Cretacicul inferior si apare pe un aliniament mai extern (spre est) in zona bucovinica. Sunt dispuse pe aliniamente conforme cu directia catenei muntoase. n concep ia tectonicii globale acest magmatism este produsul subductiei crustei oceanice sub radacina catenei muntoase. COMPARTIMENTUL MOLDAV Se ntinde din zona Ciuc pana la N de granita cu Ucraina. Inca de la inceputul evolutiei alpine se diferentiaza doua sectoare : sectorul bucovinic le est, un facies format din conglomerate, gresii, dolomite, calcare orogene ; sectorul transilvan, la vest, un facies pelagic cu marne, marnocalcare.

Cele doua sectoare functioneaza in intervalul Triasic Jurasic pana in fazele de orogeneza preaustrica cand are loc ridicarea faciesului transilvan si migrarea fosei catre est. In acest fel are loc inversarea faciesurilor : in zona bucovinica facies pelagic, iar in zona transilvana facies neritic. n Albian are loc diastrofismul austric, accentuandu-se dezechilibrul dintre cele doua zone, astfel faciesul transilvan aluneca pe fundamentul cristalin spre zona depresionara de la est peste formatiunile faciesului bucovinic. STRATIGRAFIA : invelisul preaustric ;

invelisul posttectonic. SUITA BUCOVINICA

conglomerate, gresii, dolomite, calcare recifale, rezulta astfel un facies neritico-litoral. Triasicul, procesul este transgresiv si discordant. Apar conglomerate cu gresii silicioase (Triasicul inferior), dolomite, calcare masive si calacre dolomitice (Triasicul mediu), calcare rosiatice si dolomite rosietice (discontinue), rezultand astfel o discordanta de eroziune. Jurasicul. Apar depozite detritice cu mai multe discontinuitati de sedimentare. Jurasicul inferior, apar toate tipurile de calcare : detritice, in placi, de culoare rosie, grezoase, gresii calcaroase. Jurasicul mediu, calcare grezoase, in intercalatie de marne. La partea terminala, depozite silicioase cu radiolarite cu intercalatii de argile verzi si rosii. Jurasicul superior, corespunde miscarilor precursoare fazei austrice cand are loc inversarea faciesurilor. Cretacicul, aceleasi conditii de sedimentare ca in Jurasicul superior. Are loc si o transgresiune care uneori invadeaza si cristalinul (conglomerate si gresii de Muncelu) Aptianul, facies de wildflis, facies predominant argilos. Se caracterizeaza printr-o mare varietate de facies : conglomerate, gresii, calcare recifale. Magmatitele bazice, magmatism slab datorat miscarilor preaustrice prezentandu-se sub forma de curgeri de lave submarine inglobate in formatiunile de wildflis. Suita bucovinica formeaza creasta Masuivelor Haghimas Rarau. SUITA TRANSILVAN La sfasitul Jurasicului superior, zona transilvana era intr-o pozitie ridicata incat s-au format faciesuri recifale in timp ce in zona bucovinica functiona ca fosa cu fundament instabil in care se acumulau depozite de wildflis. In aceste conditii in zona transilvana se desprindeau blocuri de diferite dimensiuni care alunecau spre zona coborata unde au fost cuprinse in depozitele de wildflis. Aceasta situatie a durat pana in Albian, cand intregul invelis transilvan a alunecat peste formatiunile de wildflis. n suita transilvana se recunoaste intreaga succesiune a Mezozoicului (de la Jurasic la Cretacicul inferior) cu exceptia Callovianului si Oxfordianului cand zona a fost exondata. n general pana in Jurasicul superior a predominat faciesul pelagic. Incepand cu jurasicul superior a predominat faciesul recifal. Se intalnesc variatii laterale de facies datorita deformarilor de fundament (praguri, santuri). Triasicul, de tip alpin in faciesul calcarelor de Hollstatt (intreaga gama a calcarelor). Triasicul inferior, calacre in placi si sisturi argiloase. Triasicul mediu, calacre albe dolomitice masive, la Pietrele Doamnei si Piatra Zimbrului din Muntii Rarau. Triasicul superior, calcare tipice de Hollstatt bogat fosilifere. Jurasicul, include depozite pelagice in baza peste care urmeaza faciesuri detritice si se incheie cu faciesuri recifale. Jurasicul inferior,sisturi argiloase si calcare rosii cu intercalatii de marno-calcare. Jurasicul mediu, marno-calcare si gresii calcaroase cu branhiopode. Jurasicul superior, edte dovedit numai in sinclinalul Haghimas compus numai din calcare. Calcare stratificate uneori de culoare rosie. Cretacicul, dupa o scurta exondare, conditiile de sedimentare se pastreaza ca si in Jurasicul superior, faciesuri recifale, calcare masive, calcare grosiere si mici recifi din alge si corali. Magmatite bazice, apar numai in suita transilvana sub forma unor blocuri si olistolite formate din serpentine. NVELI UL POSTTECTONIC

Dupa diastrofismul austric fosa de la est sufera o deplasare, compartimentul moldav al zonei cristalinomezozoice capatand o oarecare stabilitate. De aceea depozitele care s-au depus au caracter posttectonic fiind mai slab cutate. S-au depus depozite incepand cu Cretacicul superior Oligocenul cel mult Miocenul. Compun Muntii Bargaului si partea de sud si est a Muntilor Maramuresului. Cretacicul, debuteaza cu Cenomanianul, printr-o mare transgresiune care a determinat depunerea de faciesuri detritice conglomerate grezoase. Paleogenul, marcheaz o transgresiune care a urmat fazei diastrofice laramice. Eocenul, apare pe spatii mari in sectorul maramuresean, este transgresiv peste Cretacicul supeiror si chiar peste sisturile cristaline. Apar conglomerate de Prislop, gresii, marne. Oligocenul , in aceasta perioada are loc o limitare a comunicarii zonei cristalino oceanului astfel incat se instaleaza un facies euxinic. mezozoice cu largul

n sectorul maramure ean s-a produs o subsidenta intensa ce a permis depunerea unor depozite cu grosimi de 2000 metri. Reprezinta printr-o alternanta uniforma de gresii cu pachete de sisturi argiloase, bituminoase, faciesul gresiei de Borsa. n sectorul Brg ului, subsidenta este si mai intensa, ceea ce determina acumularea unor depozite cu grosimi de 3000 metri. TECTONICA : Paroxismul austric al miscarilor orogenice a generat decalarea suitei transilvane peste suita bucovinica luand nastere pnza transilvan . Mi carile austrice au afectat profund fundamentul cristalin. Acesta impreuna cu invelisul sedimentar au fost impinse catre est, peste zona flisului intern sub forma unei panze de forfecare formand pnza bucovinica. Se admite structura n pnze a fundamentului cristalin datorita incalecarii sisturilor mezometamorfice peste sisturile epimetamorfice si chiar ankimetamorfice. Nu se poate face o separare daca acesta este un efect al miscarilor alpine sau este rezultatul unor miscari mai vechi. Zona de incalecare a panzei bucovinice peste zona de flis este de pana la 15 kilometri. Accidente tectonice majore de tipul faliilor :Falia Rodnei, este orientata pe directia E V, dupa aceasta falie, sectorul nordic a coborat si a permis acumularea sedimentelor Oligocenului. Falia majora, situata la marginea sudica, a determinat ridicarea accentuata a acestui masiv. COMPARTIMENRTUL MEDIAN PER ANI Compartimentul median al zonei central-carpatice se suprapune Mun ilor Per ani, fiin situatn extremitatea sudic a Mun ilor Harghitei i la nord-est de Mun ii F g ra , avnd o orientare NE-SV.La nivelul cuverturii sedimentare reprezint continuarea spre sud a sinclinalului marginal extern. Mun ii per an se plaseaz pe un aliniament mai intern al zonei cristalino-mezozoice. A.STRATIGRAFIA. Se separ un nveli sedimentar preaustric i unul p osttectonic.nveli ul preaustric este cuprins n suita transilvan i suita bucovinic . Aceste forma iuni se ntlnesc n trei sectoare, separate de forma iuini mai recente, ce au umplut zone depresionare: ? sectorul Vrghi , la nord; ? sectorul defileului Oltului,n zona central a Mun ilor Per ani; ? sectorul Com na,ntre cristalinul de Grbova i valea Lup a. a.nveli ul preaustric

Depoziotele sedimentare care acoper direct fundamentul cristalin include formaiunile suitei bucovinice i transilvane, avnd acea i succesiune ca i n compartimentul moldav. a.1.Suita bucovinic Include depozite ale Triasicului pn n Cretacicul inferior inclusiv n facies bneritico-litoral, ca i n compartimentul moldav.Sunt frecvente discontinuit ile de sedimentare datorit mi c rilor pe vertical . Aceste dep ozite afloreaz pe suporafe e ntinse n sectorul sudic, la nord de crsiatlinul din insula Grbova, n zona localit ilor Lup a, Cciulata i Com na. Triasicul cuprinde depozite psefito- psamitice n baz (conglomerate, gresii) peste care se dezvolt faciesul carbonatic.Afloreaz pe marginea cristalinul de Grbova. Triasicul inferior n suuccesiune complet cuprinde conglomerate, uneori brecii, care trec pe vertical la gresii silicioase albicioase sau ro ietice, n alternan e cu strate sub iri de argile verzi sau ro ii (grosime 50 m).Urmeaz dolomite calcaroase i marnocalcare (grosime 10 m), ce con in faun . Triasicul mediu cuprinde depozite exclusiv carbonatice:dolomite masive, iar local calcare ( 200 m grosime).Afloreaz n partea sudic a zonei Com na, n bazinul v ilot Com na i Grbova. Triasicul superior lipse te ca i n compartimentul moldav. Jurasicul, de asemenea, este incomplet, fiind constituit din Liasic i Dogger, n facies gebneral calcarosdetritic. Liasicul urmeaz dup faza de exondare ce a debutat n Triasicul mediu i s-a p relugit pn Jurasicului, fiind corespunz toare fazei de tectogenez chimeric veche. la nceputul

Procesul de sedimentare se reia n facies carbonatic detritic deculoare ro ie, cu o bogat faun de belemni i, lamelibranhioate i brahiopode.n continuare urmeaz marne i marnocalcare nisipoase, la care se adaug calcare oolitice, de asemenea, fosilifere. Afloreaz pe versantul sudic al Masivului Grbova n zona v ilor S r ii, Stancului i Cascadelor. Doggerul este n continuitate de sedimentare, dar cu mai multe discontinuit i de sedimentare, astfel ct apar depozite ce apar in, n parte, Doggerului inferior i, n parte, Dogg rului mediu. Doggerului inferior i este atribuit partea terminal a calcarelor oolitice, separate pe baza con inutului faunistic.Dup o ntrerupre a sediment rii, Jurasicul mediu continu cu depozite carbonatoce i detritice cu mari varia ii litologice (gresii, gresii calcaroase, calcare detritice, calcare spatice, calcare oolitice i pseudoolitice).Con inutul paleonologic este s rac. Cretacicul debuteaz cu Neocomianul, n facies predominant argilos:siltite argiloase, argilite i jaspuri ro ii, cu intzercala ii de gresii i calcarenite cu accidente silicioase (50 m grosime).Sunt depozite transgresive ce au mulat un paleorelief genert de exondarea din Jurasicul superior.Resturile de organisme sunt rare i neconcludente, ns sepot face corela ii cu stgratele de Sionaia din fli ul intern sau cu depozitele din acoperi ul stratelor de Lunca din sinclinalul marginal extern al compartimentului moldav. Barreminaul, Ap ianul i Albianul cuprind o suit grosa de depozite foarte variate ca facies i s race n con inutul faunistic, de unde i dificult iile majore n orizontarizarea lor. n zona de margine a cristalinului de Grbova se dezvolt faciesul urgonian, constituit fin calcare recifale cu pachiodonte i orbitoline.La exterior apare faciesul de wildfli , cu grosimi de 300-400 m, asem n tor cu cel din sinclinalul marginal extern al compartimentului moldav. Urmeaz o stiv groas de 1000 m. de conglomerate, care se continu i la exteriorul forma iunii de wildfli . n continuare, peste conglomerate i lateral fa de acestea repauzeaz forma iuni de flui : marne grezoase, care pe vertical trec la depozite cu stratifica ioe ritmic (200-300 m grosime). a.2.Suita transilvan Apare sub form de klippe sau sub form de blocuri i resturi al unei pnze denumit Pnza de Per ani , conservat mai ales n regiunea Com na. Cuprinde depozite triasice i jurasice, pn la Jurasicul mediu inclusiv.Constituie structura alohton a compartimentului Per ani. Triasicul cuprinde toate etajele cu o succesiune similar sinclinalului marginal din compartimentul moldav, ceea ce ar nsemna c ntre cele dou zone exista o coresponden , care ulterior a fost separate de ridic ri ale

cristalinului.Debuteaz cu argilite i calcare n pl ci (strate de Werfen) cu 100 m grosime. Aparsub forma unor klippe pe valea Lup ei la C ciulata, n partea sudic a Mun ilor Per ani, sau sub forma unor lame tectonice n baza Pnzei de Per ani n zobna defileului Oltului. Aceste depozite sunt atribuite Werfenianului. Urmeaz diferite tipuri de calcare dolomitice i dolomite calcaroase (Anisianul): calcare ro ii, uneori noduloase i cu accidente silicioase ( calcare tip Guttenstein). Afloreaz n zona localit ilor C ciulata Lup a, n defileul Oltului ( la Raco ) i n sectorul Vrghi . Succesiunea Triasicului continu cu isturi argiloase ro ii i calcare noduloase cu accidente silicioase i con inut de halobii ce sunt atribuite Ladinianului, ce pot fi urm rite n defileul Oltului i n sectorul Com na. Aceluia i interval i sunt atribuite i rocile eriptive, care au o pozi ie alohton . Carnianului i Norianului i sunt atribuite diferite tupuri de roci carbonatice:calcare masive, calcare ro ii noduloase, calacre brecioase. Dup D.Patrulius succesiunea complet este ntlnit n valea Meghie din sectorul Vrghi , unde ncepe cu calcare ro ii cu halobii, calcare ro ii stratificate, calcare masive de culoare deschis coraligene i se ncheie cu calcare g lbui spatice cu numeroase brahiopode. n defileul Oltului aceast secven este constituit din calcare noduloase ro ii, calcare albe, cenu ii i ro ii, calcare de culoare deschis cu brahiopode. n sectorul Com na, suuccesiunea este pu in diferite ncepnd cu calcare tip Hallstaatt cun numeroase formaninifere, corali, lamelibranhiate, ctinoizi, brahiopode i amoni i. Triasicul se ncheie cu Rhetianul, reprezentat prin calcare negre, bine deschise n defileul Oltului. Jurasicul este reprezentat prin Liasic i Dogger, acesta din urm fiind incomplet. Liasicul debuteaz n faciesul de Adneth constituit din isturi argiloase i calcare ro ii cu intercala ii de marnocalcare cu faun de amoni i, ntlnit ntr-un olistolit de pe valea Com na i n defileul Oltului. Partea median i superioar a Liasicului este format din gresii silicioase, cunoscute la E de Com na. Doggerul este reprezentat numai prin Bathonian n klippele din valea Lup a, unde este alc tuit din marne cu Bositra. n valea Carhaga, la nord de localitate Apa a, sunt cteva klippe din calcare i marnocalcare cu amoni i ce pof atribuite intervalului Tithonic-Berriasian. Magmatite bazice se ntlnesc n toate cele trei sectoare ale compartimentului Per ani, ndeosebi n valea Oltului, i sunt reprezentate printr-un complex ofiolitic al unui magmatism ini ialitic. Acestea sunt constituite din porfire, n valea Oltului, bazalte n valea Oltului, valea Com na i sectorul Vrghi , unde stau peste depozitele de wildfli . De asemenea, apar corpuri izolate de gabbrouri i dolerite n masa de wildfli sau serpentine sub formaunor lentile, mai ales, n sectoprul v ii Oltului. Dat fiind pozi ia n raport cu celelalte forma iuni, n situa ia n care aceste roci bazice fie stau peste depozitele de wildfli sau ncluse acestora,fie peste acestea sunt klippe de calcare triasice, rezult pozi ia lor alohton , fiind mpinse dintr-un sector mai vestic. Faptul c n anumite zone rocile bazice formeaz baza unor klippe de calcare triasice superioare iindic vrsta Triasic mediu a magmatismului ini ialitic b.Inveli ul posttectonic Compartimentul Per ani a evoluat n acelea i condi ii ca i compartimentul moldav, structura tectonic fiind o consecin a fazei de tectogenez austric den la nivelul Albianului. Sedimentarea postectonic s-a derulat pe intervalul Cretacic superior Paleogen. Vraconian Cenomanianul reprezint o succesiune de 200 m. grosime format din microconglomerate i cresii cu elemente de cuar ce pot fi urm rite n valea Bogata, ntre valea Oltului i valea Com na, la sud de Grbova. n culoarul Vl deni succesiunea se prezint n facies grezo-conglomeratic. Turonian Senonianul cuprinde depozite marnoase cu intercala ii sub iri de gresii i conglomerate.Marnele sunt de culoare cenu ie, iar la anumite nivele sunt ro ietice cu faun de inocerami i foraminifere. Aceast succesiune nsumeaz o grosime de cca.100 m. i este prezent n partea central a Mun ilor Per ani, la nord de valea M eru i n culoaruil Vl deni. Ca urmare a fazei de tectogenez laramice zona este exondat la sfr itul Cretacicului, stare care continu pn la nceputul Paleogenului.

Paleogenul apare n zone restrnse n sectorul Com na, la marginea culoarului Vl deni, n facies marnos cu faun de foraminifere, dup care urmeaz isturi argiloase cu faun de pe ti, secven atribuit n mod obi nuit Oligocenului. B.TECTONICA Zona cristalino-mezozoic din compartimentul median prezint o structur tectonic n pnze de ariaj, defintiovat n urma tectogenezei austrice. Pnza bucovinic aste n pozi ie autohton , fa de pnza transilvan , cuprinznd depozite triasice, jurasice i cretacice inferioare. Corpul pnzei bucovinice este mpins peste fli ul intern n faciesul stratelor de Sinaia n lungul unui accident tectonic major ce reprezint continuarea spre sud a faliei central carpatice, unde poate fi recunoscut n sectorul Vrghi . Pnza transilvan sau pnza de Per ani se situeaz ntr-o pozi ie alohton ,fiind alc tuit din depozite triasice i jurasice. Forma iunea de wildfli din suita bucovinic prtezimt o tectonic plicativ extrem de intens , ns nu s-a produs o deplasare n ntregii mase. Depozitele carbonatice att din forma iunea autohton , ct i cele din forma iunea alohton , prezint o tectonic ruptural intens cu diferite orient ri. Forma iunile posttectonice au o tectonic slab cutat , descris prin cute largi sau cute monoclinale. COMPARTIMENTUL SUDIC LEAOTA BUCEGI POSTAVARU -PIATRA MARE La ansamblul catenei carpatice compartimentul Leaota -Bucegi-Post varu-Piatra Mare prezint o structur aparte dat fiind conjuctura tectonic n care a evoluat. Acest sector de situeaz la intersec ia unor mari fracturi crustale care au fragmentat zonele de vorland n blocuri mai mici, a c ror evolu ie a fost diferit . Pentru acest sector importante sunt faliile sud transilvan , falia intramoesic i falia Pecineaga-Camena, care s-au comportat ca falii de decro are. Probabil, acestea sunt vechi falii transformante la unei zone de expansiune, care se prelungeau i n domeniul continental (M.S ndulescu, 1984). Cuvertura triasic-jurasic s-a constituit pe fundamentul cristalin de tip getic, care poate fi corelat cu cel de tip bucovinic din sectorul moldav al Carpa ilor Orientali. Prin urmare, condi iile de sedimentare au evoluat n condi ii de margine continetal , care a constituit sinclinoriul marginal al catenei carpatice orientale, n partea intern a acesteia.. Sectorul Leaota-Bucegi- Post varu-Piatra Mare reprezint extremitatea sudic a acestei structuri majore, care probabil se situa ntr-o pozi ie mai vestic . Prin mi c ri de decro are ulterioare depunerii cuverturii, aceasta a fost impins spre est n pozi ia actual . CUVERTURA SEDIMENTAR Cuprinde depozitele Triasicului, Jurasicului i Cretacicului inferior, care constituie nveli ul preaustric, i Cretacicului superior depus n condi ii posttectonice, de molas . Triasicul s-a depus ntr-o fos deschis la marginea nordic a zonei, care n prezent se situeaz n zona Vulcan Codlea. Probabil, exista o prelungire a fose i spre sud n sectorul dintre Leaota i Bucegi, ns aici cuvertura triasic a fost ndep rtat prin eroziune. Prezen a olistolitului de la Glma Ialomi ei. Triasicul debuteaz transgresiv prin conglomerate, care la partea superioar trec la gresi cuar oase cu intercala ii de argile ro ii. Sedimenarea continu cu isturi calcaroase de culoare nchis dup care urmeaz calcare stratificate vine ii cu urme de bitumen, calxcare marnoase negriscioase cu intercala ii de isturi calcaroase, calcare n pl ci i, la partea superuioar , calcare albe masive. Aceast succesiune este bogat fosilifer ce o ncadreaz Tricului inferior i mediu. n triasicul superior zona este exondat , ca urmare a mi c rilor chimerice vechi, care s-au m,anifestat numai prin mi c ri pe vertical . Jurasicul se depine diferit, datorit condi iilor diferen iate n care a evoluat acest sector. Liasicul se depune numai n sectorul nordic, fiind ntlnit numai n zona Codlea-Vulcan i Cristian. Sectorul sudic, dispre cristalinul Leaotei, i cel vestic, dinspre cristalinul F g ra ului, erau exondate fiind supuse processelor erozionale. Situndu-se ntr-o margine continental instabil s-au creat condi ii depunerii c rbunilor i a unor argile caolinitice, dup care sedimentarea continu n facies grezos i se ncheie n facies argilos c rbunos.La sf r itul Liasicul zona este exondat , stare care se continu i la nceputul Doggerului.

Dogger se suprapune unei perioade de subsiden , care sa extins mult spre sud, m rindu-se astfel, aria de sedimentare. Acesta debuteaz transgresiv prin sedimentarea unor microconglomerate care trec la gresii cuar itice, gresii calcaroase, calcare grezoase i marnocalcare cu o bogat faun de brahiopode i lamelibranhiate. Urmeaz diferite tipuri de calcare din care se re ine orizontul cu amoni i descris n zona Strunga-T taru, ndeosebi de D.Patrulius, care a identificat numeroase specii noi. Sedimentare se ncheie cu calcare ro ii i un orizoont sup ire de jaspuri negricioase-verzui cu radiolari. Aceast succesiune apare n partea vestic a Mun ilor Bucegi la contactul cu cristalinul Leaotei.n sectorul Piatra Craiului Dmbovicioara i Codlea- Vulcan- Post caru succesiunea Doggerului este pu in diferit , n sensul c unii termeni ai succesiunii lipsesc, ceea ce semnific instabilitatea marginii continentale.Grosimea depozitelor mediojurasice au grosimi de cca 50- 100 m. Malmul are cea mai larg dezvoltare att ca suprafa ct i ca grosime( 300-400m n sectorul Leaota Bucegi; pn la 1000 m n sectorul Piatra Craiului Dmbovicioara. Este reprezentat prin depoziote ce apar in intervalului Kimmeridgian-Tithonic. Oxfordianul se ntlne te aproape constant, ns cu o r spndire inegal , n toate zonele fiind constituit din jaspuri negre, verzi i ro ii. Kimeridgianul este reprezentat prin calcare noduloase i subnoduluoase cu liant marnos cenu iu amoni i, uneori asociate cu calcare brecioase. verziu, cu

Tithonicul prezint ponderea cea mai mare, la ansamblu depozitelor jurasice, formnd o stiv groase de calcare albe, albe-g lbui, fin granulare, masive, uneori dolomite masive de culoare alb- roz. Cretacicul.Odat cu Cretacicul inferior, o mare parte din zon este exondat , r mnnd ca zone submerse, por iuni din culoarul Dmbovicioarei i zona pre-Leaota, n timp ce la est i nord-est se deschide o mare fos , n care se acumuleaz depozite cu caracter de fli n faciesul stratelor de Sinaia. Cretacicul inferior din domediul getic, culoarul Dmbovicioarei i zona pre Leaota, prezint deosebiri litofaciale i n acela i timp, depuneri inegale. n zona pre-Leaota este prezent numai Neocomianul, care are grosimi de c iva zeci de metrii, fiind reprezentat n punctul La Poli ie prin: calcare polimorfe cenu iu deschis, cu stratifica ie marcat de benzi sub iri marnoase (Berriasian); marne i marnocalcare cenu ii, cu altera ii alburii, cu rari amoni i (Valanginian); marne i marnocalcare, cu rare accidente silicioase nodulare, cu faun de amoni i i lamelibranhiate (Hauterivian).

n culoarul Dmbovicioarei, corespunz toare seriei de Bra ov, i pe rama sudic a ridic rii Leaota (Muntele Lespezi), debutul Neocomianului este marcat de o lacun de sedimentare, ce se suprapune intervalului Berriasian- Valanginian, i uneori cuprinde par ial i Jurasicul superior.n partea sudic a culoarului Dmbovicioarei exist continuitate de sedimentare ntre depozitele Jurasicului i Neocomianului. Hautrivianul a fost cartat n dealul Sasului, avnd urm toarea succesiune: calcare submarnoase i marnoase, g lbui-verzui, glauconitice, care constituie un orizont reper de corelare cu celelate zone de aflorare a Cretacicului inferior din seria de Bra ov; calcare sublitografice, omogene, cenu ii deschis-g lbui, fin granulare i pseudoolitice, cu foraminifere, ostracode i resturi de echinoderme, urmate de calcare submarnoase i marno-calcare; calcare bioclastice cu o bogat faun de amoni i; marne moi, cenu ii alb strui cu lamelabranhiate i amoni i; cu marne moi, de

marne calcaroase tari i marnocalcare cenu ii-g lbui, cu noduli silicio i,n alternan asemenea, cu o bogat faun de amoni i.

