ACTA MOLDAVIAE MERIDIONALIS, XXVIII-XXIX, 2007-2008 39

CONSTANTIN PREZAN ŞI "AFACEREA SOCEC "

Petre Otu
Abstract
The " Socec Business" - represents an episode of the Tria! of "The Great
National Treason"
The Tria! of Alexandru Socec took place in Bârlad on the 2 1 st of January
1 9 1 7, while on February 8 the same year in Iaşi the general lost his stripes and put to
Păcurari Prison.

Sarcinile care stăteau pe umerii generalului Prezan, numit la 3/ 1 5 decembrie

1 9 1 6, şef al Marelui Cartier General erau imense. După pierderea bătăliei de pe
"Neaj lov-Argeş" sau "bătălia Bucureştilor" ( 1 6/29 noiembrie 20 noiembrie/6
decembrie 1 9 1 6) armata era aproape complet dezorganizată, multe unităţi fiind
pierdute, iar destule comandamente rămăseseră fără trupe. Totodată, mult material
fusese lăsat în teritoriul ocupat, iar transporturile erau suprasolicitate. Reorganizarea şi
refacerea forţelor militare solicitau, prin urmare, eforturi uriaşe care păreau că
depăşesc posibilităţile cu totul modeste ale statului român, care avea 2/3 din teritoriu
sub ocupaţia inamicului. Pe lângă toate acestea se cereau reglementate raporturile cu
aliatul rus, care manifesta deschis intenţii de subordonare a instituţiilor româneşti, în
primul rând a armatei. Dar, poate cea mai urgentă misiune era restabilirea disciplinei
în rândul corpului ofiţeresc şi a trupei, refacerea moralului grav afectat de suita de
înfrângeri din toamna anului 1 9 1 6.
În această privinţă, generalul Constantin Prezan a luat primele măsuri imediat
după terminarea bătăliei de la Neajlov - Argeş. Pentru comportare necorespWlZătoare,
el a cerut darea în j udecată a unui grup de ofiţeri din care au făcut parte, între alţii,
generalul Alexandru Socec şi colonelul Constantin Carataş. Acesta din urmă, acţionat
în j ustiţie pentru a doua oară, a fost salvat de protectorul său politic, Take lonescu 1
Generalul Alexandru Socec, comandantul Diviziei 2/5 infanterie, care făcea
parte din Grupul de Manevră, a fost considerat vinovat de pierderea bătăliei pentru
Bucureşti, fiind învinuit rie părăsire de post. La 27 noiembrie/1 O decembrie, Divizia
2/5 infanterie, care suferise mai pierderi a fost desfiinţată, oamenii şi materialul fiind
vărsaţi Diviziei 2 1 infanterie. Cât priveşte pe comandantul ei, generalul Ion Istrati l-a
anunţat că este dat în judecată de către generalul Constantin Prezan, sub acuzaţia de
părăsire de post. Alexandru Socec a rămas, însă, în libertate, condiţiile generale
nepermiţând pregătirea şi desfăşurarea procesului. El s-a cantonat în localitatea lveşti,
aşteptând clarificarea situaţiei. În acest timp, colonelul rus N. Dombovski, un prieten
mai vechi, i-a propus să plece la Moscova, evitând astfel un proces umilitor.
Alexandru Socec, considerându-se nevinovat, nu a dat curs unei asemenea sugestii,
rămânând la dispoziţia autorităţilor române.

