ȘCOALA GIMNAZIALĂ „VIRGIL CALOTESCU” BASCOV

CDIdei 2022

I. FIȘA LUCRĂRII CITITE

1. Numele și prenumele membrilor echipei, clasa.

Briceag Bogdan
Alexandru VA

Meiuș Aida VI A

Teodorescu Elian VI A

2. Județul, Unitatea de Învățământ, Clasa

ARGEȘ, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „VIRGIL CALOTESCU” BASCOV, V-VI

3. Profesor coordonator

Bibliotecar BRICEAG PAULA MAGDALENA

4. Descrierea lucrării:
 Autorul cărții: Mircea Sântimbreanu
 Titlul cărții: Recreația Mare
 Editura, data apariției: Editura Eduard, 2017
  Rezumatul lucrării

Narațiunea debutează cu povestirea „Motivarea absenței”, este prezentat personajul lui Mișu
într-o după-amiază de toamnă târzie. Aflat într-o stare meditativă, băiatul își imagina scenarii care l-
ar putea ajuta să obțină o motivare pentru absența de la școală. Mișu, adora să privească apusul, să
asculte glasul fermecator al guguștiucilor și să se plimbe la amiază cu canoea pe lac, așa
petrecându-și timpul când avea ore, apoi se gândea care pretext este mai bun pentru a explica de ce
a absentat. Se gândea să nu fie un pretext des folosit, precum al chiulangiilor începători, se gândea
că ar fi mai bine să spună ceva cu care să-i impresioneze pe profesor și pe colegi până la lacrimi, să-
l felicite că a scăpat cu bine.
Naratorul face afirmația că Biju ar fi superstițios din moment ce credea că dacă visează cai
noapte de noapte, acest vis este un semn bun, datorita caruia a luat nota de trecere la matematică, a
sunat clopoțelul de ieșire tocmai când l-a strigat profesorul să-l asculte la biologie, și astfel
ascultarea la această disciplină și la istorie se amânaseră pentru zilele următoare. Credea Biju că nu
este semn bun să viseze bibilici, se gândea la basme cu cai, în speranța că ar putea să viseze și în
urmatoarea seară cai deoarece credea a fi foarte norocos astfel de vis, dar nu-i venea în minte nici-
un basm cu cai. Mama lui, grijulie fiind, îl întreba de ce se culca atât de târziu.
Vicu este prieten cu Sandu căruia ii dăruiește două ceasuri în ajun de Anul Nou, și Sandu
este plăcut surprins. Era vorba despre ore din timpul său, pe care să le petreacă împreună, fiindcă
timpul nostru este cel mai de preț dar pe care-l putem oferi....
Eugenita nu știe lecția la istorie și profitând de neatenția profesorului, dă jos penarul și guma
de șters și se preface că a scăpat creionul, sperând ca până le ridică ea de jos, răspunde altcineva la
întrebările profesorului. Răsuflă ușurată când dânsul nu a strigat pe elevii care trebuie să primească
note.
Fiecare povestire, rând pe rând, este de fapt, o împletire a trecutului cu prezentul.
De ce spunem acest lucu? Pentru că fiecare experiență din viața elevilor de atunci, arata
aproape la fel ca experiențe trăite de noi acum, în prezent.
Dacă ne amintim și de Griguță care amâna recapitulare de luni de zile... cu zâmbetul pe
buze, avem curajul să recunoaștem că și noi, elevii din genrația noastră facem, uneori, la fel.
Griguță prefera să arunce cu pietre în apa Crișului, să stea la pescuit. Noi, preferăm să amânăm
recapitularea, pregătirea pentru teza de sfârșit semestru – sfârșit de an, preferând chat-ul pe
caluclator sau fotbalul din spatele blocului. De pescuit, nu avem unde pescui, dar de plimbat „gură-
cască” prin centrul orașului cu colegii...o facem destul de des.
 Spiritul de glumă în care realizau portretul colegei de banca în compunerea de la sfârșit de
an, în zilele noastre ar putea fi catalogat de copiii mai sesnibili, expresii „de bullying”. Diferența de
interpretare a sensului, credem noi, că este datorită tonul și modului în care privești o colegă când o
descrii „deșirată”, „umflată”, „lungană”...
Povestioara lui Gigel cel dezzordonat, care nu își punea lucrurile în ordine și care cheltuia
banii pe covrigi în loc să își ia caiet, este de asemenea, o povestire pe care, eu unul o repet destul de
des. Și ca să vă amuz, drept vă spun, set de pictură cred că am pentru o clasă cu cel puțin 20 de
elevi. Nu glumesc! În fiecare săptămână, parcă sunt blestemat să uit acasă pensulele, acuarelele
pentru ora de educație plastică. Bineînțeles că zi de zi merg singur să îmi cumpăr apă și ceva de
ronțăială, cumpăr orice, mai puțin acuarele. Noroc că pot trimite mesaj scurt mamei mele:„am
nevoie de pictură, te rog!!!” . Pe vremuri, Gigel nu putea să facă acest lucru, dar eu profit din plin ca
să-mi „salvez pielea”.
Ultima povestire din RECREAȚIA MARE, povestirea cu titlul „Elev”, este credem noi, cea
mai impresionantă povestire. La ieșirea din Muzeul de Istorie în caietul de însemnări, scriitorul
narator - „elevul”, recunoaște scrisul fostului său învățător. Învățătorul care nu avea o mână și care
se străduia să scrie el însuși mai frumos, doar pentru elevii săi, toate aceste fragmente redate din
viața de elev în clasele primare, îți umplu inima cu o cascadă de sentimente pline de recunoștință și
profund respect pe vecie, pentru dascălul care ne-a pus stiloul în mână.
Mircea Sântimbreanu a fost și va rămâne un scriitor actual pentru orice generatie de elevi.
Mulțumim pentru recomandarea acestei lecturi!
  Alte informații relevante despre lucrare

„RECREAȚIA Mare” abordează, în primul rând, tema școlii. Acesteia i se

adaugă teme secundare, precum adolescența, familia sau prietenia.
RECREAȚIA MARE este o colecție de povestiri legate între ele prin temă și prin
prezența unora dintre personaje. Fiecare povestire din cuprinsul cărții RECREAȚIA
MARE prezintă viața unor elevi și prietenia care se formează între aceștia.