Punct de Vedere APUR Privind Proiectul de Lege CATUC

Nr. 01-0522 / 13.05.
2022
Către: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administraţiei

Bd. Libertăţii, nr. 16, Latura Nord, sector 5, Bucureşti
e-mail: transparenta@mdlpa.ro
În atenția: Domnului Ministru CSEKE Attila-Zoltán
PUNCT DE VEDERE AL ASOCIAȚIEI PROFESIONALE

A URBANIȘTILOR DIN ROMÂNIA (APUR)
Ref. la: proiectul de lege pentru aprobarea Codului Amenajării Teritoriului,
Urbanismului și Construcțiilor
COMENTARII GENERALE
Textul propus este unul amplu, cu foarte multe detalii și care necesită o parcurgere
minuțioasă și atentă. Este, în mod evident, o lucrare care reprezintă rezultatul unui proces
complex și a unui volum de muncă deosebit, ce trebuie apreciat ca atare. Materialul este
structurat, dens și cuprinde multe elemente interesante și de o anumită noutate.
Cu referire la prima Carte a CODULUI, se poate afirma că acest document este un real
compendiu al domeniului amenajării teritoriului și urbanismului, care enumeră, descrie și
explică principii, termeni, instrumente, procese, instituții, proceduri, și nu numai, care compun
vastul domeniu al planificării spațiale.
Trebuie observate, însă, și unele neajunsuri. Prezenta versiune a documentului, aflată

în dezbatere publică, constituie un material de lucru care necesită în continuare clarificări,
completări și corelări cu alte prevederi legislative aflate în vigoare, astfel încât să permită
adoptarea unei reglementări care să faciliteze desfășurarea activităților specialiștilor și,
totodată, să contribuie la asigurarea calității lucrărilor din domeniile urbanismului și spațiului
construit.
Asociația Profesională a Urbaniștilor din România (APUR) face următoarele observații

și propuneri de natură generală referitoare la proiectul de lege:
1. O parte dintre cele 25 de principii din cadrul tezelor prealabile ale CODULUI nu
sunt abordate – spre exemplu: principiul integrării depline cu principiile și normele
dreptului european; principiul definirii unitare a domeniului și terminologiei; principiul
clarificării raporturilor dintre elaborarea strategiilor şi politicilor publice; principiul
prevalenței interesului general asupra celui privat.
1
2. În legătură cu principiul prevalenței interesului general asupra celui privat, observăm
că apare o ambiguitate (prioritate vs. echilibru) la art. 6 pct. e) și f), unde se menționează:
o e) principiul prevalenței interesului public – în activitățile de amenajare a teritoriului și

în activitățile de urbanism, toți factorii implicați au obligația de a urmări satisfacerea cu
prioritate a interesului public față de cel privat. Considerăm obligatorie detalierea
principiului prevalenței interesului public, a felului concret în care se aplică, pentru a se
asigura lipsa abuzurilor și a îngrădirii dreptului de proprietate, așa cum este el definit în
legislația în vigoare și pentru a nu bloca procesul de planificare urbană.
o f) principiul proporționalității – activitatea de amenajare a teritoriului și activitatea de

urbanism trebuie să asigure echilibrul între interesul public și cel privat, cu respectarea
drepturilor și libertăților cetățenilor.
3. Nivelul de detaliere/explicare este diferit, și, de cele mai multe ori, mult prea extins
pentru diferitele instrumente sau activități (de ex., la art. 152 sunt enumerate 17
categorii de zone funcționale; iar art. 153-159 detaliază/explică doar 7 dintre acestea). Dar,
este de salutat precizarea de la art. 157, alin. (2) pct. b), referitoare la zonele agricole din
intravilan.
4. O serie de termeni, care pot da măsura modernității și conectării la politicile și temele

actuale de la nivelul UE, sunt omiși sau prea puțin prezenți – cu titlu de exemplu, pot fi
menționați:
o arie funcțională (lipsă)

o bandă de construibilitate (lipsă)
o coeziune (de 2 ori identic)
o competitiv (o dată)
o comunitate (o dată)
o conectivitate (o dată)
o contracție (lipsă) – cu referire la orașele în declin
o disparitate / disparități (o dată)
o expansiune (o dată)
o guvernanță (lipsă)
o incluziv (o dată)
o participativ (de 4 ori)
o planificare spațială (o dată)
o transfrontalier (de 4 ori)
o soluții bazate pe natură (de 4 ori)
o zone urbane funcționale (o dată)
5. Anexa 1 cuprinde peste 125 de termeni, foarte utili pentru cunoașterea și înțelegerea
domeniului. Având în vedere numărul mare de termeni cu specific distinct pentru
domeniul amenajarea teritoriului și urbanism (ATU) și pentru domeniul construcții (C),
2
ar fi poate mai ușor de urmărit și de corelat dacă aceștia ar fi grupați în 2 tabele, unul
pentru ATU și altul pentru C.
6. O serie de termeni care se regăsesc în proiectul legislativ nu sunt incluși în Anexa 1.

De aceea, vă rugăm să definiți și să detaliați următorii termeni, deoarece neînțelegerea
și neclaritatea acestora pot conduce la aplicarea eronată a prescripțiilor CATUC și/sau
la neînțelegeri între părțile interesate:
o Aliniament
o Analiza diagnostic multicriterială integrată (în acest caz, este necesară o
detaliere pe paliere de analiză, pentru a nu lăsa loc de interpretări, eventual în
cadrul normelor de aplicare)
o Arie (urbană) funcțională
o Calitatea serviciilor echipamentelor publice – de definit și detaliat (art. 50)
o Cazuri temeinic justificate (art. 59)
o Coeziune
o Construcție ușoară
o Coridor ecologic
o Design incluziv
o Dezvoltare echitabilă
o Economie circulară (este necesară o definire și detaliere a aplicabilității)
o Expansiune urbană neadecvată
o Expansiune urbană neadecvată (de enunțat cazurile în care este considerată
oportună sau inoportună extinderea intravilanului)
o Funcțiuni urbanistice adecvate
o Interdicții de urbanism (art. 48, alin 2, e)
o Limite de folosință a terenurilor (art. 50)
o Limite legale ale dreptului de proprietate (art. 48, alin 2, e)
o Limitele competențelor legale
o Limitele legale ale dreptului de proprietate privată (de definit și de detaliat –
art. 50)
o Localitățile cu grad ridicat de complexitate (de definit și de stabilit criterii
pentru identificarea acestora – art. 48, alin 10)
o Parc de buzunar
o Parcelare corespunzătoare funcțiunilor propuse (art. 143, alin 6)
o Planuri sectoriale cu situația existentă, cu evidențierea disfuncționalităților (de
detaliat planurile sectoriale – art. 50)
o Pol de creștere
o Pol de dezvoltare
o Pol urban
o Proiect de plan (art. 48, alin 10)
o Regiune
o Reglementare directoare (art. 40, alin 3)
3
o Reglementări urbanistice detaliate (art. 62)
o Restructurare urbană (art. 198)
o Spații libere publice (art. 50, alin. 10, g)
o Spații verzi de buzunar
o Spațiul public material (art. 50)
o Studii de teren (este necesară o definire și detaliere, art. 55)
o Urbanizare și dezurbanizare
o Zonă metropolitană
o Zone aflate în declin
o Zone caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate
o Zone localități caracterizate printr-o dinamică urbană accentuată (art. 48, alin.
7 – de detaliat, de asemenea, cum se diferențiază criteriile aplicate acestor zone,
în funcție de rangul localității)
o Zone/localități caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate (de detaliat,
de asemenea, cum se diferențiază criteriile aplicate acestor zone, în funcție de
rangul localității)
7. De asemenea, o serie de definiții ale unor termeni trebuie corectate/completate:
o Caracter reglementator: „însușirea unei documentații de amenajare a

teritoriului […]” – documentațiile de AT nu au caracter de reglementare.
o Dreptul de semnătură: este definit doar pentru domeniul arhitectură, nu și pentru
ATU.
o Infrastructura verde–albastră: „[…] Rețea verde (suprafețe de teren - păduri,
pajiști, parcuri, grădini, fâșii continue verzi, grădini, acoperișuri verzi), galben
(terenuri agricole și productive) și albastră […]”
o Procent de ocupare a terenului (POT): „POT ca indicator al ocupării maxime a
terenului construit (inclusiv alei, platforme, parcari si anexe) într-o unitate
teritorială de referință (UTR) este stabilit prin PUG, fiind un indicator general
la nivelului întregului UTR.”
o Stațiunea turistică: „[…] activitățile economice susțin exclusiv realizarea
produsului turistic” – această observație este incorectă și sunt numeroase
contraexemple, dintre care: Azuga, Mangalia sau Câmpulung Moldovenesc (în
special, de înlocuit termenul „exclusiv”).
o UAT cu resurse naturale și antropice (toate cele trei definiții): sunt preluate
definiții din Secțiunea VIII a PATN / OUG 142 / 2008, deci referitoare la o
situație de acum 15 ani. Pentru ultimele 2 definiții, de verificat intervalele
menționate. De altfel, pentru Secțiunea VIII nu este clar dacă va mai fi sau nu
actualizată (a se vedea art. 21 vs. art. 25, alin 6).
o Zona periurbană este definită prin relaționare cu orașul polarizator, și invers –
iar sintagma „puternică influență” este vagă. Nu orice oraș poate fi „oraș
polarizator”, ci doar de la o anumită dimensiune în sus (de ex., 20.000
locuitori).
4
o Zona periurbană este un areal definit ca atare pe baza unor studii/analize
teritoriale, iar acest aspect ar trebui menționat în definiție.
o Zona funcțională, prin documentațiile ATU, determină destinația teritoriului
respectiv, nu funcțiunea dominantă a acestuia existentă și viitoare: „Zona
funcțională poate rezulta din mai multe părți cu aceeași funcțiune dominantă”
– această mențiune este ambiguă și poate genera neînțelegeri.
o Se definesc anumite tipologii de zone, însă, „zona de locuit, zona activităților
industriale, zona spațiilor verzi etc.” lipsesc a fi enumerate în cadrul definiției
zonelor funcționale.
o Orașul de 15 minute – în definiție, se regăsește doar spațiul urban (orașul), dar
sunt câteva aspecte de clarificat: Conceptul se aplică și pentru spațiul rural?
Există diferențe de abordare între un oraș de dimensiuni reduse și o capitală?
Conceptul este la modă în prezent, în pofida criticilor privind realismul aplicării
și a riscurilor de enclavizare, iar aplicabilitatea acestuia trebuie nuanțată pentru
diferitele ranguri de localități – obiectivul urbanismului nu poate fi în mod
justificat acela de punere în aplicare a acestui concept (ref. art. 8, m).
8. Coordonarea temporală a documentațiilor ATU nu este abordată în mod explicit, iar

în aceste condiții nu se poate asigura corelarea necesară, în timp, a elaborării diferitelor
categorii de studii și documentații, pe niveluri teritoriale.
9. La nivelul României, există deja Agențiile de Dezvoltare Regională, a căror capacitate

este prea puțin utilizată în cadrul activităților ATU, conform proiectului de lege. Scara
regională este de o importanță critică pentru planificarea spațială și pentru reducerea
disparităților teritoriale care se manifestă în cadrul teritoriilor ce nu pot fi gestionate de la
nivel județean sau național. De aceea, ar fi benefică capacitarea ADR-urilor pentru a
desfășura la nivel regional planificarea strategică și programatică a dezvoltării teritoriale,
cu atât mai mult în contextul actual în care acestea au devenit Autorități de Management
pentru POR. O strategie integrată de dezvoltare regională durabilă poate cuprinde, după
caz, programe finanțate din bugetele UAT-urilor.
10. Totodată, deși există referiri în CATUC la nivelul și la politicile regionale, omiterea
Planului de amenajare a teritoriului regional din categoria planurilor de AT anulează
oportunitatea corelării planificării spațiale de la nivel regional cu planurile și politicile de
dezvoltare regională elaborate și dezvoltate în prezent de fiecare dintre cele 8 Agenții de
Dezvoltare Regională; de altfel Capitolul V. Planificarea dezvoltării teritoriului și
reglementarea urbanistică la nivel intercomunitar și metropolitan conține mai multe
ambiguități/neclarități (detaliate în observațiile pe titluri și capitole, mai jos).
11. În ceea ce privește scopul strategic al planificării teritoriale, atât la nivel regional, cât și la
nivel județean, metropolitan/intercomunitar și local, este nevoie de un cadru de
reglementare mai robust, care să evite perpetuarea dezvoltării strategiilor strict în
scop programatic (în scopul accesului la finanțări nerambursabile). În lipsa unor
5
prevederi referitoare la orizontul temporal, la succesiunea temporală, rolul și conținutul-
cadru al acestor documentații, considerăm că promulgarea acestei legi nu va face decât să
perpetueze cvasi-formalismul strategiilor de dezvoltare. SID pot reprezenta documentații
care să creeze cadrul strategic de dezvoltare regională/județeană/locală pe termen mediu
spre lung: viziunea strategică, obiectivele și direcțiile de acțiune, programele prioritare și
prioritățile de investiții, împreună cu metodologia de măsurare și evaluare a îndeplinirii
acestora. Operaționalizarea SID în context programatic se poate face apoi prin planuri de
acțiune/investiții de frecvență mai ridicată, cu rol de realizare a listelor de proiecte concrete
finanțabile într-o perioadă de programare sau alta.
12. Este necesară evitarea realizării mai multor strategii de dezvoltare separate în funcție
de sursele de finanțare. Planificarea integrată la nivel național, regional, la nivel de zonă
funcțională sau la nivel intercomunitar/metropolitan și, în final, la nivel local sau zonal (de
cartier, ZCP, zone de regenerare etc.) ar trebui să aibă precedent.
13. Este necesară, de asemenea, o accentuare a activității de gestiune/management urban,

prin: colectarea de date și informații; structurarea și analiza datelor și informațiilor;
consultări și studii periodice pe teme/subiecte prioritare pentru evaluarea calității vieții;
axarea pe monitorizarea (continuă a) implementării strategiilor și planurilor; evaluarea
periodică a atingerii obiectivelor de dezvoltare și planificare; comunicarea permanentă cu
publicul/comunitatea în toate aceste privințe.
14. Evaluarea performanței și impactului documentațiilor de ATU este un subiect

insuficient adresat în proiectul legislativ și se realizează strict prin criteriul existenței
planurilor actualizate. Considerăm că această evaluare ar trebui realizată, în schimb, prin
cuantificarea beneficiilor/rezultatelor pe care aceste instrumente le aduc: obiective și
programe de dezvoltare clare, multianuale, cu resurse identificate și programate, reflectate
în reglementări de utilizare și organizare a teritoriului stabile, predictibile, coerente și
corelate cu resursele financiare. Dacă acest cadru de evaluare lipsește, atunci ar trebui să
fie prevăzute limitările în autorizarea proiectelor de investiții pe care le au respectivele
APL (spre exemplu, AC pentru investiții de importanță/consecință redusă, nu pentru
construcții cu impact major). Cu alte cuvinte, considerăm că este nevoie de introducerea
unui mecanism care să sancționeze lipsa instrumentelor de gestiune bine elaborate și care
să justifice beneficiul societal al investițiilor prevăzute (conform principiilor și
prevederilor codului și ale normelor subsecvente). Elaborarea strategiilor de dezvoltare nu
este numai o precondiție de beneficiu financiar, ci și o responsabilitate de dezvoltare
teritorială, care, odată asumată, trebuie dusă la îndeplinire.
15. Trebuie accentuat faptul că planificarea teritorială este un proces continuu. Din
această perspectivă, ar trebui impus ca anumite studii de fundamentare (analitice
prospective, consultative) să fie efectuate periodic (cu date colectate continuu), nu doar
după inițierea elaborării unei documentații AT sau U. Recomandăm reformularea
6
paragrafelor referitoare la studiile de fundamentare în etapele de elaborare, în sensul că
unele dintre acestea sunt doar completate și editate pentru publicare, ele existând deja.
16. În contextul în care CJ avizează și verifică documentațiile de urbanism de tip PUG (cel
puțin la nivelul comunelor – GP 038/1999), și al Ordinului 233/2016 (fără norme de
aplicare și informații clare legate de conținutul planșelor: de ex., denumire straturi, culori
folosite, tipologie simboluri, denumire și conținut planșe aferente Studiilor de
Fundamentare/PUG etc.), este necesar să fie clarificat/detaliat ce se întâmplă cu
documentațiile aflate în avizare ce se vor suprapune cu intrarea în vigoare, în 2023,
a CATUC. Astfel, care va fi situația și valabilitatea avizelor obținute pentru PUG în 2021
sau 2022?
17. Este necesară precizarea clară a consecințelor privind nerespectarea unor articole
din acest document legislativ. Câteva exemple care necesită atenție în acest sens: art. 53,
alin 5; art. 68; art. 53, alin 5; art. 105, alin 4; art. 236, alin. 6; art. 238, alin. 5; art. 239, alin.
4.
18. Este necesară precizarea termenelor de emitere a avizelor, HCL și a răspunsurilor