1 General Radu R. Rosetti, Mărturisiri (/914-19/9), editie ingrijita, studiu introductiv şi note de Maria Georgescu,
Editura Modelism, Bucureşti, 1 997, p. 1 63- 1 64.)
http://www.cimec.ro / http://www.muzeuvaslui.ro
ACTA MOLDAVIAE MERIDIONAUS, XXVIII-XXIX, 2007-2008 40

S-a întâlnit, pe parcurs cu mulţi oameni politici de orientare conservatoare,

între care amintim pe Take Ionescu, B arbu Ştefănescu Delavrancea, Nicolae Titulescu,
acesta din urmă oferindu-se să-1 apere în proces. Nu a reuşit să obţină clemenţă, iar
procesul s-a amânat sine die, dosarul fiind pierdut. În cele din urmă, el s-a ţinut la 2 1
ianuarie 1 9 1 7 , l a Bârlad ş i a purtat amprenta vremurilor prin care trecea atunci ţara.
Consiliul de judecată a fost format din generalul Ion lstrate-preşedinte, generalii
Scarlat Panaitescu, Ioan Popovici, şi Nicolae Petala. Comisar raportor special a fost
generalul Paraschiv Vasilescu, iar procuror căpitanul Tudor Popescu. Inculpatul şi-a
luat ca avocat pe Lascăr Antoniu. Martorii chemaţi de Socec n-au putut ti aduşi,
singurul prezent, care a şi dat declaraţii favorabile fiind maiorul francez Rene de
Vaulchier. Sub pretext că era civil, avocatul Antoniu nu a fost primit în sală.
Completul de judecată 1-a găsit vinovat pe Socec de "părăsire de post" şi l-a
condamnat, cu patru voturi şi o abţinere, la 5 cinci ani închisoare şi degradare militară.
La 8 februarie 1 9 1 7, pe platoul de la Copou din laşi, garnizoana Regimentului
7 călăraşi, unitate pe care o comandase în urmă cu două decenii, generalul Alexandru
Socec a fost degradat, epoleţii fiind smulşi de pe umăr. A devenit simplu soldat, fiind
închis la închisoarea din Păcurari şi apoi la cea din Galata. Pentru un general,
degradarea în faţa propriilor trupe era una dintre cele mai mari umilinţe, poate mai
mare chiar decât o execuţie. Considerându-se, în continuare, nevinovat, Socec a
refuzat să apeleze la clemenţa regală, cerând cu insistenţă rejudecarea procesului.
După formarea guvernului condus de Alexandru Marghiloman, una dintre
primele măsuri adoptate a fost Legea revizuirii proceselor militare. Procesul
generalului Alexandru Socec a fost rejudecat în zilele de 1 -3 octombrie 1 9 1 8,
completul avându-1 drept preşedinte pe generalul Constantin Coandă, iar ca membri pe
consilierii de casaţie Buzdugan şi Tătăru şi generalii Alexandru Referendaru,
Ghenescu şi Mihail. În unanimitate, completul s-a pronunţat pentru achitare. Pe
această bază, Alexandru Socec a fost pus în libertate, reintegrat în drepturi, iar, cu
aprobarea comandamentului german, s-a întors la Bucureşti.
Dar cine era generalul Socec, cum a ajuns în această situaţie cu totul
umilitoare pentru un general şi mai ales, care a fost rolul generalului Constantin
Prezan în acest caz, care a zguduit conştiinţa publică românească?
Alexandru Socec s-a născut la 1 7 august 1 859, tatăl său fiind cunoscutul librar
şi editor 1. V. Socec. Provenind dintr-o familie relativ bogată, Alexandru Socec a
studiat în Austria, Germania şi Franţa, nereuşind, însă, să-şi termine studiile
universitare. La 1 8 februarie 1 8 80, tânărul Alexandru Socec s-a întors în ţară pentru
satisfacerea stagiului militar. La insistenţele tatălui său, prieten bun cu generalul
Gheorghe Slăniceanu, a decis să îmbrăţişeze cariera armelor. Lasă Socec, spusese ..

generalul, am să mă ocup eu de jiul tău ! Şi acesta a fost trimis la şcoala de subofiţeri

..

de la Mânăstirea Dealu, al cărui comandant era căpitanul Alexandru Anghelescu, şi el

prieten al familiei Socec.
Contactul cu asprimea vieţii militare, 1-a deprimat pe tânărul şi până atunci
răsfăţatul Socec. ,,M-am făcut din cal măgar-nota el în jurnalul său la data de 20
septembrie 1 8 80. Am lăsat libertatea mea, o viaţă frumoasă ca să mă călugăresc în