Orizontul calcarelor glaucontice este ntlnit i n partrea sudic a masivului Bucegi (Muntele Lespezi). Barremianul (strate cu Barremites) este prezent numai n partea sudic a culoarului Dmbovicioarei, fiind foarte bogat faunistic. El debuteaz cu un facies marnos i marno-calcaros de culoare cenu ie cu foraminifere

bentonitice, dup care urmeaz un facies de calcare recifogene i bioconstruite din fragmente de molu te, cu colora ii diferite (albe-cenu ii, roz, alb -g lbui).De obicei, n baza calcarelor recifogene sau intraforma ional, cu ocuren sporadic , se ntlnesc brecii-conglomerate cu elemente de marno-calcare i calcare bioclastice. Ap ianul inferior este ntlnit n acea i zon sudic a culoarului Dmbovicioarei, fiind constituit din marne cu cefalopode, calcare bioclastice i bioconstruite, la care se adaug calcarenite i calcirudite bogate n orbitoline, intercalate n succesiunea marnelor.Neocomianul superior se prezint transgresiv peste forma iunile Jurasicului mediu i superior, datorit mi c rilor chimerice noi. Ap ianul superior apare local la nord de ridicarea structural a Leaotei, fiind constituit din conglomerate de Gura Rului, cu elemente bine rulate de calcare, din brecii calcaroase, ntlnite n valea Moeciului Rece, cu elemente de calcare i isturi cristaline, uneori con innd elemente de dimensiunea olistolitelor de calcare neojurasice,din conglomeratele poligene din Pragul Branului, cu elemente de calcare, frecvent cu elemente mediotriasice, i isturi cristaline, asem n toare conglomeratelor de Bucegi. Depozitele posttectonice Albianul, constituie o stiv groas de depozite predominant grezos-conglomeratic , ce se dispune transgresiv peste depozitele fli ului barremian-ap ian din corpu Pnzei de Ceahl u, fa de care are o discordan unghiular clar , transgresiune ce avanseaz mult spre vest, unde atinge fundamentul cristalin i cuvertura sa sedimentar din zona cristalino-mezozoic . Depunerea transgresiv a acestor forma iuni se datore te fazei de orogenez austrice ce a structurat ntr-o prim etap , domeniul getic i structurile central est carpatice din Carpa ii Orientali.Structura de molas a acestor forma iuni i confer caracterul posttectogenic, fiind denumit molasa albianului . Structura molasei albiene din zona Masivului Bucegi Leaota a fost mp r it n dou entit i stratigrafice (G.Murgeanu, D.Patrulius, 1963), i anume: a) conglomeratele de Bucegi medii-molasa albian inferioar ; b) gresia de Scropoasa-L ptici, conglomeratele de Bucegi superioare i gresia de Babele-molasa albian superioar . Molasa inferioar a conglomeratelor de Bucegi medii, constituie versantul abrupt estic al Mun ilor Bucegi, atingnd grosimi de cca.1400 m., n extremitatea nordic , de unde se continu spre sud pn n Muntele Piatra Ars .Sunt conglomerate poligene cu matrice grezoas i elemente bine rotunjite, constituite din roci mezozoice i isturi cristaline de Leaota, rar roci eruptive.Elementele componente din matricea conglomeratele sunt fragmente din roci ale Triasicului inferior i mediu, Jurasicului mediu i superior (predominant calcare), calcare neocomiene i urgoniene, conglomerate calcaroase ap iene. La diferite nivele apar intercala ii grezoase a c ror frecven cre te spre sud.@n acela i sens se observ reducere de grosime a conglomeratelor sau a faciesului lateral grezos. io

Molasa superioar se extinde transgresiv spre vest i sud, acoperind discordant fundamentul cristalin i cuvertura sa jurasic .Molasa superioar a Albianului cuprinde o gam variat de depozite ruditice, arenitice i lutitice, cu multiple varia ii de facies n sens longitudinal i transversal, ce complic mult structura geologic , mai ales, n condi iile n care, este lipsit de faun , astfel nct, corel rile de la o zon la alta sunt destul de greu de f cut. De asemenea, se constat o varia ie de grosime, astfel nct, aceasta atinge 2000 m., n partea de nord a Masivului Bucegi, pentru ca s scad spre sud la cca.1300 m. pe paralela Muntelui Dichiu i la cca.400 m la sud de acesta i pe rama vestic . Deosebirile dintre molasa inferioar i cea superioar sunt date de cteva particularit i, i anume: compozi ia mineralogic i dispozi ia spa ial a elementelor ruditice n matricea grezoas a conglomeratelor i chiar a gesiilor, caracterele granulometrice i morfometrice ale acelora i elemente ruditice i arenitice. De asemenea, se remarc o morfologie diferit a reliefului compus din molasa superioar n raport cu cel compus din molasa inferioar .Astfel, se constat o modelare mai intens a reliefului ocupat de molasa inferior , cu forme de relief mai variate, n timp ce n zona molasei superioare modelarea este mai estompat , cu forme de relief mai line.O alt particularitate a molasei superioare este succesiunea megaritmurilor de diferite entit i litologice.De asemenea, se remarc varia ii de structur i dimensiune a granulelor, chiar n cadrul aceluia i stratotip.

n cadrul molasei superioare au fost separate trei stratotipuri (D.Patrulius, 1969): conglomeratele de Bucegi superioare; gresia de Babele ; gresia de Scropoasa-L ptici.

Conglomeratele de Bucegi superioare, denumite i conglomerate de Co tila-Obr ia au o larg dezvoltarea n partea nordic , ele ocupnd teritoriul de la nord de aliniamentul Mun ilor Caraiman-Co tila-DoamneiB trna.Sunt conglomerate poligene ale c ror elemente constitutive sunt reprezentate de roci de tipul cuar itelor clorito-sericitoase, granitelor i gnaiselor cu feldspat ro u sau alb-cenu iu, diferite roci calcaroase jurasice i cretacic inferioare, cuprinse ntr-o matrice grezoas calcaroas .De ramarcat lipsa fragmentelor de roci triasice. O alt caracteristic este alternan a, uneori, a bancurilor de conglomerate cu gresia de Babele.De asemenea, sunt specifice intercala ii la nivele diferite a unor microbrecii i microconglomerate cu matrice grezoas , stratifica ie oblig i granoclasare multipl . Cteva iviri de roci detritice de pe rama sudic a Masivului Bucegi sunt corelate cu conglomeratele de Bucegi superioare, cum sunt conglomeratele de pe culmea M guri din arealul localit ii Buciumeni i breciile calcaroase de tip Orlea din arealul localit ii Runcu (D.Patrulius, 1969) Spre sud, conglomeratele de Bucegi superioare se reduc ca frecven , fiind n alternan gresia de Scropoasa-L ptici. cu gresia de Babele i

Gresia de Babele, nglobeaz faciesul gresiilor masive, n bancuri sau n lespezi, uneori microconglomeratice sau conglomeratice. Dezvoltarea tipic a acestui litofacies se ntlne te n Mun ii Babele, Cocora, L ptici i Blana, unde uneori gresia se prezint n bancuri de pn la 10 m grosime, n care se observ nivele microcoglomeratice sau de blocuri bine rotunjite de dimesiuni mari, de diferite tipuri de roci apar innd cristalinului Leaotei i cuverturii sale sedimentare.Gresia de Babele formeaz spectaculoasa cuest a Bucegilor dintre abruptul estic al Bucegilor i versantul stng al Ialomi ei, dezvoltat la sud de linia Caraimanului i pn n Muntele Dichiu.n cadrul aceluia i stratotip sunt cuprinse gresiile mai fine, micacee, friabile, cu slab stratifica ie, cu trovan i i altera ii locale ruginii i gresiile ce se desfac n lespezi de 5-15 cm grosime, g lbui, micacee. Gresia de Scropoasa-L ptici, mpreun cu gresia de Babele contribuie n mod remarcabil la constitu ia cuestei mediene a Bucegilor, iar la vest de aceasta formeaz relieful Mun ilor Cocora, L ptici, Blana, Nucetu, Oboarele i Dichiu.Gresia de Scropoasa-L ptici din corpul cuestei se situeaz constant sub gresia de Babele. Gresia de Scropoasa-L ptici reprezint un stratotip grezo-argilos, cu caractere ritmice, avnd liant argilos, granula ie fin i con inut mare de minerale micacee, de culoare cenu ie alb struie. Datorit ritmicit ii alternan elor, gresia de Scropoasa-L ptici are aspect fli oid, ritmurile fiind date de gresii i siltite argiloase, pu in consistente , n strate sub iri (5-15 cm. grosime), la care se adaug isturi argiloase nisipoase, cu grosimi de 30-40 cm. n cadrul cuestei Bucegilor i la sud de acesta, cele trei litofaciesuri formeaz megaritmuri, n care acestea se g sesc n alternan .Un astfel de megaritm formeaz spectaculoasele cueste ale Muntelui Dichiu. Ulterior depunerii Albianului, zona este exondat , fiind supus unei intense eroziuni, sedimentarea relundu-se n Vraconian n sectoare subsidente al zonei, cum sunt depresiunea tectonic a culoarului Dmbovicioarei i depresiunea de eroziune Tohan-R nov-Timi . Vraconian-Cenomanianul se dezvolt predominant n facies grezos i conglomeratic (Vraconian) i facies marnos (Cenomanian). Zone subsidente la acest nivel sau format i pe rama sudic a Masivului Bucegi-Leaota n zona Pietro i aRuncu, unde Vraconian-Cenomanianul este contituit din marne cenu ii-alb strui (Vraconaian) i marne cenu iiverzui sau ro ii-violaceu (Cenomanianul). Au o lrag dezvoltare i n zonele Ruc r Dmbovicioara, R nov, Codlea-Vulcan, Valea Dbovi ei, de la N m e ti spre sud. Turonian-Senonianul reprezentate prin martne, marnocalcare i gresii este bntnit n versantul nordic al Muntelui Bucegi pe valea Gl j ria i sporadic n partea sudicc a zonei Vulcan-Codlea.

Paleogenul n facies grezos i marnos argilos este cunoscut n partea sudic a culoarului Vl deni. Cuaternarul este prezent sectorial, n aproape ntreg teritoriul Leaota-Bucegi, la diferite cote altitudinale, acesta prezentndu-se sub diferite tipuri genetice: fluvio- lacustre, glaciare i fluvio-glaciare, deluviale-coluviale, deluvial-proluviale, aluviale i de precipitare chimic n domeniul carstic. Din acestea se re in depozitele glaciare din zona confluen ei v ii Ialomi ei cu valea ug rile i valea Doamnei, care reprezint morena frontal a ghe arilor ce au existat n zona acestor v i. ZONA FLI ULUI CARPATIC Constituie zona cea mai caracteristica a Carpatilor Orientali, dezvoltandu-se continuu de la N din Valea Sucevei pana in S in Valea Dambovi ei. De asemenea aceasta structura individualizeaza Carpatii Orientali in raport cu alte structuri alpine. Latimea cea mai mica este de 23 26 km, in zona de N, intre Valea Moldovei si Valea Siha Mica, coincizand cu maxima extindere a zonei cristalino-mezozoice spre E. Maximum de largime este atins in zona de curbura (80 km). La N de Valea Moldovei, zona flisului de asemenea se largeste pana la cca 40 km. Apare si pe o zona restransa in Maramures constituind Muntele Tarcau. Acumularea formatiunilor de flis incepe cu Jurasicul si continua pana in Miocenul inferior , cand cea mai mare parte din geosinclinal sufera procesul de inversiune. Ridicarea zonei cristalino-mezozoice in urma diastrofismului austric a determinat migrarea ariei de sedimentare spre E cu formarea unei fose adanci. In lungul invelisului jurasic miocen inferor s-au depus si depozite nespecifice flisului : calcare organogene, silicolite, pelite bituminoase, molase grezo-conglomeratice, evaporite. Arii de acumulare a formatiunilor de flis au suferit in timp modificari continui si importante sub actiunea fortelor orogenice, incat aspectul actual reprezinta o insumare de efecte a acestora intr-un sistem orogenic de panze suprapuse. Aranjamentul structural in panze a flisuluis-a derulat in etape succesive, in timp ce de la V la E, proces care se definitiveaza de diastrofismul moldavic. Aceasta a dus la restrangerea ariei geosinclinale, in timp de la V la E, fenomen remarcat de L. Mrazec inca din 1910, care l-a denumit ,,migrarea spre exterior a zonei de sedimentare . Stratigrafic si structural-tectonic zona flisului se imparte in doua parti : subzona fli ului intern ; subzona fli ului extern.

care sunt corespondentul a doua etape de evolutie a geosinclinalului carpatic. Fli ul intern isi definitiveaza structura tectonica in urma miscarilor orogenice din faza laramica timpurie din Cretacicul superior, iar flisul extern este o consecinta a fazei stirice din Miocenul inferior. In cadrul fiecarei subzone se individualizeaza mai multe unitati tectonice realizate in etape distincte in urma unor faze de orogeneza. Flisul intern este compus astfel din Unitatea de Ceahlau si Unitatea de Teleajen. Flisul extern are in componenta Unitatea de Audia, Unitatea de Tarcau si Unitatea de Vrancea. Zoan flisului compune urmatoarele structuri muntoase : Obcinele Bucovinei, Muntii Stanisoarei, Muntii Ceahlau, Muntii Tarcau, Muntii Ciuc, Muntii Vrancei iar la interior Muntii Bodoc, si Baraolt. In continuare de la zona de curbura spre V : Muntii Ciucas Zaganu, Muntii Parhovei. FLI UL INTERN Deosebirea flisului intern fata de flisul extern are la baza criterii stratigrafice, litofaciale si tectonice. Din punct de vedere stratigrafic, flisul intern cuprinde formatiunile din intervalul berriasian, (eventual Thitonic) Senonian. Pe suprafete restranse apar si depozite paleocen eocen intre Teleajen si Dambovita. De asemenea, la V de Valea Campinita apar si depozite oligocen miocene in cadrul structurii sinclinale Slanic. Din corelarea dtaelor stratigrafice cu cele tectonice rezulta ca mi carile orogenice ce au structurat flisul intern s-au manifestat in Senonianul inferior.Prin urmare, depozitele berriamian-senonian inferioare sunt proprii

flisului intern (sinorogenic), iar depozitele senonian superioare, paleocen caracter posttectonic.

eocen, oligocene si miocene au

i din punct de vedere litofacial exista diferente semnificative intre cele doua unitati majore, si anume : in timp ce in aria de sedimentare a flisului intern formatiunile au caracter detritic (gresii, conglomerate), si deci factori de eroziune, transport si sedimentare dinamica, pe aria de sedimentare a flisului extern s-au pus formatiuni pelagice intr0un mediu euxinic (depozite pelitice de culoare neagra, partial bituminoasa). Pe m sura umplerii celor doua domenii de sedimentare, are loc o atenuare a diferentierilor litofaciale. Fli ul intern a fost puternic marcat de diastrofismul austric si subhercinic care a avut un rol major in aranjamentul tectonic al acestuia. Fosele de orogeneza ulterioare senonian inferior (subhercinice) au afectat in mai mica masura zona flisului intern, efectele acestora fiind marcate in structura tectonica a depozitelor posttectonice si in relatiile tectonice cu zona flisului extern. Efectul mi carilor mezo-cretacice si cele ulterioare au determinat o structura in panze atat a flisului intern cat si a flisului extern, insa momentele de realizare sunt diferite. Astfel, pe domeniul fli ului intern se individualizeaza doua unitati structurale majore : Unitatea de Ceahlau si Unitatea de Teleajen. STRATIGRAFIA Descifrarea structurii geocronologice si implicit a tectonicii, a fost marcata de numeroase dificultati datorita inventarului paleontologic . Prin cercet ri de detaliu a fost posibila cresterea descoperirilor paleontologice ce au permis in final orizontarizarea formatiunoilor geologice din cele doua unitati ale flisului. Deosebirile stratigrafice, litofaciale si tectonice fac ca cele doua unitati ale flisului sa fie descrise separat. Numai formatiunile posttectonice au au caracteristici aproape identice. UNITATEA DE CEAHLU Constituie sectorul vestic al fli ului intern, ridicata structural si sariata spre E dupa falia majora Lutu Ro u, peste Unitatea de Teleajen. La V intra in contact tectonic cu zona cristalino-mezozoica. n zona cuprinsa intre Miercurea Ciuc si Baraolt, acest contact este marcat de eruptivul neogen din Muntii Hraghita. Latimea maxima este atinsa in zona de curbura (35km). La N dispuse prin acoperire tectonica, sub platoul faliei central carpatica. Spre E si S vine in contact cu unitatea de Teleajen sau prin acoperire tectonica a acesteia, vine in contact direct cu Unitatea Audia din flisul extern. Formeaza relieful urmatoarelor culmi muntoase : Stanisoara, Ceahlau, Ciucului, Baraolt, Bodoc, Ciuca , Zaganu, Bobu si Grbova-Baiu. Tithonic-Berriasian-Barremian inferior Reprezint un fli grezo-calcaros cu caracter ritmic pregnant si o remarcabilaconstanta a caracterelor litologice si stratonomice, cunoscute sub numele de Stratele de Sinaia (denumire data de W. Teisseyre in 1907). n zona Prahovei, grosimea acestui stratotip este de 2500 m. Litologic, au urmatoarea constiturie : marne, marno-calcare, calcare fin granulare in strate subtiri, sisturi argiloase si argilos-marnoase, gresii calcarose micacee, calcare grezoase, calcare detritice, conglomerate, brecii dispuse in succesiuni ritmice. Au o coloratie cenusie sau negricioasa, mai rar oliv sau bruna. O particularitate importanta este prezenta diaclazelor de calcit ce strabat depozitele in toate directiile. O alta caracteristic este prezen a heroglifelor pe suprafata inferioara a stratelor. Ritmicitatea, sedimentarea gradata in depozitele grezo calcaroase sunt trasaturile ce dau Stratelor de Sinaia caracterul de flis. Functie de provenienta materialului pelitic , stratele de Sinaia au fost impartite in daoua sau trei orizonturi. n Valea Prahovei se separa : -orizontul inferior -orizont mediu sisturi argiloase si argile marnoase, marne si marno-calcare ; gresii calcaroase (grosime 600m) in bancuri de pana la 1 5m.

-orizont superior, cu o grosime de 700

800 m, in care se remarca brecii si conglomerate, ce devin frecvente la partea superioara.

De la Valea Trotusului spre N, Stratele de Sinaia sunt compuse numai din doua orizonturi. Se constata ridicari structurale ale fundamentului ce strapunge Stratele de Sinaia (Plaiul Zamurei- Azuga), dovedit prin resturi fosilifere desi sunt foarte rare. Barremian superior Ap ian Cuprinde depozite in continuitate de sedimentare cu Stratele de Sinaia, caracterizate printr-o mare variatie litofaciala, atat in sens longitudinal cat si in sens vertical. Desi sunt bogat fosilifere nu se poate face diferentiere pe etape. De aceea se pastreaza separarea litologica. In sectorul sudic, depozitele barrenian superior-aptian sunt constituite de Stratele de Comarnic, iar in sectorul central si nordic Strate de Bistra. Stratele de Comarnic.Au fost descrise pentru prima data la Podu Vartos langa Comarnic (L. Mrazec, I. Popescu Voitesti si G. Macovei in 1912). Sunt constituite dintr-un flis predominant calcaros marnos la care se asociaza in proportii variabile gresii calcaroase fine, conglomerate si brecii calcarose . Au o grosime de cca 100 m. Calcaremitele reprezinta caracteristica dominanta, intercalate la diferite nivele in marne si marnocalcare. Stratele de Bistra.Se pot recunoaste din Muntii Ciuc pana in Valea Sucevei. Denumire data de G. Macovei si I. Atanasiu in anul 1926. Reprezinta un flis predominant grezos, asociat cu sisturi argiloase si marne cat si cu lentile de conglomerate. Gresiile dau specificitate prin depunerea in bancuri de 2 3 m grosime , frecvent cu sortare gradata si cu hieroglife pe talpa. In sens longitudinal apar variatii de facies mai ales in ceea ce priveste raportul sisturi, gresii calcaroase si marne. Superior Stratelor de Comarnic sunt stratele Piscu cu Brazi ce apar pe flancurile anticlinoriului Zamurei si in Valea Prahovei, Valea Ialomitei. Litologic sunt marne si argile cenusii care alterneaza ritmic cu gresii calcaroase. Gresiile si marnele au o tenta prin alterare, de unde si o alta denumire de ,,flis marno-grezos ruginiu . Sunt incadrate Aptianului superior. Tot Ap ianului superior sunt atribuite depozite de gresii masive asociate cu conglomerate din versantul estic al Muntilor Bucegi (flis grezo-conglomeratic). Superior Stratelor de Bistra sunt depozite constituite de marnoargile si gresii, atribuite de asemenea Aptianului superior. Albianul Este un stratotip diferentiat tot litologic fiind constituit din gresii si conglomerate ce urmeaza peste depozitele Aptianului superior. Cea mai larga dezvoltare o au in masivele Ceahlau si Ciucas Zaganu. Elementele conglomeratice sunt constituite din sisturi cristaline si roci sedimentare in special calcare tithonice. Au grosimi de pana la 3000 m. Varsta albiana este continuata prin cateva exemplare fosilifere. n cateva puncte la partea inferioara gresiilor si conglomeratelor apar calcare(zona Ceahlau si Ciucas Zaganu). Sunt de tip recifal, sunt interpretate ca blocuri insedimentate in flisul grezo-conglomeratic. Vraconianul Se dispune transgresiv peste complexul grezo-conglomeratic, constituind un mare ciclu de sedimentare. Se dezvolta la S de Depresiunea Barsei, in bazinul Teleajenului si intre Prahova si Dambovita (Comarnic Tacla Runcu Pietrosita Cetateni Barbuletu). Sunt depozite hemipelagice : marne si marne nisipoase, slab stratificate cenusii, intre la diferite nivele apar intercalatii de gresii noi, micacee in strate subtiri. Sunt dovedite paleontologic in special cu auceline, fapt care a facut sa fie denumite ,,strate cu auceline . Cenomanianul Este in continuitate de sedimentare cu depozitele uraconiene, fie este transgresiv peste depozitele grezoconglomeratice. Litofacial, cenomanianul este reprezentat prin marne, deseori nisipoase, cenusii albastrui, mai rar rosii sau violacee, intre care se interca leaza lespezi de gresii micacee slab cloritoase. Turonian Coniacianul Urmeaz in continuitate de sedimentare, dar si transgresiv peste depozite mai vechi. Apare pe suprafete mari, intre Prahova si Dambovita. Contine depozite de tipul marnelor cenusii si rosii, marno-calcare cenusii deschise,

rar intercalatii de gresii si local episoade cu de wildflis (zona Comarnic). Iviri importante : Comarnic, Talea, Pietrosita, Runcu Laicai Cotinesti. Fauna in Valea Dambovitei de inocerani. n Unitatea de Ceahlau se separa doua cicluri de sedimentare : 1. Berriasian (eventual Tithonic Albian) 2. Vraconian Turonian superior. UNITATEA DE TELEAJEN Constituie partea estic a fli ului intern, prezentndu-se ca o unitate tectionic cobort peste care a fost ariat Unitatea de Ceahlau n lungul faliei ntre Lutul Ro u i la rndul ei este ariat peste fli ul extern. Se recunoa te ca structura major din Valea Sucevei pn n Valea Prahovei, de unde spre V este marcat de depozitele posttectonice senonian superioare, paleocen-eocene i oligocen-miocene ce alc tuiesc sinclinalul de Sl nic. Constituie o treapt de relief mai joas dect cea a Unit ii de Ceahl u. Depozitele Unita ii de Teleajen apar in Cretacicului n intervalul Ap ian superior senonian inferior. Depozitele mai noi: paleocen eocene si oligocene miocen inferior sunt depozite posttectonice. Ap ian superior Senonian n cadrul acestui interval se separ trei litofaciesuri : 1.Stratele de Palanca 2.Gresia de Cotumba-Sita-Tataru 3.Strate cu auceline 1. Stratele de Palanca Denumire data de I. Bancila, au grosimi de 500 700 m in sectorul nordic si 1500 2000 m in sectorul sudic. Reprezinta un flis ritmic, constituit din gresii curbicorticale in alternanta stinsa cu marno-argile cenusii sau verzui. Se caracterizeaza printr-o mare uniformitate fara variatii de facies importante. 2. Gresia de Cotumba Sita T taru 700 m. In Bancuri groase (0-5 m) de gresii separate de marno-argile subtiri cu grosimi totale de 400 sectorul nordic Gresia de Cotumba. n sectorul sudic Gresia de Sita Tataru.

Gresiile se succed in nivele masive de zeci de metri, separate de marno-argile centimetrice. Spre SV, gresiile au o grosime redusa si cu dezvoltare neuniforma. Vraconianul Reprezentat prin strate cu auceline : marne nisipoase cenusii, fara stratificatie, asociate cu gresii micacee, uneori microconglomerate in strate de pana la un metru grosime, sau cu gresii calcaroase subtiri cu dominatie oblica. Grosimea este de 200 300 m. n imprejurimile Fieniului au fost identificate auceline de catre G. Murgeanu. Se observa o oarecare asemanare intre depozitele Unitatii de Teleajen si Unitatii de Ceahl u, nsa depozitele din Unitatea de Teleajen apar in continuitate de sedimentare in timp ce n Unitate de Ceahl u sunt transgresive i discordante. Cenomanianul Afloreaz pe marginea vestic a Unita ii de Teleajen, la contactul cu Unitatea de Ceahl u. Este atestat macro i microfaunistic. Succesiunea complet pe Valea Teliu, la Vama Buz ului i n sinclinalul Pridvarea Nebunu Sterp. Litologia reprezinta o alternanta de marne si marno-calcare cenusii visinii, cu argile verzi si visinii, cu cca 300 m grosime. Subordonat apar gresii calcarose micacee cenusii in strate subtiri, iar sporadic intercalatii de marne si argile tufacee.

