XII

TEST
I. Citește, cu atenție, textul dat:

Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine știe ce s-o alege de
el! [...]. Că tu vii și-mi spui că noi suntem ultimii țărani de pe lume și că trebuie să dispărem ... Și de ce
crezi că n-ai fi tu ultimul prost de pe lume și că mai degrabă tu ar trebui să dispari, nu eu? ... Măcar, zise
Moromete, mai departe, eu tot am făcut ceva, am crescut șase copii și le-am ținut pământul până în
momentul de față – că n-au vrut să-l muncească, ce să le fac eu, toată viața le-am spus și i-am învățat – dar
pe tine să te vedem dacă ești în stare cel puțin de-atât! O să fii în stare? Nu să-i îmbraci și să le dai de
mâncare, că asta e lesne, de mâncare îi dai și unei vite în grajd, dar ce le spui!? Ce-i înveți, fiindcă unui
copil chiar dacă nu-i intră în cap cât e mic, când se face mare își aduce aminte. [...] Fiindcă degeaba o să
le spui tu din vorbe, c-o fi c-o păți, că mai deștept ca tine nu mai e nimeni, din fapte ei o să vază că nu ești
nici deștept și nici n-ai ce să le spui și or ajunge de capul lor și-or să te învețe ei pe urmă minte când oi
îmbătrâni ... Or să-și șteragă picioarele pe tine, că n-ai știut să faci din ei oameni ...
(Marin Preda, Moromeții)

1. Scrie câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: lesne, rost. 6p.
2. Scrie două expresii / locuțiuni care conțin cuvântul rost. 6p.
3. Transcrie o structură care conține o imagine vizuală. 6p.
4. Menționează două cuvinte din textul dat, a căror formă nu mai este acceptată de DOOM2. 6p.
5. Precizează modul de expunere prezent în fragment. 6p.
6. Prezintă, în 3-5 rânduri, semnificația titlului, în relație cu textul citat. 8p.
7. Pornind de la fraza: Că tu vii și-mi spui că noi suntem ultimii țărani de pe lume și că trebuie să
dispărem ..., notează contextul istoric la care se referă. 10p.
8. Comentează, în 5-7 rânduri mesajul fragmentului de mai sus. 12p.

II. Pornind de la fragmentul de mai sus și valorificând următoarele secvențe narative, realizează
caracterizarea personajului Ilie Moromete, în 25-30 de rânduri, urmărind portretul literar al acestuia și
modalitățile diferite de caracterizare, cu exemple selectate din textele-suport. 30p.
Era cu zece ani mai mare decât Catrina (contingent ‘911, făcuse războiul) și acum avea acea vârstă între
tinerețe și bătrânețe când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva.

Domnule [...] eu totdeauna am dus o viață independentă.

Tatăl ... avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau.

Dar cu toată aparenta sa nepăsare, Moromete nu mai fu văzut stând ceasuri întregi pe prispă sau la drum
pe stănoagă. Nici nu mai fu auzit răspunzând cu multe cuvinte la salut. Nu mai fu auzit povestind. Din
Moromete cunoscut de ceilalți rămase doar capul lui de humă arsă, făcut odată de Din Vasilescu și care
acum privea însingurat de pe polița fierăriei lui Iocan la adunările care încă mai aveau loc în poiană ...
...Lipsite însă de omul lor, aceste adunări aveau să-și piardă și ele curând orice interes. Trei ani mai târziu,
izbucnea cel de-al doilea război mondial. Timpul nu mai avea răbdare.

Se acordă 10 puncte din oficiu!