2 Arhivele Nationale Istorice Centrale (în continuare sigla A.N. l.C.), fond Alexandru Socec, dosar nr. 3, [ 29).
http://www.cimec.ro / http://www.muzeuvaslui.ro
ACTA MOLDAVIAE MEAIDIONALIS, XXVIII-XXIX, 2007-2008 41

această mănăstire, unde mănânc borş şi fasole până îmi vine rău" (Arhivele Naţionale
Istorice Centrale, fond Alexandru Socec, dosar nr. 4, f. 47). La Dealu a fost coleg cu
Alexandru Averescu, mai mare cu un an pe care 1-a preţuit deosebit. Dintre profesori
1-a remarcat pe Alexandru Vlahuţă, "un om foarte ta/entat(. . .)care se exprimă într-o
limbă românească dulce şi aleasă "3
La 1 iulie 1 882 a fost avansat sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul l
roşiori, unde a rămas până în martie 1 8 83, când a fost mutat la Galaţi, de unde, după o
scurtă perioadă, a fost readus, prin intervenţiile tatălui său, la Bucureşti, la Regimentul
de j andarmi călări. Timp de doi ani de zile ( 1 883-1 885) a urmat cursurile Şcolii
speciale de cavalerie de la Viena Cu o lună înainte de tenninarea şcolii s-a căsătorit cu
Sussie, dintr-o bogată familie americană.
De la începutul carierei sale a fost apropiat Curţii regale, atât datorită serviciu­
lui, Regimentul de j andarmi călări care asigura serviciul de protocol la Palatul Regal,
dar şi ordinea în garnizoana Bucureşti, cât şi relaţiilor de familie, editura şi tipografia
Socec având calitatea de furnizor al Curţii Regale. A avut cuvinte de apreciere la
adresa regelui Carol I şi a reginei Elisabeta, pe care o considera o femeie superioară,
de o inteligenţă remarcabilă, cu o inimă de aur, dar naivă în mai toate privinţele.
La 4 aprilie 1 889, Alexandru Socec a fost detaşat ca ofiţer de ordonanţă pe
lângă prinţul moştenitor Ferdinand, post în care a rămas un an. Părerile despre viitorul
monarh sunt, în general, nefavorabile. Prinţul i se pare ,,slab călăreţ şi fricos, dar are
o scuză. aceea de a fi rău conformat " Îi plac anecdotele "deocheate ", iar faţă de
femei îşi cam pierde cumpătul. ,,Prinţul, notează Socec, are mare greutate în a-şi
exprima gândurile nu numai pe româneşte, dar chiar pe nemţeşte sau franţuzeşte, nu
poate forma cu uşurinţă o frază ' "'
La un moment dat, Alexandru Socec afirmă, în jurnalul său, că ştie o mulţime
e lucruri despre Ferdinand, dar nu le aşterne pe hârtie, pentru că, zice el "n-aş vrea să
jiu acela care să mânjească memoria acestui prinţ şi probabil viitor rege . . . Cert este,
conchide memorialistul, că nu calcă prinţul pe urmele nobilului său unchi "5
Despre prinţesa Maria are păreri mult mai bune, deşi nu ezită să aprecieze că
"afară de călărie şi ceva pictură, (la ea) nu se simte o educaţie culturală prea
dezvoltată " Îi recunoaşte, însă, fennitatea convingerilor, energia şi caracterul nobil.
Şi îndrăzneşte o previziune: " Vaji, desigur, un model de regină ' ,(,
În anii 1 893-1 894, căpitan fiind, Alexandru Socec este implicat în revolta
căpitanilor de cavalerie, episod care a făcut o mare vâlvă în epocă. Demisionat din
armată, el a plecat în Parisul plăcerilor tinereţii, hotărât să părăsească viaţa militară.
Intervenţiile energice ale tatălui său, care a găsit un sprijin deplin la oameni politici
importanţi (regele Carol 1, Take Ionescu, Titu Maiorescu), I-au detenninat să revină şi să
fie reprimit în armată. A făcut serviciul în mai multe garnizoane ale ţării - Botoşani,
Slobozia, Tecuci, Bârlad, în această ultimă localitate reîntâlnindu-1 pe Alexandru
Averescu, fostul său coleg de şcoală, care i-a întărit sentimentele de adrniraţie7