Turonian

Senonian inferior

Dezvoltarea cea mai larg n zon Teliu Dobrlau. Din punct de vedere litologic sunt depozite de marne cenu ii negricioase cu intercala ii de gresii micacee n strate sub iri, argile verzi i ro ii si lentile de marno-calcare sideritice. Local, la partea superioara gresiile devin masive i microconglomeratice. Se semnaleaz intercala ii de ciment. Turonianul la Fieni Rotalipora turonica si Praeglobotruncana. INVELISUL POSTTECTONIC Depozitele posttectonice apartin Senonianului superior, paleocen-eocenului si oligocen miocenului. Se dezvolta exclusiv in sectorul sudic. Senonian superior.Marne de Gura Beliei, depozite pelagice : marne argiloase in care predomina culoarea rosie caramizie. n cadrul acestora se separa trei orizonturi : marne ro ii inferioare marne v rgate marne ro ii superioare.

Toate acestea au grosimi de 300 m. Au o bogata fauna de foraminifere. Afloreaza in Valea Prahovei, Dambovitei si Ialomitei. Paleocenul.In continuitate de sedimentare, au caracter pelagic, asemanator senonianului superior, separat microfaunistic (foraminifere, globigerine). Eocenul.Se dezvolt pe 500 900 m grosime. Se prezint n faciesul de otrile: argile violacee, verzi cenu ii, gresii calcarose n pl ci. Se mai adaug marne albicioase, cenu ii i verzi ce formeaz nivele sau chiar orizonturi. Depozitele oligocene i miocen inferioare sunt similare cu cele din fli ul extern, descrierea facnduse la aceasta unitate structural . TECTONICA Determinarea rela iilor dintre cele dou unit i majore ale fli ului intern a fost de I. Bancil si M. Filipescu. Astfel, s-a stabilit structura n pnz a fli ului intern, Unitatea de Ceahl u suprapunndu-se prin ariaj peste depozite mai noi ale Unit ii de Teleajen, dupa o fractur major denumita Linia Lutu Ro u. Linia Lutu Ro u este o falie profunda care se urmareste din Valea Sucvei, la N, pana in Valea Prahovei la S. Uneori ariajul pnzei de Ceahl u a dus la acoperirea tectonic a Unit ii de Teleajen (zona Campulung Moldovenesc).spre S are un traseu mai sinuos determinnd apari ia unor semiferestre: Teliu, Cheia si peninsula tectonica C m ile. n Valea Prahovei, fractura Lutu Ro u se situeaz imediat la S de Comarnic, iar n continure spre V este marcata de formatiunile posttectonice, dar se continua pe sub sinclinalul Slanic Bezdead. Se considera ca depaseste Valea Dambovitei (I. Bancila ). PNZA DE CEAHL U S-a individualizat dupa depunerea complexului grezo-conglomeratic de Ciucas Zaganu, cand are loc ridicarea dupa falia Lutu Rosu ce corespunde diastrofismului austric tarziu cand apare si deformatii plicative. Ulterior, ncepand cu Vraconianul se reia sedimentarea in sectorul sudic. Sectorul nordic, ori a fost exondat, ori depunerile vraconiene au fost exondate complet. Accentuarea deformatiilor s-a produs prin fosa de orogeneza subhercinica (laramica timpurie) de la sfarsitul turonianului si inceputul senonianului. In acest moment se produce si sariajul peste Unitatea de Teleajen. Dup exondarea din vraconian urmeaza transgresiunea din Senonianul superior cu care incepe depunerea depozitelor posttectonice. Structura Pnzei de Ceahl u este complicata de o serie de cute sinclinale si anticlinale faliate in general longitudinal. PNZA DE TELEAJEN

Apare ca un compartiment cobort tectonic fa de Pnza de Ceahl u, fiind la rndul ei ariat peste unitatea fli ului extern. ariajul peste Unitatea de Audia a fli ului extern este profund, nct aceast (Unitatea de Audia) este acoperit complet tectonic (n Valea Bistri ei). Contactul cu Unitatea de Audia se face in lungul unei falii majore denumita ,,linia interna sau Teleajen care se poate urmari din Valea Sucevei pana in Valea Dambovitei. n urma mi c rilor austrice trzii are loc n l area Unit ii de Ceahl u, domeniul Unit ii de Teleajen functionnd n continuare ca arie de sedimentare. Aceasta a determinat o sedimentare de depozite psemitopsafitice, in condi iile existen ei reliefului de la V (Unitatea de Ceahlau). Mi carile subhercinice din Senonian au afectat puternic Unitatea de Teleajen ducand la cutarea, nal area i deplasarea peste fli ul extern din fa . ncepnd cu Senonianul superior marea se reinstaleaz n condi iile existen ei unei structuri majore care cuprindea att Unitatea de Teleajen ct i Unitatea de Ceahl u. n aceste condi ii a avut loc sedimentarea depozitelor posttectonice senoniene superior paleocen eocene. Ulterior coborarea unui compartiment intern de pe domeniul ambelor unitati formandu-se deposite posttectonice oligocen miocen inferioare din sinclinalul Dragna Slanic Bezdead. Structura Unit ii de Teleajen ca ecou al miscarilor orogenice ulterioare (dupa cretacic), este complicata de o serie de anticlinale si sinclinale cu orientare spre E. Uneori deformatiile sunt intense formandu-se cutele solzi dupa falii longitudinale. FLI UL EXTERN Constituie relieful zonei cuprinse ntre fli ul intern de la V si zona de molasa la E (Unitatea Pericarpatica). Reprezinta o fasie continua cu latime minima de 12 km (linia Draceni Gainesti) si maxima de 47 km in zona de curbura. Cuprinde depozite din intervalul Cretacic inferior Pliocen separate n : depozite sedimentare depuse pana in momentul individualizarii structurii majore, depozite sedimentate ulterior constituirii structurii majore, depozite posttectonice.

Individualizarea structurii majore s-a produs in Miocen, intre etapele Burdigalian si Helve ian ca urmare a fazei de orogeneza stirica. In urma acestui diastrofism zona ramane exondata cu exceptia sectorului sudic de la SV de bazinul Vaii Buzaului, care ramane ca zona de sedimentare. Fli ul extern este alcatuit din depozite din intervalul Cretacic inferior Miocen, iar la SV de bazinul Buz ului se suprapune depozite posttectonice miocen superioare pliocen. Depozitele Cretacicului sunt total diferite fata de cele din flisul intern. Cretacicul inferior este reprezentat printr-un facies uniform sisturi negre (flis negru partial bituminos), iar Cretacicul superior are un facies predominant marnos-argilos cu continut redus in fractiunea psamitica. In schimb paleogenul da nota caracteristica a flisului extern prin marea varietate litofaciala orizontala si verticala. Miocenul are dezvoltare restransa fiind in cea mai mare parte acoperit tectonic. Structural, flisul extern este intr-o pozitie coborata fata de unitatile de la E si intr-o pozitie ridicata fata de zona de molasa de la E. Delimitarea fata de zona de molasa este facuta tectonic pein falia externa vizibila din Valea Sucevei pana in Valea Slanicului de Buzau, iar in continuare este marcata de depozite posttectonice. Structura tectonic a fli ului extern este in panze de sariaj suprapuse, realizata in urma fazelor de orogeneza din intervalul Paleogen Miocen. In cadrul flisului extern se pot individualiza trei unitati cu caracter de panze de sariaj, care de la V la E sunt urmatoarele : Unitatea de Audia, Unitatea de Tarc u si Pnza de Vrancea. STRATIGRAFIA Ca urmare a unei cercetari sistematice succesiunea stratigrafica este stabilita paleontologic si geometric. Neclaritati mai exista pentru depozitele Eocenului superior, Oligocenului si Miocenului inferior. UNITATEA DE AUDIA Se recunoa te la V de zona flisului intern, avand caracterul unei panze de sariaj incepand din Valea Sucevei si pana Valea Doftanei, de unde spre SV este marcata de depozitele sinclinalului de Slanic. Reapare intre Provita si Ialomita, iar traseul intre Ialomiat si Basca Chiojdului nu este pe deplin lamurit.

La N, Unitatea de Audia are latimi de la 4 5 km in Valea Moldovei pana la 11 km in Valea Sucevei, formand un relief relativ inalt (1460 1590 m Obcina Feredeului). Spre S intre Valea Moldovei si Valea Risca Mare are latimi de 3.5 7.0 km constituind unitati de relief cu altitudini mai joase, cca 1200 m (Magura Sarata, Magura Doliei). In continuare, spre S latimea scade mult la 0.20 2 km, pana in Depresiunea Bretcu. Pana in Valea Siriului Mare latimea creste din nou la valori de 4 7 km cu inaltimi relativ mari de pana la 1665 in culmea Siriu Malaia. Depozitele constitutive ale Unitatii de Audia apartin Cretacicului, Paleocenului si Eocenului. Cretacicul Contine depozite in continuitate de sedimentare pe intervalul valanginian senonian inferior, in care se pot separa doua faciesuri foramte in medii de sedimentare distincte : Valanginian faciesul sisturilor negre sau strate de Audia, ce se dezvolta pe intervalul Valanghian inferior facies argilos-marnos ce apartine intervalului Cenomanian superior Cenomanian

Senonian inferior.

Cenomanian inferior.n acest interval s-a dezvoltat faciesul ,,sisturilor negre , intr-un mediu marin euxinic, in cadrul acestuia separandu-se trei complexe :

a. copmlexul sferosideritic (Valanginian Aptian inferior), alcatuit din argile si argile marnoase cu o gama variata de tipuri litologice determinate de proportia de silice, carbonat de calciu, continutul de bitumine, sistuozitate. Acestea apar intr-o alternanta ritmica cu gresii calcaroase, gresii silicioase si calcare detritice. Caracteristica acestui complex este data de sferoidele si lentilele strat de siderit aukerit (carbonat feros), care sunt oxidate, dand o culoare rosie c r mizie specific . Grosimea complexului este de cca 200 300 m. b. complexul sistos (Aptian superior Albian inferior). Este alcatuit din pelite argiloase si argilos marnoase, frecvent silicioase de culoare cenusie verzuie sau neagra. c.complexul gresiilor silicioase glauconitice (Albian superior Cenomanian inferior). Nota dominanta a acestui complez este de gresiile silicioase glauconitice foarte dure cu aspect cuartitic de culoare cenusie sau verzuie, in strate de 0.2 2 m grosime. Contin bancuri de brecii cu fragmente de roci granitoide cu rosu si cenusiu si de roci vrezi asemanatoare sisturilor verzi dobrogene. Coloratia predominant neagra a sisturilor negre este data de materia organica bituminizata, depusa intr-un mediu euxinic. Cenomanian superior Senonian inferior. Marcheaz o schimbare a mediului de sedimentare, acesta devenind puternic oxidant. S-au separat trei orizonturi cu structura distincta : Turonian inferior), -marne si marno-calcare rosii si cenusii (Tortonian -argile cenusii (Senonian inferior). Aceste unit i litofaciale mai sunt cunoscute si sub numele de strate de Zagon,,. Incheie primul ciclu de sedimentare dupa care datorita exondarii, mare parte din depozitele senoniene superioare au fost indepartate prin eroziune. Paleocenul si Eocenul Marcheaz al doilea ciclu de sedimentare in care s-a dezvoltat un facies psamitic. Astfel, caracteristice acestui ciclu de sedimentare sunt gresiile micacee cenusii in bancuri grose, separate de intercalatii centimetrice de argile si argile marnoase. Adesea in baze apar conglomerate, iar gresiile au o sortare gradata. Se dezvolta in zona de N intre Valea Sucevei si pana la Risca Mare, a Unitatii de Prisaca Tomnatec (cu grosimi peste 2000 m ) si in zona de S (intre Raul Negru si Basca Chiojdului) unde a fost denumita Gresia de Siriu. In sectorul vestic apar nivele de argile cu coloratie cenusie, verzuie si brun rosietice si nivele de marne si marno-calcare cu aceeasi coloratie (are grosimi de cca 600 m). UNITATEA DE TARC U Constituie prin compozitia litostratigrafica, prin structura tectonica si prin extindere unitatea cea mai importanta din flisul extern. Se extinde din Valea Sucevei pana in Valea Dambovitei, avand caracter de panza sariata spre E peste Unitatea de Vrancea care pe alocuri o acopera tectonic in intregime. Are latimea maxima in zona Vrancea, 41 km si latime minima de 4 km in zona Suha Mica. Coniacian)

-argile rosii, verzui si vargate cu cinerite in baza (Cenomanian superior

Stratigrafic, depozitele ce compun Unitatea de Tarcau apartin Cretacicului, Paleogenului si Miocenului. In SV arealului Unitatii de Trascau apar si depozite posttectonice cuprinse in sinclinalele Slanic si Drajna. Cretacicul Pe intervalul Valanginian Senonian, spre deosebire de Uniatatea de Audia, in Unitatea de Trascau exista continuitate de sedimentare atat in Senonian, cat si intre Senonian si Paleocen. Valanginian Cenomanian inferior Cuprinde depozite similare cu cele din Unitatea de Audia, adica faciesul sisturilor negre cu cele trei complexe separate. Exista deosebiri mici in ceea ce priveste continutul de carbonat de calciu din cuprinsul gresiilor silicioase glauconitice. Formeaza niste structuri complicate de anticlinale faliate si transformate in cute solzi. Depozitele de sisturi negre sunt intalnite in Valea Bistritei, in Suha Bucovineana si Suha Mica, iar spre S in Valea Uzului (Poiana Uzului), izvoarele pe Basca Mica. Cenomanian superior Turonian Senonian inferior Urmeaz n continuitate de sedimentare fiind reprezentate prin argile cenusii negricioase, verzi, rosii caramizii si vargate cu intercalatii de trepte in baza. De asemenea sub forma de intercalatii apar marno-calcare, gresii calcaroase diaclazate si microbrecii cu fragmente de feldspati, granodiorite si sisturi cloritoase de tipul sisturilor verzi. Acestea reprezinta orizontul bazal. n continuare s-au sedimentat o alternanta de marne, marno-calcare si calcare fin diaclazate, negricioase cu intercalatii de gresii calcaroase ( 120 m grosime). Acest litofacies este cunoscut in literatura de specialitate sub numele de ,,Strate de Carman Salan (I. Bancila) si sub numele de ,,Strate de Lupchianu . Senonianul superior.Cuprinde o succesiune litostratigrafica deosebita fata de depozitele subiacente, cunoscute sub numele de ,,Strate cu Vnocarami (S. Athanasiu, G. Macovei, I. Atanasiu). Reprezinta o alternanta de marne, marno-calcare, gresii calcaroase, calcare grezoase, gresii miocene slab calcaroase, microconglomerate cu fragmente de sisturi verzi, valcare detritice si subordonat argile marnoase verzi si cenusii negricioase. Din aceasta varietate litologica caracteristice sunt marnele si marno-calcarele vinete albicioase cu impresiuni de faciesuri strabatute de diaclaze fine de calcit. Aspectul stratelor cu inocerami este de fapt predominant calcaros in care succesiunea este ritmica, completa sau incompleta. Se inregistreaza unele variatii de facies in sens longitudinal. Grosimea stratelor cu inocerami este de 400 700 m. Prin continutul faunistic de inocerami si foraminifere, acest litofacies apartine Senonianului. Paleogenul. Este delimitat faunistic pana la Eocen, inclusiv oligocenul fiind lipsit de argumente paleontologice. De altfel, stratotipurile oligocenului ridica probleme pe intregul spatiu al planetei. Se nregistreaz o mare varietate faciala atat de la V la E cat si in timp pe verticala ceea ce a dus la separarea mai multor litofaciesuri cu denumiri regionale variate. Paleocenul.Se caracterizeaza printr-o sedomentare relativ uniforma cu exceptia partii vestice. In baza se dezvolta un facies predominant calcaros, a carei individualizare o dau calcarele detritice cu fenomen de granocalcare si hieroglife de talpa. Sunt cunoscute sub denumirea de ,,Strate de Izvor . In continuare urmeaza Stratele de Straja, care denota o schimbare a conditiilor de sedimentare, caracteristice fiind predominare rocilor silicioase si coloratia rosie. Litologic sunt constituite din argile, marne si calcare de culoare rosie caramizie, verde cenusi sau vargata in alternanta cu gresii calcarose si gresii silicioase glauconitice cenusii verzui in strate subtiri pana la 30 m, cu sortare gradata si hieroglife pe talpa. Sunt numeroase fenomenele de silicifieri pana la aparitia silicatilor. Schimbarea conditiilor de sedimentare este pusa pe seama unei afundari generale a ariei de sedimentare. Limita stricta Paleogen-Eocen este fixata fie in baza Stratelor de Straja, fie la partea superioara. n continuare urmeaza un flis alcatuit din argile si marne ce alterneaza cu gresii calcaroase, silturi, curbicorticale care treptat trec la gresii micacee masive de tip Tarcau. Sunt cunoscute sub denumirea de ,,Strate de Sucevita (la V) si ,,Strate de Tazlau mai la V si spre interiorul Unitatii de Tarcau. n partea V a Unitatii de Tarcauconditiile de sedimentare sunt total diferite, care au permis acumularea unor gresii miocene masive cunoscute denumirea de Gresia de Tarcau.

Eocenul.Se caracterizeaz prin conditii de sedimentare diferite de la o zona la alta. Astfel au fost separate trei litofaciesuri ce se succed de la V la E : Litofaciesul de Tarcau ; Litofaciesul de Tazlau ; Litofaciesul de Doamna.

Litofaciesul de Tarcau, (Gresia de Tarcau), gresii miocene cenusii in bancuri cu grosimi de 0.5 3 m, cu fenomene de sortari si hieroglife pe talpa. La partea superioara apar intercalate conglomerate cu elemente de sisturi cristaline, intercalatii dispuse neuniform.bancurile de gresii sunt separate de strate de pana la 100 m grosime de argile si marne cenusii verzui, uneori intercalatii de argile rosii. Grosimea creste de la E la V ajungand pana la 2000 m. Litofaciesul de Doamna, se caracterizeaza printr-o mare uniformitate litologica pe orizontale, insa pe verticala se pot separa mai multe secvente litologice. Contine partea superioara stratelor de Sucevi a, flis cu alternanta ritmica de gresii calcaroase, calcare grezoase, gresii silicioase, argile si marne cenusii verzui, negricioase. Gresiile contin asterocioline. n continuare urmeaza calcarele de Doamna (grosime 20 m), calcare alb galbui sau cenusiu-verzui in strate centimetrice pana la 100 m grosime, separate de marne si argile cenusiu-verzui. Calcarele cu frecvente silicifieri sub forma de noduli si lentile. Asociatii de foraminifere. Litofaciesul de Tazl u, se recunoaste din Valea Sucevei pana in Valea Bsca Mare, unde I. Atanasiu l-a denumit ,,Panza de Tazl u . La S de Valea Oituzului I Dumitrescu l-a descris sub numele de faciesul de ,,Piepturi-Puica . Insumeaza o grosime de 700 1000 m, particularitatea acestui facies fiind gresiile micacee de tip Tarcau sub forma de pachete de grosimi variabile. Acestea alterneaz cu grezo-calcare, marne si argile de ti ul litofaciesului de Doamna. O alta particularitate consta in disparitia calcarului de Doamna cu orizont distinct. Fauna de micro si macroforaminifere, precum si cateva lamelibranhiate care stabilesc prezenta eocenului inferior si mediu. La S, ncepnd din zona Zabala partea estica a litofaciesului de Tazlau, iar din Valea Ramnicu Sarat si litofaciesul de Doamna, sunt inlocuite de un tip flis ritmic monoton cu gresii curbicorticale, marne si argile cu grosimea de 1200 m, cunoscut sub numele de ,,faciesul de Colti . Eocenul superior, desi are un litofacies predominant argilo-marnos, in cadrul acestuia se pot separa trei orizonturi : Strate de Podu Secu, corespunzator litofaciesului de Tarcau, Strate de Plopu, corespunzatoare litofaciesului de Tazl u si Strate de Bisericani, corespunzatoare litofaciesului de Doamna.Caracteristic Stratelor de Podu Secu sunt gresiile calcaroase in strate subtiri curbicorticale, cu hieroglife pe talpa si argile verzi si cenusii, alcatuiesc un flis ritmic Pentru Stratele de Plopu predomina argile si calcarele verzui cenusii si subordonat gresii slab calcaroase. Culoarea ro ie verzuie sau vargata a argilelor din baza reprezinta un orizont reper. Pentru Stratele de Bisericani, de asemenea predomina argilele verzi cenusii cu intercalatii subordonate de gresii slab calcaroase in strate centimetrice in care predomina culoarea cenusie-albastruie (caracteristica+. n cadrul celor trei unitati litologice, se pot separa trei unitati litologice: orizontul cu argile verzi, rosii si pestrite, orizontul cu argile cenusii si verzui, orizontul marnelor cu globicerine.

n continuare pe aria litofaciesului de Tarcau urmeaza ,,Stratele de Ardelula gresii cu micacee si microconglomerate. Pe aria litofaciesului de Doamna urmeaza in continuare ,,Gresia de Lucacesti gresie silicioasa slab cimentata de tip Vilwa, iar pe aria litofaciesului de Tazlau, ,,Strate de Lupoaia argile verzi si gresii curbicorticale, intre gresii silicioase. Aceste litofaciesuri, desi difera ele sunt sincrone. Oligocenul. De la E la V se recunosc trei litofaciesuri : Litofaciesul de Kliwa, Litofaciesul de Moldovita, Litofaciesul de Fusaru, la care se adauga un al patrule in sectorul sudic (incepand de la Basca Chiojdului) Litofaciesul de Pucioasa.

Succesiunea general n cele patru litofaciesuri este urm toarea : menilite inferioare (30 40 m), cu exceptia Litofaciesului de Fusaru, unde lipsesc; marne bituminoase cu extindere generala, culoarea neagra, care sub incidenta aerului capata culoarea alba; disodide inferioare de asemenea cu extindere generala, sunt sisturi argiloase bituminoase cu sistuozitate proeminenta de culoare bruna negricioasa. Pe suprafetele de sistuozitate rozete de gips, sulf si numeroase impresiuni de solzi si schelete de pesti. Gresia de Kilwa (sector estic) care spre interior (Litofaciesul de Moldovita) alterneaza cu gresii de Fusaru, iar la V, gresiile de Fusaru devin exclusive. In compartimentul sudic, acestui nivel ii corespund Stratele de Pucioasa. La partea superioara a Gresiei de Kilwa spre interior, aceasta este inlocuita cu stratele de Vine i u, succesiune ritmica de gresii calcaroase cenusii, curbicorticale cu hieroglife pe talpa si argile cenusii verzui. In sectorul sudic Stratele de Izvoarele cu facies asemanator si cu orizonturi de cinerite la diferite nivele. Urmeaz in continuare menilite si disodide superioare ce se dezvolta numai in sectorul sudic. Miocenul. Este intalnit numai in sectorul sudic de la Valea Buzaului spre sud, alcatuind umplutura sinclinalelor de Salnic si Drajna. Cuprinde depozite ce apartin miocenului inferior (aquitanian-burdigalian) cunoscute sub denumirea de Strate de Cornu, cu urmatoare succesiune : complex inferior ce debuteaza cu gipsuri urmate de sisturi argiloase cu resturi de pesti si resturi de plante. Acestea alterneaza cu gresii galuconitice, nisipuri, conglomerate ; complexul superior marnocalcare in bancuri. Forma iuni posttectonice Apar numai in sectorul sudic, cand a reintrat in circuitul de sedimentare dupa faza de orogeneza stirica, pe aria de dezvoltare a sinclinalului de Drajna si Slanic. Cuprinde depozite pe intervalul Miocen Pliocen, cu urmatoarea succesiune : Strate de Valea Leurzii argile negre-verzui si rosii, marne si marnocalcare cenusii sau galbui, cu unele intercalatii de cinerite, calcare bituminoase si conglomerate. Conglomeratele de Brebu, cu elemente specifice unitatilor carpatice ( sisturi cristaline diabaze, calcare si gresii mezozoice si paleogene), cuprinse intr-o masa nisipoasa cenusie sau roscata. Tufuri si globigerine, cinerite tacitice albe sau verzui. Forma iunea cu sare, brecie argilo-marnoas cenu ie negricioasa cu lentile de gipsuri, masive de sare (Slanic), grosimea de 600 m. isturi argiloase cu radiolari, argile foioase, partial bituminoase, cu aspect disodidic cu radiolari. Marnele cu Spirialis, marne fine bogate in spirialis, cu intercalatii de gresii nisipuri si rar cinerite (1200 m grosime). Miocenul supereior este transgresiv peste helvetian si tortonian fiind reprezentate prin nisipuri si gresii moi, ce alterneaza cu argile si marne. Pliocenul. Apare local in sinclinalul Drajna, fiind transgresiv cat si pe marginea nordica a pintenului de Valeni gresii si marne cu Congerii (Congeria moldavica). UNITATEA DE VRANCEA Se situeaz la marginea estica a flisului extern, venind in contact cu zona de molasa. Are un profil discontinuu datorita acoperirii tectonice a acestuia de catre Unitatea de Tarcau. Apare in asa numitele semiferestre tectonice care de la N la S sunt urmatoarele : semifereastra Putna Suceava, semifeereastra Humor, semifereastra Bistritei, semifereastra Slanic Oituz,

semifereastra Vrancea.

