ULBS – Facultatea de Teologie „Sf.

Andrei Șaguna” Anul II semestrul 2, săptămânile 13-14

Studiul Noului Testament 8 și 15.06.2021
Lucrare de seminar Termen predare: 19.06.2021, ora 23:59
Numele și prenumele: Gheorghiu David

ACTUALITATEA EPISTOLELOR APOCALIPSEI

Bibliografie
Părintele Serafim Rose tradus de Arhiepiscopul Averchie Taușev, Apocalipsa în învățătura
Sfinților Părinți, Editura Icos, Iași, 2000.
Daniel Mihoc, Epistolele Apocalipsei Introducere, traducere și comentariu, Teofania, Sibiu,
2003.
Daniel Mihoc, Apocalipsa Sfântului Ioan, vol. I, Astra Museum, Sibiu, 2015.

Mesajele profetice ale Apocalipsei ne oferă o imagine destul de cuprinzătoare asupra cele
ce se vor întâmpla în cadrul Bisericii din Asia Mică care, din nefericire, nu este una ideală. Deşi
autorul scrie la mai multe Biserici geografice, mesajul lor trebuie aplicat întregii Biserici din
toate timpurile şi locurile. Este un mesaj deosebit, care răspunde unor nevoi permanent actuale
ale Bisericii, mântuirea. Un mesaj pe care Mântuitorul îi transmite Bisericii Sale prin Duhul
Sfânt.
Apocalipsa Sf. Ioan a apărut în perioadă de criză. De aceea, atenţia lui este descoperirea
biruinței finale a lui Dumnezeu asupra puterilor răului. Timpul pe credincioșii îl mai au la
dispoziţie este scurt, căci Dumnezeu nu va întârzia să judece lumea şi să-i răsplătească pe
credincioşii Săi. Intenția autorului este să-i mângâie şi să-i încurajeze pe cei supuşi diferitelor
forme de persecuţie şi să le întărească în credinţă.
De şapte ori ni se aduce aminte că mesajul ne priveşte pe toți: „Cel ce are urechi să audă
ce spune Duhul Bisericilor” (2, 7). Insistența asupra acestui verset arată cât de important este de
reținut mesajul care răspunde la întrebarea: ce aşteaptă Iisus Hristos de la Biserica Sa?
Mai presus de orice, credincioșii Bisericii, trebuie să rămână credincioși faţă de Domnul
și Mântuitorului ei. Aceasta este ceea ce îl caracterizează pe creştin. Credința acestuia trebuie să
fie absolută şi să nu slăbească niciodată, chiar şi în cazul în care poate provoca dureri sau moarte
martirică pentru a primi cununa vieții (2, 10).
Lucrarea faptelor creștine nu este întotdeauna simplă. A te manifesta ca şi creştin într-o
lume antihristică este un lucru dificil (2, 3), însă acestea pot fi biruite prin osteneală şi răbdare
(2, 2). Viaţa creştină ne cheamă la o creştere neîntrerupt a Duhului lui Dumnezeu iar semnul
acestei creşteri este înmulțirea faptelor bune. Lipsa faptelor creştine înseamnă moarte spirituală:

1
ULBS – Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Anul II semestrul 2, săptămânile 13-14
Studiul Noului Testament 8 și 15.06.2021
Lucrare de seminar Termen predare: 19.06.2021, ora 23:59
Numele și prenumele: Gheorghiu David

„Știu faptele tale, că ai nume că trăiești, dar ești mort.”(3, 1). Mulți creștini poartă numele de
creștin dar, faptele lor dovedesc altceva. Apocalipsa ne învață să ne ferim de acest lucru.
O Biserică vie este o Biserică mărturisitoare. Mărturia reprezintă scopul Bisericii în lume.
Creştinii sunt chemați să fie lumina lumii și sunt responsabili pentru a aduce lumina lui Hristos
în întunericul spiritual al acestei lumi. De aceea, în Apocalipsă, Bisericile sunt echivalate cu
şapte sfeşnice de aur (1, 12). Hristos vrea ca Bisericii Sale să-L mărturisească în mijlocul lumii,
aşa cum El Însuşi L-a mărturisit pe Tatăl în lume. Dacă Hristos a murit pentru mărturia Lui, dator
sunt și ucenicii Săi să moară pentru El. Păzirea şi transmiterea nealterată a credinţei este o
responsabilitate majoră a comunității creştine. Acceptarea unor erezii înseamnă călcarea a acestei
îndatoriri. Domnul apreciază respingerea ereticilor şi a învățăturilor lor: „Ai însă partea bună că
urăști faptele nicolaiților, pe care le urăsc și Eu.” (2, 6) şi condamnă orice atitudine favorabilă
acestora (2, 14). Epistolele Apocalipsei ne arată consecințele dezastruoase pe al acceptării
ereziile și secularizarea în viaţa Bisericii. Secularizarea este, de fapt, consecința adoptării uneia
sau mai multor erezii. Din nefericire, ceea ce toți Apostolii și însuși Domnul Iisus Hristos au vrut
să evite, despărțirea Bisericilor, s-a și întâmplat în 1054.
Deşi nu este din lume, Biserica este în lume. Membrii ei sunt supuși greșelilor și tot
feluri de ispite. Chemarea lor este de a le birui, dar, din păcatele, sunt mulți care nu-şi împlinesc
această vocație. De aceea, pe măsură ce Biserica crește, problemele ei se înmulțesc.
Totuşi, Apocalipsa ne arată că problemele cu care se confruntă Biserica nu sunt de neînvins.
Soluția este dată chiar de Hristos, Cel care a întemeiat Biserica şi o poartă de grijă. Cele mai
importante probleme cu care Biserica se confruntă sunt semnalate în aceste șapte epistole.
Pierderea iubirii poate avea consecințe catastrofice. Scăderea iubirii stă la baza tuturor
problemelor spirituale ale Bisericii şi, probabil, aşa se explică prezenţa ei în fruntea tuturor
celorlalte.
Cea mai gravă problemă care este semnalată în cele șapte epistole este aceea al lipsei
discernământului spiritual. Incapacitatea de a discerne pe nivel spiritual este sursa majorităţii
relelor care afectează viața creştinilor, căci atunci când nu poți deosebi adevărul de minciună,
binele de rău, ești vulnerabil în fața lui Satana. Ea poate afecta uneori comunităţi întregi, care
provoacă o aspră condamnare a Domnului.
Devine tot mai limpede, din perspectiva adevăraților creștini, că lumea se leapădă de
Hristos, chiar hotărâți cu această mișcare. Domnul ne atrage atenția că toate problemele
semnalate trebuie luate în serios fiindcă consecinţele lor sunt fatale. Ele nu-i afectează doar pe
unii, ci viața întregii Biserici. Toată Biserica are o responsabilitate pentru ele. Toți creştinii sunt
chemați a fi biruitori.