·' Ibidem, r. 52.

4 Ibidem, voi. 6, t: 6 1.
' Ibidem, r. 84.
• Ibidem.
7 Petre Otu, Alexandru Averescu văzul de Alexandru Socec, in volumul Mareşa/ii României, coordonatori: general de
brigada Nicu Apostu, capitan. Didi Miler, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1999, p. 3845).
http://www.cimec.ro / http://www.muzeuvaslui.ro
ACTA MOLDAVIAE MERIDIONALIS, XXVIII-XXIX, 2007-2008 42

În 1 904, cu sprijinul regelui Carol 1, care îl folosise până atunci în diverse

misiuni protocolare în străinătate, a fost numit comandant al Regimentului 7 călăraşi
din Iaşi, cu misiunea de a pune ordine în această unitate. Numirea lui în această
funcţie a generat discuţii la nivelul corpului de ofiţeri deoarece până la acea dată, nici
un maior (grad pe care îl avea în acel moment) nu comandase un regiment. Superiorii
săi, generalii Leonida Iarca, comandantul Corpului 4 armată şi !)ricolae Lambru,
comandatul brigăzii, îl primiseră cu neîncredere. Activitatea lui în capitala Moldovei a
fost pozitivă, astfel că el s-a achitat în condiţii dintre cele mai onorabile de sarcina
încredinţată de regele Carol l.
Dar, laşiul nu i-a făcut o părere prea bună, viaţa în această garnizoană fiind,
după propriile mărturisiri, aproape un exil. ,,Se numeşte Iaşiul centrul intelectualităţii
româneşti, scrie el în jurnalul său, dar numai în principiu; în realitate, însă, nu este
nimic intelectual. Mai toţi profesorii universitari vin de 3-4 ori pe lună din Bucureşti
la Iaşi şi îşi ţin cursurile şi pleacă la Bucureşti. Cu cine să stai de vorbă?"8 La teatrul
din localitate se joacă numai piese străine, care sunt prost traduce şi ciuntite, de aşa
natură ca să fie scurte şi pe placul publicului. .Aici la Iaşi, concluzionează Socec, totul
•

este mort. A fost odată, spun ieşenii, a fost odată! Dar nu mai este nimic! "9
De reţinut amănuntul că, timp de doi ani de zile, Alexandru Socec şi
Constantin Prezan au făcut parte din aceiaşi mare unitate, Divizia 7 infanterie, unul în
calitate de comandant de brigadă, iar celălalt comandant de regiment. Jurnalul
generalului Socec nu-l menţionează pe Prezan, deşi, mai mult ca sigur, cei doi s-au
întâlnit cu prilejul diferitelor convocări sau aplicaţii.
A fost avansat locotenent-colonel în anul 1 905 şi colonel la 1 O mai 1 907.
Menţionăm că la aceiaşi dată, 1 O mai 1 907, Constantin Prezan, deşi mai tânăr cu doi
ani, era avansat la gradul de general de brigadă. Între timp, Alexandru Socec a revenit
în Capitală, ocupând diverse funcţii în comandamente şi la trupe. La 1 O aprilie 1 9 1 3 a
fost avansat general de brigadă, luând parte la al doilea război balcanic. După
terminarea acestuia, Socec a fost numit în comisia de control al cheltuielilor cauzate
de operaţiile din sudul Dunării. A fost scârbit de "ruşinea naţională " descoperită:
peste 1 20 de militari (un general, patru colonei, 23 de maiori, un maior medic, 43 de
căpitani, trei medici, 20 de locotenenţi ş.a.) au fost găsiţi "în deficit ", cei mai mulţi
delapidând banii trupei. Ceea ce 1-a revoltat şi mai mult a fost faptul că nu s-a luat
"nici o sancţiune mai "10drastică. Au fost mutaţi. Cine ştie ce tâlhării vor comite într-o zi
aceşti bravi şarlatani
La 1 aprilie 1 9 1 4 a fost numit la comanda Comandamentului 5 teritorial, cu
sediul la Constanţa, în această calitate asigurând buna desfăşurare a vizitei ţarului
Nicolae al II-lea la Constanţa din iunie 1 9 1 4. După opinia sa, vizita ţarului reprezenta
"
cel dintâi semn de prietenie care ni-l dă Rusia , cu scopul de "a ne scoate din orbita
de acţiune a focarului austro-german "
Neutralitatea României i se părea o atitudine de durată. " Ca ofiţer român, nota
în jurnalul său, nu cunosc decât interesul pentru România ; se arăta, însă îngrijorat de
"

