ULBS – Facultatea de Teologie „Sf.

Andrei Șaguna” Anul I semestrul 2, săptămânile 9-10

Studiul Noului Testament 11 și 18.05.2021
Lucrare de seminar Termen predare: 23.05.2021, ora 23:59
Numele și prenumele: Gheorghiu David

VIAȚA CREȘTINĂ DUPĂ EPISTOLA I PETRU

Bibliografie
Sf. Teofilact al Bulgariei, „Tâlcuire cu de-amănuntul la epistolele sobornicești”, Biblioteca
paisiană: Traduceri 2, traducere din limba greacă de monahii Gherontie și Grigorie (Dascălul),
ed. de Ștefan Voronca, Doxologia, Iași, 2015.
Daniel Mihoc, “Christian Existence Between God’s Calling and World’s Lust According to the
First Epistle of Saint Peter”, European Journal of Science and Theology, February 2013, vol.
9, Supplement 1, 29-38. Link.
A.W. Tozer, „Trăirea Creștinului, Învățături din Întâia epistolă a lui Petru”, Kerigma,
Oradea, 2013.

Prima epistolă sobornicească a Sfântului Petru, ne învață pe noi,credincioșii creștini,

cum trebuie trăită viața cu adevărat creștină. Destinatarii acestei epistole, sunt în principal,
foști păgâni (I Petru 1.3, 18-19, 22-23; 2,2; 4,4) convertiți la creștinism. Credința acestora,
însă, este datorită persecuțiilor. Abandonarea fostului mod de viață pentru cel creștin a creat
numeroase conflicte între creștini și societatea în care trăiesc. Aceste conflicte nu sunt ale lor
ci, defapt, ale concetățenii lor, care nu pot înțelege și accepta schimbarea radicală din viața lor
și, prin urmare, le supun la tot felul de tribulații, de la mici batjocuri până la abuzuri fizice.
Majoritatea convertiților creștini nu au atins încă maturitatea spirituală, care îi va permite să
acționeze în mod adecvat la ostilitatea mediului înconjurător și prin urmare, mulți apostau.
Principala preocupare a acestei epistole este de a oferi o interpretare teologică a
situației prin care trec destinatarii săi. Sfântul Petru începe prin ai numi destinatarii: „pelerini
aleși ai diasporei” (Petru I 1, 1), evidențiind starea socială și teologică a lor. Prin termeni
precum „ales” și „Diaspora”, autorul a plasat semnificativ descendența Israelului din Vechiul
Testament, care a continuat să fie credincios poruncilor lui Dumnezeu, în ciuda consecințelor
care au venit cu o asemenea alegere. Împreună prin conversie, în trupul lui Hristos, alături de
colegii lor evrei creștini, creștinii neamurilor, cred în același Dumnezeu. Sunt creștini
adevărați nu numai pentru că Dumnezeu i-a ales, ci și pentru că ei înșiși au ales să răspundă
pozitiv chemării Sale.
Religiile din antichitate diferă foarte mult de creștinism și puneau accent pe exteriorul
persoanei. Oamenii trag nădejde că, prin săvârşirea unor acte exterioare îşi vor putea influența
inima. Acest lucru este tocmai opusul Scripturilor. Sfântul Petru îndeamnă pe creștini să
înceapă cu inima: „Iubiți-vă unul pe altul din toată inima, cu toată stăruința” (1, 22). Să începi
cu exteriorul şi să ajungi în miezul ființei este un lucru necunoscut Noului Testament. Aceasta
a fost diferența dintre învățăturile Domnului nostru Iisus Hristos şi învățătura fariseilor.
Fariseii erau preocupați de exterior, în timp ce Mântuitorul acordă importanţă interiorului. El
I-a învățat pe oameni că inima este locul de unde pleacă toate gandurile și cugetele viclene.
ULBS – Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Anul I semestrul 2, săptămânile 9-10
Studiul Noului Testament 11 și 18.05.2021
Lucrare de seminar Termen predare: 23.05.2021, ora 23:59
Numele și prenumele: Gheorghiu David

