UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA”

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,ANDREI SAGUNA”

SIBIU - SECȚIA PASTORALĂ

Teologia diotelită a Sfântului Maxim

Mărturisitorul

PROFESOR: STUDENT:
Pr. Conf. Dr. Ioan Mircea Ielciu David Gheorghiu

SIBIU
2021
ULBS – Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Anul II semestrul 2
Examen Patrologie
Numele și prenumele: Gheorghiu David Termen predare: 07.07.2021

1. Date biografice

Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut într-o familie credincioasă la Constantinopol în

anul 580, unde a avut parte de o educație aleasă. În jurul anului 610, împăratul Heraclie l-a
chemat la curte, încredințându-i slujba de prim secretar. Maxim, însă, a simțit nevoia de a părăsi
această demnitate și s-a călugărit la Mănăstirea Hrisopolis, o localitate mică care se găsește lângă
Constantinopol. După aceea, el pleacă la mănăstirea Sfântul Gheorghe în Cizic, iar invazia
persană de la anul 626 îl determină să se refugieze la Cartagina, în Nordul Africii. 1
Pe la începutul anului 632, în Africa, Sfântul Maxim se împrietenește cu viitorul patriarh
al Ierusalimului, monahul Sofronie, care deja începuse lupta împotriva noii erezii monotelite.2
Această rătăcire, a monoteliţilor, adică a celor care mărturisesc o singură voinţă, se ridica
împotriva credinţei celei adevărate, care învaţă că Mântuitorul, deşi este o singură persoană,
persoana lui Dumnezeu Fiul, totuşi are două firi: cea dumnezeiască şi cea omenească. Deoarece
sunt în El aceste două firi întregi, tot astfel sunt în El două voinţe.3
Împăratul Heraclie a încercat să-i împace pe cele două grupări, ortodoxă și monofizită, pe
baza unui compromis, care îi obliga pe toți să admită doar o singură voință în Domnul Iisus
Hristos. În anul 633 s-a încheiat pactul formal între ortodocși și monofiziți afirmând că
Mântuitorul ar avea o singură voință.
Monahul Sofronie, prietenul Sfântului Maxim Mărturisitorul, a fost cel dintâi care a
recunoscut primejdia acestui compromis. Ajuns apoi patriarh al Ierusalimului, a publicat o
Epistolă sinodală în anul 643, în care face distincție clară între cele două voințe ale Domnului
Hristos. Frământările s-au intensificat abia în anul 638, când împăratul Heraclie a publicat
renumitul Ecthesis, care a definit monotelismul ca forma imperială oficială a creștinismului.
Sfântul Maxim a devenit conducătorul luptei care va desfășura o activitate intensă pentru
întărirea episcopilor împotriva acestei erezii.
În iulie 645, are loc o dispută între Sfântul Maxim și Pyrrhus, patriarhul monotelit al
Constantinopolului, în Cartagina, în prezența a numeroși episcopi. Maxim ia parte la mai multe
Sinoade în Africa, convocate la îndemnul său pentru osândirea monotelismului. Datorită
numeroaselor dispute, în anul 648, împăratul Constans al II-lea, a dat un nou decret, care
interzicea cu asprime discutarea problemei dacă Hristos are una sau două voințe.
În anul 653, Sfântul Maxim a fost adus cu mare vâlvă la Constantinopol, unde a fost
condamnat, iar mai târziu exilat în Bizija, în Tracia. În anul 662, Sfântul Maxim a fost adus la
Constantinopol pentru un nou interogatoriu. Aici, în fața lumii, i s-a tăiat limba din rădăcină și
mâna dreaptă, ca să nu mai poată propovădui adevărata credință sub nicio formă. Apoi, el a fost

1
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mistagogia, trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Editura Institutului Biblic și
de Misiune Ortodoxă, București, 2017, p. 21
2
Ibidem, p. 26.
3
Ibidem, p. 27

1
ULBS – Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Anul II semestrul 2
Examen Patrologie
Numele și prenumele: Gheorghiu David Termen predare: 07.07.2021

trimis în exil pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde, rămas simplu monah până la sfârșitul
vieții, a trecut la Domnul în același an, în ziua de 13 august, având 82 de ani.4