pentru documentațiile de urbanism și AT. De asemenea, este imperativă detalierea
obligațiilor emitenților de avize în procesul de avizare și aprobare a planurilor urbanistice
și de amenajare a teritoriului. Consecințele în practică ale acestor omisiuni pot fi deosebit
de grave, în special din punct de vedere al îndeplinirii principiului proporționalității.
19. Este necesară menționarea de soluții pentru corelarea SIDU de comune, municipii și
orașe cu PUG-urile, ale SIDU de județ cu PATJ și a PMUD-urilor, ca documente
programatice, cu planurile de mobilitate, parte integrantă a PUG. Este posibil să se
realizeze o suprapunere de competențe între aceste documentații și o creștere a
complexității pentru documentațiile de urbanism și de amenajare a teritoriului, care nu
poate fi susținută financiar.
20. Specificarea din Legea 350/2001, conform căreia: „zonele cu coeficienți de utilizare a
terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 se stabilesc numai prin Planul urbanistic
general și regulamentul local aferent”, nu se mai regăsește în conținutul prezentului Cod.
În mod similar, nici prevederea referitoare la creșterea CUT cu peste 20%. Considerăm că
este necesar ca limitarea modificărilor POT și CUT să se mențină, chiar dacă într-o formă
modificată sau adaptată. În forma actuală, modalitatea de realizare a modificărilor PUG
prin PUZ-uri nu este clarificată.
21. Impunerea actualizării și aprobării de noi documentații ATU în termen de 3-5 ani de
la publicarea codului este nerealistă și dificil de realizat (cu precădere în lipsa unui
orizont de timp privind elaborarea normelor de implementare). În acest sens, nu există
suficiente resurse materiale și nici suficienți specialiști care să poată îndeplini un proiect
național de asemenea anvergură și există riscul ca aceste actualizări să fie realizate mai
degrabă formal.
7
22. În toate instanțele din CATUC în care apare sintagma: „elaborate de colective de
specialiști atestați conform legii”, propunem înlocuirea cu: „colective pluridisciplinare
coordonate de specialiști atestați conform legii”, deoarece documentațiile ATU sunt
realizate, în mod obișnuit, în cadrul unor echipe de specialiști din domeniile diverse de
interes pentru procesul de planificare și dezvoltare teritorială, incluzând specialiști încă
neatestați RUR. De asemenea, considerăm oportună consultarea și includerea unei palete
mai largi de specialiști cu atribuții în domeniul ATU, inclusiv: economiști, antropologi,
ingineri hidrologi, geologi, geografi, biologi.
23. Titlul Codului este cuprinzător și include reglementări privind spațiul construit, precum și
pentru zonele în care acesta se poate sau nu se poate extinde în anumite condiții, ținând
cont de ariile naturale protejate. Dar, ar fi utile precizări legate de corelarea spațiului
construit cu spațiul destinat activităților legate de agricultură („spațiul cultivat”) în
cadrul relației intravilan/extravilan.
24. În cazul unor formulări pentru componentele de inginerie, nu este clară distincția dintre
ingineria civilă și ingineria instalațiilor, astfel cum pentru domeniul arhitectură este
precizată distincția dintre arhitect și arhitect de interior.
25. Referitor la infrastructura verde-albastră și elementele constitutive ale acesteia:

conceptul de „infrastructură verde-albastră” este definit în Anexa 1 ca fiind: „Rețea verde
(suprafețe de teren - păduri, pajiști, parcuri, grădini, fâșii continue verzi, grădini,
acoperișuri verzi) și albastră (ape - piscine, iazuri, bazine artificiale, cursuri naturale de
apă) planificată și alcătuită din suprafețe naturale și seminaturale care îmbunătățesc
condițiile de mediu și furnizează o gamă variată de servicii ecosistemice, precum
purificarea apei, calitatea aerului, spații pentru recreere, îmbunătățirea climatului”. Însă,
infrastructura verde-albastră reprezintă o rețea de zone naturale, semi-naturale, restaurate
și create de oameni, incluzând toate categoriile de spații verzi, terenuri agricole și suprafețe
acvatice, cu scopul de a oferi o gamă largă de servicii ecosistemice pentru îmbunătățirea
locuirii urbane, a siguranței populației, rezilienței și durabilității orașului. Astfel, conceptul
nu presupune doar gruparea tuturor categoriilor de spații menționate în corpul Codului sub
o nouă etichetă, ci promovarea unei viziuni integratoare a managementului naturii,
care să permită asigurarea durabilității teritoriului și să crească reziliența acestuia la
provocările viitoare (schimbări climatice, poluare, reducerea resurselor de apă etc.).
Infrastructura verde-albastră țintește spre conectivitatea mai ridicată între componentele
teritoriale locale și regionale (deci, inclusiv cu zonele naturale din afara orașului),
multifuncționalitatea echilibrată, valorizarea superioară a spațiilor verzi de dimensiuni
mici și a terenurilor neutilizate, orientarea spre creșterea gradului de acoperire a soluțiilor
bazate pe natură, inclusiv prin reconstrucție ecologică a terenurilor degradate și integrarea
terenurilor abandonate și asigurarea conservării biodiversității și a serviciilor ecosistemice.
Cu toate acestea, conceptul de „infrastructură verde-albastră” nu este prezent în
niciun articol al Codului, fiind menționat doar în Anexa 1. Articolele Codului fac referire
strict la spațiile verzi, fără a face legătura cu: (1) principiile de planificare ale unei
infrastructuri verzi-albastre (conectivitate, multifuncționalitate, diversitate, echitate), sau
cu (2) elementele care formează o astfel de infrastructură (componente principale,
coridoare ecologice).
8
De aceea, în vederea creșterii clarității, recomandăm:
(1) Crearea unei viziuni integratoare a managementului naturii urbane prin intermediul
instrumentelor de amenajare a teritoriului și urbanismului. Recomandăm, astfel,
promovarea unei viziuni integratoare a managementului naturii care să țintească spre
conectivitatea mai ridicată între componentele locale și regionale (inclusiv cu zonele
naturale din afara orașului), multifuncționalitatea echilibrată, valorizarea superioară
a spațiilor verzi de dimensiuni mici și a terenurilor neutilizate, orientarea spre
creșterea gradului de acoperire a soluțiilor bazate pe natură, inclusiv prin
reconstrucție ecologică a terenurilor degradate și integrarea terenurilor abandonate și
asigurarea conservării biodiversității și a serviciilor ecosistemice.
(2) Clarificarea nivelului la care se definește o infrastructură verde-albastră – spre ex.,

urban (unde accentul se pune pe beneficiile sociale, culturale, ecologice și
economice furnizate de infrastructura verde-albastră) sau regional (unde accentul se
pune pe beneficiile și serviciile ecologice).
(3) Redenumirea Capitolului III, din „Spații Verzi” în „Infrastructurile verzi-albastre”,

și includerea spațiilor verzi urbane ca elemente constitutive ale infrastructurilor
verzi-albastre.
(4) Includerea terenurilor arabile și a culturilor permanente, a pășunilor și fânețelor

printre elementele constitutive ale infrastructurilor verzi-albastre, în cadrul definirii
conceptului. Recomandarea are ca fundament faptul că, prin caracteristicile lor,
aceste terenuri constituie habitate pentru o diversitate de specii, în special atunci când
sunt gestionate prin practici agroecologice.
(5) Excluderea piscinelor din cadrul elementelor componente ale infrastructurilor verzi-
albastre, deoarece nu convin principiilor acestui concept, și includerea lacurilor și a
zonelor mlăștinoase și acoperite cu stuf.
(6) Înlocuirea termenului „continuități ecologice” cu cel de „coridoare ecologice”.

Astfel, s-ar asigura utilizarea unui termen din legislația în vigoare (Legea 49 din 7
aprilie 2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007
privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi
faunei sălbatice), precum și din strategiile și planurile de acțiune adoptate la nivel
național în domeniul conservării biodiversității și protecției mediului (Strategia
Națională și Planul de Acțiune pentru conservarea biodiversității). Amintim faptul
că termenul de coridor ecologic este deja definit în cadrul OUG 57 din 20 iunie 2007
ca fiind: „o zonă naturală sau amenajată care asigură cerinţele de deplasare,
reproducere şi refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice şi în care se
aplică unele măsuri de protecţie şi conservare”. Astfel, este necesară și introducerea
și definirea termenului „coridor ecologic” în Anexa nr. 1.
9
COMENTARII SPECIFICE
CARTEA I. DESPRE AMENAJAREA TERITORIULUI ȘI URBANISM
PARTEA I. DISPOZIȚII GENERALE PENTRU AMENAJAREA TERITORIULUI ȘI

PENTRU URBANISM
Titlul I - Dispoziții cu privire la amenajarea teritoriului și urbanism
Capitolul I. Dispoziții generale
Propunem următoarele modificări la Art. 1:
● Art. 1 (1): „Teritoriul României constituie spațiul aferent procesului de dezvoltare

durabilă”
● Art. 1 (3): „În acest sens, administrația publică are dreptul de a impune restricții
modului de folosire a proprietății private și reconfigurări ale acesteia în favoarea
interesului public”
● Art. 1 (5): „În vederea protejării interesului public, în sensul alin. (4), autoritățile
administrației publice centrale și locale au obligația planificării dezvoltării
teritoriale/spațiale, indiferent de regimul de proprietate al terenurilor, iar pentru
aceasta pot institui delimitări teritoriale, măsuri și interdicții privitoare la realizarea
de construcții, lucrări, dezvoltări sau exploatări agricole, forestiere sau artizanale,
comerciale sau industriale.”
● Adăugarea punctului (6): Dreptul de utilizare și construire a terenurilor este acordat de

către stat, prin intermediul autorităților administrației publice și instituțiilor publice
responsabile, în concordanță cu activitatea de amenajare a teritoriului și prin activitatea
de urbanism; dreptul de proprietate obligă la respectarea, printre altele, a condițiilor
(regulilor, restricțiilor, servituților, reconfigurărilor) stabilite prin activitatea de
amenajare a teritoriului și de urbanism.
La Art. 3. Gestionarea spațială a teritoriului:
● Propunem reformularea Art. 3 (1), astfel: „Gestionarea spațială a teritoriului este o

activitate obligatorie, continuă și de perspectivă a autorităților administrației publice
centrale și locale prin intermediul căreia se asigură: dreptul și responsabilitatea
cetățenilor pentru folosirea echitabilă și utilizarea eficientă și sustenabilă a
terenurilor, condiții de locuire, de muncă și de transport adecvate, protejarea identității
arhitecturale, urbanistice și culturale a localităților urbane și rurale, condiții de
muncă, de servicii publice și de transport ce răspund diversității nevoilor și resurselor
populației, reducerea consumului de energie, asigurarea protecției sistemului integrat
de spatii verzi-galben-albastre și a peisajelor cvasi-/ semi-naturale, antropice/
10
construite și culturale asociate acestora, conservarea biodiversității și crearea de
continuități ale serviciilor ecosistemice și a coridoarelor ecologice, securitatea și
salubritatea publică precum și raționalizarea cererii de deplasări.”
● Propunem completarea Art. 3 (2), astfel: „Gestionarea spațială se realizează prin
intermediul activităților de amenajarea teritoriului și de urbanism” și presupune
documentare, monitorizare, analizare, evaluare, planificare, implementare și
adaptare/modificare/actualizare continue, pe următoarele paliere:
a. Strategic (director);
b. Integrator sau de coordonare între sectoare/domenii și între niveluri administrative
și teritorii;
c. De reglementare;
d. Operațional.
● Ținând cont de faptul că în Art. 3 (1) se menționează: „Gestionarea spațială a
teritoriului este o activitate obligatorie, continuă”, este necesară regândirea Art. 60,
alineatele (4) și (5): „Planul urbanistic general se actualizează integral dacă în urma
analizei de specialitate se constată că reglementările existente și programul de investiții
publice nu mai corespund cu tendințele de dezvoltare sau dacă acestea contravin
prevederilor legale aplicabile.”, din care ar putea rezulta lipsa de continuitate și de
obligativitate a gestiunii spațiale a teritoriului.
La Art. 5. Activitatea de urbanism:
● Propunem la alin. (1): „Activitatea de urbanism reprezintă activitatea realizată de către

autoritățile administrației publice”, să se realizeze înlocuirea termenului realizată cu
termenul coordonată, ținând cont de practica realizării documentațiilor ATU.
● Propunem modificarea conținutului alin. (1) după cum urmează: „[...] asigură protecția
sistemului integrat de spatii verzi-galben-albastre și a peisajelor cvasi/semi-naturale,
antropice/construite și culturale asociate acestora, conservarea biodiversității și crearea
de continuități ale serviciilor ecosistemice și a coridoarelor ecologice, [...]”
Propunem realizarea următoarelor modificări și completări pentru principiile enunțate

în cadrul Art. 6:
● Includerea principiului transparenței și participării publicului – [...] „asigură

implicarea și participarea publicului în toate etapele procesului decizional referitor la
activitățile de amenajare a teritoriului și la activitățile de urbanism și publică, în
integralitatea lor și în format prelucrabil, toate informațiile, studiile, analizele,
propunerile, documentele de planificare aprobate, precum și rapoartele cu privire la
rezultatele consultărilor”,
● Includerea principiului fundamentării pe date (analize date, identificare tendințe,

prognoze, simulări, modele) – „politici bazate pe dovezi”.
● Includerea principiului planificării pe termen lung.
11
La Art. 7. Obiectivele activității de amenajare a teritoriului:
● Alin. c): Înlocuirea textului: „utilizarea rațională a teritoriului, prin limitarea

extinderii necontrolate a intravilanului și conservarea terenurilor agricole” cu:
„utilizarea rațională a teritoriului, prin conservarea terenurilor agricole și limitarea
extinderii excesive a intravilanului”. Argumentul adus în discuție este următorul:
extinderea intravilanului presupune parcurgerea unor etape administrative clare, după
cum prevede Capitolul II. Delimitarea teritoriului intravilan și extravilan. Așadar,
extinderea intravilanului nu se realizează în mod necontrolat. Însă, există numeroase
situații în care extinderea intravilanului se realizează dincolo de necesitățile de
dezvoltare ale localității, depășind obiectivele urbanistice de dezvoltare integrată ale
acesteia și fără a fi raportate la resursele disponibile și planificate de realizare a
serviciilor și echipamentelor publice și în neconcordanță cu echiparea edilitară a
teritoriului sau cu necesitatea de a prezerva zonele de interes natural, agricol și pentru
conservarea mediului. Considerăm că termenul de „extindere excesivă” caracterizează
mai bine o astfel de situație.
● Alin. e): Înlocuirea textului: „protecția mediului și a peisajelor, prezervarea calității

aerului, apei, solului și subsolului, resurselor naturale, biodiversității, ecosistemelor,
spațiilor verzi precum și conservarea, renaturarea, crearea, prezervarea și
reconstituirea sau regenerarea sistemelor de spații verzi-galben-albastre și a
continuităților serviciilor ecosistemice și a coridoarelor ecologice”;
La Art 7. c) și Art 8. d) privind extinderea urbană necontrolată, ca urmare a faptului că

termenii „extindere necontrolată a intravilanului” și „expansiune urbană necontrolată” nu
sunt definiți în Anexa 1, presupunem că fac referire la fenomenul de dispersie urbană,
accentuat de extinderea excesivă a intravilanului, dincolo de nevoile reale de dezvoltare ale
unei localități. Utilizarea celor doi termeni poate crea confuzie, deoarece autoritățile publice
sunt cele care au în atribuție gestiunea și controlul expansiunii urbane. Astfel, faptul că
expansiunea urbană are loc necontrolat, nu este sinonim cu fenomenul de „extindere a
așezărilor informale”. În vederea clarificării celor două articole și a terminologiei aferente,
recomandăm:
La Art. 8. Obiectivele activității de urbanism:
● Alin. d), propunem înlocuirea textului: „controlul extinderii zonelor construite și

combaterea expansiunii urbane necontrolate” cu: „gestionarea și controlul extinderii
zonelor construite și combaterea dispersiei urbane”. Argumentele aduse în acest sens
sunt: a) pe de o parte, rolul autorităților publice nu este strict cel de control al
expansiunii urbane, ci acela de a gestiona direcțiile în care are loc aceasta în prezent și
în viitor, prin intermediul documentațiilor de urbanism; b) pe de altă parte, expansiunea
urbană, dacă nu se realizează sub forma așezărilor informale (la care presupunem că
Art 8 nu se referă), nu se poate realiza „necontrolat”, deoarece are loc parcurgerea
etapelor administrative (avizele de urbanism).
12
● Alin. e), propunem înlocuirea textului: „protejarea, conservarea, punerea în valoare și
reglementarea dezvoltării durabile a peisajului cvasi/semi-natural și
antropic/construit și a patrimoniului cultural imobil și natural;”
Capitolul II. Planificarea dezvoltării teritoriului
Notă generală: Deși planurile și strategiile de dezvoltare regională sunt menționate