Constituie extinderea spre est a fosei de sedimentare si contine o succesiune asemanatoare cu unitatea de Tarcau. Cuprinde depozite cretacice, paleogene si miocen inferioare. TECTONICA Aria flisului extern a functionat ca arie de sedimentare inca din cretacicul inferior (valonginian) odata cu ridicarea structurala a flisului intern si definitivarea acestuia ca unitate structurala majora. Astfel se instaleaza un mediu euxinic ce a permis acumularea sisturilor negre (Unitatea de Audia). Ulterior se trece la un mediu oxidant (turonian senonian), ca urmare a miscarilor mediteraneene. Primele cutari apar in Senonianul inferior, ca urmare a fazei de orogeneza subhercinica, in care are loc ridicarea Unitatii de Audia peste depozitele mai noi din fata, adica Unitatea de Tarcau. Mai tarziu, in Miocenul inferior, ca urmare a fazei de orogeneza stirica are loc si structurarea Unitatii de Tarcau, cu amplificarea sariajului Unitii de Audia, peste Unitatea de Tarcau si in acelasi timp a Unitatii de Tarcau spre E peste depozitele ariei de sedimentare Vrancea. Mi c rile alpine tarzii din faza molasica, ce a avut loc in Miocenul superior, detemina amplificare sariajului in lungul fracturilor majore directionale si in acelasi timp sariajul flisului intern peste depozitele mai noi ale zonei de molasa de la E. In aceasta succesiune a fazelor de orogeneza se produce structura in panze a flisului extern cu amplificarea sariajului flisului intern peste autohtonul din fata (flisul extern), amplificarea impingerii flisului extern, peste zona de molasa si a acestuia peste depozitele Unitatii de Vorland. Aceste ample miscari de deplasare prin sariaj au complicat in mod extrem structura formand structuri locale de tipul cutelor solzi, digitatiilor, panzelor de rabotaj. ZONA KLIPPELOR I A FLI ULUI TRANSCARPATIC Denumirea a fost introdusa de V. M. Muratov si adoptata de I. Dumitrescu in harta tectonica a Romaniei, si este atribuita depozitelor de varsta Cretacic superior Paleogen, de la V de zona central carpatica. Ca arie paleogeografica ocupa pozitia cea mai V in ansamblul Carpatilor Orientali. Se delimiteaza in partea V a Muntilor Maramuresului si la N de bazinul Transilvaniei. La vest zona klippelor si flisului transcarpatic este acoperita de depozitele depresiunii Sighetului. Formeaza culmile ce separa Maramuresul de Transilvania si culmile dintre Vaile Izei si Viseului. A functionat ca o zona mai interna decat zona cristalino-mezozoica. STRATIGRAFIA n cadrul acestei unitati structurale se disting depozitele Cretacicului superior in facies de flis la care se adauga fecies pelagic care apare sub forma unor klippe tectonice de dimensiuni limitate, apartinand ca varsta Thitanicului Neocomanianului. Prin urmare se deosebesc : zona klippelor tectonice invelisul klippelor. Klippele tectonice Se intalnesc in imprejurimile localitatii Poiana Botiza, a caror succesiune este urmatoarea :gresii grosiere, calcare microdetritice sau oolitice, marno-calcare cu accidente silicioase, sisturi calcaroase, marno-calcare visinii sau brun rosiatice. Fauna continuta le atribuie varsta Tithonic Neocomanian. Klippe de felul celor de la Poiana Botizei nu se mai cunosc in zona transcarpatica, cele descrise in Carpatii Ucrainieni fiind de fapt insedimentari in depozite de wildflis. Aceste depozites-au format intr-o fosa ce s-a deschis in Jurasicul superior ca urmare a ridicarii partii mediene din zona central carpatica. Aceasta ridicare a determinat formarea a doua fose simetrice cu conditii de acumulare simetrice (una in fata ridicarii unde s-au format depozitele pelagice ale stratelor de lunca si alta in spate in zona transcarpatica). Fosa transcarpatica a functionat independent fara legaturi paleogeografice directe. Invelisul klippelor Dupa exondarea din Cretacicul inferior si realizarea structurilor austrice, zona klippelor si-a reluat functia de arie de sedimentare in care s-au acumulat depozite in facies pelagic in Cretacicul superior. Procesul de

acumulare continua pana in Paleogen, cand fosa devine instabila si depozitele au caracter sinorogen (de flis). Faza de sedimentare se incheie in Miocenul inferior, cand muscovitele stirice definitiveaza structura tectonica. Prin urmare avem un de a face cu un singur ciclu de sedimentare. Prin foraje s-a constatat continuare spre V a acestei structuri pe sub eruptivul neogen. Cretacicul superior. Debuteaza cu brecii in care sunt remaniate fragmente de roci componente klippelor. Urmeaza cca 100 m grosime de marno-argile, marne si marno-calcare de culoare rosie caramizie cu pete verzi. TECTONICA Primul ciclu de sedimentare se incheie cu miscarile mezozoice care au format primele structuri tectonice (dacide timpurii). Ciclul urmator de sedimentare au acoperit aceste structuri, astfel incat efectele diastrofismului austric nu se observa. Probabil ca s-au produs deformatii mari care au generat dislocari si suprapuneri tectonice structurile avand in general directia NV SE. Dup al doilea ciclu de sedimentare (Cretacic superior Paleogen), zona klippelor si flisului transcarpatic a fost afectata de miscarile orogenice din Miocenul inferir insa mai intens a fost diastroofismul stiric care a determinat aranjamentul structural major. Prin urmare aceasta structura a flisului transcarpatic si klippelor apartin moldavide lor interne. Diastrofismul stiric a determinat incalecarea zonei klippelor si a flisului transcarpatic peste invelisul postectonic al zonei cristalino-mezozoice alcatuind Panza de Severin in regiunea pasului Sebes si a Vaii Salautii. In timpul sariajului s-au format mai multe digitatii orientate E V si cu directia de incalecare de la N la S. Astfel pe langa digitatia de Sebes se individualizeaza de la localitatea Sacel spre V : digitatia Lapus si digitatia Botiza (din Valea Baicului spre V)in fruntea acesteia apar klippele tithonic neocomaniene de la Poiana Botizii. La N de la Valea Izei panza de Severin se continua de Carpatii Ucrainieni. Miscarile ulterioare nu au determinat decat o scufundare, iar partea vestica unde zona a fost acoperita de marea tortoniana astfel incat zona klippelor si flisului carpatic formeaza fundamentul depresiunii Sighet si Baia Mare. Paleogenul. Corespunde unei perioade de instabilitate care a determinat formarea unor depozite de fli . Sunt in continuitate de sedimentare cu marnele laramice senoniene. Paleocenul. Reprezinta o alternanta de argile rosii visinii cu strate subtiri de gresii calcaroase. Trecerea de la Cretacic la Paleogen este marcata de explozia de dezvoltare a foraminiferelor orenacee in dauna celor calcaroase. Afloreaza in Muntii Tibles si la Poiana Botizei. Eocenul.Alcatuieste o stiva de 1000 1500 m grosime de depozite de flis in care predomina gresiile calcaroase cu hieroglife, argile verzui adesea rosietice (mai frecvent la partea inferioara). Contine foraminifere de talie mare. Afloreaza pe suprafete intinse in Valea Izei, incepand din pasul Setref si Valea Salautei spre V. la N de Valea Izei in regiunea Petrova, unde se continua in Carpatii Ucrainieni. Oligocenul. Este in continuitate de sedimentare fiind constituit dintr-o alternanta d egresii si sisturi argiloase slab bituminoase. Uneori se intalnesc si intercalatii de roci silicioase de tipul menilitelor (orizontul bazal). Deasupra urmeaza un orizont de gresii.

CARPA II ORIENTALI
ZONA VULCANISMULUI NEOGEN VULCANISMUL NEOGEN, e o consecinta a ridicarii orogenului carpatic, in conditiile demargine continentala sub carea avut loc subductia unitatilor de platforma de la est. Vulcanismul aparut pe partea opusa zonei de subductie, are loc la inceput un caracter exploziv datorat lavelor acide. Se continua cu deversarea de lave calco-alcalinede tip andezitic si se incheie cu efuziuni de lave bazaltice de tipul magmatismului final. Aceasta evolutie, imprima vulcanismului neogen caracterul de magmatism subsecvent tarziu. Debutul activitatii vulcanice are loc probabil in Paleogen si continua pana in Cuaternarul inferior. Dupa stingerea fenomenelor e vulcanism intervin factorii exogeni de eroziune, astfel incat astazi intalnim ramasite ale structurilor vulcanice.

Vulacnismul s-a manifestat in trei sectoare : 1. sectorul sudic Muntii Harghitei Gurghiu Calimani ; 2. sectorul median Muntii Tibles Rodna Bargau 3. sectorul nordic Muntii Oas Gutai.

Aparatele vulcanice strabat in general formatiunile sedimentare, fie ale Carpatilor Orientali, fie ale Bazinului Transilvaniei. STRUCTURA PRODUSELOR VULCANICE : 1. 2. o formatiune vulcano-sedimentara la partea inferioara rezultata intr-o prima etapa de vulcanism in care produsele vulcanice sunt in amestec cu produsele de eroziune. in a doua etapa are loc depunerea produselor unui vulcanism efuziv de tipul andezitelor si dioritelor. Formele de zacamant ale rocilor vulcanice sunt de tipul dyke-urilor, sillurilor, lacolitelor. In mai multe sectoare se recunosc aparatele vulcanice : ex. Muntii Gurghiului (Seaca Tatara, Ciumani Fierastraie). In sectorul median, conurile vulcanice au fost indepartate prin eroziune astfel incat se pastreaz zona de con vulcanic sub forma unor corpuri intruzive. Paroxismul vulcanic in acest sector, a fost urmat de o faza hidrotermala ce a avut conditii de metalogeneza in zona Toroiaga Baia Borsa. Corpuri intruzive mai exista in zonele : varful Corni din nordul Bargaului ; Magura Mica, la vest de precedentul ; Magura Sturzilor, la V de Magura Mica ; Dealul Miroslava, la nord de Muresenii Brgaului Muntele Toroiaga, din Masivul Rodna Muntele Tibles.

Sangeorz Bai si Poiana Silvei, ocupa pozitia cea mai vestica a Muntilor Bargaului ;

In sectorul N- NV al vulcanismului neogen, se individualizeaza trei fasii de paroxism. O singura faza metalogenetica a fost pusa in evidenta, ea corespunzand sfarsitului ciclului median de vulcanism. VRSTA VULCANISMULUI Cronologic, primele manifestari vulcanice au avut loc in sectorul median (zona Rodna Bargau Tibles), probabil in Paleogen. Dupa aceasta a avut loc extinderea vulcanismului spre NV si SE (sectoarele noordic si sudic). Pentru sectorul nordic, (Oas Gutai), vulcanismul debuteaza in Neogen. Pentru sectorul sudic, (Harghita Gurghiu Calimani), problema debutului activitatii vulcanice ramane deschisa datorita gradului mare de acoperire. Sectorul C limani Intre Bistrita Bargaului Harghita Izvoarele Dornei si Valea Muresuli.

Muntii C limani vulcanism etapa I, forma vulcano-sedimentara, Mun ii Gurghiu vulcanism etapa II, roci efuzive de tipul dacitelor, andezitelor si pirocalstitelor.

intre Valea Muresului si Trnava Mare, Tataru, Ciumani Fierastrau. 5 kilometri.

aparatele vulcanice : Seaca

Aparate vulcanice conservate cu diametrul bazei de 3 Au avut loc doua etape de vulcanism : etapa a II-a etapa I vulcano-sedimentara ;

roci efuzive asemanatoare celor din Calimani (diferite tipuri de andezite) Muntii Harghitei sunt cuprinsi intre Tranava Mare si Olt Madaras, Harghita Ciucului, Maghies, Sfanta Ana. Rodna Au avut loc doua etape de vulcanism Sectorul Brg u ibles

aparate vulcanice : Ostras, Filia, Harghita -

Lipsesc curgerile de lave si produse piroclastice. Se prezinta sub forma unor corpuri intruzive in cadrul sisturilor cristaline sau depozitelor paleogene. Corpul eruptiv : Magura Mica, Magura Sturzilor, Sangeorz Bai, Dealul Miroslava. Sectorul Guti Muntii Oa Un relief mai coborat sub forma unor platouri in care dyke-urile ies in evidenta. Muntii Guti Relief mai pronuntat, datorat de ezenta conurilor vulcanice. Prezinta trei tipuri de vulcanism : ciclul II faza I ciclul I de tip acid, exploziv,lave riolitice, rio-dacitice dateaza din Sarmatian pana in Pliocenul inferior, lave de tip intermediar de compozitie andezitica si dacitica la acre se asociaza si o faza de metalogeneza. hidrotermala, sarmatiana, a dus la forarea mineralelor polimetalice, argentifere. Oa

faza a II-a tine din Sarmatianul superior pana in Pliocenul inferior, cuprinde dacite, andezite cuartifre insotite de metalogeneza, in zona Baia Mare.faza a III-a cuprinde Pliocenul inferior pana in Pontian, andezite piroxenice si andezite feroxenice cu hornblenda. Ciclul III Pliocenul superior pana in Cuaternarul inferior, marcheaza in mare parte structura anterioara, este predominant efuziv : andezite bazaltice, andezite piroxenice. ZONA DE MOLAS (DEPRESIUNEA PERICARPATIC ) Miscarile orogenice stirice au dus la o ridicare structurala a zonei interne a Carpatilor Orientali, in timp ce apele marine au fost impinse spre E, unde se accentua o zona depresionara in fata unitatilor de vorland. Depresiunea creata functiona ca zona de vanafosa in raport cu vecinatatile de la E si V care erau exondate si supuse proceselor de denudare. Acest mediu marin se intindea spre NV comunicand cu bazinul extraalpin, iar spre S comunica cu bazinul creat in fata catenei montane meridionale. Ridicarea tectonica existenta intre Valea Argesului si Valea Dambovitei a determinat evolutia separata a sectorului nordic, ce constituie bazinul moldovalah, si a sectorului sudic ce constituie Depresiunea Getica. In Miocenul superior, spre finele acestuia are loc o submersare generala si a unitatilor de vorland, mediul marin extinzandu-se peste Platforma Moldveneasca, peste Dobrogea de Sud si in continuare spre sud pana in fata Muntilor Balcani, constituindu-se bazinul dacic.

Zona bazinului dacic a fost afectata de miscarile orogenice, in conditiile unei subsidente active, care au permis acumularea unei stive groase de depozite sedimentare ce constituie o unitate structurala majora carpatica cu pozitia cea mai externa a Carpatilor Orientali. Este cuprinsa intre zona flisului si linia pericarpatica, intinzandu-se de la nord pana in Valea Dambovitei. Latimea maxima, de 30 3 km, o are la N pana in Valea Moldovei, dupa care latimea creste continuu pana la 35 km in zona dintre Bistrita si Trotus. In continuare se mentine cu o latime considerabila pana la Valea Dambovitei. Raportul dintre zona flisului si zona de molasa este tectonic cu caracter de incalecare. Astfel, de la N pana in Valea Buzaului, zona de molasa vine in contact fie cu Unitatea de Tarcau, fie cu Unitatea de Vrancea. In continuare, zona de SV, zona de contact tectonic este marcata de depozite recente care depaseste linia pericarpatica si inainteaza peste zona flisului. Zona de molasa din punct de vedere morfologic constituie relieful de dealuri si depresiuni a zonei pericarpatice. STRATIGRAFIA Depozitele sedimentare neogene ale zonei de molasa sunt in continuitate de sedimentare incepand cu Miocenul, care la randul lui este in continuitate de sedimentare cu depozitele Paleogenului. Prin urmare, ultimele depozite ale fundamentului zonei de molasa sunt depozite paleogene care apar sporadic in culmile Plesu si Pietricica, care fie sunt olistolit insedimentate in conglomeratele miocene, fie sunt klippe de rabotaj generate de fenomenul de sariaj. In culmile Plesu si Pietricica se recunosc termenii Eocenului si Oligocenului, ce se incheie cu menilitele superioare. Conditii de sedimentare diferite de la o zona la alta a determinat acumularea unor depozite cu mari variatii de faciecs atat lateral cat si pe verticala. De asemenea, continutul faunistic redus nu permite stabilirea coronostratigrafii valabile la scara regionala. De aici si multitudinea denumirilor litofaciale ce poarta caracterul conditiilor locale. MIOCENUL Intr-o schema simplificata, depozitele miocene debuteaza printr-un complex de 300 400 m grosime de brecii argiloase cu intercalatii de sare gema si saruri de potasiu si magneziu, la care se adauga argile gipsisfere cu intercalatii subtiri de gresii cunoscut sub denumirea de forma iunea salifer inferioar . Acest stratotip indica ca regimul lagunar inceput in Oligocen s-a accentuat in Miocenul inferior. Litofaciesul formatiunii salifere inferioare specific partii moldovenesti a zonei de molasa corespund mai la S, in zona Prahovei. Formatiuni salifere inferioare apartin masivele de sare de la Targu Ocna, Baltatesti, Tazlau. Sedimentarea continua cu un complex de 400 500 m grosime reprezentat printr-o alternanta de gresii si marne cenusii cu intercalatii de marne roscat brune cu aspect bariolat ce formeaza suita v rgat inferioara. Lateral, spre E, conditiile de sedimentare sunt diferite, caracteristic zonelor marginale in care s-au depus conglomerate cu elemente de sisturi verzi (conglomerate de Plesu, conglomerate de Pietricica) depuse in conditiile erodarii zonei de vorland de la E care era ridicata deasupra nivelului marin. La distante mai mari de zona de erodare, s-au depus gresii pe suprafata carora s-au pastrat impresiuni de picaturi de ploaie si de urme de pasi de pasari. In Miocenul mediu conditiile de sedimentare se pastreaza formandu-se suita vargata superioara (grosime 2000 m) cu aspect flisoid, pe rama vestica a zonei de molasa. La exterior, conditiile de sedimentare sunt diferite, care au permis sedimentarea preponderent a gresiilor iar la diverse nivele apar sisturi calcaroase. Suita vargata superioara cu variatiile sale laterale apartin helvetianului , cu o larga dezvoltare in regiunea de curbura in axul unor cute sinclinale, iar spre sud apar in axul cutelor diapire. Sedimentarea continua in conditiile marine normale, dupa care urmeaza un regim lagunar. Astfel se depune orizontul marnelor si tufurilor cu globigevine marine cineritice, cinerite dacitice fine si grosierecu intercalatii de gresii si marne cu globigerine (apartin tortonianului). Urmeaz faciesul lagunar in care se formeaza formatiunea salifera superioara, ce se prezinta ca o brecie cu matrice marno-argiloasa de culoare albastruie cenusie, la care se adauga nisipuri, gresii, gipsuri si sare. Formatiunii salifere superioare ii apartin multe din masivele de sare din Moldova.

Ca urmare a miscarilor stirice tarzii au loc modificari paleogeografice importante, zona marina extinzandu-se peste unitatile de vorland, conturandu-se bazinul dacic. Astefl, in Tortonianul superior se depune orizontul sisturilor cu radiolarii , gros de 10 20 m, sisturi de tipul disoditelor, dupa care succesiunea tortoniana se incheie cu orizontul marnelor cu spirialis. Lateral, corespunzator matnelor cu spirialis, au loc variatii de facies cu depunere de calcare organogene cu intercalatii de gresii calcaroase (zona Moldovei Centrale, Valea Trotusului, Valea Casimcei). Miocenul superior marcheaza transgresiunea marina peste intreaga zona de vorland. Aceasta a fost determinata de miscarile moldavice (sarmatian inferior), care au dus la incalecarea zonei marginale peste vorland, iar mai tarziu, in Sarmatianul mediu ca urmare a miscarilor attice a avut loc ridicarea ansamblului carpatic, inclusiv a depresiunii marginale. Instabilitatea tectonica a determinat mari variatii de facies si discontinuitati stratigrafice. Sarma ianul.Este transgresiv in unitatile de vorland, insa in zona marginala s-a limitat la un bazin de sedimentare de la Valea Trotusului pana in Valea Ialomitei. Bazinul de sedimentare ocupa, in general, zonele depresionare ale cutelor sinclinare in care se distinge un facies de larg pelagic, si un facies de margine litoral. In faciesul de larg s-au depus depozite in general cuartoase, bogat faunistic, iar in zona de margine un facies recifogen, de calcare organogene cu lamelibranhiate, briozoare. In Sarmatianul mediu si superior, faciesul de larg este argilos, marnos, in timp ce la margine depozite de nisipuri in alternanta cu argile si intercalatii de calcare. Uneori in axele anticlinalelor aceste cute lipsesc. PLIOCENUL Marcheaza o miscare de subsidenta intensa ce a permis acumularea unor depozite cu grosimi de cateva mii de metri. De asemenea structura litofaciala a depozitelor arata ca pe masura umplerii avanfosei se trece de la conditii marine normale la conditii salmastre de apa dulce. Meo ianul. Depozitele pliocene debuteaza cu depozite de apa salmastra in zonele de margine si mediana spre larg, fiind reprezentate printr-o alternanta de argile nisipoase si argile nisipoase cu frecvente micele cineritice. In partile marginale facies mai grosier, gresii calvaroase si calcare oolitice. La N de Valea Ramnicului Sarat, faciesul este diferit, cu gresii grosiere cu ciment slab cimentate, in alternanta cu marno-argile bogate in material cineritic. De remarcat este prezenta unor prundisuri ce constituia structura unor conuri de dejectie la marginea structurii ridicate de la interior, ca urmare a actiunii apelor curgatoare cu caracter torential ce coborau din zona Carpa ilor. Grosimea materialelor esra de pana la 1200 m. Pon ianul. Continua intr-un facies marnos monoton, care la partea superioara marcheaza o schimbare a conditiilor de sedimentare prin intercalatii nisipoase frecvente. Are grosimi de la 200 m in Valea Dambovitei, pana la 2000 m in zona de curbura. Bogat fosilifer : Limnocardium si Valenciennius, Congesii. Dacianul.n continuitate de sedimentare, in care conditiile marine sunt favorabile depunerii unor depozite de nisipuri si gresii cu intercalatii subordonate de argile si marne la care se adauga stratele de carbuni. Stratele de carbuni sunt frecvente in sectorul sudic, acestea disparand spre N. De asemenea foarte fosilifer. Romanianul.ncheie succesiunea Pliocenului, cu un facies predominant marnos cu fauna ce marcheaza trecerea la un mediu lacustru cu carbuni in baza. Aceste conditii indica o reducere a proceselor de subsidenta si tendinta de colmatare a bazinului de acumulare. TECTONICA Arhitectura tectonica a zonei de molasa a fost definitiva in doua faze.Intr-o prima faza se produce in Miocen, odata cu declansarea diastrofismului stiric tarziu cand are loc ridicarea partii interne a Carpatilor Orientali sariajului zonei de flis peste zona de molasa si cutare intensa a depozitelor de molasa. Ulterior in Miocenul superior, odata cu orogeneza moldavica determina incalecarea zonei de molasa peste unitatile devorland in lungul faliei pericarpatice, incalecare pusa in evidenta cu foraje cu o amplitudine de 8 km. Odata cu miscarile moldavice are loc desavarsirea structurii Carpatilor Orientali in cele 7 unitati majore cu caracter de panze de sariaj, ca urmare a miscarilor diastrofice ce s-au propagat de la interior spre exterior.

Ridicarea partii interne a zonei de molasa este compensata de o subsidenta accentuata la E unde are loc depunerea depozitelor miocen superioare pliocene, sub forma unei structuri monoclinale. Astfel se poate vorbi despre o molasa inferioara intens cutata si o molasa superioara mai slab cutata, sub forma unui monoclin general. Contactul dintre zona de molasa inferioara si superioara in sectorul de la N de Buzau, este tectonic in lungul faliei Casin Bisoca. Sectorul sudic are o structura aparte data mai ales de prezenta masivelor de sare. Mi carile de orogeneza au dus la deformatii plicative intense in care se remarca structuri anticlinale ridicate mult tectonic in raport cu zonele sinclinale foarte largi ce le separa. Orientarea structurilor aproximativ paralela cu aliniamentul orogenului carpatic Prezenta masivelor de sare supuse fortelor tangentiale a determinat formarea unor structuri speciale pe care L. Mrazec le-a denumit cute diapire anticlinale foarte stranse cu samburi de sare sua de argila cu sare. De la interior spre exterior se remarca urmatoarele aliniamente de cute diapire. In sectorul nordic, aliniamentul cutelor diapire revarsate in care masivul de sare este desradacinat si adus la suprafata, anticlinalele : Podenii Vechi, Lapos, Bustenari, Carbunesti, Ocnita. n sectorul median, aliniamentul cutelor diapire exagerate in care samburele de sare strapunge toate formatiunile pana aproape de suprafata : anticlinalul Udvesti, Baicoi Moreni, Gura Ocnitei. n sectorul sudic, aliniamentul cutelor diapire atenuate in care formatiunea cu sare nu strapunge pana la zi depozitele acoperitoare. Aliniamentul cviptodiapirelor in care masivul de sare numai a boltit formatiunea acoperitoare : structurile Bercea Arbanesti , Urlati, Vladeni, Bucsani. Diapirismul a fost accentuat de miscarile orogenice valahe de la finele pliocenului care au dus si la cutarea depozitelor villafranchiene ce marcheaza trecerea la depozitele cuaternarului.

CARPATII ORIENTALI
1. RESURSE MINERALE SI ELEMENTE DE PROGNOZA Prin complexitatea structurii geologice, Carpatii Orientali contin o varietate de conditii privind acumularea substantelor minerale utile. Aceste resurse pot fi grupate astfel : zacaminte de minereuri ; zacaminte de combustibili minerali ; zacaminte de sare si saruri ; roci utile.

Zacamintele de minereuri, sunt legate de zona cristalino-mezozoica si de eruptivul neogen. Astfel se cunosc : minereuri de sulfuri complexe : blenda, galena, pirita, calcaopirita ; zacaminte auro-argentifere ; zacaminte de fier ; zacaminte de mangan :Muntii Bistritei ; zacaminte de sulf : Calimani, Pucioasa ; zacaminte de muscovit : pegmatite. Combustibili minerali :

carbuni la : Codlea Vulcan (carbune brun epuizat) ; Comanesti (depozit sarmatian) ; lignit, in zona pericarpatica, in zona cutelor diapire ; turba, in zona Vatra Dornei, Poiana Stampei. petrol si gaze : unitatea pericarpatica, zona flisului. tortonian. Zacaminte de sre si saruri, formate in regim lagunar, aquitanian REZERVATII GEOLOGICE 1. LACUL ROSU CHEILE BICAZULUI

Roci utile, calcare, dolomite, gipsuri, roci ornamentale si constructive.