2. Ecthesis

Ecthesis a fost o încercare a împăraților bizantini de a reface diviziunile din Biserica

creștină cu privire la disputele legate de voința lui Iisus Hristos, mai exact, diviziunile între
monoteliști și ortodocși.5 Sinodul Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, a susținut că Hristos
posedă două naturi distincte, una pe deplin dumnezeiască și una pe deplin umană, ambele
acționând în armonie în același timp. Această hotărâre a fost mereu respinsă de
non-calcedonieni, care susțin că umanitatea și divinitatea lui Hristos sunt unite într-o singură
natură.6
Începând cu secolul al VII-lea, împărații și ierarhii erau în mare parte de acord cu
doctrina calcedoniană. Odată cu domnia lui Heraclie, s-a încercat să se găsească un punct comun
între calcedonieni și non-calcedonieni, prin emiterea doctrinei unei voințe unice a lui Hristos la
mijlocul anilor 630. Inițial, erezia monoteliștilor a câștigat mulți adepți și acceptare din partea
comunității creștine, dar această poziție de compromis a fost respinsă cu fermitate de către
Patriarhul Ierusalimului, Sofronie, și de Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Cu toate acestea, monoteliții au refuzat să cedeze, iar în 638, Heraclius a lansat o formulă
numită Ecthesis care promova că, în timp ce Hristos posedă două naturi, el nu avea decât o
singură voință.

3. Scrieri și opere

Sfântul Maxim a fost un mare scriitor teolog. Unele dintre scrierile lui au fost incluse în
Filocalia, iar altele în ediția Părinți și scriitori bisericești. În ceea ce privește tematica acestora,
o parte sunt dogmatice, altele liturgice, dar cele mai multe abordează descrierea vieții
contemplative, unde ni se oferă ample îndrumări ascetice și duhovnicești.
Scrierile Sfântului Maxim ocupă un loc special în teologia răsăriteană. Părinți precum
Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și alți mari teologi sunt considerați succesorii ideilor
teologice, intelectuale și spirituale ale Sfântului Maxim.

4
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mistagogia, p. 71.
5
The Concise Oxford Dictionary of the Christian Church,
https://www.oxfordreference.com/view/10.1093/oi/authority.20110810104819677 ;30,06,2021, h:9:58
6
https://syriacpress.com/blog/2020/11/08/the-ecthesis-when-emperor-heraclius-sought-to-conciliate-syriac
- dissenters-with-the-doctrine-of-christs-single-will-but-failed/ ;30,06,2021, h: 10:20

2
ULBS – Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Anul II semestrul 2
Examen Patrologie
Numele și prenumele: Gheorghiu David Termen predare: 07.07.2021

Din scrierile sale fac parte următoarele7:

Ambigua: O scriere foarte importantă unde se exploră pasaje dificile întâlnite în scrierile
areopagitice și combateri împotriva ereticilor monoteliți.
Scholia: Comentarii la scrierile ale Dionisie Areopagitul.
Mistagogia: Comentariu și meditație cu privire la Sfânta Liturghie.
Tâlcuire la Tatăl nostru.
Răspunsuri către Talasie: O suită de 65 de întrebări și răspunsuri legate de pasaje dificile din
Sfânta Scriptură.

4. Teologia diotelită

Sfântul Maxim a compus multe scrieri împotriva ereticilor vremii, dar din anul 634, a
început să se intereseze, din ce în ce mai mult, de disputa monotelită. Primele atitudini scrise
împotriva ereziei propriu-zise, sunt cele din 633-634, conținute în prima parte a Ambigua şi în
scrisori adresate egumenului Pyrrhus, viitor patriarh monotelit al Constantinopolului. Sfântul
Maxim vedea monotelismul ca fiind „o erezie blasfemiatoare”8 și o identifica drept „boală cu
care împăratul Heraclie, în diverse forme, a infectat totalitatea episcopilor şi a umplut sfânta
Biserică de cea mai rea stricăciune”9.
În aceste scrieri, Sfântul Maxim afirmă, în principiu, lucrarea umană în Domnul Hristos,
punând în evidență prezența voinței umane, mai ales prin faptul că, prin natura umană,
Mântuitorul a suferit tot ceea ce făcea prin natura sa divină.10 Acesta era un argument deja folosit
în Ambigua, dar aici Sfântul Maxim a utilizat o argumentație mai bogată şi mai profundă, ceea ce
ar putea să arate că această parte din Ambigua a fost redactată ulterior scrisorii adresate lui
Pyrrhus.11
Demnitatea naturii umane, care are propria sa voință, şi voința şi dragostea infinite ale lui
Dumnezeu sunt puse în evidenţă în Ambigua:

„Cel ce există prin fire S-a făcut cu adevărat însuşi Cel iubit, fără să pătimească
ceva în ființa proprie prin deşertarea cea negrăită și fără să schimbe sau să reducă
întrucâtva, prin primirea cea neînţeleasă, integritatea firii omeneşti, căreia
Cuvântul i S-a făcut, în sens propriu, temei de constituire. Această dragoste face,
pe de o parte, ca Dumnezeu să-şi asume tot ceea ce aparţine naturii noastre, pe de

7
https://www.unitischimbam.ro/maxim-marturisitorul-580-662/ ;29,06,2021, h: 11:23.
8
τῆς τοιαύτης αἱρέσεως τὸ βλάσφημον: Disputatio cum Pyrrho (PG 91,304B).
9
Επειδὴ Σεργίου πολυτρόπως τὴν οἰκείαν νόσον ἐν τῳ κοινῷ προθέντος, καὶ τὸ πλεῖστον τῆς
ἐκκλησίας λυμηναμένου …: Disputatio cum Pyrrho (PG 91, 333AB).
10
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mistagogia, p. 45.
11
Ibidem.

3
ULBS – Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Anul II semestrul 2
Examen Patrologie
Numele și prenumele: Gheorghiu David Termen predare: 07.07.2021

altă parte, să unească natura divină cu natura umană atât de strâns, încât mişcă
umanitatea Sa ca Dumnezeu şi este revelator al Dumnezeirii Sale ca om. Dacă
Dumnezeu nu şi-ar fi asumat voința umană, ar fi distrus firea umană, pentru că
lucrarea dă acestei firi forma de specie umană şi, cum aceasta este cea mai
generală caracteristică a acestei naturi, în consecinţă, fără ea nu ar mai exista
natură umană. De aici rezultă posibilitatea distincției naturii umane în general.”12

La început, Sfântul Maxim își concentrează atacurile în special împotriva

monofizitismului severian, pe care îl considera baza monotelismului, dar adevărata luptă
deschisă împotriva monotelismului începe după 638, când împăratul Heraclie a publicat
renumitul Ecthesis, care a definit monotelismul ca forma imperială oficială a creștinismului.
Teologul Maxim refuză expresia „o natură compusă” în Hristos, mărturisind că prin
întruparea lui Hristos, se manifestă libertatea divină şi aceasta are drept consecinţă libertatea
umană.13 Căci trupul pe care Mântuitorul îl asumă nu poate să nu resimtă din acest mare suflu al
libertății divine. Asumând natura umană în libertate, Fiul lui Dumnezeu păstrează libertatea
acestei uniri.14 Dar atâta timp cât este şi om, are această libertate şi ca om. Domnul Iisus lucrează
cele omeneşti și dumnezeieşti în același timp și prin urmare, El are două voințe:

„Orice fire, compusă din componențele ei prin însăşi naşterea în acelaşi timp a
părților ei, şi prin venirea lor la existenţă din ceea ce nu este, şi spre împlinirea
armoniei tuturor, de la puterea ce dă existență întregului şi susţine în existenţă
cele produse are ca necesitate părțile ei cuprinse unele în altele.”15

Dumnezeu ne ajută prin sfinții Bisericii, ca unii care au trăit viața noastră și cunosc
luptele pe care le ducem în fiecare zi. Sfinții ne ajută în mai multe feluri, dar în mod special, prin
pilda vieții lor și mai ales prin rugăciunile pe care le mijlocesc pentru noi. Prin ajutorul pe care
sfinții ne dăruiesc ne putem îndrepta către Dumnezeu, sprijinindu-ne pe scara virtuților pe care ei
înșiși au stăpânit. Din nefericire, explicațiile limpezi pe care ni le oferă Sfântul Maxim
Mărturisitorul în Ambigua, asupra celor două voințe ale Domnului Iisus, au fost contestate de
mulți. Urs von Balthasar zice că Sfântul Maxim se contrazice pe el însuși cu afirmația din
Ambigua: „că în cer sfinții vor avea o singură voință: pe cea a lui Dumnezeu.”16
Dacă privim mai atent la ceea ce spune Sfântul Maxim în scrierile lui, vedem că de fapt
nu se contrazice. În Ambigua el a declarat că îndumnezeirea nu este consecința puterii noastre
12
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mistagogia, p. 45.
13
Ibidem, p. 47.
14
Blowers, Paul M. „The Dialectics and Therapeutics of Desire in Maximus the Confessor.” Vigiliae
Christianae 65, no. 4, 2011, p. 429.
15
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mistagogia, p. 48.
16
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Editura Institutului Biblic și
de Misiune ale Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006 p. 51.