Atât pentru filosofii antici, cât și pentru creștini, pofta, dintotdeauna, a fost un
impediment în calea fericirii. Cu toate acestea, în timp ce filosofii cautau eliberare prin
exercițiile intelectuale și fizice, Sfântul Apostol Petru declară că libertatea de poftă este
inseparabilă de supunerea la Cuvântul lui Dumnezeu. Este opoziția activă față de rău, un efort
de a-L urma cu credință pe Hristos și, în general, lucrarea mântuitoare a Sfintei Treimi.
Epistola îi învață pe creştini că ei sunt străini pe pământ și că ei trebuie să se ferească
de poftele trupești, pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu. „Iubiților, vă îndemn ca pe niște
străini ce sunteți aici pe pământ, să vă feriți de poftele cele trupești” (2, 11). Cuvântul
,,străin,” aşa cum este folosit aici, înseamnă locuitor temporar. Se referă la cineva care
locuieşte temporar într-o țară străină. Este despărțit de localnici prin limbă, port, obiceiuri,
purtare şi, de obicei, cultură, căci se află acolo doar pentru scurt timp. Asemenea este și
creștinul în lume. Sfântul Petru, în niciun caz, nu-i îndeamnă pe creștini să se ferească de
această calitate, ci dimpotrivă, să o îmbrățișeze.
Ceea ce a adus creștinismul era o noutate pentru toată lumea: iubirea vrăjmașului.
„Purtați-vă cu cinste între neamuri...” (2, 12). Important de menționat este faptul că epistola
nu îi cheamă pe destinatari să se opună păgânilor care le provoacă suferințele, ci să se
preocupe de mântuirea lor, iar în același timp, să se opună lui Satana și poftelor trupești. „Că
privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu în ziua
când îi va cerceta.” (v. 12). Creștinul trebuie să fie un exemplu pentru cei care îl prigonesc (3,
9), asemenea Mântuitorului pe cruce care se ruga pentru cei care l-au condamnat la moarte.
Sfântul Petru clasifică pe cei care nu acționează conform voinței lui Dumnezeu ca fiind sub
autoritatea Satanei și, prin urmare, acțiunile lor, împotriva creștiniilor, sunt inspirate de
Satana.
Credincioșii trebuiau să fie conștienți de cât de periculos este Satana și cum lucrează.
Acesta este primul scop și semnificația imaginii leului care răcnește, căutând pe cine să
înghită, (5, 8), prădătorul prin excelență. În Antichitate, leii erau priviți ca cele mai feroce
fiare și probabil din acest motiv imaginea lor era asociată cu dușmanii poporului lui
Dumnezeu. Cu domnia lui Nero, mulți creștini murisera fiind aruncați ca hrană pentru aceste
fiare.
Așa cum oile plecate din turmă sunt în pericol de moarte, la fel sunt și membrii
Bisericii dacă părăsesc comunitatea (2, 25). Prin urmare, trebuie să se disciplineze pe ei înșiși,
stând ferm în credință. În calitate de buni păstori conștienți de pericolul pe care îl prezintă
fiarele de pradă, trebuie să se mențină vigilenți. Această chemare la vigilență subliniază, în
plus, cadrul eshatologic în care Sfântul Petru situează conflictul în care sunt implicați
destinatarii săi.
Epistola apoi precizează relația dintre creștini, guvernare și autoritate. „Supuneți-vă,
pentru Domnul, oricărei orânduiri omenești, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie
dregătorilor, ca unora ce sunt trimiși de el… căci așa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin
faptele voastre cele bune, să închideți gura oamenilor fără minte și fără cunoștință.” (2, 13-15)
Guvernarea omenească este o rânduială divină dar, totuși, ideea principală pe care Sfântul
ULBS – Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Anul I semestrul 2, săptămânile 9-10
Studiul Noului Testament 11 și 18.05.2021
Lucrare de seminar Termen predare: 23.05.2021, ora 23:59
Numele și prenumele: Gheorghiu David

Petru o lansează este aceea că creștinul, doar prin faptele lui cele bune, poate schimba
societatea care îl urăște.