Lacul Rosu s-a creat prin bararea Vaii Bicazului, printr-o alunecare masiva a grohotisurilor si versantul Masivului Ucigasu. Cheile Bicazului, ocupa primul loc din salba unor asemenea structuri din Carpatii Romanesti. Sunt chei sapate in calcare cu adancimi de 200 300 metri. 1. MASIVUL MUNTICELU SI CHEILE SUGAULUI

Este un masiv calcaros c formatiuni carstice, contine calcare cu fauna bogata : branhiopode, bivalve, gasteropode. Reprezinta un petic de acoperire al panzei transilvane. 3. PIATRA TEIULUI Martor de eroziune al unui relief carstic, situat pe traseul Piatra Neamt Vatra Dornei, pana la podul care traverseaza Lacul Bicaz. Se situeaza la capatul din amonte al Lacului Bicaz. Cuprinde calcare coraligene cu numeroase foraminifere, echinoderme, corali. Varsta este cretacica. 4.STNCA ERBE TI Martor de erozine in formatiunile sarmatice ale Podisului Moldovenesc, domina drumul judetean Girov Hanul Ancutei desprins din drumul national Piatra Neamt Roman. Cuprinde bancuri de gresii dure, apartine Sarmatianului. 5 PUNCT FOSILIFER PLAIUL HO ILOR Cuprinde calcare fosilifere. Este situat in prelungirea Paduchiosu, unde se trece cumpana apelor intre Valea Prahovei si Valea Ialomicioara, pe traseul Moroieni Sinaia (8 km. de Sinaia). 6 PIETRELE DOAMNEI Sunt martori de eroziune au unui recif cretacic, din platoul Muntelui Rarau. Sunt mai multe masive : Alunisul, Greabanul, Piatra Zimbrului. Prezinta calcare, cuprinde Triasicul pana la Cretacicul inferior. 7 DOISPREZECE APOSTOLI Martori de eroziune in depozite vulcanice, sunt situati in partea de nord vest a Muntilor Calimani, prezinta agolerate vulcanice. 8 9 LACUL SFANTA ANA MUNTELE PUCIOSU 10 VALEA IADULUI Vale cu un numar mare de mofete si izvoare minerale. Accesul se face pe soseaua Bixad 11 BAZALTE DIN MUNTII PERSANI La Racos, Rupea si Valea Columnei, bazalte columnare. Targu Secuiesc. TURIA Targu Secuiesc. Relief vulcanic cu cratere, este situat in masivul Ciomatu din alcatuirea Muntelui Harghita. Pesteri cu emanatii solfatariene si mofetice, acces prin soseaua Bixad

CARPA II MERIDIONALI Deschiderea zonei rift in zona sudica si evolutia acestuia la stadiul de geosinclinal au dus la formarea structurii muntilor Carpatii Meridionali. Structura duferita a acestora in raport cu Carpatii Orientali denota ca aria geosinclinalului a avut o evolutie independenta. O prima caracteristica este ca aria geosinclinalului a functionat ca arie de acumulare din Paleozoic pana in Cuaternarul Inferior, neinregistrandu-se fenomenul de migrare a geosinclinalului. Nu se intalneste o zona continua propriu-zisa de flis, neexistand decat o fosa mai intensa care a generat astfel de depozite. Principalele faze de orogeneza care au structurat Carpatii Meridionali au fost : faza austrica din Cretacicul inferior care a dus la un amplu sariaj (sariajul getic), faza laramica de la sfarsitul Cretacicului Paleogen in care s-a format actuala structura in panze si s-a format depresiunea marginala (Depresiunea Getica).

Miscarile ulterioare au avut mai mult efecte rupturale, in lungul carora s-a format depresiunile intramontane si au complicat structura zonei de molasa. In aceste conditii Carpatii Meridionali, spre deosebire de Carpatii Orientali, nu sunt compusi decat din zona cristalina cu invelis paleozoic-mezozoic si zona de molasa. Carpatii Meridionali se intind de la Valea Dambovitei la vest si Dunare la sud, la nord sunt lmitati de Depresiunea Transilvaniei si culoarul Muresului, la sud Platforma Valaha. ZONA CRISTALINO-MEZOZOICA Formeaz n intregime zona muntoasa a Carpatilor Meridionali, cu doua trepte de altitudine : altitudine de peste 2000 m ce inglobeaza Fagaras, Lotru, Capatana, Cibin, Sebes, Parang, Valcan, Retezat, Godeanu si Tarcu. altitudine sub 1500 m ale muntilor Mehedinti, Cernei, Semenic, Almaj, Poiana Ruscai.

Catena muntoasa este adanc sectionata de o retea hidrografica cu dispozitie centrifuga, multe dintre rauri si parauri isi au originea in circurile glaciare ale tinuturilor alpine. Stratigrafia In comparatie cu Carpatii Orientali, zona cristalino-mezozoica a Carpatilor Meridionali a avut o evolutie in timpuri prealpine, relativ diferita reflectata in aranjamentul geostructural. Astfel s-au diferentiat doua mari domenii cu caractre geologice structural-trectonice proprii, care in urma proceselor diastrofice alpine, aceste caractere s-au accentuat, astfel incat s-au individualizat doua unitati structurale : autohtonul danubian pnza getic .

Local se adauga si o a treia unitate structurala : Panza de Severin, consecinta aacumularii intr-o fosa a depozitelor cu caracter de flis. Autohtonul danubian Este pus in loc in urma fazei de orogeneza laramica de la sfarsitul Cretacicului, odata data cu incalecarea autohtonului danubian de catre Panza Getica, sub forma unui amplu sariaj. Autohtonul danubian este descoperit de eroziune intr-o larga semifereastra a Panzei Getice, cunoscuta sub numele de semifereastra Parnag-Retezat-Almaj.limita semiferestrei pleaca din localitatea Polovraci spre N, descrie un arc de cerc in regiunea izvoarelor Lotrului trece prin Depresiunea Petrosani pe la N de Retezat, dupa care se indreapta spre S pe la V de Muntii Almaj si atinge Dunarea in zona Berzeasca. Autohtonul danubian constituie relieful urmatoarelor masive muntoase Parng, Vlcan, Cernei, Platoul Mehedinti, Retezat, Tarcu, Almaj. In cuprinsul autohtonului apar o serie de petice de acoperire a Panzei Getice, in zona Muntilor Godeanu si Platoul Mehedinti.

In ceea ce priveste consistenta, autohtonul danubian este format din sisturi cristaline si roci magmatice ce corespund mai multor cicluri tectono-magmatice prealpine. Invelisul acestui fundament este format din formatiuni sedimentare apartinand intervalului Paleozoic superior Cretacic superior. a.Masivele cristaline prealpine In constitutia masivelor cristaline prealpine intra foramtiuni care pe baza faciesurilor metmorfice, pe baza relatiilor stratigrafice si pe considerente geocronoologice si paleontologice, sunt o consecin a ciclurilor tectono-magmatice:precadomian, cadomian si caledonian timpuriu. Ciclul precadomian In acest ciclu tectono-magmatic s-au constituit sisturi cristaline mezometamorfice, care afloreaza pe suprafete limitate in sectorul N al autohtonului danubian si pe arii mai extinse in Muntii Almaj. Astfel in diferite sectoare sunt descrise sub denumiri ca : seria de Rof, afloreaza in zona bazinului Rului Mare, fiind considerate cele mai vechi formatiuni cristaline. In Muntii Alm j sunt descrise ca seriile de Jehova, Poiana Mraconia, Neamtu. In constitutia lor intra sisturi cu biofit si clorit, cuartite cu granati, cuartite feldspatice care alterneaza cu amfibolite si gnaise, micasisturi. Sisturile sunt strabatute de corpuri magmatice acide granite, sienite, porfire si lamporfire. Varsta sisturilor mezometamorfice este considerata a fi cel mult Proterozoic superior, prin relatiile cu sisturile epimetamorfice suprajecente. Magmatismul precadomian initial se pare ca a fost de natura bazica care ulterior a fost metamorfozat rezultand amfibolite. Nu se cunosc produse ale unui magmatism plutonic. Ciclul cadomian In Proterozoicul superior aria geosinclinala se extinde in zona in care au functionat un sistem de fose cu anumite caracteristici proprii. In acestea s-au acumulat preponderent depozite psamito psefitice care au fost metamorfozate in faciesul sisturilor verzi. La acestea s-a adaugat o activitate magmatica plutonica ale carei produse sunt numeroasele corpuri granitoide. De altfel magmatismul intens contemporan si penecontemporan este o caractreistica a orogenezei cadomiene. Datorita variatiei conditiilor de sedimentare, formatiunile au recvistalizate in procese epimetamorfice rezultand un facies al sisturilor verzi descris in mai multe serii : Vlcan, Corbu, Vodna, Lainici P ius. Stratigrafia acestora a fost pusa la punct in sectorul Parang-Valcan-Retezat recunoscandu-se succesiuni de roci variate, sisturi gnaisice si cuartitice, sisturi amfibolitice, amfibolite, metadiocrite, metagabbrouri, hornblende, sisturi sericito-cloritoase, sisturi sericito-cloritoase cu grafit, sisturi grafitoase, sisturi verzi. Ca urmare a magmatismului, la contactul cu corpurile magmatice se observa o accentuare a proceselor metamorfice, ce tind spre caracteristici de mezozona. Pe baza unei urme de microflora, se stabileste varsta sisturilor epimetamorfice din autohtonul danubian ca fiind Proterozoic superior Cambrian inferior. Magmatismul cadomian Caracteristic ciclului cadomian este magmatismul plutonic sin si tardocinamic, care a dus la punerea in loc a numeroase corpuri granitoide care au generat fenomene de migmatizare si de contact rezultand sisturi cristaline sincinematice. Sunt masive care apar in general in axul unor ridicari anticlinale sub forma eliptica alungita pe zeci de kilometri sub forma unor stocxuri cu forma neregulata sau sub forma unor domuri. In general sunt dispuse paralel cu directia sisturilor cristaline. aCestea sunt dispuse pe trei aliniamente, de la exterior (de la S) spre interior (la N), acestea fiind urmatoarele : Nedeia Parng Vlcan Retezat u ita Tismana Ogradena Dunare. Cernei

Cherbelezu

Ciclul tectono-magmatic (orogenic)caledonian Dupa incheierea orogenezei cadomian zona peneplenizata a autohtonului danubian este regenerata in Paleozoicul inferior formandu-se mai multe arii de acumulare insotite de un magmatism bazic. Astfel s-au

acumulat formatiuni groase vulcano-sedimentare foarte heterogene, care au fost metamorfozate foarte slab in faciesul sisturilor verzi, rezultand sisturi ankimetamorfice. Acestea au dispozitie transgresiva peste depozitele mai vechi. Sunt descrise sub forma seriei de Tuli a, constituite in trei complexe, ce debuteaza cu metaconglomerate cu matrice aropilo-ascoziana, ascoze rasietice, calcare in placi, sistuir sericito-cloritoase, filite grafitoase si cuartite arcoziene grafitoae. Apare in niste structuri sinclinale pe zone restranse aproape de contactul tectonic autohton Pnza Getic . Vrsta este Paleozoic inferior (antesilurian) deci antehercinic. Masive de roci bazice Prezenta unor corpuri magmatice bazice in cuprinsul autohtonului danubian desi cu unele controverse, se considera ca apartin ciclului tectono-magmatic caledonian. Au o mare dezvoltare in Muntii Almaj si cu aparitii locale in Muntii Parang. Sunt corpuri magmatice alcatuite din gabbrouri si serpentinite, cunoscute in zona Muntilor Almaj. In zona Muntilor Parang sunt intalnite diferite tipuri de serpentinite. Importante sunt rocile asociate precum sunt : roci calcaroase cu fisuri umplute cu azbest, crisotil, melaxit, care au la baza o magma primara ultrabazica care a suferit procese de diferentiere gravitationala, urmate de serpentinizare cu formare de cromit si metasomatoza la temperatura scazuta. b. Invelisul masivelor cristaline (Cuvertura sedimentar ) Dup orogeneza caledoniana din Paleozoicul inferior, domeniul danubian a functionat ca o zona stabila supusa numai unor miscari oscilatorii. pRin uramre in Paleozoicul mediu si superior a fost succesiv acoperite de ape, acumulandu-se depozite continentale sau subcontinentale ce au alternat cu perioade de exondare cand zona este supusa peneplenizarii. Fazele de sedimentare corespund Silurianului si apoi Carbonifer Permianului inferior. La nceputul Mezozoicului, odata cu orogeneza alpina, domeniul danubian este regenerat in arie geosinclinala in cuprinsul careia s-au foramt mai multe fose de acumulare de depozite sedimentare. Fosele erau separate de coama unor cordiliere, structural ridicate, care au deerminat o subsidentaactiva a ariilor de acumulare. Astfel de fose au functionat in zona sudica a Muntilor Almaj, atat la NE de acestia in culuarul Caransebes Mehadia. O a treia zona este cunoscuta in partea estica a autohtonului, iar o alta mai restransa, in partea de SE. Procesul de sedimentare din ciclul alpin debuteaza in Mezozoic, la inceput un facies continental (Liasicul), dupa care se instaleaza un regim marin de tip mediteranean, care a favorizat acumulari masive de depozite carbonatice. Procesele de sedimentare continua pana la sfarsitul Cretacicului, cand, ca urmare diastrofismului laramic a avut loc exondarea generala a zonei. Ciclul de sedimentare jurasic-cretacic, este intrerupt de intervalul cretacic inferior-cretacic superior ca urmare a diastrofismului austric cand zona a fost mersa si supusa exondarii. Dac n domeniul carpatic oriental diastrofismul austric are un rol major in formarea sariajului suitei transilvane peste suita bucovinica, in zona carpatica meridionala nu s-a manifestat prin miscare pe verticala, prin deformatii plicative rupturale sub forma cutelor solzi. Zone de acumulare : Svinita Svinecea, Prisacina, Cerna Jiu si Cosustea. Dupa exondarea laramica, numai in Miocenul superior, zone marginale devin arii de acumulare in care s-au desprins formatiuni posttectonice. Din punct de vedere licfonic, zonele de acumulare prezinta o structura complicata si diferita de la o zona la alta. Astfel, zona Svinita Svinecea si zona Prisacina, sub forma unor largi sinclinale, cu cute solzi si formate in faza austrica, cu continuarea deformarilor si cu faza laramica. Zona Cerna Jiu are o structura tectonica diferita, cu deformatii foarte mari, care au dus la formarea unor duplicaturi si in general la acoperirea tectonica a depozitelor cretacice superior de catre cele jurasice cretacic inferior. Aceasta structura este de asemenea datorata fazelor orogenice mezocretacice si laramice. O situatie similara exista in zona Cosustea, insa deformatiile sunt de mai mica amploare. Zona Svinita Svinecea

Situat n partea vestica a Muntilor Almaj, latime maxima pe Dunare, intre localitatile Svinita si Cozla. De la Dunare se extinde spre nord pana in zona varfului Svinecea Mare si Sfardinu, in lungul vaii Sirinia (zona Sirinia). La vest se separa a doua zona cu profil ingust, denumite zona Drencova sau sinclinalul Cozla Camenita. Cuprinde doua cic luri de sedimentare : in flancul estic ciclul prebaikalian ciclul prealpin carbonifer jurasic permian ; cretacic.

Carboniferul Apare pe ambele flancuri ale zonei, si anume : la Baia nNoua sub forma unui sinclinal strivit in masivul dde serpentinite si pe paraul Rovalina.

in flancul vestic pe valea Cozilelor si Dragosela la NV de localitatea Bigar. Constituit din faciesul specific carboniferului : conglomerate, gresii, sisturi argiloase si carbunoase cu intercalatii de carbuni. Permianul. Dezvoltat in facies continental lacustru, marcat de eterogenitatea depozitelor ; acestea fiind de natura terigena. Acestora li se adauga roci de natura vulcanica. Are o larga dezvoltare in partea vestica si sudica (pe Dunare) a fosei de sedimentare. In timp ce in partea vestica apare local in zona Drencova.

Rocile terigene au urmatoarea succesiune : sisturi argiloase

argile sistoase rosii

gresii si conglomerate rosii.

Rocile vulcanice sunt constituite din piroclastite care apar intercalate la diferite nivele in depozitele terigene. Rar se intalnesc si curgeri de lave acide. Rocile vulcanice reprezinta rezultatul unui magmatism subsecvent cu caracter exploziv. In Permianul superior intreaga zona este exondata ca urmare a orogenezei hercinicce. Jurasicul.Zona devine subsidenta abia incepand cu jurasicul, ca urmare a orogenezei alpine. Jurasicul inferior este transgresiv intr-un facies psamito-psefitic, dupa care in jurasicul mediu si superior predomina faciesul carbonatic. Liasicul - faciesul de Gresten, conglomerate (predomina elemente de cuart) gresii cuartoase intercalatii de sisturi argiloase cu carbuni, intalnit la Svinita, Tricule si in sinclinalul Bigar (sinclinalul SE). Sectorul central predomina un facies calcaros cu amoniti (sinclinalul Sirinia pe Dunare in punctul numit Munteana).

Dogger facies calcaros : calcare spatice iar la partea superioara calcare oolitice feruginoase. Subiacent calcarelor spatice : gresii si microconglomerate cu elemente de sisturi cristaline bine rulate cu dimensiuni depana la cinci cm. Malmul debuteaza intr-un facies prelitic cu amoniti dupa care facies carbonatic : orizontul calcarelor noduloase rosii inferioare, cu benzi de silice ; orizontul calcarelor noduloase rosii superioare cu accidente silicioase.

Cretacicul.n Cretacicul inferior continua faciesul carbonatic- calcare litografice, dupa care spre final se trece la marnocalcare. Cretacicul superior este constituit din depozite sinorogene cu caracter de flis, caracterizate printr-o succesiune ritmica de gresii calcaroase in strate subtiri cu textura convoluta si de marne. Aceasta structura de flis este data de miscarile austrice din cretacicul mediu, a caror cutare este definitivata de faza laramica de la sfarsitul Cretacicului inceputul Paleogenului. Caracterul general tectonic al zonei este de sinclinoriu, cu o structura complicata de cute solz faliate longitudinal. In axul cutelor anticlinale apar sisturile cristaline. Zona Presacina Situat la NE de zona Svinita Svinecea fiind cuprinsa intre culoarul Mehadia Caransebes la V si Muntii Godeanu la E. La sud depaseste putin valea Mehadia, iar in N se intinde pana in bazinul superior al Vaii Bistra Marului. Este separata de celelalte zonede sedimentare prin ridicari structurale sub forma unor paguri. Astfel, de zona Svinita Svinecea este separata de ridicarea Sfardinu Cerbelezu Poiana Maraconia. La est este limitata de ridicarea Mehadia Presacina Muntii Trascau, ce o separa de zona Cerna Jiu.

Contine de asemenea un invelis sedimentar prealpin (carbonifer permian) si alpin (jurasic asemanatoare ca facies celor din zona Svinita Svinecea. Zona Cerna Jiu

cretacic)

Cu o dezvoltare mult mai larga decat precedentele, este localizata in lungul Vaii Cerna pana in bazinul superior al Vaii Jiului (de vest), intre Masivul Godeanu la V si Masivul Valcan la E, NE. La est de Jiu apare sub forma unor petice pana in V. Oltetului in zona localitatii Polovraci. De asemenea spre nord se prelungeste pana in bazinul superior al Raului Mare intre Muntii Godeanu la S si Muntii Retezat la N. Spre sud se intinde pana la Dunare unde formeaza defileul Cazanelor. Structura acestei zone este complicata de faptul ca este acoperita in mare parte, tectonic, fie de sisturile cristaline ale Panzei Getice mai ales in Platoul Mehedinti si in Valea Cernei, fie de Panza de Severin. La vest este delimitata de pragul tectonic Muntii Tarcu Presacina Mehadia si in continuare spre sud Toplita Ogradena Pleviscita. Invelisul prealpin are un aspect particular deoarece debuteaza cu Silurianul, dupa care se continua cu Carboniferul, lipsind Permianul. Invelisul sedimentar alpin cuprinde depozite apartinand Jurasicului si Cretacicului. Silurianul nu afloreaza sub culmea Obarsia de la izvoarele Motrului, la la NV de satul Godeanu. Constituit din sisturi argiloase filitoase cu intercalatii de gresii cuartitice, iar la partea superioara sisturi grafitoase bogat fosilifer. Carboniferul formatiunea de Schela de lignite in jurul localitatii Schela Gorj, conglomerate, gresii cuartoase, gresii acroziene cu intercalatii de sisturi argiloase cu carbuni si sisturi pirofilitice. Toate sunt usor metamorfozate dinamic. Jurasicul Liasicul depozite grossiere cu carbuni (de la Baile Herculane spre N in bazinul Vaii Cernei). Mai apare in Muntii Tarcu in bazinul Raului Mare, in Paltoul Mehedinti pe Valea Motrului. Liasicul de la Schila Gorj ce sta direct peste formatiunea cu carbuni a Carboniferului, incat delimitarea lor nu este clara. Dogger gresii si calcare spotice organogene, de culoare inchisa. (In aceleasi zone ca si Liasicul). Malm - facies exclusiv carbonatic. In Cretacicul inferior continua faciesul carbonatic recifal. Cretacicul superior, facies grossier cu depozite cu caracter de wildflis. Zona Cosu tea Cea mai externa zona de sedimentare a autohtonului danubian. Se dezvolta in partea estica a Platoului Mehedinti, fiind acoperita tectonic fie de Panza de Severin, fie de Panza Getica (peticul Mehedinti). Este separata de Cerna Jiu de pragul de sisturi epimetamorfice Balta Baia de Arama. Spre nord zona se intinde pana in jurul localitatii Baia de Arama, iar spre nord se ingusteaza foarte mult pana la Dunare. Este formata din depozitele Jurasicului (incepand cu Liasicul) si Cretacicul. Alcatuita din calcare jurasice impinse peste depozitele Cretacicului superior. PNZA GETIC Domeniul getic a evolaut in mod diferit fata de domeniul danubian, fiind in timpuri prealpine la N si NV de aceasta si de care era despartit printr-o cordiliera. In timpuri prealpine domeniul getic a a trecut prin mai multe faze de geosinclinal urmate de tot atate cicluri tectono-magmatice. Astfel se cunosc trei cicluri tectono-magmatice (ororgenice): precadomian, cadomian i hercinic. In Paleozoicul superior dupa ciclul hercinic, zona nu a mai fost afectata de metamorfismul regional, astfel incat formatiunile Carboniferului superior si Permianului formeaza invelisul sedimentar prealpin. La acesta se adauga invelisul mezozoic structurat in orogeneza alpina. Domeniul getic ocupa arii imfime formand relieful Muntilor Fagaras, Lotrului, Cibin Sebes, Poiana Ruscai, Semenic, Dognecei, Locva. Deasemenea mai apare sub forma unor petice de acoperire a autoyhtonului danubian, petice ce formeaza relieful Muntilor Godeanu, peticul Bahna, Mehedinti, Vlasiei si altele.

Fenomenul de sariaj al domeniului gettic peste peste autohtonul danubian este definitivat in faza laramica de la sfarsitul Cretacicului si inceputul Paleogenului. Deschiderea unor arii geosinclinale succesive, au determinat acumularea unor depozite pe grosimi de mii de metri (peste 10000 m)care au fost metamorfozate in conditiile metamorfismului regional de ciclurile structo genetice ce au urmat fiecarei faze de geosinclinal. Masivele cristaline prealpine Aria domeniului getic a cunoscut trei stadii de geosinclinal urmate de tot atatea cicluri de orogeneza si anume : ciclurile prebaikaliene, baikaliene si hercinic. Ciclul orogenic precadomian Acestui ciclu ii apartin cele mai vechi formatiuni acumulate de geosinclinalul deschis in domeniul getic,si metamorfozate regional in urma orogenezei prebaikaliene. Metamorfismul s-a produs in conditii de presiune si temperatura ridicata corespunzatoare mezozonei, aceasta avand drept rezultat sisturi cristaline mezometamorfice reprezentate in principal prin gnaise cu feldspat, paragnaise, micasisturi, amfibolite si calcare cristaline. Alc tuiesc in intregime masivul Fagaras cea mai mare parte a Muntilor Cibin Lotru Sebes partea sudica a Poienei Ruscai si Muntilor Semenic. In fiecare dintre acestea se recunosc parti complexe petrografice, prin continutul mineralogic si procesele de geneza asemanator. Numai in zona Muntilor Semenic au putut fi separate sase faciesuri de metamorfism care insumeaza o grosime considerabila de pana la 25 km. Prin raport rile cu sisturile epimetamorfice din acoperis, formatiunilor cristaline fine mezometamorfice li se atribuie varsta Anteproterozoic superior. Prin extrapolare aceeasi varsta i se atribuie si sisturilor mezometamorfice din Panza Getica. . Magmatite precadomiene Odat cu procesele metamorfismului regional generate de diferite faze de orogeneza s-a manifestat i un magmatism plutonic sincinematic, care au pus in loc numeroase corpuri gravitationale. Ciclul orogenic cadomian Soclul precadomian al domeniului getic, in Proterozoicul superior este regenerat intr-o noua arie geosinclinala, in care s-au acumulat depozite vulcano-sedimentare, depozitele vulcanice fiind produsele unui magmatism bazic initial. Ca urmare a orogenezei cadomine aceste formatiuni au fost metamorfozate regional in conditii de epizona (temperaturi moderate), generand formatiunile cristaline epimetamorfice. In cadrul acestora se intalneste intreaga varietate a sisturilor verzi : sisturi cuartitice, clorito-muscovitice, sisturi grafitoase, sricito-cloritoase, cuarto-feldspatice, sisturi gnaisice cu porfiroblaste de albit. La contactul cu intruziunile magmatice apar migmatoizi. Constituie arii restranse n Mun ii Sebe Lotru si in Muntii Semenic, si formeaza aproape in intregime Muntii Locva si Dognecea. In cadrul sisturilor epimetamorfice se rcunosc doua si trei complexe ce corespund la diferite faciesuri ale metamorfismului de epizona. Continutul microfloristic al sisturilor epimetamorfice a facut posibila datarea acestora, ele incadrandu-se ca varsta Proterozoicului superior Cambrianului inferior. Succesiunea stratigrafica a sisturilor cristaline mezometamorfice precadomiene Cunoscute in literatura de specialitate ca Seria de Cumpana, Holbar, Magura Caineni. Dupa D. Giusca , succesiunea sisturilor cristaline pe traseul transfagarasanului este urmatroarea : Complexul gnaiselor cu feldspat potasic, constituite din migmatite oculare, migmatite leticulare, gnaise bariolate, paragnaise amfibolice. Se urmareste pe o zona larga de la localitatea Codlea spre V, pana la Valea Oltetului. Complexul pragnaiselor si micasisturilor, paragnaise cu granati, micasisturi, amfiboliti cu disten sub forma de intercalatii. Complexul sisturilor verzi , sisturi cristaline retromorfozate, sisturi amfibolice cu actinot, albit, clorit, epidot, sisturi micacee microblastice cu clorit, micasisturi filitoase, calcare si dolomite cristaline.