4
ULBS – Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Anul II semestrul 2
Examen Patrologie
Numele și prenumele: Gheorghiu David Termen predare: 07.07.2021

naturale, ci a lucrării lui Dumnezeu. în scrierea adresată presbiterului Marin17, Sfântul Maxim
spune:

„Nu am suprimat deci lucrarea naturală a celor convinşi de aceasta, declarând că

ea va pătimi numai bucuria bunurilor primite. Ci am indicat că numai puterea
supraființială efectuează îndumnezeirea celor îndumnezeiți după har.”18

Sfântul Maxim, cu alte cuvinte, declară că voința umană se menține ca o emoție de

mulțumire pentru îndumnezeirea care îi este dată, nu ca o determinare a acestei îndumnezeiri. El
distinge funcţia producătoare şi funcția receptivă a naturii umane.19 „Noi nu avem totul prin
lucrarea naturii noastre, ci există o creştere şi în această funcție pe măsura a ceea ce primim.”20
Întrucât Hristos este cunoscut prin trup în viața terestră prin cele două voințe, divină şi
umană, este evident că voința umană nu este lipsită de cea divină.21 Dacă, după Sfântul Maxim,
voința umană a lui Hristos a fost îndumnezeită fără a fi suprimată, se înțelege că şi lucrarea Sa
umană a fost îndumnezeită fără a fi suprimată. Prin urmare, prin lucrarea omenească, Hristos
lucra cele dumnezeieşti, iar cele omeneşti, El le făcea dumnezeieşte. Doar atunci e posibil, ca şi
oamenii să se afle îndumnezeiți încă de pe pământ.22
Altă scriere a Sfântului Maxim, care a ajutat în lupta împotriva monotelismului, a fost
Viața Maicii Domnului,23 în care el descrie evenimente și întâmplări legate de viața Fecioarei
Maria, inclusiv, întruparea Domnului. Dacă Dumnezeu, Iisus Hristos, S-a întrupat prin Preasfânta
Fecioară Maria, atunci e limpede că El are două firi și, prin urmare, două voințe.24

5. Concluzii

Sfântul Maxim a fost un om care a pus accent mai mult pe viața duhovnicească practică,
decât pe cea teoretică. El a fost un om experimentat în ceea ce privește lepădarea patimilor și
întărirea virtuților. Prin numeroasele sale scrieri a ținut creștinismul pe calea adevărului și s-a
luptat cu cele mai crunte erezii, pe care Domnul le urăște (Ap. 2, 6). A căutat să-i îndrume pe
alții prin numeroase pilde inspirate de Duhul Sfânt și prin viața sa exemplară. A suferit exilări,

17
Siecienski, A. Edward. "The Authenticity of Maximus the Confessor's "Letter to Marinus": The Argument
from Theological Consistency." Vigiliae Christianae 61, no. 2, 2007, p. 192.
18
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, p. 51.
19
Ibidem.
20
Ibidem.
21
Ibidem.
22
Ibidem.
23
Diac. Ioan Ică jr., Sfântul Maxim Mărturisitorul și tovarășii săi întru martiriu, Editura Deisis, Sibiu, 2004
p. 165.
24
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Viața Maicii Domnului, trad. Diac. Ioan Ică jr., Deisis, Sibiu, 1998, p. 31.