soarta ţării şi a armatei pentru că "n-avem ce ne trebuie, nici arme, nici îmbrăcăminte,

• A.N.I.C., voi. 7, f. 1 289.

� Ibidem, f. 1 297.
111
Ibidem, voi. 10, f. 356.
http://www.cimec.ro / http://www.muzeuvaslui.ro
ACTA MOLDAVIAE MERIDIONALIS, XXVIII-XXIX, 2007-2008 43

nici bani pentru a concentra seriile de instrucţie". (Ibidem, f. 764) Priveşte cu

luciditate evenimentele apreciind că "nu există în lume un al doilea popor care s-ar
găsi în dilemă mai nenorocită ca noi!. . . Unde privim-la nord, la apus sau la răsărit şi
sud-se văd români subjugaţi şi se aud vocile lor s11ferinde! Eu unul nu văd altă
soluţiune decât aceea de a merge alături de Antantă ' ' 1 1
La 20 mai 1 9 1 6 a fost mutat la Comandamentul 3 teritorial (Ploieşti), fiind
însărcinat cu asigurarea depozitelor de alimente necesare armatei şi ţării, în caz de
mobilizare. A fost sever, respingând importante cantităţi de produse care nu întruneau
calităţile stabilite, fapt ce a stâmit numeroase nemulţumiri. La 1 8 iulie, s-a numărat
printre cei 1 6 generali, între care şi Prezan în calitate de comandant al Corpului 4
armată, consultaţi de Marele Stat major în legătură cu situaţia reală a armatei. Doar el
şi Dragalina au avut observaţii critice şi au tras semnale de alarmă. ,,După două ore de
discuţii inutile, nota el cu năduf, am plecat cum am venit "11
La intrarea României în război generalul Alexandru Socec comanda Divizia
1 3 infanterie. În noaptea de 1 9/20 august a primit comanda Diviziei 2 infanterie
dispusă pe valea Oltului. A rămas puţine zile în această zonă, la 3 1 august primind
ordin să se deplaseze în Dobrogea, unde situaţia se înrăutăţise ca urmare a înfrângerii
de la Turtucaia. A acţionat pe acest front până la 28 octombrie l 9 1 6. Comportarea lui
pe câmpul de luptă a fost onorabilă. Alexandru Averescu, fostul coleg de şcoală şi
comandant, văzându-1 în acţiune scria că Socec îi făcuse o excelentă impresie, ,,sigur
pe sine, în bună dispoziţie de spirit, hotărât şi arătând multă energie. De altfel, dese
momente de veselie, din vechiul său repertoriu. Mi-am reamintit un moment, viaţa
noastră la al 4-lea Roşiori "13 Activitatea în Dobrogea a fost, se pare, punctată şi de o
situaţie hazlie, dar şi tragică. Într-un raport înaintat lui Averescu, generalul Socec
cerea aprobarea să arunce în aer podul de peste Dunăre, de la Cemavoda, pentru a
împiedica înaintarea forţelor inamice. A verescu a pus pe raport următoarea rezoluţie:
,,Sunt de părere să sară în aer generalul, dar podul nu!" 14
La 28 octombrie/1 O noiembrie 1 9 1 6 diviziile 2 şi 5 infanterie au fost contopite
într-o singură mare unitate - Divizia 2/5 infanterie pusă sub comanda generalului
·-