în cadrul mai multor articole (19, 24, 25), acestea nu sunt definite în prezentul proiect de lege.
Întrucât Planul de Dezvoltare Regională (PDR) este principalul document de planificare
elaborat la nivel regional şi reflectă politicile de dezvoltare relevante de la nivel european şi
naţional în raport cu nevoile şi provocările specifice de la nivelul regiunii de dezvoltare,
considerăm că ar trebui inclus în Titlul I, Capitolul II.
Totodată, pentru toate documentațiile incluse în Capitolul II, este important ca studiile
(analizele diagnostic și prognozele, inclusiv etapa consultativă și participativă) să se facă
constant (permanent/periodic), astfel încât acestea să nu reprezinte evenimente/proiecte de sine
stătătoare, realizate doar în momentul în care se elaborează aceste strategii și planuri, și nici să
nu se dubleze/repete cu privire la investigarea acelorași aspecte, în cadrul aceluiași moment de
referință.
Observații și recomandări punctuale:
● Planul de Amenajare a Teritoriului Intercomunitar înlocuiește, în fapt, Planul de

Amenajare a Teritoriului Intercomunal, definit conform Legii 350/2001, dar acesta nu
este precizat/definit în mod explicit la Art. 9, alin (3) și (4) – în cazul modificării
terminologiei de amenajare a teritoriului și urbanism (cf. Legii 350/2001), ar fi oportună
introducerea unor paragrafe explicative (definiții ai termenilor utilizați).
● Din Art. 9, interpretat împreună cu Art. 11, rezultă faptul că documentațiile de

amenajarea teritoriului au rol director. Este necesară clarificarea caracterului director
sau de reglementare specific fiecărui tip de documentație AT, împreună cu corelarea
prevederilor aferente întregului text CATUC cu Cap. II, Art. 9, alin (4) și Art. 11, sau
de documentație de urbanism – Cap. II, Art. 9, alin (5) și Art. 13.
● La Art. 9, alin (3) și (4), nu este precizat în mod explicit PATIC (ca posibil tip de
PATZ), așa cum apare acesta precizat în Legea 350/2001. Însă, la Cap. IV, Secțiunea
II, Art. 31, alin (3) și (4), apar referințe la PATIC. Din interpretarea textului reiese faptul
că se menține PATIC ca tip de documentație de amenajarea teritoriului, drept urmare,
este necesar ca acesta să fie menționat explicit și la Cap II, Art. 9, alin (3) și (4).
● La Art. 9 (4): „Planificarea dezvoltării teritoriului intercomunitar sau metropolitan

este opțională” – considerăm că planificarea intercomunitară sau metropolitană ar
trebui să fie obligatorie, cel puțin în cazurile existenței formelor asociative (ADI, ADI
ZM, GAL, FLAG) și în cazul zonelor funcționale ale municipiilor de rang 1 și 2, în
13
lipsa unui ADI ZM. Realizarea planificării dezvoltării teritoriale la nivel intercomunitar
sau metropolitan poate fi realizată și la nivel de schemă directoare a teritoriului
intercomunal sau metropolitan, ca parte a documentațiilor PATJ. Totodată, Art. 9 (4)
a) introduce în mod implicit o succesiune temporală a elaborării PATZ și, ulterior, a
PUG ale UAT-urilor componente, care considerăm că ar trebui menționată în mod
explicit.
● La Art. 9 (5), propunem înlocuirea pct. a) cu formula: „Componente teritorializate ale

strategiei integrate de dezvoltare locală durabilă”. Această strategie nu cuprinde doar
planificarea dezvoltării teritoriului – SIDLD este (sau este necesar să fie) un instrument
de planificare a dezvoltării în general, inclusiv cu obiective și măsuri ce nu țin de
teritoriu (unele fiscal-sociale, de ex.: alocații, subvenții, burse; altele ce țin de
capacitatea administrativă: digitalizare servicii, politici de personal, politici de
comunicare, etc.). Astfel, este benefică includerea SIDU și SIDLD ca instrumente
(obligatorii) de planificare teritorială în cadrul Codului și legiferarea legăturii cu
documentațiile ATU, însă trebuie avută în vedere natura mai amplă a acestor
instrumente, care cuprind și alte politici și programe fără caracter teritorial specific.
● Propunem înlocuirea sintagmei din Art. 10 (4), astfel: „Documentațiile de amenajare a

teritoriului se elaborează de către colective interdisciplinare coordonate de specialiști
cu drept de semnătură, acordat în condițiile legii”. De asemenea, propunem aceeași
înlocuire și pentru documentațiile de urbanism – Art. 12 (3).
● La Art. 12 (1), necesitatea cunoașterii situației existente pentru elaborarea

documentațiilor de urbanism este evidentă, însă situația existentă ar trebui monitorizată
permanent de către autoritatea responsabilă cu planificarea urbană, eventual cu raportări
periodice.
Capitolul III. Planificarea dezvoltării teritoriului național
Notă generală: Nici pentru Strategia de Dezvoltare Teritorială Durabilă a României,

nici pentru Politica Urbană, nu sunt incluse prevederi aferente procesului de monitorizare și
evaluare, și nici mențiuni privind procesul și orizonturile temporale pentru modificarea și
actualizarea acestora.
Politica urbană a României
● Art. 18 (1) – Politica urbană nu reprezintă un document, ci un curs de acțiune

adoptat și urmat de guvern, alte instituții publice și părți interesate implicate în
implementarea acesteia, care are ca scop influențarea dezvoltării zonelor urbane
(funcționale, metropolitane – din nou, aceste concepte ar trebui clarificate).
14
● Sunt necesare completări/clarificări cu privire la fluxul datelor și etapelor prin care se
monitorizează impactul implementării politicii urbane. Din perspectiva monitorizarea
și evaluarea acestui impact, sunt necesare referiri la rolurile și responsabilitățile
administrațiilor publice de nivel inferior.
● Art. 19 (2): „Elementele obligatorii incluse în politica urbană a României se preiau în

strategiile integrate de dezvoltare [...] locală durabilă și în strategiile de dezvoltare
integrată intercomunitară durabilă” – sunt necesare clarificări privind relevanța
politicii urbane pentru generarea direcțiilor de dezvoltare ale unei comune aflate în afara
zonei funcționale a unui oraș și a unui ADI de tip GAL rural.
● Art. 19 (2) – propunem completarea cu expresia: „[...] precum și în documentațiile de

AT și U”, întrucât unele prevederi ale politicii urbane se aplică prin PUG (de ex., mp
spațiu verde/loc.; distanță acces; descurajarea parcărilor la destinație; indici de consum
teren; eventual indice biotop recomandat de PU pe categorii localități, etc.).
Capitolul IV. Planificarea dezvoltării teritoriului județean
● Secțiunea I. Art. 27 (2) – este nepotrivită sintagma: „SIDJD aprobă strategiile privind
dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale”.
● Secțiunea II. Art. 32, alin (2) – este necesar să fie menționat numele comisiei propuse:
„În vederea elaborării planului de amenajare a teritoriului județean se constituie o
comisie de formată din instituția inițiatoare, instituțiile, autoritățile administrației
publice, inclusiv operatori de servicii publice sau structuri deconcentrate în teritoriu ale
autorităților administrației publice centrale competente, potrivit legii”.
● Secțiunea II. Art. 32, alin (2) – este necesară menționarea clară a rolului comisiei
propuse, în afară de punerea la dispoziție de date către elaborator.
● Secțiunea II. Art. 32 – este necesară menționarea clară a responsabilității de a coordona

și de a elabora PATJ: Consiliul Județean, colective de specialiști atestați în condițiile
Codului, Comisia, Instituțiile deconcentrate de specialitate ale Ministerelor, etc.
● Privind Art. 33, sunt necesare mențiuni asupra obligativității elaborării într-un termen
anume a documentațiilor enumerate la alineatul (1), punctele a)-i) și a consecințelor
nerespectării acestui termen.
Referitor la Art. 35:
● Există și alte situații care impun necesitatea actualizării PAT-uri, cum ar fi cele de ordin
demografic. Este, de asemenea, importantă stabilirea unor criterii clare, măsurabile,
pentru stabilirea oportunității de actualizare, ce nu pot avea interpretări subiective, a
documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului, iar dacă în termen de 10 ani de
15
la aprobare nu s-a considerat oportună actualizarea, este necesar ca acestea să fie oricum
reactualizate. În sens contrar și în lipsa altor motivații decât cele enumerate (ce sunt
interpretabile, fiind dificil de stabilit care sunt acele noi elemente cu caracter director
ce decurg din strategiile naționale sau regionale, sau lipsite de obiectivitate, cum poate
fi oportunitatea realizării unei/unor investiții majore), se poate ajunge la neactualizarea
documentațiilor ATU pe termen foarte lung.
● (b) – este necesară menționarea detaliată a acelor: „modificări importante în cadrul
legislativ de specialitate și/sau general, modificări care fac inoperante prevederile
documentațiilor aprobate, în vigoare”.
Investițiile menționate la Art. 36, alin (3), implică schimbarea regimului juridic, deci
realizarea unui PUZ sau PUG, și nu se pot astfel autoriza direct, pe baza unui PATJ. De
asemenea, este nevoie de studii și analize mai detaliate decât la nivel de PAT pentru realizarea
acestora.
Capitolul V. Planificarea dezvoltării teritoriului și reglementarea urbanistică la nivel

intercomunitar și metropolitan
Referitor la SIDU zonală/intercomunitară, Art. 36 (4): „Strategia integrată de
dezvoltare intercomunitară durabilă se transpune în plan spațial prin intermediul planului de
amenajare a teritoriului intercomunitar” – este necesară o mai bună definire a relației dintre
cele două documentații și conținutul-cadru al acestora, precum și succesiunea temporală,
respectiv perioadele pentru care se elaborează. Ar trebui clarificat, totodată, dacă necesitatea
elaborării unui PATIC este stabilită prin PATJ, odată ce a fost întocmită o SIDU (Art. 31, alin.
3).
Dacă Strategia integrată de dezvoltare zonală/intercomunitară se întocmește pentru
UAT-uri care formează un ADI (Art. 36, alin 1), Planul de amenajare a teritoriului zonal se
poate întocmi pentru mai multe UAT-uri sau părți din acestea, devenind PATZIC doar atunci
când acesta este elaborat de un ADI (care îl și inițiază, cf. Art. 40, alin 3), astfel că este necesară
clarificarea privind tipul PATZ-urilor ce mai pot fi elaborate și în ce condiții, inclusiv referitor
la responsabilitatea inițiativei căror autorități.
La Art. 37. alin. (2), propunem înlocuirea sintagmei „peisajului natural și cultural” cu
sintagma „peisajului natural, antropic/construit și cultural”.
Referitor la PAT zonal/intercomunitar, Art. 39 – ar trebui clarificat scopul strategic

și director al documentației, în contextul multi-nivel al documentațiilor AT și în relație cu SIDU
zonală/intercomunitară și cu PUG metropolitan. Totodată, proiectul de lege ar trebui să
stabilească condițiile de elaborare ale documentației. În acest sens, propunem includerea
următorului punct: „Elaborarea planului de amenajare a teritoriului zonal/intercomunitar este
obligatorie doar în cazurile în care planul de amenajare a teritoriului național sau județean
impune această obligație. În această situație, autoritatea publică care a impus obligația
16
elaborării planului de amenajare a teritoriului zonal/intercomunitar asigură finanțarea
elaborării planului”.
Art. 39 (1) – este necesară includerea unui verb în cadrul propoziției și explicarea
sintagmei: „alegeri strategice și tematice” în acest context.
Există o necorelare între Art. 39 și Art. 40 cu privire la întinderea PATZ/PATIC. Art.

39 (2) stabilește, într-un mod ce necesită clarificări, elaborarea „pentru mai multe UAT sau
părți din acestea”; Art. 40 stabilește elaborarea „pentru întreg teritoriul UAT ce formează o
asociație de dezvoltare intercomunitară potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare”. În practică,
apar, de asemenea, situații în care teritoriul ADI prezintă enclave, din varii motive, de aceea
este necesară explicarea modului în care se va asigura planificarea teritorială coordonată la
nivelul unui teritoriu contiguu, în astfel de cazuri.
Conținutul-cadru al PATIC este necesar să fie detaliat, în afara componentelor de

evaluare a disfuncționalităților și necesităților de dezvoltare, a diagnosticului și obiectivelor de
dezvoltare și amenajare a teritoriului IC, cu mențiunea că obiectivele (ținte, deziderate) sunt
diferite de propuneri (Art. 39, alin. 4). Astfel, e necesară clarificarea modului în care se
concretizează propunerile PATIC (regulament-cadru de urbanism, schemă/concept director,
plan de acțiune pentru implementare, program de investiții publice) și a modului în care se
monitorizează implementarea acestuia.
Totodată, întrucât ambele documentații se realizează pentru același teritoriu, este

necesară clarificarea relației dintre PUG Metropolitan și PATIC și detalierea modului în care
acestea se corelează, deoarece, pe de-o parte, PATIC realizează: „propuneri pentru dezvoltare
a rețelei de transport, a infrastructurii energetice, de apă și de comunicații electronice,
gestiunea deșeurilor, menținerea și dezvoltarea spațiilor verzi și de agrement, propuneri
pentru diminuarea problemelor de mediu și asigurarea calității aerului, protejarea identității
locale specifice zonei, protejarea și reabilitarea elementelor de patrimoniu natural și cultural,
dezvoltarea infrastructurii educaționale, sanitare, culturale, în acord cu tendințele de
dezvoltare și cu viziunea comunităților”. Iar, pe de altă parte, PUG Metropolitan asigură:
„planificarea urbanistică […] pe domenii prioritare cu relevanță pentru teritoriul
metropolitan: dezvoltarea economică, a rețelei de transport, a rețelelor tehnico-edilitare,
dotărilor și echipamentelor și serviciilor publice a zonelor rezidențiale, prevederea măsurilor
de protecție a mediului, a suprafețelor agricole, a suprafețelor forestiere, protecția și
dezvoltarea spațiilor verzi și de agrement, protecția patrimoniului natural și a patrimoniului
cultural, prevederi privind reziliența climatică, promovarea utilizării surselor de energie
regenerabilă, implementarea măsurilor pentru economie circulară, precum și alte domenii de
interes public general”.
Procesul de elaborare al PUG ZM trebuie clarificat, deoarece, conform Art. 52 (1),

