Episcopul Nectarie Konțevici către Părintele Serafim Rose și Părintele

Gherman:” Pentru că voi continuaţi netemători să tipăriţi despre

Arhiepiscopul Ioan(Maximovici), ceea ce nu face plăcere Arhiepiscopului
Artemon şi companiei sale,pentru că împreună cu mine sunteţi împotriva
„dogmei răscumpărării”, care este erezie, după ce voi muri veţi fi aspru
persecutaţi. Vă vor interzice să slujiţi Liturghia. Şi poate veţi fi răspopiţi;
or să vă ia şi antimisurile şi potirele. De aceea vă dau acest antimis cu
semnătura Arhiepiscopului Ioan, şi mai târziu am să vă dau setul vostru
de potire. Arhiepiscopul Ioan mi-a dat acest antimis cu care să slujesc în
taină în cazul în care eram persecutat după moartea sa. Şi acum vi le
las vouă pentru acelaşi scop, aşa încât atunci când veţi fi persecutaţi
după moartea mea, veţi construi un locuşor în pădure şi veţi sluji în
taină, şi veţi săvârşi Euharistia pentru voi şi pentru oamenii voştri.”

„De la primele guri de lapte pe care le-am supt in calitate de crestin

ortodox in „sinod”( „sinodul” se refera la Biserica Rusa din Afara Rusiei
-ROCOR, n.n.) am invatat ca avem doua feluri (sau doua «traditii») de
episcopi: de o parte, vladicii Ioan(Maximovici), Averkie( Taușev), Leontie,
Nectarie( Konțevici) si Sava; de cealalta parte, cei ce par sa detina acum
pozitiile dominante.“[Scrisoarea Pr. Serafim Rose catre Pr. Nichita
Palassis, 14 noiembrie 1971]

(…)”Chiar daca toti cei din Biserica Rusa din Afara Granitelor doreau
pastrarea traditiei si erau impotriva capitularii in fata regimului sovietic,
Eugene( Pr. Serafim Rose-n.n.) avea sa afle curand ca nu
toti(episcopii-n.n.) erau in acelasi duh.

Marilor si sfintilor ierarhi ai Bisericii Ruse din Afara Granitelor le-a fost
sortit sa aiba parte de multa suferinta de la cei din „cealalta” traditie. Iar
cel ce a suferit mai mult a fost si cel mai sfant dintre toti: Arhiepiscopul
Ioan(Maximovici)”.

(…)ODATĂ, în copilăria sa, Episcopul Nectarie(Konțevici) se afla în

vizită la Optina. Atunci, Starețul Nectarie, văzător cu duhul, îi spusese
mamei sale: „Ai mare grijă de el. Ne va fi de folos într-o zi.(…)
Ajungând călugăr şi apoi ierarh în America, Episcopul Nectarie a împlinit
cuvântul bătrânului. Nu a devenit vestit, nici nu a săvârşit ceva
spectaculos, ci a întrupat cu credinţă simplitatea, blândeţea, bunătatea şi
căldura duhovniciei de la Optina.(…)

Despre Episcopul Nectarie, Parintele Serafim Rose scria la scurt timp

dupa adormirea Arhiepiscopului Averkie Tausev, in iunie 1976, intr-o
scrisoare: ” Mai inainte de orice, invatatorii nostri trebuie sa fie uriasii din
mai vechea generatie: Vladica Ioan(Maximovici), Vladica
Averkie(Tausev) si altii asemenea lor. Vladica Nectarie este cel mai
pretios om care ne-a mai ramas din acea generatie- Dumnezeu sa-l tina
inca multi ani de acum inainte!

Dincolo de smerita infatisare exterioara a Episcopului Nectarie, se afla

un om profund duhovnicesc. Sfaturile sale catre parinti( pr.Serafim Rose
si Pr. Gherman-n.n.), referitoare la rugaciune si la viata duhovniceasca,
erau adanc inradacinate nu numai in cunoasterea patristica, ci si in
traditia vie pe care o primise. Experienta sa personala de rugaciune a
inimii si de linistire launtrica a fost intrezarita de Parintele Gherman spre
sfarsitul vietii ierarhului, cand, datorita unei boli de inima, a avut nevoie
de un stimulator cardiac. ” Ce parere ai?” l-a intrebat Episcopul Nectarie
pe Parintele Gherman. ” Daca imi baga inauntru o chestie de-asta cu
baterii, ticaitul ei o sa aiba un anumit ritm. Si cum rugaciunea lui Iisus
are si ea un ritm anume, masinaria ma va sili sa ma rog nu asa cum vrea
inima mea.”