Complexul micasisturilor filitoase, rar intermediare intre micasisturi si filite, cu minerale principale cuart si mice: sisturi cuartito-sericitice cu biotit, micasisturi diafloritice cu granat cloritizat, sisturi sericito-cloritoase si sisturi sericito-grafitoase. In zona de creasta a Fagarasului suita cristalina este afectata de o falie profunda orientata EV. Muntii Lotru Cibin Sebes sunt alcatuit in cea mai mare parte din sisturi cristaline mezometamorfice cunoscute sub numele de seria de Sebes Lotru, constituita din gnaise, paragnaise, amfibolite, micasisturi. Se adauga numeroase formatiuni lenticulare migmatice. Muntii Sebes Lotru Cibin au o structura anticlinorie asimetrica cu maximum de ridicare in zona Lotru orientata EV, cu tendinta de afundare spre E. Lotru a fost facuta in Muntii Lotrului, de H. Savu care a separat 4 complexe:

Orizontalizarea seriei Sebes

Complexul gnaiselor cu cordierit si sillimanit gnaise cu cordierit si sillimanit, paragnaise cu biotit si muscovit, gnaise cuarto-feldspatice, mai rar amfibolite, cuartite, migmatite apar la partea inferioara, la contactul cu autohtonul danubian. Complexul amfibolitelor si al gnaiselor asociate: determinata de amfibolite, gnaise cuarto-feldspatice si paragnaise cu biotit. Se urmareste in lungul Vaii Lotrului. Complexul gnaiselor cuarto-feldspatice, situat deasupra precedentului, cu paragnaise cu muscovit si biotit si subordonat micasisturi, amfiboli si sisturi manganifere. Complexul micasisturilor cu granati, disten si stavrolit. Alternanta de micasisturi cu amfibolite, paragnaise, gnaise cuarto-feldspatice si sisturi cu sislicati de mangan. Ultimele complexe au o larga dezvoltare in Muntii Cibin si Sebes. In Muntii Poiana Ruscai mezometamorfitele apar numai in partea sudica, prelungindu-se in Muntele Mic. Zona Poiana Ruscai este mai bine cunoscuta datorita prezentei zacamintelor de fier. Raporturile intre seria mezometamorfica si epimetamorfica sunt de incalecare (prima peste a doua) in lungul unei falii E V, ce se urmareste pe aliniamentul localitatilor Cincis Vadu Dobrii Ruschita Tancova. Incalecarea este de la nord la sud, astfel incat la nord se separa compartimentul mezometamorfic, iar la sud compartimentul epimetamorfic. La randul ei zona mezometamorfica este fragmentata in compartimente de falii principale. Orizontarizarea facuta de O. Maier si I. Solomon cuprinde patru complexe petrografice: Complexul paragnaiselor cu biotit din baza seriei mezometamorfice, constituit din paragnaise cu biotit, sillimanit, disten, micasisturi cu almandin, calcare cristaline, amfibolite (grosime 1500 1800 m); magmatite: gnaise granitice, gnaise grano-dioritice, migmatite. La partea superioara a complexului se deosebesc ortosisturi cu biotit si almandin, distenit, staurolit, cuartite albe cu muscovit, sisturi muscovitice biotitice cu almandin, calacre cristaline si roci magmatice bazice si ultrabazicce. Complexul inferior apare in partea vestica a compartimentului nordic intre Tarnava si Hojdau. Complexul micasisturilor cu almandin micasisturi cu almandin, cuartite cu muscovit, biotit, granit, calcare cristaline, rar intercalatii de roci amfibolice. Rezultate in urma metamorfozarii unei serii vulcano-sedimentare din Jurasic: amfiboli, subfaciesul staurolit almandin cu trecere la subfaciesul cuart-albit-muscovit-almandin a faciesului sisturilor verzi. Copmlexul sisturilor muscovito-cloritice, cu grosime de 1500 m si cuprinde sisturi sisturi muscovito-cuartitice cu granati, rare roci arbonatice transformate in roci actinolitice. Frecvent din metamorfozarea unor sedimente detritice, in faciesul sisturilor verzi cu trecere de la subfaciesul cuart-albit-epidot-biotit la subfaciesul carbitalbit-muscovit-clorit. Copmlexul filitelor sericito-cloritoase, este ultimul din succesiunea mezometamorfica a Muntilor Poiana Rusca. Muntii Semenic au forma unui anticlinoriu general format dintr-o succesiune de cute anticlinale si sinclinale cu orientare E-V dupa care determina o curbura cu orientare S-SV. Structura in virgatie a acestor cute determina pozitia nodala a cristalinului Semenicului prin care se face legatura intre structogenul carpatic si structogenul balcanic.

In mare parte sisturile mezometamorfice din Muntii Semenic reprezinta prelungirea spre S si V a seriei Sebes Lotru. Deoarece eroziunea a atins o zona profunda a sisturilor cristaline, H. Savu a separat sase complexe petrografice, ce corespund la sase zone de metamorfism, de la faciesul cu sillimanit la cel cu biotit. Astfel sisturile cristaline mezometamorfice din Muntii Semenic sunt cuprinse in seria de Sebes- Lotru (5 complexe petrografice) si in seria de Minis. Seria de Sebe Lotru Complexul paragnaiselor cu sillimanit si intercalatii de roci carbonatice. Are grosimi de 2000 m si provin din metamorfozarea unro roci grezoase si argiloase in alternanta cu roci carbonatice si intercalatii de roci magmatice bazice. Se delimiteaza in partea estica a Muntilor Semenic in jurul localitatii Armenis. Copmlexul paragnaiselor si al gnaiselor cuarto-feldspatice, cu o grosime impresionanta de 10000 m, cuprinde diverse variatii de paragnaise cu intercalatii de micasisturi cu disten si gnaise de diverse facturi. Materialul initial a fost constituit din roci grezoase cu intercalatii subordonate de pelite, la care se adauga roci arcoziene si produsele cu un slab magmatism initialitic, poate si acid. Apare pe aliniamentul localitatilor Petrosnita Teregova Slatina Timis. Complexul cuartitelor, (grosime 1200), format din cuartite micacee cu almandin mai rar cuartit migmatice cu intercalatii de paragnaise cu muscovit si biotit. Inconjoara sub forma unei fasii inguste complexul anterior. Complexul micasisturilor, cu grosime de asemenea foarte mare, cca 7000 m, format predominant din micasisturi. Constituie in cea mai mare parte masivul Semenic. Micasisturilor (cu disten, almandin, muscovit si biotit) li se adauga intercalatii de paragnaise cu muscovit si biotit, gnaise cuarto-feldspatice, amfibolit si cuartite. Provin din roci predominant pelitice la care s-au adaugat subordonat gresii arcoziene, cuartitice, tufuri bazice si tufuri. Complexul ortoamfibolitelor si al formatiunilor manganifere delimitat in partea de N a Muntilor Semenic, in zona localiatilor Delinesti si Tarnava. Are grosimi de 1500 m si este constituit din amfibolite rubanate carora li se serpentinite, sisturi cuartitice cu biotite, gnaise plagioclazice cu biotit, la care se adauga intercalatii de sisturi cu silicati si carbonati de mangan. S-a format in urma metamorfozarii unor roci magmatice bazice, in conditiile zonei disten adaugat acumulari de oxizi si carbonati de fier si mangan. Seria de Mini Dispuse in continuitate de sedimentare peste Seria de Sebes Lotru, cu o grosime de cca 1500 m. Constituite predominant din micasisturi cuartitice cu biotit sau diorit si muscovit, ce alterneaza cu sisturi amfibolice rubanate si cuartite grafitoase. Se intalnesc intre Vaile Mehedinti si Nera, iar spre SV intre Valea Minisului pana la Dunare la E de masivul granitic Sichevita Componenta peticelor de acoperire. Peticul Godeanu compus din seria Sebes Lotru cu un complex inferior de paragnaise cu sillimanit, calcare si dolomite cristaline, amfibolite si un complex superior in care apar micasisturi cu granati si amfibolite si roci migmatice. Peticul Bahna porneste de la Dunare spre NE pana la Valea Motrului. Similar peticului petrografic al succesiunii din Godeanu, paragnaise in baza, micasisturi la partea superioara. Peticul de la Portile de Fier Mehedinti cu extindere limitata. Seria de Sebes Lotru mai apare in zona Cazanelor, in lungul Vaii Cernei si pe versantul sudic al Muntuilor Vlcan, in apropierea localitatii V lari. SUCCESIUNEA ISTURILOR EPIMETAMORFICE CADOMIENE In Muntii Lotru Sebe Cibin sisturile epimetamorfice au uramtoarea succesiune: Complexul de Sibi el: sisturi amfibolice si sisturi cuartoase si clorito-muscovitice cu muscovit, calcare cristaline si sisturi grafitoase. Complexul de Cisnadioara- urmeaza peste precedentul, reprezentat prin roci tufogene, clorit-epidotice, sisturi clorito-albitice, corpuri lentiloiforme de porfiroide si metagranodiorite. stavrolit la care s-au

Complexul de R inari

cuartite si sisturi cuartitice, provenite din metamorfozarea unor roci psamito-psefitice si sisturi ardeziene.

Sisturile cristaline din Muntii Cibin si Sebes provin dintr-o suita sedimentare si magmatogena metamorfozate cu faciesul sisturilor verzi, subfaciesul clorit. Pot fi comparate cu sisturi epimetamorfice din seria de Leaota. In Muntii Semenic, sisturile epimetamorfice sunt dispuse discordant peste Seria de Sebes In profilul Vaii Dunarii, au urmatoarea succesiune: -complexul migmatic bazal, constituie invelisul migmatic al granitoidului Sichevita. -complexul detritogen vulcanogen bazic, sisturi micacee, sisturi cuartito-feldspatice, porfiroblaste de albit si sisturi amfibolice. -complexul detritogen vulcanogen acid, sisturi cuartitice si sisturi sericito-cloritoase feldspatice cu porfiroblaste de albit. In Muntii Locva, constituie seria epimetamorfica cu acelasi nume cuprinzand roci eterogene metamorfozate in faciesul sisturilor verzi. Cuprinde doua complexe: -complexul gnaiselor inferior, gnaise albitice cu intercalatii de sisturi muscovito-clorito-albitice, sisturi cuartitice si actinolitice. -complexul sisturilor cu porfiroblaste de albit, la care se adauga intercalatii de rai amfibolice si cuartitice. Seria de Le covi a, dezvoltata in partea vestica a Muntilor Locva discordanta peste seria de Locva. Compusa din sisturi verzi provenite din roci sedimentare si magmatice acide si bazice. Cuprinde trei complexe: -complexulsisturilor tufogene-magmatogene bazice: sisturi sericito-cloritoase cu porfiroblaste de albit, roci apliticesi roci metabazice si metaacide -complexul sisturilor terigene, sisturi sericito-cuartitice, sericito-cloritoase, sisturi si cuartite grafitoase. - complexul sisturilor cu stilpnomelan provenite din metamorfismul unor roci bazice si acide efuzive si a unor roci sedimentare psefito-psamitice. In Muntii Dognecea, sisturile epimetamorfice au o larga raspandire din zona orasului Oravita pana la marginea Depresiunii Caransebes. Cuprinde o serie inferioara alcatuita din gnaise, micacee si una superioara formata din sisturi verzi si filite grafitoase. Ciclul orogenic hercinic Peneplenizarii orogenului cadomina urmeaz o noua faza de geosinclinal ce se instaleaza in unele zone ale domeniului getic. Astfel, in zona Poiana Ruscai s-au acumulat depozite cu grosimi de peste 10000 m, fiind depozite de natura sedimentara, de natura terigena si ceea ce este specific, de natura carbonatica, in care sunt intercalate roci tufogene ca urmare a unui magmatism bazic initial Aceste formatiuni au fost metamorfozate regional in conditii de epizona precum si temperatura scazuta, si au rezultat formatiunile cristaline epimetamorfice hercinice. Metamorfismul s-a dezvoltat in faciesul cuart-albit-biotit, care au generat o mare varietate de tipuri de roci din seria sisturilor verzi. Procesele de metamorfism si de magmatism sunt legate de orogeneza hercinica ce debuteaza in Paleozoicul inferior si se incheie in Paleozoicul superior. In Masivul Poiana Ruscai este ntlnit o succesiune petrografica cuprinsa in serii si complexe litostratigrafice care exprima diferite etape de dezvoltare a geosinclinalului. Specific r mn intercalatiile de roci carbonatice de tipul dolomitelor, dolomitelor calcaroase si calcare metamorfozate (marmura de Ruschita, de Luncani). Vrsta sisturilor epimetamorfice a fost stabilita pe baza continutului microfloristic, aceasta fiind cuprinsa in intervalul Devonian Carbonifer inferior. Magmatite hercinice Lotru.

Nu se cunosc produsele unui magmatism sinorogenic hercinic. Pe baza datarii radioactive, ciclului hercinic ii este atribuit corpul granitoidic de la Schevita din partea sudica a Muntilor Semenic. Succesiunea isturilor epimetamorfice hercinice SeriadeBatrna, cuprinde complexul sisturilor grafitoase cu intercalatii de roci verzi (tufogene). Seria de Gov jdia, cu doua complexe : -complexul sisturilor cuartitice sericito-cloritoase. -complexul sisturilor grafitoase. Aceste serii constituie partea inferioara a sisturilor epimetamorfice ce insumeaza o grosime de 2500 m si ocupa partea sudica a zonei epimetamorfice hercinice de la Teliuc spre N. Seria de Ghelar, reprezentata prin complexul sisturilor tufogene bazice. Mai cuprinde sisturi grafitoase, sisturi sericito-cloritoase, iar la partea superioara calcare si dolomite (calcarele de Ruschita). Legate de calcare sunt zacamintele de fier de la Teliuc, Ghelari, Vadu Dobrii. Seria de Pade , atinge grosimi de 7000 m si cuprinde trei complexe : -complexul sisturilor sericito-cloritoase si al dolomitelor (3000 m grosime). Cuprinde dolomitele de Hunedoara si Luncani. Alcatuieste in cea mai mare parte Muntii Poiana Rusca, formand relieful zonei de la Hunedoara spre V, si partea N a masivului. -complexul sisturilor sericito-cloritoase supradolomitice (1000 2500 m grosime). -complexul sisturilor cloritoase si metatufurilor cu grosime de 2000 m, provenit din roci terigene si tufuri acide. Mai cuprinde cuartite negre si calcare. INVELISUL MASIVELOR CRISTALINE n compara ie cu domeniul danubian, domeniul getic este afectat de orogeneza hercinica pana in faza sudeta de la limita Carbonifer inferior Carbonifer superior, dupa care trece in stadiul de peneplena supusa eroziunii. n Carboniferul superior si Permian inferior anumite sectoare au functionat ca arii de sedimentare in care s-a acumulat formatiunea cu carbuni ce alcatuieste invelisul prealpin al invelisului getic. n Mezozoic, structura orogenica hercinica reintra in faza de geosinclinal, ca urmare a debutului orogenezei alpine. n cadrul geosinclinalului deschis functionau zone de mare putin adanca si zone de mare adanca cu regim batial, adevarate fose in care s-au acumulat depozite cu caracter batial si unde procesul de sedimentare a fost continuu pe parcursul mai multor perioade. In general, formatiunile sedimentare din zonele mai ridicate au fost indepartate de eroziune, pastrandu-se numai formatiunile de fosa. Astfel se delimiteaza o astfel de zona de fosa : zona Resita Moldova Noua, ce reprezinta domeniul clasic al sedimentarului getic pe arii mai restranse : zona Dognecea zona Sopot zona Vnturari a zona Rusca Montana.

Forma iuni sedimentare mai apar pe marginile depresiunilor intramontane, ce au functuionat ca arii de acumulare in Neogen (depresiuni posttectonice). Zona Re ita Moldova Nou Situat n partea de E a Banatului, formand muntii calcarosi din aceasta zona cu altitudini sub 1150 m. Depozitele sedimentare prealpine apartin Carboniferului dispus discordant si transgresiv peste fundamentul

cristalin, debutand prin depozite grosiere, conglomerate si gresii micacee cu intercalatii de sisturi carbunoase, argile sistoase si strate de carbuni. Permianul, urmeaza in continuitate de sedimentare cu un orizont inferior de sisturi negre ardeziene si un orizont superior de depozite detritice : conglomerate, gresii rosii si vinete. Grosimea Carboniferului este de 1000 m, iar a Permianului de asemenea de 1000 m. In Permianul superior are loc exondarea zonei, sedimentarea reluandu-se in Triasic ca urmare a foramrii geosinclinalului alpin. Invelisul sedimentar alpin apartine Triasicului, Jurasicului si Cretacicului inferior, cu cateva discontinuitati de sedimentare. Triasicul debuteaza cu depozite psefitice de tipul conglomeratelor cuartitice dispuse transgresiv si discordant peste fundamentul prealpin, dupa care se trece la monocalcare (Triasic inferior). n Triasicul mediu se continua faciesul carbonatic de tipul calcarelor negre diaclazate si in continuare calcare albe. Aceste zone afloreaza pe marginea Va zonei Resita Moldova Noua, avand grosimi de 100 m in succesiune completa. Fosei de exondare si de eroziune din Triasicul superior urmeaza transgresiunea marii jurasice. Jurasicul.Astfel, Liasicul se dispune transgresiv si discordant peste depozitele triasice, la inceput intr-un facies psemito-psafitic de tip Gresten : conglomerate poligene cu intercalatii de carbuni (orizont productiv 250 m grosime, exploatat la Anina), dupa care urmeaza sisturi argiloase bituminoase cu intercalatii lenticulare de siderite (200 m grosime). In trecut din sisturi se distila petrol iar sideritele au fost exploatate ca minereu de fier. In Jurasicul mediu (Dogger), pe fondul unei subsidente accentuate se creaza conditiile unui facies carbonatic, depunandu-se o stiva groasa de cca 150 m de marnocalcare dupa care in Jurasicul superior se formeaza strat de 250 m grosime de calcare stratificate cu benzi sislicifiate de culoare inchisa. Jurasicul se incheie cu o stiva de calcare fine, stratificate, cu grosime de 150 200 m. In Cretacic apare o tendinta de a ansamblului regional marcat prin aparitia unor intercalatii marnoase in calcare si ulterior prin instalarea mediului recifal cu, cu formare de calcare fine sublitografice si marne sistoase. Sedimentarea continua cu marne, marno-calcare si calcare cu concretiuni silicioase, dupa care se formeaza calcare masive orogene, ce afloreaza pe suprafete intinse in partea axiala a zonei. Urmeaza o scurta perioada de exondare, dupa care la sfarsitul Cretacicului inferior (Albian), are loc o transgresiune cu depunere de depozite detritice : conglomerate, gresii glauconitice, gresii micacee si argile nisipoase. TECTONICA Structura tectonica a zonei Resita Moldova Noua este un rezultat al miscarilor orogenice din faza austrica, care s-a suprapus unei tectonici mai vechi. n ansamblu reprezinta un larg sinclinoriu reprezentat N S, cu cute sinclinale si anticlinale paralele cu alungirea generala a structurii. Se remarca o usoara deversare a depozitelor spre E. Pe langa structura plicativa este prezenta o tectonica rupturala cu falii ce afecteaza flancurile cutelor longitudinal, uneori formand cute solzi. De asemenea cutele sunt afectate de falii oblice si transversale, cu caracter de decrosare dand un ansamblu tectonic cu cute dispuse in culise. n celelalte zone de sedimentare (Dognecea, Vanturarita) se gasesc numai secvente din succesiunea exisatenta in zona Resita Moldova Noua. zona Vanturarita zona Dognecea Triasic Cretacic inferior terminal PNZA DE SEVERIN Este situata in Platoul Mehedinti, fiind o unitate structurala aparte in cadrul orogenului Carpatilor Meridionali, datorita similitudinilor litofaciesului cu cele din flisul intern al Carpatilor Orientali. Depozitele constituitive apartin Cretacicului inferior si au fost asemanator ca cele din flisul intern al Carpatilor Orientali, ca Strate de Sinaia, Comarnic, Azuga. Depozitele Panzei de Severin s-au acumulat intr-o fosa situata la limita estica a orogenului meridional, deschisa in urma miscarilor preaustrice, care au dus la ridicarea cordilierei centrale ce despartea domeniul danubian de Cretacic superior ; Cretacic superior. Jurasic mediu si superior, Cretacic inferior terminal

domeniul getic. In urma diastrofismului austric domeniul getic acopera tectonic fosa de Severin, iar ulterior in urma fazei laramice (Cretacic superior Paleocen), are loc o noua deplasare a domeniului getic, care a antrenat si depozitele fosei. Astfel, acestea au fost impinse spre E peste depozite mai tinere ale fosei. Astfel se poate vorbi de o panza si de un parautohton de Severin, formand a treia unitate structurala a Carpatilor Meridionali.

ZONA DE MOLAS
(DEPRESIUNEA GETICA) Forma iunea de molas , ocupa suprafete intinse n Carpatila interior si exterior, este localizata in zonele depresionare. Depozitele de molasa sunt predominant grossiere (nisip, pietris, gresii), dar si formatiuni fine (marne, argile, calcare) ; atat formatiunile fine cat si cele grossiere sunt depuse in succeiuni alternative, ritmice. Geneza este legata de aportul de materiale transportate de apele de sisroire de pe continent in mediul marin sau lacustru, depuse treptat in zona litorala si subacrotic. Depresiunea Getica Se situeaza la sud de orogenul Carpatilor Meridionali, de la Dunare pana la Valea Dambovitei. Este delimitata la sud de falia pericarpatica ce constituie un conatact tectonic cu Platforma Valaha. Reprezinta continuarea spre sud si vest a zonei de molasa a Carpatilor Orientali, si are o functionare diferita de aceasta datorita ridicarii tectonice dintre Valea Dambovitei si Valea Argesului existenta dupa faza de orogeneza laramica. Faza de orogeneza laramica de la sfarsitul Cretacicului si inceputul Paleogenului a determinat ridicarea structurii orogenului meridional, in timp ce zona de sud era marcata de subsidenta activa devenind o zona de sedimentare activa. In raport cu zona de molasa a Carpatilor Orientali care s-a deschis in urma miscarilor stirice (din Miocenul inferior), avanfosa meridionala se deschide mai de timpuriu (in Paleogenul inferior) in urma miscarilor laramice. Din punct de vedere morfologic se suprapune Podisului Getic si Subcarpatilor Sudici. In prezent structura avanfosei in care este structurata zona de molasa este mascata de depozitele Pliocenului si Cuaternarului. STRATIGRAFIA Fosa deschisa la sud de orogenul Carpatilor Orientali a fost umpluta cu sedimente din Paleogen si Cuaternar. Depresiunea Getica astfel creata, are unfundament cristalin mixt astfel : pe zona de N are un fundament carpatic pe zona de S, este fundamentul crisatlin al Platformei Valahe.

Grosimea depozitelor ce constituie umplutura avanfosei meridionale insumeaza cateva mii de metri. Paleogenul. In Paleogenul mediu (Eocen) are loc transgresiunea marina avand astfel loc depuneri detritice cu doua orizonturi conglomeratice : inferior si superior, separate de un orizont marnos. Elementele componentelor ale conglomeratelor au originea in criastalinul Carpatilor Meridionali si in formatiunile invelisului Mezozoic. a. in sens longitudinal se remarca variatii de facies : spre vest orizontul marnos lipseste spre est, orizontul superior al conglomeratelor este inlocuit prin depozite predominant marnoase.

La partea estica, in zona localitatii Albesti, dupa depunerea conglomeratelor se instaleaza un facies recifogen cu formare de calcare nisipoase urmate de calcare compacte. b. in sens transversal spre exteriorul depresiunii (catre vorland) unde functiona un mediu pelagic, depozitele eocene sunt de natura argiloasa cu grosimi de peste 2000 metri.