„inițiativa elaborării sau actualizării integrale a planului urbanistic general aparține
autorității publice locale” (prevedere menținută din Legea 350/2001). Însă, Art. 41 și 42
17
prevăd inițierea PUG ZM de către ADI. Aceste două afirmații pot să nu se excludă reciproc,
însă doar în situația în care rolul PUG ZM este acela de a corela și de a integra documentațiile
PUG realizate la nivelul unităților teritorial-administrative de bază. Exprimarea din Art. 41 (2)
sprijină interpretarea de mai sus: PUGZM „reprezintă documentația de urbanism prin care se
realizează reglementarea urbanistică concomitent, pentru mai multe unități administrativ-
teritoriale”. În acest caz, însă, actualul cadru legislativ oferă deja această posibilitate, existând
în practică exemple ale rolului coordonator al ADI pentru armonizarea și integrarea PUG-urilor
APL prevăzut în Statutul acestor asociații. Dar, capacitatea unei documentații normative
aprobate la nivelul CD al ADI (o asociație de drept privat și utilitate publică) de a înlocui
prevederile PUG-urilor aprobate anterior pentru APL-uri intră în conflict cu atribuțiile și
autonomia APL-urilor și nu poate fi pusă în practică fără prevederi referitoare la delegarea de
competențe privind planificarea normativă. Conform proiectului de lege privind zonele
metropolitane, această delegare este voluntară pentru fiecare UAT component al zonei
metropolitane, făcând în practică dificilă atingerea dezideratului elaborării PUG pe toată
suprafața zonei metropolitane.
Tot referitor la Art. 42 (1), aprobarea PUG ZM prin Hotărâre de Consiliu Director al
ADI nu îl face act administrativ și nu este democratică, planul trebuind a fi aprobat de către
reprezentanții desemnați de cetățeni prin vot (minim AG ADI ZM, altfel, prin HCL al fiecărui
UAT). Aceeași problemă la alin. (2) – un act administrativ al AGA ADI ZM nu poate anula o
hotărâre de consiliu local de aprobare a PUG existent.
Zona metropolitană ar trebui să însemne teritoriul metropolitan, delimitat în urma unor

studii și analize – sunt necesare clarificări în acest sens în cadrul Art. 41 (1). Iar, din formularea
de la Art. 41 (3), rezultă că PUG ZM nu poate reglementa teritoriul UAT-urilor care nu fac
parte dintr-o asociație intercomunitară de dezvoltare, ci doar teritoriul UAT-urilor membre.
Astfel, este necesară clarificarea prevederilor pentru situațiile în care teritoriul metropolitan
conține și UAT-uri care nu sunt membre, precum ZM Craiova, unde comuna Podari, deși
vecină municipiului Craiova, nu face parte din ADI din motive de natură litigioasă (sau ZMB,
în care sunt membri doar CJ Ilfov și PMB).
Pentru Art. 41 (3), până la înființarea Agențiilor de ATU, elaborarea PUG Metropolitan
ar trebui realizată „cu sprijinul serviciilor de specialitate ale UAT-urilor din teritoriul
planificat, de către colective interdisciplinare coordonate de specialiști atestați”.
La Art. 40 (2), propunem completarea textului: [...] „se poate realiza și pentru teritorii
ce acoperă peisaje valoroase sau protejate,” [...]
18
Capitolul VI. Planificarea dezvoltării locale durabile și reglementarea urbanistică a
teritoriului la nivel local
Notă generală: este mai benefică o concentrare pe rezultat în ceea ce privește elaborarea
PUG-urilor (Art. 48, 1), de ex.: „Este obligatoriu ca fiecare UAT să aibă întreg teritoriul
administrativ planificat și reglementat, prin stabilirea direcțiilor de dezvoltare funcțională în
teritoriu, reglementărilor urbanistice aplicabile direct la nivelul unității administrativ-
teritoriale, până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare
obligatorii pentru emiterea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de
construire/desființare și pentru implementarea investițiilor publice. Această planificare se face
prin PUG ZM sau PUG”.
Secțiunea II – Art. 47, alin 2: sunt necesare clarificări privind măsurile ce pot fi dispuse
și consecințele situației în care strategia nu respectă obiectivele și principiile prevăzute în
Capitolul 1 din prezentul Cod sau dacă, din diverse motive, direcția de dezvoltare dorită pentru
UAT nu se mai aliniază cu prevederile strategiei. În acest context, ar trebui lăsată posibilitatea
PUG-ului să adapteze prevederile strategiei, dacă este nevoie și dacă aceasta se constată în
urma analizei sau a studiilor de fundamentare, sau este necesar să fie găsită o altă soluție de
aliniere a acestor documente. De asemenea, în prezent, proiectantul are posibilitatea de a
include indicatori minimali în proiect, dacă în urma analizei rezultă această nevoie, dar
impunerea de indicatori minimali nu ar trebui să fie obligatorie, deoarece existența indicatorilor
urbanistici minimali poate crea anumite situații indezirabile în practică. Spre ex., este posibil
ca proprietarul unui teren să nu dispună de capacitatea financiară pentru a dezvolta în limitele
indicatorilor minimali, iar acest lucru ar putea duce la o fragmentare a parcelarului, cu scopul
de a atinge indicatorii minimali – sunt necesare clarificări pentru a evita astfel de situații care
ar contraveni scopului de dezvoltare teritorială durabilă.
Secțiunea II – Art. 48:
● Alin (1) lit. o) și alin (5) – având în vedere faptul că prevederea privind delimitarea
zonelor în care este interzisă modificarea reglementărilor prin documentații PUZ
influențează dreptul de proprietate în accepțiunea Codului Civil și a celor trei atribute:
posesie, folosință și dispoziție în mod absolut și perpetuu, este necesară introducerea în
CATUC a unor prevederi suplimentare, specifice, pentru situațiile excepționale în care
aceste zone pot fi delimitate.
● Dar, sunt necesare clarificări și privind zonele care nu pot fi modificate prin PUZ și de
la care nu se pot acorda derogări, în condițiile în care zonele sensibile (zonele construite
protejate, peisajele culturale etc.) sunt acoperite legal de obligativitatea întocmirii unui
PUZ. În acest sens, propunem, mai degrabă, să fie menționate zonele cu interdicție
temporară până la întocmirea PUZ, pentru restul teritoriului aplicându-se fie PUG-ul,
fie PUZ-urile care se impun conform Art. 64, cu mențiunea faptului că, pentru zonele
unde nu se specifică necesitatea elaborării unei documentații de urbanism tip PUZ, nu
19
se permit modificări/derogări de la reglementările urbanistice aflate în vigoare la acea
dată.
● Iar, interdicția temporară privind întocmirea unui PUZ trebuie însoțită de o detaliere a
limitelor de întocmire a PUZ-ului. Specificațiile ulterioare din Cod privind delimitarea
zonei de reglementare (Art. 63) pot fi completate cu elemente directoare precum
reglementarea întregii insule/zone/subzone funcționale, iar zona reglementată va
cuprinde toate terenurile afectate de propunerile PUZ (terenuri care intră în zona de
protecție a unei funcțiuni cu caracter specific – de ex., o fermă de păsări), sau a
terenurilor care asigură accesul la un drum public.
● Alin (2), lit. y) – PUG nu poate prevedea și/sau institui (pe termen lung) toate situațiile
susceptibil să apară referitor la patrimoniul public imobiliar, respectiv totalitatea
drepturilor și obligațiilor statului/UAT dobândite sau asumate, instituite asupra
bunurilor din domeniul public sau privat.
● Alin 2, alin b) c) – sunt necesare delimitarea și reglementările specifice pentru zonele

de protecție a monumentelor de grupă valorică A. În lipsa acestora, s-ar putea ajunge la
emiterea de CU pentru terenuri fără zone de protecție și fără reglementări (în cadrul
reglementărilor intră și obligativitatea obținerii avizului Ministerului Culturii pentru
terenurile respective).
● Sunt necesare clarificări privind definirea de UTR-uri și în extravilan.
● Indicatorii urbanistici ar trebui stabiliți la nivel de zonă funcțională din cadrul unui
UTR, nu la nivel de UTR. Poate exista, de ex., o grădiniță sau o școală (zonă funcțională
diferită de cea rezidențială) în centrul unui țesut unitar de locuințe parter, iar
caracteristicile (Rh max, POT, CUT) nu se pot stabili la fel, existând, în această situație,
conform normativelor, nevoi diferite.
● m) – ar fi necesar de adăugat: „și rurală”.
● o) – este necesară stabilirea criteriilor pentru a determina zonele pentru care este
interzisă modificarea reglementărilor urbanistice prin planurile urbanistice zonale,
deoarece aceste zone nu se pot stabili de către fiecare proiectant, folosind criterii diferite
ce pot părea subiective. Totodată, PUG este opozabil în justiție, iar în justiție se poate
argumenta doar pe baza legislației în vigoare.
● p) – este necesară precizarea modului în care se aplică articolul pe diferite ranguri de

localități.
● s) – reformulare propusă: „stabilirea sistemului verde si a zonelor dedicate spațiilor

verzi, centurilor verzi-galben-albastre, infrastructurilor verzi, a elementelor plantate
de conectivitate, a serviciilor ecosistemice și a culoarelor ecologice”;
20
● t) – reformulare propusă: „delimitarea peisajelor protejate și valoroase de interes local
(inclusiv peisajul construit/antropic al infrastructurii, industrial, agricol, etc. sau
peisajul cultural rural)”
● u) – este necesară precizarea modului în care se materializează în cadrul proiectului

zonele de importanță pentru identitatea urbană, astfel cum sunt: zonele centrale,
fronturile la apă, peisajele cu valori culturale și/sau naturale de importanță locală,
cornișele, vârfurile, coamele și perspectivele urbane emblematice. Însă, în cazul în care
acestea se identifică doar prin delimitare, sunt necesare clarificări despre modul în care
acest aspect poate fi aplicat, spre ex., unei „perspective emblematice”. Deoarece nu ar
fi relevantă doar delimitarea acestora, este necesară menționarea unor reglementări
specifice, ținând cont particularitățile fiecărei zone de importanță pentru identitatea
urbană. De asemenea, aceste zone fac parte dintre resursele de peisaj menționate în
Codul Patrimoniului – în acest sens, este necesară clarificarea motivelor pentru care
acestea sunt separate de peisajul protejat și dacă acesta din urmă beneficiază de un alt
regim de protecție.
Propunem reformularea după cum urmează: „delimitarea zonelor de importanță pentru

identitatea urbană, astfel cum sunt morfotipologii de peisaj urban particulare, zonele
centrale, fronturile la apă, peisajele cu valori culturale, antropice/construite și/sau
naturale de importanță locală, cornișe, vârfuri, coame și perspective urbane cu altimetrie
emblematică, zone cu ambianță peisagistică specială terestră sau subterană, etc.”
● x), y) – este necesară clarificarea rolului zonelor declarate drept rezervă teritorială pe
termen lung și a zonelor propuse pentru rezervarea și constituirea pe termen lung a
patrimoniului public imobiliar. De asemenea, este necesar să fie subliniate beneficiile
pe care le aduce delimitarea acestor zone, dar și reglementările specifice pentru acestea.
● Alin 3 – propunem completarea: „În elaborarea planului urbanistic general se vor

utiliza informații de sinteză suprateritoriale precum Planul de amenajare al
teritoriului județean/intercomunal și/sau Planul urbanistic general al zonei
metropolitane, precum si cele cuprinse în strategiile, documentele și planurile
elaborate la nivelul unității administrativ-teritoriale în domenii sectoriale relevante,
precum dar fără a se limita la acestea”
Sunt de asemenea necesare clarificări privind modul în care se deosebesc reglementările

detaliate menționate în acest caz față de celelalte reglementări ale PUG-ului. Este de
menționat faptul că PUG-ul nu poate cuprinde două scări diferite de detaliere, deoarece
nici analiza și nici studiile de fundamentare nu se realizează la nivel mai detaliat, ceea
ce ar putea conduce la o reglementare defectuoasă, prin neînțelegerea unor aspecte ce
pot fi relevate doar prin intermediul studiilor de fundamentare și a unor analize mai
detaliate, de nivel PUZ.
21
● Alin 4 – sunt necesare clarificări privind mențiunea că studiile de fundamentare sunt
parte integrantă, ținând cont de faptul că elaboratorul, în calitate de coordonator de
proiect, nu își poate asuma studii pe care nu le-a elaborat sau coordonat.
● Alin 5 – mențiunea: „zone pentru care se instituie reglementări ce nu pot fi modificate

prin planuri urbanistice zonale” implică o reglementare inegală între zone, unele fiind
considerate demne de a fi păstrate, iar altele nu. Sunt necesare clarificări în acest sens,
ținând cont și de faptul că orice PUZ poate conține elemente greșite sau care pot
necesita actualizare.
● Alin 7 – propunem eliminarea sintagmei: în mod obligatoriu, deoarece pot exista UAT-
uri fără zone caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică
urbană accentuată. De asemenea, este necesară înlocuirea termenului: urbană, pentru
includerea UAT-urilor cu localități rurale.
● Alin 8 – este necesară clarificarea mențiunilor referitoare la zonele urbanistice, în fapt,

și nu la reglementările urbanistice care vor putea fi detaliate, modificate sau completate
prin intermediul planurilor urbanistice zonale.
● Alin 9 – această măsură este inoportună, deoarece PUG și PUZ au grad de detaliere
diferit, iar proiectantul nu va dori să își asume un proiect pe care nu l-a elaborat sau va
fi necesară actualizarea documentației, chiar dacă aceasta se află încă în perioada de
valabilitate. Totodată, sunt necesare mențiuni privind autoritatea care aprobă PUG și
dacă acesta se analizează încă o dată în cadrul comisiei de aviz unic.
● Art. 48, Art.148, Art. 178, alin t) – delimitarea peisajelor protejate de interes local:
- este necesară corelarea structurii PUG cu prevederile Codului Patrimoniului

privind Planurile Local și teritoriale de Peisaj, pentru care nu există încă norme
metodologice.
- astfel, Hotărârea nr. 905 din 29 noiembrie 2016 pentru aprobarea tezelor
prealabile ale proiectului Codului patrimoniului cultural. Titlul IV Reglementări
specifice peisajului cultural şi ariilor protejate, prevede: „Instrumentele
specifice ale protecţiei peisajului propuse sunt concepute ca părţi integrante ale
procesului de planificare spaţială. În vederea identificării, evaluării, delimitării,
protejării specifice şi regenerării peisajelor culturale şi a zonelor protejate, vor
fi adoptate ca instrumente specifice planurile de peisaj:
a) planul teritorial de peisaj - PTP - reprezintă un instrument directiv ce

stabileşte reguli de dezvoltare şi de protecţie integrate, identificând prioritar
valorile culturale şi naturale şi nevoile specifice de protejare a acestora şi se
constituie ca o secţiune obligatorie a planurilor de amenajare a teritoriului;
22
b) planul local de peisaj - PLP - este instrumentul de reglementare detaliată a
intervenţiilor în spaţiu şi teritoriu şi se constituie ca o secţiune obligatorie a
planurilor de urbanism”.
- deși este menționat faptul că PLP și PTP sunt studii de fundamentare pentru
reglementările urbanistice, în Ordinul 233/2016, studiul peisagistic este
subliniat drept studiu de fundamentare analitic pentru mediul urban și, opțional,
pentru mediul rural. Deoarece PLP se bazează, în mod evident, pe un studiu de
fundamentare, este de reținut faptul că acesta reprezintă, în fapt, un instrument
mai complex, conform definiției mai sus amintite din Codul Patrimoniului.
● Alin 2 – SIDU și PMUD nu se pot pot corela obligatoriu cu forma aprobată a PUG, în
termen de 1 an de la data aprobării acestuia, deoarece acestea sunt documente
programatice și se elaborează o dată la 7 ani. Astfel, nu este oportună actualizarea
registrului spațiilor verzi în funcție de PUG, deoarece Registrul prezintă o situație
existentă, un inventar, iar PUG-ul cuprinde elemente de analiză și propunere.
● Alin 1 – este necesar să fie enunțate piesele obligatorii și cele opționale.
● Alin 7 – este necesară completarea definiției regulamentului de urbanism, ținând cont

de structura Regulamentului general de urbanism.
● Alin 7 și alin 8 – propunem modificarea, în ambele cazuri, a sintagmei „a spațiului

public material” cu „a spațiului verde și spațiului public material”.
● Alin 9 – deoarece PUG nu este un document pe baza căruia se realizează planificarea

resurselor (acestea sunt stabilite, printre alte activități și elemente strategice, în SIDU
sau PMUD), nu ar fi necesară detalierea valorii estimate a finanțărilor, a surselor de
finanțare și a părților responsabile de implementare. Introducerea acestor elemente va
conduce la creșterea inutilă, fără un beneficiu real, a complexității PUG și, implicit, a
bugetului de proiectare. În cazul în care se dorește ca PUG să devină un document mai
complex, ce include și planificarea resurselor, acest aspect ar trebui menționat în
definiția PUG, deoarece conduce la modificări structurale ale acestuia, a echipei de
întocmire și a sumelor alocate pentru elaborare.
● Alin 10, lit. b) – este necesară enunțarea totalității „planurilor sectoriale cu situația
existentă” obligatorii.
● Alin 10, lit. d) – propunem utilizarea sintagmei: „limite în utilizarea terenurilor”, în