Parintele Serafim Rose il socotea pe Episcopul Nectarie printre ” uriasii

din mai vechea generatie”(…)” Episcopul Nectarie a trait cu simtamantul
ca Staretul Nectarie( de la Optina) ii este mereu in preajma. Ca nu s-a
inselat, se poate vedea din felul cum si-a trait viata. Ca si cum staretul
Nectarie insusi i-ar fi calauzit fiecare pas, el a urmat linistit calea pe care
au pasit odinioara monahii de la Optina- pazindu-si sufletul neprihanit si
curat, asa cum se cuvine unui locuitor al Imparatiei Cerurilor.”

(…)Părinţii de la Platina ştiau că Episcopul Nectarie era ultimul episcop

care fusese urmaş îndeaproape şi apărător dezinteresat al
Arhiepiscopului Ioan(Maximovici). Lor le era frică să se gândească ce se
va întâmpla după moartea lui.

Episcopul Nectarie avea aceleaşi temeri. El se jertfise ca să păstreze

duhul de iubire şi simplitate de la Optina, dar erau în stare părinţii
Gherman şi Serafim să continue aceasta în faţa unei atmosfere
bisericeşti din ce în ce mai făţarnică, rigidă şi nemiloasă? El dorea ca ei
să continue să păstreze duhul de la Optina.

La 26 mai 1977, Episcopul Nectarie a venit la mânăstire şi a cerut să

vorbească părinţilor în „camera ţarului”. După cum a relatat Părintele
Serafim mai târziu în Jurnalul său, el aducea cu el „bunătăţile
catacombelor”.-Rugaţi-vă pentru mine ca Dumnezeu să-mi dea putere şi
ca să trăiesc, a spus el părinţilor când se aflau singuri. V-am supărat cât
pentru toţi aceşti ani. Dar acum am venit să vă previn. După ce voi muri
veţi fi aspru persecutaţi. Vă vor interzice să slujiţi Liturghia. Şi poate veţi
fi răspopiţi; or să vă ia şi antimisurile şi potirele. De aceea vă dau acest
antimis cu semnătura Arhiepiscopului Ioan, şi mai târziu am să vă dau
setul vostru de potire. Arhiepiscopul Ioan mi-a dat acest antimis cu care
să slujesc în taină în cazul în care eram persecutat după moartea sa. Şi
acum vi le las vouă pentru acelaşi scop, aşa încât atunci când veţi fi
persecutaţi după moartea mea, veţi construi un locuşor în pădure şi veţi
sluji în taină, şi veţi săvârşi Euharistia pentru voi şi pentru oamenii voştri.

Părintele Gherman l-a întrebat dacă avea dreptul să facă asta -Da, a
răspuns Părintele Nectarie. Din trei motive: Pentru că eu sunt părintele
tău duhovnicesc şi tu eşti în acelaşi duh cu mine, pentru că eu te-am
hirotonit şi pentru că eu ştiu ce urmează să se întâmple.

Părintele Serafim s-a uitat la Părintele Gherman neîncrezător, ca şi cum

ar fi întrebat: „Vorbeşte serios?” Apoi, întorcându-se către Episcopul
Nectarie a întrebat:-De ce am făcut totul rău? De ce trebuie să fim
persecutaţi?

-Mai întâi, a zis Episcopul, pentru că voi continuaţi netemători să tipăriţi

despre Arhiepiscopul Ioan(Maximovici), ceea ce nu face plăcere
Arhiepiscopului Artemon şi companiei sale. În al doilea rând, pentru că
împreună cu mine sunteţi împotriva „dogmei răscumpărării”, care este
erezie, şi pe care Arhiepiscopul Artemon o sprijină. „

Dupa moartea Episcopului Nectarie, spunea parintele Gherman ca :”Am

înţeles (…) cum a văzut situaţia îngrozitoare a Bisericii şi totuşi s-a
străduit într-un fel să meargă mai departe. În mijlocul acelei întregi intrigi,
politici, sofisticării şi ‘aranjamente’, Episcopul Nectarie reuşise să-şi
păstreze puritatea întocmai ca şi Bătrânul Nectarie care era ca un copil.”

Fragmente extrase din ” Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose, de

Ieromonah Damaschine, editura Sophia, Bucuresti, 2005 si din ” Viata si
opera Parintelui Serafim Rose”, editura Apologeticum, 2005