Oligocenul.Depozitele oligocene sunt de sedimentare, cu o mare varietate de facies . Ele marcheaza debutul unui mediu euxinic asemanator cu cel din zona orientala a Carpatilor. Rezulta un caracter bituminos al depozitelor oligocene. Dupa orizontul unor marne brune, bituminoase, urmeaza o sucesiune calcare negricioase, sisturi disodilice, marne nisipoase, gresii cu inceput de silicifiere. In aceasta sucesiune, local, in regiunea Vaii Oltului apar lentile de conglomerate, rezultat al eroziunii intense a zonei muntoase formate la nord. In zona estica Oligocenul apare sub forma unor fasii inguste urmand limita depozitelor eocene. Miocenul. i Depresiunea Getica resimte intens fazele de orogeneza neogene. Ca urmare a miscarilor laramice si stirice, ulterior, bazinul de sedimentare getic sufera o usoara ridicare, avand loc astfel instalarea unui regim lagunar care urmeaza o scurta perioada de exondare. Ulterior fazele de orogeneza care au determinat in zona catenei muntoase ridicarea intregului ansamblu, ridicarea compensata de o migrare catre exterior a zonei de avanfosa, marcata de o subsidenta activa ce a permis acumularea unor depozite cu grosimi de mii de metri. Dupa definitivarea structogenului carpatic si colmatarea Depresiunii Getice are loc trecerea la un mediu de sedimentare salmastru, iar ulterior, in Cuaternar, trecerea la conditii de sedimentare continentale de mediu de apa dulce. Agnitanianul.Dupa mediul euxinic instalat in Paleogen pe fondul unei regresiuni marine, mediul de sedimentare devine de tip lagunar depunand o cantitate de sedimente peste depozitele oligocene, gresii si marne, gipsuri, nisipuri. Apare ca o fasie (avand o grosime de aproximativ 100 metri) continua in zona anticlinalului Govora Slatioarele. Burdigalianul.Dupa o scurta faza de exondare, depozitele burdigaliene se dispun transgresiv si discordant, fiind constituite din conglomerate poligene, care in partea superioara trec la gresii si nisipuri. Conglomeratele au un ciment slab cu o coloratie rosietica. Apar la v DE Otasau, pana la raul Doamnei cu prelungire in depresiunea Lovistei. Spre sud depozitele burdigaliene se afunda sub depozitele mai noi. Helve ianul.Cu unele discontinuitati este cunoscut la suprafata in toata Depresiunea Getica. Urmeaza in continuitate de sedimentare pe Helvetian si uneori avanseaza transgresiv peste sisturile cristaline de la nord. In bazinul marii tortoniene din Depresiunea Getica au existat conditii de sedimentare de margine si conditii de sedimentare de larg (pelagic). In zona de larg, succesiunea Tortonianului este similara cu cea din sectorul moldo-valah, adica : orizont de marne si tufuri ; formatiunea salifera superioara ; sisturile cu radiolari de tipul disodidelor ; orizontul marnelor.

In zonele de margine depozitele sunt rezultatul unei sedimentari torentiale in conditii de transgresiune marina. Acest proces este intalnit de la Valea Oltului pana in V, cu urmatoarea structura litologica : -conglomerate si gresii ; -peste ele se dezvolta marne. In unele sectoare au caracter recifal. Cea mai larga dezvoltare o au depozitele tortoniene in extremitatea vestica a Deprsiunii Getice. Succesiunea : conglomerate, marnoargile, depozite predominant grezoase. Sarma ianul.Urmeaz urmeaza in continuitate de sedimentare insa in zonele de margine transgresiva peste sisturile cristaline.

Se caracerizeaza prin existenta a doua faciesuri : unul de larg si altul de margine. Cel de larg se intalneste in zona Vaii Oltului, prezinta o succesiune de : marne, marnoargile, nisipuri, greii calcaroase. Cel de margine apare pe zona de margine a depresiunii de la Valea Oltului pana in partea vestica.

Se remarca caracterul torential al depozitelor grossiere. Zona Depresiunii Getice in Sarmatian a functionat independent (din punct de vedre al conditiilor de sedimentare), in raport cu zona pericarpatica (orientala), de care era despartita prin horstul existent intre Valea Dambovitei si Valea Argesului. La sfarsitul Miocenului are loc o scurta perioada de exondare dupa care se instaleaza marea pliocena. Sedimentarea este relativ uniforma. TECTONICA Formarea Depresiunii Getice isi are originea in fenomenele de subsidenta compensatorii miscarilor de sedimentare a zonei cristaline a Carpatilor Meridionali in urma orogenezei laramice. In miscarile de subsidenta este antrenata si Platforma Valaha, rezulta astfel ca fundamentul Depresiunii Getice este mixt : carpatic in nord baikalian (de platforma) in sud, cu o tectonica rupturala.

La sfarsitul Paleogenului (datorita orogenezei savice) are loc o regresiune generala. Transgresiunea generala din Burdigalian face ca Depresiunea Getica sa functioneze ca arie de sedimentare, pana in Tortonianul superior cand are loc o scurta perioada de exondare, datorita orogenezei stirice. Urmeaza marea transgresiune din Sarmatian cand este acoperita si o parte din zona de platforma. Definitivarea Depresiunii Getice ca unitate structurala majora, are loc ca urmare a miscarilor moldavice cand se produce incalecarea depozitelor depresiunii peste depozitele noi ale Platformei Valahe. Acest contact tectonic detremina prelungirea liniei pericarpatice din sectorul moldo-valah. Aici isi fac aparitia cutele diapire. RESURSE MINERALE Prin structura sa, orogenul Carpatilor Meridionali prezinta conditii pentru formarea si acumularea substantelor minerale utile. Munereuri de fier, legate de sisturile cristaline, dar si de unele procese magmatice : Poiana Ruscai, Dognece Ocna de Fier. Sulfuri complexe, legate de sisturile cristaline epimetamorfice : Poiana Ruscai, Muntele Mic. Legate de magmatism la contactul cu calcarele : Dognecea, Oravita, Moldova Noua. De mangan, in Muntii Semenic. De aur, concentratii mici in Muntii Lotrului, Muntii Fagaras, Muntii Semenic. De nichel, pe versantul N al Muntior Fagaras. De crom. Combustibili minerali : carbuni : carboniferi : Resita, Moldova Noua. liasici : Resita, Moldova Noua. cretacici : Rusca Montana. Paleogeni : Bazinul Petrosani Plioceni : in intreaga Depresiune Getica. Hidrocarburi : Ofera conditii foramrii si acumularii petrolului in intreg arealul Depresiunii Getice Roci utile : grafit azbest Muntii Capatanii Muntii Lotrului, Almajului feldspat Semenic

marmura -

Ruschita

Muntii Poiana Ruscai Anina

sisturi bituminoase

Ape minerale : Baile Herculane, Olanesti, Calimanesti.

MUNTII APUSENI
GENERALIT I: Geosinclinalul alpin deschis prin regenerarea structurilor hercinice la vestul arealului carpatic, a functionat relativ independent. Prin evolutia sa a determinat aparitia unei structuri muntoase Geosinclinalul alpin al Muntilor Apuseni esre separat de Carpatii Orientali prin masivul median transilvan, iar la vest esra limitat de masivul median panonic. Evolutia geosinclinalului alpin apusean s-a produs intre cele doua blocuri mediene cu rol de placi tectonice. Geosinclinalul alpin apusean i prelunge te faza de extensie pana in Jurasicul superior, cand au loc depuneri de depozite de natura carbonatica (specifica N. Muntilor Apuseni). In Cretacic se declanseaza fortele de compresiune tectonica a geosinclinalului de catre cele doua masive mediene, avand loc formarea de depozite sinorogene in sudul Muntilor Apuseni. sub actiunea fortelor de impingere tectonica au rezultat importante deformari rupturale si plicative in lungul carora a rezultat si un magmatism in care a fost antrenat si materialul de origine crustala. Faza de compresiune atinge maximul (paroxismul) in Cretacicul mediu, cand datorita fazei austrice a rezultat declansarea unor ample fenomene de sariaj (in nordul Muntilor Apuseni) concomitent avand loc depunerea unor sedimente sinorogenice. Fazele de paroxism orogenic de la sfarsitul Cretacicului sublaramic si laramic au generat un magmatism subsecvent. Mi carile post laramice au generat fenomene rupturale ce au structurat depresiunile intramontane prezente. n Miocenul inferior, in urma diastrofismului stiric se manifesta intens un magmatism subsecvent tarziu. Prin evolu ia geosinclinalului alpin apusean, au rezultat doua structuri majore : Muntii Apuseni de N si Muntii Apuseni de S. n cazul Muntilor Apuseni de N se delimiteaza doua unitati structurale majore : autohtonul de Bihor si panza de Codru. n Muntii Apuseni de S, se separa : fundamentul cristalin regenerat si invelisul alpin. MUN II APUSENI DE NORD n grupa nordica a Apusenilor sunt cuprinse urmatoarele masive : Highis Gilau Muntele Mare ; Bihor ; Padurea Craiului ; Codru Moma ; Dorcea (in Muntii Zarandului) STRATIGRAFIA Structura masivelor cristaline este data de formatiuni vechi de natura cristalina si magmatogena unor cicluri tectono magmatice prealpine : precadomian ; cadomian ; hercinic. produse lae

Ciclul tectono-magmatic precadomian

Acum se formeaza sisturile cristaline mezometamorfice rezultate in urma unui metamorfism regional. Formatiunile initiale supuse procesului de metamorfism erau de natura : sedimentara si magmatica. Aceste sisturi formeaza relieful Muntilor Giulau Muntele Mare, in care s-au identificat mai multe serii. 1. Seria de Some , cu larga raspandire in autohtonul de Bihor, este constituit idn paragnaise cu biolit. 2. Seria de Baia de Arie , constituie asa numitul,,Pintean de Baia de Aries , din bazinul vaii cu acelasi nume. Aceasta este reprezentata de : calcare marmorene, amfibiolite, paragnaise cu biolit, sisturi cuartito-muscovite. Orogeneza precadomian pe lng fenomenele de metamorfism a generat si fenomene magmatice care au format corpuri intruzive in cadrul sisturilor cristaline mezometamorfice. Magmele, in general de natura acida, a generat roci din grupa granitului si granodioritului, fenomen specific Muntele Mare Baia de Aries. Ciclul tectono-magmatic cadomian Fundamentul precadomian este regenerat intr-un nou geosinclinal in Proterozoicul superior in care s-au acumulat foram iuni ce au fost metamorfozate de ciclul orogenic cadomian. Au rezultat formatiuni metamorfozate regional in conditii de epizona. Asa s-a constituit grupa cristalina epimetamorfica a carei dezvoltare completa se intalneste in Muntii Bihor. In geosinclinal s-au acumulat depozite terigene care au fost metamorfozate in faciesul isturilor verzi (jumatatea sudica a Muntilor Apuseni de Nord). In cadrul lor s-au separat mai multe serii, in urmatoarea succesiune : seria de Bistra ; seria de Biharia ; seria de Muncel.

Seria de Bistra, sisturi cu sericit si clorit, cu intercalatii la diferite nivele de amfibolite si porfiroide. Apartin zonei izvoarelor Somesului Cald, Valea Rachitele si Valea Draganului Seria de Biharia, sisturi cloritoase cu porfiroblaste de albit, se adauga si doua nivele de calcare si dolomite cristaline, grosimea seriei este de 1200 m, in Masivul Biharea din Muntii Gilau. Seria Muncel, cu dezvoltare tipica in varful Muncelu, la sud de Masivul Biharea. Este constituita din sisturi cristaline epimetamorfice rezultate din metamorfozarea in faciesul sisturilor verzi a unor formatiuni terigene si a unor lave si tufuri acide. Prezinta o mare varietate de sisturi. Grosimea seriei este de 100 m si succede seriei de Biharea Ciclul de orogenez cadomian a fost nso it de un magmatism descris si ca ,,Seria intruziunilor de Codru . Inrtuziunile de Codru sunt de natura unor granite si diorite cuartifere injectate in sisturile cristaline epimetamorfice din baza seriei de Biharea. Apar sub forma de filoane sau corpuri de dimensiuni mari in zona Ariesului de la Scarisoara, din est pana la Sagacea. Mai apare in partea de SV a Muntilor Codru Moma si in NV Muntilor Highis. Ciclul tectono-magmatic(orogenic) hercinic n Paleozoic fundamentul proterozoic consolidat este regenerat intr-un mare geosinclinal unde s-au acumulat depozite sedimentare si magmatogene bazice. Orogeneza hercinica determina metamorfozarea acestor depozite in faciesul sisturilor verzi, rezultand astfel grupa sisturilor cristaline ankimetamorfice, cu o larga dezvoltare in Muntii Bihor si Zarandului. n cadrul sisturilor ankimetamorfice s-au separat trei complexe : 1. complexul detritogen inferior 2. complexul ofiolitic 3. complexul detritogen superior metaconglometare, provenit prin metamorfozarea produselor unui magmatism initial bazic, rezultat prin metamorfozarea unui material fin pelitic.

INVELISUL SEDIMENTAR AL MASIVELOR CRISTALIN

Exondarii din Carboniferul superior, tot in cadrul ciclului hercinic, ii rezulta doua domenii de sedimentare cu evolutii diferite, iar depozitele formate nu au mai fost metamorfozate. In sud se delimiteaza domeniul de Codru, iar in nord cel de Bihor, ambele separate printr-un prag slab tectonic panza sau sisturile de Codru, ele constituind cele doua unitati majore ale sedimentarului Apusenilor de Nord. A. AUTOHTONUL DE BIHOR Situat la nord de linia tectonica dispusa pe o directie NV SE, incepand din zona Oradea, ajungand in SE, dupa care se schimba directia catre E (S. Muntii Gilau Muntele Mare). Resturi ale invelisului sedimentar apar in Muntii Padurea Craiului si Bihor. Permianul.Dupa exondarea din Carboniferul superior urmeaza o perioada submersa in care s-au depus discordant si transgresiv depozite detritice, depozite atribuite Permianului inferior. Astfel de depozite se intalnesc in Muntii Padurea Craiului si Muntii Bihor. Aceste depozite au caracter de molasa al orogenului hercinic si impreuna cu sisturile cristaline reprezinta fundamentul ce a fost regenerat in orogeneza alpina. Triasicul.In Permianul superior zona functioneaza ca zona emersa. In Triasic apar primele sedimente ce marcheaza debutul ciclului alpin. In continuare se instaleaza un regim propice formarii depozitelor carbonatice: dolomite in alternanta cu calcare, calcare organogene. Depozitele triasice apar in Muntii P durea Craiului si Muntii Bihor si in depresiunile intramontane. La sfarsitul Triasicului urmeaza o faza de exondare corespunzatoare fazei de orogeneza paleochimerica. Jurasicul.Se reia procesul de sedimentare, foramndu-se astfel depozite detritice, dupa acestea instalandu-se un mediu propice faciesului carbonatic. Pe baze paleontologice au fost separate toate etapele Jurasicului. Depozitele apartinand Jurasicului au dezvoltare in : centrul si nordul Muntilor Padurea Craiului, pe zone restranse in Muntii Bihor.

La sfarsitul Jurasicului are loc o scurta perioada de exondare, favorizand formarea depozitelor bauxitice pe paleorelieful creat de eroziune. Cretacicul.Faza de exondare se prelungeste si in Cretacic, astfel ca reluarea sedimentarii nu coincide cu inceputul acestuia. Sedimentarea debuteaza prin depozite lacustre dupa care se instaleaza mediul marin care se mentine pana la sfarsitul Cretacicului inferior. Acest mediu a fost favorabil dezvoltarii depozitelor carbonatice cce alterneaza cu depozite detritice, grosime acestora fiind de peste 1000 m. 1. PNZA DE CODRU

In urma diastrofismului cretacic, sudul Muntilor Apuseni de Nord este sariata peste autohtonul de Bihor de la nord, pana la formarea sistemului de panze de Codru. Pnza de Codru ocupa partea sudica a Muntilor Padurea Craiului, partea SV a Muntilor Bihor, partea S a Muntilor Gil u, Muntii Codru-Moma si Zarandului.. nvelisul sedimentar al panzei de Codru este constituit din depozite permiene care impreuna cu sisturile cristaline constituie fundamentul hercinic regenerat in orogeneza alpina. Depozitele permiene sunt posttectonice orogenezei hercinice, procesele de sedimentare reluandu-se in triasic si dureaza pana in Cretacicul inferior, rezultand invelisul alpin al Panzei de Codru. Pe domeniul panzei de Codru se individualizeaza trei zone in care sedimentarea a fost mai activa. Ele sunt separate prin praguri ceea ce au determinat o oarecare diferentiere litofaciala. Cele trei zone : 1. zona de Fini sau de Codru 3. zona Va c u in SV Muntilor Codru Moma cu extindere in zona depresiunilor : Zarand, Beius 2. zona T rc i a centrul Muntilor Codru Moma S. Muntilor Codru Moma, in care este inclus si platoul Vascau. Depozitele permiene inferioare insumeaza peste 2000 m grosime si apar in zona Finis si SV zona platoului Vascau. Tot in Permianse manifesta si un magmatism subsecvent. Orogenezei hercinice ii urmeaza in

Permianul superior pana la inceputul Triasicului o faza de exondare in care domeniul de Codru a fost supus peneplenizarii. Triasicul. Depozitele triasice se depun discordant peste depozitele mai vechi, in general debuteaza cu depozite psamito-psefitice dupa care se instaleaza un mediu favorabil formarii depozitelor carbonatice. Succeiunea completa se intalneste in zona Codru, si cu unele deosebiri in celelalte doua zone. Jurasicul.Are o dezvoltare incompleta intalnindu-se numai in Jurasicul inferior si mediu. Corespunde unei faze de regresiune marina, astfel incat functioneaz pana in Jurasicul superior ca zona exondata. Depozitele Jurasicului inferior, sunt alcatuite dein marne, sisturi argilo-marnoase dupa care urmeaza un facies carbonatic. In partea terminala a Jurasicului superior, care a urmat fazei de exondare, s-au creat conditiile formarii unui facies flisoid. INVELI UL POSTHERCINIC S-a vazut ca a avut loc definitivarea aranjamentului structural al zonei, rezultand astfel zona Muntilor Apuseni de Nord , zona ce devine relativ rigida si exondata. Procesul de sedimentare se reia din Cretacicul superior, depunandu-se transgresiv si discordant depozite cu caracter posttectonic. Acestea s-au depus in patru zone : 1. zona Rosia S Muntilor Padurea Craiului ; intre Valea Draganului si Valea Sacuiului, la Sde varful Vladeasa ; 3. zona de margine a depresiunii Bradului ; 4. grabenul Remeti in S Muntilor Padurea Craiului. Magmatitele laramice Datorit diastrofismului laramic de la sfarsitul Cretacicului anasmblul Apusenilor de Nord a exondat, fenomen insotit de un magmatism subsecvent tardiv, fenomen manifestat sb forma curgerilor de lva la care se asociaza corpuri intruzive. Constituie continuarea spre nord a laturii vestice a magmatitelor laramice din Carpatii Meridionali. Magmatitele laramice din Apuseni se intalnesc in : Masivul Vladeasa curgeri si corpuri intruzive ; dykuri Masivul Drocea Masivul Gilau. Tectonica Ini ial zona Muntilor Apuseni de Nord a functionat in cadrul unei arii geosinclinale mult mai largi, cu evolutie comuna in prebaikalian si baikalian. In urma acestor origeneze se formeaza sisturile cristaline mezo si epimetamorfice. Ulterior are loc o diferentiere a geosinclinalului in doua domenii diferentiere ce se accentueaza in orogeneza hercinica si apoi in orogeneza alpina, constituidu-se astfel domeniul de Nord (de Bihor) si Sudic (de Codru). n orogeneza hercinica se manifesta si un slab metamorfism regional, rezultand sisturile anchinolaramice. Totodata orogeneza hercinica a fost insotita de un magmatism bazic initial si un magmatism acid granitoid. Partea de N (domeniul de Bihor) in timpul orogenezei hercinice a evoluat ca zona mai stabila care in majoritatea timpului a fost exondata si supusa eroziunii. Doar in Permian devine zona submersa, unde se depun depozite posttectonice cu caracter de molasa. n Triasic cele doua domenii functioneaza ca arii de sedimentare. Diferentierea are loc in in urma fazei paleochimerice, cand domeniul de Bihor este exondat, in timp ce in domeniul de Codru sedimentarea continua pana in Triasic inclusiv.

2.

zona Vladeasa

Masivul Bihor, Trascau

Cel mai mare corp magmatic este in Muntii Vladeasa.

n continuare, diferentierea se accenueaza prin faptul ca domeniul de Bihor ramane exondat pana in Jurasicul superior, in timp ce in domeniul de Codru sedimentarea continua pe tot parcursul Jurasicului. n urma miscarilor chimerice, domeniul de Bihor cunoaste o scurta perioada de exondare dupa care procesele de sedimentare se reiau printr-un episod lacustru. In domeniul de Codru se depun depozite flisoide. Rolul cel mai important in definirea structurii Muntilor Apuseni de Nord l-au avut miscarile mezocretacice austrica si subhercinica, avand astfel loc sarierea domeniului de Codru peste domeniul de Bihor, rezultand cele doua unitati tectonice majore. Incalecarea se produce dupa linia de minima rezistenta creata inca din orogeneza hercinica pe directia SE NV. Amplitudinea maxima a sariajului este de 30 km. In afara de sariaj, miscarile mezocretacice au determinat o tectonica proprie fiecarei unitati structurale majore. n cadrul domeniului de Codru se individualizeaza un sistem de panze. Miscarile ulterioare celor mezocretacice (eventual si celor subhercinice), au afectat in mai mica masura Muntii Apuseni de Nord. Efectu major a fost cel ruptural ducand la formarea in Neogen a unor bazine de acumulare.

MUNTII APUSENI DE SUD


LIMITE : Valea Muresului la sud Unitatea de Codru spre NV, de care se delimiteaza printr-o linie foarte sinuoasa mascata de depozite posttectonice care de altfel mascheza contactul propriu-zis. Aceasta zona s-a dezvoltat ca arie geosinclinala in ciclul alpin in raport cu partea nordica avan o evolutie geologeca sensibil deosebita . Ca urmare a evolutiei deosebite se individualizeaza ca unitate geologico-structurala distincta cunoscuta sub numele de geosinclinalul Muresului. Geosinclinalul Mure ului s-a format prin regenerarea fundamentului cristalin asemanator fundamentului Muntilor Apuseni de Nord. Regenerarea zonei ca arie a geosinclinalului functiona in Jurasicul mediu, cand se formase anterior. Aici s-a manifestat un intens magmatism bazic initial ce constituie o trasatura caracteristica in raport cu Muntii Apuseni de Nord. ncepand cu Cretacicul, geosinclinalul Muresului a fos afectat de intense miscari de cutare ducnd la formarea de depozite. Dupa aceasta faza se dezvolta un magmatism subsecvent timpuriu (laramic), iar apoi un vulcanism tarziu (vulcanismul neogen). Zona etse cunoscuta din timpuri stravechi dtaorita zacamintelor de aur, care intr-o anumita perioada erau cele mai mari din lume. Cercetarile sistematice din zona au dus la descifrarea strauctrii geologice, iar hartile intocmite constituie baza stiintifica a activitatii productive. STRATIGRAFIA Structura generala a Muntilor Apuseni de Sud consta in fundamentul cristalin peste care se depun formatiuni sedimentare la care se adauga produse magmatogene. Magmatismul s-a manifestat in trei regiuni diferite. De asemenea se constata trei etape de magmatism, si anume : magmatismul initial ofiolitic magmatismul subsecvent timpuriu (laramic) magmatismul subsecvent tarziu (vulcanismul neogen).

MASIVELE CRISTALINE
Sisturile cristaline ale fundamentului cristalin s-au format in doua cicluri tectono magmatice : precadomian hercinic.

Ciclului precadomian ii apartin sisturile cristaline mezometamorfice ce apar sub forma unor insule de sub invelisul sedimentare in Muntii Trascaului. O prima zona de acets tip se afla la nord pe Valea Ariesului, iar cea de-a doua in zona de receptie a bazinului Geoagiu. Sisturile cristaline mezometamorfice sunt asemanatoare celor din seria de Aries din Apusenii de Nord, reprezentand de altfel prelungirea spre sud a pintenului cu acelasi nume. Ciclului hercinic ii apartin sisturile cristaline epimetamorfice aflate in sudul Muntior Trascau pe Valea Muresului. Epimetamorfitele sunt de natura unor sisturi sericito-clavitoase cu intercalatii de sisturi grafitoase si lentile de calcare si dolomite crisatline. Rocile carbonatice au o dezvoltare masiva in nord si se destrama spre vest sub forma unor intercalatii in masa rocilor terigene. Reprezinta prelungirea spre nord a sisturilor crisatline de zona Poiana Rusca. Vrsta este Paleozoica. Modul de zacamant al rocilor carbonatice indica faptul ca acestea au constituit corpul unui recif. INVELI UL SEDIMENTAR AL MASIVELOR CRISATLNE Cu exceptia a doua petice de conglomerate cuartoase, apreciate ca fiind permiene, formatiunile sedimentare din geosinclinalul Muresului apartin Mezozoicului. Acestea s-au depus in zonele de margine ale eruptivului ofiolitic. Astfe l apar mai multe zone de sedimentare (unele cu caracter de fose) care au evoluat independent in anumite perioade de timp, de unde si faciesurile depozitelor de acceasi varsta foarte diferite. n cuprinsul Muntilor Apuseni de Sud se delimiteaza patru zone de sedimentare : zona Deva zona Trascau Valea Muresului, in partea estica ; Abrud, in partea nordica ; zona Bucium

Zau, in partea sudica a geosinclinalului Muresului ; zona Drocea, in partea vestica.

Sedimentarea a debutat anterior Oxfordianului. Depozite ,,in loc sunt depuse incepand cu Oxfordianul, dupa care sedimentarea continua cu intermitenta pana in Cretacicul superior. Jurasicul superior.Se carcaterizeaza printr-o relativa uniforamitate litofaciala si printr-o intensa activitate ofiolitica. Depozitele Jurasicului superior s-au dezvoltat in facies carbonatic. La partea superioara faciesul devine marnos si marno-calcaros in zonele de larg si recifal in zonele de margine. Concomitent au loc diferentieri importante in ceea ce priveste sedimentarea in fosele amintite. Calcarele recifale au o larga dezvoltare in zona Trascau si Remetea, Drocea, Bucium Abrud. Cretacicul inferior.Odata cu debutul acestei perioade se intensifica tendintele de instabilitate ale zonei ce culmineaza la sfarsitul Cretacicului inferior prin diastrofismul austric, cand zona este exondata. Acetse miscari au determinat mari diferentieri ale sedimentarii in cele patru fose ale Muntilor Apuseni, corelarea sedimentelor rezultate nefiind posibila decat pe baza continutului faunistic. Se continua sedimentarea stratelor in zonele de larg (zona Trascau Valea Muresului) in timp ce in zonele de margine se dezvolta faciesul recifal. In celelalte zone, datorita magmatismului bazic apar diferentieri evidente intre straturi. Aceste diferentieri rezulta din conditiile favorabile depunerii depozitelor pelitice sau carbonatice (mediu pelagic) ; din conditiile depunerii depozitelor grosiere (de margine) ce altereaza cu produse ale vulcanismului ofiolitic. In perioada urmatoare miscarile de instabilitate se accentueaza, diferentierile de facies devenind pregnante, capatand deseori trasaturi de formatiuni de flis. Diferentierile sunt accentuate si de faptul ca anumite zone au functionat ca zone exondate, exondarea producandu-se in etape diferite. La sfarsitul Albianului (Cretacicul inferior), zona este exondata ca urmare a fazei de orogeneza austrica. Cretacicul superior.Dupa faza de exondare, domeniul marin revine, continuandu-se faza de depunere de depozite de tip flis, cu frecvente variatii laterale de facies. A avut o dezvoltare pe mii de metri grosime.