loc de „limite în folosința terenurilor”.
23
● Alin 10, lit. f) – propunem menținerea denumirilor planșelor deja instituite în practică:
Proprietate asupra terenurilor; Căi de comunicație și transporturi.
● Alin 10, lit. g) – sunt necesare clarificări privind infrastructura de utilități publice, dacă
face referire la sistemul de echipamente/dotări publice sau la infrastructura tehnico-
edilitară, situație în care o parte dintre elementele de conținut se suprapun cu cele
aferente Planului de coordonare rețele edilitare. Totodată, este necesară detalierea
modului de implementare al planului de sisteme de interes public, ținând cont și de
faptul că pentru zonele de urbanizare sau zonele ce se vor detalia prin PUZ, nu se pot
marca pe un plan aceste servicii de interes public, deci rezultă imposibilitatea de a
realiza acest plan.
De asemenea, propunem includerea „spațiilor verzi” între echipamentele și dotările

urbane publice enumerate.
● Alin 11 – conform prezentului Cod, în termen de 12 luni de la aprobarea acestuia, se

vor elabora și actualiza norme și documente legislative, inclusiv metodologia GIS. În
condițiile menționării unui termen de aprobare a tuturor documentațiilor de urbanism
din România în 5 ani, acest termen se va reduce efectiv la 4 ani, întrucât un an de zile
nu vor exista norme și metodologii. De aceea, subliniem necesitatea de a elabora norme
și metodologii detaliate de elaborare a documentațiilor de urbanism și amenajarea
teritoriului în GIS.
● Este necesar să fie explicată repetarea etapelor de la Art. 48, alin. 10 și, mai ales,
motivele pentru care acestea nu coincid. Totodată, este necesară explicarea situației în
care, după ce se obține acordul de mediu, se susține proiectul din nou în comisie, iar
comisia solicită modificări suplimentare – în acest caz, este nevoie să fie obținut un nou
acord de mediu?
● i) – este necesară clarificarea intenției din spatele formulării și dacă aceasta se referă
sau nu la forma finală.
● l) – este necesară o mențiune privind identificarea clară a alin (1) la care se face referire.
● Este necesară detalierea procesului de încredințare, alături de atribuțiile celor implicați

în proiect și relațiile și procedurile dintre autoritatea contractantă, elaborator și
avizatori.
● Tema program de elaborare a planului urbanistic general, ce se întocmește în baza

datelor, informațiilor, studiilor de fundamentare, proiectelor și normativelor specifice
diverselor domenii, în această formă este un document prea complex, ce ar putea duce
24
la timpi de elaborare foarte mari și ar încărca autoritățile administrației cu atribuții
complexe, în condițiile lipsei personalului din domeniu din prezent.
● Alin 2 – este necesar să fie clarificat dacă se solicită o serie de studii de fundamentare
anterior demarării PUG-ului.
● Alin 5 – pentru întregul document, este necesară mențiunea clară a referirii la zile
calendaristice sau la zile lucrătoare.
● Alin 2: „Elaborarea studiilor de fundamentare se realizează de către autoritățile și

instituțiile publice prevăzute la alin. (1) prin structurile profesionale proprii, sau se
atribuie în condițiile legii, către persoane juridice de drept public sau privat, respectiv
instituții profesionale cu competență în domeniul vizat de studiul de fundamentare” –
paragraful ar putea duce la imposibilitatea coordonatorilor de a-și alege echipa de
proiect și de a stabili pentru aceasta responsabilități și termene de predare. De
asemenea, este necesar să fie stabilită proveniența bugetului pentru aceste studii și să
fie menționat dacă acestea sunt contractate separat de către autoritatea locală sau sunt
incluse în bugetul total al proiectului (caz care ar duce la o imposibilitatea de negociere
a bugetelor studiilor). Finanțarea studiilor de către instituțiile elaboratoare (și
avizatoare) este ilegală și ar putea duce la abuzuri.
● Totodată, este necesar să fie numite acele autorități publice și instituții ce ar putea
elabora studii de fundamentare (pentru: studiul regimului de proprietate; studiul de
mobilitate; studiul pentru infrastructura publică de transport; studiul pentru rețeaua
tehnico-edilitară; studiul de mediu; studiul istoric general; studiile de teren; studiu
topografic/de actualizare suport topo-cadastral, și celelalte studii enumerate în Anexa
3). Este necesară și clarificarea faptului că elaborarea studiilor de către instituțiile
publice reprezintă un conflict de interese, ținând cont de faptul că acestea ar fi instituție
elaboratoare și instituție avizatoare în același timp. În fapt, propunem eliminarea
elaborării studiilor de fundamentare sau componentelor acestora din domeniul de
competență al instituțiilor/autorităților publice, deoarece o instituție avizatoare nu poate
elabora proiecte pe care apoi le avizează. Obligativitatea autorităților și instituțiilor de
a elabora studiile de fundamentare este ilegală și imposibilă, mai ales în cazul în care
instituția respectivă nu are specialiști atestați pentru elaborarea lor.
● În acest sens, sunt necesare, de asemenea, clarificări privind modul în care va funcționa,
din punct de vedere contractual, procesul de elaborare al studiilor de fundamentare.
Astfel, sunt necesare mențiuni privind responsabilitatea proiectantului de a realiza
studiile (inclusiv ridicarea topografică) și modalitățile în care se așteaptă ca primăriile
să contracteze ministerele/direcțiile pentru elaborarea studiilor, dar și explicarea
situațiilor de insuficientă capacitate administrativă și subcontractarea de elaboratori
privați. Aceste situații pot conduce la abuzuri din partea instituțiilor ce acum devin
25
elaboratoare și pot oferi proiectanților contracte de subcontractare mult sub prețul
pieței. De aceea, pentru o clarificare a acestor aspecte, este nevoie de o detaliere a
responsabilităților și sarcinilor și a etapelor procesului de elaborare a unui plan
urbanistic general.
● Alin 4 – este necesară definirea unui grup de lucru pentru elaborarea studiilor de
fundamentare și detalierea responsabilităților în cadrul acestor grupuri de lucru. Este
necesar să fie luată în calcul capacitatea profesională și posibilitatea de a asigura
suficient personal calificat pentru aceste grupuri de lucru.
● Alin 6 – deoarece se face referire la autoritățile și instituțiile publice prevăzute la Alin 2, sunt
necesare mențiuni privind identificarea acestor autorități/instituții pentru care se prevăd
obligații de participare la elaborarea temei de proiectare pentru PUG, dar și privind
modalitatea de instituire a acestei obligații. Conform legislației în vigoare, se constituie un
grup de lucru multidisciplinar dedicat elaborării PUG-ului, dar cu rol consultativ, astfel că
este necesar să fie clarificat dacă aceste autorități/instituții sunt cele care vor constitui și
Comisia de aviz unic la nivel local sau Comisia locală de avizare (Art. 85).
Totodată, este nevoie să fie detaliat modul în care autoritățile și instituțiile publice
respective iau la cunoștință de decizia elaborării planului urbanistic general. Ar fi de clarificat
și mențiunea: „să asigure toate mijloacele materiale și umane necesare participării în
procesul de elaborare a planului”, cu privire la aspectele concrete la care se face referire și
dacă autoritățile publice elaborează sau nu planul urbanistic general.
● Referitor la atribuțiile de la punctele (2)-(7), este necesar să fie clarificat cine are
responsabilitatea de a le prelua pentru UAT-urile care nu au structuri de specialitate
(UAT-uri foarte numeroase). În cazul în care acestea sunt preluate de CJ, acest fapt ar
putea duce la o încărcare cu prea multe atribuții a CJ.
● Este necesară verificarea listei de studii obligatorii, deoarece aceasta nu corespunde cu

cea din Anexa nr. 3 (lipsesc studiile socio-economice, de ex.). Este necesară
identificarea studiilor opționale, dar și a altor studii ce se pot realiza în funcție de
specific, astfel încât autoritatea locală să le poată selecta pe cele necesare.
Standardizarea unor studii opționale poate ajuta și în procesul de achiziție publică (de
ex., pentru estimarea unor costuri pentru documentațiile/studiile similare).
● Punctul f) - înlocuirea cu „studiul istoric general și de peisaj cultural”
● Adăugarea unui punct următor, g) studiu peisagistic (peisaj natural, ambiental,

perspectiv si altimetric al peisajului antropic/construit)
● Alin 2 – este necesară o detaliere a modului în care Studiul pentru infrastructură publică
de transport fundamentează setul de reglementări urbanistice care permit autorizarea
investițiilor. De asemenea, este necesară explicarea faptului că sunt detaliate doar
26
studiile pentru infrastructura publică de transport și studiul pentru rețeaua tehnico-
edilitară.
● Alin 5 – completare: „Studiul privind rețeaua de echipamente publice integrează setul

de reglementări urbanistice care permit dezvoltarea echilibrată și sustenabilă a
localității, precum si zonele verzi de protecție ale acestora.”
● Alin 3 – este necesară clarificarea menționării etapelor de proiect în capitolul de avizare

și dacă se avizează aceste faze în cadrul vreunei comisii.
● Alin 4 – este necesară stabilirea unui termen clar, în număr de zile
calendaristice/lucrătoare, privind transmiterea de recomandări sau observații cu privire
la elaborarea planului urbanistic general de către fiecare dintre instituțiile publice,
autoritățile administrației publice centrale și locale și operatorii economici, membri ai
comisiei de avizare.
● Este necesară verificarea formulării ambigue a acestui articol, existând exprimări care
sunt interpretabile („consecințe medii”; „ținerea la zi”, „modificare simplificată”).
Procedurile de modificare simplificată, în lipsa unui cadru clar care să reglementeze
situațiile respective, pot duce la abuzuri. Totodată, „ținerea la zi” implică menținerea
unei legături pe termen nelimitat cu elaboratorii documentației, astfel că este necesar să
se clarifice dacă se prevede includerea anumitor clauze în contractele viitoare de
elaborare pentru acest serviciu.
● Ținând cont că există aproximativ 2800 comune, 11 municipii rang 1, 80 municipii, 172
orașe, nu există capacitate financiară, capacitate administrativă și suficienți specialiști
pentru a întocmi, aviza și aproba, în termen de 5 ani, toate aceste proiecte în format
GIS. Ar fi necesară corelarea acestui articol cu o estimare a numărului de specialiști cu
drept de semnătură pentru PUG-uri în GIS, dar și o estimare a numărului de PUG-ri
care au fost avizate în ultimii 5 ani.
Secțiunea III – Art. 62:
● Alin 4 stabilește: „reglementări urbanistice detaliate, în limitele maximale stabilite prin

reglementările urbanistice din Planul urbanistic general” – ar fi necesar să fie clarificat
dacă se mai pot sau nu modifica indicatorii urbanistici prin PUZ, deoarece acest articol
contrazice Art. 48, alin. 2, din PUG, care stabilește zonele care se pot și care nu se pot
modifica prin PUZ.
27
● Reformularea pct. h), „sistemul de spații verzi și plantate, peisaje verde-galben-
albastre, zone naturale protejate și zonele urbane publice”;
● Alin 5 – este necesară menționarea tipului de măsuri ce pot fi propuse pentru asigurarea
dezvoltării urbanistice coerente și integrate a teritoriului delimitat, dar și relevanța
ulterioară, în practică, a acestora (spre ex., se vor reflecta apoi în certificatele de
urbanism eliberate?).
● Zona de reglementare – este necesară o corespondență între conceptul de zonă de
reglementare (aceasta fiind mai largă decât parcela care a generat PUZ) și procedura de
informare/consultare publică pentru PUZ inițiat de persoane fizice și juridice. Dacă nu
se clarifică efectele juridice ale acestei prevederi este posibil să apară conflicte
ulterioare sau pot fi previzibile subterfugii de evitare și abuzuri (de ex., preluarea
reglementărilor anterioare în afara parcelei sau invers). Zona de reglementare a planului
urbanistic zonal se compune cel puțin din imobilele care au generat elaborarea
documentației de urbanism, imobilele învecinate direct, precum și cele amplasate pe
aliniamentul opus (astfel că poate fi o delimitare la fel de deficitară cea pe o singură
parcelă).
● Alin 2 – este necesară detalierea motivației extinderii zonei de reglementare minimă,

dar și stabilirea unei serii de elemente directoare care să fundamenteze această
extindere.
● Alin 5 – dacă mențiunea „pot fi propuse” conduce la un titlu de recomandare, este
necesar să fie explicate implicațiile de ordin juridic ale acestor măsuri pentru asigurarea
dezvoltării urbanistice coerente.
● Alin 6 – este necesar să fie clarificat momentul stabilirii zonei de reglementare (CU sau
AO), având în vedere că la faza de aviz de oportunitate pot interveni modificări față de
momentul inițial al emiterii CU, unde în cel mai bun caz se poate merge pe delimitarea
minimă propusă la Alin 1. De asemenea, trebuie avut în vedere că suportul
topografic/cadastral poate fi extins (motivat) pentru acoperirea zonei de reglementare
și de studiu la faza de aviz de oportunitate. La faza emiterii CU, este foarte greu să mai
fie stabilită o zonă de reglementare și, implicit, de studiu, astfel că definirea acesteia
este mai plauzibilă la faza AO.
● Completarea alin 1 c), după cum urmează: „zone naturale protejate, peisaje valoroase,
spații verzi și sisteme/sub-sisteme de spații verzi-galbene-albastre și spatii publice”
28
● Alin 2 – este necesar să se stabilească care sunt acele cazuri pentru care PUZ-ul poate
fi inițiat și elaborat doar de către Autoritatea Publică Locală, altele decât cele stabilite
deja prin Cod ( de ex., zonele construite protejate). Totodată, este necesară definirea
proiectelor de interes public în așa fel încât să nu se poată ajunge la definirea unor zone
aleatorii.
● Este necesar ca Art. 67 (2) să fie corelat cu Art. 68 (14) privind cedarea suprafețelor de
teren aferente echipării, care este obligatorie în Art. 67 (2) și este negociabilă în Art. 68
(14).
● Alin 2 – este necesară clarificarea modului în care aceste mențiuni se vor prelua în mod
obligatoriu în CU. CU are o structură clară, care prezintă situația existentă (regim
tehnic, juridic, economic), iar aceasta ar presupune faptul că AO include o componentă
de propunere la nivelul indicatorilor urbanistici/modui de construire etc.? Practic,
trebuie realizat un studiu de oportunitate intern care să fundamenteze inițiativa, fără
emiterea (formală) a unui aviz de oportunitate?
● Alin 5 – completarea pct. d) după cum urmează: „d) dotările de interes public
necesare, asigurarea accesurilor, parcajelor, utilităților, procentul de spații verzi și
spații publice”
● Alin 10 – este necesară menționarea limitelor acestei modificări, deoarece, conform

formei actuale a codului, nu mai există limitări ale indicatorilor urbanistici.
● Alin 14 – este necesară clarificarea taxelor fixe și negocierea pentru finanțarea

utilităților. Conceptul de negociere este difuz, iar costurile asumate cu echiparea și
utilitățile publice ar trebui să fie estimate rațional și echitabil (spre ex., calculate în
concordanță cu creșterea numărului de persoane/copii/etc. prevăzută/estimată).
● Alin 4 – includerea în listă a „spațiilor verzi și spațiilor publice”
● Este necesar să fie menționat dacă, dintre studiile de fundamentare pentru PUZ, se mai
solicită studiul topografic și geotehnic. Totuși, este necesar ca cel puțin suportul
topografic actualizat, detaliat pentru fiecare caz, să rămână drept cerință obligatorie,
chiar dacă ar exista o bază topografică actualizată la nivel municipal/comunal. Astfel,
se asigură o actualizare permanentă a datelor, pentru exactitatea intervenției etc.
29
● Alin 2 pct. a) – includerea în listă a „zonei verzi de protecție”
● Este necesar ca studiul privind circulația terenurilor să se poate realiza după stabilirea
propunerilor urbanistice, pentru a avea imaginea de ansamblu a transferului de
proprietate (pentru terenurile care vor trece în domeniul public, spre ex.).
Secțiunea VI – Art. 79:
● Este necesar să fie definită perioada de valabilitate, pentru că se menționează faptul că

pot fi folosite studii, cercetări și proiecte anterioare numai în situația în care informațiile
oferite de acestea nu și-au pierdut valabilitatea.
Titlul II. Dispoziții comune privind avizarea documentațiilor de amenajarea teritoriului