Socec. După o scurtă şi ineficientă perioadă de refacere, a fost trimisă la Piteşti. A fost
imediat angajată pe malul răsăritean al Oltului, în speranţa unei mari bătălii pe acest
râu. În noaptea de 1 2/25 noiembrie 1 9 1 6 a primit ordin să rupă lupta pentru a putea fi
întrebuinţată în bătălia de la Neajlov-Argeş, în cadrul grupului de manevră. Pentru
executarea acestei misiuni, generalul Prezan s-a întâlnit în gara Piteşti, cu generalul
Alexandru Socec. În ajunul bătăliei, Constantin Prezan i-a trimis generalului
Alexandru Socec, următoarea scrisoare: "Iubite Socec. Am luat comanda însumi, aşa
că dorinţa îţi este satisfăcută. Prin ordinul Nr. 7 de operaţii ai cea mai frumoasă
misiune şi contez pe O-ta. Să isbeşti şi iar să isbeşti ajungând pe câmpul de luptă ori
care ar fi greutăţile ce vei întâmpina. Cu O-zeu înainte. De acţiunea noastră depinde

11 Ibidem, r. 837.
12
Ibidem, f. 905.
11
Mareşa[ Alexandru Averescu. Notiţe zilnice din Război, volumul 2. 1916- 1 9 18 (Războiul Nostru). editie îngrij ită,
studiu introductiv şi note de Eftimie Ardeleanu şi Adrian Pandea, Editura Militară, Bucureşti, 1 992, p. 37.
1 4 Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, volumul al III-lea. partea a V-a. editie
şi indice adnotat de Stelian Neagoe, Humanitas, Bucureşti, 1 992, p. 60.
http://www.cimec.ro / http://www.muzeuvaslui.ro
ACTA MOLDAVIAE MERIDIONALIS, XXVIII-XXIX, 2007-2008 44