INVELI UL POSTTECTONIC Mi carile de deformare plicativa se atenueaza treptat observandu-se si efectele fazei de cutare subhercinica. Odata cu Devonianul superior se depun depozite nedeformate plicativ marcand un nou ciclu de sedimentare ce se incheie probabil in Paleocen. Au o larga dezvoltare si in Muntii Apuseni de Sud (Bucium Abrud) si o dezvoltare restransa in zona Drocea si Deva Zum. Caracteristica dominanta este faciesul detritic. MAGMATITELE OFIOLITICE S-a manifestat in stadiul de geosinclinal in lungul unor fracturi profunde. Prin manifestare, amploare, evolutie, este cel mai reprezentativ magmatism initial alpin din aria carpatica. Ocup o pozitie axiala a zonei Muntilor Apuseni de Sud, extinzandu-se pe o lungime de 190 km, si o latime de 40 km. Magmatismul ofiolitic initial s-a desfasurat in trei etape : 1. etapa pana in Jurasicul mediu inclusiv, are caracterul unui magmatism plutonic, s-a mainfestat in zona axiala a geosinclinalului Muresului. Se prezinta sub forma unor corpuri de roci bazice, scurgeri de lava, intruziuni de magma consolidata dykuri. Aceste forme de zacamant se intalnesc in zona localitatilor Rosia Noua, Almas, Ciungeni Cazanesti. 2. etapa Jurasicului superior, magmatismul initial are un caracter exclusiv vulcanic. Produsele vulcanice sunt produsele unor aparate vulcanice uneori cu extensiuni de lava de tip central. Se pot recunoaste si astazi resturi ale aparatului vulcanic in zona de N (Muntii Drocea), in zona de S (Muntii Trascau). 3. etapa Neocomian Aptian, magmatismul initial a avut loc prin scurgeri de lave inchise in depozitele sedimentare cretacice inferioare. Magmatismul initial a fost insotit de fenomenul de contact termic, hidrotermal si de metalogeneza, rezulta mineralizatii ca urmare a diferentierii lichidelor magmatice si a activitatii hidrotermale. Ceea ce rezulta sunt mineralizatii vulcano-sedimentare. lichid-magmatica : Cazanesti Ciungani, Almas Saliste hidrotermale : Corbesti

vulcano-sedimentara : NV Muntilor Drocea.

MAGMATISMUL LARAMIC
Trecerea de la Cretacic la Neogen este marcata de faza de orogeneza laramica, care ca si in Carpatii Meridionali este insotita de un magmatism subsecvent timpuriu, in lungul unor fracturi majore situate in partea vestica si estica a Muntilor Dorcea si in NV Muntilor Trascau. Magmatitele laramice se prezinta sub forma unor intruziuni de roci acide : granite, granodiorite, diorite cuartifere. Astfel de corpuri intuzive se gasesc in zonele : Savarsin, Cazanesti, Magura Vetei (Drocea). In Muntii Trascaului corpurile intruzive se intalnesc in zona : Golda, Ighiu. Corpurile magmatice laramice au generat fenomene de metamorfism de contact si hidrotermale. VULCANISMUL NEOGEN Dupa faza de orogeneza laramica, ansamblul Muntilor Apuseni devine regiune exondata, relativ stabila care nu a mai suferit fenomene de cutare. Fazele de orogeneza din Neogen au avut ca efect formarea unui sistem de fracturi care au permis subsidenta intensiva a unor sectoare care au functionat in continuare ca arii de sedimentare. Astfel au luat nastere depresiunile intramontane ale Muntilor Apuseni si anume : Depresiunea Brad-Sacaramb, Depresiunea Zlatna Almas, Depresiunea Rosia Montana.

Mai tarziu, in Tortonian se deschid mai multe aliniamente oblice fata de directia geosinclinalului Muresului in lungul carora a avut loc o intensa activitate vulcanica. Acest ciclu de magmatism se incadreaza magmatismului subsecvent tarziu, magmele deversate fiind de tip intermediar si acid, formandu-se roci cu structura porfica. In urma acestui ciclu magmatic se formeaza mai multe structuri vulcanogene si anume : structuri inradacinate, curgeri de lave, formatiuni vulcano-sedimentare. Gurahont

Principalele aliniamente de vulcanism sunt dispuse astfel : aliniamentul suprapus Depresiunii Brad aliniamentul nordic dintre Bucium Sacaramb aliniamentul suprapus Depresiunii Zlatna Almas

Rosia Montana pana la Baia de Aries

aliniamentul sudic paralel cu Valea Muresului intre Deva si Capalnas. Magmatismul subsecvent s-a produs in trei etape : ETAPA 1 Tortonianul inferior Tortonianul superior

Corespunde unei miscari de subsidenta intensa insotita de transgresiunea tortoniana. In aceasta etapa vulcanismul a fost de tip exploziv, lavele deversate avand caracter predominant acid. ETAPA 2 Tortonianul superior Pliocenul inferior Reprezinta cea mai importanta manifestare a magmatismului subsecvent atat prin intensitate si volumul produselor vulcanice, cat si prin fenomenele de metalogeneza. S-a manifestat in toate zonele amintite si chiar a depasit limitele acestora. In cadrul acestei etape exista trei faze : faza acida, de unde rzulta dacite faza intermediara, de unde rezulta andezite faza acida, de unde rezulta dacite. Cuaternarul inferior

ETAPA 3 A doua jumatate a Pliocenului

Se caracterizeaza printr-o activitate vulcanica mai slaba manifestandu-se mai ales in zonele marginale ale geosinclinalului, afectand formatiunile fundamentului cristalin. Produsele acestei etape sunt intr-o prima faza de tip intermediar (andezite), iar intr-o a doua faza de tip bazic (bazalte). In aceasta etapa s-au format bazaltele de la Detunatele (rezervatie geologica), de la Magura Sarbi. In Cuaternar activitatea vulcanica inceteaza si odata cu aceasta s-a definitivat structura actuala a Muntilor Apuseni. TECTONICA Formarea geosinclinalului Muresului s-a produs mult mai devreme de Jurasicul mediu, cand sunt puse in loc primele formatiuni sedimentare. Deschiderea geosinclinalului prin regenerarea unui fundament prealpin si deschiderea unor fracturi majore in zona de rift a generat un magmatism initial de natura ofiolitica. In aceasta etapa se pare ca nu exista aport de material terigen, fiind in schimb aport de material magmatic. Primele mi cari tectonice cu efect plicativ sunt cele neochimerice, care au avut ca efect si ridicarea partii centrale a geosinclinalului Muresului cu formarea mai multor fose de sedimentare. Aici s-a produs o sedimentare de tip pelagic, iar in zonele de margine de tip recifal. Mi carile ulterioare preaustrice accentueaza diferentierea depozitelor de sedimentare in fosele amintite. Miscarile de orogeneza culmineaza cu faza austrica cu intense deformari plicative, a caror directie este diferita de la o zona la alta : zona de S Deva Zam E-V

zona Abrud

zona Trascau N-S

Bucium, cute in evantai cu deschidere spre N.

Miscarile ulterioare au avut mai ales un caracter ruptural : in urma fazei de orogeneza laramica se deschide un ansamblu de fracturi majore care au dus la scufundarea unor compartimente, rezultand depresiunile intramontane posttectonice in care procesele de sedimentare au continuat pana in Cuaternar. Concomitent se manifesta magmatismul laramic, magmatism subsecvent timpuriu. Miscarile orogenice neogene definitiveaza ansamblul structural al Muntior Apuseni, cu manifestarea unui magmatism subsecvent tarziu in lungul acelorasi fracturi majore care au format zonele de acumulare posttectonica (depresiuni intramontane).

DEPRESIUNI INTRAMONTANE
1.ZONA CARPATILOR ORIENTALI Dupa realizarea structurii tectonice si ridicarea ansamblului muntos al Carpatilor Orientali, unele sectoare au devenit intens subsidente in care sedimentarea a continuat pana in Cuaternar. Evolutia unor astfel de sectoare a inceput inca din Miocenul inferior (Neozoic), iar altele de la sfarsitul Pliocenului. aU caracter posttectonic, iar depozitele acumulate au caracter de molasa cu conditii de formarea carbunilor. In depresiunile situate in apropierea zoinei vulcanice neogene s-au acumulat si depozite piroclastice, rezultate din eruptii si din actiunea de tip a apelor curgatoare Geneza : Depresiunile acestea sunt tectonice (miscarile desubsidenta s-au manifestat in lungul unor mari fracturi (grabene)). Unele depresiuni au luat nastere prin bararea unor cursuri de apa cu materiale piroclastice. Ex. Borsec, Gheorghieni, Ciucului. Dar majoritatea depresiunilor sunt anterioare activitatii vulcanice, ceea ce determina caracterul lor tectonic. In cadrul sistemului orogenic al Carpatilor Orientali se delimiteaza urmatoarele depresiuni intramontane : Comanesti, Barsei, Borsec Bilbor, Gheorgheni, Ciucului, Jolotea. Depresiunea Borsec Bilbor S-a dezvoltat in bazinul hidrografic al Bistricioarei, in Muntii Tulghes. Este alcatuita din cinci microdepresiuni. Cea mai larga dezvoltare o are Depresiunea Borsec, cu o lungime de 9 km. Umplutura depresiunii este alcatuita din nisipuri si pietrisuri, urmate de nisipuri cu intercalatii de carbune cu grosimi de 300 m. Sunt atribuite Romanianului (sfarsitul Pliocenului), pana in Cuaternar. Depresiunea Jolotea Este situata la VE de Ditr u, fiind de asemenea amplasata pe sistuuri crisatline. Depozitele ce constituie umplutura depresiunii sunt alcatuite din pietrisuri, nisipuri si argile cu carbuni, atribuite Romanianului Cuaternarului. Depresiunea Gheorgheni Este situata intre Muntii Harghita, Gurghiu si Calimani la V si N si zona cristalino-mezozoica la E. Este traversata de raul Mures. Depresiunea a fost colmatata cu produse vulcanice : tufuri, aglomerate andezitice, lave andezitice, si produse terigene venite din partea estica. Au grosimi de cateva zeci de metri, pana la 1000 m, in centrul depresiunii. Depresiunea se formeaza incepand din Pliocenul superior (Romanian). Depresiunea Ciucului

Este limitata la V de structurile vulcanice ale Muntilor Harghita Ghurghiu si la E de zona cristalino-mezozoica si flisul cretacic. Depresiunea este fragmentata in doua praguri transversalela Jigodin si la Racu, acestea impartind depresiunea in trei bazine : inferior, mediu si superior, si etse strabatuta de cursul superior al raului Olt. Depresiunea incepe sa se formeze din Pliocenul superior, depozitele de umplutura fiind de origine precambriana si terigena cu intercalatii de lignit. Insumeaza grosimi de 300 m in bazinul Ciucului, peste 800 m in bazinul Ciucului mediu si inferior. Depresiunea Comanesti Delimitare bazinul Vaii Trotusului la NV de localiatea Targu-Ocna la N este limitat de Moinesti la S parul Dofteana.

Geneza : afundarea unei parti a flisuli extern in Sarmatianului superior. Stratigrafia : la S este fundamentul depresiunii ce apartine unitatilor : Trascau si Vrancea , al flisului extern. Apoi s-au acumulat depozite ce apartin Sarmatianului si Meitianului, constituite in special din pietrisuri, nisipuri, argile si strate de carbuni. Sarmatianul.Reprezentat numai prin partea sa superioara, este alcatuit din doua orizonturi : orizontul inferior constituit din conglomerate cu grosimi de 50 250 m si gresii in centrul depresiunii orizontul superior alcatuit din nisipuri, argile, carbuni, grosimea este de 300 m.

Meo ianul.In continuitate de sedimentare cu Sarmatianul. Este reprezentat printr-un complex de strate : gresii, argile negre, care insumeaza grosimi de pana la 300 m. Depozitele Depresiunii Comanesti formeaza umplutura unor sinclinale denumite si cuvete, a caror succesiune de la V catre E este urmatoarea : L loaia Darmanesti Larga.

Tectonica, prin afundarea unei parti a flisului extern in lungul unor fracturi. In zona Comanesti s-a realizat in Miocen corespondenta bazinului dacic de la est cu bazinul Transilvaniei la V. Depozitele sunt slab cutate, descriind structuri paralele ca structurile Carpatilor Orientali. Cutele sinclinale sunt separate de zone ridicate in care apare fundamentul flisului exterior la zi. Depresiunea Barsei Suprafata este intinsa. S-a format la interiorul zonei de curbura a Carpatilor Orientali. Orientarea generala este E V. In cadrul ei se delimiteaza trei ramificatii: 1. ramura vestica, intre Muntii Persani si Baraolt, alcatuieste microdepresiunea Capeni 2. microdepresiunea Sf. Gheorghe, intre Muntii Baraolt si Bodoc. 3. Depresiunea Bretcu, intre Muntii Bodoc si Oituz. Are un aspect morfologic tabular, de aceea se mai numeste si Tara Barsei. Deschiderea ei s-a produs in Pliocenul superior. Baraolt.

Stratigrafia, este constituita in general dintr-o suita de depozite reprezentate prin marne, nisipuri, pietrisuri, piroclastite andezitice si strate de carbuni ce apartin Romanianului si Cuaternarului. Straturile sunt dispuse orizontal.

ZONA CARPATILOR MERIDIONALI


Dupa cutarea sariajului getic din faza laramica, zona cristalino-mezozoica a Carpatilor Meridionali a sevenit o arie relativ stabila. Miscarile orogenice din Mezozoic (austrica si laramica), au determinat scufundarea unor sectoare in care a continuat procesul de sedimentare, depozitele acumulate au caracter de molasa. Astfel s-au format depresiunile: Lovistea (Brezoi Titesti), Petrosani, Hateg, Streiu, Caransebes Bozovici Nera, Culuarul Balta Baia de Arama. Depresiunea Lovi tei Este limitata: la N de Muntii Fagaras, la S de cumlmile: Cozia, Ghitu, Fruntile. Are o orientare E-V Se intinde intre Valea Oltului si raul Doamnei, iar mai departe spre est comunica cu Depresiunea Getica. S-a format prin scufundarea tectonica a cristalinului Fagarasului (ce separa depozitele depresiunii de culmea Fruntile, Ghitu Cozia) cu invelisul sau sedimentar mezozoic. Cu anumite discontinuitati, in depresiune s-au acumulat depozite eocene, oligocene si miocene inferioare. Paleogen. Eocen, alcatuit din conglomerate, gresii si marne. Oligocenul, alcatuit din gresii, sisturi bituminoase. Sunt dispuse discordant peste depozitele eocene. Miocenul Alcatuit din depozite lagunare peste care se dispun conglomerate ce trec lateral la gresii, gipsuri. Au caracter transgresiv si se dezvolta in centrul depresiunii. Depresiunea Petro ani Situat ntre Mun ii Retezat si Sebes la N, Muntii Valcan si Parng la S. Lungimea maxima este de 45 km, latimea de 9 km. Este strabatuta de Jiul de Vest, si traversata de Jiul de E. Cele doua ramuri se intalnesc la S de Livezeni. S-a format probabil n Eocen prin scufundarea tectonica. Depozitele de umplutura apartin Paleogenului, Neogenului si Cuaternarului. In cadrul acestora s-au separat mai multe complexe litologice: a. complexul conglomeratelor rosii inferioare, 1200 pana la 600 m grosime, sunt atribuite Eocenului si Oligocenului. b. complexul marno-argilos productiv (300 600 m grosime), include pana la 25 strate de carbuni, sunt atribuite Oligocenului Acvitanianul inferior. complexul conglomeratelor superioare , (1200 1500 m grosime), sunt atribuite Burdigalianului. Sunt alcatuite din prundisuri si pietrisuri torentiale (400 800 m grosime), pliocene. Structural, depozitele Depresiunii Petrosani alcatuiesc un sinclinal cutat si faliat. Depresiunea este marginita la N si S de doua fracturi majore. Mehadia,

Depresiunea Ha eg
Limite : intre Muntii Retezat la S, Muntii Sebes (Sureanu) la E, Muntii Poiana Ruscai la V. Comunica cu Depresiunea Caransebes Mehadia. A functionat ca un golf al Bazinului Transilvaniei. Contine depozite apartinand : Paleogenului, depozite continentale de natura conglomeratelor si gresiilor, cu intercalatii de argile violacee.

Sfarsitul Miocenului (Neogen) Badenian, transgresiv, conglomerate, gresii, marne, intercalatii de gipsuri, calcare. Sarma ianul, in continuitate de sedimentare, specific faciesului panonic, cu argile si nisipuri. Cuaternarul, prundisuri, nisipuri, argile. Depresiunea Streiului Situata la N de Depresiunea Hategului, este curpinsa intre Muntii Poiana Rusca, Sebes si Valea Muresului. Face parte din sistemul depresionar Petrosani Hateg Streiu, ce a functionat ca un golf al bazinului Transilvaniei. Contine depozite apartinand Tortonian- Sarmatianului. Depresiunea Caransebes Mehadia Este cuprinsa intre Muntii Poiana Rusca, Tarcu si Godeanu la E si Muntii Semenic la V. are o orientare N S. Se intind in lungul cursului superior al Vaii Mehadia. Spre est comunica cu Depresiunea Hateg. Contine depozite tortoniene, sarmatiene si pliocene inferioare. Badenianul, depozite foarte variate : grezo-conglomerate, marne, nisipuri cu carbuni. Sarmatian, asemanator depozitului Depresiunii Hategului. Pliocenul inferior, nisipuri, pietrisuri si lentile de argile fosilifere. Depresiunea Bozovici Este situata in partea mediana a Muntilor Semenic. A luat nastere prin scufundarea sisturilor cristaline. Spre SE este limitata de cristalinul Muntilor Almaj. Are o lungime de 40 km, si o latime de 15 km. Comunica printr-un culuar ingust cu Depresiunea Caransebes Mehadia. Umplutura molasica are grosimi de 500 600 m in care predomina materialul grossier : gresii, conglomerate, pietrisuri, marne, argile cu intercalatii de carbuni si tufuri. Depresiunea este slab argumentata paleontologic. Aceasta s-a facut mai mult pe baza corelarilor cu Depresiunea Caransebes. Depresiunea Sichevi a si Culuarul Dunarii Este situata in partea sudica a Muntilor Semenic intre localitatile Lichevita si Liubovca. Are o orientare NV SE, lungimea este de 14 km, latimea de 9 km. Spre N a comunicat cu Depresiunea Bozovici. Depozitele sunt de origine continental lacustra : conglomerate, pietrisuri urmate deun complex psamitic cu intercalatii de tufuri si carbuni. Sunt atribuite Tortonianului, Sarmatianului (culoarul Dunarii Moldova Noua Dubova). Depresiunea Bahna A luat na tere prin scufundarea tectonica a cristalinului danubian si a panzei getice. Este situata in zona Orsova Bahna, are o lungime de 15 km si o latime de 4 km. Este un depozit de umplutura, de natura molasica, psefto-psamitice in care se intalnesc strate de varsta Tortoniana si Sarmatiana. Culoarul Balta Baia de Arama Este situat in platoul Mehedinti intre localitatile Balta si Baia de Arama, face legatura intre Depresiunea Bahna si Depresiunea Pericarpatica. Depozite de varsta Tortonian Sarmatian, asemanatoare cu cele din Depresiunea Bahna. ZONA MUN ILOR APUSENI Dupa definitivarea structurii ansamblului Muntilor Apuseni, in urma diastrofismului laramic, in Mezozoic, in anumite sectoare, in lungul unor fracturi majore s-a produs scufundarea unor arii restranse care au functionat in continuare ca bazine de sedimentare. In acest fel au aparut depresiunile : Brad Sacaramb, Zlatna Almas, Rosia Montana. Depresiunea Brad Sacaramb Are aspectul unui culuar in lungul vaii Crisului Alb, care leaga Depresiunea Beiusului cu Culuarul Muresului. Depozite necutate ce apartin Tortonian Sarmatianului. Badenianul, pietrisuri peste care sunt depuse argile cu carbuni.

Sarma ianul, depozite cu faciesuri diferite. Zona sudica prezinta depozite cu piroclaste urmate de marne ; zona Tebea Brad, marne si argile uneori bituminoase. Depresiunea Zlatna Alma Situata in cursul mijlociu al Ampoiului, contine depozite apartinand Tortonianului la care se adauga produse ale vulcanismului neogen. In general sunt depozite grossiere pe fundament cretacic. Depresiunea Ro ia Montan Situata in partea de N a Muntilor Apuseni de S, in bazinul Vaii Lupsa. Contine depozite de varsta Tortonian Sarmatiene pe fundament cretacic. Badenianul, conglomerate in alternanta cu gresii tufacee, marne, argile si marno-calcare. Sarma ianul, marne argiloase. DEPRESIUNI INTERNE DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI Aceasta este alcatuita din : Iulia depresiuni submontane, in V si S formate prin eroziune si acumulari piemontane : Depresiunea Alba Turda, Depresiunea Fagaras, Depresiunea Sibiu ; in partea E, doua randuri de depresiuni intracolinare ; Podisul Transilvaniei, alcatuit din strate sedimentare orizontale, boltite in domuri : Podisul Tranavelor, Campia Transilvaniei, Podisul Someselor. Evolu ie : A luat nastere prin afundarea tectonica in lungul unor fracturi profunde puse in evidenta prin foraje, datorita eforturilor de cutare ale Carpatilor. A inceput sa functioneze ca bazin de sedimentare spre sfarsitul Cretacicului, inceputul Paleogenului si se continua cu Miocenul, pana in Pliocen. Fundament : Constituit din sisturi crisatline si formatiuni paleozoice si mezozoice cu facies diferit fata de sisturile carpatice inconjuratoare. In acets interval de timp a functionat ca arie rigida, ca masiv median, nefiind afectat de cut rile alpine mezozoice : orogenezele laramica, austrica, kimerica. Sisturile crisatline, sunt cunoscute din foraje la adancimi diferite de 1900 3200 m in zona centrala, la N de Mures. 2000 m in zona de margine ; de

De aici rezulta ca in zona de E si SE, sisturile cristaline s-ar plasa la adancimi de 8000 m. Sunt doua tipuri : sisturi crisatline epimetamorfice si sisturi crisatline mezometamorfice. Fundamentul apare ,,la zi in masivele Preluca, Dumbrava, ic u, Meze si este constituit din sisturi mezometamorfice asemanatoare sisturilor cristaline de Somes din Muntii Apuseni de N. Invelisul sedimentar Permian sfarsitul Paleozoicului, depozite de tip continental, conglomerate cu elemente de sisturi cristaline de culoare rosiatica Mezozoic Triasicul, faciesuri diferite :calcare albe, marne si argile rosii, diabaze si gabbrouri, in Muntii Persani (zona de margine) ; conglomerate rosietice, marnocalcare, in zona centrala, agnita si partea sudica. Jurasicul, calcare galbui compacte, asemanatoare celor din Muntii Trascaului Cretacicul inferior, calcare sub care se afla marne negricioase si srgile rosietice cu intercalatii de gresii si microconglomerate.

Cretacicul superior, in N V depresiunii, in bazinul inferior al Tarnavelor si in partea sudica (la NV de Sibiu), facies detritic. Forma iunile depresiunii La urma diastrofismului laramic, masivul median transilvan a fost supus unor miscari epirogenetice (de coborare sau ridicare fara a deranja structura stratelor) inegale de la o zona la alta, formandu-se depozitele paleogene cu raspandire discontinua. A doua etapa de evolutie debuteaza in Badenian, cand subsidenta (coborarea treptata datorata greutatii sedimentelor) devine accentuata si generalizata astfel incat intreg teritoriul transilvan devine zona submersa. Colmatarea bazinului creat se diferentiaza in Pliocen (la inceputul Cuaternarului intreaga zona devine uscat). In cadrul deppresiunii se intalnesc depozite discontinue paleogene si depozite continuie aparute in Miocen, Pliocen. De retinut formatiunea de sare de la nivelul Badenianuluii cu caracter diapir pe marginea Depresiunii Ocna Mure , Ocna Sibiului, Praid si Sovata. DEPRESIUNEA PANONIC Limita estica etse data de fractura profunda pus ain evidenta geografic in fata Muntilor Apuseni, insotita de corpuri magmatice paleozoice si mezozoice. A avut o evolutie asemanatoare Depresiunii Transilvaniei. Fundamentul crisatlin, depozite cretacice ce apartin domeniului Muntilor Apuseni. Formatiunile depresiunii apartin Paleogenului si Neogenului incepand cu Tortonianul. DEPRESIUNEA IMLEUL SILVANIEI Fundamentul cristalin, Mun ii Plopi si insulele de la Bacu, M gura imleului. Invelisul sedimentar al cristalinului : Triasic, Cretacic. Triasic, conglomerate cuartoase si gresii rosii. Cretacic, facies. Formatiunile depresiunii : Paleogenul pe arii restranse. Depresiuni adiacente : Baia Mare, Beiusului, Zarandului, Culuarul Muresului, Lugojului, Oravitei.