și a documentațiilor urbanism
Capitolul I. Avizarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și a documentațiilor de
urbanism
● Art. 80 – deoarece avizul unic a existat în trecut și nu a funcționat, este necesar să fie
analizate cauzele, dar și modul în care acesta ar putea funcționa în viitor, prin detalierea
procedurilor, atribuțiilor, modalităților de funcționare.
Capitolul II. Inițiativa elaborării/actualizării/modificării documentațiilor de amenajare

a teritoriului și a documentațiilor și de urbanism
● Art. 80 – Alin 4, privind inițiativa planurilor urbanistice zonale pentru detalierea
reglementărilor din Planul urbanistic general, propunem mențiunea de modificare prin:
„detalierea sau modificarea”.
● Art. 90, Alin 1 d) – ținând cont de faptul că, prin RGU, lege ce nu va fi abrogată sau
modificată, orice modificare de documentație de urbanism trebuie să urmeze aceeași
procedură de avizare și aprobare, este necesară argumentarea introducerii acestui
alineat și clarificarea acelor modificări tehnice minore, ce pot fi interpretabile.
Capitolul III. Informarea și consultarea publicului cu privire la activitățile de amenajare

a teritoriului și activitățile de urbanism
Remarcăm preluări din Ordinul 2701/2010, fără menționarea unor modalități concrete
și a unor soluții privind deblocarea unor situații specifice, precum: imposibilitatea notificării
tuturor proprietarilor; dificultățile întâmpinate în procesul de identificare și de notificare a
proprietarilor în cazul PUZ-urilor; lipsa unor prevederi privind metodologia de consultare a
UAT-urilor învecinate în cazul PUZ-urilor pe limită de UAT.
De asemenea, este necesară o corelare mai clară a etapelor de informare și consultare a

publicului cu etapele de informare și consultare a populației (de ex., dacă etapa pregătitoare se
30
realizează înainte sau după emiterea avizului de oportunitate), precum și stabilirea clară a
responsabilităților autorităților locale și ale elaboratorilor la fiecare etapă.
Capitolul V. Implementarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism

● Art. 104 – considerăm inoportună scoaterea perioadei de valabilitate a documentațiilor
de urbanism și AT. Există riscul ca acestea să nu mai fie actualizate, din lipsă de
fonduri, de interes, etc. Trasarea unei durate de valabilitate avea rolul de a fundamenta
o analizare/evaluare a situației existente (grad de implementare a operațiunilor urbane
etc.) la un anumit moment (în termenul maxim de valabilitate) și impunea luarea unei
decizii de prelungire/anulare în funcție de contextul respectiv.
● Art. 105, alin 3 – este necesar să fie numit elaboratorul acestui act legislativ, deoarece,
după aprobare, planurile urbanistice și regulamentele locale de urbanism sunt opozabile
în justiție, precum și acest Cod.
Titlul II. Responsabilitatea publică în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului
Capitolul II. Atribuțiile administrației publice locale
● Art. 111 – propunem completarea Alin 5, astfel: „Ministerele şi celelalte organe ale
administraţiei publice centrale sunt obligate să furnizeze cu titlu gratuit autorităţilor
publice judeţene şi locale date, informaţii, analize și sinteze din domeniile lor de
activitate pentru teritoriul judeţului respectiv, iar consiliile locale sunt obligate să
furnizeze informaţii referitoare la dezvoltarea economico-socială şi urbanistică a
localităţilor”.
Capitolul III. Agențiile de amenajarea teritoriului și urbanism
Notă generală: Propunerea de înființare a Agențiilor ATU este de apreciat. Existența

unor structuri specializate de planificare spațială, atât la nivel central, cât și în teritoriu, este
necesară pentru asigurarea expertizei adecvate în domeniu, dar și a unei anumite continuități a
proceselor de planificare și dezvoltare spațială. Constituirea unor astfel de agenții, pentru care
se regăsesc multiple exemple în practica internațională, poate reprezenta un răspuns la
problema decuplării în practică a proceselor și responsabilităților în ceea ce privește elaborarea
temei, a documentațiilor, implementarea, monitorizarea, evaluarea și actualizarea acestora.
Însă, din păcate, forma actuală propusă conține atât unele deficiențe de natură
conceptuală, cât și o serie de neclarități la nivel de detaliu, care, în viziunea noastră, vor trebui
revizuite și rectificate.
Astfel, din punct de vedere conceptual și al relațiilor pe care Agențiile ATU ar

trebui să le stabilească cu alte instituții publice:
● Nu este clar statutul acestor agenții, iar formula: la dispoziția autorităților

administrației publice locale este una ambiguă. Conform proiectului legislativ,
31
Agențiile sunt instituții cu personalitate juridică, care prestează servicii de interes
public în domeniul ATU, însă:
o La inițiativa cărei instituții publice se constituie?
o Care este relația (de coordonare, de subordonare) între Agențiile ATU și

Consiliile Județene?
o Dar relația dintre acestea și autoritățile publice locale?
o Ce instituție este responsabilă de monitorizarea și evaluarea activității

Agențiilor ATU, în practică?
● Considerând prevederile Art. 129 privind organizarea și funcționarea Agențiilor,

respectiv prevederile ce vizează personalul specializat necesar compartimentului de
planificare, considerăm că înființarea acestora la nivelul celor 41 de județe este un
proiect nerealist, deoarece implică resurse umane, materiale și financiare ce nu pot fi
justificate și nici acoperite, mai ales în contextul dificultății actuale de a asigura
personal specializat la nivelul structurilor administrative deja existente.
● Așa cum a fost propus inițial, nivelul regional este mai adecvat constituirii unor astfel
de Agenții ATU, din multiple motive: o mai bună utilizare a resurselor în contextul
cooperării voluntare cu APL-urile privind exercitarea competențelor, o scară teritorială
adecvată care permite armonizarea PATJ-urilor și PUG-urilor, precum și a strategiilor
teritoriale, metropolitane și urbane, dar și o mai bună armonizare cu cadrul programatic
multianual european, ș.a.
● În acest sens, Agențiile ATU regionale pot reprezenta la nivel conceptual o evoluție
(instituțională și dpdv. al competențelor, orientate către planificare spațială și nu
neapărat programare europeană) a Structurilor de Sprijin pentru Dezvoltare Urbană
(SSDU) din perioada 2014-2020. Înființarea Agențiilor la nivel regional este, în
viziunea APUR, modalitatea în care se poate realiza și corelarea cu PDR-urile și cu
POR. Remarcăm, la Art. 129, alin 4, prevederea monitorizării și evaluării „modului în
care sunt transpuse și implementate proiectele prevăzute în cadrul strategiilor
integrate de dezvoltare durabilă teritorială, la nivelul regiunii” – în mod cert, acest
lucru nu se poate realiza de către o instituție județeană. Aceeași notă și pentru Art. 128,
alin 2 c): „asistență pentru elaborarea de strategii de dezvoltare integrate pentru
diferite niveluri teritoriale, respectiv regional”.
● În mod alternativ, se poate avea în vedere și varianta de înființare a agențiilor cu

prioritate în județele lipsite de o expertiză adecvată/suficientă în domeniul planificării
spațiale.
32
● Construcția instituțională este un proces necesar, dar de durată; includerea în CATUC
a acestei prevederi trebuie acompaniată de un program și de estimarea și alocarea de
resurse financiare cel puțin pentru o etapă inițială de funcționare.
● Construcția instituțională ar trebui completată și cu o anumită perspectivă la nivel

național (de ex., prin reconsiderarea statutului, rolului și atribuțiilor INCD URBAN-
INCERC).
Din punct de vedere al atribuțiilor și competențelor alocate Agențiilor ATU:
● Art. 128, alin 2, introduce o listă extensivă de atribuții și competențe ale Agențiilor,
multe dintre acestea fiind aflate în prezent în responsabilitatea autorităților publice
regionale, județene și locale, fără însă a se stabili relația între Agenție și acestea din
urmă, respectiv fără a clarifica procedura prin care Agenția poate fi contractată pentru,
spre ex.: „elaborarea sau actualizarea planurilor de amenajarea teritoriului județean
și planurile urbanistice generale, la cererea și sub coordonarea autorităților
administrației publice locale”. Astfel, cum se va stabili relația între această cerere
menționată și resursele financiare și umane disponibile, și cum se va asigura
coordonarea din partea APL? În acest caz, coordonatorul va fi obligat să aibă drept de
semnătură pentru documentațiile de AT și U?
● Art. 129, alin 1 – între responsabilitățile Agențiilor se regăsesc: „planificarea teritorială

și urbană (…) mobilitatea urbană durabilă, reziliența climatică și tranziția de mediu”.
Responsabilitatea este apanajul APL, iar termenul ar trebui înlocuit cu cel de
„atribuții”, altfel apare o suprapunere de competențe. Prevederea ar trebui corelată cu
Art. 4, alin 1, și cu Art. 5, alin 1, care specifică faptul că activitatea de amenajare a
teritoriului și cea de urbanism sunt realizate de către autoritățile administrație publice,
iar Agențiile nu sunt subsumate APL. O variantă poate fi totuși cea în care Agențiile
ATU sunt structuri ale autorităților publice.
● Există o discrepanță între Art. 129, alin 1, punctele a), b) și c), și atribuțiile enumerate
la Art. 128. Acestea nu acoperă toată gama de responsabilități, astfel că lipsesc
competențele aferente activității de cercetare (Art. 129, alin 2, i), consultare, implicare
și informare a populației, inclusiv prin asigurarea platformelor interactive (l).
● Art. 129, alin 3 – Compartimentul de planificare, prevăzut la Alin 2, este format din:
„urbaniști, arhitecți, geografi specializați în geografia mediului sau în planificare
teritorială, ingineri specializați în inginerie urbană și dezvoltare regională, ingineri
specializați în transporturi, peisagiști, economiști specializați în economie regională și
urbană”, dar lipsește reprezentarea unor specializări esențiale pentru spațiul construit.
Propunerea este aceea de a completa enumerarea cu: ingineri specializați în ingineria
mediului, construcții civile industriale și agricole, ingineria instalațiilor, construcții
hidrotehnice, silvicultură, agronomie – specializări care sunt esențiale pentru corelarea
cu traseele reţelelor de utilităţi publice invocate la Art. 138, alin 1 c), precum și cu
33
atribuțiile care decurg din Art. 140 și Art. 141 referitoare la zonarea teritorială, din Art.
152 referitor la clasificarea terenurilor în funcție de folosință și utilitate, dar și
prevederile din Capitolul II. Stabilirea folosințelor/utilizării terenurilor și Art. 162.
Limitele și interdicțiile de urbanism - servituțile de urbanism. Este necesară și corelarea
cu Art. 449. Alți specialiști.
● Art. 129, alin 4 – este necesar să fie clarificată modalitatea în care Compartimentul de
monitorizare, analiză și observare a teritoriului, ca structură a unei agenții la nivel
județean, își armonizează această activitate cu atribuțiile APL și cum poate să
monitorizeze nivelul regional. Trebuie, de asemenea, armonizate prevederile cu lista
atribuțiilor, prin includerea în lista de specialiști și a sociologilor, juriștilor,
specialiștilor în comunicare/implicare publică/PR.
● Art. 136, k): „Registrul Urbaniștilor din România sprijină activitatea agențiilor de
amenajarea teritoriului și urbanism și a autorităților publice locale cu atribuții în
domeniul amenajării teritoriului și urbanismului” – este nevoie să fie precizat în ce
poate consta sprijinul menționat, pentru agenții și APL-uri (de ex.: expertiză,
consultanță, formare).
Din punct de vedere al resurselor acestora:
● Art. 129, alin 6: Finanțarea agențiilor de amenajarea teritoriului și urbanism asigură

de la bugetul de stat și/sau de la bugetele locale și din alte surse legal constituite” – în
cazul în care finanțarea se va face din surse publice, cum se vor evita posibile situații
de inechitate/lipsă de transparență care pot decurge din sprijinul diferit acordat de
agenții administrațiilor publice locale? Pot exista situații în care unele administrații sau
ADI-uri achită costul documentațiilor, iar altele nu?
● Cum vor fi suportate costurile elaborării documentațiilor, analizelor, studiilor și

proceselor participative aferente acestora? Dar a monitorizării implementării și
evaluării? Cum vor subcontracta agențiile părți din lucrări?
● Există o intenție de standardizare a costurilor de elaborare a documentațiilor de ATU?
● A fost realizată o estimare/simulare a necesarului de resurse (spațiu, personal, logistică,

costuri de funcționare) necesare pentru a furniza expertiza enumerată la Art. 128, alin
2?
● În cazul finanțării de la stat, cum va fi realizat bugetul Agențiilor ATU, în condițiile în

care exercitarea competențelor acestora se realizează la cererea autorităților publice
locale, și cum se asigură continuitatea activității acestor agenții, în condițiile în care
documentațiilor ATU nu le mai sunt prevăzute termene de reactualizare? Ce se întâmplă
dacă o agenție nu are solicitări sau aceasta este suprasolicitată? Cum alege/decide
agenția să răspundă acestor solicitări?
34
● Art.128 – este necesară detalierea modului în care se va asigura un echilibru între
agențiile subordonate autorității centrale sau locale și a celui în care se va asigura
transparența încredințării proiectelor publice. Spre ex., Companiile municipale ale
Municipiului București au fost desființate, fiind considerate ilegale, din cauza
conflictului de interese, acestea fiind la dispoziția autorităților administrației publice
locale). În procesul de licitație publică, expertiza firmelor participante se verifică prin
cerințele de eligibilitate, ceea ce nu se va aplica pentru o agenție.
Capitolul IV. Registrul Urbaniștilor din România. Certificarea specialiștilor în domeniul

amenajării teritoriului și urbanismului
Propunem modificarea Art. 134, alin 1, după cum urmează: „Documentațiile de

amenajarea teritoriului și documentațiile de urbanism sunt rezultatul unui proces de
planificare teritorială și urbană referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează
situația existentă, se identifică tendințele, se dezbat alternativele și se stabilesc obiectivele,
acțiunile, procesele și măsurile de amenajare și de dezvoltare durabilă a localităților sau a
părților din acestea. Documentațiile de amenajarea teritoriului și documentațiile de urbanism
se elaborează de către colective interdisciplinare coordonate de specialiști cu drept de
semnătură, acordat în condițiile legii de Registrul Urbaniștilor din România”.
Titlul III. Controlul statului în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului.