soarta ţării" 1 5 Această scrisoare dovedeşte că Prezan şi Socec se cunoşteau, iar primul
aştepta ca marea unitate de sub comanda celui de al doilea, ce avea un rol foarte
important în planul bătăliei, să-şi facă datoria pe câmpul de luptă .
În timpul bătăliei, Divizia 2/5 infanterie a acţionat la flancul drept al Grupului
de Manevră şi după un început promiţător ea a fost nevoită să se retragă. În ziua de 19
noiembrie/2 decembrie 1 9 1 6, marea unitate era dispusă în semicerc în j urul localităţii
M atei Basarab, opunând rezistenţă inamicului spre nord-vest, vest şi sud. Lupta
căpătase aspecte deosebit de violente, iar punctual de comandă al diviziei era foarte
expus. La propunea maiorului Rene de Vaulchier, care îl asista, Socec a ordonat
schimbarea punctului de comandă la lepureşti, la 2 km sud de Matei Basarab.
Operaţiunea s-a executat I
ară precauţiile de rigoare, dală fiind aglomerarea de trupe şi
material militar provenit şi de la alte unităţi şi mari unităţi . Deplasarea precipitată a
grupului de călăreţi ce deservea punctul de comandă a creat impresia unei retrageri
precipitate. Suprasolicitaţă şi isterizată de presiunea enormă a inamicului, trupa a
început să părăsească poziţiile, frontul diviziei pulverizându-se.
Generalul Constantin Prezan a apreciat că retragerea intempestivă a Diviziei
2/5 infanterie s-a datorat generalului Socec, care a părăsit punctul de comandă ceea ce
a antrenat fuga de pe câmpul de luptă. După unele informaţii generalul Socec a fost
văzut, a doua zi, în Bucureşti, aserţiune negată vehement de cel în cauză. La proces s-a
dovedit că generalul Socec a dormit în localitatea Bragadiru, la un mecanic, împreună
cu maiorul. Gerota, căpitanul Popescu şi locotenentul Savin.
"
" Episodul Socec rămâne un subiect controversat în istoriografie, opiniile
fiind împărţite Generalul Dabij a, averescan convins şi prezanofob de marcă, în
cunoscuta sa sinteză, apreciază că Divizia 2/5 infanterie.,a fost pusă de comanda­
mentul Grupului de armate in situaţia cea mai rea, din care cauză dezastrul ei a fost
inevitabil. Comandantul ei nu putea să face mai mult decât ceea ce a făcut. (. . .)
Dezastrul Diviziei 215 se datoreşte, conchide Dabija, numai comandamentului
grupului de armate "1 6
Odată cu trecerea timpului, aprecierile contemporanilor s-au mai nuanţat.
Constantin Argetoianu scria că generalul umilit la Iaşi .,a fost un incapabil, dar nu un
trădător şi vina celor întâmpla te cu divizia lui nu cade asupra sa, ci asupra celor care
il numiseră în fruntea ei "17 Şi I.G. Duca aprecia că Socec .,era un ofiţer de salon care
îşi făcuse aproape toată cariera la Bucureşti, la comenduirea pieţei şi la escorta
regală, nu avea pregătirea necesară "1 8 Tot el recunoaşte, însă, că "episodul Socec"
sau ,.pierderea planului bătăliei de către cei doi �fiţeri erau nişte simple incidente
care, desigur, grăbiseră dezastrul, dar care în nici un caz nu I-au determinat. Cu sau
fără ele, rezultatul arfi fost acelaşi "19• Această opinie s-a impus în istoriografie, fiind
confirmată de toate analizele întreprinse asupra acestei bătălii.
În
acelaşi timp, acţiunea lui Prezan este prezentată drept o încercare de găsire
a ţapului ispăşitor" pentru pierderea bătăliei de pe Neaj lov-Argeş. Această apreciere
"

1 s A.N.I.C .. fond Alexandru Socec. dosar nr. 25, f 37.

1 6 General G. A. Dabija, Armata Românti in Rti::boiul Mondial ( /Y/6-19/8), voi. I I I , Editura 1 G Hertz. f. a., p. 294.
1
7 Constantin Algetoianu, op. cit volumul al I I I- lea, p. 1 7 1 .
.•

1 " 1. G. Duca. Memorii. volumul /li. Războiul (/Y/6- / Y / 7). ediţie �i indice de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli.
Bucun:şti, 1 994, p. 1 63.
1 " 1bidem, p. 102 - 1 03.
http://www.cimec.ro / http://www.muzeuvaslui.ro
ACTA MOLDAVIAE MERIDIONALIS, XXVIII-XXIX, 2007-2008 45