5
ULBS – Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Anul II semestrul 2
Examen Patrologie
Numele și prenumele: Gheorghiu David Termen predare: 07.07.2021

torturi și mutilări pentru faptul că L-a mărturisit pe adevăratul Dumnezeu așa cum El ni S-a
descoperit nouă.
Pe baza fundamentării calcedoniene despre cele două firi, Sfântul Maxim a susţinut
necesitatea învăţăturii despre o dualitate asupra voinţei în Unul Domn și Dumnezeu Iisus Hristos.
Aceasta s-a numit „diotelism” și este o dogmă pe care Biserica Răsăritului o susține până azi.
„Perspectiva teologică a Sfântului Maxim în problema lucrărilor şi voinţelor era deci îndreptată
mai întâi spre întrepătrunderea ontologică nelimitată a celor două firi ale lui Hristos.”25
Sfântul Maxim s-a împotrivit formulei cuprinsă în Ecthesis, care declară doar o singură
voinţă a lui Hristos. El îi acuză pe adepții acestei învăţături, care mai apoi a fost numită
„monotelism”, că se împotrivesc deosebirii între puterea voinţelor atribuite firilor umane și
divine ale Mântuitorului. Aceasta ar avea consecinţe grave, deoarece anulează deosebirea firilor,
de unde rezultă că Hristos ar poseda doar o singură fire, cea dumnezeiască, lucru care a fost
condamnat la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon, din anul 451. Proiectul de
mântuire ar fi fost inutil, întrucât doar prin unirea ipostatică se arată că Iisus Hristos este cu
adevărat Mântuitorul oamenilor.
Fiind Dumnezeu adevărat, Iisus Hristos are putere absolută, iar fiind om adevărat poate
reprezenta și mântui întreaga omenire din interior. Această dogmă de unire ipostatică a fost
clarificată la Sinodul Ecumenic de la Calcedon, dar a fost subiect de discuție și la alte Sinoade
Ecumenice precum cel de al III-lea, al V-lea și al VI-lea. Unirea ipostatică rămâne o taină pentru
credincioși, deoarece rațiunea umană nu poate cuprinde modul în care cele două firi s-au unit,
rămânând neschimbate. Prin Întrupare, nu s-a produs nicio schimbare la persoanele din Sfânta
Treime, iar în ceea ce-L privește pe Domnul Iisus și cele două firi, nu sunt două persoane
diferite, ci una și aceeași, om și Dumnezeu în același timp. Neînțelegerea acestei dogme a dat
naștere la multe erezii. Numeroși sfinți părinți au luptat împotriva acestora, precum Sfântul
Nicolae, Sfântul Irineu, Sfântul Chiril și Sfântul Maxim Mărturisitorul. Acuzaţia dreaptă a
Sfântului Maxim împotriva celora care susțineau doar o singură voință al Domnului Hristos este
deci clară: trădarea Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon şi monotelism!

25
Prof. Dr. Heinz Ohme, „Sfântul Maxim Mărturisitorul şi disputa monoenergistă-monotelită”, Revista
Teologică, nr. 3, 2018, p. 11,
https://www.revistateologica.ro/wp-content/uploads/2018/03/Sf%C3%A2ntul-Maxim-M%C4%83
rturisitorul-%C5%9Fi-disputa-monoenergist%C4%83-monotelit%C4%83-Heinz-Ohner.pdf ;29-06-2021, h:
12:47.

6
ULBS – Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Anul II semestrul 2
Examen Patrologie
Numele și prenumele: Gheorghiu David Termen predare: 07.07.2021

Bibliografie

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mistagogia, trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Editura
Institutului Biblic și de misiune Ortodoxă, București, 2017.

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Editura
Institutului Biblic și de Misiune ale Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006.

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Viața Maicii Domnului, trad. Diac. Ioan Ică jr., Deisis,
Sibiu, 1998.

Diac. Ioan Ică jr., Sfântul Maxim Mărturisitorul și tovarășii săi întru martiriu, Editura
Deisis, Sibiu, 2004.

Siecienski, A. Edward. "The Authenticity of Maximus the Confessor's "Letter to

Marinus": The Argument from Theological Consistency." Vigiliae Christianae 61, no. 2, 2007.

Blowers, Paul M. „The Dialectics and Therapeutics of Desire in Maximus the

Confessor.” Vigiliae Christianae 65, nr. 4, 2011.

Prof. Dr. Heinz Ohme, „Sfântul Maxim Mărturisitorul şi disputa

monoenergistă-monotelită”, Revista Teologică, nr. 3, 2018,
https://www.revistateologica.ro/wp-content/uploads/2018/03/Sf%C3%A2ntul-Maxim-M%C4%8
3 rturisitorul-%C5%9Fi-disputa-monoenergist%C4%83-monotelit%C4%83-Heinz-Ohner.pdf.

“Viaţa Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul.” Mănăstirea Curchi, 2 Feb. 2019,

manastireacurchi.md/viata-sfantului-cuvios-maxim-marturisitorul/.