Sancțiuni
Art. 143: „Teritoriul intravilan reprezintă totalitatea suprafețelor construite și
amenajate ale localităților ce compun unitatea administrativ-teritorială de bază, delimitate
prin planul urbanistic general aprobat sau prin planuri urbanistice zonale și în cadrul căruia
se poate autoriza execuția lucrărilor de construcții” – este necesar să fie clarificat dacă tot ceea
este în extravilan nu este construit, dar e nevoie și ca definiția intravilanului să fie corelată cu
alte instituții (de ex., privind bornele CNAIR). De asemenea, este necesar să fie lămurit modul
în care se rezolvă neconcordanțele dintre situația unui teren ce este intravilan în PUG și nu este
intravilan în CF (sau invers).
● Alin 4 – este nevoie să fie clarificată modalitatea prin care se dovedește capacitatea
financiară.
● Alin 5 – în cât timp de la aprobare trebuie asigurate infrastructura publică și

echipamentele publice corespunzătoare, potrivit Alin 4?
● Alin 7 – este necesar să fie menționat cine elaborează și cine aprobă: „analiza de
oportunitate care evaluează și prezintă impactul economic, social și de mediu asupra
peisajului și asupra patrimoniului natural și cultural”.
35
● Alin 8 – este nevoie să fie motivată oportunitatea acestui alineat: „Documentațiile de
urbanism care prevăd modificări ale limitelor teritoriului intravilan în alte zone decât
zonele de urbanizare sau dezurbanizare stabilite prin Planul urbanistic general pot fi
inițiate doar de către autoritatea administrației publice locale”.
PARTEA II. PREVEDERI ȘI REGULI APLICABILE PE ÎNTREGUL TERITORIUL

ROMÂNIEI
Titlul I Dispoziții privind zonificarea
Propunem mutarea conținutului Art. 144 la definiții (Anexa 1), întrucât nu
reglementează nimic.
● Art. 145, alin 3: propunerile privind creșterea suprafeței teritoriului intravilan al

localităților, precum și menținerea suprafeței actuale a teritoriului intravilan, se
fundamentează pe baza prognozelor demografice și economice – este necesară definirea
metodologiei de realizare (spre ex., se elaborează un studiu pentru toată localitatea
pentru fiecare PUZ?).
● Art. 151, alin 1 – accesul la servicii și echipamente publice nu este clar definit și este
dificilă dovedirea acestuia. De asemenea, accesul la servicii publice este necesar doar
pentru zonele de locuințe, deci nu este aplicabil la orice construcție sau zonă
reglementată. Propunem completarea sintagmei: posibilitatea de racordare la rețelele
edilitare cu asigurarea soluțiilor individuale. Menționăm faptul că există și trupuri
separate, cu diverse funcțiuni (cabane, activități de agrement), pentru care nu este
posibilă extinderea rețelelor edilitare publice.
● Art. 151, alin 2 – propunem înlocuirea termenului: clădiri cu construcții (spre ex.,
gardul este o construcție).
● Art. 151, alin 3 – este necesară definirea și detalierea infrastructurii publice de interes
național.
Titlul II. Reguli urbanistice de bază
● Art. 152, alin 1: „În funcție de utilitatea și folosința dominantă pe care o prezintă” –
termenul „folosința” este menționat în mod eronat, deoarece se confundă cu categoria
de folosință, care este cadastrală, astfel că propunem înlocuirea cu termenul
„destinație”.
Totodată, este necesară definirea și detalierea următoarelor aspecte:
- zona destinată activităților economice – care este conținutul acestora?
36
- zona propusă pentru operațiuni urbanistice – cum se reglementează (POT, CUT)?
- zona naturală protejată – aceasta reprezintă o limită, nu o zonă funcțională.
- zona aferentă infrastructurii de transport – nu include infrastructura de transport?
- zona extractivă.
- zona mixtă.
- zona pol de dezvoltare urbană – cum se reglementează? Se consideră aceleași tipuri
de reglementări precum pentru restul zonelor funcționale (POT, CUT, Rh max,
etc.)?
- zona propusă pentru operațiuni urbanistice; zona rezervelor de teren pentru
dezvoltare – cum se reglementează? Se consideră aceleași tipuri de reglementări
precum pentru restul zonelor funcționale (POT, CUT, Rh max, etc.)?
- zona aferentă spațiilor verzi și oglinzilor de apă – aceasta nu cuprinde și zona verde
și zona oglinzilor de apă? Ar trebui înlăturat termenul: aferentă.
- zona aferentă serviciilor publice și de echipare tehnico-edilitară – aceasta nu
cuprinde și zona serviciilor publice și de echipare tehnico-edilitară?
- din categoria terenurilor agricole, lipsesc viile, livezile, pășunile și fânețele, fiind
prezentată doar zona agricolă ca întreg și subînțelegându-se prin referire la
terenurile arabile. Deoarece există legislație specifică pentru pășuni, nu ar fi
oportună includerea lor în altă zonă funcțională.
- (in)compatibilitatea dintre funcțiuni.
● Alin 4 – este necesară modificarea: asigurării compatibilității dintre destinația

construcției și zona funcțională, cu: asigurării încadrării destinației construcției în
prevederile/utilizărilor admise ale zonei funcționale din care face parte (de exemplu),
deoarece, în forma actuală, se poate interpreta că se pot propune destinații din altă zonă
funcțională, dar compatibilă cu zona funcțională din care face parte.
● Art. 153 – zona a) cuprinde c) și i)? UTR-urile nu ar trebui să fie definite ca zone
funcționale.
● Art. 153, alin 1 – este necesar să fie detaliat dacă obligativitatea spațiilor verzi și a
echipamentelor și serviciilor publice se referă la acestea raportat la întreaga zonă
funcțională dintr-un UAT.
● Art. 154, alin 3 – este necesar să fie detaliate normele de dimensionare la care se face
referire. Considerăm oportună actualizarea normativelor și a documentațiilor specifice
care definesc normele de dimensionare, amplasare, razele de deservire pentru serviciile
publice, aplicate la realitatea din teren și corelate cu cerințele documentelor europene,
tendințelor internaționale și naționale de dezvoltare din domeniul urbanismului,
mediului, energiei, transporturilor, etc. și specificarea în prezentul Cod al unui termen
maxim de actualizare a acestora.
37
● Art. 156 – aceasta ar trebui să fie zona aferentă spațiilor verzi. Ar fi necesară definirea
zonelor aferente oglinzilor de apă, deoarece, în acest moment, pare că se exclude apa
(la fel și pentru spațiile verzi). Totodată, pot exista propuneri în albiile minore care să
nu le afecteze, ca de exemplu: propuneri de concurs pe malurile de apă ce în trecut nu
au putut fi realizate din cauza interdicțiilor în aceste zone.
● Art. 157, alin 2, b) – ar putea aceste zone să fie incluse în cadrul spațiilor verzi ale unui
UAT și în Registrul Spațiilor Verzi ale acestuia? Aceasta ar putea reprezenta un mod
de încurajare al UAT-urilor de a le promova.
Art. 159:
● Alin 1 – o zonă de protecție nu poate fi definită cu funcțiunea zonei funcționale ce a

generat-o, deoarece este posibil să se suprapună cu altă proprietate, din altă zonă
funcțională. De ex., este posibil ca terenul unei sonde să creeze o zonă de protecție ce
se suprapune peste o pădure vecină, iar aceasta nu poate fi trecută drept zonă funcțională
extractivă. Astfel, este necesară evitarea confundării zonelor funcționale cu zonele de
protecție.
● Alin 3 – propunem stabilirea unui termen limită pentru realizarea prin Ordinul
președintelui a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale pentru fiecare județ. Este
necesară detalierea tuturor tipurilor de zone extractive ce ar trebui astfel delimitate.
Art. 162, alin 2 – servituțile de urbanism sunt servituți administrative, de drept public,
care nu fac obiectul unei compensații financiare (este abuziv și intră în contradicție cu legile ce
menționează despăgubirea financiară). Limitele și interdicțiile de urbanism sunt sarcini care
grevează un imobil, instituite în interes public sau pentru utilitatea publică, prin documentațiile
de amenajare a teritoriului sau de urbanism aprobate potrivit legii.
Art. 161:
● Alin 1 h) – propunem reformularea cu: protecția cimitirelor existente, deoarece

cimitirele propuse ar trebui să își stabilească zona de protecție în interiorul parcelelor.
● Alin 1 e) – sintagma este vagă și poate duce la interpretări.
● Alin 1 i), j) – care este limita dreptului de proprietate în acest caz?
● Alin 1 k) – este necesar de formulat ca limită.
● Alin 1 n) – sintagma este vagă și poate duce la interpretări.
● Alin 2 – sintagma este vagă și poate duce la interpretări și abuzuri.
Art. 162:
● Alin 2, Alin 3 – mențiunile sunt neclare și interpretabil, astfel că trebuie elaborat. Se

referă la zone de protecție? Se poate înțelege și o autostradă, de ex., sau alte lucrări
pentru care sunt necesare compensații financiare.
● Alin 4 – este necesar să fie menționat regulamentul la care se face referire.
38
Art. 163: „cu respectarea proporționalității conținutului acestora” – este necesar să fie
menționat conținutul la care se face referire.
PARTEA III. IMOBILE ȘI ZONE CU REGLEMENTĂRI SPECIALE

Titlul I. Imobile cu reglementări speciale
Art. 165, alin 1 – este necesară definirea limitărilor legale ale dreptului de proprietate.
Titlul II. Zone protejate/Protecția monumentelor istorice, a bunurilor de patrimoniu

arheologic, a valorilor naturale și de peisaj
Art. 165, alin 1 – ținând cont de definiția termenului: imobile cu reglementări speciale,
este necesar să fie detaliat modul în care se corelează reglementările pentru imobilele cu
reglementări speciale cu reglementările zonei funcționale din care fac parte (pct. 2) și cu zonele
cu caracter special (Art. 168).
Art. 166, alin 1 – este necesară definirea criteriilor după care se delimitează și numesc:
bunurile de patrimoniu de interes național sau local și zonele acestora de protecție.
Art.167 – este necesară introducerea de referiri explicite privind zonele de acțiune

rurală (pct. a-e), inclusiv detalii privind definirea și reglementarea acestora, dar și scopul
delimitării lor.
Art. 168 – este necesar de menționat scopul enumerării zonelor cu caracter special.
Art. 169 – este necesară definirea criteriilor pentru stabilirea de: teritorii cu
reglementare specială de interes național sau local stabilite prin documentații amenajare a
teritoriului.
Art. 171, alin 5: „Autoritățile publice locale competente au obligația de a proceda la

revizuirea și actualizarea documentațiilor de amenajarea a teritoriului și de urbanism, ori de
câte ori intervin modificări cu privire la zonele protejate” – este necesară detalierea tipurilor
de modificări. Totodată, este necesară stabilirea unor criterii pentru: (1) zonele protejate de
interes național și (2) zonele protejate de interes local. Iar pentru pct. 3, lipsește verbul.
Art. 172, alin 4 c) – este necesară explicarea modului concret de aplicarea, deoarece
considerăm că acest lucru nu este posibil.
Art. 185, alin 4: „Prevederile regulamentului sunt obligatorii în cazul elaborării sau
reactualizării planurilor urbanistice generale ale localităților rurale din Delta Dunarii, cu
respectarea specificului local” – există situații particulare în care prevederile regulamentului
pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării nu se pot aplica, de ex.: localitățile rurale cu parcelar
atipic față de restul localităților Deltei Dunării (ce nu au făcut obiectul unor parcelări din ultimii
30 de ani), incluzând parcele de mici dimensiuni, în cazul cărora aplicarea indicatorilor
urbanistici ai Regulamentului ar duce la imposibilitatea constituirii. PUG ar trebui să analizeze
specificul UAT-ului respectiv și, ținând cont, cât se poate, de Regulament. Prevederile
39
regulamentului sunt obligatorii în cazul elaborării sau reactualizării planurilor urbanistice
generale ale localităților rurale din Delta Dunarii, cu respectarea specificului local (specificul
local este de parcele cu dimensiuni reduse și procent de ocupare mai mare decât cele stabilite
de regulament).
Art. 191:
● Pentru claritate, propunem folosirea termenului: extindere a intravilanului localităților

montane.
● Alin 2 – este necesar să fie explicat de ce sunt oportune doar extinderi ce nu generează
continuități de țesut construit între localități, deoarece este posibil să existe cazuri
particulare ce nu se încadrează.
● Alin 5 – este necesar să fie definită și delimitată zona montană unde se realizează
dezvoltări imobiliare doar cu studiu de impact asupra peisajului.
Art. 192, e) – este necesară adăugarea construcțiilor tehnico-edilitare sau de transport.
Titlul III. Protejarea elementelor de cultură și de imagine urbană

Art. 193 – este necesară definirea și detalierea documentației sau a procedurii prin care
autoritățile administrației publice locale competente au constatat necesitatea declanșării
operațiunii de regenerare urbană și care sunt criteriile de delimitare.
Art. 194 – este posibil ca regimul juridica sau situația din teren să nu permită mereu
asigurarea de trasee pietonale și piste de biciclete. De aceea, propunem înlocuirea termenului:
trebuie.
Capitolul III – Art. 195:
● Este posibil ca în cadrul unui țesut vechi, valoros, dens, să nu poată fi asigurat accesul
cetățenilor la spații verzi aflate la mai puțin de 15 minute de mers pe jos.
● Este necesară definirea clară și clasificarea tipurilor de spații verzi și care este metoda
de calcul pentru procentul acestora sau pentru media de 26 mp/locuitor. Menționăm
faptul că în prezent există neconcordanțe între modul în care sunt acestea definite la
nivel de Registru al spațiilor verzi, în Legea spațiilor verzi, și modul în care sunt
delimitate ca zone funcționale. De asemenea, definiția clară, clasificarea și metodele de
calcul trebuie incluse și aplicate tuturor documentelor ce utilizează acest concept.
● Este obligatorie prevederea unor suprafețe de spații verzi publice, dar și clarificarea
responsabilităților privind cine realizează și administrează spațiul public. Este nevoie
să fie definit cuantumul acestor spații verzi, deoarece sintagma: unor spații verzi este
vagă.
40
● Propunem revizuirea Alin 2, astfel: „Prin Planul urbanistic general se delimitează și
se prevăd rezerve de teren pentru spații verzi publice de uz cotidian, respectiv scuaruri
urbane sau zone tip „buzunar verde”, grădini și parcuri, corespunzătoare dezvoltării
urbane și a zonelor rezidențiale, zone verzi de protecție, centuri verzi-galben-
albastre”.
● Totodată, propunem adăugarea următoarelor două alineate:
(3) Suprafețele de spațiu verde plantat aferente municipiilor, orașelor mici și mijlocii,
precum și comunelor din proximitatea acestora, vor respecta normelor în vigoare ale
U.E. și O.M.S., iar categoriile de spații verzi vor fi corelate cu procentele minimale și
cu numărul de locuitori existenți și propuși în aria de deservire, respectând exigențele
minimale pentru asigurarea indicilor minimali de calitate a vieții, astfel:
a) Scuar
– Suprafața: min. 0,3-3,00 ha;
– Raza de deservire: 0,5 km / la max. 6-8 minute de mers pe jos;
– Procent de locuitori din aria de deservire, care frecventează simultan zona: 20%;
– Norma de suprafață de spațiu verde pentru un vizitator: 20-30 mp/vizitator;
– Număr locuitori deserviți de zona verde: min. 600 - max. 6.000 locuitori.
b) Grădina urbană
– Suprafața: min. 3,00 ha / până în 20 ha;
– Raza de deservire: 1-1,5 km / la max. 15-20 minute de mers pe jos;
– Procent de locuitori din aria de deservire, care frecventează simultan zona: 15-
20%;
– Norma de suprafață de spațiu verde pentru un vizitator: 40 mp/vizitator;
– Număr locuitori deserviți de zona verde: min. 4.000 - max. 33.000 locuitori.
c) Parc Urban
– Suprafața: min. 20,00 ha, calibrată pentru 300/160 vizitatori/oră – în zonele

active/pasive;
– Raza de deservire: 1,5 km
– Procent de locuitori din aria de deservire, care frecventează simultan zona: 15-
20% (4.000-10.000 locuitori pentru un parc de 20 ha);
– Norma de suprafață de spațiu verde pentru un vizitator: 20-50 mp/vizitator;
– Număr locuitori deserviți de zona verde: min. 20.000 - max. 67.000 locuitori.
(4) Exigențele minimale pentru asigurarea calității vieții sunt:
– Un scuar de min. 5.000 mp., amplasat la o distanță de max. 500 m față de zonele
rezidențiale;
– Pentru parcurile și grădinile urbane, asigurarea accesibilității cu transportul
public sau auto.
41
Art. 197 – instituirea schimbării destinației spațiilor verzi este o problemă și în legislația
actuală. De ex., PUG-urile de comune anterior anului 2000 au avut ca suport de redactare
ortofotoplanurile, iar cele mai recente au avut ca suport reambulările. Prin suprapunerea PUG-
urilor vechi pe reambulări, s-a observat că zonele verzi propuse prin PUG au fost delimitate
peste zonele de construcții existente, disfuncție care ar trebui corectată prin documentațiile noi
de urbanism sau prin noi acte normative, respectiv prezentul Cod. Spațiile verzi reglementate
prin documentațiile de urbanism care nu au fost materializate în teren, dar care întrunesc
criteriile legii spațiilor verzi legate de proprietatea asupra terenului, pot fi păstrate. Dar cele
care sunt reglementate incorect din cauze tehnice (erori topografice, proprietate asupra
terenului), ar trebui eliminate pentru că nu se aduce niciun prejudiciu locuitorilor.
Obligativitatea realizării de spații verzi ce respectă alocarea a 26 mp/locuitor se menține. Ca
ex., în unele PUG-uri s-au reglementat spații verzi în zonele de protecție ale drumurilor și
rețelelor. Legislația specifică permite construirea în zonele respective, cu studii sau restricții.
Dacă zona a fost definită ca zona aferentă spațiilor verzi și zona aferentă oglinzilor de apă,
peste tot în proiectul legislativ ar trebui folosit acest termen în locul celui de spațiu verde.
Art. 143 și Art. 197, alin. 4 – este necesară clarificarea modului în care se corelează
mențiunile cu Legea nr. 24 din 15 ianuarie 2007 (**republicată**) privind reglementarea și
administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților*, Art. 18: (9) Terenurile înscrise în
cartea funciară ca fiind în categoria curți-construcții, terenuri ce se află în proprietatea
privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spații verzi, în
sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislației în
domeniu”.
Art. 198 – este necesar să fie explicat dacă se poate face pe o singură parcelă. Este
necesară detalierea acelor condiții de îndeplinit pentru declanșarea operațiunilor de
restructurare urbană, dar și cum se realizează aceasta, prin ce tip de proiect și cum se
reglementează, precum și criteriile pentru necesitatea de-densificării.
Art. 202 – zonele de reconstrucție ecologică nu sunt doar cele din industrial. Categoria
de folosință este cadastrală și nu se stabilește prin documentații de urbanism. Este necesar de
adăugat reabilitarea locuințelor colective.
Art. 204-206 – este necesară explicarea stabilirii de contravenții doar pentru aceste
cazuri.
PARTEA IV. REGIMUL OPERAȚIUNILOR URBANISTICE