trebuie să fie nuanţată, ţinându-se cont de tensiunea extremă din acele clipe. Admiţând
că nu a părăsit punctul de comandă, generalul Socec a greşit, el nereuşind să ţină în
mână propriile trupe. Supărarea lui Prezan era pe deplin justificată, mai ales că situaţii
de acest gen, de pierdere a lucidităţii şi a controlului asupra trupelor de către o serie de
comandanţi de diferite trepte, n-au fost puţine în timpul bătăliei pentru Capitală.
Trebuia restabilită, cu orice preţ, disciplina şi luate măsuri ferme. Şi cazul generalului
Socec era unul dintre cele mai răsunătoare din epocă.
Pe de altă parte, datorită protecţiei de care se bucurase în timpul lui Carol I,
Alexandru Socec stârnise asupra sa nu puţine invidii. Nici regele Ferdinand nu-l avea
la inimă, astfel că a acceptat darea lui în judecată. S-a adăugat şi cerinţele Misiunii
Militare Franceze, ale lui Berthelot personal, care cerea judecarea cazului. Aşa se
explică faptul că intervenţiile oamenilor politici conservatori, nu au avut succes. Take
Ionescu spunea soţiei lui Socec că: "Deşi Socec este complet nevinovat, nici
Dumnezeu nu-l poate scăpa, pentrn că o ţară străină (recte Franţa) ar fi cerut ţap
ispăşitor. "20
Procesul nu a fost unul exemplar, sub raportul corectitudinii, iar decizia poate
prea aspră faţă de fapta comisă, catalogată la început chiar "trădare" Dar, aşa cum
apreciază, acelaşi 1. G. Duca, un exemplu trebuia dat şi Prezan "a adus un mare
serviciu armatei, disciplinei şi moralului ei prin această condamnare "21 El şi-a atras,
însă, ura lui Socec şi a apropiaţilor săi, paginile din jurnalul ţinut cu scrupulozitate
până în ultimele clipe de viaţă ( 1 928), demonstrând cu prisosinţă acest lucru. De
asemenea, în timpul guvernului Marghiloman, ziarul "Arena. Politică şi socială", de
2
sub conducerea lui Alfred Hefter2 , a dus o campanie violentă împotriva generalului
Prezan23 .
În concluzie, severitatea lui Constantin Prezan în acele clipe de maximă
tensiune a contribuit decisiv la restabilirea moralului şi a disciplinei în rândul Armatei
Române, ceea ce a permis refacerea şi reorganizarea ei în iarna şi primăvara anului
1 9 1 7. "Afacerea Socec" se integrează acestor măsuri binevenite şi salutare de
primenire a corpului ofiţeresc de balastul lungilor ani de pace. Ea i-a adus, însă, lui
Prezan şi numeroase critici, inamicii săi reproşându-i că a făcut din Socec, un "ţap
ispăşitor" al înfrângerii din operaţia de pe Neajlov-Argeş. Această aserţiune nu mi se
pare că reflectă adevărul istoric, bătălia pentru Capitală dorindu-se o Mamă
românească" , un gest aproape disperat, dar salutar în acelaşi timp, care să salveze o
campanie dezastruoasă. Chiar dacă a fost pierdută încercarea făcută sub comanda lui
Prezan merită respectul, înţelegerea noastră şi aprecierea noastră. Pe aceste încercări şi
suferinţe, s-a clădit, în fond, unitatea naţională, înfăptuită în anul de graţie 1 9 1 8 .

20 A.N.I.C.. fond Alexandru Socec, dosar nr. 1 0, f. 3 5 1 .

21 1. G. Duca, op. cit. , p. l 63.
22 Ziarul ..Arena. Politică şi socială. Ziar independent'' a aparut la laşi in perioada 7 martie-27 octombrie 1 9 1 8 , director
era Alfred Hefter, redactor N. Daşcovici, iar colaboratori: N. Porsena, Pamtil Ş cicaru, 1. Vi nea, Al. A. Busuioccanu
(C[ 1. Hangiu, Dicţionarul Presei Literare Româneşti(/ 7<}0-2000). editia a I I I-a, Editurd Institutului Cultural Român.
Bucureşti, 2004. p.70-7 1 . )
D . Arena. Politică şi sociala··. anul l, 1 1 mai 1 9 1 8 (Pentru ce a fost d. Prezan generalisim: Generalul Prezan vorbeşte),
.

12 mai 1 9 1 8 ( Între Mackensen şi generalul Prezan ), 28 mai 1 9 1 8 (Afacerea Socec), 2 1 iunie (Prezun . ..fără genera(')
http://www.cimec.ro / http://www.muzeuvaslui.ro