Titlul I. Operațiuni urbanistice
Art. 208: în situația în care planul urbanistic general nu conține condițiile minime în
vederea realizării parcelării, autoritatea administrației publice locale solicită, în condițiile legii,
42
elaborarea unui plan urbanistic zonal – dacă se cunosc dimensiunile minime pe care trebuie să
le aibă o parcelă, acest lucru nu înseamnă că parcelarea va fi reușită. Parcelarea terenurilor
determină calitatea spațiului urban și chiar și a construcțiilor și este o operațiune care se învață
în cadrul școlii de urbanism. Acest aspect, corelat cu „accesul indirect” la drumurile publice,
prevăzut la Art. 209, alin 2, poate conduce la disfuncționalități urbanistice majore.
Art. 214 – este necesară explicarea motivelor pentru care planurile urbanistice de
regenerare urbană nu pot fi modificate printr-un alt PUZ.
PARTEA V. REGIMUL AUTORIZĂRII CONSTRUIRII ȘI DESFIINȚĂRII

CONSTRUCȚIILOR
Titlul I. Dispoziții generale aplicabile autorizării construirii și desființării construcțiilor

Art. 228, alin 2: „Autorizația de desființare constituie actul administrativ, cu caracter
individual, care permite executarea lucrărilor de demolare, dezafectare ori dezmembrare,
parțială sau totală, a construcțiilor” – în acest caz, propunem reformularea: „și instalațiilor
aferente construcțiilor, a instalațiilor și utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de
construcții de susținere a acestora, închiderea de cariere și exploatări de suprafață și
subterane, precum și a oricăror amenajări, în baza unui proiect tehnic de execuție.”
Titlul II. Dispoziții aplicabile clădirilor
Art. 241, alin 3: În sensul prezentului cod, prin lucrări de intervenție asupra clădirilor
existente se înțeleg lucrări de consolidare, reparare, protejare, restaurare, conservare,
modernizare, reabilitare, reabilitare termică, creștere a performanței energetice, modificare,
extindere, schimbare de destinație, desființare parțială, reconstruire a construcțiilor de orice
fel – în acest caz, propunem reformularea: „precum și a instalațiilor aferente acestora, în
condițiile legii”.
Art. 247:
● Alin 2: „respectarea prevederilor proiectului tehnic de execuție, verificat de către
verificatori de proiecte atestați în condițiile legii, referitoare la reglementărilor
urbanistice aplicabile, normelor de accesibilitate și a celor privind securitatea la
incendiu impuse prin proiectul tehnic de execuție verificat de către verificatori de
proiecte atestați în condițiile legii” – paragraful nu este corelat cu fazele proiectării: la
depunerea cererii nu există încă proiect tehnic de execuție. Acesta se va elabora după
obținerea AC, pe baza unui PAC, când se depune cererea de autorizare, după cum este
specificat la Art. 248, alin 4.
● Referitor la respectarea prevederilor proiectului tehnic de execuție, verificat de către
verificatori de proiecte atestați în condițiile legii, referitoare la legislației privind
rezistența și stabilitatea construcțiilor, lipsesc celelalte cerințe, conform Legii 10/1995,
precum și a celei privind securitatea persoanelor impuse prin proiectul tehnic de
execuție, verificat de către verificatorii de proiecte atestați în condițiile legii (idem
pentru lit. c).
43
Art. 248, alin 1: „Proiectul pentru autorizarea construirii și toate documentațiile
necesare în vederea emiterii de acorduri și avize, se elaborează, însușesc și semnează de către
colective tehnice de specialitate formate din specialiști, în funcție de tipul și caracteristicile
lucrărilor” – propunem completarea cu: de construcții și instalații ce urmează a fi autorizate.
Art. 287, Art. 288 – se observă o folosire greșită a termenilor: construcții și clădiri.
OBSERVAȚII PRIVIND CARTEA II. DESPRE CONSTRUCȚII
PARTEA II. CRITERII DE PERFORMANȚĂ ALE CONSTRUCȚIEI
Titlul I. Sistemul calității în construcții
Art. 361, alin 2: „Proiectul pentru autorizarea construirii și toate documentațiile

necesare în vederea emiterii de acorduri și avize, se elaborează, însușesc și semnează de către
colective tehnice de specialitate formate din specialiști, în funcție de tipul și caracteristicile
lucrărilor” – propunem completarea cu: de construcții și instalații ce urmează a fi autorizate.
Art. 412, alin 1: Proiectantul este absolventul de studii superioare cu diplomă într-una
din specializările specifice domeniului construcțiilor – propunem completarea cu: respectiv
arhitectură, inginerie civilă și ingineria instalațiilor.
Art. 417 – în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 privind asigurarea calității în
educație, cu modificările și completările ulterioare, nu există facultăți acreditate, ci programe
de studii universitare/specializări acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar
diplomele obținute oferă absolvenților aceleași drepturi de exercitare a profesiei. Iar,
nomenclatorul programelor de studii universitare de licență, aprobat prin Hotărârea Guvernului
României, cuprinde domeniile: Inginerie Civilă și Ingineria Instalațiilor, întrucât conținutul
programelor de studii universitare din aceste domenii diferă substanțial (similar, în cazul
arhitecților se face distincția între arhitect și arhitectul de interior, iar pentru urbaniști există o
specializare/un program de studii universitare distinct).
Diplomele se acordă de către instituțiile de învățământ superior – formularea de la Art.
415, alin 1, trebuie aplicată și pentru ingineri.
● Alin 1 – inginerul proiectant în domeniul construcțiilor este absolventul cu diplomă sau
alt document echivalent eliberat de către instituțiile de învățământ superior recunoscute
de statul român, care îndeplinesc criteriile minime obligatorii de autorizare și acreditare
pentru programele de studii universitare din domeniile de licență inginerie civilă și
ingineria instalațiilor sau din domenii de licență conexe, pentru proiectarea unor lucrări
specializate sau care fac obiectul unor reglementări specifice.
● Alin 2: Colectivele de proiectare de inginerie sunt alcătuite din inginerul proiectant șef
proiect de specialitate, care este ajutat după caz de alți ingineri proiectanți, conform
alin. (1), precum și de desenatori tehnici sau tehnicieni constructori cu pregătire
corespunzătoare, conform reglementărilor în vigoare – sunt necesare specificații
privind formarea sau calitatea acestor categorii de personal.
44
Art. 419, alin 1 – propunem următoarea reformulare: „Inginerul/arhitectul de
proiectare în peisagistică este absolvent al unui program de studii universitare de minim 4 ani,
cu diplomă din domenii de licență de profil, sau alt document echivalent eliberat de către
instituțiile de învățământ superior recunoscute de statul român, care îndeplinesc criteriile
minime obligatorii de autorizare și acreditare, sau un specialist provenit din domenii conexe,
astfel cum sunt arhitectura, urbanismul, ingineria, mediul, horticultura care a urmat cursuri
de specialitate postuniversitare în peisagistică sau care prin activitatea profesională de durată
a dobândit experiență profesională în domeniu”.
Art. 429 – atestarea tehnico-profesională și confirmarea periodică privind exercitarea
dreptului de practică a expertului tehnic se realizează potrivit Art. 385 (este necesară corelarea
între cele două articole).
Art. 430, alin 5 – este necesară corelarea Art. 385.
Art. 434, alin 3 – este necesar să se clarifice dacă reglementarea include și forma legală
a activității de proiectare de tip PFA și dacă se admite ca PFA să fie propriul său șef de proiect
de specialitate, pentru ca după 8 ani de experiență să poată deveni verificator.
Art. 449, alin 2 b) – termenul de ecologist face referire la un adept al ecologiei.

Recomandăm ca termenul utilizat să fie cel de ecolog, care are sensul de specialist în ecologie.
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Notă generală: Ar fi necesar să se facă referiri la RGU (HG 525/1996) și dacă acesta
se menține sau va fi abrogat.
ANEXA NR. 3 - STUDII DE FUNDAMENTARE A PLANULUI URBANISTIC

GENERAL ȘI A PLANURILOR URBANISTICE ZONALE
● Propunem completarea listei de studii analitice incluse în Anexa 3 cu: Studiu

peisagistic integrat (peisaj natural, ambiental, perspectiv si altimetric al peisajului
antropic/construit), obligatoriu pentru toate rangurile de UAT.
● Propunem redenumirea „Studiului istoric general” cu: „Studiu istoric general și de

peisaj cultural”.
45
În încheiere, Asociația Profesională a Urbaniștilor din România (APUR) își exprimă
încrederea că propunerile și problemele ridicate în prezentul punct de vedere vor fi luate în
considerație de către elaboratorii Codului Amenajării Teritoriului, Urbanismului și
Construcțiilor și vor contribui la îmbunătățirea formei finale a proiectului legislativ, pentru ca
acesta să devină un cadru clar și coerent de dezvoltare teritorială, urbană și a spațiului construit.
Asociația Profesională a Urbaniștilor din România (APUR) își manifestă, de asemenea,

disponibilitatea menținerii unui dialog constructiv sau a oferirii de consultanță grupului de
lucru, cu scopul obținerii unui document legislativ clar și ușor aplicabil, care să reprezinte un
real beneficiu pentru cei implicați.
Cu considerație,
Președinte APUR
dr. urb. Sabina DIMITRIU
COLECTIV DE ELABORARE
urb. Dora Alexa-Morcov, urb. Raluca Baco, dr. geogr. Adrian Covăsnianu, dr. arh. habil. urb.
Cerasella Crăciun, dr. urb. Sabina Dimitriu, dr. geogr. Simona Grădinaru, urb. geogr. Daria
Halip, dr. urb. Ana Opriș, arh. urb. Claudia Pamfil, dr. geogr. Mirela Paraschiv, dr. arh. Gabriel
Pascariu, urb. Cristina Pavelescu
46

Punct de Vedere APUR Privind Proiectul de Lege CATUC

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Punct de Vedere APUR Privind Proiectul de Lege CATUC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nr. 01-0522 / 13.05.

Către: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administraţiei

În atenția: Domnului Ministru CSEKE Attila-Zoltán

PUNCT DE VEDERE AL ASOCIAȚIEI PROFESIONALE

Trebuie observate, însă, și unele neajunsuri. Prezenta versiune a documentului, aflată

Asociația Profesională a Urbaniștilor din România (APUR) face următoarele observații

o e) principiul prevalenței interesului public – în activitățile de amenajare a teritoriului și

o f) principiul proporționalității – activitatea de amenajare a teritoriului și activitatea de

4. O serie de termeni, care pot da măsura modernității și conectării la politicile și temele

o arie funcțională (lipsă)

6. O serie de termeni care se regăsesc în proiectul legislativ nu sunt incluși în Anexa 1.

7. De asemenea, o serie de definiții ale unor termeni trebuie corectate/completate:

o Caracter reglementator: „însușirea unei documentații de amenajare a

8. Coordonarea temporală a documentațiilor ATU nu este abordată în mod explicit, iar

9. La nivelul României, există deja Agențiile de Dezvoltare Regională, a căror capacitate

13. Este necesară, de asemenea, o accentuare a activității de gestiune/management urban,

14. Evaluarea performanței și impactului documentațiilor de ATU este un subiect

18. Este necesară precizarea termenelor de emitere a avizelor, HCL și a răspunsurilor

25. Referitor la infrastructura verde-albastră și elementele constitutive ale acesteia:

(2) Clarificarea nivelului la care se definește o infrastructură verde-albastră – spre ex.,

(3) Redenumirea Capitolului III, din „Spații Verzi” în „Infrastructurile verzi-albastre”,

(4) Includerea terenurilor arabile și a culturilor permanente, a pășunilor și fânețelor

(6) Înlocuirea termenului „continuități ecologice” cu cel de „coridoare ecologice”.

CARTEA I. DESPRE AMENAJAREA TERITORIULUI ȘI URBANISM

PARTEA I. DISPOZIȚII GENERALE PENTRU AMENAJAREA TERITORIULUI ȘI

Titlul I - Dispoziții cu privire la amenajarea teritoriului și urbanism

Capitolul I. Dispoziții generale

Propunem următoarele modificări la Art. 1:

● Art. 1 (1): „Teritoriul României constituie spațiul aferent procesului de dezvoltare

● Adăugarea punctului (6): Dreptul de utilizare și construire a terenurilor este acordat de

La Art. 3. Gestionarea spațială a teritoriului:

● Propunem reformularea Art. 3 (1), astfel: „Gestionarea spațială a teritoriului este o

La Art. 5. Activitatea de urbanism:

● Propunem la alin. (1): „Activitatea de urbanism reprezintă activitatea realizată de către

Propunem realizarea următoarelor modificări și completări pentru principiile enunțate

● Includerea principiului transparenței și participării publicului – [...] „asigură

● Includerea principiului fundamentării pe date (analize date, identificare tendințe,

● Includerea principiului planificării pe termen lung.

● Alin. c): Înlocuirea textului: „utilizarea rațională a teritoriului, prin limitarea

● Alin. e): Înlocuirea textului: „protecția mediului și a peisajelor, prezervarea calității

La Art 7. c) și Art 8. d) privind extinderea urbană necontrolată, ca urmare a faptului că

La Art. 8. Obiectivele activității de urbanism:

● Alin. d), propunem înlocuirea textului: „controlul extinderii zonelor construite și

Capitolul II. Planificarea dezvoltării teritoriului

Notă generală: Deși planurile și strategiile de dezvoltare regională sunt menționate

Observații și recomandări punctuale:

● Planul de Amenajare a Teritoriului Intercomunitar înlocuiește, în fapt, Planul de

● Din Art. 9, interpretat împreună cu Art. 11, rezultă faptul că documentațiile de

● La Art. 9 (4): „Planificarea dezvoltării teritoriului intercomunitar sau metropolitan

● La Art. 9 (5), propunem înlocuirea pct. a) cu formula: „Componente teritorializate ale

● Propunem înlocuirea sintagmei din Art. 10 (4), astfel: „Documentațiile de amenajare a

● La Art. 12 (1), necesitatea cunoașterii situației existente pentru elaborarea

Capitolul III. Planificarea dezvoltării teritoriului național

Notă generală: Nici pentru Strategia de Dezvoltare Teritorială Durabilă a României,

Politica urbană a României

● Art. 18 (1) – Politica urbană nu reprezintă un document, ci un curs de acțiune

● Art. 19 (2): „Elementele obligatorii incluse în politica urbană a României se preiau în

● Art. 19 (2) – propunem completarea cu expresia: „[...] precum și în documentațiile de

Capitolul IV. Planificarea dezvoltării teritoriului județean

● Secțiunea II. Art. 32 – este necesară menționarea clară a responsabilității de a coordona

Referitor la Art. 35:

Capitolul V. Planificarea dezvoltării teritoriului și reglementarea urbanistică la nivel

Referitor la PAT zonal/intercomunitar, Art. 39 – ar trebui clarificat scopul strategic